CURS 1 Bacteriologie special No iuni generale de taxonomie i nomenclatur bacterian Taxonomia bacteriilor Taxonomia - ramur a microbiologiei care se ocupa

a cu: - stabilirea unor criterii de difereniere a microorganismelor (criterii taxonomice) - clasificarea microorganismelor pe baza acestor criterii Termenul de taxon ( grup) are o referin pur teoretica stabilit pe baza unor reguli unanim acceptate. Principalele criterii utilizate n bacteriologie pot fi grupate astfel: 1. Criteriul filogenetic : este bazat pe stabilirea unor filiaii de tipul arborelui filogenetic existent in regnul respectiv. Acest criteriu ns prezint un grad mare de labilitate datorit lipsei unor dovezi furnizate de micropaleontologie. 2. Criteriul omologiei materialului genetic : este de mare actualitate i are la baza o serie de parametri usor de analizat datorit aplicarii tehnologiei moderne de biologie molecular i biochmie, n studiile de genetic bacterian. Exemple de parametri analizai : asemnrile din cadrul structurii ADN ului i ARN ului bacterian, coninutul relativ de guanin si citozin raportat la ADN ul bacterian purificat , analiza secvenei aminoacizilor i a oligonucleotidelor din ARN ul ribozomal bacterian. 3. Criteriul posibilit ilor de recombinare genetic : are semnificaie taxonomic important datorit faptului c transferul de material genetic nu este posibil dect n cadrul speciei sau cel mult ntre specii apropiate. 4. Criteriul antigenic : are la baz diferenele antigenice existente ntre speciile bateriene, elementele de referint fiind structuri moleculare de

suprafa prezente la nivelul peretelui celular al capsulei, cililor i pililor bacteriei. 5. Criteriul biochimic : este legat de compoziia chimic a celulei bacteriene i de echipamentul enzimatic specific fiecrei bacterii. Principalele particulariti de compoziiei chimic ntlnite la bacterii i care au semnificaie taxonomic sunt : - proporia i tipul de peptidoglican existent n compoziia peretelui celular - coninutul n lipide i calitatea acestora - secvena aminoacizilor din anumite proteine 6. Criteriul de similitudine a caracterelor : este cel mai utilizat n practica identificrii bacteriilor i este bazat fie pe analiza unui numr limitat de caractere, fie pe totalitatea caracterelor cunoscute la un grup de bacterii ( pot fi luate in calcul ntre 60 i 100 de caractere ) . Categorii de taxoni bacterieni n clasificarea bacteriilor se considera c Specia reprezint categoria taxonomic de baz . Prin urmare, ncadrarea bacteriilor cunoscute ntr-un sistem coerent de clasificare se realizeaz prin folosirea unor categorii taxonomice de rang superior speciei si de rang inferior acesteia. Taxoni de rang superior : - Regnul - ncrengtura - Diviziunea - Clasa - Ordinul - Familia - Genul Taxoni de rang inferior : - Subspecia - Varianta - Tulpina ( clona, sua)

Pozi ionarea bacteriilor n sistematica general Regnul : Protista Increngatura : Procariote Diviziune : - diviziunea 1 = Fotobacteria ( bacterii cu cloroplaste) - diviziunea 2 = Scotobacteria ( majoritatea bacteriilor patogene ) Clasa : taxon putin utilizat , 5 clase (ultimele intereseaz patologia veterinar) - Clasa a III a = Mollicutes : cuprinde bacteriile fara perete celular ( micoplasme ) . - Clasa a IV a = Firmacutes : cuprinde bacterii cu perete celular gros si rigid ( Gram pozitivele ). - Clasa a V a = Gracillicutes : cuprinde bacterii cu perete elastic si subtire ( Gram negativele ). Ordinul , Familia si Genul sunt trei taxoni la care denumirea de baza deriva din genul bacterian. Nomenclatura bacteriilor Conform normelor generale de nomenclatur , fiecare bacterie este denumit dupa un sistem binominal prin doua cuvinte latinizate. Primul cuvnt indic genul bacteriei i este un substantiv la singular cu diferite origini lingvistice dar latinizat. ntotdeauna acest cuvnt se scrie cu liter mare . Numele genurilor pot fi inspirate de : - caracterele morfologice (ex. Bacillus) - modul de grupare ( ex. Staphylococcus) - asocierea unui caracter ecologic cu unul morfologic (ex. Lactobacillus) - numele bacteriologului care a izolat pentru prima dat bacteria sau a studiat-o (ex. Brucella David Bruce ). Al doilea cuvnt indic specia , este un epitet specific, scris ntotdeauna cu litera mic i se poate referi la :

un caracter morfologic cultural sau biochimic (ex. Staphylococcus aureus , Lactobacillus acidophilus) gazda receptiv (ex. Brucella suis). dup boala pe care o produce sau dup o leziune caracteristic (ex. Mycobacterium tuberculosis) dupa numele bacteriologului care a descris primul bacteria (ex. Escherichia freundi)

-unele specii bacteriene au si denumiri comune folosite in limbajul curent ( denumirea bacilul piocianic - Pseudomonas aeruginosa ). - sub taxonul de specie exist cele de subspecie, variant i tulpin. -subspeciile i variantele se denumesc adaugnd termenii de subspecies ( subsp.) respectiv de varietas ( var.). -astfel denumirea corect a bacteriei asociaz dup numele ei termenul de subspecie sau varietas cu denumirea n cauz (ex: Campylobacter fetus subsp. fetus ) -variantele sau tulpinile uneori pentru o mai bun identificare pot fi notate cu cifre ( ex : Brucella ) , cu litere ( ex : Clostridium perfringens A , B , C, D) sau cu o simpl specificare a antigenului de baza ( ex : Salmonella O,H) -o particularitate privind nomenclatura variantelor ( denumite si serotipuri ) ntlnite la bacteriile din genul Salmonella , o constituie folosirea frecvent a numelui localitii unde a fost izolat pentru prima oar bacteria (ex : Salmonella dublin, Salmonella panama) -unele tulpini bacteriene foarte cunoscute i larg rspndite utilizate la obinerea vaccinurilor sau n tehnici de diagnostic, asociaz denumirii indicative ce cuprind asocieri de cifre i litere (ex : Bacillus anthracis 1190R - tulpina vaccinal) Ordinul i familia sunt denumite cu numele genului celui mai reprezentativ pentru gruparea taxonomic respectiv la care se adaug sufixele ales pentru ordin i aceae pentru familie. ex. Genul Rickettsia Ordinul Rickettsiales Familia Rickettsiaceae

n scop didactic von prezenta o schem orientativ de clasificare a celor mai importante grupe de bacterii cu implicaie direct n patologia veterinar, dar i pentru sistemul de control microbiologic al alimentelor. n acest sens principalele criterii de clasificare utilizate au fost cele legate de tinctorialitate, morfologie i tip respirator. Bacterii Gram pozitive - grupa cocilor Genurile Staphylococcus i Streptococcus - grupa bacililor sporogeni - facultativ aerobi/anaerobi Genul Bacillus - anaerobi Genul Clostridium - grupa bacililor nesporogeni - neacidorezisteni Genurile Listeria, Erysipelothrix, Corynebacterim, Rhodococcus, Arcanobacterium i Actinomyces - acidorezisteni Genurile Mycobacterium i Nocardia Bacterii Gram negative - grupa bacteriilor polimorfe, facultativ aerobi/anaerobi - enterobacteriacee Genurile Escherichia, Salmonella, Shigella, Klebsiella, Serratia,Proteus, Yersinia - pasteurelacee Genurile Pasteurella, Haemophillus, Actinobacillus - grupa bacililor strict aerobi Genurile Pseudomonas i Burkholderia - grupa bacililor strict anaerobi Genurile Fusobacterium i Dichelobacter - grupa bacteriilor de form ncurbat (vibrioni) Genurile Vibrio, Aeromonas i Campylobacter - grupa bacteriilor de form ondulat/spiralat Genurile Leptospira, Treponema i Borrelia - grupa genurilor bacteriene nencadrate n familii Genurile Brucella, Bordetella i Francisella - grupa bacteriilor lipsite de perete celular Genul Micoplasma - grupa rickettsiilor i chlamidiilor

Principii generale utilizate n vedrea identificrii bacteriilor Practic identificarea bacteriilor se face pe baza analizei unui numr variabil de caractere unele dintre acestea corespunznd unor criterii taxonomice de baz. n urma izolrii unei specii bacteriene tehnicile bacteriologice care permit identificarea ei, se pot reduce de multe ori la analiza urmtoarelor grupe de caractere: - caractere morfotinctoriale : - form, dimensiune, mod de grupare - prezena capsulei, sporului i cililor - afinitile tinctoriale - condi ii de cultivare i caractere culturale - condiii de cultivare : - temperatur - timp de incubare - tipul respirator - necesitatea unor factori de cretere - caractere culturale : - mediu lichid : - grad de turbiditate - aspectul depozitului - formaiuni de suprafa - pigmentare - mediu solid : - la suprafa (aspectul coloniilor) : - form - dimensiuni - aspecte de suprafa - grad de opacitate/transparen - pigment - n profunzime aspecte legate de mobilitate - caractere biochimice (metabolice) : - activitatea enzimatic fa de diferite substraturi chimice - structur antigenic - antigene somatice, capsulare, flagelare i fimbriale

- ecologie : - nia ecologic - sensibilitate fa de factori fizici, chimici i biologici - patogenitate : - mecanismele patogenitii - infecia natural - infecia experimental Grupa cocilor Gram pozitiv Familia Micrococcaceae Taxonomie Iniial prin prezena n Familia Micrococcacea a bacteriilor din genul Staphylococcus, reprezentanii acestei familii aveau un rol deosebit n patologie. Conform determinatorului Bergey,s Manual of Systematic Bacteriology ediia 2004, Genul Staphylococcus a fost separat de Familia Micrococcaceae pe baza unor considerente genetice, biochimice i antigenice. Regruparea genurilor bacteriene n Familia Micrococcaceae s-a realizat pornind de la nrudirile genetice existente ntre reprezentanii familiei. Astfel au rezultat nou genuri: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. Genul Micrococcus 10 specii Genul Arthrobacter 61 specii Genul Citrococcus 2 specii Genul Kocuria 9 specii Genul Nesterenkonia 6 specii Genul Renibacterium 1 specie Genul Rothia 5 specii Genul Stomatococcus 1 specie Genul Yania 2 specii

Genul Micrococcus Caractere generale

Bacteriile din Genul Micrococcus se izoleaz frecvent pe tegumentul omului i a numeroase specii de animale. Genul cuprinde coci cu diametrul cuprins ntre 0,5 3,5 microni, nesporogeni, necilogeni, necapsulogeni. Diviziunea celulelor se realizeaz pe mai multe planuri, rezultnd frecvent gruprile tetrad sau sarcina. Sunt germeni aerobi, catalaz pozitiv, care fermenteaz oxidativ glucoza. Specia reprezentativ este Micrococcus luteus. Micrococcus luteus Specia reprezint cea mai frecvent izolat bacterie din flora microbian rezident la nivelul tegumentalor. Denumit o perioad Sarcina lutea, Micrococcus luteus este un coc cu diametrul de 2 microni, dispus n tetrad sau sarcina. Se cultiv pe medii uzuale, cu concentraii ridicate de NaCl (510%). Pe agar formeaz colonii rotunde, pigmentate galbencitrin, fapt pentru care pot fi confundate cu cele de Staphylococcus aureus. Diferenierea celor dou specii poate fi realizat uor pe baza unor criterii morfologice i biochimice. Familia Staphylococcaceae Taxonomie Restructurarea taxonomic a Familiei Micrococcaceae a dus la constituirea Familiei Staphylococcaceae care cuprinde cinci genuri : 1. Genul Staphylococcus 2. Genul Gemella 3. Genul Jeotgalicoccus 4. Genul Macrococcus 5. Genul Salinicoccus Pentru patologia veterinat i uman iportan practic prezint bacteriile din Genul Staphylococcus. Genul Staphylococcus Caractere generale Bacteriile din genul Staphylococcus sunt germeni comensali ai pielii i mucoaselor prezeni la om i la numeroase specii de animale. O

parte din reprezentanii genului se regsesc n numeroase medii naturale sub form de germeni saprofii. Genul cuprinde coci cu diametrul de aproximativ 1 micron, nesporogeni, necilogeni, grupai frecvent stafilo. Sunt germeni aerobi sau facultativ anaerobi, catalaz pozitiv, oxidaz negativ. Taxonomie Genul cuprinde peste 40 de specii. Acestea pot patogene sau nepatogene pentru om i animale. Staphylococcus aureus poate fi considerat specia tip a genului. Speciile patogene pentru patologia veterinar sunt urmtoarele: - Staphylococcus aureus cu 2 subspecii - subsp. aureus - subsp. anaerobius - Staphylococcus hyicus cu 2 subspecii - subsp. hyicus - subsp. chromogenes - Staphylococcus schleiferi cu 2 subspecii - subsp. schleiferi - subsp. coagulans - Staphylococcus intermedius Sunt considerate specii cu patogenitate redus sau nepatogene: - Staphylococcus epidermidis - Staphylococcus caprae - Staphylococcus felis - Staphylococcus simulans - Staphylococcus equorum - Staphylococcus gallinarum - Staphylococcus arletae - Staphylococcus delphini Staphylococcus aureus Caractere morfotinctoriale Bacteriile din specia Staphylococcus aureus sunt coci de form sferic sau oval, cu diametrul cuprins ntre 0,8 1 micron, Gram pozitiv.

Sunt nesporogeni, necilogeni, necapsulogeni. S-a demonstrat c unele tulpini pot sintetiza un glicocalix de natur mucopoliglucidic. n urma diviziunii i separrii incomplete a celulelor bacteriene acestea realizeaz grupri neregulate cu aspect de ciorchine (stafilo), evideniate n special n frotiurile efectuate din culturi de pe mediu solid. n frotiurile efectuate din mediu lichid sau din produse patologice germenii se grupeaz de regul n perechi, lanuri scurte sau sub form de coci izolai. Condi ii de cultivare i caractere culturale Stafilococii aurii nu necesit medii speciale de cultivare dezvoltndu-se bine pe medii uzuale n condiii de aerobioz sau anaerobioz, la 370C, n decurs de 18 34 ore. Avnd n vedere faptul c tolereaz n mediile nutritive concentraii crescute de Nacl, o mare parte din stafilococi se pot izola din probe de materile patologice sau din alimente pe medii selective hiperclorurate. Exemple n acest sens sunt mediile Chapman, Bayrd-Parker sau Vogel-Johnson la care suplimentar pot fi analizate o serie de proprieti biochimice corelate cu patogenitea bacteriilor. Se consider c aproximativ 10% din speciile de stafilococi sunt specii halofile, care se pot dezvolta i la concentraii de pn la 15% NaCl. n bulionul nutritiv produce o turbiditate moderat sau intens, depozit necaracteristic uor omogenizabil iar la unele tulpini se poate forma un inel la suprafaa mediului. Pe agar formeaz colonii rotunde sau neregulate cu diametrul variabil de pn n 4 milimetri. Colonii sunt de tip S, lucioase, netede, opace, pigmentate dac incubarea are loc n condiii de aerobioz. Pigmenii sunt de natur carotenoid, evideniabili mai pregnant dup minim 24 de ore de incubare, nedifuzabili n mediu i de culoare alb, galben-auriu, galben-citrin etc. n urma cultivrii pe agar cu snge defibrinat, tulpinile patogene produc o hemoliz circular complet sau incomplet n jurul coloniilor. Caractere biochimice Toate tulpinile de Staphylococcus aureus produc catalaz i fermenteaz majoritatea glucidelor fr producie de gaz. O parte din proprietile biochimice investigate au n vedere stabilirea patogenitii tulpinii izolate. n acest sens se examineaz fermantarea manitolului pe

mediul Chapman i activitatea coagulazic pe mediile Vogel-Johnson i Bayrd-Parker. Structura antigenic Determinanii antigenici evideniai la tulpinile de Staphylococcus aureus sunt de tip somatic, respectiv structuri ale peretelui celular bacterian, corespunztoare din punct de vedere biochimic cu peptidoglicanul, acidul teichoic i proteina A. Au fost identificate peste 30 de tipuri antigenice distincte. Ecologie Stafilococii sunt germeni comensali ai pielii i mucoaselor prezeni la om i numeroase specii de animale. Pe lng acetia exist i tulpini saprofite rspndite n numeroase i diversificate medii naturale (sol, ap, aer). n ceea ce privete rezistena la agenii fizico-chimici, stafilococii se plaseaz peste majoritatea speciilor nesporogene. Astfel sunt distrui n 30 de minute la 600C sau n 15 minute la 700C, ns s-au izolat frecvent tulpini care rezist i la temperaturi de 800C. De asemenea prezint o rezisten mai crescut la substane dezinfecte inclusiv la compuii fenolici. Stafilococii aurii sunt n general sensibili la aciunea antibioticelor. Intervenia terapeutic neadecvat duce frecvent la instalarea antibiorezistenei. Patogenitate Mecanismele patogenitii Factorii care asigur patogenitatea stafilococilor pot fi grupai n dou categorii distincte, respectiv factori de agresivitate (agresine) i factori de toxicitate (toxine). Factorii de agresivitate n general factorii de agresivitate pot fi reprezentai de enzime constitutive sau de sintez care favorizeaz difuziunea bacteriei n profunzimea esuturilor organismului infectat, mascarea acesteia n vederea evitrii mecanismelor fagocitare, precum i alterarea profund a unor structurii morfologice proprii organismului contaminat. Coagulazele : sunt enzime care coaguleaz plasma sangvina i se difereniaz n 2 tipuri :

coagulaza legat - care este o component a peretelui celular bacterian ce reacioneaz cu fibrinogenul ( consecina : mascarea peretelui bacterian i evitarea fagocitozei) ; coagulaza liber care este asemntoare cu protrombina iar prezena ei poate fi demonstrat cu ajutorul testului de coagulare a plasmei citratate ( consecinta : apariia coagulilor de tip septic). Hialuronidaza : actioneaz asupra acidului hialuronic din esutul conjuctiv , favoriznd n acest fel difuziunea bacteriei n profunzimea esuturilor. Fibrinolizina ( staphylokinaza) : lizeaz reeaua de fibrin din exudatul inflamator , permind o puternic diseminare a bacteriilor n esuturile adiacente. Dezoxiribonucleaza : are actiune de degradare a acizilor nucleici ai celulelor organismului contaminat. Lipaza : acioneaz asupra lipidelor plasmatice i tegumentare fapt care explic afinitatea bacteriei pentru piele i pentru glandele sebacee. Fosfataza : este secretata de marea majoritate a tulpinilor patogene. Factorii de toxicitate Efectul nociv al toxinelor bacteriene se manifest de regul direct asupra celulelor i esuturilor organismelor contaminate producnd modificri patologice care afecteaz componenta morfologic i funcional a acelor structuri. Hemolizinele : in functie de specia de la care provin, hematiile asupra crora acioneaz, de temperatura la care sunt active, de termorezistent i de aspectul zonei de hemoliz , se difereniaz 4 tipuri de hemolizine : 1. hemolizinele (cele mai nocive ) : pe lng efectul hemolitic ele au i aciune dermonecrotic , leucolitic i letal . Sunt afectate hematiile de iepure , oaie i mai puin cele de om. Aciunea cea mai intens este la 370C i nu i intensific efectul la temperatura de 40C. 2. hemolizinele : sunt active fa de hematiile de oaie i bou , produc o hemoliz de tip cald rece tradus prin faptul c la 370C hemoliza este incomplet dar se intensific printr o incubare timp de
-

cteva ore la temperatura de 40C. Sunt mai puin toxice dect hemolizinele . 3. hemolizinele : sunt active fa de hematiile de om , iepure i oaie . Se intensific la temperaturi de incubare sczute . 4. hemolizinele : active fa de hematiile de om , cal , iepure, cobai i oarece , sinteza lor este condiionat de cultivarea bacteriei n atmosfer de bioxid de carbon. Enterotoxinele : sunt responsabile de toxiinfecii alimentare produse de stafilococ i s- au difereniat mai multe tipuri , notate cu literele mari ale alfabetului latin fiind sintetizate la valori termice foarte variate ( de la 60C pn la 450C ) n condiii de anaerobioz. Sunt termorezistente ( rezist o ora la 1000C ), sunt rezistente la aciunea enzimelor proteolitice i la un pH foarte sczut. Afecteaz omul, maimua i pisica ( test Dolman inocularea intraperitoneal a filtratului de cultur). Neurotoxinele : acioneaz n special asupra sistemului nervos al omului . Leucocidinele : lizeaz neutrofilele i macrofagele , n special ale omului si iepurelui , blocnd fagocitoza. Proteina A : este o component a peretelui celular care prezint situsuri de cuplare cu moleculele de imunoglobulin , fiind implicat n acest fel n foarte multe aplicaii imunologice. Are aciune antifagocitar , anticomplementar i alergic. Lipsete de la S. epidermidis. Toxina epidermolitic si exfoliant : este o toxin antigenic i are tropism pentru esutul conjunctiv cutanat unde distruge structurile superficiale ale epidermului. Este responsabil pentru sindromul pielii oprite ntlnit la om i pentru epidermita exudativ ntlnit la porc. Infecia natural Stafilococii produc infecii purulente la om i numeroase specii de animale. 1. bovinele : mamita stafilococic ( S. aureus, subsp.aureus) 2. ovine : mamita gangrenoas a oilor i caprelor; popular rsfugul negru ( S. aureus, subsp aureus).

3.
4.

suine : epidermita exudativ ( S. hycus, subsp hyicus). cabaline : botriomicoza ( infectarea plagii de castrare cu

S.aureus). 5. iepuri : stafilococii grave cu diferite localizare ( S.aureus subsp. aureus). 6. cini : cel mai frecvent localizri cutanate ( S. intermedius). 7. psri : infecii septicemice sau infecii localizate la piele i articulaii ( S. aureus , S. hyicus , S. epidermidis si S. gallinarum). 8. om : stafilococii cutanate superficiale sau profunde ( acnee, furunculoz) dar i toxiinfecii alimentare . Infecia experimentala iepurele : inoculare intravenoasa si la care se produce o infectie septicemica mortala ( cu numar foarte mare de bacterii la nivelul rinichilor ). oarecele : inoculat intraperitoneal , septicemie aproape mortal cu numr mare de germeni la nivelul ficatului i splinei. obolanul : inoculat intravenos , prezint semne nervoase .
-

Imunoprofilaxie : - vaccin inactivat contra mamitei gangrenoase a oilor si caprelor , vaccinul este inactivat cu formol si adsorbit pe hidroxid de aluminiu. -- autovaccin cu tuplina din leziuni sau focar. Familia Streptococcaceae : Taxonomie Familia Streptococcaceae cuprinde Genul Streptococcus Genul Aerococcus Genul Enterococcus : E. fetalis , E. faecium (prezente in flora normala intestinala ),E.seriolicida (specie patogena pentru pesti ). Genul Lactococcus : L.lactis , L.cremoris, L.hordinae ( fac parte din flora normal existent n lapte ).

Genul Leuconstoc : L.carnosum (se multiplic i la 1 50C n condiii de anaerobioz i degradeaz alimentele din carne), L.mesenteroides. Genul Mellisococcus : M. plutonius (produce la albine loca european). Genul Vagococcus : V. fluvialis, V. salmoninarum (specii patogene pentru peti). Genul Streptococcus Genul cuprinde mai multe specii clasificabile dup diverse criterii . Speciile care intereseaz patologia veterinar sunt : S. pyogenes ( este specie tip ) S. agalactiae S. dysgalactiae : subsp : dysgalactiae si equisimilis S. equi : subsp : equi si zooepidemicus S. bovis S. uberis S. suis S. pneumoniae ( genul Diplococcus) Dupa capacitatea hemolitic : streptococi hemolitici , produc hemoliz adevarat streptococi hemolitici , produc o hemoliz fals de tip viridans , cu transformarea hemoglobinei in methemoglobin streptococii nehemolitici Clasificarea Lancefield mparte streptococii pe baza antigenului de grup , respectiv poliglucidul C din peretele bacteriei , reprezentat din punct de vedere chimic de acidul teichoic. Sunt 18 grupe serologice notate cu litere mari de la A la T. Proprietatile antigenice : poliglucidul C reprezentat de acidul glicerol-teichoic la streptococii din grupul serologic D.

proteina M : este un antigen corelat cu virulea bacteriei , este o structur rezistent la temperaturi mari ( 30 de minute la 1000C), la acizi ( pH = 2 ) , este imunogen si alergizanta. proteina A , are proprieti alergizante declansnd stri de hipersensibilitate ntrziat.
-

Ecologie - comensali ai mucoaselor : bucofaringian , genital , cile galactofore i intestine. - saprofii n lapte i produse lactate - mai sensibil dect stafilococii la temperaturi ridicate ( sunt distrusi la 600C). Patogenitate Mecanismele patogenitii Factori de agresivitate : streptokinaza ( fibrinolizina) : transform plasminogenul din plasm in plasmin activ proteolitic care lizeaz coagulii de fibrin (consecin difuzarea infeciei n organism) hialuronidaza : asemntoare cu cea produs de stafilococi dezoxiribonucleaza ( streptodornaza) : asemntoare cu cea produs de stafilococi. Factorii de toxicitate : Streptolizina O ( SLO) : este o hemolizina oxigen labil, este antigenic determinnd n organism sinteza unor anticorpi denumiti anticorpi antistreptolizina ( ASLO detectabil prin reactia ASLO) ; aceti anticorpi produc complexe imune care determin apariia unor leziuni tisulare. Streptolizina S ( SLS) : hemolizina oxigen stabil , este responsabil de hemoliza , este lipsit de antigenitate i produce efecte citopatice la nivel renal i cardiac. Eritrotoxina streptococic ( toxina eritrogen sau scarlatinoas) : determina eruptia cutanata din scarlatin . Infecia natural

- S. pyogenes monopatogen (om), infecii respiratorii i cutanate; tulpinile eritrotoxigene produc scarlatin. (grup A) - S. agalactiae mamite la vac,oaie,scroaf; metrite la iap i cea; infecii septicemice i meningite la om (grup B) - S. dysgalactiae subsp. dysgalactiae, mamite streptococice la vac; subsp. equisimilis, infecii respiratorii la om i animale (grup C) - S. equi subsp. equi gurma la cabaline; subsp. zooepidemicus, poliartrita streptococic a mieilor, streptococia psrilor (grup C) - S. uberis, mamite subclinice la vaci (grup F) - S. pneumoniae (Diplococcus pneumoniae), pneumococ, coc asimetric cu aspect de vrf de lance, grupare diplo, capsul comun pentru grupare; infecii respiratorii la viei i cobai, la om pneumonie Infecia experimental - oarecele, inoculat intraperitoneal Imunoprofilaxie - vaccin polivalent inactivat mamite la vaci - gurm rezultate modeste Grupa bacililor Gram + nesporogeni , neacidorezisten i

Genul Listeria
Cuprinde 6 specii , specia reprezentativ este L.monocytogenes . - Listeria ivanovii subsp. ivanovii; subsp. londonensis - Listeria innocua - Listeria seeligheri - Listeria welshimeri - Listeria grayi

Listeria monocytogenes Structura antigenic : pe baza antigenelor somatice au fost descrise 5 tipuri distincte notate cu cifre romane de la 1 la 5. Pe baza structurii antigenice flagelare au fost descrise 4 serotipuri notate cu litere mari de la A la D. Ecologia : bacterie saprofit , prezent n diverse medii naturale, care are o rezisten deosebit (n sol exist ntre 200 300 zile , n ap ntre 1 2 ani , n fecale 3 ani ). De multe ori este comensal la diverse specii de animale , roztoarele fiind considerate un adevrat rezervor de listerii. Deoarece este o bacterie cu localizare intracelular , prezint o sensibilitate variabil la aciunea antibioticelor . Patogenitatea : Mecanismele patogenit ii : este o bacterie care se multiplic de regul n interiorul celulelor organismului . O modificare hematologic constant ntalnit n infecia cu Listeria , este mononucleoza ceea ce face ca imunitatea n aceast boala sa fie predominant de tip celular. Sunt bacterii cu virulen i toxigenitate foarte ridicat . Toxinele sintetizate au de multe ori efect letal. Cea mai important este listeriolizina considerat un factor de virulen deoarece prin structura ei este esenial pentru supravieuirea intracelular a bacteriei. Toxine : hemolizinele , neurotoxine i lipopoliglucide antigenice. Infec ia natural : este o bacterie cu spectru larg de patogenitate , mai sensibile sunt ovinele i bovinele , se pot mbolnvi i porcii i omul. Boala se numete listerioz i este manifestat prin forme nervoase , septicemice i abortigene ( cu avort). La om are caracter de toxiinfecie alimentar fiind manifestat predominant cu semne nervoase ( meningit ) i avort la femeile gravide. Infec ia experimental : se realizeaz pe cobai , iepure i oarece ( porumbelul este rezistent) . Un test de stabilire a patogenitii tulpinilor este testul ochiului (testul lui Anton) care se realizeaz prin instilarea n sacul conjunctival la cobai sau iepure a tulpinii izolate iar rezultatul este apariia unei conjunctivite purulente (1- 2 zile ), n forme grave ducnd la distrugerea ochiului.

Imunoprofilaxie : se utilizeaz un vaccin ce conine tulpini de tip R atenuate i utilizarea se face la ovine.

Genul Erysipelothrix
Este un gen nencadrabil n familii . Are 2 specii : - E. rhusiopathiae - E. tonsillarum Erysipelothrix rhusiopathiae Structura antigenic : au fost identificate 3 tipuri de antigene poliglucidice notate cu litere mari A , B si M. A este o tulpin foarte virulent i produce infeciile cu evoluie acut , grav . B tulpini cu virulen mai sczut care produc infecii cronice . Ecologia : sunt germeni comensali ai pielii i mucoaselor , izolai la peste 50 de specii de mamifere , psri i insecte . Rezorvor natural : porcul , cu localizarea bacteriei la nivelul rinofarinxului. -poate exista i sub form saprofit la nivelul solului n special dac este contaminat cu dejecii. Rezistant medie la temperatur ( n 10 minute este distrus la 700C ). Patogenitatea : Mecanismele patogenitatii : este bacterie virulent i toxigen ( hialuronidaza i neuraminidaza sunt principalii factori de patogenitate ) , dezvoltarea i multiplicarea bacteriei intracelular este facultativ i produce predominant leziuni vasculare. Infec ia natural : este o bacterie cu spectru larg de patogenitate . Boala poart numele de rujet i afecteaz numeroase specii de mamifere, psri i omul. Porcul este cel mai receptiv. Boala evolund cu forme septicemice, acute si forme cronice manifestate prin 3 localizari diferite : la nivelul dermului , articulaiilor i endocard. La miei evolueaz sub forma de poliartrit. La psri : la curc, la fazan , la gsc i mai rar la

gin evolueaz septicemic sau localizat . La om este o infecie localizat de regula la nivelul pielii , mai rar la nivelul endocardului erizipeloidul lui Rosenbach. Infec ia experimental : pe porumbel , iepure i oarece prin inoculare intraperitoneal ( cobaiul este rezistent ). Imunoprofilaxie : se utilizeaz n practica vaccinuri vii , atenuate prin pasaje repetate pe medii de cultur cu tulpina VR 2. Alte tulpini : tulpina R2 sau H7. Serul antirujetic preparat pe cal .

Genul Corynebacterium

Sunt peste 20 de specii patogene si nepatogene . Specia tip : C diphteriae C. pseudotuberculosis ( C. Ovis ) C. renale C pilosum C. cistitidis C. auriscanis C. kutscheri C. parvum Structura antigenic : fiecare specie are o structurp antigenic proprie bazat pe antigenele somatice i fimbriale. Ecologie : sunt germeni comensali izolai de regul la nivelul mucoaselor bucofaringiene sau urogenitale ( uneori au statut de germeni parazii ). Au rezistent sczut n mediul exterior. Patogenitate : Mecanismele patogenit ii : produc neuraminidaze i proteaze generatoare de leziuni purulente. Fimbriile mresc patogenitatea bacteriei prin aderent crescut la nivelul mucoaselor . Infec ia natural : are denumiri diferite i este condiionat de prezena unor factori favorizani.

1. Tripleta cistitidis, renale i pilosum : specializat n infecii ale aparatului urogenital n special la bovine. 2. C . pseudotuberculosis : are o afinitate foarte mare pentru esuturile limfoide i vasele limfatice , producnd la ovine i caprine limfadenita cazeoas , la cabaline limfangita ulceroas iar la bovine bronhopneumonii. 3. C . kutscheri : este patogen pentru animale de laborator , n special pentru oarece la care produce abcese purulente n organele interne, n limfonoduri i la nivelul pielii. 4. C. auriscanis : produce otite la cine. Infec ia experimental : are o semnificaie redus i se face la oarece sau cobai.

Genul Rhodococcus
Specia tip : R. equi : produce bronhopneumonia enzootic a mnjilor , boal manifestat prin abcese purulente la nivelul pulmonului ( secret hemolizine foarte active ) .

Genul Arcanobacterium
A . pyogenes ( Corynebacterium pyogenes sau Actinomices pyogenes sau piobacil ) A . phoceae : la foca unde produce septicemii grave i leziuni pulmonare A.pyogenes Ecologie : este epifit al mucoaselor respiratorii i genitale , la om i animale ( mai frecvent la bovine i suine).

Patogenitate : germen patogen oportunist care acioneaz prin intermediul unei hemolizine denumit pilozin i prin intermediul a 2 neuraminidaze care agreseaz epiteliile . Infecia naturaa : se numete piobaciloz , se caracterizeaz prin abcese n esuturile moi dar i la nivelul periostului . La vaca produce mamita piobacilar ( mamita de var) , la porc produce piobaciloza, porcii din rasa Landrace fiind cei mai afectai . Infecia experimental : la oarece, iepure i cobai la care apare o dermatit necrotic la locul de inoculare. CURS 4 GENUL ACTINOMYCES Taxonomie peste 20 de specii A. bovis A. canis A. hyovaginalis A. suis (Actinobaculum suis) A. bovis Morfologie - este un germen polimorf, n culturi predominant sub form de bacili. - In frotiuri efectuate din puroi, forme filamentoase , uneori ramificate, cu extremitile dilatate. - In preparate directe, ntre lam i lamel efectuate din puroi sau n seciuni histologice apar formaiuni caracteristice asemntoare cu petalele unei flori, dispuse radiar denumite tufe actinomicotice; n zona central se observ mase filamentoase, nconjurate periferic de formaiuni cu aspect de mciuc - ne, ne, ne, fimbrii, G + Condi ii de cultivare i caractere culturale - 48-96 ore; 370 C; anaerob sau microaerofil; ( necesit adaos de ser/snge)

- mediu lichid = turbiditate n partea superioar a tubului unde cultura are aspect floconos, n partea inferioar mediul este limpede - mediu solid = colonii mici, lucioase, semitransparente, nepigmentate Propriet i biochimice - glucidolitic, nehemolitic, indol -, H2S - reduce nitraii n nitrii, proteolitic Structura antigenic prezint antigene somatice i fimbriale Ecologie - comensal al mucoaselor orofaringiene, rezisten redus Patogenitate Mecanismele patogenit ii : sunt germeni cu un puternic efect distructiv la nivelul esutului osos. Ataarea la acest esut se realizeaz prin intermediul fimbriilor. Elaboreaz toxine cu aciune direct asupra structurii osoase unde se produce o osteomielit de tip granulomatos i purulent . Sunt afectate esuturile osoase din regiunea capului cu predilectie maxilarele iar leziunea specifica poarta denumirea de actinomicom sau granulom actinomicotic. Bovinele bolnave au razele osoase deformate datorit leziunilor cu aspect tumoral iar esutul osos se rarefiaz , devine spongios , favoriznd fracturile mandibulare n timpul masticaiei. Infecia natural poart numele de actinomicoz i afecteaz n principal bovinele care au microleziuni la nivelul cavitaii bucale . A. canis : bacterie cu localizare la nivelul plcii dentare i a mucoaselor gingivale. Boala evolueaz septicemic cu 3 posibile localizari : cea mai periculoasa este localizarea abdominal, apoi localizarea pulmonar si localizarea cervico-facial. Este greu de tratat i apare frecvent dup consum exagerat de oase. A. hyovaginalis : produce infecii genitale purulente la scroaf generatoare de avort i infecunditate. A. suis = Actinobaculum suis produce infecii mamare si urogenitale la scroaf Infec ia experimental dificil la hamster inoculat i.p. evoluie de aprox. 5 sptmni noduli actinomicotici caracteristici Grupa bacililor G +, nesporogeni , acidorezisten i

Fam . Mycobacteriacea
GENUL MYCOBACTERIUM Taxonomie - peste 50 de specii. -specii necultivabile : M. leprae -specii cultivabile : care pot fi impartite in functie de tipul de dezvoltare in urmatoarele categorii: Specii cu dezvoltare lent peste 7 zile : Complexul M.avium cu subspeciile : -subspecia avium -subspecia silvaticum -subspecia paratuberculosis -subspecia intracellulare Complexul M.bovis cu subspeciile : bovis, africanum si BCG. M.tuberculosis bacilul Koch Speciile cu dezvoltare rapida (sub 7 zile ) : - Specii saprofite : M.phlei , M.smegmatis - Specii ocazional patogene : M.fortuitum , M.ulcerans , M.marinum Structura antigenic : fiecare specie de Mycobacterium are o structur antigenic proprie dar se pot ntlni i unele nrudiri antigenice ce duc la apariia unor reactii nespecifice , la diagnosticul prin intradermoreacie. S-au evidentiat 3 tipuri principale de antigene somatice: - Antigene lipidice - Antigene glucidice (se pot cupla cu proteine sau lipide genernd sinteza unor anticorpi particulari) - Antigene proteice cu proprietati revelatoare n diagnosticul alergic (PPD = tuberculin)

Ecologie : sunt bacterii cu statut de parazit obligatoriu , multiplicndu-se strict intracelular. In majoritatea cazurilor nia ecologic este reprezentat de omul sau animalul bolnav . Eliminarea bacililor se face prin secreii i excreii contaminnd n mod accidental mediile naturale. Datorit structurii particulare a peretelui celular ( coninut bogat n ceruri) micobacteriile sunt foarte rezistente n mediu umed i la ntuneric supravieuind peste 4 luni. Patogenitate Mecanismele patogenit ii -Micobacteriile sunt fagocitate la poarta de intrare dar o mare parte din ele rezist atacului microbicid din interiorul fagocitului unde se multiplic transformnd celula fagocitar ntr o celul modificat, celula gigant de tip Langhans; reprezint factorul de vehiculare a micobacteriilor n ntreg organismul. Difuzarea germenilor se face pe cale limfatic iar poziionarea lor n esuturi este foarte diferit. Odat localizat , bacteria produce un focar inflamator caracteristic denumit granulom tuberculos. Foarte rar infectia are o evolutie rapid , septicemic , fiind denumit tuberculoza de tip Yersin n care lipsesc leziunile nodulare iar bacilii tuberculosi sunt prezeni n aproape toate esuturile. Infectia natural : denumirea este de tuberculoz , boal care evolueaz cronic , cu localizri diferite. - om tuberculoz poate fi produs de M.tuberculosis, M.bovis, M. Africanum ( 3 localizri : pulmonar , osoas i digestiv). - bovine produs de M.bovis i M.tuberculosis. - ovine produs de M.bovis i foarte rar de M.avium. - cabaline mai rezistente , foarte rar cu M.bovis. - carnivore la cine produs de M. tuberculosis n urma coabitrii cu un stapn bolnav, iar la pisic este produs de M.bovis cu lapte nefiert de la o vac bolnav. - porc produs de toate cele 3 specii n special porcii hrnii cu resturi alimentare se pot mbolnvi cu M.tuberculosis. - galinacee produs de M.avium , M.silvaticum i M. intracellulare. - papagali i perui cu M.avium dar i M.tuberculosis .

Infectia experimental : 3 specii de animale de laborator permit diferenierea micobacteriilor : cobaiul se mbolnavete cu M.tuberculosis i M.bovis , iepurele cu M.bovis i M.avium , gina cu M.avium. Imunoprofilaxie : supravegherea bolii se face prin tuberculinare, respectiv o intradermoreactie cu un preparat numit tuberculin , un preparat de tip PPD care declaneaz n cazul animalelor infectate o reacie la nivelul pielii. Datorit posibilitii apariiei unor reacii ncrucisate , se recomand i utilizarea testelor comparative. La om vaccinarea se face cu tulpina BCG. Mycobacterium avium , subspecia paratuberculosis ( bacilul lui Johne) Este foarte greu de cultivat necesitnd introducerea n mediul de cultur a unor substane produse de alte micobacterii denumite micobactine . Dpdv antigenic este nrudit cu M. avium dar produce o boal aparte denumit paratuberculoz care afecteaz rumegtoarele. Bacteria are tropism pentru mucoasa digestiv unde determin apariia leziunilor de enterit proliferativ . Nu exist tratament iar diagnosticul se poate face tot prin intradermoreacie cu un preparat de tip PPD denumit johnin.

GENUL NOCARDIA Taxonomie 45 specii N. asteroides - specia tip Structur antigenic Antigene somatice diferite de cele ntlnite la micobacterii Ecologie Saprofit n sol; rezisten crescut Patogenitate Infecie denumit nocardioz care afecteaz omul i diferite specii de animale - vac mamite cu leziuni granulomatoase ale canalelor galactofore

- carnivore pleuropneumonii, peritonite, mamite - om micetomul nocardic

Grupa bacililor Gram + sporulati

Fam. Bacillaceae: - G. Bacillus - G. Clostridium GENUL BACILLUS B. anthracis Structura antigenic are 3 tipuri de antigene : 1. Antigene capsulare : de natur polipeptidic ( polimeri al acidului Dglutamic). 2. Antigene somatice : au natur poliglucidic , sunt implicate n tehnica de diagnostic Ascoli. 3. Fraciune a II a a toxinei proteice = antigen Gladstone : antigene responsabile de proprietile imunogene ale vaccinului. Ecologie - spori n sol dar cu distribuie neomogen (favorabil climat cald i umed) rezisten peste 30 ani 0 - sporii sunt termorezisteni (100-120 C); rezist la radiaii solare, dezinfectante, srare i tbcire - formele vegetative rezisten sczut Patogenitate Mecanismele patogenit ii - bacterie foarte virulent i toxigen , virulena se datoreaz n principal capsulei cu rol antifagocitar. obolanul , cinele i porcul sintetizeaz n organismul lor o enzim denumit glutamilaz , capabil s degradeze capsula. Din aceast cauz , cele 3 specii sunt mult mai rezistente la boal.

Toxina crbunoas are o aciune edematogen , letal dar i una imunogen. Ea este alcatuit din 3 fraciuni i efectul nociv maxim se produce doar prin cumularea efectului celor 3 componente. Fraciunea I este edematogen , neletal i neimunogen. Fractiunea a II a este foarte antigenic , imunogen Fractiunea a III a este cea letal. Infectia natural = antrax = crbune = dalac : afecteaz majoritatea speciilor de mamifere ( psrile sunt rezistente datorit temperaturii bazale mai ridicate 44 450C , care este o temperatur nefavorabil multiplicrii lui B. anthracis). Este o boala teluric (legata de sol unde sunt prezeni sporii bacteriei ) , transmiterea se face pe cale respiratorie sau digestiv iar evoluia este septicemic , mortal. Omul este foarte receptiv . Au fost semnalate 2 forme de boal: - o forma intern de cele mai multe ori mortal cu localizri pulmonare, digestive i nervoase ( o meningit) - o form cutanat = carbuncul = pustul malign : tratabil. Infecia experimental - oarece, cobai, iepure inoculare intradermic infecie mortal cu edem gelatinos la locul de inoculare, splin mrit cu numeroi germani capsulai Imunoprofilaxie : trei produse : - vaccinul anticrbunos : preparat cu o tulpin bacterian atenuat denumit tulpina 1190 R , obtinut de profesorul Stamatin prin cultivarea repetat a bacteriei pe medii de cultur cu snge defibrinat de cal. Tulpina este edematogen , acapsulogen i nepatogen, sporogen - serul imun anticrbunos : este preparat pe cabaline i este utilizat n scop profilactic i terapeutic. - serul precipitant anticrbunos : preparat pe cal sau pe iepure i utilizat n tehnica de diagnostic Ascoli. B. cereus Structura antigenic - antigenele somatice inrudite cu B. anthracis dar fiind ciliat are antigene flagelare ce permit identificarea speciei.

Ecologie Spori n sol dar i pe produse vegetale cu utilizare alimentar. Rezisten ridicat la factorii de mediu dar i la dezinfectante i antibiotice. Patogenitate Mai redus , producnd la vaci mamite; la om toxiinfecii alimentare ce evolueaza n 2 forme : - o form mai uoar cu febr i diaree (forma diareic) - o form foarte grea , uneori mortal , fr temperatur dar cu puternice stri de vom (forma cu vomismente) Se spune ca aceasta bacterie se izoleaza in 5 % din probele de legume proaspete si in 1% in probele de lapte. GENUL CLOSTRIDIUM Cuprinde peste 120 de specii. Acestea pot fi mpartite dpdv al patogenitii n 3 grupe: 1. Specii predominant sau exclusiv toxigene 2. Specii toxigene i virulente 3. Specii ocazional patogene Specii predominant sau exclusiv toxigene : C. tetani i C. botulinum C.tetani Structura antigenic - conine antigene somatice O i flagelare H care au permis mparirea speciei n 10 serotipuri distincte. Ecologie - spor n sol dar i n tubul digestiv la diferite specii de animale; viabilitate zeci de ani, termorezisten (100 1200 C ) - formele vegetative rezistent redus Patogenitate Mecanismele patogenit ii

- bacteria se poate multiplica doar la o poart de intrare , de regula o plag sau o ran profund , care s ofere condiii de anaerobioz . - o dat multiplicat bacteria ncepe s elaboreze o toxin care se propag pe cale nervoas sau sangvin ctre centri nervoi. Toxina are 2 componente : - tetanolizina : lizeaz puternic hematiile de cal i iepure , are efect cardiotoxic i necrotic dar nu are aciune tetanigen ( nu declaneaz contracie muscular spasmotic). - tetanospasmina : are aciune neurotoxic fiind responsabil de efectul tetanigen ( blocarea mediatorilor chimici inhibitori ai contraciei musculare de la nivelul SNC) , efectul fiind declanarea unei contracii musculare haotice i prelungite care poate declana moartea animalului. Infectia natural - denumire = tetanos , boal teluric legat de prezena sporilor n sol , cele mai sensibile animale fiind cabalinele , suinele , iepurele i carnivorele. Bovinele sunt ceva mai rezistente , tetanosul evolund localizat pe o singur grup muscular. Omul este la fel de sensibil precum calul . La om i la cal contractura muscular se realizeaz pe o cale descendent de la cap catre trenul posterior. La animalele de experienta ( oarecele i cobaiul ) tetanosul evoluaz ascendent. Imunoprofilaxie - vaccinul antitetanic = anatoxina tetanic vaccinul nu conine bacteria ci toxina elaborat de aceasta , care este inactivat prin cldur i formol, este adsorbit pe gel de hidroxid de aluminiu adic pe o substan care o elibereaz treptat n doze uniforme n organism dup vaccinare. - serul antitetanic = antitoxina tetanic : preparat pe cabaline i pe bovine, utilizat n scop profilactic i terapeutic. C.botulinum Structura antigenic - sunt 5 tipuri antigenice principale notate cu litere mari de la A la E si 2 tipuri antigenice mai rare notate cu F si G (G = C. argentinese) Ecologie

- spori n sol sau chiar saprofit; contamineaz alimentele unde se multiplic i elaboreaz toxina Patogenitate - toxina botulinic cea mai periculoas toxin microbian. Bacteria nu se multiplic n corpul omului sau animalului. Ea se multiplic numai n alimente i n furaje la 25 300C n condiii de anaerobioz. - sinteza toxinei este de regul simultan cu multiplicarea bacteriei dar s-a demonstrat c nivelul maxim de sintez este ntre a XI a si a XIII a zi de la cultivare. - toxina este neurogen i inhib eliberarea de acetilcolin la nivelul plcilor neuromusculare, consecina este apariia unor paralizii musculare de tip flasc. Animalul de experient este oarecele , se face o infecie experimental de tipul unei seroneutralizri in vivo. Specii toxigene i virulente Clostridium chauvoei Este un bacil lung i subtire , sporulat, capsulat , ciliat peritrich , sporul este dispus central , are diametru mai mare dect celula vegetativ , conferind bacteriei aspectul de lmie. Exist tulpini care pot prezenta un spor subterminal conferind aspectul de lampa de petrol. Structura antigenic - antigene somatice i flagelare; unele tulpini sunt nrudite cu Cl. septicum ducnd la apariia unor reacii serologice ncruciate. Ecologie - germen saprofit , prezent in tubul digestiv al ierbivorelor, de unde ajunge in sol , forma sporulata fiind foarte rezistenta ( zeci de ani) , la 1200 C este distrus abia dup 20 de minute. Patogenitate Mecanismele patogenit ii - sunt germeni toxigeni i virulenti , sintetizeaz o toxina alcatuit din mai multe fraciuni : ex fraciunea are efect hemolizant, necrotic i este

letal ; fraciunea este o dezoxiribonucleaz cu o puternic aciune hemolitic ( este ntlnit i la Cl. septicum) ; fractiunea este o hialuronidaz care permite difuzarea bacteriilor n profunzimea esuturilor musculare ( este ntlnit i la Cl. septicum) ; fractiunea este o hemolizin labil la prezena oxigenului i dpdv biochimic i functional este identic cu tetanolizina. - la locul de ptrundere i multiplicare, bacteria elaboreaz o cantitate mare de toxine ce induc formarea unor leziuni cu aspect de tumor emfizematoas . Glicogenul muscular este descompus de fraciunile toxice rezultnd gaze care dau un aspect spongios regiunii afectate. - datorit fermentaiei butirice, acizii grai descompui dau un miros de unt rnced leziunii. Infec ia natural - crbune emfizematos - afecteaz taurinele , bubalinele , ovinele i caprinele cu o stare bun de ntreinere . - condiie obligatorie pentru declanarea bolii este producerea unui traumatism n mase musculare masive - fiind declanat n principal de sporii existeni n sol , este considerat o boal teluric Infec ia experimental - pe cobai inoculat intramuscular la care se produce o gangren gazoas de unde pot fi izolai numeroi bacili. Imunoprofilaxie - vaccin din cultur inactivat cu formol i cldur, utilizat n stare de necesitate ( n focare de boal la animale sntoase). - ser care este preparat pe cal utilizat n scop profilactic i terapeutic . Clostridium septicum Este un bacil foarte lung , ajungnd pn la 35 lungime , fiind considerat cea mai mare bacterie patogen. Este sporulat, capsulat , ciliat petritrich , cu spor central i subterminal ce deformeaz corpul bacteriei. Structura antigenic - conine 6 grupe de antigene somatice i 5 grupe de antigene flagelare

Ecologie - sub form de spor prezent n sol de unde ajunge n tubul digestiv al animalelor i omului , unde se transform n celul vegetativ. La 1000 C este distrus in 10 minute. Patogenitate - virulent i toxigen , toxina are mai multe fraciuni , foarte multe dintre ele identice sau asemntoare cu a celorlalte clostridii. Infecia natural - bradsot ( braxy) la ovine i caprine o gastroduodenit cu caracter hemoragic. - produce la porc boala numit edemul malign al porcului (edem gazos la nivelul stomacului) - la om este implicat n apariia unor infecii accidentale datorat unor traumatisme ( gangrena gazoasa); tot la om au fost semnalate apendicite Infec ia experimental - se face la cobai , are valoare de diagnostic deoarece n frotiurile executate din lichidul peritoneal se observ filamente bacteriene foarte lungi ( ajung pn la 150 ) . Imunoprofilaxie : se utilizeaz vaccinuri inactivate n focarele de boal. Clostridium perfringens Este un bacil cu extremitati usor rotunjite , sporulat , capsulat , neciliat, cu spor dispus central sau subterminal. Patogenitate - este o bacterie foarte virulent i toxigen producand 14 tipuri de toxine dintre care 4 sunt letale. - toxina - mionecrotic, hemolitic i letal. Principalul ei efect este creterea permeabilitii vasculare dar i afectarea activitii cardiace . - toxina crete permeabilitatea vascular avnd simultan i aciune hipertensiv; hemoragii multiple, necroze pe zone ntinse uneori letale - toxina genereaz edeme i cel mai periculos este edemul cerebral nsoit de necroza esutului nervos afectat. Este responsabila de semnele nervoase ntalnite n aceste infecii.

Toxina I- ( iota) este dermonecrotic , vasodilatatoare , producnd hemoragii superficiale la nivelul mucoasei. Enterotoxina altereaz permeabilitatea mucoaselor intestinale favoriznd absorbia coninutului toxic din intestin Infec ia natural - pe baza toxinelor sintetizate si a efectelor produse de acestea , s-a realizat o clasificare a lui Cl.perfringens n 5 biotipuri patogene pt om si animale. - Tipul A : produce gangrena gazoasa la om i cabaline, mamite la vaci i toxiinfecii alimentare la om. - Tipul B : produce dizenteria anaerob a mieilor i o enterotoxiemie la oile adulte. - Tipul C : produce enterotoxiemii hemoragice la ovine i o enterit necrotic la om. - Tipul D : produce enterotoxiemii la ovine i boala rinichiului moale la bovine i caprine. - Tipul E : produce enterotoxiemii la rumegatoare i iepuri. Imunoprofilaxie : se utilizeaz n scop profilactic i terapeutic vaccinuri i seruri polivalente.

Clostridium novyi

Este un bacil cu capete rotungite , cu spor central sau subterminal , necapsulat, ciliat peritrich. Patogenitate : elaboreaza o toxin alctuit din 7 fraciuni i pe baza lor au fost clasificate 4 biotipuri de Cl.novyi : - Tipul A : produce gangrena gazoas la om i la cabaline ; la om produce i hepatita necrotic ; produce boala capului mare la berbec. - Tipul B : produce hepatita necrozant la oaie favorizat de infestarea ficatului cu parazitul Fasciola hepatica . - Tipul C : produce o osteomielit la bivoli. - Tipul D : produce hemoglobinuria bacilar la bovine.

Bacterii Gram
Fam. Enterobacteriaceae Cuprinde 28 de genuri - genul tip Escherichia . - genul cuprinde 5 specii, specia reprezentativ este E.coli , o alt specie important este E.blate ( izolat frecvent la gndacul de buctrie ). Escherichia coli Structura antigenic : structur complex cu mai multe categorii de antigene: - antigenele somatice O : reprezentate de lipopoliglucidele peretelui celular ( 173 de tipuri diferite ceea ce a permis mpartirea speciei n grupe serologice ). - antigenele capsulare K: de natur poliglucidic , 80 la numr , pot fi difereniate cu ajutorul a 3 factori antigenici numii L, A, B. - antigenele flagelare H : de natur proteic , 56 la numr , determin serotipuri. - antigenele fimbriale F : de natur proteic , 5 tipuri diferite , prezente pe fimbrii prin intermediul carora bacteria se fixeaz foarte aderent la enterocite. - antigenele de tip M : reprezentate de acidul colanic , sunt antigene comune si cu alte categorii de Enterobacteriaceae. Ecologie: comensal al tubului digestiv (colon) la toate vieuitoarele, sensibil la antiseptice i dezinfectante uzuale. Patogenitatea : sunt germeni viruleni i/sau toxigeni. Factorii de virulent : capsula bacterian cu rol protector n faa celulelor fagocitare i fimbriile care asigur ataarea bacteriei la enterocite. Factorii de toxicitate : - endotoxinele : reprezentate de lipopoliglucidele din structura peretelui celular care au rol n diseminarea septicemic a bacteriei i n declanarea ocului endotoxic.

exotoxinele : marea majoritate a lor sunt neurotoxine dar i enterotoxine cu aciune direct asupra mucoasei digestive. . Enterotoxine : un tip termostabil ( izolat la tulpinile care mbolnvesc omul i porcul ), sunt rezistente i la aciunea proteazelor ; al doilea tip este termolabil , este sensibil i la actiunea proteazelor i este imunogen fiind responsabil de declanarea rspunsului imun; verotoxinele ( toxine Shiga- like ) sunt toxine care au rolul de a distruge enterocitul i denumirea vine de la asemanarea cu toxinele produse de bacterii din genul Shigella izolate n special la tulpinile patogene pt om- tulpina O 157 H 7 , fiind cea mai periculoas deoarece declanseaz toxiinfecii alimentare manifestate prin sindromul hemolitic ureic ( majoritatea sunt letale). Hemolizinele si sunt prezente la tulpinile care produc la porc boala edemelor .
-

Clasificarea tulpinilor patogene de E.coli 1. Tulpinile enteropatogene ( EPEC) : cuprind bacteriile care ader ferm la enterocite ns nu produc toxine ( sunt ntalnite la sindroamele diareice de la porc , iepure i om). 2. Tulpinile enterotoxice ( ETEC) : ader la enterocit , elibereaz enterotoxine , fr a leza ns integritatea enterocitului. Perturb echilibrul osmotic ducnd la apariia acidozei , la diaree i la deshidratare accentuat la viel , miel , cine , pisic i om. 3. Tulpinile enteroinvazive ( EIEC) : tulpinile care acioneaz patogen prin intermediul capsulei bacteriene , fimbriilor i a hemolizinelor ( lizeaz profund enterocitul ) . Aici intr tulpinile specifice care produc enterotoxiemii la om i la maimu. 4. Tulpinile enterohemoragice sau necrotoxigene ( EHEC) : sunt tulpinile care produc citotoxine cu efect necrozant , o parte din ele produc i hemolizina care determin afeciuni enterale dar i extraenterale la bovine , la suine , la cine i la om. 5. Tulpinile productoare de verotoxine (VTEC) : tulpini patogene n special pentru om .

6. Tulpinile care produc infecii n afara intestinului de tipul pielonefritelor , urocistitelor, meningite i pneumonii , marea majoritate sunt septicemice. Infecia natural : colibaciloza , la om la nou nscui poart denumirea de sindrom enteric . Majoritatea afeciunilor evolueaz sub form de enterit colibacilar cu sensibilitate mai crescut la animalele tinere . Exist i evoluii septicemice denumite septicemii colibacilare. La unele specii de animale , boala evolueaz distinct : boala edemelor la purcei dupa perioada de ntarcare sau la vaci mamita colibacilar care apare n prima perioad de dup ftare , la psri se numete coligranulomatoz i se manifest prin apariia unor noduli de mari dimensiuni la nivelul intestinului ; la om majoritatea mbolnavirilor se datoreaz unor toxiinfecii alimentare i a unor infecii urogenitale. Infec ia experimental : este foarte dificil de reprodus din cauza diferenelor de patogenitate dintre tulpini , animalul cel mai utilizat este oarecele , inoculat intraperitoneal i subcutan. Pentru evaluarea patogenitii tulpinilor izolate la porc se efectueaza testul ansei ligaturate . Pentru aprecierea activittii enteroinvazive se face o inoculare n sacul conjunctival de la cobai , tulpinile invazive producand o cheratoconjunctivit purulent ( Test Sereny). Imunoprofilaxie : se utilizeaz de regul tulpini izolate n focarele de boal prin producerea de autovaccin. Tulpinile sunt inactivate cu caldur i formol i sunt utilizate n scop profilactic n focarele de boal sau n efective cu risc de mbolnvire. E.coli reprezinta un indicator sanitar ( indice coli) prin care se face aprecierea gradului de poluare a apei i a alimentelor cu germeni coliformi. Genul Salmonella 2 specii : S. bongori i S.enterica ( cu 6 subgenuri). Structura antigenic :

- antigene somatice O : termostabile , alcoolorezistente i reprezentate de lipopoliglucidele din peretele bacterian. Sunt notate cu cifre arabe i n funcie de semnificaia lor diagnostic pot fi mprite n 2 categorii : antigene majore care determin serogrupa i antigene minore care sunt comune mai multor grupe serologice. - antigenele flagelare H : termolabile , alcoolosensibile i cu structur proteic . Un numr redus de salmonele ( S.typhi i S.enteritidis ) sintetizeaz un singur antigen flagelar. Majoritatea salmonelelor mobile produc alternativ 2 categorii de antigene flagelare fenomen numit variaie de faz. Aceste antigene poart denumirea i de antigene bifazice. Cele din faza I sunt notate cu litere mici ale alfabetului latin iar cele din faza a II a sunt notate cu cifre arabe i sunt comune mai multor serotipuri. - antigenele de suprafa ( antigenele Vi ) sunt termolabile , alcoolorezistente i sunt prezente doar la 3 serotipuri de salmonela : S.typhi , S.paratyphi i S.dublin . Ele sunt plasate n exteriorul peretelui bacterian mascnd prin prezena lor antigenele somatice . Ecologie : comensal al tubului digestiv la om i animale, nu la toi indivizii, eliminate prin fecale, vectori activi rztoare sau insecte; rezisten crescut n alimente, se multiplic n ape reziduale; sensibil la dezinfectante i antibiotice uzuale. Patogenitatea : viruleni i patogeni , virulena datorit fimbriilor care fixeaz salmonela la peretele tubului digestiv ; antigenul de tip Vi cu rol antifagocitar. Toxicitatea se datoreaz unor endotoxine prezente n structura peretelui bacterian i a unor exotoxine sintetizate imediat dup multiplicarea bacteriei n organism . Nomenclatura salmonelelor : n funcie de etapa n care au fost izolate , au trei tipuri de denumiri : - un prim tip este dat de numele speciei de animale afectat ( S.gallinarum) , de afeciunea provocat (S.enteritidis )sau a celor dou elemente ( S.abortus ovis). - dup numele localitii unde a fost izolat prima dat bacteria. - formula antigenic ( cifre si litere ).

Infec ia natural : salmoneloz sau tifoz , paratifoz , puloroz , exist serotipuri de salmonela monopatogene care mbolnvesc o singur specie de animale i serotipuri cu spectru larg de patogenitate : S.enteritidis i S.typhimurium. La om typhi i paratyphi care produc febr tifoid i paratifoid , exist predominant toxiinfectii alimentare cu salmonele provenite de la animale . La bovine S.dublin , S.typhimurium si S.enteritidis care produc infectii digestive , respiratorii i articulare. La ovine cele 3 + S.avortus ovis . La cabaline cele 3 + S.avortus equi . La porc S.choleraesuis care produce infecii cu evoluie digestiv , pulmonar i septicemii mortale. La carnivore S.typhimurium n toxiinfecii alimentare. La psri S.gallinarum pullorum imobile , nu au cili , produc la psrile adulte tifoz iar la pui paratifoz. Sunt afectate de peste 30 de serotipuri mobile producatoare de paratifoze , cele mai importante S.enteritidis si S.heidenberg. Infec ia experimental : soarecele inoculat intraperitoneal , in marea majoritate a cazurilor salmonelele produc necroze hepatice si splenomegalie. Imunoprofilaxie : se utilizeaza vaccinuri vii , constituite din tulpini mutante de tip R ( vaccinul 9R). Genul Shigella Cuprinde 7 specii , cele mai importante : S.dysenteriae i S.flexneri . Au ca nisa ecologica tubul digestiv, si produc la om si animale enterite cu forma acuta. S.dysenteriae produce la om si la maimuta boala numita dizenterie bacilara manifestata predominant prin sindrom digestiv dar si prin semne nervoase. Genul Serratia

S.marcescens usor de identificat datorita pigmentului de culoare rosie pe care il produce , determina infectii localizate ( la vaci produce mamite , la cal conjunctivite , la porc poate evolua cu forma septicemica , la om produce toxiinfectii alimentare mai ales in urma consumului de produse lactate contaminate). Genul Klebsiella Speciile acestui gen pot fi grupate pe baza unor elemente de genetica microbiana. Au fost descrise 3 grupuri : - Grupul I : cuprinde specia tip - K.pneumoniae cea mai raspandita dintre toate speciile , este impartita in 3 subspecii : pneumoniae, ozenae , rhinoscleromatis. - Grupul II : a fost modificat si inclus ca un nou gen Raoutella cu specia R.planticola. - Grupul III : cuprinde K.oxytoca izolata la unele specii de animale dar si la plante. Sunt germeni saprofiti legati de medii acvatice si de sol ce au ca factor de patogenitate capsula bacteriana si o serie de toxine asemanatoare cu cele intalnite la E.coli. La om este intalnit frecvent in infectiile urinare dar poate produce si pneumonii . La vaci produce mamite iar la vitei , inainte de intarcare, poate produce pneumonii grave . Este izolat si la iapa unde produce frecvent metrite. Genul Proteus Cuprinde 4 specii : P.vulgaris , P.mirabilis , P.penneri , P.myxofaciens. Specii foarte raspandite in mediile naturale precum si in tubul digestiv a mai multor specii de animale. Contine multiple antigene somatice si flagelare , dpdv al patogenitatii este un germen ce elaboreaza exotoxine foarte active.

P.vulgaris prezinta inrudiri antigenice cu richetiile fapt ce face posibil utilizarea sub forma de antigen pentru reactia de diagnosticare a tifosului exantematic la om. Produce frecvent infectii intraspitalicesti , infectii urinare , iar la om toxiinfectii alimentare. Genul Yersinia Cuprinde 12 specii , specia tip : Y.pestis produce pesta sau ciuma la om. Rezervorul este sobolanul. Y.pseudotuberculosis produce pseudotuberculoza sau rodentioza , boala specifica rozatoarelor , la iepure, sobolan , soarece , cu posibilitate de trecere la pasari si la om. Produce o gastroenterita si noduli cazeosi asemanatori cu cei existenti in tuberculoza. Y.enterocolitica produce o gastroenterita foarte grava la om , are antigene somatice comune cu Brucella abortus , putand creea confuzii in diagnosticul serologic. Familia Pasteurellaceae Genul Pasteurella Pasteurella multocida : cuprinde 3 subspecii : multocida , galicida , septica. Este un comensal al mucoaselor respiratorii la pasari si la mamifere. Se considera ca macrofagele de la nivelul cailor respiratorii anterioare pot recircula bacteria prin tot traiectul respirator , asigurand supravietuirea ei pe termen lung. Structura antigenica : este alcatuita de 11 tipuri de antigene somatice si 5 tipuri de antigene capsulare. Pe baza acestor antigene , in prezent , serotipurile de P.multocida sunt in numar de 14. Patogenitate : este o bacterie virulenta si foarte toxigena. Virulenta este data de capsula si de factorii de adezivitate pentru cilii mucoasei respiratorii. Toxicitate : producatoare de endotoxine parietale ( lipopoligucide din peretele bacterian) care determina modificarea redistributiei leucocitelor

in arborele respirator si afectarea permeabilitatii vasculare , aceasta fiind foarte crescuta , generatoare de edem si de hemoragii. Infectia naturala = pasteureloza , aparitia bolii este conditionata de prezenta unor factori favorizanti. Pasarile sunt cele mai sensibile , boala produsa se numeste holera aviara ( boala barbitelor ). Mortalitatea depaseste de cele mai multe ori 80 % din efectivul afectat. De regula afecteaza pasarile cu stare buna de intretinere. Foarte sensibili sunt si iepurii la care boala poate evolua cu 3 forme clinice : o pneumonie grava , rinita , abcese reci subcutanate. Sensibile sunt si taurinele la care boala poate evolua ca o septicemie hemoragica foarte grava cu un edem glosofaringian si un edem continuat in zona salbei de unde si denumirea populara a bolii de guster. Sunt sensibile si suinele , bacteria fiind implicata in complexul microbian care produce rinita artrofica a porcului , precum este implicata si in infectiile secundare care complica evolutia pestei porcine clasice. Infectia experimentala : se realizeaza pe soarece si porumbel. Imunoprofilaxie : la pasari in profilaxia holerei aviare se utilizeaza vaccinuri vii constituite din tulpini atenuate , tulpina cea mai activa = PMCU , alte tulpini = tulpina Paris , tulpina FMV izolata de profesorul Dorobantu. La taurine si la suine se folosesc vaccinuri inactivate monovalente sau polivalente iar pentru profilaxia si terapia mamiferelor se poate utiliza si serul antipasteurelic preparat de regula pe cal. Pasteurella haemolytica : cu 2 serotipuri : serotipul A si T. Ulterior au devenit gen aparte : Genul Mannheimia produce la bovine febra de transport. Genul Actinobacillus Cuprinde 17 specii : A.pleuropneumoniae , A.lignieresii , A.equuli , A.suis , A.capsulatus. A.pleuropneumoniae ( Haemophillus pleuropneumoniae) : gazda naturala = porcul pt care are patogenitate , virulenta ei fiind asigurata de capsula si toxicitatea de endo si exotoxine cu actiune hemolitica si citotoxica. Produce boala numita pleuropneumonia infectioasa a porcului.

Imunoprofilaxia se realizeaza cu ajutorul unor vaccinuri inactivate , trivalente : A.pleuropneumoniae, P.multocida si Bordetella bronchiseptica. A.lignieresii : comensal al mucoaselor digestive anterioare la taurine si la ovine ( in special mucoasa bucala si rumenul ). Are antigene somatice ce au permis constituirea a 6 serotipuri , bacteria fiind inrudita antigenic cu numeroase specii. Patogenitate : exotoxine care actioneaza la nivelul microleziunilor din cavitatea bucala si din rumen , microleziuni produse de furajele grosiere. Bacteriile strabat mucoasele , se localizeaza la nivelul limfonodului regional si genereaza granulomul actinobacilar , o leziune specifica cu valoare de diagnostic. Infectia difuzeaza pe cale limfatica in tesuturile moi unde se constituie focare granulomatoase de mari dimensiuni ce deformeaza regiunea. Cele mai frecvente localizari sunt la nivelul limbii , la pielea capului si mai rar la pulmoni. Infectia naturala = actinobaciloza , sunt afectate rumegatoarele. A.equuli : comensal al tubului digestiv la cabaline , produce boala numita piosepticemia manjilor, debutul bolii este in primele zile de viata . Pe masura ce animalul inainteaza in varsta infectia se localizeaza la articulatii sau la pulmoni ( pneumonii destul de grave ). A.suis : comensal al mucoasei digestive si respiratorii la suine , la purceii pana in varsta intarcarii infectia este de tip septicemic mortala iar la adulte evolueaza cu localizari la nivelul articulatiilor , endocardului si pulmonului. Genul Haemophillus Cuprinde 16 specii , este foarte cunoscut datorita unor particularitati legate de cultivarea lui fiind bacterii care necesita factori speciali de crestere. Haemophillus parasuis : germen foarte virulent datorita unei capsule cu rol antifagocitar si unor leucotoxine care deregleaza mecanismele de fagocitoza si citotoxicitate .

Produce boala lui Glasser ( poliserozita si artrita serofibrinoasa a porcului). Este foarte raspandita in sistemele industriale de crestere si poate fi prevenita cu ajutorul unui vaccin inactivat. Haemophillus paragallinarum : specie patogena prin capsula si endotoxine . Boala produsa = coriza contagioasa aviara , boala manifestata prin sindrom respirator , uneori complicatii ce constau in sinuzite si edem al capului si cu pierderi economice mari datorita scaderii ouatului. Haemophillus somnus : bacterie care afecteaza in special endoteliile vasculare cu localizari multiple de cele mai multe ori la nivelul creierului si din aceasta cauza , principala boala produsa poarta numele de meningoencefalita infectioasa tromboembolica a bovinelor. Haemophillus equigenitalis : produce metrita contagioasa ecvina. (Genul Taylorella) Familia Pseudomonadaceae Genul Pseudomonas Genul cuprinde aproximativ 20 de specii care au fost clasificate pe baza asemanarilor si deosebirilor ARN ului ribozomal si a prezentei sau absentei incluziilor de poli beta hidroxibutirat ( incluzii de natura lipidica cu rol de rezerve nutritive si energetice ). In urma acestor elemente de clasificare au rezultat 5 grupe : Grupa ARN ribozomal I : intra speciile care nu contin incluziile P.aeruginosa : este specia tip , denumita si bacilul puroiului albastru . Ecologie : are o raspandire ubicvitara ( in toate mediile naturale ) fiind foarte rezistent la actiunea factorilor de mediu precum si la actiunea antisepticelor. Structura antigenica : pe baza antigenelor somatice si flagelare si a unor antigene speciale ( antigene R ) au fost identificate 17 serotipuri care difera intre ele prin patogenitate.

Patogenitate : marea majoritate a tulpinilor sunt nepatogene sau au patogenitate redusa , de regula conditionata , de factori favorizanti . Factorii de patogenitate sunt toxine de tipul hemolizinelor , leucocidinelor sau enterotoxine si neurotoxine. In plus , Pseudomonas poate sa secrete o substanta mucoasa asemanatoare cu capsula bacteriana. Infectia naturala : la mamifere si la om evolueaza de regula ca o infectie secundara localizata . Omul : infectii intraspitalicesti postoperatorii , infectii urinare, infectii respiratorii si cutanate si toxiinfectii alimentare. Rumegatoare : produce enterite la vitei , cistite , metrite , mamite. Suine : bacteria este implicata in complexul microbian care declanseaza rinita atrofica. Cabaline : evolueaza mai rar dar produce grave infectii pulmonare si genitale. Carnivore : este intalnita in special in otite , conjunctivite si dermatite. La nurca produce o boala numita pneumonia hemoragica. Pasari : produce o boala cu evolutie particulara pseudomonoza aviara sau boala fecalelor albastre din cauza coloratiei verde albastrui a masei gastrointestinale. Grupa ARN ribozomal II : specii nepigmentogene care contin incluzii de poli beta hidroxibutirat. Genul Burkholderia : 7 specii dintre care 2 intereseaza medicina veterinara: B.mallei : bacilul morvei Ecologie : bacterie cu parazitism obligatoriu intracelular , practic ea traieste numai in organismul animalelor infectate. Structura antigenica : contine antigene somatice care sunt foarte asemanatoare cu cele prezente la B.pseudomallei si la A.lignieresi . Din antigenele somatice se prepara alergeni utilizati pentru diagnosticul de tip intradermoreactie. Alergenul poarta numele de maleina si este un produs de tip PPD ( derivat proteic purificat ). Patogenitate : produce boala numita morva ( rapciuga ) , cele mai sensibile sunt solipedele si omul. Boala evolueaza cu 3 forme distincte : - forma nazofaringiana - forma pulmonara

- forma cutanata Leziunea specifica este de tip purulent si poarta denumirea de granulom morvos. Infectia experimentala : se realiza de regula prin inoculare intravenoasa pe asin iar in prezent se realizeaza prin inoculare intratesticulara pe cobai. In diagnosticul pozitiv , cobaiul inoculat produce o orhivaginalita purulenta ce poarta denumirea de fenomenul lui Strauss. Baza preventiei in morva o constituie examinarea bianuala prin inoculare intradermopalpebrala la toate cabalinele. Omul foarte sensibil la infectii. B.pseudomallei : bacilul lui Whitmore , este un germen saprofit prezent in numeroase medii naturale . Este sensibil la factorii de mediu si la dezinfectante insa rezervorul natural il constituie sobolanul si soarecele. Produce boala numita melioidoza ( pseudomorva ), evolueaza regional in Asia de Sud Est la om , la cabaline si la rumegatoare prezentand leziuni asemanatoare cu cele produse in morva. Infectia experimentala : se face la cobai si la hamster , de regula masculi inoculati intraperitoneal dar si intratesticular prezentand leziuni asemanatoare cu cele descriese in fenomenul Strauss.

Genuri neincadrate in familii Genul Brucella Cuprinde 6 specii : B.abortus , B.melitensis , B.suis , B.canis , B.ovis , B.neotomae. Sunt coci sau cocobacili foarte fini , cu dimensiuni sub 1 , necapsulat , neciliat, nesporulat . Evidentiabil prin metode speciale de colorare : Koster , Kozlowski , Stamp. Cultivarea este pe medii speciale de regula medii cu adaos de glucoza , de ser sangvin si vitamine , si pe cartoful glicerinat.

Speciile de B.abortus , B.melitensis si B.suis , au 2 componente ale invelisului bacterian denumite factorul antigenic M ( M-predominant la B.meritensis ) si factorul antigenic A ( predominant la B.abortus). Aceste structuri pot fi considerate si factori de patogenitate asigurand o virulenta crescuta germenilor. Mecanismele patogenitatii se bazeaza pe capacitatea bacteriei de a se multiplica in organismul animal , de regula intracelular , un rol in acest mecanism jucandu-l eritritolul care este un glucid sintetizat in tesutul fetal , in uter si in placenta si care are actiune chimiotactica pozitiva fata de Brucella. Leziunea caracteristica produsa de B. poarta denumirea de brucelom iar boala este bruceloza si afecteaza omul si foarte multe specii de animale. B.abortus : afecteaza omul si mai multe mamifere domestice ( vaca, capra, calul ). Este eradicat n Romania. B.melitensis : afecteaza ovinele , caprinele si este specifica zonelor geografice din bazinul mediteraneean. B.ovis : produce orhiepididimita infectioasa a berbecilor. Nepatogena pentru om. B.suis : afecteaza suinele, in Europa evolueaza biotipul II sau biotipul danez care este nepatogen pentru om. Biotipurile I si III denumite si americane , sunt patogene si pentru om. B.canis : patogena pentru caine , se suspicioneaza ca ar fi patogena si pentru om. B.neotomae : imbolnaveste sobolanii din specia neotoma. Infectia experimentala : pe cobai sau hamster inoculati intraperitoneal , la care se produc leziuni de spleno si hepatomegalie. Se poate pune un diagnostic rapid prin examen alergic , respectiv inoculare intradermica cu un preparat denumit brucelina obtinut din tulpini de B.abortus. Genul Bordetella Cuprinde 7 specii , 3 dintre ele fiind : B.bronchiseptica , B.pertussis , B.parapertussis .

Tulpinile virulente prezinta numeroase fimbrii care asigura bacteriei aderenta la cornetii nazali. Bacteria are rol etiologic primar in declansarea rinitei atrofice la porc. Genul Francisella Cuprinde 3 specii , cea mai importanta : F.tularensis divizata in 3 subspecii . Produce boala tularemie , sunt afectate rozatoarele , ovinele , bovinele , calul , porcul si gaina , omul este foarte sensibil evoluand sub forma de septicemii grave. Rezervorul salbatic : soarecele sau sobolanul si o serie de insecte hematofage, pot fi considerate vectori in transmiterea bolii. In ultimii ani semnalata si in contaminarea alimentelor. Grupa bacteriilor Gram - , nesporogene , anaerobe Familia Cardiobacteriaceae Genul Dichelobacter D.nodosus : (Bacteroides nodosus ) bacili nesporogeni , neciliati, necapsulati, de dimensiuni mari , la unul sau la ambele capete prezinta ingrosari sub forma de noduli de unde si aspectul de haltera sau de maciuca. In frotiurile efectuate din materiale patologice se pot evidentia o serie de elemente cu forma de bacili de mai mici dimensiuni dispuse radial sau perpendicular pe axul longitudinal al bacteriei fenomenul Beveridge. Este strict anaerob , se cultiva pe medii speciale pentru anaerobi : mediile VL i VF. Patogenitate : este bacterie epifita , prezenta in organismul mai multor specii de animale care in conditii de anaerobioza ( necroze sau traumatisme profunde) se poate multiplica si fixa prin intermediul excescentelor la suprafata celulelor epiteliale de unde sa difuzeze in profunzimea tesuturilor lezionate . Secreta numeroase substante toxice de tipul proteazelor ptomaine ( amine toxice ) si putresceina care da un miros caracteristic leziunii.

Infectia naturala : pododermatita infectioasa si afecteaza ovinele , caprinele , taurinele si suinele . In leziuni se pot izola si alti germeni considerandu-se ca de fapt boala are o etiologie polifactoriala. o Genul Fusobacterium Cuprinde 18 specii , importante pentru medicina veterinara este : F.necrophorum care are 2 subspecii : necrophorum si funduliforme si ar mai exista o a 3-a specie : pseudonecrophorum. F.necrophorum : morfologie bacil subtire , neciliat, necapsulat, nesporulat , care in frotiuri efectuate din culturi mai vechi de 24 de ore se prezinta sub forma de bacili lungi colorati neuniform cu un aspect specific de sina de cale ferata. Este o bacterie strict anaeroba , oxigenul distrugand germenii in 5-10 minute. Se dezvolta pe medii speciale care au ca adaosuri serul sangvin , sangele , glucoza si unele substante reducatoare. Ecologie : bacteria se gaseste de regula in rumen la ierbivore si la nivelul mucoaselor genitale la alte specii de unde ajunge in mediul extern. Rezistenta este redusa daca poate veni in contact cu oxigenul . Patogenitate : este conditionat patogena , gradul de patogenitate difera in functie de tulpina . Patogenitatea se datoreaza virulentei si unor factori toxigeni de tipul hemolizinelor , leucocidinelor si a fosfatazei alcaline care distruge tesutulul in care se multiplica bacteria. Factorii favorizanti sunt esentiali pentru declansarea bolii . Acesti factori sunt reprezentati de lipsa de igiena in special a ongloanelor si umiditatea excesiva a asternutului. Infectia naturala : necrobaciloza in functie de specia de animal afectata si de localizarea produsa , se intalnesc urmatoarele forme de boala : la bovine poate sa produca difteria viteilor , necrobaciloza hepatica si pododermatita infectioasa ( panaritiu interdigital ). La ovine produce difteria mieilor , necrobaciloza organelor genitale si pododermatita infectioasa. La porc pododermatite , rinite , stomatite cateodata necrozante. La iepure produce infectia numita boala lui Schmorf care evolueaza sub forma de inflamatii necrotice cu diferite localizari in special digestive.

Familia Campylobacteriaceae o Genul Campylobacter Genul curpinde 8 specii , cele importante : C. fetus , C.jejuni , C.hyointestinalis. C. fetus ( Vibrio fetus ) : are 2 subspecii : fetus si veneralis . Sunt bacili cu dimensiuni medii , predomina formele incurbate in S sau spiralate , au un cil dispus polar care asigura o mare mobilitate bacteriei. Este un germen microaerofil , tolerand in mediul de cultura prezenta oxigenului. Pentru dezvoltare necesita medii suplimentate cu sange , cu lichid ascitic , vitamine si antibiotice. Este destul de sensibil la actiunea factorilor de mediu caldura distrugandu-l in cateva minute( 50- 600 C). Infectia naturala : campylobacterioza sau vibrioza genitala afecteaza bovinele si ovinele iar transmiterea este pe cale sexuala. La femele se manifesta prin avort si infecunditate iar la masculi inaparent clinic. C. jejuni : asemanator morfologic cu fetus si are o temperatura de incubare crescuta 42-430 C. In conditii naturale produce enterita campylobacteriana dar si hepatita campylobacteriana. Speciile receptive : galinaceele , in special gainile tinere de 3-4 luni. Si omul este receptiv la aceasta infectie semnalandu-se enterite. C.sputorum : o specie bacteriana care face parte din microflora normala a cavitatii bucale la om . O subspecie a lui scutorum denumita bubulus este izolata frecvent pe mucoasele genitale de la bovine si ovine

Familia Vibrionaceae o Genul Vibrio Specii larg raspandite cu mare mobilitate prezente in apele dulci si apele marine. Dpdv taxonomic genul cuprinde urmatoarele grupe de vibrioni : - vibrioni de grup 0 : V.cholerae - vibrioni nonholerici : V.metschinikovii

- vibrioni halofili : V.fluvialis , V.parahaemolyticus. Sunt bacterii cu forma de virgula , sunt foarte mobili datorita prezentei unui cil polar ce asigura bacteriei o miscare de rostogolire . Sun germeni aerobi , cresterea fiind stimulata de prezenta oxigenului. Fiind organisme acvatice se dezvolta cel mai bine in mediile lichide. Speciile halofile sunt izolate din ape marine iar cele nonhalofile se gasesc in apele dulci in special in cele statatoare. Sunt germeni foarte patogeni , ei sintetizeaza toxine cu efect citotoxic si citolitic si cu localizare mai ales la nivelul tubului digestiv. V.cholerae : patogen pentru om si produce boala numita holera. Boala evolueaza foarte grav cu diaree acuta si de regula cu moarte in 24 de ore. Toxina care produce cele mai mari perturbari la nivelul enterocitelor este termolabila si in general distrusa de pH ul acid. V.metschinikovii : produce o gastroenterita la pasari si o forma benigna de holera la om. V.parahaemolyticus : germen halofil prezent in apele marine de unde contamineaza pestele si fructele de mare. In urma consumului acestor produse pot apare toxiinfectii alimentare la om , factorul determinant fiind o toxina hemolitica numita toxina Kanagawa. o Genul Aeromonas Genul cuprinde specii izolate la vietuitoarele acvatice , cea mai importanta fiind A.salmonicida . Bacterii incurbate cu o mare mobilitate fiind in medii lichide prezenti cilii monotrich care pe medii solide pot deveni peritrich. Germenii sunt facultativi anaerobi si nu manifesta exigente nutritive . Sunt halofili suportand pana la 4 % concentratie de NaCl. A.salmonicida produce furunculoza la somn iar la om toxiinfectii gastrointestinale. A.hydrophila produce o infectie la broaste denumita red leg iar consumul acestor broaste declanseaza grave toxiinfectii alimentare la om. Familia Leptospiraceae

o Genul Leptospira Taxonomie : s-a considerat initial ca genul cuprinde 2 specii majore : L.interrogans si L.biflexa. La ora actuala insa se considera ca leptospirele apartin la 5 genomasspecies . Dpdv serologic la leptospirele din grupul interrogans sau identificat 210 serotipuri patogene iar la leptospirele din grupul biflexa s-au identificat 63 de serotipuri nepatogene. Morfologie : leptospirele sunt spirochete Gram , foarte subtiri ( 0,060,12 latime ), cu forma spiralata regulata , cu capetele indoite sub forma de carlig de aici si denumirea de interrogans. Sunt necapsulate , nesporulate , neciliate dar foarte mobile . Mobilitatea este asigurata de o structura numita axostil formata din 2 flageli periplasmici in jurul carora se infasoara un cilindru protoplasmatic. In structura unei leptospire intra 3 parti componente : 2 flageli periplasmici situati central cu capetele indoite in forma de carlig , un cilindru protoplasmatic care se infasoara helicoidal in jurul celor 2 flageli si o teaca externa. Marea mobilitate a acestor bacterii se datoreaza unor miscari de rotatie sau flexiune asemanatoare cu celor unui tirbuson. Din cauza latimii foarte reduse examinarea frotiurilor colorate prin tehnica Gram nu permite vizualizarea leptospirelor. Din aceasta cauza , se utilizeaza metode speciale de colorare care supraincarca corpul leptospirelor cu colorant : tehnica Fontana Tribondeau. Pentru vizualizarea leptospirelor se mai poate face un examen direct intre lama si lamela a culturii in mediul lichid utilizand un microscop cu camp intunecat. Cultivarea se face pe medii speciale deoarece au exigente nutritive sporite . Se cultiva numai pe medii lichide : mediul Korthof si mediul Uhlenhut. Dpdv antigenic prezinta structuri antigenice majore si anume : o fractiune hidrosolubila care participa la reactiile de seroprecipitare si o structura insolubila cu puternice proprietati antigenice dar si fixatoare de complement. Patogenitate : sunt bacterii virulente prin marea lor mobilitate si prin diametrul transversal care permite bacteriei sa traverseze epitelii intacte.

Leptospirele secreta hemolizine care determina aparitia de leziuni la nivelul endoteliului vascular cu dereglari ale functiilor hepatice , renale si chiar la nivel de sistem nervos. Ecologie : bacterii care prefera mediile acvatice in special ape reziduale , statatoare. Leptospirele patogene se conserva in organismul unor animale ce pot deveni un rezorvor natural de germeni. Sobolanul este cel mai bun exemplu cu o localizare la nivelul rinichiului a germenilor patogeni si eliminarea prin urina. Infectia naturala : leptospiroza manisfestarea clinica poate imbraca 5 sindroame diferite : febra , sindromul hepatic , sindromul renal , sindromul hemoragic specific septicemiilor si sindrom nervos de tip meningial. Boala afecteaza mai multe specii de mamifere dar si omul , sunt receptive suinele , cabalinele, ovinele , bovinele , cainii si sobolanii si omul. In tara se izoleaza mai frecvent urmatoarele serotipuri : L.canicola ce produce o hepatita grava la caini , L.gripotyphoza care afecteaza bovinele , la femelele gestante producand avorturi , L.tarassovi produce la suine avorturi , L.pomona care produce la scroafe avort si sindroame hemoragice la bovine , L.icterohaemorrhagiae poate imbolnavi omul , cainele , porcul produce o hepatita foarte grava cu evolutie de regula mortala. Examenul bacteriologic in infectia cu Leptospira este dificil deoarece animalele bolnave nu elimina in permanenta germeni. Cea mai buna varianta de diagnosticare a leptospirozei este examenul serologic prin care se identifica anticorpii antileptospira existenti in sangele animalului suspect.

Familia Spirochaetaceae o Genul Borrelia cu 4 specii : B.anserina care produce borelioza sau spirochetoza aviara ( afectate majoritatea speciilor domestice de pasari dar si vrabiile precum si unele

pasari de colivie). Boala are un caracter sezonier , transmiterea fiind efectuata de capuse ( artropode hematofage). B.burgdorferi produce boala Lyme intalnita atat la om cat si la animale si care este transmisa tot prin capusele hematofage. Tabloul clinic al bolii cuprinde numeroase semne de la cele cardiace pana la tulburarile nervoase. Este din ce in ce mai frecvent diagnosticata. o Genul Treponema T.paraluiscuniculi : produce la iepure boala numita sifilis , boala cu transmitere sexuala manifestata prin inflamatii ale organelor genitale externe ( T.pallidum sifilisul la om ) o Genul Brachispira Cuprinde mai multe specii dintre care importanta pentru patologia veterinara o au : B.hyodysenteriae( produce dizenteria porcului ) , B.pilosicoli ( produce spirochetoza intestinala la pasari si la porc ) si B.intermedia ( produce spirochetoza intestinala la pasari si colita spirochetica a porcului ). Familia Mycoplasmaraceae Genul Mycoplasma Caractere generale ale micoplasmelor : Peretele celular lipseste la acest grup bacterian . Din aceasta cauza speciile prezinta polidimorfism si o sensibilitate ridicata fata de factorii de mediu si dezinfectantelor uzuale . Lipsa peretelui celular face insa ca micoplasmele sa fie rezistente fata de antibioticele care ataca aceasta structura a bacteriei. Au dimensiuni foarte mici si din aceasta cauza tehnicile de colorare clasice nu permit vizualizarea bacteriei. Au exigente nutritive speciale necesitand in mediile de cultura adaosuri de sange / ser sangvin precum si o serie de vitamine. Sunt specii de micoplasme care fermenteaza glucidele si specii care nu fermenteaza glucidele . Din acest punct de vedere putand fi impartite in 2 categorii : fermentative si nefermentative.

Cand sunt cultivate pe medii solide au o dezvoltare cu aspecte particulare , respectiv de a patrunde si creste in profunzimea mediilor de cultura . La micoplasme se cunosc 2 mecanisme de multiplicare ce pot alterna : 1. diviziunea binara asemanatoare cu cea intalnita la bacteriile clasice 2. reproductia prin corpi elementari realizand un ciclu histologic Dintr-o celula clasica de micoplasma se dezvolta un filament care se ramifica printr-un proces asemanator cu inmugurirea , bacteria capatand aspectul unui pseudomiceliu intalnit la unele ciuperci microscopice. In interiorul acestor filamente se formeaza corpi elementari care au forma sferica si vor fi pusi in libertate prin strangularea filamentului la nivelul unor zone de separare. Morfologie : - dimensiuni foarte mici 0,12 0,25 - formele filamentelor sunt foarte lungi ajungand la 150 - sunt necapsulate , nesporogene , neciliate cu exceptia lui M.mycoides care se acopera cu un strat pericelular de galactan constituind o structura similara capsulei bacteriene. - din cauza lipsei peretelui celular si dimensiunilor foarte mici , tehnicile de colorare utilizate sunt Giemsa si Castaneda. Cultivarea micoplasmelor : - medii speciale , semisintetice cel mai folosit fiind mediul PPLO , sunt anaerobe , perioada de inoculare este foarte lunga 1-3 saptamani si majoritatea speciilor sunt dependente in procesul de multiplicare de prezenta colesterolului de aceea se adauga ser sangvin in cultura Bulionul PPLO aprecierea dezvoltarii micoplasmelor se face numai pe baza modificarii indicelui de pH introdus initial in mediu cunoscand ca dupa multiplicarea micoplasmelor , mediul vireaza de la alcalin spre acid ( rosu galben ). Agarul PPLO pe el se dezvolta colonii foarte mici , sesizabile doar cu lupa. Dpdv al aspectului lor se diferentiaza 3 tipuri de colonii : 1. Tipul clasic ( bifazic ) : tip particular cu aspect de oua-ochi 2. Tipul granular : aspect omogen dar cu o suprafata granulara , neregulata 3. Tipul punctiform : dimensiuni foarte reduse , suprafata granulara

Unele specii se cultiva bine si pe oul embrionat sau pe culturi celulare , speciile de micoplasme fiind specii care se dezvolta predominant intracelular. In cazul unor specii de micoplasme , celulele embrionului sunt puternic afectate identificand efecte citopatice , unele cu valoare de diagnostic. Structura antigenica : se diferentiaza antigene reprezentate de glicolipide si de proteine de membrana . Galactanul se comporta ca un antigen capsular , identificarea lui usurand diagnosticul infectiilor cu micoplasme. Ecologie : sunt germeni epifiti , prezenti la nivelul mucoaselor respiratorii si genitale la diferite specii de mamifere si pasari. Patogenitate : datorata virulentei si toxicitatii ( secreta hemolizine foarte active , proteaze si nucleaze ). Micoplasme patogene pentru taurine : M.mycoides : cu 2 subspecii : mycoides produce boala pleuropneumonia contagioasa a bovinelor si capri produce pleuropneumonia contagioasa a caprelor. M.bovis : produce mamita micoplasmatica. M.bovigenitalium Micoplasme patogene pentru ovine si caprine: M.agalactiae : produce agalaxia contagioasa. M.capricorum : subspecia capripneumoniae care produce o forma de pleuropneumonie grava la capre. Micoplasme patogene pentru suine : M.hyopneumoniae : produce pneumonia enzootica a porcului. Micoplasme patogene pentru pasari: M.gallisepticum : produce microplasmoza respiratorie aviara. M.meleagris : produce aerosaculita microplasmatica a curcilor. M.sinoviae : produce sinovita aviara infectioasa. Grupa Rickettsii Familia Rickettsiaceae Genul Rickettsia Caractere generale :

Au fost considerate o buna perioada ca microorganisme cu pozitie intermediara intre virusuri si bacterii , fapt datorat dimensiunilor reduse si a parazitismului celular obligatoriu. Sunt considerate totusi bacterii datorita : - echipamentului enzimatic propriu capabil sa mentina procese enzimatice proprii - contin ambii acizi nucleici - au aceleasi componente structurale intalnite la bacterii , se multiplica prin sciziparitate Sunt paraziti obligatoriu intracelular deoarece nu-si pot asigura in totalitate rezerva energetica printr-un metabolism propriu , sunt dependente de energia celulei gazda . Se pot cultiva pe un ou embrionat sau pe culturi celulare. Au dimensiuni foarte reduse 0,3 0,6 , au predominant forma cocoida sau bacilara , necapsulat , nesporogen, neciliat , Gram - dar pentru vizualizare se foloseste coloratia Giemsa , Castaneda , Machiavello , Stamp. Au antigene specifice de grup si de specie dar si o serie de antigene comune cu ale altor bacterii : Proteus OX19. Bolile produse de Rickettsii sunt antropozoonoze transmise prin vectori sau gazde intermediare : capuse sau paduchii. R.prowazekii : agentul tifosului exantematic la om. R.typhi : produce tifosul soarecelui R.rickettsi : la om produce boala numita febra patata a m-tilor stancosi iar la caine febra de capuse. R.conorii : produce febra butanoasa la om si caine. Genul Coxiella C.burnetti : produce boala denumita febra Q specifica pentru Australia este o antropozoonoza care afecteaza omul , oaia , porcul , capra , cainele. Poate rezista in mediul exterior inclusa in resturi organice timp de luni de zile .

Grupa Chlamidiilor Genul Chlamydia C.trachamatis : bacterie care produce trahomul o infectie oculara edemica manifestata printr-o conjuctivita cronica greu de tratat dar si prin infectii genitale . Se intalneste si la om limfogranulomatoza veneriana. Genul Chlamydophyla C.psittaci produce boala denumita psitacoza sau ornitoza frecvent intalnita la pasari domestice si salbatice , cel mai receptiv fiind papagalul si porumbelul. Se poate transmite si la om la care evolueaza grav sub forma de pneumonie si meningite.

VIRUSOLOGIE SPECIALA Criterii de taxonomie virala Pentru gruparea virusurilor in familii , genuri si specii , se utilizeaza criterii care au in vedere o serie de caracteristici cum ar fi natura

materialului genetic, structura capsidei si pericapsidei sau unele particularitati de replicare. Cele mai utilizate criterii de clasificare a virusurilor se refera la natura chimica a acidului nucleic viral ( ADN sau ARN ) , la simetria capsidei ( helicoidala sau icozaedrala ) , la prezenta sau absenta pericapsidei sau anvelopei ( nude si invelite ) si la unele detalii privind diametrul capsidei pentru virusurile cu simetrie helicoidala precum si numarul de capsomere pentru virusurile cu simetrie cubica. VIRUSURILE ADN ( dezoxiribovirusuri) Grupa virusurilor ADN cu capsida icozaedrala, invelite Familia Herpesviridae Caractere generale : - sunt virusuri de talie mijlocie , nucleocapsida avand diametrul cuprins intre 120 150 nm - sunt invelite de o pericapsida cu structura lipoproteica si cu proprietati antigenice - capsida este icozaedrala si are 162 de capsomere - genomul este dublucatenar liniar si codifica 160 de polipeptide - replicarea genomului se realizeaza numai in nucleul celulei gazda Genul Herpesvirus 1. Grupa herpesvirusurilor patogene pentru mamifere : Virusul Herpes simplex : are mai multe tipuri denumite generic virusuri herpetice umane. Tipul I : produce herpesul oral Tipul II : produce herpesul genital Tipul III : produce virusul varicela zoster Virusul bolii lui Aujeszky ( virusul pseudorabiei ) : cel mai sensibil este porcul la care boala evolueaza enzootic , sensibilitate intalnim si la bovine , ovine , iepure si pisica . Rezervorul natural al acestui virus este sobolanul care este nereceptiv la infectie. Boala evolueaza cu semne nervoase ( neurotrop ) , clinic se semnaleaza dereglari de mers , de stabilitate si un prurit incontrolabil.

Infectia experimentala : se face la iepure care moare dupa 24 48 de ore de la inoculare cu un prurit ce duce la automutilarea animalului. Nu exista tratament dar exista un sistem de vaccinare foarte eficient. Virusul rinotraheitei infectioase bovine vulvovaginitei pustuloase ( virusurul IBR IPV) : afecteaza bovinele dar evolueaza ca doua boli distincte : prima ar fi rinotraheita intalnita la tineretul bovin in care apar semne respiratorii foarte grave si a doua boala este vulvovaginita pustuloasa care este semnalata la femelele primipare. Virusul febrei catarale maligne : afecteaza bovinele si bubalinele din Africa si din America , este rar semnalata in Europa si produce o boala cu evolutie grava hemoragica de tip septicemic. Virusul rinopneumoniei ecvine : produce 2 forme distincte de boala : una cu semne respiratorii la tineret si a doua cu avort la iepele gestante. Virusul mamitei ulcerative la bovine : virus cu evolutie mai putin grava cu localizare strict la glanda mamara dar cu posibilitatea de a face confuzie cu o alta infectie virala numita febra aftoasa. Virusul herpetic canin : produce infectie la animalele de peste 6 luni , manifestata cu semne digestive . 2. Grupa herpesvirusurilor patogene pentru pasari : Virusul bolii lui Marek : virus cu tropism pentru sistemul nervos , o modificare patognomonica este inflamatia nervilor care pot ajunge la grosimea unui creion. Nu se trateaza dar se vaccineaza un vaccin constituit pe baza unui herpes virus ce evolueaza la curca dar care protejeaza gainile. Virusul laringotraheitei infectioase Virusul herpetic columbar Virusul pestei ratelor ce produce o boala foarte grava manifestata prin sindrom hemoragic. 3. Grupa herpesvirusurilor cu pozitie taxonomica incerta : Intra citomegalovirusurile : grup de virusuri care afecteaza omul , maimuta , porcul , oaia si cainele si care determina in celulele infectate cresterea in volum si modificari ce pot fi asociate cu cele produse de virusurile oncogene ( nu produc cancer ).

La om virusul produce malfomatii ale fatului. Familia Iridoviridae Genul Iridovirus Virusul pestei porcine africane : virus cu dimensiuni mari 175 215 nm , este asemanator dpdv morfologic cu herpes virusurile dar dpdv antigenic si imunologic este total diferit . Genomul este ADN dublucatenar , liniar , codifica peste 100 de polipeptide , replicarea este in nucleul celulei gazda. Grupa virusurilor ADN cu capsida helicoidala , invelite Familia Poxviridae ( virusurile variolelor ) : Caractere generale : - sunt cele mai mari virusuri - nucleocapsida are aspect de caramida , este un paralelipiped cu dimensiuni : lungimea 300 nm , latimea 260 nm si inaltimea 170 nm - pericapsida inveleste pe langa nucleocapsida si 1-2 corpi virali laterali ce sunt structuri asociate virusului a caror functie biologica nu este inca cunoscuta - genomul este dublucatenar , liniar si poate codifica peste 250 de polipeptide - replicarea genomului are loc in citoplasma celulei gazda , fapt unic la virusurile ADN Familia este impartita in 2 subfamilii : Chordopoxvirinae ( mamifere ) si Entomopoxvirinae ( insecte ). Genul Orthopoxvirus : Virusul variolei umane ( boala este eradicata mondial ) : Virusul vaccinal : obtinut in laborator si care provine din virusul variolei bovine - acesta produce o forma benigna de variola la vaca , cu vindecare spontana si cu localizare numai la glanda mamara. Virusul ectromeliei la soareci : infectie mortala produsa la soarecii salbatici.

Genul Avipoxvirus Cuprinde virusuri ce produc variola pasarilor existand specii distincte care afecteaza gaina , curca sau porumbelul. Impotriva variolelor aviare se utilizeaza imunizarea intre specii . Genul Capripoxvirus Produce variola la oi si capre . Genul Leporipoxvirus Virusul mixomatozei : afecteaza iepurele , infectia se manifesta prin aparitia unor formatiuni tumorale sau pseudotumorale in regiunea capului. Virusul se transmite prin tantari. Genul Parapoxvirus Virusul Orf : produce dermatita infectioasa a oilor. Genul Suispoxvirus Virusul variolei suine : mortal pentru purceii pana in 3 luni. Familia Hepadnaviridae ( cuprinde unele virusuri ale hepatitei ) Carectere generale : - virusuri de dimensiuni mici spre mijlocii - nucleocapsida avand 40 50 de nm - sunt invelite de o pericapsida ce confera virusului un aspect sferic - pericapsida contine lipoproteine utilizate in diagnosticul serologic al hepatitei , lipoproteine care formeaza antigenul HBS - genomul este dublucatenar , circular si codifica doar 4 -5 polipeptide - replicarea se face la nivelul nucleului celulei gazda respectiv in hepatocit - exista similitudini structurale intre genomul ADN a hepadnavirusurile si genomul ARN al retrovirusurilor ceea ce explica efectele oncogene induse de hepadnavirusuri ( se considera ca are rol etiologic primar in declansarea carcinomului hepatic) . Genul Hepadnavirus Virusul hepatitei umane ( de tip B ) Virusul hepatitei bobocilor de rata Virusurile ADN cu capsida icozaedrala , nude

Familia Adenoviridae Caractere generale : - virusuri cu dimensiuni medii - nucleocapsida are 70 90 nm - capsida are forma aproape cubica cu 252 de capsomere - la colturile unor capsomere exista expansiuni filamentoase de natura proteica cu lungimea de 10 30 nm , cu grosimea de 2 nm si care la extremitate formeaza o forma globulara numita buton cu diametrul de 4 nm. Aceste structuri pot constitui antigene pe baza carora sa se realizeze un diagnostic serologic. - genomul este dublucatenar liniar si codifica 30 de polipeptide - replicarea genomului are loc in nucleul celulei gazda Genul Mastadenovirus Intra : adenovirusurile bovinelor cae produc infectii respiratorii grave , adenovirusurile suinelor care produc boli digestive si adenovirusurile canine cu 2 specii mai importante : virusul hepatitei infectioase a cainilor encefalitei vulpilor : denumit si virusul bolii Rubarth , produce 2 boli distincte: o boala hepatita la caini si o encefalita la vulpi fara posibilitate de tratament ; virusul laringotraheitei infectioase a cainilor . Genul Aviadenovirus - virusul bronsitei prepelitelor - virusurile celo si gal : afecteaza embrionii de gaina, pagube mari in statia de incubare Familia Papovaviridae Caractere generale : - este un virus cu dimensiuni mici spre medii , nucleocapsida avand diamentrul de 45 55 nm - capsida are 72 de capsomere - genomul este dublucatenar , circular si codifica 5 -7 polipeptide - replicarea genomului are loc in nucleul celulei gazda Genul Papillomavirus Virusul papilomului Shope : monopatogen , afecteaza iepurele.

Genul Polyomavirus Virusul poliomului la soarece Familia Parvoviridae Caractere generele : - virusuri mici , 18 26 nm - capsida are 32 de capsomere - genomul este monocatenar , liniar , codifica 3 -4 polipeptide ( este cea mai redusa cantitate de informatie genetica existenta la un virus ADN ) - replicarea are loc in nucleul celulei gazda Genul Parvovirus Virusul parvovirozei canine Virusul parvovirozei porcine Virusul panleucopeniei feline Genul Dependovirus Cuprinde aproximativ 15 virusuri adenoasociate . Genul Densovirus Cuprinde parvovirusuri patogene pentru insecte.

Virusurile ARN Grupa virusurilor ARN cu capsida icozaedrala , nude Familia Picornaviridae Caractere generale : - cele mai mici virusuri patogene , diametrul intre 22 32 nm - au o capsida icozaedrala cu 60 de capsomere - genomul este monocatenar , liniar si codifica 4-6 polipeptide - replicarea genomului se realizeaza in citoplasma celulei gazda

Genul Enterovirus ( cuprinde peste 70 de virusuri ) 1. Grupa enterovirusurilor umane: o Virusul poliomielitei 2. Grupa enterovirusurilor porcine : o Virusul bolii de Teschen : semne digestive grave o Virusul bolii veziculoase : fara semne digestive , cu vezicule asemanatoare cu cele existente in febra aftoasa 3. Grupa enterovirusurilor aviare : o Virusul encefalomielitei infectioase aviare o Virusul hepatitei bobocilor de rata Genul Aphtovirus Virusul febrei aftoase : produce cea mai transmisibila boala virala la animalele biongulate. Prezinta pluralitate antigenica ce nu permite o imunizare incrucisata. Exista 7 tulpini de virus , 3 in Europa ( A , O , C ) , 3 in Africa ( SAT 1, 2 3 ) si unul din Asia . Genul Hepavirus Virusul hepatitei A Genul Rhinovirus Cuprinde peste 100 de agenti ai guturaiului. Familia Caliciviridae Caractere generale : - virusuri mici , 35 40 nm - capsida cubica cu 32 de capsomere - genom monocatenar, liniar , codifica 2 polipeptide - replicarea genomului este in citoplasma celulei gazda Genul Calicivirus Virusul exantemului veziculos al porcului : produce o boala cu semne clinice asemanatoare cu cele din febra aftoasa. Virusul Norwalk : cel mai periculos virus gastroenteric pentru om. Familia Reoviridae Caractere generale : - dimensiuni medii 60 80 nm

- capsida icozaedrala cu 92 de capsomere - genomul dublucatenar , liniar , codifica 11 polipeptide - replicarea genomului este in citoplasma celulei gazda Genul Reovirus Specia tip virusul REO 1 : poate produce boli la mamifere si pasari , cu semne clinice multiple de tip digestiv , respirator si nervos; la noi in tara identificat dar la bovine. Genul Orbivirus Virusul bolii limbii albastre : afecteaza oile , originea era in Africa , evolueaza in prezent si in Europa. Este transmis prin intermediul insectelor hematofage. Virusul pestei ecvine : produce o forma grava de hemoragie la cai , in Asia si Africa. Virusul bursitei infectioase ( virusul bolii de Gumboro ) Genul Rotavirus Virusuri care produc gastroenterite : virusul diareei neonatala a viteilor si virusul diareei la caine . Grupa virusurilor ARN cu capsida icozaedrala , invelite Familia Togaviridae Caractere generale : - virusuri mijlocii , dimensiuni de 40 70 nm - capsida cubica avand 92 de capsomere - genomul monocatenar , liniar , polisegmentat care codifica 10 polipeptide - replicarea are loc in citoplasma Genul Alphavirus Virusul encefalomielitei infectioase americane : afecteaza cabalinele si exista 2 forme de virus diferite dpdv antigenic : tipul de vest si tipul de est. Genul Rubivirus Virusul rubeolei Genul Pestivirus

Virusul bolii mucoaselor : diareea avirotica a bovinelor Virusul pestei porcine clasice : monopatogen , mentinut in natura ca rezervor prin sobolani si mistreti. Virusul arteritei ecvine : produce febra tifoida ecvina. Familia Flaviviridae Caractere generale : - virusuri mijlocii , dimensiuni 70 nm - capsida icozaedrala cu 90 capsomere - genom monocatenar, liniar, codifica 10 polipeptide - replicarea intracitoplasmatica Genul Flavivirus Virusul febrei galbene : intalnit la maimuta si la om , evolutie foarte grava cu semne de hepatita si hemoragii multiple. Este transmisa prin intermediul tantarilor si capuselor. Complexul encefalitelor transmise de capuse Complexul encefalitelor transmise de tantari : virusul West Nile , virusul encefalitei B japoneze , virusul encefalitei de Saint Luis.

Grupa virusurilor ARN cu capsida helicoidala , invelite Familia Rhabdoviridae Caractere generale : - virusuri cu o forma particulara , forma de glont , cu dimensiuni mari , lungimea pana in 380 nm iar latimea de 50 nm - au un numar variabil de capsomere - genomul este monocatenar, liniar si codifica 5 polipeptide - replicarea se face la nivelul citoplasmei Genul Vesiculovirus Virusul stomatitei veziculoase care afecteaza cabalinele, bovinele si suinele , semnele clinice sunt asemanatoare cu cele din febra aftoasa.

Genul Lyssavirus Virusul rabic (rabiei sau turbarii ) : afecteaza foarte multe specii de mamifere , are tropism pentru sistemul nervos si in celulele infectate produce incluzii specifice cu valoare de diagnostic denumite incluziile Babes Negri. Prin pasaje repetate pe creier de oaie si apoi pe culturi celulare s-a obtinut o varianta de laborator a virusului denumita virus rabic fix ( tulpina utilizata in vaccinare ). Genul ( familia ) Filovirus Virusul de Marburg Ebola : foarte patogen pentru maimuta si om. Familia Orthomyxoviridae Caractere generale : - virusuri mijlocii 80 120 nm - capsida helicoidala si pericapsida cu niste proiectii proteice asemanatoare cu niste antene de 2 tipuri : proiectii de tip H ( hemaglutinine) si proiectiile N ( neuraminidaze) virusurile gripale - genomul este monocatenar , liniar , polisegmentat , codifica 8 polipeptide - replicarea are loc la nivel nuclear Genul Influenzavirus ( virusurile gripale ) Cuprinse toate virusurile gripale pentru mamifere si pentru pasarivirusuri tip A . Pentru mamifere : virusurile porcine si ecvine pot contamina si omul . La virusurile aviare : virusul pestei aviare clasice monopatogen , eradicat in Europa. Virusurile gripale de tip B si C care sunt patogene numai pentru om care evolueaza cu forme diferite de boala si care dpdv genetic sunt cel mai usor de modificat. Virusurile gripale sunt virusuri care au o rezistenta crescuta in mediul exterior fiind deosebit de rezistente atunci cand ajung in structuri proteice . Frigul si umiditatea conserva pe termen lung aceste virusuri.

Familia Paramyxovirus Caractere generale : - virusuri mari ( 150 250 nm ) - pericapsida contine frecvent lipide derivate din membrana celulei gazda si proiectii proteice de tip H si M ( vezi influienta virus ) - genom monocatenar , liniar si codifica doar 6 polipeptide - replicarea lui se face la nivel citoplasmatic Genul Paramyxovirus Specia tip : virusul pseudopestei aviare . Acest virus prezinta dpdv al patogenitatii 3 categorii de tulpini : - tulpinile velogene : foarte patogene pentru toate categoriile de pasari - tulpinile mezogene : care au patogenitate moderata - tulpinile lentogene : slab patogene . Din acestea se obtin marea majoritate a tulpinilor vaccinale. Este cel mai comercializat vaccin ( al pseudopestei aviare ). Genul Morbillivirus Cu 3 reprezentanti , cel mai intalnit - virusul rujeolic ( al pojarului ) , virusul pestei bovine , virusul jigodiei ( boala Carre ). Genul Pneumovirus Contine virusurile respiratorii sincitiale care sunt foarte patogene pentru om , maimute si bovine ( acestea produc pneumonii mai grave decat virusurile gripale ). Familia Retroviridae Caractere generale : - au dimensiuni medii cuprinse intre 80 100 nm - capsida helicoidala si are un numar variabil de capsomere - genomul este monocatenar , liniar , dublusegmentat si codifica intre 3-5 polipeptide - replicarea are loc la nivelul citoplasmei celulei gazda si denumirea de retro vine de la un sistem particular de multiplicare a genomului viral Familia cuprinde 2 subfamilii , in marea lor majoritate fiind virusuri oncogene. Subfamilia Oncovirinae

- Oncovirusuri patogene pentru mamifere : toate virusurile care produc sindrom de imunodeficienta ( HIV , virusul imunodeficientei bovinei , virusul imunodeficientei feline, virusurile care produc leucemii la om si animale ) - Oncovirusuri patogene pentru pasari : virusurile leucozelor aviare si virusul sarcomului Rous . Aceste virusuri afecteaza celulele sangvine , organele limfoide si in unele situatii chiar si structurile osoase. Subfamilia Lentivirinae Virusul Visna Maedi afecteaza ovinele cu 2 forme distincte de boala : boala Visna care se manifesta ca o encefalita demielinizanta si boala Maedi care se manifesta sub forma de pneumonie. Virusul anemiei infectioase a calului despre care s-a considerat initial ca se transmite prin instrumentarul medical nesterilizat , dar ulterior s-a demonstrat ca se transmite si prin artropode. Familia Bunyaviridae Caractere generale : - diametrul 60 75 nm - genomul este monocatenar , liniar si polisegmentat si codifica doar 3 polipeptide - replicarea este intracitoplasmatica Genul Bunyavirus Virusul bolii de Nairobi afecteaza oile si caprele . Virusul febrei de rift afecteaza oile si bovinele. Grupa virusurilor ARN cu simetrie incerta , invelite Familia Coronaviridae Caractere generale : - dimensiuni variabile de la 75 la 160 nm - pericapsida are proiectii proteice lungi cu dimensiuni intre 12 24 nm ce dau virusului un aspect de coroana solara

- genomul este monocatenar , liniar, codifica 30 de polipeptide - replicarea este incerta ca sediu Genul Coronavirus Cu 2 reprezentanti : virusul bronsitei infectioase aviare si virusul gastroenteritei transmisibile a porcului.