Sunteți pe pagina 1din 33

Cresterea pasarilor

AUGUST 08, 2011 ADMIN NO COMMENTS

Cresterea pasarilor se ocupa in primul rand cu cresterea si exploatarea raselor de gaini,curci,bibilici,gaste si rate. Cresterea pasarilor necesita cunostinte variate,din urmatoarele considerate:numarul mare de speciicu particularitati biologice de crestere si de intretinere foarte diferite unele de altele;caracterul complex al productiilor si in special al productiilor de oua;metabolismul foarte intens.care face ca pasarile sa reactioneze deosebit de repede la cea mai neinsemnata modificare a conditiilor de viata;modul de reproductie caracteristic.intreaga dezvoltare embrionara fiind sub conducerea nemijlocita a omului;gradul inalt de climatizare,mecanizare si automatizare a adaposturilor,astfel incatpasarile sunt sustrase aproape integral de sub influenta conditiilor de mediu natural. In cresterea pasarilor pot fii practicate tehnologii de intretinere foarte variate mai ales prin gradul in care realizeaza satisfacerea cerintelor pasarilor fata de conditiile de intretinere si prin masura in care corespund cerintelor de ordin economic. Numeroasele tehnologii de intretinere a pasarilor in perioada de crestere sau exploatare pot fii grupate in 3 sisteme: -sistemul extensiv: -sistemul semiintensiv; -sistemul intensiv industrial. In general.se considera ca sistemul de intretinere este cu atat mai intensiv,cu cat,acoperind mai complet si mai economic cerintele pasarilor,permite realizarea pe unitatea de suprafata in adapost,de productie mai mari cu volum mai redes de munca si cu un cost mai mic.sistemele de intretinere pot fii caracterizate mai ales prin urmatoarele:intretinere pasarilor se face in libertate la sistemele extensive,in semilibertate la sistemele semiintensive si in captivitate la sistemele intensiveindustriale. Productia de oua Oul de gaina este pentru om unul dintre cele mai pretentioase alimente,datorita valorilii lui nutritive ridicate.Dintre toate alimentele,numai ouale si laptele sunt considerate alimente complete deoarece,contin in proportii necesare,toti principii nutritivi(glucide,lipide,proteine,saruri minerale,apa). Factorii care influentiaza productia de oua Dintre factorii de natura ereditara(interni),care influenteaza productia de oua atat numeric cat si calitativ, amintim:specia, rasa, individualitatea, varsta, precocitatea, conditiile de adapostire, starea de sanatate, densitatea, comportamentul, microclimatul. Productia de oua individuala variaza intre limite foarte largi, fiind determinata partial de functionarea aparatului reproducator de mediu, sub control neurohormonal si puternic influentata de conditiile de mediu exterior. In afara insa de acestea, productia numerica de oua mai este influentata direct sau indirect si de o serie de alti factori. Specia:volumul productiei de oua este diferit la fiecare specie de pasari.Astfel, la gaini, productia de oua este mare, ajungand la unii hibirizi industriali pana la 250-270 bucatioua, in timp de 13-14 luni de exploatare.La curci productia de oua dintr-o perioada de ouat este in medie de 80-90 oua.La rate, productia de oua este foarte variata, la unele rase fiind foarte mare, ceea ce duce la o productie mare apropiata de a gainilor 180-220 oua.La gaste perioada de ouat este scurta si productia variaza intre 20-80 oua. Rasa:determina variatii ale productiei de oua in cadrul aceleiasi specii in limite foarte largi.Astfel, la gaini productia de oau variaza in functie de rasa de la 120 oua la rasele grele, pana la 225-260 oua pe an la rasele specializate pentru productia de oua.La rate, de asemenea, productia de oua este foarte mult influentata de rasa.La curci si gaste, productia de oua este mai putin diferentiata de rase, aceste specii fiind selectionate si crescute, mai mult in directia productiei de carne. Individul:din analiza individuala a productiei de oua se desprinde faptul ca, in cadrul unui lot de pasari, se disting indivizi cu productii scazute, medii sau ridicate.In special la gaini si rate, deseori se intalnesc indivizi care au o productie de oua cu mult peste media celorlalti.La rasele neameliorate, variabilitatea productiei de oua de la individ este foarte mare, lucru care influenteaza negativ productia. Varsta:influenteaza foarte mult productia de oua.Astfel, la gaini, productia maxima de oua se obtine de obicei in primul an de ouat.a curci, ce mai mare productie de oua se obtine in primul an de ouat.In al doile an, productia scade treptat.a rate, productia de oua creste in al doile an si dupa aceasta varsta scade.La gaste, productia de oua creste de obicei pana in al treilea an, dupa care incepe sa scada.

Precocitatea ouatului:prin precocitatea ouatului sau precocitatea sexuala intelegem periaoda de timp scursa de la scloziune pana la producerea primului ou.Cu cat puicutele de inlocuire din rasele usoare, incep sa oua mai devreme, dar nu inainte de varsta de 12-13 saptamani, cu atat productia de oua va fi mai mare.La gaste, ouatul incepe dua varsta de 8-10 luni, iar la curci dupa varsta de 7-10 luni, in functie de rasa. Instinctul de clocit:la pasarile cu instinct de clocit dezvoltat, productia de oua inceteaza in perioada clocitului, iar dupa desclocire, ouatul incepe cu o intarziere care variaza intre 1-20 zile.La rasele de gaini usoare, specializate pe productia de oua, instinctul de clocit este foarte redus sau chiar a disparut, pe cand la rasele de haini mixte sau grele, instinctul de clocit se manifesta cu mai mare intensitate.La curci si la gaste, instinctul de clocit se manifesta cu mai mare intensitate..Ratele in general nu cad closti. Naparlirea: acest produs fiziologic este insotit de scaderea sau chiar intreruperea productiei de oua.Gainile prezinta o mare variabilitate in ceea ce priveste timpul cand incep sa naparleasca si cat dureaza acest proces.Astfel gainile slab ouatoare, incep naparlirea mai devreme si dureaza 5-6 luni.Gainile bune ouatoare incep sa nasparleasca mai tarziu si procesele dureaza 3-4 luni, iar gainile foarte bune ouatoare incep naparlirea prin noiembrie si dureaza 6-8 saptamani.Indiferent cand incep naparlirea, se termina de obicei in ianuarei- ferbuarie. Alimentatia pasarilor este factorul de mediu principal si chiar determinant, in realizarea unei productii de oua corespunzatoare potentialului productiv al fiecarei specii si rase.Cercetarile efectuate au stabilit pe fiecare specie si categorie in aprte, cerintele in substane nutritive, fapt care a dus la realizarea unor retete furajere adecvate.S-a observat ca respectarea acestor retete furajere asigura o productie superiaoara de oua, iar nerespectarea lor duce la scaderea substantiala a productiei.De asemenea este stabilit ca prin neasigurarea unui front de furaje corespunzator, productia de oua scade cu 10-12%, iar lipsa de apa poate duce chiar la incetarea ouatului. Conditiile de adapostire:adapostul, mai ales in sistemul de crestere intensiv industrial, trebuie sa asigure un microclimat corespunzator(temperatura, umiditate, schimb de aer, program de lumina etc) Starea de sanatate:de asemena influenteaza productia de oua si este bine cunoscut ca starea maladiva duce la scaderea si chiar incepatarea ouatului.

Sisteme de exploatare a pasarilor pentru productia de oua

In cresterea pasarilor pot fi practicate un numar foarte mare de tehnologii care,indiferent daca se refera la o spesau la alta ,la o productie sau la alta,de calitate sau alta,pot fi caracterizateprin nivelul la care satisfac cerintele pasarilor fata de conditiile de viata,prin modul cum realizeaza optimizarea diferitelor conditii de intretinere si prin masura in care raspund cerintelor economice. In general,se considera ca sistemul de intretinere a pasarilor este cu atat mai intensiv cu cat pentru 1m de suprafata construita se realizeaza productii mai mari si la un pretde cost mai scazut. Din acest punct de vedere,sistemele de intretinere pot fi caracterizate mai ales prin urmatoarele :intretinerea pasarilor se face in libertate la sistemele extensive,in semiliberate la sistemele semiintensive si in captivitate la sistemele intensive. Sistemul extensiv Sistemul extensiv:de intretinere consta in punerea la dispozitia pasarilor a suprafetelor de teren, campuri, lucerniere, pajisti sau ape, in functie de specie.Acest sistem este specific gospodariilor individuale, cand puii obtinuti prin clocitul natural se cresc cu ajutorul clostilor in libertate, folosindu-se drept closti gaini sau curci.Este indicat ca, in organizarea acestei munci, sa fie asezate mai multe closti odata pe oua, care sa scoata puii in aceasi zi, dand posibilitatea regruparii puilor la mai multe closti, pentru ca o parte din ele sa fie folosite pentru productia de oua. La o gaina closca se pot reaprtiza pentru crestere 15-25 pui, in finctie de marimea ei si de sezon, mai putini iarna si mai multi vara; unei curci pot fi repartizati cate 25-40 pui, iar la o gasca se pot repartiza pentru crestere cate 15 boboci.Aceasa repartizare se face in ziua ecloziunii,seara,pt ca,a doua zi,closca respectiva sa aiba nr fixat de pui spre a se obisnui de la inceput cu ei.Pentru cresterea puilor de catre closti,care nu au ajuns cu clocitul pana la ecloziune,repartizarea se face dupa 5-15 zile de clocit.In acest scop se ridica 2/3 di oua si in cursul noptii puii se introduc in numar 2-3 sub closca,urmarindu-se cum se comporta cu ei;in cazul cand ii primeste restul puilor,se introduce dimineata sub aripi in timp ce closca sta pe cuibar.

Sistemul semiintensiv

Sistemul semiintensiv:acest sistem se recomandapt crescatoriile relativ mici la care se doreste sa se combine avantajul unui adapost bun,care sa asigure pasarilor conditi de cazare si de productie bune pe timpul iernii,cu avantajele utilizarii,pe timpul verii,unor spatii inerbate. Cresterea si intretinerea puilor Cresterea puilor se face in puiernite fara a mai fii folosite clostile.Inca de la incubator,se recomanda sa fie sortati pui dupa dezvoltarea corporala,starea lor de voiciune si durata ecloziunii. Ambalarea si transportul puilor de o zii se face in cutii de carton cu capacitatea de 100 de pui;transportul se face cu autocamionul,trenul sau avionul. Pui se repartizeaza in puiernita dupa starea lor de voiciune,ia durata de crestere depinde de anotimp.In general timpul necesar este de 8 saptamani,timp in care puful se inlocuieste cu penajul juvenil,ce apara corpul puilor de frig,permitand cresterea lor in incaperi neincalzite.Cresterea in puiernite prezinta anumite avantaje:puii sunt feriti de frig adaposturile pot fii curatate si dezinfectate usor,iar munca ingrijitorilor poate fii organizata.Lucrarile ce se executa intro puiernita sunt: -pregatirea puiernitelor pentru intrarea in functiune; -primirea si sortarea puilor; -impartirea puilor pe loturi in compartimente; -ingrijirea si hranire; -scoaterea lor in solarii si padocuri; -curatenia si dezinfectia periodica a adaposturilor; -bonitarea si trecerea puilor in adaposturile de vara. Durata de crestere a puilor in puiernite depinde de specie,rasa si in special de sezon.Puii de gaina si de curca au nevoie de intretinere mai indelungata(cel putin 2 luni)decat bobocii de rata si gasca acestia din urma imbracandu-se cu penaj mult mai repede. Formarea compartimentelor in puiernite este dreptunghiulara sau patrata,pentru a asigura patrunderea luminii in mod direct pe cel putin 1/3 din suprafata interioara.culoarul de servici stabileste legatura intre compartimentele puiernitei. Incalzirea cu sobe cu carbuni,sobe cotlon sau sobe obisnuite nu constitue sistemul cel mai bun,deoarece aerul se viciaza repede si prezinta pericol de incendiu.De aceea,acolo unde exista sursa de curent electric se folosesc eleveuzele sau crescatoarele electrice,formate din rezistente bine izolate,montate sub un reflector.Aparatele de incalzire cu apa calda sunt formate din radiatoare,asezate orizontal la 0,25 cmdeasupra podelei sau din tevi incalzite,situate de-a lungul puiernitei. Echilibrarea factorilor de micro climat(fizici,chimici si biologici)duc la obtinerea unor rezultate bune in cresterea puilor. Asternutul de paie tocate,de floarea-soarelui,se aseaza in strat de 5 cm si se primeneste periodic,in special in locurile unde stationeaza puii mai mult,iar in restul puiernitei o data pe saptamana. Asternutul poate fii format din talas sau turba,fiind contraindicat rumegusul de lemn,deoarece consumand din el,puii pot suferii de impaslirea gusii si indigestie. In zilele calduroase pui se scot in padocuri,iar dupa varsta de o luna pt a se preveni aglomerarea lor in colturile puiernitei,se aseaja stingii pentru dormit la o distanta mica de podea. La puii la care densitatea este mare pe o suprafata mica si cei eclozionati toamna apar o serie de vici,cum ar fii canibanismul(puii se ciugulesc pana la sangerare).In unele crescatorii s-au putut combate viciile cu ajutorul hartiei rosii puse in geamuri pentru a masca culoarea rosie a vaselor de sange superficiale de pe pielea puilor,ce ii tenteaza la ciugulit.

O mare importanta se da supravegherii puilor cu semne de boala,care se izoleaza si daca 24 de ore nu prezinta semne de insanatosire se sacrifica.Ca masuri preventive se varuiesc zilnic peretii puiernitelor pana la inaltimea de 1 metru si se iau masuri pentru dezinfectia periodica,precum si pentru vaccinarea puilor. Programul in puiernita se desfasoara in felul urmator:dimineata se face controlul sanatatii puilor,hranirea si adaparea,se controleaza temperatura din puiernita,aerisirea,se face schimbarea asternutului reinnoirea dezinfectantilor si dezinfectoare,precum si curatarea in padocuri. In cursul zilei se face hranirea si schimbarea apei incontinuare,controlul temperaturii si se scot puii in padocuri,daca timpul permite.Seara,dupa hranire,se controleaza din nou temperatura in adapost,se observa felul cum dorm puii si daca se urca pe stinghii.Apoi se pregateste hrana pentru a doua zii si se preda puiernita schimbului de noapte care va controla starea generala a puilor si temperatura in puiernita.

Cresterea semiintensiva Cresterea semiintensiva a gainilor reprezinta o imbunatatire a cresterii traditionale, pasarile fiind intretinute in hale de ouat sau cotete, harem prevazute cu solarii si padocuri, prezentand o serie de avantaje: -reducerea consumului de furaje concentrate, prin utilizarea resurdelor naturale pe care le asigura o gospodarie; -pastrarea unei bune stari de sanatate a efectivelor, fara adaosuri importante de substante biologic-active, datorita miscarii pasarilor in aer liber si in soare si datorita posibilitatii acestora de a-si asigura o parte din viamine si saruri minerale, direct din mediul natural in care traiesc; -investitii relativ mici, constand in general din modernizarea sptiilor existente; -realizarea unei productii sustinute de oua si ceea ce este important, de o excelenta caliatate, asa numitele oua taranesti, care se bucura de o buna apreciere pe piata, datorica coloratiei accentuate a galbenusului si gustului superior, comparativ cu al celor obtinute pe cale industriala. Pentru a-si moderniza crescatoria si a o face semiintensiva, un crescator particular, trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte: -modernizarea adaposturilor existente; -imbunatatirea tehnologiei de credtere; -completarea ratiilor furajere. Iarna,pentru fiecare kg de greutate vie este necesar cel putin de 1m de aer proaspat pe ora.Temperatura din adapost trebuie mentinuta cat mai aproape de nivelul optim 15-25C,la care productia este maxima cu consumul cel mai redus de furaje. Mentinerea gainilor in conditii nefavorabile determina pe rand 4 fenomene.La aparitia conditiilor nefavorabile,se micsoreaza mai intai greutatea oulor,apoi scade ritmul de ouat pana la incetare,urmeaza scaderea treptata a grautatii corporala si de abia in final pasarile incep sa naparleasca.Conditiile nefavorabile prin care trec,toamna,gainile sunt scaderea naturala a zilei-lumina.Scaderea duratei zilei-lumina determina o scadere a productiei de oua,pentru ca lumina este primul dintre factorii care influenteaza ouatul. Crescatorul care intentioneaza sa-si modernizeze crescatoria in primul rand va trebui sa-si puna un bec electric in adapost.In acest fel,atunci cand incepe sa se intunece afara,gainile se retrag in adapost unde gasesc lumina,hrana si apa,caldura si aer curat. Asa dar,pe jumatate din suprafata adapostului se amenajeaja paturi de dormit,cu stinghii amplasate la 40 cm deasupra pardoselii si la distanta de 35 cm intr-o o stinghie si alta.Sub pat se formeaza astfel un spatiu in care se strag dejectiile pasarilor,care va fii protejat de o plasa de sarma,care sa nu permita pasarilor sa patrunda in aceasta zona.In cealalta jumatate a adapostului,spre usa de acces,se aseaja un strat gros de paie(cca 20 cm),iar deasupra acestuia vor exista 2 jgheaburi pentru furaje si un jgheab pentru apa.Inaltimea hranitorilor si a dapatorilor va fii astfel calculata in cat marginea superioara a acestora,sa se afle la inaltimea spinarii pasarilor.Pe peretele frontal vor fii prevazute:usa de acces al crescatorului si una sau doua ferestre,iar intre ferestre va fii amplasat becul electric in asa fel incat lumina sa vina din aceeasi directie ca si ziua,sa lumineze puternic zona de hranire si adapare si cat mai putin zona de ouat si patul de dormit.

Evacuarea aerului viciatse va face de la nivelul patului,printrun cos de evacuare.Volumul de aer introdus si evacuat se va asigura,atat prin reglarea deschiderii ferestrelor,cat si prin cosul de evacuare.De volumul de aer existent in adapost ne dam seama dupa comportamentul pasarilor si prin calitatea asternutului,care va trebuii sa fie suficient de gros si in permanenta schimbat.Un asternut gros,bine intretinut,va intra intro usoara fermentatie,cu degajeara de caldura,dar fara emanare puternica de amoniac. Sunt doua probe care ne indica o ventilatie insuficienta a adapostului:degajarea puternicac de amoniac,care se simte la nas si la ochi cand intram in adapost si cresterea umiditatii in asternut,concomitent cu aparitia de condens pe pereti. Aceste aspecte pot fii evitate daca,concomitent cu marirea ventilatiei,se asigura incalzirea adapostului,care la ora actuala este destul de costisitoare si de aceea un bun crescator nu trebuie sa ajunga niodata la aparitia umiditatii si a proceselor fermentatiei in adpost,ci sa le previna printr-o buna izolare termica a adapostului si printr-o rationala aerisire in timpul iernii.

Sistemul intensiv Sistemul intensiv:reprezinta cea mai moderna forma de crestere si exploatare sa pasarilor,in care,pe baza mecanizarii complexe si aplicarii celor mai moderne metode de alimentatie,ingrijire,selectie si,cu un consum minim de munca si furaje,productivitatea pasarilor si productia lor sunt foarte ridicate. Cresterea pasarilor in sitemul intensiv prezinta o seria de caracteristici. -Halele sunt de mare capacitate,cu suprafete de 1000-1200m,cu mecanizarea si automatizarea aproape integrala a procesului de productie. -Au fost eliminate padocurile,solariile,lumina naturala,trecandu-se la intretinerea pasarilor in captivitate(intretinere intensiva). -Pot fifolosite nutreturile combinate ,iar mecanizarea distribuirii hranei micsoreaza risipa de furaje. -au fost concentrate efective de mari suprafete de suprafete mici de teren,pretizand doar cca 20% din suprafata de teren necesara in sistemul semiintensiv. -Densitatea pasarilor din adapost se mareste de la 2,5-3 capete pe m la 6-9 capete pe m in cazul intretinerii pe asternut si stinghii sau la 1521 capete pe m in cazul exploatarii in baterii. -Datorita concentrarii efectivelor de pasari,se impune specializarea intreprinderilor si cooperarea dintre ele printr-ointegrare pe verticala.De exeplu,pentru producerea oualorde consum ,este nevoie de unitati de selectie si hibridare producatoare a materialului de reproductie;unitati pentru producerea nutreturilor combinate;ferme de reproductie;statii de incubatie ;ferme de crestere a tineretului de inlocuire;ferme pentru exploatarea gainilor ouatoare ;unitati de prelucrare a produselor si subproduselor ;unitati de desfacere. -Dezvoltarea industriei constructiilor si a materialelor de constructi,precum si realizarea unoe echipamente de exploatare automate,au creat implicit conditiile necesare imbunatatirii fluxurilor tehnologice,prin realizarea unor constructii si utilaje in masura sa asigure cerintele fiziologice si eficienta exploatarii. -Toate adaposturile din sistemul intensiv industrial fuctioneaza pe principiul populare si depopulare totala(totul plin,totul gol).Popularea si depopularea totala se pot organiza pe adaposturi,pe grupe de adaposturi sau pe intreaga ferma.

-Concentrarea de efective mari pe suprafete de teren mici permit asezarea fermelor avicole in imediata apropiere a pietelor de desfacere,ceea ce inlatura cheltuielile de transport si usureaza aprovizionarea populatiei cu produse proaspete. Sistemele de intretinere intensiva prezinta 2 dezavantaje: -investitii mari la inceput; -aparitia la pasari,ca urmare a densitatii sporite, a unor vicii(spargerea si consumarea oualor,canibalism). Aceste neajunsuri pot fii depasite,deoarece cheltuielile sunt compensate de economiile ce se realizeaza ca urmare a folosirii unei suprafete mici de teren si a sporirii productivitatii muncii iar pentru vicii,avicultorii au la indemana o serie de masuri cu care sa le previna si sa le combata.

Exploatare gainilor pentru productia de oua pe asternut permanent

Exploatare pe asternut peramnent este o metoda mai putin costisitoare in ceea ce priveste amenajarile interioare ale halelor; in acelasi timp, constitutie un examen riguros pentru un bun crescator, deoarece realizarea tuturor factorilor de microclimat, operatie destul de pretentioasa, influenteaza intr-o masura neinsemnata desfasurarea procesului de crestere. Asternutul este elementul de baza, calitatea lui conditionand calitatea atmosferei interioare.Acesta trebuie pregatit cu cateva zile mai inainte, uscat, sa nu produca praf, sa nu aiba mirosuri anormale.Formarea asternutului permanent presupune urmatoarele operatii: -direct pe pardoseala se asterne un strat de praf de var cu grosimea de 2-3 mm; -se aseaza materialul ales pentru asternut in strat de 5-8 cm se lasa in repaus timp de 5-7 zile; -de la 7-10 zile se afaneaza zilnic, pana la fund si se adauga un strat nou de 2-3 cm; se lasa nemiscat timp de 3-5 zile (daca exista tendinta formarii unei cruste, se intervine mai repede); -se continua afanarea stratului superficial, restul lasandu-se sa fermenteze si sa degaje caldura; -se adauga asternut proaspat in strat de 2-5 cm la anumite intervale, in functie de starea timpului si de situatia din hala. In principiu, asternutul din hala trebuie pastrat in permanenta uscat, fara degajari de amoniac sau praf. Amoniacul, chiar in limitele admise, cand este usor suportat de om, este daunator puilor, provocand leziuni oculare si afectiuni respiratorii.De aceea, cele mai mici urme de amoniac trebuie indepartate.Degajarile de amoniac se evita prin indepartarea portiunulir umede din asternut si din jurul adapatorilor si prin mentinerea unei densitati optime pe m de suprafata. Materialul pentru asternut trebuie deci sa aiba o higraoscopicitate ridicata, o capacitate mare de absorbtie, sa ife uscat, sa fie ieftin si usor de procurat.Deoarece asternutul permanent are miraculoasa calitate de a se autointretine, se va insista putin asupra acestui aspect care poate deveni periculos.Sunt doua conditii ale pastrarii asternutului permanent:un strat suficient de gros (25-35 cm) si o umiditate corespunzatoare (20-30%).Daca stratul de asternut este prea subtire el se deterioreaza prin faramitare, iar dejectiile produse de pasari devin treptat predominante in asternut.in timpul verii, in conditii de uscaciune a atmosferei si de ventilatie puternica, umiditatea din asternut scade la 18% si chiar pana la 12%, asternutul devenind prafos.Prful din asternut reprezinta de fapt dejectii uscate, care se ridica in atmosfera, fiind inspirate de pasari; ca urmare, ele se lipesc de caile respiratorii, pe mucoasele nazale si oculare si pe piele, fiind infectate si iritante.Daca este iarna efecutl este si mai dezastruos.Cand umiditatea creste intre 30-40%, procesele fementative se accentueaza, degajarea de amoniac devenind foarte puternica.Fiind un gaz mai usor decat aerul, amoniacul are tendinta de a urca, de a nu ramane in zona inferioara unde se gasesc pasarile.Daca insa umiditatea relativa a aerlui din hala creste (si este normal sa creasca concomitent cu umiditatea din asternut), atunci amoniacul nu se mai ridica, ci ramane in zona inferioara, unde se gasesc pasarile, expunandu-le la actiunea lui nociva. In acest stadiu, crescatorul insa poate interveni pentru corectarea asternutului, prin:

-rascolirea puternica a asternutului, pentru distrugerea crustei, care incepe sa se formeze si pentru aerisirea lui; -indepartarea din adapost a portiunilor de asternut foarte umed, din jurul adapatorilr sau de pe langa pereti; -incorporarea de praf de var si superfosfat in asternut, in cantitati de 150-200g/ m; -completarea strtului de asternut cu noi cantitati de asternut uscat si ametecarea acestuia cu asternutul existent, pentru a scadea umiditatea la valori normale(25%). Daca in stadiul in care asternutul da semne de deteriorare nu se iau masurile de mai sus, umiditatea poate ajunge la 40% si chiar mai mult; in aceste conditii, fementarea inceteaza, crusta rece si umeda se ingorasa si microclimatul din adapost este total compromis.Dar, chiar si un asternut gros se poate deteriora, in special in timpul iernii, daca pierderile de apa din adaposturi sunt mari, incarcatura de pasari pe m este prea ridicata, iar ventilatia este insuficienta.Pentru ca asternutul sa nu se deterioreze, este necesar ca, saptamanal, acesta sa fie intors.Daca din diferite motive, nu putem efectua aceasta operatiune, o putem incredinta gainilor:obisnuim gainile ca, in fiecare dupa amiaza, dupa ce au terminat ouatul, sa le imprastiem in asternut o cantitate mica de graunte (cca 5g ovaz, orz, grau pe gaina), pe care le scadem din ratia zilnica.Gainile asteapta cu mare placere ora de administrare a grauntelor si apoi le cauta cu multa atentie si ravna in asternut, rascolindu-l puternic cu ghearele. Calea principala de eliminare a excedentului de umiditate din asternut ramane insa ventilatia.daca in timpul iernii suntem nevoiti a reduce rata ventilatiei la 1 m m pe kilocorp, este greu sa evacuam din adapost toata apa acumulata in asternut, ca urmare, ca o scadere excesiva a ratei ventilatiei, asternutul se umezeste excesiv si deterioreaza conditiile de microclimat din adapost.Asadar, trebuie retinuta insa o lege a aviculturii: umiditatea, insotita de frig, este cel mai mare dusman al pasarilor. Daca ar trebui sa alegem intre frig uscat si un frig umed in orice caz vom evita frigul umed, care surmineaza nu numai productia ci si sanatatea pasarilor.

Exploatarea gainilor pentru productia de oua pe pardoseli de sipci Exploatarea pe pardoseli de sipci:este o metoda mai pretentioasa si se bazaeza pe formare unei a doua pardoseli (la o ditanta de 30-40 cm de la pardoseala proriu-zisa a halei), canfectionatadin sipci de dimensiuni potrivite, asezate pe un schelet de stinghii, care ii confera rezistenta.prin acest sistem de organizare interioara a halei, se elimina complet asternutul cu toate cheltuielile pe care le presuspune, dar mai ales ca sursa cea mai importanta de amoniac. Dejectiile cad printre sipci, pardoseala si de acolo pot fi avacuate zilnic cu ajutorul unor racleti.In functie de sistemul de avacuare a dejectiilor si a sistemului de ventilatie, densitatea pe unitatea de suprafata este mult superioara celei folosite la asternutul permanent.Se considera insa ca cel mai bun sistem este cresterea mixta:cca jumatate din suprafata adapostului se amenajeaza cu stinghii si jumatate cu asternut. In cresterea intensivape asternut permanent, gainile nu mai au acces afara din adapost, intreaga viata desfasurandu-se intre-un mediu controlat.Gaina se simte la fel de bine pe asternut, ca si pe pardoseala de sipci, cu conditia ca asternutul sa fie bine intretinut, iar patul din stinghii corect confectionat. De obicei, pe sipci se amplaseaza instalatia de adapare, iar pe asternutul permanent, instalatia de hranire.In aceste conditii, apa care se pierde pe ciocul pasarilor sau din eventuale defectiuni ale adapatorilor nu se scurge in asternut, spre a-l umezi excesiv si a-l deteriora, ci sub patul de stinghii. Pe de alta parte, intrucat pe pardoseala de sub pat nu se pune asternut, dejectiile care cad acolo nu fermenteaza aproape deloc si nu degaja amoniac. Un alt rol al pardoselii de sipci este si acela ca pasarile, dormind pe pat la o inaltime de 30-40 cm deasupra pardoselii, nu inspira gazele nocive ce se gasesc deasupra asternutului.Pentru ca patul sa fie confortabil, el trebuie sa indeplineasca unele conditii:sipcile din care este constituit trebuie sa fie comode.sunt preferabile sipcile din material de plastic sau din lemn, cu profil rotund, patrat sau prapezoidal, de o grosime care sa permita cuprinderea comoda a acestora de catre pasari, cu ghearele.Ele trebuie sa fie suficient de rezistente, spre a nu se rupe atunci cnad pe ele circula crescatorul, pentru supravegherea si ingrijirea pasarilor.Hranittoarelesunt amplasatepe asternut, pentru ca

eventualele cantitati de furaje cazute din jgheab sa poata fi recuperate de pasari din asternut.Daca vrea sa oua si constataca in cuibarul ei se gaseste o alta gaina, asteapta pana aceasta oua si ii ia locul.chiar daca cuibarele vezine sunt libere, ea nu oua in alta parte. Poate, insa scapa oul in asternut, daca cuibarul nu i se elibereaza la timp.Cuibarele trebuie repartizate egal, de-a lungul peretilor, in locuri mai intunecate, dar ferite de curenti.Cuibarele trebuie sa fie incapatoare, comode, accesibile pasarilor.daca sunt amplasate prea sus, nu au scarite de acces, nu au asternut curat si uscat de paie, gainile nu le folosesc, preferand sa oua pe jos, ceea ce degradeaza ouale prin murdarire. Pentru a se obisnui pasarile cu o anumita ordine, cuibarele se inchd seara si se deschid dimineata, astfel incat puicutele sa nu se obisnuiasca sa doarma in cuibare, murdarindu-le. Toate ouale gasite pe asternut se strang si se pun in cuibare pentru ca pasarile sa nu se obisnuiasca sa oua pe jos..La inceputul perioadei de ouat, din instinct puicutele oua in cuibarele in care mai sunt oua si le evitape cele goale, astfe, unele cuibare vor fi prea aglomerate, fapt ce va atrage pierderi de oua prin spargere.Pentru a evita acesteneajunsuri, la inceputul perioadei de ouat se vor pune oua in fiecare cuibar, spre a determina folosirea lor in masura cat mai egala.Trebuie evitata obisnuirea gainilor de a consuma ouale sparte, deoarece acest viciu este foarte periculos se poate extinde la un numar mare de pasari. Prin control sistematic, ouale sparte trebuie identificate la intervale cat mai scurte si indepartate.

Exploatarea gainilor pentru productia de oua in baterii Exploatare pasarilor in baterii:majoritatea crescatorilor au adoptat sistemul de crestere in baterii, pe de o parte pentru un control mai riguros al bolilor.Pe langa incarcatura pe unitatea construita, custile prezinta si alte avantaje in comparatie cu cresterea pe asternut permanent: -eliminarea totala a asternutului si a cheltuielilor ocazionate cu transportul si manipularea atat la introducerea, cat si la scoaterea lui din adapost. -la un numar de 3 gaini intr-o cusca dispare dompetitia dintre colectivitatea mare, cum este cazul la intretinerea pe asternut adanc. -se pot indeparta usor gainile neproductive si pot fi inlocuite cu gaini prouctive, fara a deranjea ordinea din hala. -pasarile pot fi usor observate si contentionate; ca atare, se poate face un contro riguros, sanitar veterinar si al productiei. -se realizeaza o economie de combustibil, datorita caldurii biologice degajata dintr-o hala populata cu 20000 gaini, comparativ cu o hala de 6000-7000 gaini. -productia de oua pe unitatea de suprafata creste de 2-6 ori, datorita numarului sporit de pasari, cat si datorita unui potential marit cu 10-15%. -ouale produse dunt mai curate, acestea rostogolindu-se singure pe usoara inclinare a plasei-podea,in edectorul de oua,unde nu mai pot fii mudarite,datorita contactului cu un asternut relativ murdar sau cu murdarirea de la alte pasari,cum se intampla in cazul cresterii pe asternut permanent; -consumul de foraje este mai redus cu 7-10%,evitandu-se risipa de furaje; -incindenta la boli este mult mai redusa,prin lipsa aproape completa de contaminare a furajului si a apei de la o pasare la alta,plasa de sarma impiedicand pericolul infestarilor cu diferiti helminti; -creste productivitatea muncii pe muncitor cu peste 20% pe an,datorita mecanizarii si automatizarii operatiunilor pt hranirea si adaparea pasarilor,recoltarea oualor si evacuarea dejectiilor. Evident,cresterea in baterii prezinta si unele dejavantaje in comparatie cu cresterea pe asternut permanent: -este nevoie de o investitie initiala mai mare; -bateria,oricat ar fii ea de simpla,necesita cheltuieli mai mari;

-cheltuielile cu constructia sunt mai ridicate,intrucat in acest cazeste nevoie de un sistem de ventilatie si izolatii termice mai bune; -investitia specifica cu echipamentul din hala este mult mai ridicata; -procentul de oua sparte este mai ridicat la cresterea in baterii,decat pe asternut permanent,cand ele cad pe stratul de asternut din cuibar amortizand caderea;in baterie,insa,ouale cad pe pardoseala dura a bateriei si este inevitabil ca unele din ele sa se sparga; -un alt dezavantaj al bateriei il reprezinta calitatea gainilor la sacrificare dupa terminarea ciclului de productie; -cresterea in baterii presupune o tehnicitatea mai ridicata determinata de densitatea mare pe unitatea de suprafata.o greseala cat de mica de crestere poate determina canibalismul,accidente de baterie oboseala de baterie sau aparitia sau difuzarea rapida a unor boli infectocontagioase. De aceea,nu este bine sa se treaca la cresterea gainilor in baterii,decat daca se stapaneste foarte bine tehnologia respectiva,daca se poate asigura o furajare echilibrata si daca se aplica in mod riguros profilaxia sanitara-veterinara generala si specific. Tipurile de baterii folosite in cresterea si exploatarea pasarilor pentru productia de oua In tarile cu aviculture avansata, majoritatea crescatorilor au adoptat sistemul de crestere in baterii, pe de o parte pentru buna valorificare a spatiului construit, pe de alta parte pentru un control mai riguros al bolilor. Clasificarea bateriilor: Dupa forma de asezare a custilor, bateriile pot fi orizontale pe un singur rand; orizontale pe doua randuri; in trepte sau piramidale si verticale multietajate. a)Bateria orizontala pe un singur rand(flat-deek) este cea mai simpla constructie folosita de zonele calduroase, unde nu este necesara construirea de adaposturi, ci numai amplasarea bateriilor sub un acoperis.Pentru o mai buna utilizare a spatiului, randurile de custi se apropie doua cate doua, in asa fel ca primele cele doua siruri sa existe un singur jgheab pentru furaje, alimentat mecanic. Adaparea se face prin jgheaburi sau picuratoare amplasate in parte opusa a jgheabului de hranire.Podeaua custii este inclinata catre linia de serviciu, pentru ca ouale sa se rostogoleasca in aceasta directie, in sertarul de colectare sau pe banda colectoare.Dejectiile cad in santul de sub baterie, de unde se evacueaza periodic.Pentru utilizarea cat mai completa a halelor, au fost concepute flat-deek-uri cu baterii intinse pe toata suprafata alei, de la perete la perete, cu culoare de trecere amplasate deasupra bateriilor.In acesrt caz toate operatiile din hala sunt mecanizate, iar numarul de pasari creste la 12-14 capete pe m de hala.Si cu toate acestea, singurul dezavantaj este densitatea scazuta a pasarilor pe unitatea de suprafata. b)Bateria cu doua randuri de custi orizontale se remarca prin amplasarea a inca a unui etaj de custi peste nivelul initial.Pentru ambele nivele se asigura mecanizarea procesului de roductie, realizandu-se pana la 10 gaini ouatoare pe m de adapost.Iluminatul se completeaza prin amplasarea unor resurse de lumina sub randul superior. Ca aspect negative se remarca, circulatia dificila a aerului pentru randul inferior al custii. c)Bateria Californiana, piramidala sau in trepte acest tip de baterii, avand doua sau trei nivele, se gaseste intr-o gama mai mare de varietati si este mult raspandita, deoarece prezinta o constructie simpla, cu sau fara suprapunerea partiala a custii pe vericala.Ca si in cazul flat-deekului, dejectiile sunt colectate in fosele de sub baterii, de unde se evacueaza, de obicei, la terminarea ciclului de ouat. Adaparea pasarilor se face cu picuratoare, cupe sau jgheaburi, iar hranirea in jgheaburi de alimentare cu buncare mobile sau transportoare in lant.Recoltarea oualor se face, fie manual, fie cu benzi transportoare.De regula, numai adapatorul este mecanizat.La noi se utilizeaza mai mult cu scop experimental. d)Bateria multietajata verticala este foarte raspandita, in special in Europa.Cu aceste baterii se pot realize densitati mari pe m de constructie.Bateria se poate mecaniza si automatiza, asigurand deci si norme mari de deservire pe ingrijitor. Bateria univerasala cu 3 niveluri pentru tineret BU/T are urmatoarele caracteristici:

Scheletul este reprezentat de piciare metalice, legate intre ele prin piese metalice, ce ii confera rigiditate. Custile sunt formate din impletituri metalice de sarma zincata.Fiecare cusca are lungimea de 1,20 m si inaltimea de 0,84m.Podeaua custii este acoperita in primele 8-9 saptamani cu un covoras material plastic, care evita caderea puilor mici printer ochiurile plasei si care asigura confortul puilor. Sistemul de hranire este compuns dintr-un jgheab si dintr-un buncar mobil.Buncarul mobil este un caucior metalic cu role, astezate pe doua cai de rulare.el are o capacitate de cca 300 kg si este transportat de-a lungul bateriei cu un cablu metalic, actionat de un electromotor asezat in capul de actionare al bateriei.Buncarul mobil distribuie din mers nutret combinat, in cele sase jgheaburi ale bateriei. Sistemul de adapare de-a lungul fiecaruia dintre cele trei niveluri ale bateriei, in pozitie centrala, trece cate o teava din PVC cu sectiunea patrata.Pe aceasta teava, din 20 in 20 cm se gaseste cate o adapatoare cu picuratoare. Sistemul de evacuare a dejectiilor sub fiecare din cele trei niveluri, sub plasa-podea se gaseste o alta podea, din sticla de securit, care edecteaza atat dejectiile, cat si apa pierduta de picuratoare.Periodic, aceste dejectii amestecate cu apa sunt evacuate de catre un plug-raclor catre una din extremitatiile bateriei, de unde o banda transportoare le antreneaza in exteriorul halei. Bateria cu 3 niveluri pentru gaini ouatoare BP-3 are urmatoarele dimensiuni si caracteristici: Custile sunt asezate pe un schelet piramidal cu trei niveluri, cate un rand de custi pentru fiecare latura a bateriei.scheletul bateriei este sustinut de stalpi metalici rezistenti.Distanta dintre doi stalpi este de 120m, formand un modul pe care sunt dispuse 18 custi(3 niveluri X2 laturi X3 custi).Fiecare cusca are dimensiunule: -lungime(front) de 40 cm; -latime(profunzime) de 50 cm; -inaltime de 43 cm la peretele frontal, reducandu-se treptat catre fundul custii, datorita inclinarii podelei in partea inferioara tesiturii pentru sustinerea foliei din parte superioara a custii. In functie de lumngimea tipuli de hala, fiecare linie de baterii are N module X 18 custi.Intr-o hala tip de 55X 18 m pot fi montate, de regula, sase linii de baterii de cate 41 module, capacitatea de cazare a unei astfel de hale fiind de 17712 gaini (6 linii X 41 module X 18 custi X 4 gaini pe cusca). Instalatia de furajare este conceputa ca jgheab in circuit inchis, la fiecare nivel al bateriei, furajele fiind antrenate de un lant transportor, actionat de la capul de actionare.Viteza lantului transportor este de 0,3m/sec, iar debitul este reglabil cu sibar, care limiteaza dupa dorinta inaltimea stratului de furaj. Automatizare actionarii lantului de furaje la ore fixe si corelarea programului de furajare cu cel de iluminat, asigura o activitate normala, fara stresarea gainilor. Instalatia de adapare este construita din bazine cu floto pentru fiecare nivel si conducte din material plastic, pe care se monteaza adapatorile automate de tip picurator. Gainile din fiecare cusca au acces la doua adapatori.sub fiecare picurator se afla cate un vas de retentie din material plastic, ce nu permite scurgerea apei in dejectiile de sub baterie. Instalatia de evacuare a dejectiilor este compusa dintr-un mechanism de actionare, care antreneaza o lama racloare dintr-un cablu de tractiune si doua limitatoare de cursa.Dejectiile cazute pe pardoseala de sub baterii, prin alunecare pe foliile din polietilena de sub fiecare rand de custi, sunt transportate in zona murdara a halei, de unde un raclor transversal le elimina din hala.Viteza de deplasare a lamei racloare este de 14m/minut.Evacuarea dejectiilor se face zilnic, iar raclorul transversal se porneste succesiv, la cca 35 minute. Instalatia de colectat oua colectarea oualor se face in partea exterioara a bateriei, de-a lungul custilor.Benziile sunt confectionate dintr-o tesatura tip Trevira, impregnate cu material plastic, au o latime de 9 cm si o viteza de deplasare de 4m/min in circuit inchis.Ramura active a benzii circula prin socurile podelelor custii, are formeaza un jgheab collector continuu, pe toata lungimea bateriei.

Hranirea gainilor ouatoare

Hranirea gainilor ouatoare:ca si in cazul tineretului de inlocuire,retetele pentru hranirea gainilor ouatoare sunt alcatuite dupa norme precise. Cu aceasta reteta se poate obtine o productie de oua de peste 90%,insa trebuie avute in vedere si urmatoarele aspecte:

-apa este un nutret principal si orice scadere al consumului de aap atrage dupa sine scaderea,in acelasi procent,a consumului de furaje; -asigurarea apei in orele de consum intens,din zilele calduroase:daca,intrun climat temperat,gainile consuma de 1,5-2 ori apacomparativ cu cantitatea de furaje consumata,in cazul temperaturilor ridicate ele consuma de 5 ori mai multa apa fata de cantitatea de furaje;lipsa apei timp de 12 ore afecteaza productia de oua; -gainile naparlite (chiar partial,consuma o mare cantitate de energie din furaj numai pentru termoreglare; -raportul energo-proteic trebuie modificat in functie de temperatura si varsta pasarilor. Porumbul poate fi substituit in proportie de 20-30% cu orez decorticat sau grau furajer.Furajele proteice se pot inlocui intre ele,in funcie de resurse,cu respectarea cantitatii totale de proteina bruta,energie si ceilalti nutrienti necesari. Unele din caracteristicile furajelor pentru gaini ouatoare trebuie sa fie foarte bine cunoscute,intrucatcantitatea prea mare sau prea mica din anumite macro sau microcomponentepot da efecte negative grave in productie.Astfel,un procent scazut de calciu poate determina,daca nu o scadere dramatica de oua,in orice caz o inrautatire o cojiioului,care poate merge chiar pana in lipsa completa a acestuia. Acelasi lucru se intampla si cu fosforul.Proportia normala in reteta este de 0,6%,dar daca coboara sub 0,4% sau urca peste 0,8% determina scaderi de productie in ambele cazuri. De o mare importanta in ratiile gainilor ouatoare este raportul energo-proteic.Atat la gainile ouatoare,cat si la puii crescuti pentru carne,proteina este aceea care asigura productia de oua sau de carn,pe cand energia intretine functiile vitale ale organismului si asigura prelucrarea si transformarea proteinei din furaje in proteina din oua sdau din carnea de pasare. Indicii importanti asupra starii de sanatate a pasarilor pot fi determinati si de consumul de apa.De obicei,o gaina consuma in medie o cantitate de apa egala cu 1,5 ori cantitatea de furaje.Atunci cand este foarte cald si umiditatea aerului este scazuta,comsumul de apa se poate dubla sau chiar tripla,fata de normal.Un furaj cu prea putina sare determina o scadere considerabila a onsumului de apa,dupa cum un furaj prea sarac sau cu un nivel energoproteic mai ridicat determina o crestere a consumului de apa.

Umiditatea este la fel de importanta sa si ceilalti factori.Asocierea temperaturii ridicate a mediului cu o umiditate sporita este periculoasa pentru gainile exploatate in baterii.Daca vaporii de apa sunt eliminate pe masura ce sunt produsi se poate mentine o umiditate normala.
De regula,umiditatea relative nu trebuie sa depaseasca 75%.Viteza curentilor de aer la nivelul pasarilor nu poate fii mai mare decat la tineretul in baterii,insa in functietot de temperature din hala.Cand ,in conditii exceptionale,temperaturascade sub 10C,viteza curentilor nu trebuie sa depaseasca 0,2 m/s.La temperaturi intre 10-20C,viteza curentilor de aer poate sa fie de maximum 0,4m/s;la temperature de 2025C curentii pot fii de 0,8 m/s,iar peste 30C sunt sunt necesari chiar curenti cu viteza mare,de peste 1m/s,care creeaza pasarilor senzatia de confort termic. Programul de lumina este indicat ca aprinderea si stingerea luminii sa se faca treptat,cu ceas programator,simuland zorile si amurgul, printrun rheostat. Pentru o intensitate luminoasa corespunzatoare trebuie sa se utilizeze becuri de 40W,asezate la 2,5-3 m distanta unul de altul,asigurand un flux-luminos de 10 lucsi. Respectarea unui program riguros de lumina si furajer asigura atingerea unui varf bun de ouat siapoi mentinerea varfului de ouat pentru cel putin 6 saptamani si intrarea in continuare intr-o curba descendenta lenta,care incepe,de regula dupa varsta de 30 de saptamani, iar ritmul de scadere a productiei de oua trebuie sa fie de cca 0,5 procente pe saptamana. Recoltarea oualor se face direct din cofraje,in lazi,deoarece fiecare manipulare suplimentara mareste numarul oualor sparte. Daca distanta intre linii permite,se recomanda ca ingrijitorul sa recolteze ouale in acelasi timp de pe ambele linii ale bateriei,asezand ouale in cofraje si impingand caruciorul in fata lui. Recoltarea mecanica se face cu ajutorul unor benzi textile sau din plastic,cu latimea de 10 cm,intinse de-a lungul bateriei,in locul sertarelor de recoltare .Suprafata benzii trebuie sa fie sufficient de aspra ,pentru a antrena ouale.Pentru prevenirea procentului riicat de oua

sparte,planseul custii are o inclinatie care asigura rostogolirea oului in jgheabul de colectare,ce este o continuare a pardoselii;daca planseul este orizontal la nivelul capatului de colectare,pierderile se reduce cu 30-50%. In concluzie,se poate spune ca planseul trebuie sa aiba urmatoarele calitati: -sa fie confectionat din sarma de calibru redus,care sa micsoreze suprafata de contact cu oul; -sa aiba o inclinatie gradate,care sa asigure rostogolirea oului ,dar sa franeze viteza de deplasare; -jgheabul de colectare sa aiba o pozitie orizontala,care sa franeze viteza de rostogolire,inaite ca oul sa ia contact cu bateria frontala.Tot pentru prevenirea spargerii oualor se introduce in ratie substante care contribuie la restabilirea echilibrului functional al organismului si intensifica metabolismul fosfo-calcic.Aceste substante sunt: -acidul ascorbic(vitamina C),administrat in doza de 50-100mg/kg furaj sau in apa de baut; -bicarbonatul de sodium,in doza de 1,5-2 g/kg furaj,restabileste echilibrul acido-bazic si mareste rezistenta cojii; -clorura de potasiu decongestioneaza rinichii,fiind si o adevarata provitamina D; -acidul acetil salicilic9aspirina),in doza de 50 mg/kg furaj,actioneaza ca un factor antistres; -antibioticele administrate prin apa de baut(timp de 3-5 zile) modifica mediul intestinal. In concluzie ,se poate spune ca respectarea echilibrului sanitary-alimentar-fiziologic este cheia care conduce la imbunatatirea calitatii oualor. Particularitatile hranirii pasarilor adulte este hranirea pasarilor adulte in system intensive are elemente commune cu cele prezentate anterior.Tehnica hranirii pasarilor adulte este diferentiala in functie de productie,prevazandu-se retete separate pentru gaini de reproductie din rase usoare,gaini de reproductie din rasele grele si gaini pentru oua de consum. Retetele pentru gainile de reproductie din rasele grele trebuie sa fie mai sarace ca valoare nutritive ,fata de cele ale gainilor din rasele usoare. Avand in vedere ca,theoretic ,un ou contine 7-8 g proteina,iar pentru functiile vitale,pasarile au nevoie de inca 34g proteica,s-ar trage concluzia ca o gaina ar putea produce zilnic asigurandu-se 10-12 g protein ape zi.Practic insa,o gaina consuma zilnic 100-110 g nutretcombinat,cu 16-18%proteina ,adica pana la 20 g protein ape zi.Acest fapt demonstreaza ca,in domeniul nutritiei gaini,exista posibilitati de reducere a nivelului de proteina. Cu aceste retete ,in conditiile unei exploatari normale si daca se folosesc materii prime de buna calitate la fabricarea nutretului combinat,annual se pot obtine 240-260 oua/gaina.

Sisteme de exploatare a pasarilor pentru productia de oua consum

Cresterea puilor de carne a cunoscut in tara noastra in ultima perioada, transformari radicale,devenind o ramura productive si cu pondere insemnata,cu pronuntat character industrial.Acest fapt este determinat atat de posibilitatea inmultirii lor rapide ,cat si de eficienta sporita ,prin obtinerea unor productii mari de carne ,cu mare rentabilitate.Puiul de carne asigura realizarea a 100 tone carne pasare annual,pe o hala obisnuita de 1000m,cu un consum specific de 2-2,5 kg nutret combinat pe kg spor. Carnea puilor broiler este considerate carne de calitate superioara,dietetica,ce se caracterizeaza prin finite,suculenta,fragezime,gust si aroma deosebita a preparatelor culinare,cantitate redusa de grasime.Din punct de vedere chimic,carnea puiului 1,14%,substante extractive neazotate 0.75% cenusa 1,31%. Puii pentru carne au o viteza de crestere,se imbraca repede cu penaj,consumul specific este redus ,au pielea neteda,elastica,iar cartilajele sunt moi.Culoarea pielii este galbena sau alba ,in functie de cerintele pietei.Tipul de pui pentru carne depinde de orientarea pietei la un moment dat:se pot solicita minibroiler in greutate de 600-800 g la taiere sau broiler de peste 2300-2500 g la taiere,in vederea vanzariicarnii transate.In tara noastra ,broilerul se valorifica la varsta de 8-9 saptamani,la o greutate de 1400-1500g.

Tehnologia clasica de crestere a puilor pentru carne se desfasoara in complexe cu o capacitate productive de 3500-7000,10000 si 20000 tone productie anuala.Fiecare dintre aceste complexe realizeaza toate fazele procesului de productie: -tineret de reproductie-parinti din rase grele; -gaini de reproductie-parinti din rase grele; -statia de incubatie; -ferme de pui pentru carne; -abator; -retea comerciala proprie. Pentru integrarea procesului de productie ,sunt obligatorii urmatoarele princepii tehnologice: -popularea si depupularea totala(totul plin,totul gol) trebuie sa se faca pe ferme sau grupe de hale; -ciclulde productie pentru fiecare serie populate sa fie de 11 saptamani,din care 8 saptamani pentru crestere si 3 saptamani de pauza,necesara pentru executarea lucrarilor de depopulare curatenie,dezinfectie si odihna halelor. Fiecare grupa de hale este populate din 11 in 11 saptamani,revenind in medie cate 4,7 serii de pui crescuti annual(52 saptamani:11 saptamani=4,7 serii). Indeplinirea acestor deziderate permite o activitate industriala continua,in care toate capacitatile de productie sunt folosite in mod rational si in acelasi timp,iar productia de carne poate aproviziona continuu si in mod ritmic populatia urbana.

Caracteristicile liniilor pentru carne

Dintre rasele folosite pentru producerea broilerilor,cele mai bune rezultate pe plan mondial si in tara noastra le-au dat rasele:PlymouthRock,varietatea alba ca linie maternal si Cornish alb ca linie paterna.Isi maid au concursul,intr-o masura mai mica ,rasele :Sussex,RhodeIsland,New-Hampshire. Puiul destinat productiei de carne este un hybrid dubli.Acesta este obtinut din doua linii Cornish,cu piele de culoare galbena so doua linii Plymouth-Rock alb.In plus,mai sunt daoua linii de Cornish cu pielea alba,care poate fi folosite cu aceleasi liniide Rock,pentru a obtine puii broiler cu piele alba. Cei doi hibrizi produsi in urma lucrarilor de selectie sunt: Robro 69 si Robro 70.Parintii hibirizilor sunt investiti cu un potential genetic deosebit, probat atat prin performantele proprii, cat si hibridului Rorbro, performante realizate in mod constant. Rasa Cornish.Parintii din aceasta rasa, utilizati in producerea hibrizilor pentru carne, au ca baza incrucisarea dintre doua lini pure, care au fost selectionate pentru viteza de crestere, comformatie, vitalitate si rezistenta la boli. Caracteristici: penaj de culoare alba, creasta mica-batuta, iar cca 10% din exemplare au creasta simpla, sintata; pielea si picioarele au culoarea galbena; culoarea pufului la pui este alb-galbui; imbracarea cu penaj este rapida. Rasa Rock.Liniile pure materne sunt selectionate pentru: productie de oua, eclozionabilitate, viteza de crestere, conformatie corporala; rezistenta la boili.Gainile Rock-parinti, folosite pentru obtinerea hibrizilor de carne intrunesc toate calitatiile liniilor pure. Caracteristici:penaj de culoare alba, cresta simpla dintata, culoare pielii si a picioarelor galbena, culoarea pufului la pui este alb-fumurie, care albeste la varsta de 2-3 saptamani, imbracarea cu penaj este rapida.Performantele in productie ale parintilor si hibrizilor sunt redate in tabelele.

Se lucreaza la obtinerea unui nou hybrid de carne Robro 84.La liniile participante, de Cornish si Rock, se face selectie pentru: -viteza de crestere si conformatia corporala; -conversia furajului; -productia de oua si eclizionabilitatea; -rezistenta la boli. De asemenea, s-a obtinut hibridul Mini-Robro prin inlocuirea liniilor de Rock normal cu Mini-Rock.acest hybrid este omologat si participa cu cca 20% la carnea de broiler autohtona.Broilerul produs din parinti mini este usor inferior ca greutate, comparative cu cel obtinut din parinti normali.Mini Robro a participat la testul international din Franta, unde a realizat o greutate de 2400g la 56 zile, un consum specific de 2,2 si mortalitatea de 3,3% performante deosebit de bune.

Tehnologia cresterii puilor pentru carne pe asternut permanent

Tehnologia cresterii puilor de carne pe asternut permanent este preponderate si se desfasoara,in principal,in fermele de productie ale complexelor avicole integrate.Complexele sunt organizate pe formatiuni de hale,in vederea aplicarii principiului popularii si depopularii totale. Adaposturile sunt reprenzetate prin hale fara ferestre,avand dimensiunile de 100 m lungime si 18,4 latime,cu suprafata utila de 1600 m .In general, se am plaseaza in formatiuni de doua randuri, cu distanta de 50 m intre randuri si 7 m intre adaposturi.Fluxul tehnologic se desfasoara pe perioade de cate 49-56-63 zile,ritmicitatea fiind asigurata de periodicitatea lunara a popularii si depopularii halelor pentru tineet si a halelor pentru adulte din fermele de reproductie.Prin respectarea vidului sanitary se reuseste ruperea ciclului evolutiv al germenilor patogeni si repopularea in spatii practice neinfectate de effective din seria anterioara. Dupa istalarea asternutului se formeaza tarcurile ,in care se aseaza tavitele de furaje si adapatorile manuale.Cu 24 ore inaite de populare se verifica fuctionalitatea instalatiilor, se incalzeste adapostul,se asigura furajul si apa. Puii de o zi vor fi transportati de la statia de incubatie imediat dupa terminarea ecloziunii,uscarii pufului si sortarii in cutii speciale din carton sau din material plastic. Transportul se face cu mijloace speciale,dupa o verificare prealabila a condotiilor de microclimat(temperatua). Demarajul puilor pentru carne se face in spatii reduse,echipate cu eleveuze si utilaj pentru hranirev si adapare.Tarcul,confectionat fin PFL,trebuie sa aiba o forma circulara si se monteaza la o sistanta cuprinsa intre 0.6-1,0m de la marginea eleveuzei.O hala este populate cu circa216000 pui,revenind o densitate de 12-13 pui/m . La introducere puilor ,temperature sub eleveuze,va trebui sa ajunga la 34-35C,iar in mediul am biant la 25-26C.Apa va fi pusa cu 2-3 ora inaintea sosirii puilor.Furajul se administreaza o data cu introducerea puilor,pentru a fi proaspat.Regimul de lumina este de 23 ore pe intreaga perioada de crestere. In primele 3 zile se aplica tratamentul antistres.Vaccinarea antipseudopestoasa se deruleaza pe perioadele 8-10, 23-24 si 48-50 zile, cu vaccine La Sota (apa, aerosoli, conjunctival).Ultima vaccinare trebuie aplicata cu 7 zile inainte de livrare.La fiecare vaccinare se intervine antistresant cu Stresol 10 g +2ml colina la 10 litri apa.

Cresterea si finisarea puilor de carne.Utilajul din hala trebuie calculate in asa fel, incat sa se asigure un hranitor tranconic la 40-50 pui si o adapatoare circulara la 100 pui.Inaltimea utilajului se va mentine, in functie de dezvoltatea puilor, la nivelul spatelui acestora, in asa fel incat puii sa poate circula pe sub utilaje fara sa sufere traumtatisme sis a-si deprecieze carcasa, precum si pentru a se preintampina risipa de furaje.Distanta dintre utilaje trebuie reglata la 50 cm, pentru ca puii san u se jenezed reciproc, iar frontal de hranire si adapare sa fie folosit in totalitate.Realizare performantelor prevazute in cresterea puilor pentru carne sunt conditionate, pe lanag furaje, adapare, stare de sanatate si microclimatul din hale. Temperatura este prezentata in tabelul Umiditatea trebuie sa fie mai sczuta in prima peroada de viata si mai mare in a doua perioada de crestere.Trebuie evitate atat umiditati prea mari, cat si umiditati prea scazute. Curentii de aer.La temperaturile situate in zona confortului termic, curentii de aer nu influenteaza negative sanatatea puilor.La temperature mai scazute, viteza curentilor de aer nu trebuie sa fie mai mare decat cea arata in tabelul Factorii chimici ai microclimatului.Concentratia amoniacului nu trebuie sa depaseasca 0,02%.Hidrogenul sulfurat este admis in concentratie de 0,01%, iar bioxidul de carbon in concentratie de 0,5-0,6%.

Tehnologia de crestere a puilor pentru carne in baterii

Cresterea puilor pentru carne in baterii este o tehnologie mai recenta, dar se aplica pe scara din ce in ce mai larga in tara noastra.Este o tehnologie de crestere superioara, datorita principalelor avantaje pe care le are: -venituri suplimentare datorita cresterii numarului de capete pe unitatea de suprafata, marirea numarului de serii pe an, lipsa asternutului; -controlul mai efficient al unor boli (coccidioza); -valorificarea mai buna a furajelor, ca urmare a miscarii limitate a puilor; -productivitatea muncii mult marita. Singurul dezavantaj este incidenta depreciarii carcaselor, respectiv bursitele sternului si hematoamele subcutanate. In present sunt folosite 3 tipuri de baterii: -bateria piramidala pe 4 niveluri BP4; -bateria pentru puii de carne pe 4 niveluri BPC-4; -bateria universala pentru puii de carne cu 3 niveluri BU-3C. Bateria piramidala pe 4 niveluri BP-4 este cel mai perfectionat sic eel mai recent tip introdus in exploatoare; este conceputa si fabricate sub licenta romaneasca.Furajarea se realizeaza prin transportoare cu lant.Jgheabul de furjare este construit de asa maniera incat permite usor accesul puilor la furaje, evita risipa si este suficient de iluminat. Adaparea este prevazuta cu picuratoare si vas collector, fixatepe conducta cu apa, reglabila ca inaltime, in functie de varsta puilor.Cusca de crestere are suprefata de 4050 cm.Peretele frontal al custii este adaptat pentru furajarea faziala a pilor.Podeaua are prevazut un covoras din material plastic, in scopul de a atenua socurile si a evita deprecierea carcasei.Dejectiile cad intr-un sant de colectare, prevazut cu raclor, asezat in fosa, sub baterie; custile sunt protejate cu folie de polietilena. Capacitatea bateriei, prevazuta in notita tehnica la 12 pui pe cusca, a fost calculate pentru o greutate de 1250 g pui la varsta de 8 saptamani.evacuarea pentru sacrificare a puilor crescuti in acest tip de baterie se face manual.

Bateria pentru puii de carne pe 4 niveluri BPC-4 este fabricate sub licenta romaneasca dupa un model de referinta din Ungaria; a inceput sa fie folosita incepand cu anul 1977. Furajarea se realizeaza tot prin transportoare cu lant la fiecare nivel al bateriei.jgheabul este inalt la exteriorpentru evitatrea risipeisi in plan inclinatla interior, pentru a permite accesul puilor la furajare. Adaparea se face cu automate confectionate din material plastic, racordate la reteaua de apa si amplasate in spatial existent in peretele despartitor al custii. Cusca are o suprafata utila de 4500cm si se populeaza cu 15 pui.Podeaua custii este, de asemenea, prevazuta cu covoras din material plastic.Evacuarea dejectiilor se face separate la fiecare nivel al bateriei, prin antrenarea acestora pe o banda transportoare.Evacuarea puilor pentru sacrificare se face prin scoaterea podelei, preluarea puilor pe banda de evacuare a dejectiilor si recoltarea lor la capatul de actionare al benzii. Acest tip de baterie fiind deposit, s-a inceput inlocuirea sa cu tipul BP-4. Bateria universal ape 3 niveluri pentru cresterea puilor de carne BU-3C de conceptie romaneasca, a fost introdusa in exploatare incepand cu anul 1977.Acest tip este mai putin raspandit decat celelalte.Furajarea se realizeaza prin jgheaburi alimentate de buncare mici.Adaparea se face prin picuratoare cu inlatime reglabina.Custile au suprafata de 11100cm Podeaua custii, confectionata din plasa de sarma, este acoperita cu covoras din material plastic.Evacuarea dejectiilor se face cu un dispozitiv de raclat actionat cu un cablu pe podeaua de sticla.Evacuarea pasarilor din sticla se face manual. Popularea puilot in toate tipurile de baterii se face la toate nivelutile, in cazul in care se realizeaza temperatura tehnologica in adaposturi. In cazul in care nu poate fi realizata temperature tehnologica, popularea pulior se face numai la nivelurile 2 si3, apoi, la varsta de 3 saptamani, si la nivelurile 1 si 4, prin rarirea efectivelor la nivelurile 2 si 3. Programul de hranire si adapare, precum si si microclimatul din halele pentru puii de carne crescuti in baterii, sunt identice cu cele descries la cresterea puilor pe asternut permanent. Cresterea containerizata se refera la cresterea puilor pentru carne in baterii cu cu sti de transport.Aceasta crestere se face, fie de la varsta de o zi, fie de la varsta cand puii au implinit 4 saptamani.In cel de-al doilea caz, puii se cresc, in prima perioada, fie pe asternut, fie in baterii, cu sursa proprie de incalzire. In sistemul de crestere containeizat, planseul se schimba cu unul special, iar partile laterale se inlocuiesc cu gratare reglabile.In momentul livrarii, custile se ridica de pe suporti, se trec pe cantar pe o cale de rulare, iar dupa descarcarea puilor in abator, custiile sunt spalate si dezinfectate. Ciclul odata incheiat, custile sunt transportate din nou in adapost pe suporturile lor; dupa care incepe popularea cu noua serie de pui de o zi sau cu pui in varsta de 4 saptamani.

Hranirea puilor pentru carne La puii pentru carne si, in general, la tineretul avicol nu se pot fixa cerinte zilnice energetice, deoarece puii isi schimba in permanenta varsta, greutatea corporala si cerintele zilnice.De aceea normele de consum nu sunt date pe zi, ci in corelare cu nivelul proteic al retetelor. Spre deosebire de alte tari, unde puii de carne primesc retete cu nivelul energetic ridicat (3300-3400kcal/kg de furaj), in tara noastra nivelul energetic este de cca 3000kcal/kg de furaj pe intreaga perioada de crestere.In aceasta situatie, retetele sunt mai ieftine, intrucat pretul grasimilor este mai ridicat.In plus, un nivel energetic mare pretinde si un nivel proteic ridicat , iar in tara noastra este tributara importul de fainuri proteice.O reteta cu nivel energetiv mare, dar neechilibrata sub raport proteic, va antrena depunderi de grasime pe carcasa si viscere, lucru nedorit nici de crescatori, nici de consumatori.

In ceea ce priveste proteina bruta, in tara noastra, normele prevad in perioada 0-4 saptamani 22,8%PB si 22,2% Pb in perioada 4-8 saptamani.O modalitate de utilizare eficienta a proteinei o reprezinta granulare nutreturilor combinate, precum si cresterea separate pe sexe, a puilor pnetru carne. In retetele furajere trebuie asigurate, la nivel optim, vitaminele (A, D, E, K, B complex, C, PP)si saruri minerale (Ca, P, mg, na, Cl, K, Mn, Fe, cu, I, Zn, Se, Co). In cresterea puilor pentru carne se folosesc, de obicei, doue retete de nutret combinat: -o retete de crestere (start)21-1; -o reteta de continuare si finisare 21-2. Sub raportul realizarii nivelului energetic al retetelor puilorpnetru carne, cel mai potrivit nutret in reprezinta porumbul, in proportie de 5565% din amestec.O parte din porumb poate fi inlocuita cu ovaz decorticate, dar cu adaus enzematic si grasimi. Pentru asigurarea nivelului proteic, se utilizeaza srot de soia 15-30%, srot de floarea-soarelui cernut 10-20%, drojdii furajere 2-10%, uruieli de mazare 10-15%. Pentru intregirea valorii biologice a retetelor de finisare se tine seama de urmatoarele: -porumbul imprima suculenta carnii si are gust mai placut fata de celelalte cereale; -laptele degreseat si deshidratat si drojdia furajera imprima carnii o culoare alba-sidefie; -grasimile animalele pana la 3,5% si uleiul 1,5% din amestec, favorizeaza utilizarea componentelor ratiei si imprima fragezime carnii; -fainurile animale si, in special, faina de peste trebuie suprimata din ratie, cel putin cu 15 zile inaintea sacrificarii, deoarece imprima gust si miros specific neplacut carnii. Furajarea puilor pentru carne se face, la discretie, cu furaj granulat.Granulele au dimensiuni de sub 2mm la start si 4-5 mm in continuare. La cresterea pe asternut permanent, utilajele de hranire, sunt hranitorile cilindrice sau tronconice, suspendate de tavan.Ele se aseaza la o inaltime mai mare, astfel incat puii sa circule fara a se lovi de ele, pentru nu a-si provoca traumatisme, care, dupa taiere apar ca leziuni pe carcasa si depreciaza carnea. Frontal de furaje trebuiee saa fiee de 6-8 cm pentru fiecare pui. Adaparea puilor se face cu apa potabila in cantitate dubla de consumul de furaje, in conditii de temperature normala.Temperatura apei de baut trebuie sa fie de 18-20 C in perioada de start si de 12-15C in faza a doua de crestere.Frontul de adapare trebuie sa fie de 1-2 cm pentru pui. Adapostul Amplasarea unei hale este prima problema care trebuie rezolvata si oricat ar parea de simpla, poate produce multe neplaceri, in cazul cand nu I se acorda importanta cuvenita.Pentru o hala amplasata gresit se suporta consecinte atat timp cat ea dureaza, sau trebuie cheltuite noi sume de bai pentru remedieri, imbunatarirea izolatiei etc. Amplasarea halei cu ferestrele spre sud sau amplasate cu ferestrele orientate spre est si vest nu mai constituie o regula.important este ca, in functie de directia vantului dominant, specifica fiecarei regiuni, sa se amplaseze hala cu unghiul laturii mici pe aceasta directie, pentru a oferi o suprafata cat mai mica aciunii nefavorabile a vantului, impotriva caruia trebuie luate masuri speciale de izolare. Materialele de constructii difera de la o tara la alta, in functie de resursele existente si de costul lor.In unele tari lemnul este destul de mult folosit la constructia de hale.Foile de aluminiu, foile de tabla ondulata, placile ondulate de azbociment, placile de materiale plastice, granulitul, associate cu caramida isi gasesc o larga utilizare. In tara noastra s-au folosit peretii de caramida.O data cu dezvoltarea industriei materialelor izolante, peretii de granulit isi vor gasi la noi, o utilizare din ce in ce mai mare, in timp ce lemnul nu va fi folosit, dandu-i-se utilizari mai economice.

Izolatia este una din cele mai sensibile aspecte la realizarea unui adapost correct, oricare ar fi materialele folosite.Acestei probleme, desi I se recunoaste importanta, de cele mai multe ori I s-a dat o atentie redusa.De aici survin multe din neplacerile care se inregistreaza in timpul perioadei de crestere si de productie, care se datoresc uneori unui spirit de economie rau inteles.La construirea adaposturilor, se vor cauta desigur solutiile cele mai economice, fara a neglija insa detaliile care conditioneaza calitatea adapostului.Cucat sistemul de izolatie va fi mai bine rezolvat, cu atat vor fi mai reduse cheltuielile necessitate de sistemul de incalzire a adapostului (iarna) si de racier a lui (vara).Schimburile de aer facandu-se la nivelul peretilor, ferestrelor si acoperisului, acestea sunt deci locurile importante pe unde se pierde caldura in timpul iernii si pe unde patrunde in timpul verii. Pentru a reduce cantitatea de caldura care intra in timpul verii prin acoperis se recomanda ca acesta sa fie impregnate cu un amestec format dintr-o saultie de 200kg clorura ce Ca, 300 g de Cu, 11,5 kg clorura de Na, 2 l melasa pentru 1000 m, asigurandu-se in felul acesta o suprafata care refracta razele solare, ceea ce scade temperature in interiorul halei cu cca 5-6 C. Un bun material isolator il formeaza vata de sticla sau minerala; cu foarte bune rezultate se foloseste astazi, pe scara tot mai mare, polistirenul espandat. Materialele de constructie au valori diferite de izolatie.Precizarea balantei termice a unui adapost necesita in primul rand cunoasterea indicilor de termicitate ai materialelor folosite la constructie, valoarea K.Cu cat aceasta valoare este mai mica, cu atat puterea de izolatie a materialului resprectiv este mai mare. Pe langa valoarea K, a stabilirea balantei termice trebuie analizate urmatoarele elemente:limitele extreme de temperature ale locului unde se amplaseaza adapostul, numarul de pasari ce vor fi adapostite in hala respective, iar in cazul folosirii asternutului permanent, degajarile de caldura ale animala, in functie de grosimea lui.In ceea ce priveste degajarea de caldura animala, in general se admite, ca valoarea medie, cantitatea de 2,75 calorii pe ora si kilocorp. Masurarea caldurii degajate de asternutul permanent nu cunoaste pana in prezent valori precise.In general se admite ca 1m de asternut, cu o grosime de 30 cm, este egal cu caloriile degajate de o pasare, cu o greutate de 2 kg. Izolatia plafonului va fi mai exigenta, mai ales atuncicand se construiesc hale fara pod.In interior, plafonul va fi protejat printr-un strat de vopsea sau alt material, cu o buna valoare izolatoare. Un perete cu un bun coefficient de izolare poate fi format, de la exterior spre interior, din urmatoarele elemente: -folie de aluminiu ondulat, cu o grosime de 0,75 mm; -vata de sticla (6,25cm grosime); -un strat de aer egal cu grosime barelor care sustin lolile de aluminiu (cca1,5cm); -polistiren espandat (2,5 cm); -asbociment semicomprimat (6,35 cm). Peretele astfel format are grosimea de 17,35 cm. Indicele de lumina la halele prevazute cu ferestre reprezinta relatia dintre suprafata ocupata de ferestre si suprafata pardoselei; la halele fara ferestre, care astazi se construiesc din ce in ce mai mul, deci la care iluminarea se face numai cu ajutorul luminii artificiale, reprezinta intensitatea luminii raportata la unitatee de suprafata. La halele cu ferestre, coeficientul de lumina poate fi de 1:20-1:25 si chiar 1:40, in fnctie de destinatia efectivelor din hale. Amplasarea ferestrelor se poate face pe una sau pe ambele laturi mari ale halei, in functie de latimea adapostului.La o latime de 6-7 m, ferestrele pot fi amplasate pe o singura latura; la latimi mai mari de 8m amplasarea ferestrelor se face pe ambele laturi, pentru a asigura o luminozitate uniforma in tot adapostul. Prezenta ferestrelor, pe langa dezavantajul unei suprafete prin care se realizeaza un schimb necontrolat si nedorit de caldura, in plus sau in minus, din interior spre exterior, sau invers, in ambele cazuri in detrimental tempereaturii necesare, se opune dirijarii procesului de crestere si de productie, obligatoriu in intreprinderile avicole de tip industrial.

Programul de iluminat in raport cu varsta si cu destinatia puilor, cu varsta si cu procentul de ouat al gainilor, este de asemenea destul de diferit.In aceasta privinta literature de specialitate prezinta multe recomandari si multe pareri, de multe ori contradictorii. Adaposturile prevazute cu ferestre folosesc diferite sisteme de iluminat artificial, simple sau combinate: -aprinderea becurilor dimineata, pentru asigurarea duratei normale de activitate; -realizarea acestui lucru prin iluminatul de seara; -iluminarea adapostului tot timpul noptii; -iluminarea brusca, violenta. Lumia de dimineata are avantajul de a nu produce tulburari printer pasari, ce cea de seara, deoarece atunci cand se sting becurile, oricat de treptat s-ar face aceasta stingere, totusi, intre lumina ultimelor becuri si intunericul complet este o diferenta care deranjeazapasarile, putand provoca in unele cazuri accidente, prin aglomerari si sufocari.Aprinderea becurilo dimineata nu provoaca nici un neajuns, iar sear ape masura ce limina scade, pasarile se retrag pe stinghii. Mentinerea luminii aprinse toata noaptea nu este recomandabila, nefiind economica si nici urmata de o sporire a productiei; aceasta pentru ca pasarile au nevoie de odihna, de care nu se pot bucura atunci cand lumina este aprinsa tot timpul. Iluminarea brusca consta in expunerea pasarilor la o lumina de mare intensitate, pe perioade foarte scurte, prin utilizatea unor lampi de 10001500W, care se aprind de 3-4 ori pe noapte, timp de 20-30 secunde. In fermele avicole industriale din gospodariile agricole de stat s-au construit adaposturi prevazute cu ferestre.O data cu castigarea experientei, verificandu-se efectul nevativ al luminii prea puternice, care irita pasarile si face imposibila dirijarea programului de lumina la diferitele caregori de varsta si de productie, peogram care in anumite perioade trebuie sa asigura numai 6 ore pe zi, in timp ce lumina naturala, vara, ajunge si la 14-15 ore pe zi, s-a adoptat solutia care consta in vopsirea tuturor geamurilor, in exterior, cu vopsea de culoare neagra, peste care se alpaca un strat de culaore alba, pentru a nu permite razelor solare sa patrunda in interior; pentru marirea indiceluide izolatie, intre cele doua randuri de geamuri se aseaza vata de sticla, vata minerala sau alt material izolant.

Ventilatia

Conditioneaza in masura hotaratoare posibilitatea cresterii pasarilor in spatii inchise.La adaposturile cu o latime de 4-5m este sufficient sa se creeze anumite orificii in pereti sau sa se deschida, la nevoie, o parte din ferestre, pentru a se realize schimbul necesar de aer si purificarea atmosferei din interior.La adaposturile cu latimi de peste 5 m ventilatia pe cale naturala se face din ce in ce mai dificil, iar la cele a caror latime depaseste 10 m n se poate concepe o ventilatie corecta fara ajutorul electroventilatoarelor. In conceptia moderna a cresterii pasarilor, ventilatia inseamna, pe scurt, realizarea unui aer curat in hala, prin producerea de aer proaspat, fara a provoca curenti, aer care in conditiile tari noastre trebuie sa fie incalzit iarna si racit vara, si evacuarea bioxidului de carbon, produs normal al arderilor metabolice, sau a altor nocivitati, produse in mod accidental in hala respective.Aceasta conceptie se deosebeste fundamental de ventilatia care inseamna numai un schimb de aer, in cele doua sensuri, la temperature si umiditatea mediului exterior, fara o dirijare din partea omului. Curentii de aer pot provoca neajunsuri, mai mari sau mai mici, in functie de varsta pasarilor. In ceea ce priveste tineretul de peste 3 luni si mai ales gainile, parerile asupra efectului negativ al curentilor de aer sunt diferite.Astfel, unii crescatori nu considera o fi o greseala ca in halele de gaini, in special, sa fie current, oricat de mare.Este desigur o solutie fortuita, in legatura cu intentia de a rezolva cu cheltuieli mai reduse, problema ventilatiei halei.De fapt insa curentii de aer sunt vatamatori entru orice varsta, cu

deosebire ca la varsta mai tanara efectul negative se observa mai usot, prin pierderile inregistrate, pe cand la adulte au o actiune indirecta, favorizand afectiuni respiratorii. In general, sunt acceptate urmatoarele limite in ceea ce priveste viteza de circulatie a aerului in interiorul halelor: -la nivelul pasarilor 0,2-0,3m/sec; -la nivelul orificiilor de admisie si evacuare, 1m/sec cel mult. Cu cat temperature si umiditatea mediului inconjurator indica valori mai departate de limitele impuse de cerintele fiziologice, cu atat sistemul de ventilatie care trebuie adoptat va fi mai pretentious si mai costisitor, pentru a putea realizaparametrii normali. Unii specialisti recomanda ca schimburile de aer in hale sa se faca de cca 6 ori pe ora irna si de cca 20-30 ori pe ora vara.Acest lucru constituie o greseala, deoarece lasa impresia ca nevoile respratorii ale pasarilor sunt diferite, in functie de temperaturile inregistrate.Necesarul de aer al pasarilor este infuentat numai intr-o mica masura de acest lucru; el este insa in stransa legatura cu varsta, deci cu greutatea corporalal.Acesta este criteriul care stabileste in mod stiintific necesarul de aer curat, de oxigen, a pasarilor dintr-o hala. Literature de specialitate citeaza ca necesare asemenea instalatii de conditionare a aerului; faptul ca totusi ele sunt folositte destul de rar se explica prin urmatoarele doua considerente: -in multe tari cu avicultura dezvoltata, conditiile de clima sunt mai favorabile decat cele din tara noastra, neexistand acele diferente mari de temperature si umiditate; -in fermele particulare investirea unor sume mairi se poate face cu mare greutate, crescatorul mutumindu-se cu productii mai mici. Tara noastra insa, prin adoptarea sistemului de conditionare a aerului in adaposturile de pasari, se va putea situa printer primele tari cu productii medii situate intre 260-290 oua pe an,pe effective de milioane de gaini. Aceasta problematrebuie analizata si inteleasa; aplicarea ei cat mai corecta si mai economica va permite realizarea unei densitati maxime in hale, fara nici un risc pentru viata si productia efectivelor. Adapostul care nu mai depinde de temperature si umiditatea exterioara permite ca diferenta de schimburi de aer, iarna si vara, practicata astazi cu o eficienta minima, san u mai existe, realizandu-se in tot timpul anului acelasi numar de schimburi de aer, in functie de volumul adapostului, de greutatea totala a pasarilor din hala, de temperature I umiditatea atmosferei ambiente. Ventilatia obisnuita, fara cinditionare, se recomanda in tarile sau in regiunile fara temperature si umiditati extreme, fara modificari bruste si de mare amplitudine a acestor dai factori de prim ordin ai microclimatului.In regiunile in care asemenea modificari se porduc, asa cum este cazul tarii noastre, folosirea in continuare a ventilatiei nedirijate, se va opune realizarii unor productii mai mari de 230 oua pe an, pe gaina cazata, ceea ce este destul de putin avand in vedere succesele remarcabile obtinute in ultimul timp in materie de alimentatie si de selectie. Experienta gospodariilor agricole de stat este destul de concludenta in aceasta privinta.In perioadele in care jocul tepmeraturii si umiditatii nu au avut o amplitudine prea mare, s-au obtinut productii de 21-22 si chiar 23 oua pe luna, de la fiecare gaina, ceea ce inseamna ca organismele sunt capabile de productii de peste 250 oua pe an.In aceleasi conditii de alimentatie si ingrijire, cu aceiasi oameni si acelasi efectiv, s-au putut obtine numai 15-16 oua pe luna, atunci cand amplitudinea celor doi parametri a deposit limitele normale. Diferentele mari de temperatura de la vara la iarna, umiditatea mare data de precipitatiile abundente, pe o lunha perioada de vreme, nu permit uniformizarea instalatiilor de ventilatie. Admisia aerlui proaspat se realizeaza indiferent de sistemul folosit, printr-un numar de orificii dispuse in asa fel, incat intregul system de admisie si de evacuare sa functioneze fara a produce curenti.Orificiile de admisie trebuie sa fie cat mai departate de orificiile de evacuare, sa fie de dimensiuni mici si diseminate cat mai uniform pe intreaga suprafata a halei. Orificiile de admisie si de evacuare pot fi plasate la anumite nivele.Multi crescatori prefera sistemul prin care admisia se face la partea superioara a halei, iar evacuareade la partea inferioara, la 30-40 cm de pardoseala, pe care o spala, antrenand gazelle nocive care se acumuleaza aici.

Descarca format ZIP: Cresterea pasarilor (35)

Incoming search terms:

perioada embrionara referat (12) puiernita prepelita (5) planse de colorat lan de grau (3) la ce adancime sunt scheletele de dinozaur in jaristea (3) proteinele sunt micronutrienti cu rol de constructie in organism fiind baza principala a tesutului muscular osos si conjunctiv proteinele se descompun in aminoacizi in stomac si in intestinul subtire de unde sunt directionate catre sange aminoacizii sunt (3) cum construim fumarele la soba (3) rasa grahma tehnica incubatiei la gaina (3) referat lucrare gradul i (3) ce specii de gandaci rosii se baga in salam (2) dreptul la reintegrare si pltata salariilor acordat functionarului public suspendatdaca instanta a dispus achitarea -jurisprudenta (2)
Read More

Salamul de Sibiu
AUGUST 05, 2011 ADMIN NO COMMENTS

1)Introducere: Povestea salamului de Sibiu ncepe, ca orice poveste, cu A fost odata asadar, au fost odata trei frati nascuti n Italia, Fratii Dozzi, Filippo, Antonio si Giuseppe. Erau oameni mndri si harnici, dornici sa-si faca un rost. Nu se stie prea bine cum au ajuns ei pe Valea Prahovei, poate au venit n tara o data cu pietrarii de la Greci, din Dobrogea, sau, poate, cu cei de pe la Bicaz. Oricum, le-a placut Sinaia mult si au ramas aici cu familiile lor cu tot. Au cumparat, pe la nceputul veacului trecut, pe la 1910, o cladire mai mare care adapostea un restaurant, un depozit de vinuri si un hotel. n aceasta cladire au nfiintat cei trei italieni Fabrica de salam Filippo Dozzi si aici a nceput fabricarea salamului de Sibiu, care a ajuns foarte curnd pe mesele cele mai simandicoase, fiind considerat, de la bun nceput, un produs de lux. n primii ani fabrica a avut o activitate restrnsa, care s-a extins pe masura ce s-a acumulat capital. Prin 1938, de exemplu, se produceau deja aproape 100 tone de salam de Sibiu. De cnd fabrica a fost preluata de firmaAngst si productia, si calitatea produselor au crescut simtitor. De unde numele de salam de Sibiu? La nceput, n fabricuta de la poalele Bucegilor lucrau sasi care erau de prin partea Sibiului iar materia prima era adusa din fostele judete Trnava Mica, Trnava Mare si Sibiu. Se pare ca aceasta este sursa numelui. Oricum, pe vremea aceea un salam asemanator salamului de Sibiu se fabrica si in Ungaria si in Italia. La noi, cred ca e vorba totusi de traditia saseasca a mezelurilor care a preluat si din traditia autohtona, dar si din ceea ce au adus italienii. n Sinaia conditiile climaterice erau proprii desfasurarii procesului de productie si n muntii Bucegi se gaseau pesteri care asigurau conditiile necesare maturarii optime a salamului. Adica pesterile respective aveau umiditate de 80-90% si temperatura pozitiva mai mica dect 15 C pe toata durata anului, asigurnd astfel conditiile optime dezvoltarii sporilor de mucegai nobil, Penicillium nalgiovensis, care produce maturarea produsului n timp, prin fermentarea unor glucide, lipide si proteine. n acea perioada erau necesare aproximativ 6-9 luni pentru ncheierea maturarii, de aceea, acest produs era greu de gasit si era exclusiv destinat meselor oamenilor nstariti. Astazi, n fabrica Salsi Sinaia, faza de uscarematurare se desfasoara n depozite prevazute cu schimbatoare de caldura legate la dispozitive automatizate de reglare a caldurii si umiditatii, iar timpul de maturare s-a redus considerabil, acum fiind necesare doar 3 luni pentru ca produsul sa fie gata de consum. In fabrica exista si un laborator n care se urmaresc, din punct de vedere fizico-chimic si bateriologic, toate etapele de preparare a produselor. O data cu dezvoltarea tehnologiilor, salamul de Sibiu a nceput sa se produca si n alte zone ale tarii dupa retete asemanatoare. n Europa salamurile crude uscate sunt cunoscute de mult timp. n Italia exista un produs similar salamului de Sibiu care contine si carne de vita pe lnga cea de porc. A nceput fabricarea n cantitati mari si n SUA, n ultimii 25 de ani, n timp ce n Asia si Africa acest tip de produs

este necunoscut, lucru probabil datorat, n mare masura climei, dar si religiei musulmane care nu permite consumul de carne de porc. Foarte multa lume traieste cu ideea ca Salamul de Sibiu se face cu carne de cal. Salamul de Sibiu contine carne de porc, mai exact carne de scroafa batrna (de preferinta rasa Mangalita) si slanina tare, alaturi de sare, piper, usturoi si alte mirodenii cu rol n dezvoltarea aromei binecunoscute a produsului. Totusi, orice legenda are un smbure de adevar. Adevarul este ca la nceputuri se folosea intestinul de cal pentru formarea batoanelor de salam, pentru ca acesta asigura conditiile cerute de procesul tehnologic, permitnd dezvoltarea sporilor de mucegai nobil. Astazi se folosesc membrane speciale care participa si ele la optimizarea procesului tehnologic. Afumarea produselor se face exclusiv cu fum de lemne de fag, care asigura o culoare si o aroma deosebite. Salamul de Sibiu face parte din categoria salamurilor crude uscate care n cursul procesului tehnologic nu sufera tratamente termice (cum ar fi fierberea), maturarea lor facndu-se pe seama mucegaiului nobil care este nsamntat pe suprafata externa a membranei salamului. Acest mucegai este reponsabil n cea mai mare parte de conservarea produsului, dar mai ales de aroma, gustul si culoarea specifice si, n acelasi timp, unice ale produsului. 2)Compozitia chimic i valoarea nutritiv: Carnea constituie o surs alimentar de baz n hrana omului. Datorit compoziiei chimice echilibrate n trofine cu voloare biologic ridicat (proteine complete, grsimi, substane minerale, vitamine), digestibilitii superioare i potenialului dietetico-culinar, carnea reprezint un aliment indispensabil n hrana omului. Se consum sau se prelucreaz n principal carnea obinut de la: animale de macelrie (bovine, porcine, ovine, caprine, cabaline), psri domesice (gini, curci, rae, gte). n afara acestora mai sunt atrase pentru consumul uman petele, vnatul, iepurii de cas, batracienii, mamiferele marine i unele animale nevertebrate (melcul de grdin, scoica de ap dulce, stridia, midia, caracatia, racii i alte crustacee). Calitatea global a crnii: Noiunea de calitate a crnii este utilizat n sensuri diferite, n funcie de preocuparea i pregtirea celor ce o folosesc. Pentru consumator, carnea este de calitate superioar dac nu conine mult grsime, dac este fraged, suculent i aromat. Pentru nutriionist, calitatea crnii rezid n coninutul ei n proteine, lipide, substane minerale, vitamine i n lipsa unor substane i microorganisme de contaminare i poluare. Pentru specialistul n creterea animalelor, calitatea crnii este dat de starea de ngrare a animalelor n funcie de specie, ras, vrst, tipul de alimentaie (furajare). n sensul larg al cuvntului, noiunea de calitate a crnii reprezint un sumum al factorilor senzoriali, nutritivi,tehnologici i igienici. Factorii senzoriali se refer la: culoare, arom (gust-miros), frgezime, consisten, suculen. Culoarea crnii poate varia de la roz pal la rou nchis, n funcie de felul muchilor. Intensitatea i nuana culorii este dat de coninutul n mioglobin, hemoglobin i de starea chimic a pigmentului din muchi. n cadrul aceleai specii, culoarea crnii este influenat de vrsta, starea de sntate, de starea fiziologic nainte de sacrificarea animalului, ct i de condiiile de pstrare a crnii. Slnina tare: prin slanina se intelege tesutul gras subcutanat de la porcine. Ea se realizeaza din urmatoarele regiuni anatomice:spinare,pulpa,spata,gusa. Dupa metoda aplicat la prelucrarea n abator slnina poate fi de mai multe feluri dupa cum urmeaz: acoperita cu sorici, cand prelucrarea porcilor se face prin oparire;neacoperita cu sorici, cand prelucrarea porcilor se face prin jupuire.Dupa starea termica poate fi refrigerate sau congelata. In procesul de fabricatie se foloseste sub forma de slanina sarata sau slanina cruda.

Compozitia chimica a carnii este in functie de proportia diferitelor tesuturivariind, in cadrul aceleiasi specii, dupa starea de ingrasare, varsta, sex si rasa. Pentru carne avem urmatoarea compozitie chimica(100 g carne): PORCINE:

Ap=48-73%

Substante proteice=15-21% Grasimi=4-37% Cenusa=0,6-1% Substante minerale: -Na=60-75 mg% -K=270-345 mg% -Ca=9-11 mg% -Mg=18-22 mg% -P=178-215 mg% -F=2-2,3 mg%.

BOVINE:

Apa=58-76% Substante proteice=17-21% Grasimi=2-23% Cenusa=0,9-1,2% Substante minerale: -Na=60-65 mg% -K=315-334 mg% -Ca=9-10 mg% -Mg=21-23 mg% -P=198-210 mg% -F=2,6-2,8 mg%

In carne au fost identificate si o serie de enzime, dintre care enzimeleproteolitice si lipolitice avand un mare rol in procesele de maturare si deconservare si de asemenea o serie de vitamine ca vitmainele C, A, D si E.Din punct de vedere alimentar o deosebita importanta o prezinta siproprietatile organoleptice ale diferitelor carnuri, in special aroma.Aceasta este data de substantele volatile specifice grasimii, precum si de substantele extractive ale tesutului muscular, in special de bazele purinice.Importanta grasimii este data de punctul de topire care cu cat este mai apropiatde temperatura corpului cu atat este mai utilizata de catre oragnism.Din acest punctde vedere primul loc il ocupa grasimea de pasare, apoi grasimea de porc si in cele din urma cea de bovine si ovine.Valoarea alimentara a carnii nu este determinata numai de numarul de calorii ci in primul rand de albumina digestiva si de calitatea aminoacizilor.Este cunoscut faptul ca nu toti aminoacizii pot fi sintetizati de oragnismul uman.Acei ce nu sunt sintetizati se numesc aminoacizi esentiali si trebuie introdusi in organism prinalimentatie. Structura carnii: Tesutul muscular este alcatuit din fascicule musculare nvelite cu formatiuni conjunctive fine. Daca n spatiul dintre fasciculele musculare, alaturi de tesutul conjunctiv se acumuleaza grasimea, atunci carnea se considera marmorata, iar daca tesutul adipos se gaseste n interiorul fasciculelor musculare, carnea este perselata.Tesutul muscular este format din:

- tesutul conjunctiv care are rol de sustinere si legaturantre diferite organe; dupa forma celulelor si natura substantelor intercelulare deosebim:- tesutul conjunctiv propriu-zis (leaga muschii de oase, formeaza membrane),- tesutul adipos (cuprinde formatiunile cu celulele care au acumulat grasimi),- tesutul cartilaginos ( este o forma mai rezistenta a tesutului conjunctiv la care substanta fundamentala este foarte bogata n colagen si elastina) sitesutul osos (provine din tesurul conjunctiv si cartilaginos, se formeaza nperioada de crestere a animalului si intra n alcatuirea scheletului animal). Alaturi de tesutul muscular mai ntlnim n compozitia carnii sngele si limfa.-Sngele este tot o forma modificata a tesutului conjunctiv, fiind format dinplasma, care tine n suspensie globulele rosii si albe. -Limfa - este un lichid incolor, format din plasma si elemente figurate, care nconjoara toate celulele si are un rol important n schimbul de substante nutritive si gazoase din tesuturi.

3)Tehnologia de obtinere:

Schema de fabricare a salamului de Sibiu Carnea de porc in carcasa Transarea Scurgerea Zvantarea Intarirea carnii Slanina Taierea slaninii Congelarea Tocarea Omogenizarea <Amestec de sare si condimente Umplerea Legareacu sfoara sau clipsuri Afumarea la rece Maturarea Uscarea Etichetarea si ambalarea Depozitarea Transarea carnii

Transarea carnii de porc pentru salamul de Sibiu trebuie efectuat cat maicorect, deoarece calitatea salamului de Sibiu depinde in mod direct de calitateamateriei prime , el fiind un salam crud( prelucrat numai prin afumare la rece simaturare uscata, deci fara tratamente termice), de durata.Operatia de baza in pregatirea materiei prime pentru salamul de Sibiu estealesul deoarece trebuie sa se inlature complet fragmentele de oase, flaxurile,portiunile sangerate,stampilele de la marcarea carnii , cat siev entualele parti murdare.Pentru fabricarea salamului de Sibiu se folosesc semicarcasele de porcprovenite de la porci a caror greutate in viu a fost peste 130 kg apartinand raselor Mangalita sau altor rase de porci de grasime sau de carne , obligatoriu degresate sirefrigerate minimum 72 ore.Carenea pentru salamul de Sibiu poate proveni dintr-o transare integrala acarcasei sau din carne rezultata dupa indepartarea unor specialitati.Cand existaposibilitatea valorificari superioare a cantitatii de cafa si a cranii de pe coasta(dezosata sau nu), rezultatele din transare, ele nu se introduc in carnea pentrusalamul de Sibiu, deoarece contin multa slanina moale si sunt foarrte greu de ales.Transarea se realizeaza in Sali cu temperatura de 12C, iar carnea aleasa se taiein bucati de 100-150g fara a se admite abateri si de asemena trebuie amestecata lacapatul de banda.

Scurgerea Scurgerea are drept scop reducerea umiditatii carnii. Bucatile de carne rezultate de la ales sunt aduse cu carucioarele din sala de transare si asezate ingrunduri cu manta perforata sau pe priciuri etajate perforate ,care se incarca cuajutorul unui dispozitiv de ridicat carucioare.Atat pe granduri cat si pe priciuri se aseaza o panza de in alba cu ajutorulcareia se aciopera complet carnea care este asezata astfel : in granduri intr-un strat mai inalt pe margini si mai putin gros inmijlocul grundului, scurgerea durand circa 48 ore cu o intoarcere acarnii pe priciuri intr-un strat uniform, dar numai pe jumatatea din fata, careeste perforata, in acest caz scurgerea durand circa 20 ore, facandusetotodata si o intoarcere a carniiScurgerea carnii de porc se face 48-72 de ore la temperaturi cuprinse intre+2-+4C, umezeala relativa a aerului de 85-90%, la o viteza a aerului de 0,5 m/s.Pierderile de suc la scuregere sunt de 6-7%.

Zvantarea Zvantarea are acelasi scop ca si scuregerea, adica , de reducere a umiditatiicarnii.Carnea scursa este trecuta din granduri in camera cu priciuri, unde esteintinsa intr-un strat subtire si lasata la zvantat cu o intoarcere de la intervale regulate de timp , sau se intinde pe intreaga suprafata a priciului, inclusiv pejumatatea din spate neperforata.Zvantarea se realizeaza la temperaturi cuprinse intre -3 si 0C, la o umezeala relativa a aerului de 85% cu viteza aerului de 0,8 m/s timp de 12 ore.Aceasta operatie se realizeaza tot pe priciuri sau tavi din inox in straturi de5-8 cm , pierderiile de umiditate fiind de 2-3 %.In acest timp carnea se intoarce decel putin 2 ori. In timpul zvantarii volumul aerului din incapere trebuie schimbataporximativ de 50 de ori.

Intarirea carnii Intarirea carnii are drept scop formarea consistentei carnii, necesara uneibune maruntiri, precum si reducerea temperaturii acesteia pentru a evita incalzirea compozitiei in timpul maruntirii.Intarirea se realizeaza la temperaturi de -5-7C, la o umezeala a aeruluide 80-85% si o viteza a aerului de 1 m/s timp de 12 ore. Intarirea slaninii taiate incuburi de 3-4 cm de face prin congelare la Taer =-10C, timp de 2-3 zile, astfel catemperatura acesteia sa ajunga la -5-7C. Pierderile de umiditate sunt de 2-3%. Amestecul de condimente Amestecul de condimente se face poate face dupa diferite retete, conformcerintri beneficiarul.Exemplu :80,24 kg sare0,912 kg enibahar 2,440 kg NaNO3, 5,49 kg zahar, 8,24 kg piper alb2,13 kg resturiDin acest amestec se folosesc aprozimativ 33kg la 100 kg compozitie, 100 kgcompozitie echivaleaza cu 94 kg carne zvantata plus 6 kg slanina. Taierea slaninii in cuburi si congelarea slaninii

Taierea poate fi executata ata manual, in sectia de transare, in acest caz operatia fiind anevoioasa si necesitand manopera multa , sau direct din sectia producatoare a salamului de Sibiu , cu ajutorul unei masini speciale pentru taiat slanina in cuburi. In ambele cazuri dimensiunile cuburilor trebuie sa fie de 3-4 cm ;ata dimensiunile mai mari cat si cele mai mici influenteaza negativ operatia de tocare.Slanina astfel pregatita se transporta cu ajutorul carucioarelor indepozitul special pentru congelat slanina.Congelarea se face intr-o camera frigorifica , cuburile de slanina fiindasezate pe tavi de aluminiu sau inox , perforate sau neperforate, dar cu margine cat mai joasa pentru ca prin circulatia sa aerul sa spele suprafata cuburilor.Pentru realizarea congelarii, temperatura aerului trebuie sa fie de -8-10C, facand posibila atingerea in masa de slanina a temperaturii de -5-6C,timpul necesar fiimd de minimum o zi putand ajunge la max. 3 zile.In tot acest timp slanina trebuie periodic intoarsa pentru a evita formareaunui bloc compact din cuburile de slanina.Astfel congelate, cuburile pot fi puse insaci de polietilena si depozitate la temperatura de -15C, unde pot fi pastrate in stoc.

Formarea amestecului pentru tocare.Tocare.Omogenizare Formarea amestecului cand carnea de porc este aleasa la rosu se faceprin cantarirea a 70% carne de porc si 70% slanina, astfel ca produsul uscat pana la30% umiditate sa nu depaseasca procentul de 42-45% lipide. Daca, insa , defoloseste carne de porc din diferite portiuni anatomice, deci cu diferite continuturide grasime , atunci la formarea compozitiei se adopta tehnica preamestecarii si sepreleveaza probe la care se determina continutul de lipide si porteine iar componentele se determina prin calcul sau aplicand patratul lui Pearson.Tocarea ( maruntirea) materiilor prime se face la cutere care au un motor foarte puternic si cu turatie mare.In tocari, temperatura nu trebuie sa depaseasca2C. In cazul unor temperaturi mai mari bucatie de carne si slanina pot aveamuchiile bine reliefate iar sectiunea produluilui nu va avea un desen adecvat. Maruntirea se face pana la marimea unui bob de orez ( apox. 4 mm) , cu introducerea materiilor prime si auxuliare in urmatoarea ordine : slanina, carne deporc, amestec de sarare, amestec de condimente. Amestecul de ingrediente seadauga catre sfarsitul tocarii, cand pasta a ajuns aproape de granulatia dorita si nula inceput, odata cu carnea deoarece consistenta tare obtinuta in faza de intarire sicongelare a componentelor s-ar modifica , inmuindu-se datorita actiunii sariiasupra apei inghetate, care o topeste.In acest fel nu se mai poate obtine o maruntirefina, granulata.Fabricile de salam de Sibiu au ca utilaj linia KRAMER GREBER.Aceastalinie este o line care are un cuter astfel construit incat descarcarea compozitiei seface intr-o presa-melc ce o preseaza sub vid de 500-600 mmHg. Pasta dezaerata sicomprimat este introdusa in interiorul unor cilindrii de umplere ce au suprafata laterala ( fara fund, capac, ) cu diametru de 30-40 cm, care sunt adusi la masina de umplere pe o cale de rulare, la care se racordeaza si se umple in membrane.

Umplerea si legarea batoanelor Pasta obtinuta se trece din cuva cuterului cu ajutorul descarcatorului in dispozitivul de presare cu melc in care se realizeaza odezaerare a pastei. Pasta dezaerata si comprimata se introduce in cilindrii liniei deumplere K-G, care ruleaza apoi, fiind cuplati la masinile de umplut hidraulice aleliniei K-G.Cilindrii umpluti cu pasta trbuie goliti imediat prin umplerea in membrane.Membranele au diametrul de 60-85 mmm si sunt legate in prealabil la un capat siinmuiate in apa calduta circa 30 minute inainte de utilizare. Ele trebuie sa fie binescurse de apa. Pregatirea membranelor, inmuierea si bobinarea sforii cat sipregatirea etichetelor de urmarire a lotului se fac intr-o camera speciala.Muncitorul care deserveste spritul trebuie sa faca legarea batoanelor lacapatul liber, dupa umplere, punandu-le apoi pe banda de transport ce alimenteazaposturile de legare.Batoanele se leaga la capete, longitudinal ( 2 legaturi) sitransversal (circular) tot 2 legaturi. Umplerea se face in membrane cu =20-120 mm, legate la un capat siinmuiate in apa calda la 40-50C.Batoanele cu = 60-75mm se leaga la capatuldeschis, apoi cu doua legaturi transversale( circulare) si cu doua legaturi longitudinale.Batoabele cu =85-100 mm se leaga la capatul deschis cu 3-4legaturi transversale si cu patru legartui longitudinale. Mai nou legatura cu sfoara este inlocuita cu clipsarea .Pentru ca produsul sase aseze bine , fiecare baton se stufuieste( inteapa) si se maseaza cu mana chiar sidupa legare.Dupa legare, batoanele se agata pe betele rastelului carucior.

Afumarea la rece

Scopul afumarii la rece este de a mari rezistenta produsului la pastrare si seexecuta la urmatorii parametrii : temperatura de 9-12C (15C) , durata de 4-10zile.Pierderile in grutate la afumare sunt de aprox. 10 %.O varianta aplicata inRomania implica : linistire 24 de ore, la 1012C si =90-75% ; zvantare laaceeasi parametrii ; afumarea intercalata cu zvantare 4 zile la 10-12C si =95-75% ( 8 ore zvantare si 16 ore afumare).In concluzie la inceput se tin 12 ore la temperatura de 6C pentru zvantarea membranei.Se afuma , in primele 2 zile la temperatura fumului de 8-10C, iar inurmatoarele 6-8 zile se ridica temperatura la 12C.Umiditatea aerului in afumatorieeste de 80-90%, iar cirulatia aerului realizeaza 30 de schimburi pe ora.In timpul afumarii, umiditatea salamului trebuie sa scada pana la aproximativ 45%.Dupa afumare se lasa salamul fara fum , 12 ore, dupa care se trece indepozitul de maturare uscare unde dupa 80110zile, umiditatea produsuluitrebuie sa scada la 30%.Pentru o afumare corespunzaroare trebuie sa se asigure permanent debitul defum necesar.Operatia se executa in boxe de afumare cu foc direct sau in afumatoriicu generatoare de fum care pot fii turnuri de afumare sau tunele de afumare. Salamul dupa afumare primeste o culoare rosiatica deoarece membranele seusuca , iar prin suprafata semitransparenta se vede umplutura. Maturarea Uscarea. In tehnologia salamurilor de tip Sibiu procesul de uscare decurge in treisubfaze si anume : faza I : 9-13 zile, temperatura de 8-12C, umiditatea relativa a aeruluide 85-90%.In aceasta subfaza productia din depozit se insemanteaza cuspori de mucegai nobil.Dupa insamantare, depozitul se lasa in repaus 24de ore , dupa care se practica sistemul de ventilatie de 16 ore si 8 ore repaus.Dupa aproximativ 10-15 zile de la insemantare , batoanele suntacoperite cu miceliu verde de mucegai si , in acest caz, se reduce la85%, pentru ca mucegaiul sa sporuleze si sa fie apt de perie, operatiecare se face dupa 35-40 de zile de la insemantare ,adica in sub faza a II-a. faza a II-a 30-40 zile, temperatura de 12-14C , umiditatea relativa aaerului de 75-85%.Instalatia de conditionare lucreaza in regim de 12 ore/zi si 12 ore/zi repaus.In aceasta faza cu 4-5 zile inainte de periere sereduce la 75-80% si apoi are loc perierea , timp de 2-4 zile prin insuflarede aer comprimat.Dupa periere pe suprafata salamului ramane un stratde mucegai alb uscat ce da aspect specific salamului de Sibiu (acestmucegai , prin enzimele pe care le contine, va contribui la formareagustului si aromei salamului de Sibiu ; acest mucegai nu este toxic sieste nobil) si tot atunci depozitul se ventileaza o zi si apoi se lasa inrepaus 2-3 zile la 12-14C si = 84-85, dupa care se mentin parametriimentionati anterior pana la terminarea fazei. faza a III-a : 30-40zile, temperatura de 14-16C , umiditatea relativa aaerului de 85%.Agregatul de conditionare functioneaza 10 ore/zi, 14ore/zi va fi repaus.Pierderile in greutate pe toata faza uscarii vor fi de 30-34%.Durata procesuluide maturare-uscare este de 110 zile .

Etichetarea si ambalarea Ambalarea salamului impune o atentie deosebita, deoarece greselile de ambalare pot provoca deteriorari calitative considerabile.Pregatirea pentru ambalare consta din taierea sforii cu care batoanele aufost legate la umplere( in cazul livrarii la export) sau numai a sforii pentruformarea perechilor ( in cazul livrarii la intern) si perierea mucegaiului de pesuprafata batonului.Ambalarea se executa in incaperi separate in care temperatura trebuie sa fiede max. +15+16C si sa fie bine uscate si ventilate.Ea consta in legareabatonului cu sfori comerciale (tricolora pentru export) si etichetarea fiecarui baton.Ambalarea batoanelor in lazi sau cutii se face alternand un rand de batoane cu unstrat de talaj astfel ca sa nu se atinga unele de altele sau de peretii ambalajului. La introducerea in lazi trebuie multa atentie pentru ca batoanele sa nu fiecomprimate deoarece pasta se poate fisura iar dupa taierea lui aerul patrunde infisuri si locurile respective capoata o culoare cenusie.Ambalajele astfel pregatite si umplute se inchid prin baterea capacelor sibalotarea lor sau prin lipirea lor cu banda adeziva( in cazul celor de carton).

Depozitarea Se depoziteaza in depozite cu o temperatura cuprinsa intre +0 si +14 0C, umiditatea relativ a aerului fiind de 70-75%.

4)Efectele tratamentelor asupra valorii nutritive Transformarile ce au loc in timpul refrigerarii,pastrarii, scurgerii si zvantarii Din punct de vedere biochimic, n aceast perioad au locurmtoarele procese: scindarea glicogenului, scderea coninutului defosfocreatin i ATP, eliberarea de NH3, migrarea ionilor de Ca2+, asociaiaactinei cu miozina.n faza rigiditii au loc i modificri fizico-chimice ca: modificareaextensibilitii, elasticitii i lungimii muchiului, modificarea pH-ului,capacitii de reinere a apei i potenialului de oxidoreducere. Faza rigiditii se caracterizeaz i prin profunde modificri structurale. Maturarea estecaracterizat prin modificri profunde n sistemul proteic, al nucleotidelor iacizilor nucleici, existnd o corelaie strns ntre unele modificri fizico-chimice i biochimice pe de o parte i frgezimea i aroma crnii pe de alt parte.Carnea i slnina cu proprietile menionate mai sus, sunt tocate lagranulaie de 3-4 mm i amestecate cu sare, azotat, zahr i diverse condimente.Pasta obinut are urmtoarele caracteristici fizico-chimice: temperatura pastei0-2oC; umiditatea pastei 50-55%; sare 2-2,6%; pH 5,5-6. Transformrile care au loc n timpul afumrii,maturrii-uscrii Transformrile hidrailor de carbon adugai i preexisteni sunt intense n primele 10 zile de la introducerea pastei n membrane, adic n perioada de afumare i n primele 10 zile ale procesului de uscare-maturare.Transformrile zaharurilor sunt foarte intense n perioada de afumare, cndaproximativ 83%, din zaharuri sunt transformate n acid lactic i foarte puine produse secundare: aceton, alcool etilic, acid acetic, acid propionic, acid formic,acid succinic, acetil-metil-carbinol.Tot n aceast perioad are loc i heterofermentaia zaharurilor cuformare mai redus de acid lactic i cu formare n cantiti mari a unor produsesecundare: alcool etilic, dioxid de carbon, acid acetic, acid succinic, acid piruvic.n condiiile n care n past se gsesc i pseudobacterii lactice, cantitatea dedioxid de carbon format este foarte mare.Din circa 20 zile de la terminarea afumrii ncep s predomine procesele oxidative. n acest mod se consum restul de glucoz i o parte dinacidul lactic i piruvic formai n prima perioad. n timpul pregtirii pastei,zvntrii, afumrii i n primele 10 zile de maturare-uscare, se constat o creterea cantitii de acid lactic i piruvic, dup care are loc o scdere continu, nslent, pe toat perioada maturrii-uscrii. Aceast cretere a coninutului de acid lactic este corelat cu faza de nmulire a microorganismelor care produc denitrifierea (micrococi), amicroorganismelor care produc acizi i n special acid lactic, a cror dezvoltarenu este stnjenit de prezena srii, care n acelai timp frneaz proliferareagermenilor gram negativi.La sfritul afumrii care acioneaz ca factor selectiv, se reducenumrul microbilor i unele bacterii de fermentaie,ns lactobacilii sunt mai puin influenai.Microorganismele care nu produc catalaz, rmn n numr mai mare din cauzahidroxilaminei care se formeaz ca produs intermediar la reducerea azotatului. Hidroxilamina intervine aici prin faptul c inactiveaz catalaza ideci mijlocul de aprare al microorganismelor formate de catalaz fa de efectuldistrugtor al apei oxigenate. La efectul de selectare a microorganismelor nfazele amintite, trebuie luate n consideraie i efectele exercitate de: valoarea pH-ului (pH sczut), creterea concentraiei de NaCl i formarea de antibioticede unele specii de microorganisme.Cantitatea total de acid lactic i piruvic n salamul crud este maimare dect cantitatea echivalent ce ar trebui normal s rezulte din cantitatea dezahr preexistent sau adugat.Din acest motiv, se consider c la formarea de acizi organici, ar contribui i aminoacizii i glicerina eliberat prin hidroliza grsimilor.Aminoacizii prin dezaminare pot trece n acid piruvic, iar glicerina prin oxidaren acid piruvic.Dup 20 de zile de la afumare, ncep s predomine proceseleoxidative, fiind consumate zaharurile reziduale i acizii organici formai.Acest proces este nsoit de creterea cantitilor de CO2,format i de apariia de alcool etilic i acetaldehida.Aceste produse se formeaz prin decarboxilarea acidului piruvic i lacticdecarboxilare care este influenat de potenialul de oxidoreducere al salamului. Transformrile proteinelor

n diferitele faze ale procesului de fabricaie a salamurilor crude,sunt n dependen de compoziia pastei, de durat propriu-zise, de intensitateamaturrii i eventual de utilizarea culturilor pure pentru maturare sau de adaosulunor substane care produc acidifierea, ca de exemplu Glucodelta-lacton (GDL).Se constat scderea solubilitii proteinelor pe toat perioadaafumrii i maturrii, fiind mai pronunat n primele 10 zile de la introducerea pastei n membrane i mai redus n cursul maturrii propriu-zise, precum icreterea azotului aminic pe toat perioada afumrii i maturrii, exceptnd partea final a maturrii.Aceast cretere variaz de la 1% pn la 3% din azotul total, duptipul produsului. n cazul salamului de tip Sibiu, s-a constatat c n past segsesc practic toi aminoacizii, bineneles n cantiti mai mici dect n salamulaflat la diferite stadii de maturare.Aceti aminoacizi provin din carnea proaspt sau au aprut ca urmare a proteolizei ce a avut loc n carne n timpul pstrrii n stare refrigerat, scurgerii,zvntrii, tocrii sau n past pn la introducerea n membran.Aceast acumulare de aminoacizi n fazele amintite se datoreteenzimelor proprii esutului muscular (catepsine), a cror activitate este sporit decreterea aciditii carnii. .ncepnd cu stadiul de pregtire a pastei, poate fi luat nconsideraie i activitatea proteolitic a microflorei care contamineazcompoziia salamului. Pe toat perioada afumrii la rece i uscrii-maturrii areloc o cretere continu a coninutului de aminoacizi liberi, cu excepia ultimeifaze de maturare-uscare , cnd se constat o scdere a coninutului de aminoaciziliberi, cum se arat n fig. 50.n primele 3-4 zile de afumare la rece, creterile sunt mult mai mari , ceea ce seexplic prin aceea c n aceast etap sunt foarte active catepsinele proprii esutului muscular i bacteriile proteolitice care sunt jenate n activitatea lor de NaCl, deoarece aceasta se gsete n cantitate redus (2-2,6%), pH-ul pastei estede 5,5-6,0, iar umiditatea pastei de circa 50-55% .Majoritatea aminoacizilor liberi rezult din proteine prin hidrolizenzimatic. Unii aminoacizi mai apar i pe alte ci dect prin proteoliz, ianume prin transformarea altor aminoacizi sau a altor combinaii azotate.Astfel, acidul glutamic rezult i din descompunerea glutaminei, fie probabil subaciunea glutaminazei, fie datorat pH-ului de 55,5 din salam, favorabildescompunerii glutaminei, cu punere n libertate de amoniac. De asemenea,alanina apare probabil n urma hidrolizeidipeptidelor : carnosina i anserina, care se pot scinda n alanin i histidin,respectiv metil-histidin. Este de remarcat c o parte din aminoacizii liberiacumulai servesc la dezvoltarea microorganismelor i intr astfel n circuitulmetabolismului lor, care este un lan de procese de sintez i de degradare. Ei sunt asimilai fie pentru producerea de noi proteine, fie pentrutransformarea n ali compui prin reacii de dezasimilare, decarboxilare ioxidoreducere. Dup circa 1-1/2 luni de uscare-maturare de la introducerea inmembrana, aminoacizii liberi nregistreaz o perioada de maximum circa lunacare coincide in mare cu maximul microflorei.Coninutul lor ajunge la un nivel crescut, de 2-8 ori fata decantitatea din pasta iniiala, ceea ce reprezint o acumulare importanta deaminoacizi liberi in produs. Perioada de maximum este o perioada de echilibru insensul ca aminoacizii care formeaz desigur in cantitate mai mica dect in faza primara sunt consumai de bacterii, astfel ca nu mai rezulta o cretere, ci incazul majoritatii a aminoacizilor ncep sa scad de la 37-39% la 34-37%.Totodat, in aceasta perioada se constata si dezvoltarea unei aromespecifice mai sensibile. Aminoacizii liberi in raporturi cantitative diferite uniifata de alii, deoarece si iniial in pasta de carne ei au fost in proporii diferiteinsa in cantitate mult mai mica iar pe de alta parte este posibil sa se produc ohidroliza prefereniala a enzimelor pentru anumite legturi peptidice. In plus maiintervin si preferinele microorganismelor pentru anumii aminoacizi. In perioadaimediata urmtoare de 1-1,1/2 luni, care este faza finala a maturrii, aminoaciziiliberi nregistreaz o uoara scdere treptata. In aceasta faza, datorita micorriiumiditii si creterii coninutului de sare, activitatea hidrolitica a enzimelor estelimitata.Se produce o ncetinire treptata a proteolizei, ajungndu-se chiar lao stagnare.Pe de alta parte bacteriile ramase asimileaz in continuare necesarul deaminoacizi pentru procesele lor metabolice.Enzimele acumulate in aceasta perioada dau fenomene secundare care consta din reacii de degradare a aminoacizilor prin decarboxilare, dezaminare sioxidare cu formare de amoniac, amine, acizi, aldehide,cetone. Fermentul care catalizeaz aceasta descompunere este Laminoacidoxidaza.Descompunerea aminoacizilor cu formare de amine are loc printrodehidrogenare, urmata de decarboxilare si apoi de o dehidrogenare. Din amine seformeaza mai departe aldehide si acizi grasi inferiori. Aceste transformari se produc si in salam si in cursul maturarii.Astfel se mentioneaza prezenta histaminei in cantitate de circa2mg/Kg in cazul salamurilor cu maturare normala si 30-50 mg/Kg in cazulsalamurilor foarte vechi sau in salamurile in care sau dezvoltat germeni proteolitici nedoriti.

Transformari lipolitice

din salam sufera fenomede din hidroliza si oxidare ,care se intrepatrund in batonul de salam, unde actioneaza microorganismele sienzimele lor alaturi de apa si oxigenul din aer. TRANSFORMARILE HIDROLITICE ALE GRASIMII(LIPOLIZA) Se produc in special sub actiunea enzimelor lipolitice. Micrococii simucagaiurile de pe membrana contribuie la favorizarea lipolizei .Lipoliza consta intr-o scadere a gliceridelor din care este constistuita grasimeain acizi grasi liberi superiori si glicerina.De fapt in afara de lipoliza propriu-zisa se mai produce si o hidroliza afosfolipidelor precum si a esterilor colesterolului. Toate aceste hidrolize duc laacumularea de acizi grasi liberi.Transformarile hidrolitice ale grasimii din salamul de Sibiu intimpul maturarii uscarii au fost cercetate de C. Stanculescu, C. Sandulescu, C.Zbarcea, pe baza continutulul de acizi grasi ai continultui. Valorile obtinute aufost transpuse din diagrama din figura 52 .In functie de perioada de maturare , uscare si pastrare.Dupa cum se vede din diagrama , lipoliza este un proces continuusi diferentiat pe cele 2 zone , exterioara si interioara, ale batonului de salam atatin cursul maturarii uscarii cat si mai departe in timpul pastrarii. In cursulmaturarii, continutul de acizi grasi liberi ai grasimi creste de 10 11 ori in zonaexterioara, de circa 8 ori in cea interioara; de la un continut de acizi grasi liberiin pasta de salam initiala de 90% (acid olei) se ajunge dupa 101 zile dematurare la valori de 9,75% in grasimea din zona exterioara si de 7,5% in zonacea interioara, variatie ce arata o hidroliza contunua si destul de intensa agrasimii.In prima perioada pana la 40 zi , in care se include si afumarea siaciditatea libera a grasimii

5)Calitatea salamului de Sibiu PROPRIETATI FIZICE Aspect exterior Batoane cilindrice, nedeformate. Dimensiuni: mas ~0,500 kg, diametru ~5 cm, lungime ~20-25 cm. Membrana aderenta la compozitie, nedeteriorata, cu suprafaa acoperita cu un strat subtire de mucegai selectionat, de culoare alb/alb gri; se admite prezenta de mucegai galbui/galbui-ruginiu si portiuni neacoperite cu mucegai pe circa 10% din suprafata totala a membranei. Suprafata poate prezenta incretituri. Aspect n seciune Masa compoziiei lucioas, compact, bine legat, mozaicata, cu mici insule de grsime alb, rspndite uniform pe toat suprafaa seciunii.Nu se admit bucati de flaxuri si goluri de aer . Nu se admit aglomerri de grsime topit sub membrana si pe sectiune, aglomerari de condimente, corpuri straine, fragmente de os. Consisten Semitare pana la tare la suprafaa i n zona periferica a seciunii, mai moale dar legat i elastic spre centru; la apsarea normal cu degetul pe suprafaa batonului aceasta revine la forma initiala . Culoare La exterior membrana acoperita de pulbere de mucegai de culoare alba/alb cenusiu sau alb galbui; Pe sectiune , culoare uniforma de la brun rocat pana la rou rubiniu, fiind admisa o nuanta mai inchisa pe o portiune de maxim 10 mm de la margine. Gust i miros Plcut, caracteristic produselor crude uscate, fr gust i miros strin.

PROPRIETATI FIZICO-CHIMICE Umiditatea maxima 30% Substane grase maxim 46%

Proteine totale minim 20% Sare maxim 6% Azot usor hidrolizabil maxim200 mg / 100 g Raport umiditate-proteina 1.5 Nitrit (mg/100 g produs finit) maxim5 Raport substante grase/proteina 2.3

CARACTERISTICI MICROBIOLOGICE Microorganisme Limite n c m M Salmonella / 25 g 5 0 Abs. Abs. Listeria monocytogenes/ 25g 5 0 Abs. Abs.

MUCEGAI spori de mucegai nobil; fara reconstituire cu faina de orez sau alte materiale; produsul acoperit cu pulbere mucegaiuri uscate de culoare albacenuie sau alb glbuie; se admite, pe maxim 10% din suprafaa total a membranei, pulbere de mucegai uscat de culoare ruginie i poriuni neacoperite cu mucegai. AFUMAREA cu lemn de esen tare. AMBALAREA, ETICHETARE ambalate in folie perforata, neaderenta la produs - se eticheteaz individual cu eticheta tip banderol. - conform Deciziei Comisiei nr. 2008/855/CE referitoare la msuri zoosanitare de combatere a pestei porcine clasice in anumite state membre, conform prevederilor Deciziei Comisiei nr. 2009/952/CE, pe eticheta se aplica marca de sanatate ovala, produsul putand fi destinat vanzarii pe piata unica. TRANSPORT Mijloace de transport izoterme care s asigure +0+14 0C. CONDIII DE PSTRARE Temperatura +0..+14 0C, umiditatea relativ a aerului 70-75% TERMEN DE VALABILITATE 120 zile.

6)Concluzii

1. Salamul de Sibiu are in componenta carne de porc si slanina

2. Procesul tehnologic de fabricare este afumare-uscare-maturare 3. Maruntirea si omogenizarea materiei prime se realizeaza in cutere

5. Umplerea in membrane a compozitiei se realizeaza in masini de umplerecu cu actiune periodica continuua sau discontinuua, verticale sauorizontale, melcate sau cu piston. 6. Diametrul batoanelor este de aproximativ 90 mm 7. Are o durata lunga de maturare aproximativ 110 zile 8. Forma batoanelor este cilindrica cu un diametru mare 9.Nu se aplica la fabricarea acestuia un tratament termic special (fara etuvare).

10.Afumarea la rece se realizeaza in tunele sau turnuri de afumare. 11.Ambalarea se realizeaza in incaperi separate care nu trbuie sa depaseascatemperatura de +15+16C si sa fie bine uscate si ventilare 12.Caracteristicile produsului finit sunt :-la exterior : batoanele sunt acoperite cu pulbere uscata de mucegai, deculoare alb-cenusie-pe sectiune- compozitia trebuie sa fie compacta, lucioasa, rosu-rubiniu, aspectmozaicat, gust si miros placut, la masticatienu trebuie sa aiba gust iute sau sa selipeasca de dinti. 13.Salamul de Sibiu este cel mai cunoscut tip de salam care se produce n Romnia. Istoria acestui produs ncepe la sfritul secolului al XIX-lea, n fabrica de la Media, cu o reet permanent perfecionat i o tehnologie de fabricaie special, motiv pentru care acest produs era fabricat doar iarna. Se spune c numele acestui produs vine de la faptul c era exportat n vechiul regat prin Vama de la Sibiu. Salamul de Sibiu face parte din categoria mezelurilor crud-uscate i conine pulp de porc, slnin, sare i condimente speciale.

Descarca format ZIP: Salamul de Sibiu (90)

Incoming search terms:

curgator sens figurat (4) analiza calitatativa a salamului de sibiu (3) fi de control (x r) salam sibiu (2) Wwf donati de porci mangalia (2) pensiunea venera sibiu (2) compunere cu sens figurat (2) termometru omvsd (2) tuia arsura bacteriana (2) alcool tehnic proprietati (2) dealeri de vanzari - romania - pentru sistem de stingere incendiu hota restaurant tip ansul r 102 (2)
Read More

CAUTARE RAPIDA

Search

TRADUCE IN LIMBA TA

o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o

TITLURI RECENT ADAUGATE


Ardelenii, vecini cu ungurii Ardeleanul si vopseaua verde Ardeleanul si pestisorul de aur Ardelenii si razboiul cu China Ardelenii si bananele Blondele si semnele de circulatie Banc obscen cu blonde Blondele si samponul pentru par uscat Bula si amanta sefului Ardelenii si bomba

CAUTARI RECENTE
abator pasari de mica capacitate dare de seama moldova gura de rai compunere discurs la inceputul clasei i schema logica acreditiv subsidiar plan de ingrijire avc principiu de extragere a uleiului din marihuana cu gaz compunere despre frumusetea limbii romane insusirile lupului compunere despre legume sensul imbinarii toamna de aur

AMESTECATE
Alexandru Macedonski Articole Balada

populara

Bancuri cu ardeleni Bancuri cu

blonde Bancuri cu Bula Bancuri cu politisti BasmulBogdan Petriceicu Hasdeu Camil


PetrescuCostache Negruzzi Farse 1 AprilieGeorge Bacovia George Calinescu George Cosbuc Henry James - Washington Square Hortensia Papadat Bengescu Info scoala Ioan Slavici Ion

Creanga Ion Luca CaragialeLegenda Literatura Liviu Rebreanu Lucian Blaga Marin Preda Mihai EminescuMihail Sadoveanu Mircea EliadeNicolae Filimon Octavian
Goga Organizarea instututionala a statelor medievale romanesti Parti de vorbire Paulo Coelho Povesti si povestiri pentru copii si
tineret Promo Radioactivitatea Stiinta

si Tehnica Subtitrari

filme 2009 Subtitrari

filme 2010 Subtitrari filme 2011Titu Maiorescu Tudor Arghezi Vasile


Alecsandri Vasile Voiculescu
2012 Referate preferate de pe la voi adunate. All Rights Reserved.
Proiect sustinut roinsect | Designed by: diet | Thanks to lasik, online colleges and seo