Sunteți pe pagina 1din 19

Dreptul familiei

Familia si functiile ei Functiile familiei

1. Functia de perpetuare a specie.


Familia are la baza, in primul rand atractia biologica dintre barbat si femeie, determinate de diferentierea sexuala. Dorinta cuplului este de a avea urmasi dar aceasta dorinta este puternic influentata de conjuncture economica, legislative si gradul de cultura.

2. Functia educativa.
Teoretic familia are si o functie educativa. In ultimul timp familia trebuie sa lupte mpotriva influentelor negative venite din mediul exterior, a lipsei de discernamant a responsabililor politici, a celor din mass-media, a liderilor de opinie. Intoarcerea la normalitate va avea loc atunci cand familia isi va recapata functia educativa.

3. Functia economica.
Familia traditional pe care o putem fixa in timp intre perioada matriarhatului si sfarsitul primului razboi mondial avea ca principala caracteristica faptul ca barbatul era cel care contribuia in cea mai mare masura la intretinerea familiei femeia ocupandu-se cu cresterea copiilor si, foarte important din punct de vedere economic, cu asa numita industrie casnica.

Notiunea, obiectul si izvoarele dreptului familiei


Dreptul familiei reprezinta acea ramura a sistemului de drept care cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementeaza relatiile (patrimoniale si personale) de familie, pe care societatea are interes sa le indrume juridiceste.

Relatiile sociale reglementate de dreptul familiei


a) Relatiile de casatorie ncheierea, desfiintaream desfacerea casatoriei, precum si raporturile personale si patrimoniale dintre soti b) Raporturile rezultate din rudenie c) Relatii privitoare la ocrotirea parinteasca

Izvoarele dreptului familiei


1. Constitutia. 2. Codul familiei a fost pus in aplicare la data de 1.02.54/ prin Legea 4/4.01.54 Mod. Legea 25/28.01.99. 3. Legea 119/16 ocy. 1996 cu privire la actele de stare civila. Aceste reglementarii sunt completate cu dispozitiile Codului civil, Cod procedura civila, Codul muncii, Cod penal, Cod de procedura penala si a tratatelor international la care Romania a aderast si au fost ratificate de catre Parlament.

Principiile dreptului familiei


1. 2. 3. 4. Principiul monogamiei. Principiul casatoriei liber consimtite. Principiul ocrotirii casatoriei si familiei, a mamei si copilului. Principiul egalitatii in drepturi si obligatii a sotilor.

Casatoria
1. Notiunea de casatorie
Casatoria este uniunea liber consimtita dintre barbat si femeie, incheiata in concordant cu dispozitiile legale, in scopul intemeierii unei familii si reglementata de normele imperative ale legii.

2. Caracterele casatoriei
In dreptul romanesc, casatoria are urmatoarele caractere: a) Este un act civil ncheierea si nregistrarea fiind exclusiv de competenta autoritatilor de stat. b) Este un act solemn, legea stipuland, pentru validitatea casatoriei, prezenta personala impreuna a viitorilor soti pentru exprimarea consimtamantului in fata ofiterului starii civile. c) Casatoria se incheie in scopul intemeierii unei familii Casatoria incheiata cu alt scop este sanctionata cu nulitatea absoluta.

Unirea liber consimtita(concubinajul).


Din ce in ce mai frecvent in epoca moderna concubinajul este o convietuire de fapt intre un barbat si o femeie o perioada relative indelungata de timp. Concubinajul nu este interzis de lege, dar nu pot aplica, prin analogie dispozitiile legale referitoare la casatorie.

3. Conditii de fond la casatorie Conditii de fond


a) Varsta matrimoniala
Potrivit dispozitiilor art.4 C.F. barbatul se poate casatori numai daca a implinit varsta de 18 ani si femeia numai daca a implinit 16 ani. Pentru motive temeinice, primarul general al Municipiului Bucuresti sau Presedintele Consiliului Judetean in a carei raza teritoriala isi are domiciliul femeia pot acorda dispensa de varsta daca sunt ndeplinite urmatoarele conditii: femeia sa fi implinit 15 ani, sa existe motive temeinice ( de ex. Boala sau starea de graviditate) sa existe un aviz al medicului care sa ateste capacitatea femeii de a intretine relatii sexual nermale si starea sanatatii acesteia.

b) Consimtamantul la casatorie
Conf. art.16 si 17 din C.F. si art. 16 pct.2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului la ncheierea casatoriei este obligatoriu consimtamantul sotilor. Acesta se exprima in fata ofiterului de stare civila, care are indatorirea de a verifica sa nu fie civiat prin eroare sau violent.

c) Comunicarea reciproca a starii sanatatii


Art. 19 C.F. prevede obligativitatea sotilor de a-si comunica reciproc, starea sanatatii. Comunicarea starii sanatatii se realizeaza cu certificatul medical, ce urmeaza a fi anexat declaratiei de casatorie.

d) Diferentierea sexuala
Este o conditie neprevazuta expres de leger, dar care rezulta implicit din numeroase prevederi legale ( art. 1, 4, 5, 20, 25, 47, 52, 53 si 60 C.F.).

4. Impedimente la ncheierea casatoriei


a) b) c) d) e) Existenta unei casatorii anterioare nedesfacute. Rudenia. Adoptia. Tutela. Alienatia sau debilitatea mintala ori lipsa totala a discernamantului.

Art. 9 C.F. interzice casatoria debililor si alienatilor mintali, iar a celor lipsiti vremelnic de facultatile mintale in perioada cat nu au discernamant. ncheierea casatoriei de catre alienatul sau debilul mintal este sanctionata cu nulitatea absoluta.

Dovada impedimentelor la casatorie.


In temeiul disp. Art.13 C.F. viitori soti au obligatia sa previzeze in declaratia de casatorie ca nu exista nici o piedica pentru ncheierea acesteia.

5. Conditiile de forma la ncheierea casatoriei


a) Formalitati premergatoare incheierii casatoriei
Declaratia de casatorie Conf. disp. Art.12 C.F., cei care vor sa se casatoreasca trebuie sa faca la oficiul de stare civila o declarative de casatorie, prin aceasta exprimandu-se vointa de a incheia casatorie. Declaratia se da personal si trebuie sa cuprinda: Manifestarea de vointa a declaratiilor ca vor sa se casatoreasca; Identificarea fiecaruia prin datele personale; declaratia viitorilor soti ca nu exista nici o piedica la casatorie dintre cele prevazute de dispozitiile art.4-10 C.F.; declaratia acestora privind numele pe care doresc a-l purta in timpul casatoriei (art.27 C.F.); declaratia viitorilor soti ca au luat la cunostinta de starea sanatatii lor in mod reciproc; indicarea locului unde se va incheia casatorie in situatia in care declaratiile au fost facute in localitati diferite. La declaratiile de casatorie se anexeaza urmatoarele acte: certificatele de nastere ale declarantilor in original dar la dosar se retin numai copiile legalizate sau certificate de catre ofiterul de stare civila; actele de identitate care dupa verificare, se restituie de catre ofiterul de stare civila, urmand a fi prezentate in momentul incheierii casatoriei; hotararea judecatoreasca de desfacere sau anulare a casatoriei anterioare sau certificatul de deces al sotului anterior; certificatele medicale dovedind starea sanatatii viitorilor soti si care sunt valabile 30 zile de la eliberarea lor; decizia pentru incuviintarea casatoriei nainte de expirarea termenului de 10 zile, prevazut de lege, daca este cazul ( art.29 din Legea 119/1996); decizia de acordare a dispensei de varsta, de rudenie sau de adoptie, daca e cazul.

b) Procedura incheierii casatoriei


Potrivit art.11 din C.F. localitatea in care se va incheia casatorie este determinate de domiciliul sau resedinta oricaruia dintre viitorii soti. Conf. art.16 din C.F. sotii sunt obligati a se prezenta, impreuna, la sediul serviciului de stare civila. In cazuri exceptionale casatorie poate fi incheiata si in afara sediului serviciului de stare civila (unul dintre soti sufera de o boala grava, este imfirm sau sotia este gravid intr-o faza avansata).

c) Atributiile ofiterului de stare civila


Potrivit art.3 din C.F. numai casatorie incheiata in fata ofiterului de stare civila produce efecte juridice, iar ofiterul de stare civila competent este acela al consililui local al comunei, orasului, municipiului sau sectorului in raza caruia domiciliaza sau isi au resedinta unul sau ambii dintre viitorii soti.

Ofiterul de stare civila competent va proceda in felul urmator la data fixata pentru celebrarea casatoriei: Identifica viitori soti si constata ca nu exista opozitii si impedimente la casatorie si verifica prezenta a doi martori; Constata ca sunt ndeplinite conditiile de fond la ncheierea casatoriei, dupa ce ia consimtamantul ambilor soti; Declara casatorie incheiata; Intocmeste actul de casatorie in registrul de stare civila, ce se semneaza de ofiterul starii civile, de catre soti si de cei doi martori; Face mentiunea pe Buletinul sotului care si-a schimbat numele; Elibereaza sotilor certificatul de casatorie.

d) Solemnitatea si publicitatea casatoriei


Casatorie are un caracter solemn. De asemenea are un caracter public, orice persoana are acces in locul unde se celebreaza casatorie.

e) Momentul incheierii casatoriei


Momentul incheierii casatoriei este acela in care ofiterul de stare civila constata ca sunt ndeplinite toate conditiile cerute de lege pentru ncheierea unei casatorie valabile si ii declara pe viitorii soti casatoriti.

f) Proba casatoriei
Casatorie nu poate fi dovedita decat prin certificatul de casatorie eliberat pe baza actului in registrul de starre civila art.18 C.F.

6. Efectele casatoriei
Intre soti casatorie da nastere la efectele cu privire la relatiile personale si la capacitatea de exercitiu. De asemenea, casatorie produce efecte cu privire la relatiile patrimoniale dintre soti.

a) Relatiile personale intre soti


Potrivit art.44 pct.1 din Constitutia Romaniei si art.1 alin.4 C.F. sotii au drepturi si obligatii egale in ceea ce priveste relatiile intre ei si exercitiul drepturilor parintesti. Consecinta principiului egalitatii dintre soti este aceea ca, in tot ceea ce priveste casatorie, ei hotarasc de comun acord (art.26 C.F.).

b) Obligatiile reciproce dintre soti


Obligatia de sprijin reciproc moral Obligatia de fidelitate Obligatia de a locui impreuna Indatoririle conjugale

c) Efectele casatoriei cu privire la capacitatea de exercitiu


Femeia se poate casatorie la varsta de 16 ani, iar cu dispensa la 15 ani. Femeia casatorita in conditiile aratate, dobandeste capacitatea deplina de exercitiu (art.8 alin.3 Decretul 31/1954).

d) Relatiile patrimoniale dintre soti


Dreptul comun nu este sufficient pentru reglementarea acestor raporturi patrimoniale. De aceea, a fost necesara reglementarea, prin normele dreptului familiei, a raporturilor patrimoniale dintre soti. Potrivit regimului matrimonial din dreptul nostrum sotii au doua categorii de bunuri: Bunuri commune ambilor soti; Bunuri proprii fiecaruia dintre ei.

e) Regimul comunitatii de bunuri este un regim matrimonial si obligatoriu


Comunitatea de bunuri este un regim matrimonial stabilit prin lege, nu prin conventie, adica este un regim matrimonial legal. Dupa ce alin.1 art.30 C.F. stabileste regula ca: bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare din soti, sunt, de la data dobanditii lor bunuri commune ale sotilor alin.2 dispune ca orice conventie contrara este nula.

f) Neintelegerile dintre soti


Conform art.1 alin.4 C.F in privinta relatiilor patrimoniale, ca si a relatiilor personale intre ei, sotii trebuie sa decida de comun acord in caz de neintelegere privind relatiile patrimoniale, sotii se pot adresa, in anumite situatiei, organelor judecatoresti pentru a hotari.

g) Contributia sotilor la cheltuielile casatoriei


In conformitate cu art.29 C.F. sotii sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casatoriei. In cazul in care unul dintre soti nu si-ar indeplini obligatia de a contribuit la cheltuielile casatoriei, fie ca sotii duc o viata in comun, fie daca exista motive temeinice nu duc o asemenea viata, atunci celalalt sot se poate adresa instantei de judecata.

h) Obligatia de sprijin material


Sotii au obligatia de a-si acorda, unul altuia, sprijin material (art.2 C.F.).

7. Bunurile sotilor
Categorii de bunuri ale sotilor
Prin bunuri intelegem atat bunurile corporale (mobile sau imobile), precum si toate drepturile reale (principale si accesorii) si drepturile de creanta, adica tot ceea ce se afla in circuitul civil. Sunt bunuri proprii ale fiecaruia dintre soti: a) Bunurile dobandite nainte de ncheierea casatoriei; b) Bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legal sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele sunt commune; c) Bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti;

d) Bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompense, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri; e) Indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei; f) Valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare. Sunt bunuri comune sotilor: a) Bunurile dobandite de soti sau de unul dintre ei, cu conditia ca dobandirea sa fi avut loc in timpul casatoriei b) Bunurile sa nu faca parte din categoria bunurilor proprii. Sfera bunurilor comune: a) Venitul din munca b) Imobilele c) Constructiile efectuate de soti pe termenul unuia dintre ei d) Reparatii si adaosuri la constructii vechi e) Sumele depuse la banci sau C.E.C. In privinta acestor sume s-a impus opinia conform careia sunt bunuri comune daca sunt depuse in timpul casatoriei, indifferent ca sunt numai pe numele unuia dintre soti sau al amandurora, cu exceptia cazului cand se incadreaza in vreuna din categoriile de bunuri prevazute la art.31 Codul familiei, ca bunuri proprii. f) Castigurile la diferite sisteme de loterie si pe librete C.E.C.

Castigurile realizate la loto, pronosport, bingo, etc., sunt bunuri comune sau proprii dupa cum sumele cu care s-a jucat apartin uneia sau alteia din cele doua categorii de bunuri. Drepturile sotilor asupra bunurilor comune Conform art.35 Codul familiei: sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispune tot astfel de ele. Oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi, este socotit ca are si consimtamantul celuilalt sot. Cu toate acestea, nici unu dintre soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructive ce face parte din bunurile comune daca nu are consimtamantul celuilalt sot. Impartirea bunurilor comune ale sotilor a) Impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei Are un caracter de exceptie si poate fi ceruta de unul dintre soti sau de creditorii personali ai sotilor, insa numai pentru motive temeinice. b) Impartirea bunurilor comune la desfacerea casatoriei La desfacerea casatoriei, potrivit art.35 alin.1 C.F. bunurile comune se pot imparti prin invoiala sotilor, si numai cand acestia nu se inteleg va hotari instanta de judecata.

8. Nulitatea casatoriei
Cazuri de nulitate absoluta
1. ncheierea casatoriei fara respectarea dispozitiilor legale cu privire la varsta matrimoniala (art.19, art.4 Codul familiei). 2. Casatorie a fost incheiata de o persoana care este dj casatorita (art.19 si art.5 Codul familiei). 3. Casatorie a fost incheiata intre rude de grad prohibit de lege (art.19 si 6 Codul familiei). 4. Casatorie incheiata intre persoane legate prin adoptie. 5. Casatorie incheiata de alienatul sau debilul mintal. 6. Lipsa de solemnitate. 7. Lipsa de publicitate. 8. Incompetent ofiterului de spare civila. 9. Casatorie fictive. 10. Lipsa diferentierii sexual. 11. Lipsa consimtamantului.

Cazuri de nulitate relative


Casatorie este sanctionata cu nulitate relative in cazul viciilor de consimtamant: eroarea, dolul, violent.

Efectele nulitatilor
Atat nulitatea absoluta, cat si cea relative, genereaza acelasi effect si anume desfiintarea, atat pentru viitor cat si pentru trecut a casatoriei, ca si cum ea nu ar fi existat. Ca o consecinta in privinta raporturilor nepatrimoniale dintre soti, rezulta urmatoarele efecte: Daca numele sotilor s-a schimbat prin casatorie, ei redobandesc numele avut nainte. Inceteaza toate obligatiile specifice casatoriei, fiecare sot putandu-se casatorie cu altcineva sau chiar intre ei, daca motivul de nulitate a disparut. Se considera ca nu au avut niciodata calitatea de soti, astfel ca o actiune de bigamie nu poate continua. Daca unul dintre soti nu a atins varsta majoratului, el nu va fi considerat, la fel ca dupa desfacerea casatoriei, ca are capacitatea deplina de exercitiu (art.8 alin.3 din Decretul nr.31/1954).

Casatorie putative
Casatorie putative este aceea careia legea ii pastreaza efectele unei casatorie valabile, chiar daca este nula sau anulabila, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, pentru sotul sau sotii de buna credinta la ncheierea ei.

9. ncetarea si desfacerea casatoriei


1. ncetarea casatoriei
Potrivit art.37 alin.1 Codul familiei, casatorie inceteaza prin moartea sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti. Efectele incetarii casatoriei a) Sotul supravietuitor care, in timpul casatoriei, a purtat numele sotului decedat, poate sa poarte numele acestuia si dupa ncetarea casatoriei. b) Daca sotul supravietuitor nu implinise 18 ani, iti mentine capacitatea de exercitiu dobandita prin casatorie. c) Comunitatea de bunuri inceteaza. Partea din bunurile comune care se cuvenea sotului decedat formeaza masa succesorala impreuna cu celelalte bunuri ce i-au apartinut si se va deferi mostenitorilor. Sotul supravietuitor are chemare la mostenire conform prevederilor Legii nr.319/1944. d) Ocrotirea parinteasca se exercita numai de catre parintele raman in viata potrivit art.98 alin.2 Codul familiei. ncetarea casatoriei se produce de drept si are efecte doar pentru viitor (ex. nunc). Desfacerea casatoriei ncetarea casatoriei este diferite de desfacerea ei, ce se poate realiza prin divort. Divortul nu se poate realiza decat pe cale judecatoreasca. Conform art.38 Codul familiei instanta judecatoreasca poate desface casatorie prin divort atunci cand, datorita unor motive temeinice raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila. Alineatul al doilea al art.38 Codul familiei reglementeaza posibilitatea desfacerii casatoriei prin acordul sotilor, pentru aceasta se cer a fi intrunite, cumulative, doua conditii: a) Pana la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la ncheierea casatoriei; b) Nu exista copii minori rezultate din casatorie. Alin.3 art.38 Codul familiei ofera posibilitatea orcaruia dintre soti de a cere divortul cand starea sanatatii sale face imposibila continuarea casatoriei. Procedura divortului Sediul materiei disp. Art.607 619 Cod procedura civila. Actiunea de divort Actiunea de divort avnd un caracter personal, apartine in exclusivitate sotilor. Cererea de chemare in judecata va trebui sa cuprinda elementele prevazute la art.112 C.P.C. in plus, daca din casatorie au rezultate copii se va mentiona si data nasterii acestora.

La cerere se anexeaza certificatul de casatorie, in original si copii de pe certificatele de nastere a copiilor minori. Tot prin cererea de divort se va solicita incredintarea spre crestere si educare, la unul dintre soti a copiilor minori si obligarea celuilalt parinte la plata unei contributii de intretinere in favoarea acestora. Tot cu ocazia solutionarii divortului se va stabili si numele pe care viitorii soti urmeaza sa-l poarte dupa desfacerea casatoriei. Instanta competenta Prin derogare de la dreptul comun in material competentei teritoriale conf. art.607 C.pr.civ cererea de divort este de competenta instantei in circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor. Daca, insa, sotii nu au avut un domiciliu comun sau daca, la data introducerii cererii de divort, nici unul dintre soti nu mai domiciliaza in circumscriptia instantei in care au avut ultimul domiciliu comun, competenta va apartine instante de domiciliu a paratului. Daca paratul nu mai are domiciliul in tara sau daca reclamantul a facut dovezii in sensul ca nu cunoaste domiciliul paratului, competenta va reveni instantei de la domiciliul reclamantului. In ceea ce priveste competenta materiala, acesta, apartine in prima instanta, judecatoriei. Prezenta personala a sotilor Prin derogare de la procedura de drept comun, in cazul divortului, potrivit art.614 C.proc. civila, partile au obligatia de a se prezenta personal in fata instantei de fond, ceea ce nu exclude dreptul la aparare prin avocet. Numai ca in aceasta din urma ipoteza, avocatul nu poate reprezenta in proces, ci numai a asista. De la aceasta regula, textul prevede o serie de exceptia: a) Unul dintre soti executa o pedeapsa privative de libertate; b) Unul dintre soti este impiedicat de o boala grava; c) Unul dintre soti este pus sub interdictie; d) Unul dintre soti are resedinta in strainatate. Pentru toate aceste imprejurari, legiutorul acorda posibilitatea infatisarii sotului prin mandatar, chiar in fata instantei de fond. Prezenta obligatorie a reclamantului In faza judecatii pricinii la prima instanta prezenta reclamantului este oblicatorie, in caz contrar, conf. art.616 Cod procedura civila, daca la termenul de judecata se infatiseaza numai paratul iar reclamantul lipseste nejustificat, cererea se respinge ca nesustinuta.

Sedinta de judecata Judecarea cererii de divort are loc respectandu-se principiul publicitatii, in sedinta publica, insa legiuitorul (art.615 C.P.C.) ofera posibilitatea ca instanta sa treaca la solutionarea pricinii in camera de consiliu. Regimul pribelor Tot prin derogare de la dreptul comun la fivort interogatoriul nu poate fi folosit pentru dovedirea motivelor de divort. De asemenea, in procesele de divort pot fi ascultati ca martori si rudele si afinii pana la gradul al treilea inclusiv, cu exceptia descendentilor. Hotararea de divort In principiu, instanta de judecata se pronunta prin hotararea de divort asupra admiterii sau respingerii cererii de desfacere a casatoriei. Daca exista motive temeinice, cererea va fi admisa, iar casatorie desfiintatam fie din vina sotului parat fie din vina ambilor soti, daca si reclamantul are o parte din vina. Prin hotararea de divort instanta de judecata urmeaza a solutiona si alte cereri accesorii divortului: Potrivit art.40 Codul familiei instanta va statua asupra numelui pe care il vor purta dupa desfacerea casatoriei; Conf. art.42 Codul familiei se va dispune incredintarea copiilor minori spre crestere si educare unuia dintre parinti; Instanta va dispune cu privire la stabilirea pensiei de intretinere intre soti. Nemotivarea hotararii de divort In situati in care ambele parti solicita instantei potrivit dispozitiilor art.617 alin.2 Cod procedura civila, hotararea de divort nu se va motiva. Caile de atac mpotriva hotararii de divort se pot exercita ambele cai de atac ordinare, apelul si Recursul, termenul fiind de 30 de zile de la comunicarea hotararii. Data desfacerii casatoriei Potrivit legislatiei romane, casatorie se considera desfacuta pe data la care hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas irevocabila (art.39 alin.1 Codul familiei).

Efectele desfacerii casatoriei a) Efecte cu privire la relatiile personale intre soti: Numele. Odata cu divortul, fiecare dintre soti isi va relua numele avut nainte de ncheierea casatoriei. Obligatia de sprijin moral, de fidelitate precum si cea de a locui impreuna inceteaza odata cu desfacere casatoriei. Capacitatea de exercitiu dobandita de femeia minora prin casatorie se pastreaza, chiar daca la data divortului ea nu implinise 18 ani. Divortul, de asemenea, nu are nici o influenta in ceea ce priveste cetatenia. b) Efectele cu privire la relatiile patrimoniale intre soti: Comunitatea de bunuri a sotilor inceteaza prin impartirea bunurilor comune. Inceteaza, de asemenea, obligatia de a suporta cheltuielile casatoriei si de sprijin material. Obligatia legata de intretinere dintre soti inceteaza dar ia naste, in anumite conditii obligatia de intretinere intre fostii soti. c) Efectele cu privire la raporturile personale dintre parinti si copiii: d) Incredintarea copiilor minori. Prin hotararea de divort instanta de judecata este obligata sa se pronunte asupra incredintarii copiilor minori. e) Instanta va dispune incredintarea copiilor minori, chiar daca prin actiunea de divort acest lucru nu s-a cerut. Sotii se vor invoi in legatura cu incredintarea copiilor minori, insa, potrivit art.42 alin.4 Codul familiei, invoiala lor va produce efecte numai daca a fost incuviintata de instanta de judecata. Rudenia si afinitatea Rudenia este legatura care se bazeaza pe descendenta persoanelor una din alta sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendant comun( art.45 codul familiei). O prima clasificare a rudeniei se poate face dupa izvorul ei, in: Rudenia de sange Rudenia civila

O a doua clasificare se face dupa linia de rudenie in: Rudenie in linie dreapta, care se bazeaza pe descendenta unei persoane din alta, fie in mod direct, in sensul ca o persoana este copilul celeilalte, fie in mod indirect, in sensul ca intre doua persoane exista un sir neintrerupt de nasteri, deci de persoane intre care s-a stabilit legatura parinte copil (ex. Bunic nepot). Rudenia in linie colaterala, bazata pe faptul ca mai multe persoane au un ascendant comun, de exemplu rudenie dintre frati, veri primari, etc.

Gradele,intinderea si efectele rudeniei


Legatura de rudenie este exprimata prin grade de rudenie, care stabilesc intinderea, dar si masura apropierii rudeniei intre doua persoane. Conform art.46 Codul familiei, gradul de rudenie se stabileste, in linie dreapta dupa numarul nasterilor (fiul fiind ruda de gradul intai, nepotul si bunicul de gradul doi s.a.m.d.), iar in linie colaterala, dupa numarul nasterilor, urcand de la persoana al carei grad de rudenie se stabileste, pana la ascendentul comun si apoi coborand pana la persoana fata de care gradul de rudenie se stabileste, astfel ca fratii sunt rude de gradul doi, verii primari sunt rude de gradul patru, etc. Desi Codul familiei se refera numai la rudenia de sange, in mod asemanator se va stabili si intinderea rudeniei civile izvorate din adoptie.

Dovada si durata rudeniei


a) Cand se urmaresc efecte de stare civila dovada rudeniei se face, in principiu, cu actele de stare civila. De la aceasta regula exista exceptii. b) Cand urmaresc astfel de efecte, de regula, patimoniale, dovada rudeniei se poate face prin orice mijloc de proba. Durata rudeniei este permanenta daca vorbim despre legatura de sange, deci despre rudenia fireasca. Rudenia bazata pe adoptie dureaza atat timp cat fiinteaza actul juridic al adoptiei.

Afinitatea
Notiune, gradele si durata afinitatii Legatura unuia dintre soti cu rudele celuilalt sot este desemnata prin notiune de afinitate. Pentru stabilirea gradului de afinitate se vor aplica prin asemanare regulile de la rudenie, sotul fiind afinul celuilalt sot in acelasi grad in care sotul sau este ruda cu persoana in cauza. Rudele unuia dintre soti sunt afini cu celalalt sot indifferent daca rudenia este din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie. In ceea ce priveste durata afinitatii, desfacerea casatoriei duce la ncetarea unora dintre efectele afinitatii, in timp ce altele supravietuiesc. De exemplu, obligatia de intretinere dintre parintele vitreg si copilul vitreg, reglementata de art.87 Codul familiei, dainuieste chiar dupa desfacerea casatoriei.

Dovada si efectele afinitatii


Dovada afinitatii se face prin dovada casatoriei din care rezulta si prin dovada rudeniei. Afinitatea produce numeroase efecte juridice ca de exemplu: - In materie de nedemnitate succesorala, nedenuntarea omorului este considerata scuzabila pentru afinii in linie dreapta ai faptuitorului (art.656 Cod civil). - In materie de recuzare a judecatorilor si expertilor (art.27-28 Cod procedura civila). - In materie de stramutare a proceselor (art.37-39 Cod procedura civila). - In materia probelor testimonial (art.189-190 Cod procedura civila).

- Art.17 al Legii 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocet reglementeaza un effect al afinitatii. Conform textului, profesia de avocet nu poate fi exercitate la instanta de judecata sau parchetul unde sotul sau ruda ori afinul pana la gradul al treilea inclusiv, indeplineste functia de magistrat.

Filiatia
Desemneaza un sir de nasteri neintrerupt care leaga o persoana de un stramos al ei, un sir neintrerupt de persoane intre care faptul nasterii a stabilit legaturi de la parinte la copil. Filiatia este raportul de descendenta dintre un copil si fiecare din parintii lui. Filiatia se intemeiaza pe legaturi de sange dintre copil si parinti care rezulta din faptul nasterii si conceptiri. Filiatia fata de mama (maternitatea) Poate fi din casatorie sau din afara ei dovada filiatiei fata de mama rezulta din faptul nasterii si nregistrarea fatului. Potrivit art.51 Codul familiei, starea civila care rezulta din certificatul de nastere si folosinta starii civile conforme cu acest certificat nu poate fi pusa in discutie nici de copil, care ar reclama o alta stare civila, nici de o alta persoana care ar contesta-o.

Dovada nasterii in cazul adoptiei


Se intocmeste in aceasta situatie un nou act de nastere pentru cel adoptat in care adoptatorii sunt trecuti ca parinte firesti. Acest act nou, nu face dovada faptului nasterii fata de mama fireasca a copilului adoptat. Legea prevede ca vechiul act de nastere se pastreaza si se face mentiune pe el despre ntocmirea celui nou si la nevoie dovada nasterii se face cu actul vechi in vederea stabilirii impedimentelor la casatorie pentru a justifica dreptul de a cere desfiintarea adoptiei sau redobandirea drepturilor parintesti.

Recunoasterea filiatiei fata de mama


Se intelege actul prin care o femeie declara legaturi de filiatie dintre ea si un copil despre care pretinde ca este al sau.

Formele recunoasterii maternitatii (art.49 ali.2 Codul familiei)


1. Declaratia de la serviciul de stare civila 2. Inscris autentic 3. Testament

Caracterele recunoasterii
I. Recunoasterea este un act declarative de filiatie si nu atributiv de filiatie, adica nu creaza o stare de lucruri noi si nici o filiatie noua si nici nu modifica nimic. Deci, recunoasterea produce efecte in mod retroactive chiar de la conceptie si pentru toata lumea. II. Recunoasterea este un act irevocabil (nu se mai poate reveni asupra sa).

III. Recunoasterea este un act personal, apartine numai mamei, ceea ce nu exclude insa posibilitatea ca recunoasterea sa poate fi facuta in numele mamei de catre un mandatar cu procedura speciala si autentica. IV. Este un act unilateral, se realizeaza numai prin vointa expresa a mamei copilului. V. Recunoasterea se poate face numai prin formule limitative prevazute de lege.

Capacitatea necesara pentru recunoastere


Fiind nu numai un act juridic, ci si marturisirea unui fapt anterior, recunoasterea nu presupune pentru a fi valabil facuta existenta capacitatii de exercitiu necesara pentru ntocmirea actelor juridice fiind sufficient ca mama care o face sa aiba discernamant, adica sa-si dea seama de realitatea celor recunoscute.

Actionarea in justitie pentru stabilirea filiatiei fata de mama


In cazurile in care maternitatea nu poate fi dovedita prin actul legal de nastere, acesta se poate stabili prin recunoastere sau prin justitie. Actiunea are un caracter asemanator cu cel al actiunii in reclamatiile de stare civila al carui obiect este limitat la stabilirea maternitatii. Cazuri de porniri a actiunii art.50 Codul familiei: 1) Cand din orice imprejurari dovada maternitatii nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii. 2) Cand se contesta realitatea celor cuprinse in art.7 constatatoare al nasterii. 3) Situatiei speciale intalnim la adoptia cu efecte depline in interesul copilului adoptat si in interes general. Exercitarea dreptului la actiune pentru stabilirea maternitatii, apartine numai copilului art.51 alin.2 Codul familiei.

Situatia legala a copilului din afara casatoriei


Copilul din afara casatoriei care si-a stabilit filiatia are aceeasi situatie legala cu a copilului din casatorie, atat fata de parinte, cat si fata de rudele acestuia.

Filiatia fata de tata


Filiatia fata de tata sau paternitatea consta in legatura juridica bazata pe faptul conceptiei care exista intre tata si fiu.

Stabilirea filitatiei fara de tatal din casatorie


1. Prezumtia de paternitate Art.53 alin.1 Codul familiei prevede: copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei.

2. Timpul legal de conceptie Art.61 Codul familiei prevede: timpul cuprins intre a 300-a si a 180-a zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal de conceptie. In virtutea acestei prezumtii pentru ca un copil nascut dupa desfacerea, incetaream declararea nulitati sau anularea casatoriei sa fie considerat conceput in timpul casatoriei, nasterea trebuie sa fi avut loc nainte de inplinirea a 300 de zile de la desfacerea, ncetarea sau desfiintarea casatoriei.

Actiunea in tagada paternitatii


Titular al actiunii este sotul mamei. Mostenitorii acestuia pot continua actiune introdusa anterior. Actiunea se introduce in termen de 6 luni de la data cand sotul mamei cunoaste nasterea copilului.

Dovada paternitatii
Art.54 alin.1 Codul familiei prevede ca: paternitatea poate fi tagaduita, daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului. Pe langa celelalte probe obisnuite (inscrisuri, martori, interogatoriu) de regula in procesele de tagada a paternitatii se dispune expertiza medico-legala. Expertizele genetice efectuate in sistemul HLA, care se bazeaza pe sistemul transmiterii genetice a caracterelor, pot stabili cu o probabilitate de 99% paternitatea unui copil.

Efectele admiterii actiunii in tagada paternitatii


Daca actiunea in tagada paternitatii s-a admin, copilul devine, retroactiv, copil din afara casatoriei.

Stabilirea paternitatii prin actiune in justitie


Dreptul la actiune apartine copilului si se porneste in numele sau de catre mama in termen de un an de zile de la nasterea copilului, de la ramanerea definitiva a hotararii prin care copilul si-a pierdut calitatea de copil din casatorie, de la data incetarii convietuirii mamei cu pretinsul tata sau ncetarea intretinerii prestate de acesta copilului. Prin hotararea judecatoreasca de admitere a actiunii barbatul chemat in judecata este declarat tatal copilului.

Drepturile si indatoririle parintesti


Drepturi si indatoriri privitoare la persoana copilului 1. Dreptul de a stabili locuinta si de a-l tine. 2. Dreptul de indrumare a copilului minor. 3. Dreptul de a avea legaturi personale cu copilul si de a veghea la cresterea, educarea, invatarea si pregatirea profesionala a acestuia. 4. Dreptul parintelui de a consimti la adoptia copilului. 5. Dreptul de a-l reprezenta pe minor in actele civile ori de a-I incuviinta actele juridice.

6. Indatorirea de a creste copilul. 7. Drepturile si indatoririle parintesti privitoare la bunurile copilului.

Tutela minorului
Aceste situatiei sunt reglementate de Codul familiei si privesc protejarea minorului lipsit de ocrotire parinteasca, respectiv a celui care necesita reprezentare in cazuri speciale 1. Tutela minorului. Deschiderea tutelei Tutela minorului, ca institutie juridica, grupeaza ansamblul normelor juridice care reglementeaza ocrotirea unui minor lipsit de ocrotire parinteasca prin intermediul unei persoane numita tutore si caresi exercita atributiile sub supravegherea autoritatii tutelare. Tutela se deschide cand minorul este lipsit de ocrotire parinteasca, deci de ingrijirea ambilor parinti, cazurile fiind cele prevazute de art.113 Codul familiei, si anume: Ambii parinti sunt morti sau declarati morti; Ambii parinti sunt necunoscuti sau disparuti; Ambii parinti sunt pusi sub interdictie; Ambii parinti sunt decuzuti din drepturile parintesti.

Un alt caz de deschidere a tutelei este cel reglementat de art.22 alin.4 Orgonanta de Urgenta nr.25/1997. Astfel, la desfacerea adoptiei, instanta, considerand ca nu este in interesul minorului ca parintii firesti sa redobandeasca drepturile si obligatiile parintesti, poate decide o alta masura de protective, care ar putea fi si tutela minorului. Numirea tutorelui se face de catre autoritatea tutelara, chiar daca instituirea tutelei s-a decis de catre instanta judecatoreasca. Alegerea tutorelui trebuie facuta astfel nct sa fie ocrotite interesele minorului, preferabila fiind numirea unei rude. 2. Caracterele generale ale tutelei a) Tutela se exercita numai in interesul minorului (art.114 Codul familiei). Ea se instituie in toate cazurile in care un monir este lipsit de ocrotire parinteasca si are ca scop suplinirea acestei ocrotiri. b) c) d) e) Tutela este o sarcina legala, obligatorie (art.118 Codul familiei). Tutela este o sarcina gratuita (art.121 Codul familiei). Tutela este o sarcina personala. Tutela se exercita sub supravegherea, indrumarea si controlul autoritatii tutelare (art.136 Codul familiei).

3. Exercitarea tutelei. Drepturile si indatoririle tutorelui. a) Exercitarea tutelei asupra persoanei minorului. Continutul tutelei in aceasta privinta este identic cu cel al ocrotirii copilului prin parintii firesti. b) Exercitarea tutelei asupra bunurilor minorului Cand minorul nu a implinit 14 ani, tutorele are obligatia de a administra bunurile minorului si de a-l reprezenta in actele civile. 4. ncetarea tutelei Tutela inceteaza atunci cand dispar cauzele care au dus la deschiderea ei. Astfel de situatiei sunt: - Implinirea varste de 18 ani de catre minorul ocrotit; - Casatorie minorei preste 16 ani si dobandirea capacitatii depline de exercitiu; - Parintii minorului au fost identificati, au reaparut ( in urma disparitiei sau a declararii mortii) sau li s-a ridicat sanctiunea decaderii din drepturile printesti; - Minorul moare sau este declarat mort prin hotarare judecatoreasca definitiva. 5. Raspunderea tutorelui Intrucat sarcina tutelei este deosebit de importanta si poate avea urmariri asupra dezvoltarii psihicofizice si sociale a persoanei ocrotite, legiuitorul a instituit raspunderea tutorelui, diferit, in functie de natura si consecintele faptelor sale. a) Raspunderea civila, care poate fi patrimoniala sau nepatrimoniala. Raspunderea nepatrimoniala specifica este indepartarea de la tutela atunci cand savarseste un abuz, o neglijenta grava sau fapte care ii fac nevrednic de a fi tutore (art.138 alin.2 Codul familiei). Raspunderea patrimoniala se intemeiaza pe principiile raspunderii civile delictuale prevazute de art.998-999 Cod civil. b) Raspunderea administrative intervine, ca si in cazul parintilor in cazul savarsirii unor contraventii. c) Raspunderea penala poate intervene atunci cand faptele savarsite sunt grave si intrunesc elementele constitutive ale unei infratiune ca: rele tratamente aplicate minorului, punerea in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji.

Curatela minorului
Curatele reprezinta o institutie de neocrotire a minorului care are caracter temporar si subsidiary. Cutatele nu este specifica ocrotirii persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu ci poate intervene si in cazul persoanelor capabile, care din diferite motive, nu-si pot apara interesele (art.125 Codul familiei).

In cazul minorului, curatorul este chemat sa inlocuiasca parintii firesti sau tutorele fie la ncheierea anumitor acte juridice, fie la ncheierea tuturor actelor presupuse de ocrotirea minorului, insa numai provizoriu. Coratele minorului se instituie: - Cand exista contrarietate de interese intre ocrotitorul legal si minor (art.132 si 105 Codul familiei). - Cand ocrotitorul legal, parintele sau tutorele este vremelnic impiedicat sa-si indeplineasca indatoririle (art.152 lit.c Codul familiei); - Cand pentru numirea sau nlocuirea tutorelui este nevoie de o perioada mai indelungata (art.139 Codul familiei); - Pana la solutionarea cererii de punere sub interdictie a minorului (art.146 Codul familiei). Exercitarea curatelei se face aplicndu-se prin asemanare regulile prevazute la tutela minorului. Curatela inceteaza cand dispar cauzele care au dus la instituirea ei.