Sunteți pe pagina 1din 60

Fondatori: Al. Florin }ene, N. N.

Negulescu, Doina Dr#gu], Janet Nic#


Revist# de cultur# universal#,
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni
Constela\ii
diamantine
Constela\ii
diamantine
Anul III, Nr. 9 (25)
Septembrie 2012
_n acest num#r semneaz#: Doina Dr#gu], Al. Florin }ene, Janet Nic#, Iulian Chivu, Adrian Botez, Aurel M. Buricea, Florin M#ce[anu, Boris
Marian, George Filip, Ion Soare, Mariana Zavati Gardner, Octavian Lupu, Traian Vasilc#u, Livia Ciuperc#, Dan Elias, Stefano Benni, Gh. A.
Stroia, Isabela Vasiliu-Scraba, Mihai Batog-Bujeni]#, Vasile Popovici, Vasile Mentzel, Ioana Stuparu, Mihai Merticaru, Ionu] Voicu, Geo
C#lug#ru, Ana Maria Gibu, Claudia Scornea, Andremis Andrei, Ioana Voicil# Dobre, George Petrovai, Sergiu G#bureac, Ion Ro[ioru, Daniel
Marian, Ionu] Caragea, Nicolae B#la[a, Lucian Gruia, Alexandru Oblu, Emil Bucure[teanu, Geo G#letaru, C. Aurel Dragodan, Dan C#pruciu.
Rafael - Plafonul - Palatul papal, Vatican
Doina Drgu(, Toamna se numr... .........pp.3,4
Al. Florin Tene, Autoritatea valorii culturale...p.5
Janet Nic, O pinie, dou pinii .......................p.6
Iulian Chivu, Cu Bertrand Russell, ctre
servitutea analizei ........................................pp.7,8
Adrian Botez, Dainaua soteriologic i
Orgasmul initiatic: Poeme Interminabile,
de Eugen Evu ..............................................pp.9,10
Aurel M. Buricea, Sonete ..............................p.11
Florin Mceyanu, Raffaello Santi .................p.12
Boris Marian, Borismarianisme ...................p.13
George Filip, Era poetilor .............................p.14
Ion Soare, ntre romanesc i memorialistic..p.15
Mariana Zavati Gardner, Versuri ..................p.15
Octavian Lupu, Paris - farmecul grdinii Tuileries
i rafinamentul Palatului Luvru ............pp.16-18
Traian Vasilcu, Versuri .................................p.19
Livia Ciuperc, Vibratii ale interiorizrii ..pp.20,21
Dan Elias, Elide................................................p.21
Stefano Benni, Istoria lui Pronto Soccorso i a
lui Beauty Case .......................................pp.22-24
Gh. A. Stroia, Poezia lui Cornel Boteanu -
Tcut rugciune... ..................................pp.25,26
Isabela Vasiliu-Scraba, Pasiunea pentru
banalitti a d-lui Gabriel Liiceanu ......pp.27-29
M. Batog-Bujeni(, Zmbetul nteleptului ..p.30
Vasile Popovici, Versuri ..................................p.31
Vasile Mentzel, O idee nstrunic .............p.31
Ioana Stuparu, Magia crtii Sub steaua
cinelui, de Victoria Milescu ...............pp.32,33
Mihai Merticaru, Sonete ................................p.33
Ionu( Voicu, Versuri .........................................p.34
Geo Clugru, Sfenic trziu....................p.35
Ana Maria Gibu, George Filip, Regala..pp.36,37
Claudia Scornea, Versuri ................................p.37
Andremis Andrei, Cimitirul ...................pp.38,39
Ioana Voicil Dobre, Versuri ..........................p.39
George Petrovai, Cuvinte-ncumintite ..........p.40
Sergiu Gbureac, Roma!, Roma! ...........pp.41,42
Ion Royioru, Un roman ntru totul
seductor ...................................................pp.43,44
Daniel Marian, Pe pmntul promis pentru
iubire..................................................................p.45
Ionu( Caragea, Rug ultimului poem...........p.46
Nicolae Blaya, Scrisoare ctre niciunde,
dintr-o lume doar cu lacrimi i bani .....pp.47,48
Lucian Gruia, George Canache - Year 1961..p.49
Alexandru Oblu, Bestializarea global..pp.50-53
Emil Bucureyteanu, Libris Neamt .................p.54
Geo Gletaru, Octavian Doclin sau magia
lirismului total .................................................p.55
C. A. Dragodan, Constelatii epigramatice ..p.56
Dan Cpruciu, Constelatii epigramatice .......p.57
Doina Drgu(, Sentimentul miracolului
(Raffaello Sanzio) ....................................pp.58-60
Constela\ii diamantine
Revist de cultur universal
Fondat la Craiova,
n septembrie 2010
- apare lunar -
Membri de onoare ai colectivului de redac(ie
- Prof. univ. dr. Remus RUS
- Prof. dr. Florin AGAFITEI, orientalist, sanscritolog
- Prof. dr. Lidia VIANU, Professor of Contemporany British
Literature, English Departament, Bucharest University
2
Anul III, nr. 9(25)/2012 Constela\ii diamantine
Responsabilitatea privind con(inutul materialelor publicate
n revista Constela\ii diamantine apar(ine strict autorului
care semneaz textul.
Adresa redac(iei:
Cartier Lpuy, Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
Romnia, cod: 200440
ISSN 2069 0657
DTP: Doina DRGUT
Sumar
Redac(ia
Redactor-yef:
DOINA DRGUT
Secretar general de redac(ie:
JANET NIC
Redactor artistic:
FLORIN MCE$ANU
Redactori asocia(i:
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. CRISTIAN PETRU BLAN, SUA,
membru al Academiei Americano-Romne de $tiin(e yi Arte
- Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia,
poet bilingv, critic literar, traductor
- MARGARET BEISSINGER, Department of Slavic Languages &
Literatures 249 East Pyne, Princeton University
Materialele se pot trimite la adresa:
constelatiidiamantine@yahoo.com
Constela\ii diamantine
www.scribd.com/doina_dragut
Partener
Medi a
Ilustra(ia revistei: Raffaello Sanzio
Anul III, nr. 5(21)/2012
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
3
Anul III, nr. 9(25)/2012
Doina DR~GU}
Doina Drgu(: Fireste, gndurile-mi rvsite
de attea nostalgii cotidiene mi sunt pres-
rate de polenul abundent al acestei toamne
care a picat la tanc, cu toate ornamentele ei.
l am n tasca intentiilor mele pe poetul ro-
mno-canadian George Filip, care-si respir
toamnele att de departe de noi si de la care
vreau s culeg cteva gnduri mai sprintare,
si nu prea stropite de bruma nostalgiei. Asa-
dar, poete, ti-ai mai pus pe tmple argintul
unei noi toamne. A cta?
George Filip: A 73-a, stimat Doina Drgut.
De fapt am mai rspuns la aceast ntrebare
prin volumul SI TOAMNA VINE, publicat
la Craiova, prin grija exigentului profesor
Marian Barbu.
D.D.: N-ai vrea s numrm mpreun ctiva
dintre bobocii ti din aceast toamn?
G.F.: De ce nu?... Cel mai proaspt boboc
nunta Elenei Bsescu, nunta frumoas la care
socrul mic - cpitanul Traian - a uitat s m
cheme. C m-as fi dus!
D.D.: Deci, ai 73 de ani. Sunt multi... sunt
putini?
G.F.: Fugit ireparabile tempus, drag Doina.
Nu-s multi... nu-s putini...
D.D.: Dar cu maldrul de volume, cum mai
stai?
G.F.: Am pus la cettuia scriiturii mele nc
vreo trei, ba patru, volume. ERA POETILOR,
n Limba Romn, c n francez a aprut de
anul trecut, 101 POEME, plus o miniantologie
FNTNA DORURILOR, volumas publicat
de poetul Doru Dncus, la Trgoviste.
D.D.: Pe acolo cum ai ajuns?
G.F.: Iac-asa!... ca din senin m-am pomenit
c sunt prieten cu maramureseanul acesta
de Doru Dncus, rtcit pe la ses. Harnicul
editor mi-a publicat crtulia, mi-a fcut o
lansare pe cinste la Bucuresti, am cules ctiva
lauri si... cam asta este...
D.D.: Dar vre-un boboc-surpriz nu ai?
G.F.: Ba am o surpriz cald... proaspt, de
la gheat...
D.D.: Asta... cum mai devine?
G.F.: Devine c a 35-a mea carte - REGALA -
este pe gata, tot la Dncus. Adic el se ocup
de tiparnit, fiindc de fapt este publicat n
Editura mea - DESTINE -, care functioneaz,
bine-mersi, la Montreal.
D.D.: Cum... ai si o editur?
G.F.: Da, dar despre asta, te rog, altdat...
D.D.: OK... si n ce const noutatea?
G.F.: Pi iaca, noutatea const n faptul c
acest nou volum l-am scos mpreun cu
tnra poet Ana Maria Gibu, din Botosani.
D.D.: Interesant idee. Ai conlucrat deci cu
tnra poet, de doar 15 ani, dup cte stiu.
Cum a fost posibil?
G.F.: Nu mai este pentru nimeni un secret c
poeta Ana Maria, colega mea de MILE-
NIU!, s-a cuibrit bine si adnc n sufletul
meu de la vrsta de zece ani, cnd ne-am
cunoscut prin corespondent si cnd a pu-
blicat prima ei crtulie de poezii, intitulat
GRDINA MEA.
D.D.: Rarisim idee... experient... V desparte
mai mult de o jumtate de veac, dac ne gn-
dim la vrste! mi reformulez ntrebarea... cum
conlucrati?
G.F.: Nu ne-am propus niciodat s con-
lucrm. Este vorba despre o comuniune de
suflet, de ordin divin. ntmpltor, Ana Maria
mi-a trimis un buchet de 50 de poeme. Tematic
si structural total diferit ca stil de scriitura ei
anterioar. Am observat c tnra mea co-
Toamna se num#r#...
- dialog cu poetul George Filip -
7
4
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
leg, fr ghilimele, s-a prguit frumos si a-
nceput s dea o mai bun productie literar
la... hectar, ca s mai si glumim.
D.D.: Si?...
G.F.: Am intercalat printre cinzecile ei de
poeme nc pe-attea de-ale mele si am ro-
tunjit un volum. Nimeni nu va sti sau va afla
curnd care poeme ale cui sunt. Am gndit
la fel si am scris cam tot la fel. Este o simbioz
pe care o consider unic, mcar n literatura
romn. Eu le numesc poeme siameze.
D.D.: Interesant... deosebit de interesant
acest experiment!
G.F.: Eu as zice... experiment unic. Eu m-am
regsit n viata si cugetul poetei Ana Maria
si am certul sentiment c ne aflm ntr-un
vdit si demonstrat fenomen de metempsi-
hoz. Amndoi constituim o clepsidr, niste
vase comunicante n care curge, se purific
si se coaguleaz n poeme aceleasi senti-
mente.
D.D.: Este de-a dreptul surprinztor ceea ce
aud!
G.F.: O fi, dar eu asa simt si mi sustin teoria.
Ana Maria este puiul meu, un nuc tnr
crescut la umbra si din rdcina unui nuc
btrn - ocrotitor.
D.D.: Inexplicabile aceste afinitti! Si tnra
poet Ana Maria ce zice?
G.F.: Colega nu zice nimic. Se comport
firesc, se ia cu mine n gur, avem mici di-
vergente, ns n final gsim numitorul
comun. Simt c sufletul meu, prin clepsidra
despre care vorbeam, se vars n trupul si-n
sufletul ei tnr si avid de zbor. Avem aceeasi
grup poetic iar eu constat c fenomenul
de mostenire ereditar functioneaz perfect.
D.D.: Poete, am pornit de la subiectul arhi-
cunoscut al toamnei si m-ai rtcit prin p-
durea voastr, virgin si neexplorat. Hai s
ne rentoarcem pe pmnt. Cu timpul, cum
zici c mai stai?
G.F.: Timpul... dup mine, timpul este o no-
tiune abstract pe care noi am materializat-o
nghesuind-o n dimensiuni ca epoci, milenii,
secole, decenii, ani, luni zile, ore, minute si
secunde. Domnit..., timpul este DUMNE-
ZEU!. Prin aceast imensitate incomensura-
bil, noi, oamenii, suntem doar niste particule
neglijabile care ne strduim, scremem etern
s lsm minuscule probe ale trecerii noastre
pe aici. Domnit, s nu m suspectezi cumva
de pesimism iremediabil. Din contr. Sunt cel
mai optimist terrian care decretez c: noi
venim de niciunde si plecm spre... nicieri.
Ciudat... nu?!?
D.D.: Si toat strdania noastr de a fi la
ce mai foloseste?
G.F.: Exact la a fi - cum bine spui. Suntem
niste senzatii materializate care trim si ne
manifestm... tot prin senzatii, pe care le
numim eternitate.
D.D.: Curioas mentalitate de interpretare a
lumii ai, poete... Mi se scurtcircuiteaz ratio-
namentul...
G.F.: Si ce nu-ti convine, m rog? Dac ac-
ceptm o eternitate, eu vin si deduc cum c-ar
putea exista mai multe eternitti. Aici ncepe
sfrsitul rationamentelor - PARADOXUL -
ce ne-am face cu o eternitate de eternitti?
D.D.: M cam cutremur. Nu ti se pare c umbli
pe la radicalitatea unor teorii fundamentale
ale existentei noastre terestre... si nu numai?
G.F.: Si DA si NU, fiindc aici sunt multe de
spus, propun ns s lsm chestiunea pentru
altdat.
D.D.: Desigur, ajunge, poete! Ai numrat
niste boboci foarte ai actrii n toamna lui
2012...
G.F.: E-hei, stimat Doinita, asteapt s vezi
ce-o s dea din mine pe la O SUT de ani. Si
dac eu n-oi mai fi, o veti avea la dialog pe
poeta Ana Maria - bratul meu real prelungit
spre eternitate...
Rafael - Viziunea crucii - Stanza della Signatura, Vatican
5
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul III, nr. 9(25)/2012
Al. Florin }ENE
Se pare c termenul autoritate nu prea
are multe tangente cu cultura. Valoarea n
sine nu e autoritar n spatiul artistic, n ca-
drul cruia un creator de oper valoroas nu
ar avea de ce impune judecti asupra altor
creatii. Spre deosebire de stiintele exacte,
unde o judecat profesional exprimat de o
persoan competent are toate sansele s
fie cea definitiv, desi erori de perceptie s-
au petrecut si n domeniul stiintelor.
Opera este mai nti recunoscut si apre-
ciat, asociat cu o anumit valoare, urmnd
ca, abia pe seama ei, s se constituie auto-
ritatea autorului. n prezent, lucrurile stau de
multe ori invers. Multi autori sunt promovati
prezentati, impusi prin mijloacele de infor-
mare, astfel nct publicul ajunge adesea fas-
cinat de o oper, despre care i se spune pn
la satietate c e valoroas. Opera devine va-
loroas, n urma unui act de autoritate im-
pus. De fapt, asa s-a fcut si n trecut, prin
sistemul public de nvtmnt, cu autorii zisi
clasici, btuti n cuie, de parc n-ar fi existat
si altii de talia lor. Pn la urm totul se re-
duce la a sti dac valorile au o existent n
sine, sau dac mcar pot functiona la modul
universal si etern, sau dac ele nu sunt dect
constructe locale si cu valoare comunitar
impus de ideologii. Asa cum la noi au fost
impusi scriitori care au fcut jocul ideologiei
comuniste, ca D. R. Popescu, A. Buzura, Ln-
crjan, Beniuc, Banus, V. Porumbacu etc.
M gndesc ce sanse are o valoare cul-
tural de a fi cunoscut sau nu de ctre pu-
blicul cruia i se adreseaz. n aceste conditii,
problema se pune n functie de amploarea
potentialului public. Desi nu trebuie s omi-
tem c ntre valoare si receptare nu e ntot-
deauna o corespondent fidel. Anumite de-
mersuri specializate ar putea fi adresate nu-
mai unui public restrns. Dup aprecierile
mele cred c nu a fost natural s fie publicate,
n regimul de trist amintire, criminal-co-
munist, volume de poezie cu tiraje de zeci de
mii de exemplare. Era posibil ca poezia s
aib la fel de mult public ct teoria lui Galois.
Practic, volumele nu erau citite dect de o
mn de iubitori de poezie. Restul volumelor
nglbeneau n biblioteci sau, mai trziu,
ajungeau la DCA.
Cine pretinde mai mult de o mn de ci-
titori avizati, interesati sau documentati pen-
tru un anumit demers liric, trebuie ntors la
Heisod, spre o mai dreapt meditare asupra
rosturilor poeziei. n acest context, putem rs-
punde afirmativ c fiecare valoare ajunge
cndva s fie receptat de publicul specia-
lizat, de critic sau, n anumite cazuri, numai
de istoria cultural nalt specializat. Cineva
va ajunge s analizeze fiecare rnd scris, s
analizeze fiecare tablou, chiar dac aceasta
se va petrece dincolo de limitele intentiei
initiale a respectivului mesaj; asa cum se ana-
lizeaz literar n prezent vechile poeme egip-
tene sau hittite. Doar se ia act de ele, ns nu
mai putem sti ce au nsemnat cu adevrat, la
nivelul originar al mesajului.
Dup prerea mea, e mai reconfortant s-
ti adresezi poemele unui public restrns, ntr-
adevr iubitor si ntelegtor de poezie: e o
ipotez eliberatoare si ti ngduie s te
exprimi mai bine dect ipoteza contrar.
S ne gndim ce s-ar putea ntmpla cu
receptarea unui mesaj cultural la publicul
romnesc, pe scar larg, n anul 2012. S
considerm ca exemplu un roman cu un tiraj
de cteva mii de exemplare. Cred c o recep-
tare corect presupune existenta unui pu-
blic atent si interesat, un mecanism al criticii
de receptare coerent si asezat pe baze solide
de traditie si profesionalism, un complex de
factori care nu sunt sigur c s-ar ntruni
complet n Romnia ani n sir, n revistele
dedicate respectivului domeniu. Astfel de
situatii sunt palme pe obrazul celor care si
exercit linistita somnolent pe pernele le-
vantine ale paginilor cu cronici de art. Mai
adaug faptul c unele cronici sunt pltite de
Autoritatea
valorii culturale
autori pentru a fi ludati, iar n altele se pltesc
polite pentru lucruri de natur personal pe
care, ca scriitor, le cunosc si m intereseaz,
numai ca iubitor de adevr n cultur. Sper
c e vorba de un mecanism de receptare cul-
tural care va evolua n timp: are destul loc
s se mbuntteasc.
n unele cazuri, cum ar fi cele indepen-
dente de idiom, cum este pictura, au sanse
s fie promovate ca valoari culturale originale
n Europa si pe mapamond, dar literatura, mai
ales cea scris ntr-un limbaj dificil traductibil,
n jargou sau grai local ori care discut pro-
bleme specifice (romnitate, istoria noastr
pe care numai noi o ntelegem etc.), va avea
mari dificultti de receptare pe alte meridiane.
Aceste crti nu vor fi citite, orict valoare li
s-ar atribui n Romnia. Mai sunt si alti factori
care intervin n procesul de receptare a unui
text romnesc ntr-o alt limb: tematica, lim-
bajul textului originar, calitatea traducerii si,
nu n ultimul rnd, interesul publicului pentru
spatiul cultural de unde provine demersul n
perioada n care se ncearc promovarea.
Sunt momente cnd Romnia trece neobser-
vat si neinteresant pentru unii cititori din
anumite tri. E o realitate cu care trebuie s
trim si care invit la reflectie. ns, sunt con-
vins c oricnd ar putea avea sanse un ro-
man bine scris care s discute probleme fun-
damentale ale conditiei umane, care s rspun-
d exact cerintelor genului si asteptrilor pu-
blicului cultivat european sau nord-american.
Exist n tara noastr, azi, o goan cons-
tant a unor autori pentru premii. Nu lum n
considerare c acestea sunt date si pe... ochi
frumosi, si pe trocul anul acesta ti dau
premiu tie, la anul mi dai tu mie, sau jumi-
juma. Pentru aceast maladie nu exist leac.
Singurul test al unui demers cultural e rezis-
tenta n fata publicului interesat si avizat.
Orice altceva invit rsul si cred c Bunul
Dumnezeu ne-a lsat vanittile pentru a face
Romnia mai vesel.
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
6
Anul III, nr. 9(25)/2012
O PINIE,
DOU{ PINII
Janet NIC~
De la gometrie avant toute chose
Se pare c mersul lumii are o nclina(ie maladiv
spre geometrie, mai precis, spre PUNCT, oul primordial
din care, clocit pe plita misterului, a ieyit Clo(a universal
LUMEA. Punctul este mama liniei, dar yi crucea ei.
Numai PUNCTUL pune linia la punct. Mama yi pune
copilul neastmprat imediat la punct, educatorul l pune
pe elevul dezordonat yi leney la punct, ct ai zice de-a-ndoaselea:
pseudokynegeticos! Orice om civilizat care cutreier lumea yi
pune documentele la punct, orice vecin yi pune vecinii la punct.
Stpnul yi pune slujitorii la punct, yefii yi pun subordona(ii la
punct. Pluteyte n aer o etern punere la punct... Curat
geometrie, coane Fnic! Linia partidului nu-i pune pe disiden(i
la punct? Evident, n orice chestiune exist mai multe puncte de
vedere... Dac faci not discordant fa( de simfonia mediului,
devii, automat, punct de atrac(ie. Exact ce ai vrut: punct ochit-
punct lovit... Te duci la o recep(ie, (i pui (inuta la punct. La
serviciu trebuie s fii la punct, altfel, ai probleme. $tii, de
asemenea, c n trafic
sunt puncte de control.
Ceri mrirea punctului
de pensie? Urmeaz,
mult vreme, puncte de
suspensie... Unele
propozi(ii nu sunt puse la
punct? n orice btlie
exist puncte de
rezisten(. Orice roman
are un punct culminant.
Multe jocuri se joac pe
puncte. S nu te rtceyti,
(i trebuie cteva puncte
de reper. Puncte, puncte,
puncte. Pduri de puncte.
Oceane de puncte... $i
rbdarea ta are un punct.
PUNCT!
CUVINTE-FANTOM
Sfryitul unor cuvinte yi nceputul altor cuvinte formeaz,
prin legare sonor sau grafic, noi cuvinte, fr valoare
sintactic sau semantic. Ele se formeaz accidental yi nu
conteaz n economia n(elegerii. Le voi numi CUVINTE-
FANTOM pentru c, de cele mai multe ori, ele exist,
dar sunt invizibile. Unele cuvinte-fantom sun, din nefericire,
urt yi se recomand evitarea lor, fiind acceptate, oficial,
numai cteva, pe care nu vreau s le amintesc. Aventura
cuvintelor-fantom e demn de urmrit, ntruct atinge diverse
domenii ale vie(ii naturale, sociale yi culturale. Iat cteva din
fiziologie: soBAR Btrn, siGUR A plecat, el aduNA SULi(ele,
cOBRA Zace; din zona culinar: MdLIN GURAlivul,
cnta CU TITEra, l disculPA HARUL, CU PAharul,
impreSAR MALEabil; din lumea animalelor: cyTIG RUyinos,
el mnCA PRAz, era, de bunseaM GARdian, st eleVUL PE
banc, pe clCI NE sprijinim. Nici lumea psrilor nu este
uitat: se laud C-O CO$melie, st ru CU CULtura,
el instiG INAmicii, po(i
s ntorCI ORIunde.
Din zona copacilor:
peSTE JAR, l desciFRA
SINgur, coloSAL CMp.
Din zona militar:
TU NU-L cunoyti, un
biblioteCAR TU$i,
Ea sTA-N CULise.
Crede(i c scap legu-
mele yi condimentele?
vlCEA Pduroas, un
munte de VAR ZAce
acolo, PIPE Royii. Dar,
Doamne, ce legtur o fi
ntre dragoste yi morcov?
Iat: aMOR COVryitor...
Ct pitoresc ne ofer zona
de contact a cuvintelor!
Rafael - Banchetul zeilor
Constela\ii diamantine
7
Anul III, nr. 9(25)/2012 Constela\ii diamantine
Iulian CHIVU
De la evident la corectitudine e loc pen-
tru toat logica formal, pentru principiile
gndirii de la cel al identittii pn la cel al
ratiunii suficiente, numai c unele comoditti
ale existentei ne statornicesc definitiv n evi-
dent. Nu ne scuz nici c Aristotel nu a pu-
tut ajunge vreodat mai departe de silogism
1
(ceea ce nu mi se pare o evident), si nu ne
ajut nici c scolasticii nu au ajuns vreodat
mai departe de Aristotel, dup cum relev
Russell
2
. Lucrurile au evoluat serios mai ales
cu Gottlob Frege si cu aparitia geometriilor
neeuclidiene care au condus mai apoi la pa-
radoxele teoriei multimilor si a legitimittii
anumitor demersuri logice de demonstratie.
n acceptia ei de specie a actiunii, logica a
conturat scopul formrii gndirii mai nti n
interiorul spontaneittii reflectiei, apoi n ca-
drul constientei acesteia, ca n cele din urm
s se situeze n functia de control al gndirii
celorlalti. Un alt pas considerabil s-a fcut
spre logica fuzzy de ctre Jan Lukasiewicz
prin valenta lui posibil, care scotea gndirea
de sub auspiciile transante ale lui valid si
nevalid. De la evident nu s-a putut trece la
corectitudine dect prin determinarea gndirii
s-si stabileasc obiectul si s se deplaseze
dup acesta, ceea ce deja presupune situarea
n interiorul logicii, fie ea dialectic, aplicat,
pur, deontic etc. Cu secolul al XX-lea, lo-
Cu Bertrand Russell,
c#tre servitutea analizei
gica a adus n atentie judectile cu acelasi
grad de generalizare din studiul inferentelor,
adic transductivitatea gndirii, apoi logica
cuantic sau a modalittilor cauzale cu care
nsusi procesul de logicizare a conturat n
aplicatie structuri logice puternic matema-
tizate: calcullogic (invers dect n logica
lingvistic, de tip gndirelimbaj). Russell,
mai putin n Principles of mathematics
(1903), dar mai accentuat n Les paradoxes
de la logique (1906) si n Mathematical
logic as based on the theory of types (1908),
avanseaz spre un sistem logic axiomatizat,
formalizat si perfectibil, ca n Mysticism and
logic and other essays (1918) s scruteze
evidenta pn cnd admite c enunturi de ti-
pul un numr crete adugndu-i un altul
sau un ntreg are totdeauna mai multi ter-
meni dect o parte sunt acum false. Logica
simbolic si-a pus amprenta asupra gndirii
filosofice a lui Russell ncepnd de la con-
cluzia potrivit creia datele senzoriale sunt
neaprat fizice nu mentale, iar senzatia con-
sist n constienta subiectului despre datul
senzorial. Gndirea filosofic rmne formal
sub semnul infailibilittii judectii matematice
cu argumente fizice pn dincolo de definirea
timpului unic, atotcuprinztor, asemenea spa-
tiului unic atotcuprinztor; fizica nssi a de-
venit constient de asta odat cu teoria rela-
tivittii. Teoria lui Russell si construieste un
argument din suma total a tuturor particu-
larelor care sunt (direct) fie simultane cu, sau
nainte de, ori dup un particular dat
3
denu-
mit biografia acelui lucru cu care va ncerca
s defineasc relatia-timp ca o sum de na-
inte si dup, fr a se detasa astfel de Aristo-
tel si de scolastici. Si asa au continuat mai
apoi Leibniz, Kant, Hegel. Nici Heidegger nu
va putea s se detaseze de Aristotel: Ceea
ce a trecut nu mai este, iar ceea ce va fi nu
este nc
4
. Acceptarea timpului doar ca sim-
plu-prezent nseamn o punere a lui sub sem-
nul onticului, succesiunea de acum-uri con-
duce la continuum si la continuitate (Stetig-
keit). Russell, pe argumentul amintit, ajunge
la spatio-temporalitate, dar nu la acea spatio-
temporalitate fizic, materializat n ceas, si
nici mcar la acea temporalitate heideggerian
care msoar ceea ce este n miscare si ceea
ce este n repaos (adic ceea ce este, nu si
ceea ce exist deja), ci ajunge la materia care
cere o diviziune de lucruri n corpusculi de
timp ca si n corpusculi de spatiu
5
. Ori lucrul
acesta este sub propriile asteptri formulate
fat de filosofi, si anume acelea de a furniza
temeiuri de optimism ori de pesimism (astep-
tri oricum nesatisfctoare) printr-o viziune
integralist a universului. Un filosof al mate-
maticii ar fi fost poate mai aproape de o
solutie dac ar fi fcut o apropiere ntre timp
si infinit, prin calcul infinitezimal, nu ntre
corpusculii de timp si corpusculii de spatiu,
ca n multimile finite. Russell las totusi o
umbr de scepticism n planul gndirii mate-
matice: ori antreneaz faculttile de rationare,
ori serveste unor obiective ingineresti!
6
Ca
s conduc spre idei, matematicianul nu are
dect s mai fac un pas dup ce va fi rspuns
raporturilor, fractiilor: dac 1/1=1; 2/2=1; 3/
3=1... atunci am putea spune c si 0/0 = 1,
respectiv =1, dac nu ar fi categorice
nedeterminri. Relatia etern/infinit poate fi
un raport asemenea celui de genul timp/spa-
tiu, evident tot niste nedeterminri, n care
numrtorul este o conventie metafizic, iar
numitorul e de domeniul fizicii. Russell ns
nu merge n aceast directie, dar e preocupat
8 8 /
48
Anul III, nr. 9(25)/2012 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
C#r]i primite
la redac]ie
de elucidarea cauzelor abisului dintre arit-
metic si algebr, fiindc parcursul dinspre
algebr spre calculul infinitezimal si spre ma-
tematicile superioare n general este o con-
tinuitate. Desigur, se poate aserta inegalitatea
unei multimi din care se iau cteva elemente
cu multimea initial, la care fac trimitere Georg
Cantor si Richard Dedekind, dar cnd se re-
fer la infinit, devine o premis minor nl-
turat de stiinta exact a calculului infini-
tezimal. Este tocmai ceea ce am putea numi
servitute logic fat de adevrul matematic.
Si aici Russell trimite la problema unic, de
care se ocup Kant
7
, respectiv o problem
de logic, una de fizic si una de teoria cu-
noasterii, prima cu un grad maxim de exac-
titate n rezolvare, iar ultima fiind solutio-
nabil cu un grad mare de obscuritate. Dac
logica si fizica nu au rspuns cu exactitate
ntrebrii despre continuitatea spatiului si a
timpului si nici nu vor putea s rspund,
pentru filosofie o problem fr rspuns este
ea nssi un rspuns. Logica si fizica deschid
spre generalitate pornind din sigularitate, n
timp ce teoria cunoasterii se nscrie ntr-un
raport special cu generalul si parcurge drumul
invers atunci cnd nu pleac de la o genera-
litate spre a deschide ctre alta. Generalittile
care cad sub simtul comun rmn n afara
servitutii fiindc nu creeaz nicio constrn-
gere; asa de pild, spune Russell, cei obis-
nuiti cu diviziunea transant a lumii n materie
si intelect cred c numai cei nebuni si filosofii
vd o posibil intersectare a celor dou pla-
nuri. O credint similar mprtsea si Des-
cartes, dar si Spinoza, pn cnd Leibniz s-a
ndoit de dualismul simtului comun, ca mai
apoi s se impun filosofia analitic a lui
Frege, Russell si Wittgenstein. Datele senzo-
riale intr n relatie cu epistemologia nu cu
metafizica; important este c acestea rmn
date. Intersectarea celor dou planuri, res-
pectiv planul intelectului si cel al materiei
senzitive, se regseste pentru Russell n con-
stient, iar cu aceasta se tinde spre filosofia
stiintific evidentiat prin constructii logice,
substituibile entittilor inferate: argumentul
e din domeniul matematicii si trimite la nu-
mrul cardinal inferat din multimi si a crui
existent sau rmne ndoielnic sau e ad-
mis n temeiul unui postulat metafizic ad-
hoc. Analiza lui Russell l situeaz pe o pozitie
constant si n ce priveste cauzalitatea, pen-
ultimul dintre cele sapte principii ale Ade-
vrului (Legea mentalismului - dup care totul
e spirit; Legea corespondentei - ceea ce este
sus este si ceea ce este jos si invers; Legea
vibratiei - nimic nu este n repaus; Legea po-
larittii - totul are doi poli, dou extreme;
Legea ritmului - totul evolueaz si apoi se
perim, sau balansul pendulei; Legea genului
- cele dou principii universale). Dic?ionarul
8
lui James Mark Baldwin i oferise o definitie
care interpreta cauzalitatea n raport cu efec-
tul din dou directii esentiale dintre cele trei
propuse: 1) proces care are loc ca urmare a
altui proces si 2) aspecte ale realittii
distincte, dintre care cel de al doilea ncepe
s se manifeste doar dup ce primul a ncetat
s mai existe - o legtur necesar si sufi-
cient, respectiv una de strict succesivitate.
Analiza lui Russell face precizri restrictive:
cauza determin, nu oblig, asa nct cel de
al doilea sens propus de Baldwin cade fi-
indc, logic si adevrat, o cauz nu poate s
mai determine dup ce a ncetat s mai existe.
Aceeasi servitute a analizei l duce pe filosof
spre avansarea conceptului de constituent
(lumea fizic e alctuit din constituenti mai
mult sau mai putin stabili si permanenti
9
n
functie de schimbrile din corpul nostru, asa
nct ceea ce vedem niciodat nu este ultimul
constituent al materiei), n strns legtur
cu o serie de antecedente fizice sau/si men-
tale. Fr a vedea c el nsusi, fie numai si
prin clasele de particulare (n fond tot o se-
rie de constituenti), se duce spre o teorie ex-
cesiv de conventional a spatiului (de tip
brut, cu sase dimensiuni) ca si aceea a tim-
pului atotcuprinztor, despre care vorbeam
mai sus, Russell i reproseaz lui Bergson c
ridic intuitia la pozitia de unic arbitru al
adevrului metafizic si consider c aceasta
ajunge s mearg mpotriva intelectului
10
.
Aceleasi constrngeri ale analizei merg pn
la ndoiala legat de integralitatea indivizibil
a Universului, dac aceasta se refer la sub-
stantialitate, o iluzie promovat de la Par-
menide la Hegel, desi n spiritul aceleiasi ana-
lize Russell asocia timpul cu doctrinele me-
tafizice dup ce, matematic, l-a admis n eter-
nitatea lui ca pe o nedeterminare asemenea
celei a infinitului n spatialitatea lui. Si dac
nici Parmenide si nici Hegel nu aveau drep-
tate, nedeterminatul matematic este si el,
mpotriva oricrei analize, o iluzie; quod erat
demonstrandum!
1. Pentru logica greac si scolastici teoria silogismu-
lui era doar o teorie a principiilor silogismului
2. Russell, Bertrand; Misticism i logic, Editura
Herald, Buc., 2011, p.86
3. Idem, p. 153
4. Heidegger, M.; Probelemele fundamentale ale
fenomenologiei, Ed. Humanitas, Buc., 2006, p.376
5. Russell, op. cit., p.141
6. pentru cei care ntreab despre scopul matema-
ticii, rspunsul obisnuit va fi c faciliteaz produce-
rea masinilor, cltoria dintr-un loc ntr-altul si
victoria asupra natiunilor strine, n rzboi sau n
comert Idem, p. 68:
7. Russell, B.; op. cit., p. 125
8. Dictionary of Philosophy and Psihology, 1901-
1905 este o materializare a unei idei insuflate de
profesorul James McCosh, de la Princeton, mpreun
cu care avea s nfiinteze n universiatea la care
studiase Departamentul de Psihologie.
9. Op. cit., p. 146
10. Op. cit.,p. 23
Constela\ii diamantine
9
Anul III, nr. 9(25)/2012 Constela\ii diamantine
Cu destui ani n urm (2006), i reprosam,
cu jumtate de glas, eminentului Poet romno-
hunedoreano-european, Eugen Evu, n re-
cenzia la volumul su, Purpura iarn (Eubeea,
2006), excesul gongoric de neologisme. Ma-
estrul a tcut, a acceptat... si, peste trei ani,
numai, cnd citeam si recenzamVntoarea
de curcubee (Hestia, 2009), constatam, cu
bucurie umil: (...) acest nou i splendid
volum de versuri, de 64 de pagini, s-a scu-
turat, N TOTALITATE, de orice dizar-
monie (prin exces de modernitate neo-
logistic), tot aa precum poezia emines-
cian cunoate epoca deplinei maturizri,
apoteotice, n care s-a produs scuturarea
podoabelor.
Poetul impresionantelor doine/dainale
este, azi, probabil cea mai puternic perso-
nalitate lirico-reflexiv, din Poezia romn.
Nu aruncm vorbe-n vnt: nu exist tem,
adnc ndurat/suferit de Duhul uman te-
restru, pe care Eugen Evu s nu si-o fi apro-
Dainaua soteriologic# [i
Orgasmul ini]iatic:
Poeme Interminabile,
de Eugen Evu
Adrian BOTEZ
priat, s nu o fi trit, ntru carnea Logos-ului
su personal si s nu o fi exprimat, cu dra-
matism - uneori atingnd treptele sublime ale
tragicului.
Asa c nu ne mir cum, prin noul su
volum(Poeme interminabile), Poetul Eugen
Evu, academician al Accademiei Internazio-
nale Il Convivio, Sicilia, Italia, a ajuns s
adulmece, ndeaproape, indeterminarea/in-
terminabilitatea divin a orfismului.
Poemele sale, din acest volum, vorbesc
despre Supra-Omul-POET, ca despre o fiint
vecin cu impersonalitatea zeilor si cu o
moarte care, paradoxal, poate, regurgiteaz
viat - eternitate umanizat-expresiv, de fapt:
Nu te mai zbate/ suflet al meu/ zbaterea
nsi/ ti-e dumnezeu.// () GEAMNA
MOARTE/ NASTE MEREU/ Nu te mai zbate/
EU NEALMEU- cf. Invoca(ie nocturn.
nvierea-Renayterea uman este, la
scepticul si sarcasticul tragedian, Eugen Evu,
un fenomen mai curnd Gnostic, dect Cres-
tin. Mielul st sub blestemul amestecului
con-fratern (precum tracicul Frtat, con-
fratern, ntru demiurgie, cu Nefrtatul - apa-
rent paradox, exprimat astfel: Noi, cei adui
aici de moartea Ta murim/ Abject sublim./
Retro, Elohim! - cf. Good morning!), pn la
non-disjunctie semantic: CAIN-ABEL. n
pastoralia n pastoralia!/ Acolo unde cele
dinti sanctuare/Au ajuns reptiliene cui-
bare/Acolo am auzit plnsul mieilor/ Pln-
sul de primvar,/ Al nvierii prin njunghi-
ere -/ n pastoralia, n pastoralia!. Nu e
dect o parodie (cumplit sardonic!) a pas-
toralelor/bucolicelor viziuni vergiliene.
Pstorirea nu mai este, demult, izotopic
semantic cuocrotirea - ci cu jertfa/asasinare,
pgn-slbatic, din partea unei omeniri
coborte, pe linia Revelatiei antroposofico-
steiner-iene, pn la STADIUL INFERIOR-
LEMURIAN(reptiliene cuibare): Pn la
un anumit moment al evolutiei Pmntului,
existau doar FIIN]E CU SNGE RECE SI
LIPSITE DE PASIONALITATE; CELELALTE
S-AU NSCUT PE LA MIJLOCUL PERI-
OADEI LEMURIENE. Prin aceasta s-au
format i cele dou sexe, din sexul unic care
existase pn atunci. Datorit faptului c
omul a eliminat din sine animalele inferi-
oare, care mai triesc i azi ca reptile, i,
mai trziu, cnd a devenit o fiint cu snge
cald, a ndeprtat din sine i neamul ps-
rilor, el a ajuns la maturitatea necesar pen-
tru a primi n sine spiritul, n prima lui for-
m - cf. Rudolf Steiner, No(iunile funda-
mentale ale teosofiei.
njunghierea nu este (aici, cel putin!)
transfigurare, prin junghiul solar - Raza/
Revelatie - ci este mrturia involutiei cani-
balice, autofage (mutatia/ Reciclrile din
interregn/ Energofagia reciproc), a unei
umanitti damnate (dar damnate, dimpreun
cu Dumnezeul ei! - nemila este complemen-
tar trdrii/vnzrii Sinelui Divin, anti-
cipnd functia Iudei!): Mieii zburdnd pe
morminte/ Mieii ntrcati - carne roie/
Adulmecat de canibalii pstori/ Ofranda
cea plcut domnului/ Motivatia fratri-
cidului/ Cainul iertat de cel de mai sus/ Ca
s se mplineasc mutatia/ Reciclrile din
interregn/ Energofagia reciproc/ Para-
digma i strmutrile/ Namilei, Nemilei/ i
rodnicei de frate vnzare/ sngele bunind
n celesta lucrare - cf. Plnsul mieilor.
nvingndu-si, fie si ludic, nclinatia pe-
simist-apocaliptic, precum Poetii/Preotii
Logos-ului antic (care se sinucideau - a se
vedea Petronius sau Seneca! - n mijloc de
fast si ospete!), si Eugen Evu (chiar dac,
lucid, stie c pstrvii-n amonte mor la pra-
guri si, spre amurgul lui ICHTHEOS/Hristos-
Dumnezeu, Nici icre de smnt n-or mai
fi - ambiguu, spre apoteoza... nocturnului:
Sub parapante, corbii zbat stihii - CORBUL
fiind nu doar simbol funebru, ci si Pasrea
FOCULUI!) - se situeaz (militant ANAM-
10
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
NEZIC, rzvrtit contra iernii existential-
proliferante!) sub semnul solar si armonic al
COCORULUI. Pasrea lui Apollon! (Cocorul
este pasrea lui Apollo, zeul soarelui ().
Cocorul este asociat cu poetii, ce l au pe
Apoll o ca patron - cf. Dic(ionar de
simboluri, de Jean Chevalier/Alain Gheer-
brandt): Urcat piepti nu-mi vine s cobor/
(AM FOST, UITAT N IARN, UN COCOR..)
- cf. Balad la Uroi-Simeria. Sau, sofianic-
esen(ial (Sophia androginul din moarte
nviind - cf. Oarba empatie), taumaturgic
(DIN MIEZ SPRE MARGINI VINE VIN-
DECAREA - cf. Balad de septembrie): n
timpul cel mic, al duratei, COCOR,/ din
smulgere spre starea de zbor/ Al inimii
psalm nici odat nu piere.. ./ Stoarce
SOPHIA din fagure miere/ Esenta de
leacuri,himere - cf. Aumbre (amintind,
fireste, de Omul Divin/Cosmic al invocatiei
buddhiste: AUM!).
...Poetul nzuieste, precum Blaga, printr-
o anamnez implicit Logos-ului desctusat,
spre originaritatea misterios/mistic-salv-
atoare, functionnd ciclic (Roiri stelare, sori
ce ard miriade/ Eonii ce se-alung i rsar/
Cu stingerea i iari vii cascade/ SE-
NTORC IZVORURI LA ORIGINI, IAR SI IAR
- cf. Strlumini - dar si: CICLIC natere/
ntru cunoatere/ Prin zodii matere... - cf.
La Novalis): A ne reumple lumea de mister
() Noi, fii din flori ai cerului din cer,/
CZU]I DIN SEMIN]IILE DIVINE?/ Am fost
din ngeri? cei dinti, vzutii,/ ASCUNSI
N RAI CA-N CURCUBEU PUNII? - cf.
Balad la Vlcele Bune. S nu uitm c hie-
rogamia luciferian/luciferic a Eminescului
se realizeaz, n fapt, ntrePunarul Cosmic
(Ce mple cupele cu vin/ Mesenilor la ma-
s,/ Un paj ce poart pas cu pas/ A-mpr-
tesii rochii - hephaistico-anamnezic si, n
acelasi timp, tinnd/stpnind trena de foc
con-stelar/ con-stelativ a Lunii!) si Lun/
Fata din rude mari mprteti...! Astfel,
devenind/atingnd Stadiul Eliberrii Ante-
Nirvanice, Brahman: Vis visat oglindit/ Li-
bertate luminnd - cf. Sanctuar pe umeri.
Totul, pentru soteriologie! - cci: Nu-i
scris la care pagin e moartea - cf. Epifanie.
Altfel, rmi n nadir - ytiind, dar/deci murind:
Pulsatia zburnd prin armonii/ Se-ntoarce-
n orizont-nadir. Vei ti - cf. Epifanie. Cine
tie prea multe, moare prea repede, nu? Pro-
babil, dac nu crede n Sansa Revelatiei. Dar
numai dac Misterul blagian al minus-cu-
noayterii/ cunoayterii luciferice, de fapt, al
Re-Armonizrii cususul, prin ruptura, ACUM,
cu josul - este pstrat (consecutiv, apare, o,
mult-asteptata DAINA din colind!): Mu-
rindu-mi moartea-ntre pmnt i cer/ Re-
umplu Nemurirea de Mister./ Al Spiritului,
moartea nu-mi d pace/ De-aceea cnt i
Florile-sunt-dalbe... - cf. Florile dalbe.
Da, dainaua barbilian-soteriologic, prin
orb Misterul Re-Armonizrii Cosmice: AINA-
DAINA, orb misterul/ Zdreanta purpurei,
BLAUR/ Cnd ngenunchiase Cerul/ Din
splendoare-n frig de aur - cf. De adio. Bala-
urul fiind Paznicul Sacru al Misterelor Eleu-
sin-Demiurgice...!
SOPHIA nu este ytiinj, ci STIRE
NTRU SINELE UMANO-DIVIN/ ntelepciu-
nea Magului Kogaionic - altfel, se micso-
reaz sansa Revela(iei Soteriologice (fanta
dinspre Misterul nvietor se ngusteaz!):
Hristos tiind aflase. Eternitatea scade - cf.
Oarba empatie.
Voind s des-cnte Kali Yuga/ Vrsta
ntunericului/ Fierului (cnd Moartea b-
trn-n stihii/ Url gravid prin gloate... -
cf. Kali Yuga) - Poetul este/devine, initiatic,
Pasrea Haar, orfic si thanatic, totdeodat
(dar exorcizarea de moarte se face tocmai
prin... murirea ntruCNTEC-REARMONI-
ZARE, NTRU NOU COSMOS! - cu moarte
pre moarte clcnd): Acea pasre prea-
nalt plutind/Sub care inima ta se mai
zbate/Numele i-l CNT parc murind -
cf. Pasrea HAAR. Sau, din nou, echivalarea
dubl, a Poetului si a Revelatiei, cu Harul
Apollinic/COCOR, taumaturgic, ntru tha-
natomahie: Sub azimut btrn COCOR/ r-
znd eu MOARTEA MEA S-MI MOR! - cf.
Cntec pentru Canon-Group. Si, altfel si
mereu la fel: Logos strpuns ca rit al nvie-
rii... - cf. Miel al durerii (variant). Moarte
initiatic, autosacrificial, a Poetului, pentru
a adeveri Efectul Soteriologic/Cathartic, al
Poeziei: Nu plnge-n vis btrn, Miel al
Durerii.../ n paradis vor nflori iar merii/
Gustnd smnta cu amar ocult,/ Cunoa-
terii altoiul vindecrii/ Cel reprimit ca dar,
prinos plcut,/ Se-nfrupte-n noi misteru-
mpreunrii? - cf. Miel al durerii (variant).
Iat cum apare Poetul eliberat/mntuit,
prin Logos orfico-demiurgic - imperativ si
inspirat, chiar theogonic, ntru a sa demi-
urgie: Dati-i poetului pdurea vie/ O va
sculpta i o va umple de zei/ Apoi va inventa
o teogonie/la care s se-nchine discipolii
si - cf. Da(i-i o pdure...
...Coperta ar trezi, poate, impresia c Po-
ezia Maestrului este una erotico-sexual. Si
novicii, vznd reiterarea cuvntului orgasm,
vor ntretine aceast fals idee, despre Poezia
Poetului! S fie, aici, si o oarece usurtate a
Maestrului, care mai derapeaz, cnd si cnd
... poate calculat, atrgnd cititorul n viitoare
capcane semantice: Zdrente bikini chiloteii
primelor orgasme (cf. Un pamphlet, ma non
troppo)...?! Se poate.
Pentru c, iat ce structur sintagmatic
domin semantica orgasmului, din acest vo-
lumevuian (si nu numai!): Ontologia orgas-
melor tale/ Si verticala punere-n cruce a/
ngerului n organic nprlind /- TU
ASEMENI SCLDTOAREI/EU ASEMENI
CASCADEI -/ Jertfe plcute Daimonului-
cf. Eros t.v. nocturn - O descriere a
orgasmului, n DOIME (variant).
...Da, Pcatul Proliferrii (sexualitate
njosit/njositoare!) - DOI tr ebui e
transfigurat n OPUSUL su - deci, resa-
cralizat: deasupra de DOI, s fie, din nou,
pitagoreic, Stpn-UNU - deci, REFACEREA
TREIMII!!!
Francezii, buni cunosctori ai mythos-
ului sexual, vorbesc de la petite mort. Ca
metafor a ORGASMULUI. Dar si grecii
antici i nfrjeau pe Eros, pe Thanathos si
pe Hypnos...!
Ce este, deci, orgasmul evuian? Este for-
ma specific de moarte inijiatic. Tu ase-
meni scldtoarei/ eu asemeni cascadei -
spune stihul evuian. EA este totcuprinz-
toare/ mbrtistoare a mortii, iar EL se
arunc, initiatic-cascadic, blagian (TIMPUL
CASCADi caracterizeaz pe cei ce tr-
iesc n trecut, pe CEI CE ACORD VA-
LOARE TRECUTULUI, CARE A FOST DE
AUR - cf. Lucian Blaga, Orizont yi stil, Ed.
Humanitas, Bucuresti, 1995, pp.84-101) - n
mbrtisarea mortii, spre a avea parte de
nviere: Noua Femeie/Noua Lume!
Harap-Alb a nviat, n finalul basmului,
prin orgasmul erotico-thanatico-hypnotic:
I se taie capul (rdcina fiintei umano-divine)
- si devine (prin Fata mpratului RO$ -
adic, a Soarelui!) - TREZITUL si, deci, RE-
NSCUNATUL COSMIC, cupaloyul demi-
urgic redat: () atunci Harap-Alb ndat
NVIE i, tergndu-se cu mna pe la ochi,
zice suspinnd: - Ei, da din GREU MAI
ADORMISEM! - Dormeai tu mult i bine,
Harap-Alb, de nu eram eu, zise fata mpra-
tului Ro, srutndu-l cu drag i DNDU-I
IAR PALOSUL N STPNIRE.
...Da, Eugen Evu dezvolt, astfel, Mistica
Femeii. Prin Femeie ne-a venit Moartea, tot
prin Femeie (FEMEIA COSMICO-MARIA-
NIC!) ne vineNVIEREA/ verticala pune-
re-n cruce! Tot scenariul erotic, pream-
rirea FEMEII - este jertf plcut DAIMO-
NULUI socratic, Logos-ului ntrupat (dac
folosim limbajul crestin).
...De la volum la volum, asteptm, de la
Eugen Evu, noi revelatii existentiale si, mai
cu seam, revelatii re-sacralizante. Continuu
n viziune, mereu si mereu (interminabil!),
el nu ne dezamgeste, nici mcar o dat, nici
mcar o clip de/din ... interminabilitate!
Singura problem este (si rmne!) una
destul de grea: ca Eugen Evu s fie citit n
cheia sa originar, n care si-a deslusit, sie
nsusi, ceea ce divinitatea i-a dezvluit (ct
de ocult!) Misterele Isiaco-Eleusine. Oare va
fi posibil? Si n ce proportii umane?
...Se va vedea, n timp. la bon entendeur,
salut! ...Dar Poetul va apuca, oare, s stie/
afle (sofianic!) dac... da, ori dac ba?! Cnd
interminabilul poetico-initiatic va deveni
desvryire/terminare a $TIRII SOPHIA-
NICE - a INITIERII generale? Asta n-o poate
sti nimeni, din zona orgasmului inijiatic.
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
11
Anul III, nr. 9(25)/2012
v i n e v r e m e a
se uit amintirile la mine
nimic din ce-am fost nu-i lumea real
urc n gnduri bolta ideal
ngheat timpul n straturi saline
pribeag prin alt lume si nu mai stiu
cum s-l descopr pe cel trudit de atunci
natura spune basme fostilor prunci
lumina divin se pierde-n pustiu
vine vremea s-l plng pe cel ce- am fost
sub alt univers gnduri de zpad
mi caut trupul fr niciun rost
m-ai fcut Doamne un cuvnt cltor
ntre dou lumi cine s mai vad
cum se-nchide viata c-un zvor
a r b o r i d e v i s
n oglinda unui cer uitat se sting
amintirile celui ce-am fost atunci
tnr si ferice ca pasrea-n lunci
cnd zborul din spirit nu pot s-l cuprind
cu aripa frnt n noapte cobor
arborii de vis se desfrunzesc n cale
ntre ieri si mine cresc porti de zale
iluzia vesniciei plnge-n dor
Te astept Doamne cu fiecare clip
de imagini din nevzut mi-e sete
mi-a zidit viata calea de risip
drumurile toate au dus ctre cer
singurtatea creste din regrete
voi nvta dincolo limba de ger
d e d u c ( i e
tainic se stinge lumea val dup val
fluviu fr-nceput si fr finit
stim doar izvorul din care ne-am ivit
nevzut cade jalnic al noptii mal
cine poate opri trista cdere
gndul flmnd de lumina divin
gseste-n real partea mea de vin
de trece trupu-mi n neagra scdere
scot masa si timpul din lumea de apoi
numai spirit infinit n Sfntul Duh
voi fi pentru eternitate altoi
din care va-nflori izvoare ceresti
de-a pururi hrana unui etern vzduh
si-n absolut Doamne Te deduc cum esti
o g l i n d i r e
imaginea mea se rsfrnge-n mare
att de infinit-i noaptea-n spatiu
de-o calculez algebric cu nesatiu
si nu gsesc formula drept crare
care s duc direct n paradis
s visez fericit o vesnicie
si-n spirite ax de simetrie
cnd tot universul nu-i dect un vis
pe care l-a visat tainic Dumnezeu
de-a fcut lumea noast cu Duh Sfnt
s moar infinitul n noi mereu
cum se stinge toamna lumina n rod
s creasc arborii n mai din pmnt
ca glasul bisericii ntr-un prohod
s t i n g e r e a
plnge-n mine noaptea cu dor de moarte
inima se stinge de-atta jale
nu-i mai poate spiritu-mi s-i stea-n cale
vremea si-a pierdut si ultima parte
ntre lumea vie si lumea de-apoi
vine visul sacru s m devore
rmne doar cuvntul s m-adore
cnd privirea vie va privi-napoi
cine opreste aceast cdere
ce lumin sfnt poate vindeca
a tri n cuget nu am putere
plnge pentru mine ziua de mine
n sonet iubito te poti apleca
versul meu s-ti fie lacrimi si pine
s t a r e a de p l u t i r e
trec prin lume ca lebda prin ap
nimic nu se hrneste cu gndul meu
vremea vorbeste limba unui ateu
n spirit taina sfnt adnc sap
mi-am fcut o credint din natur
n orice fiint-i fapta divin
pentru necugete n-am nicio vin
numai n mine nu gsesc msur
s mai integrez spirite paralele
dou lumi nscute din acelasi gnd
n care doar timpul se-aude plngnd
cnd moartea ne urc peste nivele
unde natura poate pierde masa
asa cum printii si-au lsat casa
t i m p y i l e g e
se-adun vremea la mine n soart
s-i vorbesc despre ale toamnei roade
dar aud cuvntul cum din gnd roade
ulmul ce- a fcut azi ultima poart
lsat deschis spre nefiint
acum poate intra n inima mea
orice raz stins din apus stea
si m ncarc cu divin credint
att de aprins de sfnta lumin
c ard pn la suflet n sonete
ca mireasma merelor din grdin
orice nger poate acum culege
taina din versuri fr s regrete
c n-am mai tinut cont de timp si lege
Aurel M. BURICEA
s o n e t e s o n e t e
12
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
Florin M~CE{ANU
Rafael a rmas cel mai
spontan dintre artisti. S-a
nscut n Umbria. La 11 ani
rmne orfan. Primul su
maestru a fost Perugino. n
cadrul formal al stilului lui
Perugino, a fcut dovada, nc
de la nceputurile sale, de o
incomparabil prospetime de
simtire care profit din plin de
armonia dezinvolt a
maestrului.
La Florenta, ntre 1505-1508,
s-a ndreptat spre Leonardo
prelundu-i piramidal,
clarobscurul, tipul de portrete.
Dar autenticul depseste
formula. La Roma a fost
nsrcinat cu pictarea Stanze-
lor Vaticanului (ncperile
apartamentului lui Iuliu al II-
lea) si a creat aproape dintr-o
dat marele stil necesar. n sala
asa-zis Della Aegnatura
(1509-1511), compozitiile
simbolice figurnd Teologia,
Filozofia, Poezia si Dreptul
reprezint, completate si
explicate de alegoriile de pe
bolt, edificiul noii stiinte,
replmdirea umanist a
gndirii si a credintei, a creatiei
si a vietii civile.
n naratiunile din sala lui
Eliodor (1511-1514), Rafael, de
pe acum maestru al impresiei
resimtite n contact cu arta
antic, rspunde unor
imbolduri datorate lui
Michelangelo, colorismului
venetian si luminismului.
Devenit pictor oficial al
Bisericii romane, Rafael a
revizuit domeniul nelimitat al
iconografiei religioase. Biblia si
Evangheliile chiar au fost, la
rndul lor, rennoite de Rafael.
A dat multor scene o
interpretare att de clar, att
de plastic si de poetic nct
pn n zilele noastre, urmasii
si au trebuit s se
multumeasc a-l imita,
neputndu-l depsi. Fr a
nceta s-si asimileze aporturi
mereu noi, Rafael lrgeste
orizontul picturii religioase n
madonele sale n care expresia
d un sens divinului nebnuit
pn la el.
Portretele lui Rafael ocup
un loc aparte. Ele reprezint
adesea experiente artistice
fascinante (gama de griuri din
Castiglione, gruparea figurilor
ntr-un portret de mare fast ca
Leon al X-lea), dar ndeosebi
capodopere ale artei de a
caracteriza si de a evoca o
atmosfer - cea din societatea
n care, dup moartea unui
asemenea artist, se spunea c
viata nu merit s fie trit.
Pe msur ce statica lui
Rafael mprumut din univers
elemente din ce n ce mai
numeroase, Michelangelo
introducea tot mai mult
dinamismul su n formele n
miscare.
Rafael nu a fost cstorit
niciodat. A avut dou mari
iubiri care mor n acelasi an cu
el. S-a nscut n Vinerea mare a
anului 1483 si a murit n Vinerea
mare anului 1518.
R
a
f
a
e
l

-
A
u
t
o
p
o
r
t
r
e
t
Rafael - Btlia de la Ostia
CINQUECENTO -
RAFFAELLO SANTI
CINQUECENTO -
RAFFAELLO SANTI
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
13
Anul III, nr. 9(25)/2012
Boris MARIAN
Deten(ia
Se prea c omul care rspundea de
functionarea injectorului de ulei lipsea.
Apartamentul profesorului era la etaj. El
era vduv si avea doi copii perfecti. Lumea
credea c sunt produsi n laborator. nsusi
profesorul aprea noaptea sub chipul unui
motan negru. Era un profesor emerit, desi
nu era membru al Academiei. Se ocupa de
magia neagr. Nimeni din personalul
casnic nu discuta aceast chestiune. Erau
destule cazuri dezbtute la Tv, n oras,
astfel c profesorul nu fcea o exceptie.
Desi diavolul si bgase coada,
experientele si continuau cursul. Scopul
profesorului si al asistentilor si era s
gseasc secretul vietii vesnice. n micile
custi de la subsol erau pstrati sute de
soareci albi, fiecare fiind injectat cu alt
solutie. O parte dintre ei mureau, dar, de
cnd ncepuser experientele, 15% dintre
bietii patrupezi o duceau bine, unii avnd
chiar nclinatii spre limbi strine. Cu ctiva,
profesorul discuta filosofie. Nici unul nu
protesta c este nchis. De fapt, ce
urmrim?, ntreb ntr-o zi unul dintre
asistenti. E foarte limpede, prelungirea
vietii poate fi obtinut numai n conditii de
detentie absolut, asta urmrim, trecerea
de la detentia soriceilor la detentia
oamenilor, a venit rspunsul profesorului.
De pild, dac instalatorul care trebuia s
repun injectoarele de ulei n functiune, nu
lipsea, acum aveam cldur. Asistentul s-
a gndit putin, apoi a revenit. Dar dac
are nevoie de piese de schimb, ce
facem?. I-am putea da un bilet de voie,
dar acum nici nu stim unde este.
Asistentul nu prea foarte convins.
Instalatorul o tulise, era evident. Trebuia
cutat altul. Iar soriceii nu se pricep la
injectoare, n schimb pot fugi cu prima
ocazie. Asistentul l privi ngrijorat pe
profesor. Pe msur ce l privea, acesta
devenea tot mai asemntor cu un motan
negru.
BorisAnti-sentimente
Sentimentul c esti iubit nu ntrece nicio
alt fericire. Banal, dar adevrat. Culturism,
naturism, prostii. O poezie bun, o iubire,
da, prelungesc viata. Triasc viciile! Ele te
fac s triesti, altfel esti o plant. O poezie,
un vers pot fecunda ca albinele. Dect
voce mare, o bun vocatie.ntr-un cerc nu
intr dect prizonierii egolatriei. Ce
nseamn a fi universal? Nici pe
Dumnezeu nu-L recunosc toti. Frunzele
acoper cerul, dar tot frunze rmn, deci
ridic-te si priveste. ntr-un miez de noapte
crncen, m-ntlnii cu Edgar Allan Poe,
versul lui, cum s nu plngem? Corbul su,
domn peste hu. Roua nu cade din cer.
Este un dar pmntesc. Din cer cad psri
moarte, bombe si deseuri din avioane.
Curenti cristalini ai Mediteranei n ochii
omului nordic. Pe valurile calme cum
lunecam la vale, Arthur Rimbaud cu mine
ne ntreceam n plns, copil pervers,
Poetul, avea grijile sale, eu pe Corabia
beat, tinnd catargul strns. Nesomnul ca
procuror, mi-a spus cineva. Pielea fin a
mesteacnului, obraz de copil, devine
brusc aspr, se destram, frunzele tremur.
Mormintele, monumentele eroilor si
martirilor ar trebui s fie modeste pentru a
se deosebi de cele dedicate nulittilor.
Ce-i poti spune unei fiinte de care te-ai
ndrgostit pe loc? Nimic. Esti mut ca o
carte nchis. L-ati ntrebat pe Kafka de ce
nu este vesel? Dar pe Rimbaud, dar pe
Lautreamont? Veselia nu este dect
aspectul de suprafat. Pot s rd de mine,
de fanfaroni, dar niciodat de infirmi,
bolnavi, idioti din nastere. Profunzimea nu
se caut, ea este sau nu este, ca un crater
de vulcan ascuns.
C#r]i primite
la redac]ie
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
14
Anul III, nr. 9(25)/2012
George FILIP
(Canada)
Fuga la Ceruri
- regretatei poete Constanja Buzea -
a plecat yi Constan(a Buzea la cer.
poart n bra(e un steag alb - de eter
pe care sunt scrise poeme nescrise,
n care suspin nfrngeri yi vise.
prin versul ei cu metafore sece
a scris c nu bnuia c-o s plece
curnd - pe muntele sacru al humii;
vroia s mai stea pe pljile lumii.
eu ytiu poeta - poate ea m-a uitat.
o ytiu de la soarele ei preferat
ce-i rsrea din Mare - pe la Neptun;
printre amintiri payii ei i adun,
cnd o bronzau adnc vntul, hrjoana,
lng pruncii ei - Andrei yi Ioana,
cnd Iuda vroia s-i fure copiii,
s-i duc-n palatul nimicnicii...
prin Edenul nostru a stat doar un pic.
poeta... de-acum nu mai scrie nimic.
se duce la cer frumoas yi dreapt,
Magda Isanos pe-un nor o ayteapt.
poleite cu lumin yi pace,
poate - o nunt n ceruri vor face
la care s tnjeasc fostul ei bard,
privind cu regrete yi trist - peste gard.
multe poeme-s rmase nescrise,
n care suspin nfrngeri yi vise;
purtnd n bra(e un steag alb de eter
a plecat yi Constan(a Buzea la cer...
31 august 2011, la Montreal
Ochi ceresc
Nu mai plnge mam,
voi veni acas
Cnd vor cade-n curte
calmii lilieci.
Seara cnd v-adun,
s mi pui pe mas
Strachina din care
am s gust pe veci.
Nu port nici o vin
c din pruncii-(i, yase,
Numai unul, toamna
n-a pus cununie.
Eu m-am vrut ca mire
pentru libertate
$i-am sdit n via(
flori de omenie.
Ce mai e pe-acas?
nc v mpuyc?
Dumnezeu priveyte
calm, prin ochelari
$i nu-yi aminteyte
c-a fcut vreodat
Nici stigmate royii,
nici pe mercenari.
Tata cum o duce?
satul ce mai face?
Dar lsa(i triste(ea,
norii se destram.
Voi veni acas,
sau vii tu n ceruri?
Bun e Dumnezeul;
nu mai plnge,
mam...
Fr trup
Te-ai golit de suflet
ca Hristos, n fiare
$i (i cau(i trupul
ntr-un dans infern.
Nimeni nu te ytie
c eyti prins n gheare
$i te poart-n bra(e
zeul tu etern.
Ai deprins yi zborul
cu bujorii-n gur
Lunecnd prin gloan(e
ca un lin condor
Pe altarul Trii
cuminictura
Guyti - yi (i cresc aripi
yi te pierzi n zbor.
Numai trupul, trupul
(i rmne rece,
Fiindc sus, n ceruri
ar pu(i a seu;
Ctre (intirime
carnea (i-o petrece
Lumea prea supus
ntru Dumnezeu.
Nimeni nu te ytie
c eyti prins n gheare
$i te poart-n bra(e
zeul tu etern;
Te-ai golit de suflet
ca Hristos n fiare
$i (i cau(i trupul
ntr-un dans infern...
Democra(ie la pilul...
Planeta noastr e o pia(
Iar vreme, cred, c am destul
S fac risip yi de via(.
M-am risipit prin adultere,
Am fost adesea pclit,
Am rs de bani, de tinere(e;
ntr-un cuvnt: m-am risipit.
De multe ori m doare capul
Dar vie(ii nu-i mai aflu rostul.
M prind hingherii, nghit hapul
Iar lumea-mi zice Gheorghe prostul.
Democra(ie pentru soart.
Punem pe pine alifie;
Amanta mea a scris pe poart :
INTRATI, AVEM DEMOCRATIE...
De vnzare
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
15
Anul III, nr. 9(25)/2012
Ion SOARE
Primul volum beletristic al lui
Marian Ptraycu, Viata ca o pro-
vocare (Rmnicu-Vlcea, Ed. For-
tuna, 2010) reprezint, nu mai putin,
o provocare pentru cititorul de lite-
ratur, autorul fiind cunoscut mai
mult n calitate de cercettor n do-
meniul chimiei si ca alctuitor prin-
cipal al Monografiei comunei Ci-
neni din judetul Vlcea - una dintre
cele mai bune lucrri de acest gen.
Subintitulat roman necon-
ventional, n realitate, cartea este
scris n cunoscutul stil clasic, cu
unele derogri din care se pot de-
duce lecturi semnificative (decons-
pirate frecvent de P. P., prin citate
uneori copioase). Printre manifest-
rile de nonconformism artistic ale
romancierului, s-ar putea mentiona
recurgerea - deliberat - la povesti-
rile n lant, cu subiecte izvornd
unul din altul, sau declansndu-se
concentric, ca un fel de paranteze
la paranteze. Pe de alt parte, al-
turi de veridicitatea evident a n-
tmplrilor relatate n roman, cons-
tatm pstrarea nealterat a nume-
lor si prenumelor personajelor, ceea
ce ne duce cu gndul la un demers
de natur memorialistic. Mult mai
neconventional, chiar atipic, ni
se pare personajul propus de autor,
adic naratorul nsusi (chiar dac
vorbeste despre sine la persoana a
treia) - un om a crui zbatere exis-
_ntre romanesc
[i memorialistic#
tential, din copilrie si pn aproa-
pe la zi, este, ntr-adevr, impresio-
nant si, n multe privinte, exem-
plar: el si ncepe viata dezavanta-
jat, dar lupt cu un eroism admirabil
pentru pstrarea conditiei umane
si a demnittii proprii (dar si a al-
tora), reusind s devin, de fapt,
un nvingtor.
Din punct de vedere stilistic,
scriitorul se dovedeste un fiu cre-
dincios al zonei. La neaosismul
lexico-morfo-sintactic al limbajului
caracteristic Lovistei, n spet - cel
din Greblestii Cinenilor, el adaug
si o inovatie... veche, dar putin uzi-
tat de scriitori, de natur fonetic:
reproducerea exact a pronuntiei n
vorbire, ceea ce, pe de o parte, a-
minteste de poezia dialectal a lui
Victor Vlad Delamarina, dar si - mai
spre zilele noastre - de George Voica,
cel din Univers uman. Ca filolog si
promotor al limbii literare, i-am su-
gerat (la corectur) - fr succes! -
s renunte la aceast particularitate
stilistico-fonetic, ns este binecu-
noscut nversunarea (a se citi n-
cptnarea) cu care Marian P-
trascu si apr (deseori, aflat n mi-
noritate absolut!) principiile si ide-
ile. O alt initiativ a sa care du-
neaz unittii romanului si - n sub-
sidiar - fluentei expunerii, este de-
scrierea, pe zeci de pagini, a unor
traditii si obiceiuri locale (ca ntr-o
monografie, sau o carte de specia-
litate), fr ca acestea s fie sudate-
asimilate n testura romanului,
adic n viata unor personaje, asa
cum s-ar fi cuvenit din punct de
vedere artistic.
n ansamblu, romanul - inspi-
rat ilustrat de Ion Tlmaciu si pre-
fatat corespunztor de Doru Cp-
taru - se citeste cu interes, chiar si
n ultima parte a crtii, cnd eternul
disident (indiferent de regim!) se
transform din beletrist n publicist
pe alocuri extremist, deseori - viru-
lent; ntotdeauna, nemultumit si
polemic.
Culoarea viespilor
Bunicul se trezi la prima zare... printre albine
Bolta era de culoarea viespilor
Btrnul si puse masca apicol
Treblui la albine, ct fu ziua de lung
Bolta era de culoarea viespilor
Era tare mndru de albinele lui
Era spre anotimpul rece...
Albinele att de timide, att de gingase...
Bolta era de culoarea viespilor
Era spre sear... ctre ora ceaiului
Masca apicol la o parte... l urmau mii de albine
Bolta era de culoarea viespilor
O lua la pas... mii de albine zburau mprejur
O mnie... o vuitur... un tunet... l hituiau
Bolta era de culoarea viespelor
Trepte grandioase nainte... fr cumpan... sovi nesigur...
Alunec... teasta cheal-ntepenit-n bordur
Bolta era de culoarea viespilor
Casa cu fatada grandioas italian
Usile dltuite-n lemne vechi de stejar
Bolta era de culoarea viespilor
Livada cu stupi
Dincolo de gard era livada... pomii
Cu fructe prguite atingeau tarina
Zi de zi, ginile si rata-i cercetau topografia
Mai ales n zori si la apus, cnd razele
mbie tandru ...mndra livad cu stupi si albine
Blnde dac de nimeni nu erau provocate
Spre sfrsit de amiaz, pe la prietene bunica vizita
Apoi alerga pe la cumprturi pentru ceaiul de sear
Orez, fin si zahr la pungi, ulei la sticl de-acas
Biscuiti la gramaj, la fel si la unt, greu de gsit
Poposeam ndelung pe acoperisul surii duble
Sub mrul cel btrn, cu ramuri contorsionate
Citeam sau priveam cum crestea via;
Urzeam fantezii extravagante pe care domnisoarele
Le nscocesc fr legtur direct cu ce urma
S se ntmple... pmntul va fi despuiat... sterp va deveni...
Pomii care mngiiau pmntul cu fructele coapte...
s-au dus... ntmplri nevzute de nimeni pe atunci...
cnd livada cea mndr avea stupi si albine
Mariana ZAVATI GARDNER
(Anglia)
V
e
r
s
u
r
i
V
e
r
s
u
r
i
16
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul III, nr. 9(25)/2012
Octavian LUPU
Cu sigurant c este imposibil s ajungi
la Paris fr a vizita, mcar exterior, Grdina
Tuileries si Palatul Luvru, dispuse la captul
estic al axei istorice a Parisului, ce porneste
de la Arcul de Triumf, se continu cu bule-
vardul Champs-Elysees si ajunge n Piata
Concorde, n locul de amplasare a Obeliscu-
lui Egiptean. Chiar dac timpul este scurt sau
programul turistic se prezint ncrcat, o tra-
versare rapid a parcului Tuileries se va im-
pune de la sine, iar o privire fugar a statuilor
dispuse n exteriorul aripilor castelului ti va
evoca ntr-o clip istoria zbuciumat, dar fas-
cinant a Frantei. De aceea, pot spune c
este imposibil s ai o impresie autentic asu-
Paris - farmecul gr#dinii
Tuileries [i rafinamentul
Palatului Luvru
pra Parisului fr a vizita vestigiile celor care
au adus glorie Frantei n timpul evului mediu
si au pregtit evolutia ulterioar din timpurile
moderne si contemporane. La cine m refer?
Binenteles, la regii Frantei si la dinastia
Bourbonilor, fr de care niciodat nu am fi
avut aceste lucrri arhitectonice fascinante
din inima Parisului si fr de care statul fran-
cez nu ar fi putut s apar vreodat asa cum
l stim din crtile de istorie.
Dac pn la vizitarea Parisului am fost
un republican convins, avnd mereu n fat
idealul liberttii, egalittii si fraternittii,
dac acest spirit m-a nsotit de-a lungul vizi-
trii axei istorice, imediat dup ce am psit
n Grdina Tuileries am avut perceptia unei
epoci n care aristocratia era un factor de
progres pentru societatea francez. De fapt,
acest parc minunat, ntins pe o suprafat de
25 de hectare, exprim cel mai bine simetria,
perspectiva si ordinea grdinilor franceze n
stil renascentist, oferind confort si bucurie
indiferent de anotimp. Privind din dreptul
terasei dinspre Sena acest ansamblu de co-
paci si grdini, am retrit, pret de mai multe
clipe, perioada de aur a regalittii din timpul
regelui soare, adic a lui Ludovic al XIV-lea.
Deodat, tot republicanismul meu a dis-
prut pentru a face loc viziunii strlucitoare
a unei perioade de maxim nflorire a Frantei,
cnd frumusetea si rafinamentul acestei tri
unice ajunsese s fie cunoscut pn la mar-
ginile lumii. Fr s vreau, am avut sentimen-
tul pierderii iremediabile a unor valori impre-
sionante descoperite cu putin timp nainte
de apusul brutal al regalittii. Nu as putea
preciza foarte exact ce anume m-a determinat
s mi schimb perspectiva, dar cred c
secretul se afla n armonia pe care am putut
s o discern prin farmecul inconfundabil al
acestui parc vorbind mai bine dect o mie de
cuvinte despre strlucirea acelor vremuri.
Mergnd de-a lungul aleii principale, pri-
vind fntnile arteziene cu motive neoclasice,
observnd copacii tunsi la aceeasi nltime
si admirnd varietatea vegetatiei din inte-
riorul grdinii, mi-am dat seama ct de ne-
Mai departe, am parcurs rutele de acces ctre Palatul Luvru yi am admirat motivele medievale
yi romantice ale acestui complex arhitectural unic, pentru ca la plecare s njeleg c niciodat
revoltele populare nu au adus ceva bun atunci cnd acest lucru a nsemnat distrugerea ordinii
anterioare yi revenirea barbariei la putere sub forma mprajilor proletari. S fi devenit
regalist n urma acestei introspecjii, imposibil de trit doar prin lecturarea crjilor de istorie?
Nu ay putea spune cu precizie acest lucru, dar cu siguranj ceva din sufletul meu a rmas
pentru totdeauna atayat de aceste relicve ale unei glorii apuse pentru totdeauna yi ale unui
timp cnd ordinea, simetria yi perspectiva constituiau pecetea inconfundabil a Renayterii, un
lucru radical opus mniei oarbe a maselor ajjate de instigatori lipsiji de orice fel de scrupul,
dar mai ales de omenie.
Palatul Luvru (n fa(: Piramida de sticl)
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
17
Anul III, nr. 9(25)/2012
dreapt a fost acea revolutie care a distrus
din temelii o epoc glorioas pentru a face
loc unei perioade lungi de distrugere si de
continu tranzitie, care poate nu s-a ncheiat
pe deplin nici n prezent. Se pare c istoria
nu admite astfel de discontinuitti fr a n-
crca nota de plat a generatiilor urm-
toare, fiindc desi revolutia a eliberat ener-
giile multimii, anarhia si convulsia oarb re-
zultat nu a condus la un efort constructiv
dect dup ce noua ordine s-a nfiripat la ca-
ptul multor experimente sociale mai mult sau
mai putin fericite.
n principiu, Grdina Tuileries se com-
pune din mai multe sectoare dispuse simetric
la dreapta si la stnga aleii principale, care
ncepe din dreptul Pietei Concorde si se n-
cheie n Piata Caruselului, chiar n fata Pala-
tului Luvru, mai precis n locul n care odi-
nioar a existat Palatul Tuileries. Practic, ime-
diat dup intrarea dinspre axa istoric se
poate admira o imens fntn artezian, du-
p care se pot observa la dreapta si la stnga
sectoare rectangulare cu vegetatie felurit
compus din arbusti sau plante armonios dis-
puse n interiorul acestora. Exist o varietate
ncnttoare n maniera de dispunere, precum
si n prezenta diferitelor specii de plante, fapt
care confer farmec si savoare, ca o mrturie
a stilului si rafinamentului francez. Iar la ca-
ptul dinspre Palatul Luvru se poate admira
un bazin de ap octogonal, care ncadreaz
simetric toate aceste sectoare de grdin, ofe-
rind o perspectiv unic atunci cnd privesti
de-a lungul aleii principale.
Numele de Tuileries a fost preluat de
la destinatia initial a locului n care a fost
amplasat ulterior grdina, mai precis aceea
de a gzdui o fabric medieval pentru pro-
ducerea tiglelor din lut ars folosite la acope-
risurile cldirilor din Paris, tuile nsemnnd
,tigl. Fiind chiar pe malul Senei, lutul de
culoare rosiatic folosit pentru manufactu-
rarea acestor elemente de constructie era pre-
zent din abundent, fapt care explic denu-
mirea n limba latin de rubras - teren ro-
siatic, din care a derivat n francez cuvntul
Luvru printr-o transformare fonetic inge-
nioas. Nu sunt lingvist de profesie, dar cel
putin aceasta este opinia specialistilor, desi
pentru Luvru, adic Louvre, as fi propus o
variant mai direct pornind de la destinatia
militar initial a amplasamentului n care se
afl n momentul de fat palatul.
Acest parc a devenit renumit n urma eve-
nimentelor din fatidica zi de 10 August 1792,
cnd a fost luat cu asalt Palatul Tuileries de
ctre multimi de oameni nemultumiti, insti-
gati de ctre iacobini cu scopul de a detrona
pe rege. Locul a mai fost marcat si de masa-
crarea grzilor elvetiene ce asigurau paza pa-
latului, care au avut nefericita initiativ de a
trage n manifestanti, provocnd moartea
multor zeci sau chiar sute dintre acestia. Par-
curgnd la pas toat aceast grdin, am c-
utat s identific acel moment trist, cnd ulti-
mul Bourbon a fost condus la esafodul nltat
n Piata Concorde. Desi nu am avut o prere
neaprat bun despre acest rege sovielnic,
totusi tragismul situatiei m-a urmrit de-a
lungul tuturor aleilor, avnd uneori senzatia
c zresc scene sngeroase si pline de dra-
matism din acea perioad.
De fapt, Parisul poart cicatricele acelor
vremuri dureroase, cnd revolutia a luat locul
evolutiei, iar experimentul hazardat s-a impus
n locul msurilor rationale de redresare a
natiunii. Chiar dac prin urbanizarea exten-
siv din timpul Celui de-al Doilea Imperiu,
vestigiile timpurilor medievale au fost n mare
msur distruse, Grdina Tuileries si Palatul
Luvru ne vorbesc n continuare despre bar-
baria schimbrii irationale si despre furia
oarb a gloatelor attate de fanatici, anarhisti
si oameni dornici de rzbunare. Ce poate iesi
bun din asa ceva? Realiznd toate aceste
aspecte, am simtit o nostalgie profund si o
compasiune greu de exprimat n cuvinte pen-
tru sutele de mii de oameni ucisi n evenimen-
tele tulburi ale Primei Republici.
Psind mai departe spre iesirea dinspre
palatul Luvru, am fost ntmpinat de Arcul
de Triumf al lui Napoleon Bonaparte, mult
mai mic dect cel din Piata Etoile, care come-
moreaz victoriile Marii Armate mpotriva
coalitiei puterilor europene, n mod deosebit
fiind amintit victoria de la Austerlitz asupra
trupelor imperiului habsburgic. Am citit cu
atentie cuvintele scrise de o parte si de alta a
monumentului, regsind frazeologia bom-
bastic din timpul Primului Imperiu. Nu sunt
un admirator al lui Napoleon Bonaparte, iar
plasarea acestui arc de triumf n interiorul
complexului creat de regii Frantei mi-a aprut
ca o intruziune istoric neavenit a unui om
din popor ajuns mprat printr-un complicat
sir de evenimente. Cu toate acestea, monu-
mentul este bine ncadrat pe axa istoric,
fiind aliniat cu marele Arc de Triumf dispus
la ctiva kilometri n amonte fat de acesta.
De la Piata Caruselului am putut admira
direct Palatul Luvru dintr-o ratiune foarte
simpl si anume aceea c Palatul Tuileries
nu mai exist n clipa de fat. Cum se poate
asa ceva? M asteptam s gsesc o inscriptie
monumental n amintirea acelui faimos palat
construit la ordinul Caterinei de Medici, ns
nimic de felul acesta nu am putut identifica
prin preajm. n afar de micul Arc de Triumf
al lui Napoleon Bonaparte, nimic nu mai n-
cadreaz aceast piat, care pare cu totul
inoportun n fata marelui palat Luvru. De
aceea, am rscolit Internet-ul si crtile de
istorie pentru a afla ce i s-a ntmplat palatului
luat cu asalt de gloatele Parisului, urlnd cu-
vinte pline de ur mpotriva regelui Ludovic
al XVI-lea.
Ceea ce am putut afla m-a ntristat pro-
fund, fiindc acest palat, care a fost ultima
resedint a regalittii, precum si locul n care
s-au nscunat mpratii din popor n genul
lui Napoleon Bonaparte si a lui Napoleon al
III-lea, a fost distrus n timpul evenimentelor
Comunei din Paris. Mai precis, pe data de 23
mai 1871, n timpul reprimrii revoltei din Paris,
n mod deliberat mai multi comunarzi au in-
cendiat palatul, acesta neputnd s fie stins
nici dup mai multe zile de lupt a numeroa-
selor brigzi de pompieri din Paris cu flcri
imposibil de oprit. Din fericire, palatul Luvru
a scpat ca prin minune de acest gest absurd
si plin de ur al comunarzilor, care din ratiuni
de rzbunare s-au decis s rad de pe fata
pmntului vestigiile nepretuite ale Parisului.
Cugetnd la gestul lor, nu am putut s
nu regsesc peste timp ura revolutiilor cul-
Palatul Luvru
18
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
turale din Rusia, din China sau din estul
Europei conduse cu un elan satanic de ctre
urmasii lor din timpul regimurilor comuniste.
Dispretul fat de trecut, lipsa de respect pen-
tru valoare si frumos, au fost elementele de-
finitorii ale comunarzilor din toate veacurile,
mrturia distrugerii anarhice nsotindu-i me-
reu. Nu m pot opri s nu m gndesc si la
demolrile lipsite de ratiune ale centrului
istoric al Bucurestiului, precum si la constru-
irea de monstruozitti arhitectonice, care
poart pecetea urii comunarde, ce a ras de
pe fat pmntului Palatul Tuileries. Avnd
aceste impresii, am psit cu tristete peste lo-
cul care nu mai aduce aminte cu nimic despre
acel palat, pentru a putea admira n schimb
Palatul Luvru si aripile care l legau odinioar
de fostul Palat Tuileries.
Palatul Luvru a fost initial o fortreat de
aprare a cettii Parisului, fiind construit du-
p un plan similar cu cel al castelulului de la
Vincennes si cu al altor castele de pe Valea
Loarei, adic urmnd o structur rectangu-
lar, cu turnuri rotunde dispuse la colturi si
cu un turn nalt n interior, pozitionat central,
numit donjon. Luvru a fost initial una din-
tre numeroasele resedintele ale regilor Fran-
tei, pentru ca din anul 1546, adic din peri-
oada Renasterii, s nceap s fie modificat
si adaptat ca palat de locuit, confortul si este-
tica lund locul functiei de aprare. ns ideea
marelui proiect de ndeprtare complet a
rmsitelor fortretei medievale si de unire a
palatelor Luvru si Tuileries a avut-o Henric
al IV-lea, care a initiat multiple modificri
ncepnd cu anul 1589, lucrri ce au fost con-
tinuate pe o perioad ce s-a ntins pe o durat
de mai multe sute de ani.
Studiind istoria construirii Palatului
Luvru, am nteles c un astfel de complex nu
se putea realiza peste noapte, ci au fost ne-
cesare mai multe generatii de arhitecti si de
suverani, care au urmat principii estetice si-
milare. Acest lucru se poate urmri si n Viena,
precum si n alte capitale europene, fiind cu
totul de nenteles dorinta si sustinerea re-
gilor din popor, care au dorit s apar peste
noapte castele din povesti cu turnuri nalte,
crescute grotesc peste ziduri ridicate la re-
pezeal de ingineri constructori cu pretentii
de arhitecti. A construi cu stil presupune
timp, efort si dedicare, fiind rezultatul trans-
miterii de la o generatie la alta a experientei
acumulate prin observatie, finete n executie
si experiment atent dirijat pentru a nu strica
niciodat perspectiva de ansamblu. Arhitec-
tura autentic este o art ce presupune o re-
latie maestru-discipol si nu doar o absolvire
grbit a unei facultti de profil. De aceea,
m ntreb pe bun dreptate: Unde sunt elitele
de altdat? Unde sunt maestrii si scolile de
art arhitectural, care au zmislit Micul Paris
si centrele istorice ale oraselor Romniei? De
ce nu mai avem astfel de oameni n generatia
actual?
n fata Palatului Luvru este amplasat o
mare piramid n stil post-modernist realizat
din plci de sticl, prinse cu arce de otel,
construit dup planurile unui renumit arhi-
tect de origine chinez. Desi controversat
la nceput aceast initiativ, ulterior ea s-a
dovedit a fi benefic n fluidizarea traficului
de vizitatori, folosindu-se conceptul de
atrium subteran, preluat din arhitectura de
constructie a caselor nobiliare din vremea
imperiului roman. Intrnd n aceast piramid,
am avut brusc senzatia c m aflu ntr-un
mare terminal de aeroport foarte ingenios
gndit pentru a permite accesul simultan spre
mai multe directii prin intermediul multiplelor
scri rulante ce urcau sau coborau spre sau
dinspre nenumratele ncperi ale palatului.
Asocierea dintre aspectul piramidal
post-modernist si arhitectura medieval a pa-
latului este interesant, alinierea realizndu-
se de-a lungul cunoscutei axe istorice, care
n principiu trece prin mijlocul piramidei si
deopotriv prin mijlocul palatului, oferind
simetrie, ordine si perspectiv, la fel ca n
Grdina Tuileries. n plus, motivul pirami-
dei completeaz interesant cel al obeliscu-
lui din Piata Concorde, ncadrnd ntr-o ma-
nier egiptean Grdina Tuileries, cu o refe-
rint simbolic spre Valea Regilor, o comemo-
rare tipologic a perioadei de glorie a unei
civilizatii ajunse la apogeu.
De fapt, Palatul Luvru are la baz o cons-
tructie rectangular, urmrind preferinta pen-
tru simetrie din arta renascentist trzie, la
mijloc fiind dispus o fntn rotund ce
ofer o perspectiv interesant atunci cnd
privesti spre oricare dintre laturile cldirii.
Partea interioar delimitat de aceast cons-
tructie poart numele de Curtea Careului,
n exterior fiind prelungit ctre apus prin
dou aripi de cldire ce se ntindeau pn la
fostul Palat Tuileries. Pe aceste structuri
sunt dispuse spre interior la nivelul acoperi-
sului statui n mrime natural reprezentnd
numeroase personalitti din istoria medie-
val si modern a Frantei, aceast lucrare
fiind realizat n timpul lui Napoleon al III-
lea n stilul neobaroc. Dar cel mai interesant
este muzeul adpostit de ctre Palatul Luvru,
impresionant prin nesfrsitele colectii de art
expuse publicului larg. A vizita doar o secti-
une a acestui muzeu necesit mult timp si
efort, fapt pentru care nu voi intra n relatri
suplimentare pe aceast tem, rmnnd
deschis invitatia de a veni si de a vedea
nepretuitele obiecte de art colectionate de
ctre regii Frantei.
Ajuns la captul dinspre rsrit al pala-
tului, mai precis dinspre Pont Neuf, am psit
melancolic spre iesirea din acest palat fas-
cinant pentru a admira pret de mai multe
minute aripa exterioar dinspre Sena si pen-
tru a cugeta asupra evenimentelor sinuoase,
aberante si crude ce au marcat sfrsitul dom-
niei regilor Frantei. Am intrat n Grdina Tui-
leries ca un republican convins, am avansat
impresionat de splendoarea locului pe aleile
acestui parc simtind ceva din gloria regali-
ttii. M-am cutremurat n fata locului unde a
fost distrus Palatul Tuileries, am retrit ago-
nia aristocratiei ucise de furia oarb a maselor
si tristetea frumoasei regine Maria Antoa-
neta, ce a avut nesansa istoric de a tri n
acele veacuri.
Mai departe, am parcurs rutele de acces
ctre Palatul Luvru si am admirat motivele
medievale si romantice ale acestui complex
arhitectural unic, pentru ca la plecare s n-
teleg c niciodat revoltele populare nu au
adus ceva bun atunci cnd acest lucru a n-
semnat distrugerea ordinii anterioare si reve-
nirea barbariei la putere sub forma mp-
ratilor proletari. S fii devenit regalist n ur-
ma acestei introspectii, imposibil de trit doar
prin lecturarea crtilor de istorie? Nu as putea
spune cu precizie acest lucru, dar cu sigu-
rant ceva din sufletul meu a rmas pentru
totdeauna atasat de aceste relicve ale unei
glorii apuse pentru totdeauna si ale unui timp
cnd ordinea, simetria si perspectiva consti-
tuiau pecetea inconfundabil a Renasterii,
un lucru radical opus mniei oarbe a maselor
attate de instigatori lipsiti de orice fel de
scrupul, dar mai ales de omenie.
Vedere din Grdina Tuileries
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
19
Anul III, nr. 9(25)/2012
Traian VASILC~U
(Republica Moldova)
Actual
S-a destabilizat natura
Si face mofturi ne-ncetat,
n oameni nfloreste ura
Si doar murim cu-adevrat.
Zadarnic rostuim cuvinte,
Care ne-njur, rnd pe rnd.
Vai, chiar sinceritatea minte
Si s fim oameni n-avem cnd.
n orice om trieste-o brut,
Care se scald n plictis,
Orice iubire-i pe valut
Si-orice surs e interzis.
S plngem astzi se mai poate,
S plngem pn vor urca
Spre ceruri Pruturile toate
Si Romnia va-nvia.
...
Cnd m va vizita pustia,
Am s observ, btrn cocor,
C n-am vecie s-ti spun: Zare,
N-am vreo tcere s-ti spun: Nor.
Dac-as fi Dumnezeu, din lacrimi
Mi te-as crea din nou s vii
Prin crngul vietii mele-apuse,
Ducnd n palme ciocrlii.
Maic-a tristetilor din mine,
Se las-n lucruri tot mai frig.
S tac nu mai gsesc cuvinte
Si n-am tceri s te mai strig.
Un gnd pentru Mihai...
Mihai Viteazul n-o s-si vnd tara,
El are-o tar si o cinste doar,
Iisus a pus n el potir cu har
Si-l cheam-n cer s-i dea
mbrtisarea.
Mihai Viteazul n-are cnd muri,
Zidit n noi, trimite, s-l rzbune,
Statornicia propriului nume,
Care minciunii nu s-o ploconi.
Mihai Viteazul strig-n ochii mei,
i este strmt, va evada din mine
S-si caute ostenii sub coline,
Cerul va fi tesut cu nouri grei.
Jertfit de fratii si, c-asa ni-i firea,
Iesind din umbra propriului mit,
El si asteapt-n ceruri mntuirea
Si n romnii care n-au murit!
Blestem actual
Foaie verde, noroc n-are
Soarta mea ce-n van o port.
Tara noastr-i de vnzare,
Tara noastr-i de export .
S-ar da primului ce are
Bani n pung, vajnic lord,
Ca o tar de vnzare,
Ca o tar de export.
Ce n-as da s fiu cel care
Cumpra-o-as de tot?
S nu fie de vnzare,
S nu fie de export!
Ca s spuneti fiecare
Fiecrui lord netot:
N-avem tar de vnzare,
N-avem tar de export!
Cntec pentru dacii noytri
(variant)
Dacii nu se dau pe bonuri, dacii nostri nu se vnd,
Nu-i mai prognozati n roluri astzi, mine si oricnd.
Dacii nu se dau valut, nici pe lei nu se mai dau,
Sunt o stirpe absolut, cum cndva, demult erau.
Dacii nu-mblnzesc orase, ei numai n sate mor,
Cu trecut bolnav n oase, nc mai au viitor.
Dacii merg spre niciodat, dacii plng n nicieri,
S mai nasc nc-odat tara lor din zi de ieri.
Dacii nostri-si sorb tria de din cronici si mereu
Dau n leagn Romnia ca pe-un unic Dumnezeu.
n zadar voiti a-i smulge, n zadar mitraliati,
Dacii nu pot fi nicicum din tara lor concediati.
Dacii nu se dau pe pine, nici pe vin cu prea mult rost,
Dar sunt nc convertibili, precum pururea au fost,
Niciodat-n tron suspusii si nicicnd fiind barbari,
Dacii nostri sunt martirii liberttii noastre mari.
Dacii nu se dau credite, pentru ei nici bnci n-avem,
Dacii nostri n-au probleme, stiu, la sigur, c suntem.
Dacii sunt doar dacii nostri si numai astfel vor fi,
Visul lor si-acum rmne visul nostru-n orice zi.
O, doar ei ni-s grea valut, si-s valuta cea mai grea,
Neam din loc s nu-i strmute pe sub nici o alt stea.
De la daci s-nveti trirea, de la daci s-nveti s mori.
Vai de tara ce nu-si are dacii ei nemuritori!
R
a
f
a
e
l

-
H
e
r
u
v
i
m
i
20
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
Livia CIUPERC~
Poet al generatiei nouzeciste, Florina
Zaharia se afl-n zbor frenetic, nencorsetat
de nicio norm a canonicului. Dezinvolt, ea
adopt, dictonul La vie est un combat per-
ptuel, crend un univers propriu, ca oaspete
n sferele poeticului, sensibiliznd tocmai
prin naturaletea si firescul expozeului su.
Pentru Florina, poezia e un joc. Un joc exu-
berant, vibrant si inteligent: uite cum scriu:
/ uite cum m joc: / ti dau o earf... / uite
cum tresar: gndul / tu sare hopa-topa n
/ gndul meu... / uite cum te atept: aez
inima / pe o banc n parc / uite cum vii: cu
pai mari / pe un drum mic... O invitatie, sin-
cer, fireasc, nedisimulat, din dorinta de a
deveni cocreatori. O infuzie de imaginar care
nfloreste, expansiv, jubilnd.
Se simte parte din acest univers: sunt flo-
rina acestei lumi / sunt florina ntunericu-
lui... Se concentreaz si concretizeaz me-
nirea sa ca artist: sunt florina acestei priviri
de pe partea cealalt a scrisului, / dintr-o
alt structur a fiintelor, a cuvintelor...
Constientizeaz rosturile si limitele existentei:
sunt florina acestor nepotriviri ntr-o conti-
nu ncletare pufoas i cald ca o cas...
Se doreste n centrul acestui univers, ca o
ntredeschidere (...sunt trupul acestei ca-
se...), iluminare (sunt plin de lumin) si
perpetu armonizare (m las peste cuvinte
i simt cerul...)
Cuvintele devin tort. Ne magnetizeaz,
ne cuceresc, mngietor, cu marginile
atingnd nemarginele... (privirea), alteori,
se leagn i-adorm pe cruce... Asa ne
explicm plcerea de a cultiva o poezie epic,
de larg respiratie psihologic: micutul EU
devine lovitur sau o parte a corpului foar-
te dureroas. e un mine att de mic care
posed puterea vederii i toate celelalte pu-
teri (eumic).
n anumite ipostaze, poezia poate deveni
balsam peste fire: pansamentrup sau cuvint-
otrav... si-atunci, n jumtatea fiintei se m-
brtiseaz sensibilitti, vibratii unduind ntr-
un imaginar care renaste-n acel ntru, posibil,
unicul: alextandru-m... creang-m... li-
an-m... adun-m alee-m... frunz-m...
florin-m... Vibratii cobornd din moder-
nism, leagn al inspiratiei, mngierile ver-
balului pe care se cldeste vizionarul poe-
ticesc, se nlntuie ntr-o nvesmntare ini-
mitabil: nu vreau s refac nicio liter din
trupul care mprejmuiete cuvntul.
De cele mai multe ori, Florina Zaharia se
las mbrtisat de frazri cantabil-juvenile:
albastru-m muzic-m... zmeur-m gr-
din-m... (poezie-m), exuberante: m dez-
brac la coltul poeziei... (possssssster) si fr
inhibitii: ne-am certat din cauza snului
stng despre care spuneai c / e posedat de
inim... (patul) Se simte preferinta pentru
tririle n dezordine (alextandru), dar si
frustrante stri de nsingurare: plutesc sub
lut n pmnt / imaginea mea iese cteodat
afar tras de un sac de nisip. Interesant
si acceptabil ns pare a fi perceptia eroti-
cului ca nlntuire a firii, ca idealitate: dac
tot ce voi scrie va nvta s respir de la ae-
rul tu / eu voi face din snge pn la tine
un pre. (possssssster)
La desprtirea de fiinta care i-a dat viat,
Florina druieste, ntru neuitare, doi metri
ptrati de scris i de pmnt (moarte-m),
n acelasi stil nvluit n faldurile unui poetic
rvsit de fireasc suferint: m aez parfu-
mat peste lopata de somn a mamei / i o
Vibra]ii ale interioriz#rii
rog s m viseze... (mama) Ciclul de poeme
alextandru nlcrimeaz nsusi cuvntul: po-
ezia mbrncete moartea n mine... Mria-
sa cuvntul nu mai iubete niciun alt cu-
vnt..., doar fii fii fii... si... mult su-
ferint, ca o desctusare. Moartea la un loc
cu iubirea (confidentrup) devin colege de
trup, zbor spre infinit, reverberatii sacrale.
Eua este un amplu poem, dispus n trei
tablouri (biografiica, ntunerica, eua), cu o
vizualizare de o stranietate afectiv-ideativ.
Suntem tentati a ne-ntreba cine este eua. O
nepmntean? O fantasm valsnd ndu-
rerat, n ritm de balad, cu ncrustri dante-
late, cu fredonri balansnd n abis?E...U...A:
vocalizare de o senzualizare cuceritoare, dac
n-ar strbate-n noi ntunecata lui / tine i
mine... nlntuiri de vis n vis. Oniricul si lu-
dicul fantazeaz armonios. Si povestea prin-
de aripi: mi imaginez c fug spre un carusel
n care urc i planeta / ca s ne nvrtim
aa dup soare. Parc-am vedea-o pe Alice.
Dar eua nu ne poart-ntr-o tar a minunilor,
ci ntr-un spatiu n care fiinta si nefiinta, con-
cretul si abstractul, cele dou fatete ale eu-
lui se afl fat-n fat, se ntreptrund, trec
din unul n altul... Totul pare ca un joc liber
al ideilor cu fantezia. TEXTura genereaz
un ingenios palimpsest: senzatii, fisuri, c-
deri i neliniti... Si completnd acest puzzle,
vom ntelege c eua este dedublarea unei fi-
inte frmntat de multe angoase, pn cnd
se va elibera, deconspirnd marea tain a
sinelui nvesmntat n faldurile dedublrii:
eua: eu + ea: eu sunt i ea i eu... (ea yi eu)
Ego tu sum (eu sunt tu). Tu es ego (tu esti
eu). n adevr, unius animi sumus (apartinem
aceluiasi suflet).
Plcerea de a se regsi, de a pulsa n si
din interiorul universului su ncifrat (din-
florinanflorina), pare firesc: Sunt florina
acestei lumi..., a luminii, dar si a ntune-
ricului, a privirii, dar si a nepotrivirii. Nu
ne-ntrebm de unde aceast total druire
pentru sine (eu curg din mine). Singur stie
cum s-si struneasc fiintioarele care-i tra-
seaz prezentul, acel decor fantasmatic, par-
Rafael - Triumful Galateei
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
21
Anul III, nr. 9(25)/2012
te a mintii care trece dintr-o parte n alta a
privirii (cartea interioar).
Poeta stie mai bine dect oricine c pro-
cesul de automodelare (construiesc o alt
fiint pe care ncerc s o apr de mine...)
este, n fapt, o reoglindire, unic norm ste-
lar, a unui vreau hotrt. Toat fiinta sa, r-
vsit de ntrebri si rspunsuri, doreste s
se-nalte spre lumin: Att de departe am
umblat, / fr s gsesc fereastra... Cu luci-
ditate, si recunoaste mplinirile sau sinco-
pele: Sunt eu / cea care mpotmolesc tcerile
/ i dezleg vntul...; Sunt eu / cea care plec
/ pzind drumul de ceilalti... (1863-1894)
ntunericul este un hu al singurttii, o
lacrim sngernd pe altarul suferintei: a-
teptarea mea e o tulpin ntepat de ace,
de pai ascutiti, tmie i smirn. Despr-
tirea de fiinta iubit se dovedeste greu de
suportat. Volumul 1863-1894. Ayteptarea
fr bra(e este o litanie poetic n care dorul
si durerea singurttii sunt coplesitoare: e o
singurtate cumplit, / o mlatin care lea-
g cuvintele, / le afund, / le amestec...
Totul devine prbusire: niciun cuvnt nu-
mi este cas, / niciun cuvnt nu mai este fi-
int... Tonalitti ale liricului tandru, de un
melancolism, nu de putine ori maladic, cu
fine ncrustatii ndoliate (gndind la pierderea
unei / unor fiinte dragi), retinem c poezia
Florinei Zaharia frapeaz (Laurentiu Ulici),
depete ndrznet bariera poetic (Gellu
Dorian), este original tocmai prin firescul
nemetamorfozat al verbului su strunit a
transmite o stare de firesc ns, dup anumite
norme precise, impuse siesi.
Florina se doreste si rmne o floare inimi-
tabil. Si-i reuseste: am nnodat btile inimii
/ m-ntorc, n sfrsit, n fetita inimii mele care
dormea si visa somnul...; si-si doreste s fie
cucerit, cu tandrete: la sfrsit m nrmezi
ntr-un colt de ngeri... (Lec(ia de sear).
Dan ELIAS
Doar gust de frunze
M-am ncercat, cum face un olar
Ulciorului din ape un cuibar,
Cu chipul tu pictat ntr-un apus.
Si n-a rmas nimic din ce am pus,
De parc nici n-ai fost ceva!
Doar gust de frunze si vopsea
ntre peretii arsi, din lut,
Cu-n foc ce nu l-am priceput.
Alt cer
Ne-ai dat extazul minilor vecin
Ct s-l ajungem toti; femei si vin!
Ca nu cumva, trgnd de un mner
S-ti dezvelim obloanele-n eter
Sub care huzuresti, pe catifele
Din cel mai pur clestar de micsunele.
n amintirea boltilor eterne
Zidim alt cer, din cupe si din perne.
n forme dulci
Eu sunt smochin si tu smochin!
Prin tine lemnul meu suspin
n forme dulci, de miez suspecte.
Ai chipul sferelor perfecte
Pe care le dezbrac ochii
Prin frunzele a mii de rochii,
Neputincioase s te-ascund
n alt form, mai rotund.
Calapod
Ori nu e bun clestarul ce-l frmnt,
Ori palmele cu care l descnt,
Ori am uitat, cum regula o cere,
S pun vreun praf de noapte si tcere
n toate-aceste dulci mpletituri!
Nu ti-am stiut ascunsele msuri
Si-ti folosesc drept calapod nebun
O umbr dezbrcat sub un prun.
De mna lui
Ce dictie ti trebuie s spui
Acelasi verde-n arborii stui
De fosnete, de parc-i prima dat?
Asemeni tu, cea binecuvntat
De mna lui si gura mea,
Cu muzici moi din catifea,
Ori strigte de clopotel
ncerc s te rostesc altfel.
Trag to(i de mine
Desi e rece si neterminat
mi vine iarba asta ca turnat,
De parc mii de croitori
Au pus postavului unsori,
Chemati n grab la conac.
Trag toti de mine s-o mbrac
Mustind de rou si de verde,
Ct alt toamn nu mi-o pierde.
Ploaia
Duc doar atta cer cu mine-n gnd
Ct tu s cazi ca ploaia pe pmnt
Din ochiu-nchis al unui colt de sear.
Un praf dulceag de ngeri te coboar
Pe umeri si pe frunze. O ruin
E-acolo sus, de unde nsenin
Doar chipul tu, plngnd printre uluci
De forma nspumat a unor vltuci.
Rafael - Madona Sistina
22
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
Stefano BENNI
(Italia)
Istoria lui Pronto Soccorso
[i a lui Beauty Case
Stefano Benni s-a nscut, n 1947, la Bologna. Din 1976 a nceput s scrie n mod regulat la
Manifesto yi Panorama. n acelayi an public povestirile cuprinse n volumul Bar sport, care
constituie un adevrat punct de referin( n literatura italian umoristic de azi. Dup volumul de
poezii Prima o poi amore arriva (1981), Stefano Benni se ndreapt spre roman, publicndTerra!
(1983), Comici spaventati guerrieri (1986), Baol (1990), La compagnia dei Celestini (1992) etc.,
dar yi dou volume deTeatro (1999, 2003). n ultimii ani a lucrat att n teatru, ct yi n cinematografie.
Rentoarcerea la proza scurt yi satiric s-a concretizat n volumul de povestiri intitulat Il bar sotto
il mare (1987). Proza lui are yi o not de fantastic, sprijinindu-se pe un stil n care exceleaz jocurile
de cuvinte, expresiile surprinztoare, neologismele yi parodierea stilurilor literare.
Proza lui Stefano Benni a fost tradus n aproximativ 20 de limbi, iar n Italia se bucur de un
deosebit succes de pia(: s-au vndut peste 2,5 milioane de exemplare din cr(ile sale.
Traducere, prezentare yi note: Marin BUDIC
Cartierul nostru se afl chiar
n spatele grii. ntr-o zi un tren
ne va duce departe, sau noi vom
fi cei care vom duce departe un
tren. Deoarece cartierul nostru se
numeste Manolenza, intri cu ce
ai si iesi fr. Fr ce? Fr radioul
automobilului, fr portofel, fr
proteza dentar, fr cercei, fr
cauciucurile de la masin. Chiar
si gumele de mestecat ti se iau
dac nu esti atent. Sunt copii care
lucreaz n cuplu, unul ti d un
sut n testicule, tu scuipi guma
si cellalt o prinde din zbor. Asta
ca s v dau o idee.
n acest cartier s-au nscut
Pronto Soccorso si Beauty Case.
Pronto Soccorso e un tip frumu-
sel de saisprezece ani. Tticul lui
este un estet n pneumatic, adi-
c fur cauciucuri noi si le vinde
la vechituri. Mama are o lptrie,
cea mai mic lptrie din lume.
Practic, un frigider. Pronto a fost
conceput acolo, nuntru, la zece
grade sub zero. Cnd s-a nscut,
n loc s-l pun n leagn, l-au
pus n cuptor, la dezghetat.
nc de mic Pronto Soccoro
avea pasiunea motoarelor. Cnd
tatl l lua cu el la lucru, adic la
furat de cauciucuri, l punea sub
capota masinii. Asa c Pronto si-
a petrecut o mare parte din copi-
lria lui ntins printre pistoane,
iar mecanica n-a mai avut nici un
mister pentru el. La sase ani si-a
construit singur un triciclu actio-
nat de un mixer. Fcea douzeci
de kilometri cu un litru de lapte
rece: trebuia demontat cnd ma-
ma si ddea seama c i sterpelise
laptele.
Atunci fur prima motoci-
clet, un Guzzi Imperial Black
Mammuth 6700
1
. Ca s ajung
la pedale, conducea agtat de re-
zervor, ca un koala de mama lui:
si Guzzi semna cu un vas fanto-
m, fiindc nu se vedea cine l
conducea.
Imediat dup aceea, Pronto
construi prima motoret trucat,
Lambroturb
2
. Era o Lambretta
obisnuit, dar cu cteva modifi-
cri o fcuse de dou sute sai-
zeci. De atunci a fost numit
Pronto Soccorso. ntr-un an s-a
izbit cu motoreta de dou sute
cincisprezece ori, mereu n alt fel.
Mergea pe o singur roat si f-
cea pan, derapa n curb, n li-
nie dreapt, pe pietris si pe teren
umed, cdea si rmnea lat, tre-
cea prin ceremoniile funerare,
zbura peste poduri, secera copa-
cii. Asa c n spitale medicii erau
att de obisnuiti s-l vad nct,
dac lipsea s se prezinte o sp-
tmn, telefonau acas s afle
noutti.
Dar Pronto era ca o pisic:
cdea, se ridica si continua.
Uneori, dup ce cdea, continua
s se trasc kilometri ntregi; era
un talent al lui. l vedeam sosind
rostogolindu-se din captul
strzii pn la bar.
Am czut la Forli, explica.
Eh, important e s ajungi.,
i spuneam eu.
Beauty Case avea cincispre-
zece ani si era fiica unei croitorese
si a unui hot de Tiruri. Tticul
era la prnaie pentru c furase
un camion cu porci si l prinse-
ser n timp ce ncerca s-i vnd
bucat cu bucat. Beauty Case
lucra ca ucenic la o coafez si
era o comoar de fat. Se numea
asa fiindc era mic-mic, dar nu-
i lipsea nimic. Era toat numai
rotunjimi si forme delicioase si
nu exista unul din cartier care s
nu fi insistat pe lng ea, dar ea
era att de mic, nct reusea tot-
deauna s scape.
Era o sear de nceput de va-
r cnd, dup o lung letargie,
degetele mari de la picioare ve-
deau n fine lumina, iesind n afara
sandalelor. Pronto Soccorso hoi-
nrea plin tot de plasturi si coji
de rni pe Lambroturbo, iar la un
kilometru mai ncolo Beauty
mnca o nghetat pe o banchet.
S adugm trei particulari-
tti:
Unu: vara Beauty purta mini-
jupe pe care mama le fcea din
vechile cravate ale tatlui. Dintr-
o cravat fcea trei.
Doi: cnd Beauty se aseza,
punea picior peste picior, cum
nici cel mai faimos top-model n-
o fcea: cu un picior l mngia
pe cellalt, si avea cele mai fru-
moase gambe, cu gleznele zvelte
Cnd jocul devine dur
Durii ncep s joace
(John Belushi)
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
23
Anul III, nr. 9(25)/2012
si cu escarpe cu un toc care ti se
nfigea direct n inim.
Trei: cnd Beauty lingea o n-
ghetat, tot cartierul se oprea. Ati
vzut filmul n care Biancaneve
3
cnta n pdure si se adunau n
jurul ei iepurasii, cerbii, turture-
lele si pappatacii
4
care cntau cu
ea? Bine, scena era la fel, cu
Beauty la centru, care-si lingea
compozitia ei de milioane, si n
jur bietei, bietandri si btrnei
care nghiteau n sec, fiindc le
treceau prin cap toate gndurile
din lume, si inocentilor, si ruf-
ctorilor.
Deci, ziceam c era o sear
de nceput de var si psrile st-
teau n copaci fr s ciripeasc,
pentru c n fata zgomotului pe
care l fcea motocicleta lui
Pronto era o oboseal degeaba.
Se auzi de departe, crescnd re-
pede, faimoasa accelerare n pa-
tru timpi a scarburatorului
5
, si
apoi Pronto ajunse pe aleea din
parc conducnd fr mini si cu
un picior care se tra pe pmnt,
dar asta nu era foarte periculos.
O vzu pe Beauty si fcu o fr-
nare brusc, istoric. Frnarea,
ca s spunem adevrul, n-a exis-
tat, fiindc, din motive de prin-
cipii, Pronto nu frna niciodat.
Primul lucru pe care-l fcea cnd
truca o motoret era s-i taie fr-
nele. n acest fel nu sunt tentat
s frnez zicea.
De aceea, Pronto merse drept
si sfrsi pe toboganul copiilor,
decol spre nalt, se arunc na-
poi pe cortina barului, ajunse la
primul etaj al unui apartament,
sri n sufragerie, se lovi de un
frigider, iesi pe teras, czu n
strad, se ciocni de o pubel cu
gunoi, sparse portiera unei ma-
sini, iesi pe cealalt si se opri ntr-
un platan.
Ti-e ru? ntreb Beauty.
Nu zise Pronto. Totul cal-
culat.
Beauty fcu ah cu limba
scoas la vedere. Se privir c-
teva clipe, apoi Pronto zise:
E frumoas minijupa ta cu
buline.
Iar Beauty zise:
Sunt frumosi pantalonii ti
de piele.
Care pantaloni? era gata s
ntrebe Pronto. Apoi si privi
picioarele: erau att de pline de
tumori, cicatrice si zgrieturi din
cauza cderilor pe asfalt, nct
prea c ar fi avut pe el pantaloni
de piele. ns avea pantaloni
scurti.
Sunt modelul Strada de
Foc, zise. Vrei s faci o plim-
bare pe motoret?
Beauty ingurgit nghetata
dintr-o dat, ceea ce era modul
ei de a spune da. n timp ce urca
pe motoret, si rotea gamba, n-
trerupnd linistea senzatiilor di-
versilor btrnei. Apoi si lipi tare
pieptul de Pronto si zise:
Pi tu stii s conduci mo-
toreta?
La aceste cuvinte Pronto avu
un surs de intrat n istorie, scoa-
se un nor de benzoleone
6
si por-
ni n zigzag n sens opus. Cei care
l-au vzut n ziua aceea ziceau c
avea cel putin dou sute optzeci.
Puterea dragostei! Se auzea zgo-
motul acelei tornade care trecea,
dar nu se vedea dect un fulger
de stea cztoare. Pronto lua
curbele att de aplecat, nct nu
trebuia s fie atent la musculitele
din fat, ci la rme. Iar Beauty nu
avea nici un fel de team, dimpo-
triv, tipa de plcere. Asta l-a f-
cut pe el s nteleag c ea era
femeia vietii lui.
Cnd Pronto ajunse n fata
casei lui Beauty, fcu s zboare
motoreta si Beauty ateriz prin
fereastr exact n fotoliul din sa-
lon. Cnd mama o vzu n fata ei,
zise:
Unde ai fost, c nici mcar
nu te-am simtit c ai intrat?
n acelasi moment se auzi zgo-
motul fcut de Pronto, care se
oprise n poarta mobil a unui
garaj. Se ridic: motoreta pier-
duse o roat si rezervorul. Lucru
de rs: s-ti umpli gura cu ben-
zin si s te ntorci acas pe o
roat, scuipnd din cnd un
strop n carburator.
Se ntinse pe pat si fcu o de-
claratie n fata a patru gndaci:
Sunt ndrgostit.
De cine? ntrebar acestia.
De Beauty Case.
Frumoas glusc ziser
n cor gndacii care, prin prtile
noastre, vorbesc destul de colorat.
A doua zi, seara, Pronto si
Beauty iesir din nou mpreun.
Dup treizeci de secunde, Pronto
ntreb dac poate s-o srute.
Beauty nghiti nghetata.
ncepur s se srute la nou
si-un sfert si, dup unii martori,
primul care a respirat a fost
Pronto la dou noaptea.
Sruti bine, unde ai nv-
tat, voia s zic, dar Beauty
se lipise iar de el si terminar la
sase dimineata.
Cnd se ntoarse acas si ma-
ma o ntreb: Ce-ai fcut cu b-
iatul la cu motocicleta? Beauty
zise: Nimic, mam, doar dou
sruturi. Fata nu mintea.
Asa c dragostea dintre cei
doi ilumina cartierul nostru si ne
simteam att de fericiti, nct
aproape c nici nu mai furam.
Da, eram toti cetteni model
sau aproape, pn cnd ntr-o zi
urt veni n cartier Joe Bloc-
chetto
7
, asul agentilor de la Pol-
strada
8
. Veni ntr-o uniform din
piele neagr, cu cizme de sado-
masochist si cu ochelari negri.
Pe casc, sus, avea inscriptia:
Dumnezeu tie ce faci n fiecare
or, eu ce faci acum.
Orice motociclist din oras tre-
mura cnd auzea numele lui Joe
Blocchetto. Nu exista jumtate
din populatie pe care el s n-o fi
amendat-o. Cnd se prezenta pe
neasteptate pe o strad pe care
se afla o masin n parcare inter-
zis, scotea carnetelul si trgea
la amenzi cu nemiluita. Toti, na-
inte de a parca, se uitau dac Joe
Blocchetto oprea prin preajm.
Dac nu era, parcau, dar cnd se
ntorceau gseau deja amenda
sub stergtoare. Asa de repede si
de invizibil lovea Blocchetto, omul
care amendase un tanc fiindc
nu avea centuri de sigurant.
Joe ajunse ntr-o sear n
cartier pe o Misubishi Mustang
9
blindat, o motociclet japonez
Rafael - Schimbarea la faj
24
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
de dou sute la or. La trecerea
lui, stergtoarele de parbriz se
chircir de fric iar cauciucurile
se dezumflar. Se opri n fata ba-
rului si intr. si scoase lent m-
nusile, privindu-ne cu un aer sfi-
dtor. La centur se vedeau cele
dou carnetele pentru amenzi,
calibrul
10
cinci sute de mii.
Care dintre voi, zise, l cu-
noaste pe un anume Pronto Soc-
corso care se distreaz alergnd
prin prtile stea?
Nu-i rspunse nimeni. n t-
cere, Blocchetto fcu s rsune
cizmele pe podea si se opri n spa-
tele unui juctor de crti.
Dumneavoastr sunteti
domnul Podda Angelo, proprie-
tarul unui automobil cu numrul
de nmatriculare CRT 567734?
Da admise juctorul de
crti.
Acum trei ani te-am amen-
dat fiindc aveai cauciucurile
uzate. Ti-am spus c, dac nu le
schimbi, la urmtoarea ocazie ti
retin permisul.
Nimic nu-i scpa memoriei lui
Joe Blocchetto.
Atunci, l nghesui agen-
tul implacabil, vrei s-mi spui
unde-l pot gsi pe Pronto Socco-
ro, sau mergem s-i facem un mic
control automobilului tu?
Voi vorbi, zise juctorul.
Pronto si petrece toate serile
la intersectia dintre bulevardul
Bulganin cu strada patruzeci si
doi.
Era adevrat. Dup ce trecea
si o lua pe Beauty, toate serile
Pronto le petrecea n marea in-
tersectie. Trecea pe rosu cu o vi-
tez aproape de cinci sute cinci-
zeci, cu Beauty n spate fluturnd
ca o batist.
n acea intersectie se puse la
pnd Joe Blocchetto. S se as-
cund era specialitatea lui. Pe
pasarel, chiar deasupra inter-
sectiei, se afla panoul publicitar
al unui vin spumos. Sloganul zi-
cea: Savoare pentru putini. Era
o fotografie cu brbati nobili si
femei nobile care sorbeau din cu-
pe ntr-o grdin mare. n fundal
o vil din secolul optsprezece si,
tot n fundal, atelierele Bazzo-
cchi, afumate si urt mirositoare:
dar asta nu mai era publicitate,
era cartierul nostru. ndat ce a
fost pus sus, panoul a fot nne-
grit de miasmele industriale, iar
nobilii si nobilele erau negri de
praf si intoxicati si preau c zic:
mai putin ru, fiindc exist sa-
voarea pentru cei putini. Privind
bine fotografia, ntre domnii n
smoching si doamnele n rochii
lungi, se putea observa n spa-
tele bufetului un chip inconfun-
dabil, cu ochelari negri. Era Joe
Blocchetto camuflat.
n seara aceea, ca n toate se-
rile, Pronto Soccorso trecu pe
sub fereastra lui Beauty si o che-
m cu un fluierat. Beauty alunec
de la fereastr, ateriznd pe mo-
toret. Acum erau foarte abili n
aceast manevr. Cnd ajunser
n intersectie, culoarea semafo-
rului era rosie. ndat ce Pronto
o vzu, lans motoreta cu toat
viteza. S-a ntmplat c a fost mis-
care n panoul publicitar si c se
vedea Joe Blocchetto fcndu-
si loc printre oamenii n haine de
sear, rsturnnd o tav cu pa-
hare si srind n strad.
Lipsea mai putin de o sut
de metri pn la intersectie.
Pronto l vzu ateriznd cu dou
carnetele gata pregtite si nu ezi-
t. Frn cu picioarele si fcu ca
Lambroturbo s se nvrt n ju-
rul ei. n vreme ce motoreta se
nvrtea vertiginos si scotea
scntei, continua s frneze cu
orice: cu minile, cu poseta lui
Beauty, cu fesele, cu o surubel-
nit pe care o nfigea n asfalt, cu
dintii. Un spectacol impresio-
nant: zgomotul era cel al unei fre-
ze, prin aer zburau bucti din
strad si prticele din motocicle-
t. Dar Pronto Soccorso fu mare.
Cu o ultim derapare musc asfal-
tul si opri cu roata exact pe fsia
pietonal.
Joe Blocchetto si nghiti m-
nia si se apropie ncet. Motoreta
fumega ca o locomotiv si cau-
ciucurile erau topite. Joe Bloc-
chetto se nvrti un pic n jurul ei
si apoi zise:
Cauciucurile putin uzate,
adevrat?
Motoreta aia le are mai uza-
te ca ale mele, zise Pronto.
Care motoret?, zise Bloc-
chetto, si se rsuci. Cnd reveni
la loc, Pronto montase deja dou
cauciucuri noi.
Dar Blocchetto nu se ddu
nvins.Pe aceast motoret nu
pot circula doi.
Dar nu suntem deloc doi.
Era adevrat. Nu mai exista
nicio urm de Beauty. Joe Bloc-
chetto o cut sub rezervor, dar
n-o gsi. Beauty se strecurase n
teava de esapament. Dar n-a re-
zistat cldurii si dup putin timp
tsni afar pe jumtate prjit.
Joe Blocchetto scoase un ur-
let de triumf.
Dou sute de mii, plus anu-
larea permisului de conducere,
plus rspunderea penal pentru
relatii cu o minor. Ai terminat-o
cu motoreta, Pronto Soccorso!
Pe pasarela de unde obser-
vam scena, tremuram. Pronto fr
motoret era ca o floare fr p-
mnt. S-ar fi vestejit. Si odat cu
el, dragostea aceea de care toti
eram mndri. Ce era de fcut?
Joe si sprijinise deja penita
pe carnetelul fatal, dar auzi un
zgomot de claxon. Se ntoarse si...
Toat strada era plin de au-
tomobile. Unele erau puse in-
vers, altele pe trotuar; mai era
unul care si pusese masina ver-
tical, sprijinit de un copac, altul
si rsturnase automobilul peste
alt automobil. Dou automobile
prinseser ca ntr-un sandwich
motocicleta lui Joe Blocchetto,
unul era cu rotile n sus n mijlocul
pasarelei cu biletul: M ntorc
imediat. Doi camionagii com-
pletau coada cu remorcile n mij-
locul soselei care da n autostra-
d. Btrnii din cartier iesiser cu
bicicletele fabricate naintea rz-
boiului si conduceau unul fr
mini, unul cu un picior prins cu
crlig iar altii n grupuri pirami-
dale de cte cinci: prea un ca-
rusel de carabinieri. Completa ca-
drul o btrn scund care con-
ducea un camion de transportat
gru si sase gemeni pe o biciclet
Ir frne.
Pe Joe Blocchetto l apuc un
tremurat de parc ar fi avut ma-
larie. Era ntr-o disput sever cu
sine nsusi. ntr-o parte era Pron-
to n capcan, n alta cea mai n-
spimnttoare serie de infrac-
tiuni pe care memoria lui de gar-
dian n-o vzuse niciodat. Maxi-
larul i se zbtea n sus si n jos ca
un piston.
Si iat c trecu pe aproape
un orb pe un Maserati furat, fr
teav de esapament, care i iesi
n fat si zise:
Hei, pulismane
11
, unde e o
strad frecventat s fac dou
tumbe frumoase ct se poate de
repede?
Joe Bloccetto si duse fluierul
la gur, dar nu reusi s scoat
vreun sunet. Se prbusi pe p-
mnt. Fusese nvins.
Acum Joe Blocchetto a fost
eliberat din ospiciu si conduce o
masinut care se ciocneste cu
alta ntr-un Luna-Park.
Pronto si Beauty s-au cs-
torit si si-au deschis un atelier
mecanic. El falsific automobile,
ea le coafeaz.
1
Guzzi... = marc de motociclet
inexistent; denumirea e inventat de
autor
2
Lambroturb = alt nume inventat
de autor, format din Lambretta -
marc de scuter italian - si turbo
3
Biancaneve = n traducere: Alb-
ca-Zpada
4
pappataci= insecte din aceeasi fa-
milie cu mustele dar care seamn
mai degrab cu tntarii de mici di-
mensiuni
5
scarburator = alt nume inventat de
autor pentru a numi probabil com-
bustibilul pe care motociclisti, ca
Pronto Soccorso, l transmit carbura-
torului ca s opreasc sau s ts-
neasc din loc motoreta cu mult zgo-
mot (n italian, verbul sgasare nu-
meste chiar actiunea de a pompa mai
mult benzin n carburator)
6
benzoleone = cuvnt format la
modul ironic din benzin si leu:
benzina leilor
7
Blocchetto = n italian blocche-
tto nseamn carnetel. Numele
politistul este ironic, avnd n ve-
dere, cum vom vedea mai departe,
plcerea acestuia de a se folosi de
carnetelul pentru amenzi
8
polstrada = politia stradal
9
Misubishi Mustang = deformare
comic a numelui Mitsubishi - cu-
noscuta marc japonez de moto-
ciclete - cu clar aluzie la gradul de
cultur al lui Joe Blocchetto
10
calibru = n mod normal, prin ca-
libru se ntelege msura diametrului
tevii unei arme de foc; prin extensie
indic si calitatea altor lucruri, dar n
situatia de fat e clar c hiperbola
este folosit ca form a ironiei
11
pulisman = politist - adaptare ita-
lieneasc a englezescului police-man
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
25
Anul III, nr. 9(25)/2012
Gheorghe A. STROIA
Poezia lui Cornel Boteanu
T#cut# rug#ciune,
\mpletirea simbolisticii
ancestralelor dorin]e
Profesorul Corneliu Boteanu
este o valoroas prezent discre-
t n peisajul literar contemporan.
Erudit, ezoteric, misterios, exis-
tentialist prin abordare, profeso-
rul mehedintean aduce n fata ci-
titorilor si, cu fiecare aparitie li-
terar, o nou scriere eveniment.
Din sirul titlurilor sale de carte,
amintim: Bacovia (Ed. ProTran-
silvania, Bucuresti, 2001), Ardeji
de vii poemele (Editura MJM
Craiova, 2007), De vorb cu Iona
(Editura MJM Craiova, 2008),
Emil Manu (Editura Prier,
Drobeta, 2009) si Poezia lui Ion
Pillat (Editura Ramuri, Craiova,
2010). Ultima sa carte - ca aparitie
literar - sugestiv intitulat Pova-
ra rstignirii (Ed. Dacia XXI,
Cluj-Napoca, 2011, 164 pagini)
este format din cinci prti,
inegale ca ntindere: Partea I -
Poeme ctre Anamaria, Partea
a II-a - Cntece de dor, Partea a
III-a - Cntece de duc, Partea a
IV-a - Clepsidre vii, Partea a V-a
- Terjine.
Toate cele cinci prti ale lu-
crrii structureaz un univers liric
tandru, romantic, un cadru n ca-
re anotimpurile se succed cu vi-
teza gndului, evadarea n amin-
tire ori crearea unor vibrante stri
de suflet fiind caracteristicile de
baz ale volumului. Structura in-
tern a poemelor are la baz un
vibrato liric special - iubirea - ca
mplinire, aspiratie, dar si iubirea
- ca blestem, crucificare si truda
renvierii. Partea I - Poeme ctre
Anamaria - trateaz sinergia cre-
at ntre eul feminin si eul mas-
culin, presrat cu insinuante
curbe introspectiv-lirice, des-
prinse dintr-un abstract tablou
al timpului. Pe itinerariul acestui
platonism ideatic si face resim-
tit prezenta cte un personaj mi-
tic (Prometeu, Pygmalion, Orfeu,
Euridice), ca fractiune din sacra
istorie a omenirii. Se adnceste
si sporeste, astfel, misterul iubirii
nvluite n aur de poveste. Sub
masca sentimentelor poetice se
ascund adevruri referentiale,
prin care se probeaz vastitatea
universului cultural al autorului:
focul ardea mocnit/ de cnd
prometeu/ l furase/.../iar tu n
joac/ l-ai scormonit/ cu btul
de alun/ nebnuind/ c se poate
aprinde/ de la o simpl scn-
teie (nebnuind).
n aceast iubire misterioas,
profilul iubitei este unul complex.
Cnd himer, cnd brncusian
sigiliu (Pecete), iubita zmisles-
te sentimentul ce-l nalt pe poet
dar l si mortific, l obsedeaz,
mai ales atunci cnd sun a ne-
mprtsire: ...i eu de-a pururi/
blestemat s te caut/ cum o c-
uta/ bjbind prin infern/ orfeu
pe euridice. (Himer). Din timp
n timp, iubirea profund, medi-
tativ, nlttoare, l face pe poet
s-si recunoasc, s-si confirme
temerile legate de imposibilitatea
gsirii iubirii absolute, fr asu-
marea unor riscuri iminente: de
dorul tu/ mi s-au aprins mi-
nile/ le simt cum ard/ cu flcri
prelungi de zad/ ca dou torte/
anamaria/ i team mi-e ca nu
cumva/ mbrtindu-te/ s nu
te aprind i pe tine/ i s te mis-
tui/ iar apoi zadarnic/ s mai
ntind bratele/ dup umbra ta/
prefcut-n scrum (Rug).
Dac n Partea I, poetul tinde
cu toat fiinta sa spre iubirea ab-
solut, n Partea a II-a - Cntece
de dor -, eul poetic este ncercat
de regretele trzii pentru acea iu-
bire absolut nemprtsit. Iu-
birea, un ubicuu calvar, i redes-
chide rnile, picurndu-i peste
ele sarea durerilor sufletesti: ce
n-a fi dat/ s pot rmne acolo/
cu acele urme de tin/ de pe co-
vorul/ de la intrarea inimii ta-
le (Buimac de dor) - aceeasi
poezie este convertit n tertin
(Dac vrei) n Partea a V-a a crtii.
Profesorul Corneliu Boteanu
este, prin excelent, un erudit, un
spirit viu, aplecat cu osrdie asu-
pra strilor meditative, ameste-
cnd n picuri de timp liric, fr-
mntri existentiale, doruri,
umbre si lumini, extaz si ntune-
ric, compensnd angoasa prin
versul su, amplificat pn la du-
rere. n mod excelent redat, acest
ntreg existential unic, face din
poezia sa o ncntare a simturilor,
o plcere a redescoperirii esentei
umane, recunoscnd n unele
dintre poeme stri generale, uni-
versal valabile, pe care cititorul
le poate considera ca fiind ale
propriului su Eu. Superbele na-
ratiuni lirice n seara sfnt de
ajun, Colind de dor, Cnd
ninge, Scrisoare, mprumut
tempoul clasic, cu rim, ritm si o
deosebit muzicalitate. Se pro-
beaz, astfel, usurinta cu care
Cornel Boteanu face trecerea de
la versul alb la miestrul vers cla-
sic. Unul dintre dorurile acute ale
poetului si, n egal msur, al
tuturor, este Copilria. Privit la
ceasul maturittii, Copilria pare
desprins dintr-o poveste, unic
si ireversibil, ea nssi personi-
ficat: mi-e tare dor de tine/ nu
te-am mai vzut/ de cnd alergai
descult/ prin iarb(Copilrie).
n Partea a III-a - Cntece de
duc - apar si alte personaje mi-
tice, precum si inscriptiile cu-
vntului pe altarul poeziei - dic-
toanele latine, ce concentreaz
sensurile si confirm circumstan-
tele poetice: festina lente.
Acest insolit amestec de vechi
si nou, cu o simbolistic special,
face din poezia lui Cornel Bo-
teanu o transpunere n versuri
a expresionismului arhetipal, un
26
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
concept nou (cu rdcini antice)
n artele plastice contemporane.
Prin utilizarea, ca parte ilustra-
tiv, a picturilor artistului su-
cevean Constantin Severin (cre-
atorul, alturi de Adrian Bayreut-
her [Germania], Alberto DAs-
sumpcao [Portugalia], Olga
Dmytrenko [SUA] si Izabella
Pavlushko [Azerbaidjan], al
grupului elitist 3rd Paradigm),
autorul puncteaz excelent a-
ceste similitudini conceptuale.
Eternul feminin este, astfel, ridi-
cat la rang de zeitate sau, mai
bine-zis, de jertf asezat la te-
melia vesniciei. Avnd treaz n
suflet imaginea Anei lui Manole,
poetul extinde acest mit al cre-
atiei, definind iubirea ca jertf pe
altarul vietii: din vodita la tis-
mana/ pnla arge i mai jos/
i-a zidit ntruna ana/ trupul ei
cel preafrumos// ca un chip de
mnstire/ doar din piatr i
din var/ trupul ei cel preasubti-
re/ preschimbat ntr-un altar//
i de-atunci se tot drm/ i se
va-nlta mereu/ cte-o ctitorie
sfnt/ un potir spre dumnezeu
(Ana).
Bulversat de iminentul sfrsit
- o coordonat cert a spetei u-
mane -, poetul nu-si poate refuza
sau nega finalitatea, dar nici nu
o poate accepta cu calm si resem-
nare: un ulcior/ din care gl-
gie lumina/ e sufletul/ uite/ cum
se prelinge/ strop cu strop/ pn
rmne/ doar lutul/ gol (uite).
Acest poem este tratat ca tertin,
n Partea a V-a: cnd se scurge
apa/ glgie i rmne/ doar lu-
tul gol(ulciorul). n urma aces-
tui proces de tatonare (refuz-
acceptare, negare-confirmare),
poetul ntelege c viata e un rol,
n care fiecare actor (indiferent
de doza de talent cu care a fost
investit) si gseste puterea de
a duce piesa pn la sfrsit: doar
e singurul rol/ pe care trebui s-
l joci/ cu adevrat/ pn la ca-
pt/ viata (Rol).
Partea a IV-a - Clepsidre vii -
este component a unui jurnal
spiritual, prin care se exprim
nalte aspiratii, dinspre adevr,
spre lumin, ca parcurs ctre ne-
murire. Toate poemele acestei
prti sunt scurte si concentrate,
avnd forma fizic a unor clep-
sidre, cu versuri lungi, simetric
dispuse de o parte si de alta a
unui vers central scurt (mono
sau bisilabic).
Cornel Boteanu are n vede-
re, pe lng coerenta semanticii
sale speciale si acuratetea formei,
crend armonie si echilibru. Este,
pn la urm, aspiratia poetului -
n genere - de a atinge perfectiu-
nea prin intermediul artei sale.
Partea a V-a - Terjine - fixea-
z momente spatio-temporale
desprinse din cotidian, suave si
pline de arom, precum florile de
cires ori lacul ncrcat cu nuferi.
Micropomele nu pot fi conside-
rate, totusi, haiku-uri (stricto
senso), avnd n vedere numrul
de silabe al fiecrui vers (diferit
de 5-7-5 pe sistem asiatic sau 6-
8-6 pe sistem european), titlul
(inexistent la haiku), abundenta
verbelor (chiar dac majoritatea
sunt la prezent) si absenta (une-
ori) a kigo-ului (anotimpului).
Prin similitudinile stilistice,
prin ncifrarea sensurilor si apoi
decodificarea lor prin uzantele
poetice, lirica lui Cornel Boteanu
si poate gsi drept corespon-
dent - n contemporaneitate -
scrierile poetului ploiestean Vic-
tor Sterom (Geometria fumului)
sau pe cele ale poetului bucures-
tean bilingv (romno-albanez)
Baki Ymeri (Focul sacru).
Concluzionnd, se poate
spune, fr nicio ndoial, c
exist - n structura subcuantic
a poeziei profesorului mehedin-
tean - cuvnt, metafor dens,
Ir a face uz de un vocabular
(pseudo) erudit, rezultnd nge-
mnri si alturri de cuvinte sim-
bol, n constructii metaforic-ma-
gice. Desprinse parc din vre-
muri imemoriale, strngnd ino-
vatie compozitional si concep-
tual - sub aripile unei lirici elabo-
rate si atent slefuite -, poeziile lui
Cornel Boteanu se dovedesc a fi
de o nalt tinut artistic, valo-
roase si expresive. O fericit aso-
ciere a liricii cu simboluri din ar-
tele vizuale, conglomerate de
emotii ce reunesc n aceeasi
constructie: versul clasic, cel alb
si ultraconcentratele tertine. O
carte bine scris, un pas spre de-
svrsirea artei sale poetice.
Contemporary Literature Press,
sub auspiciile Universit(ii din Bucureyti, n colaborare cu
British Council yi Institutul Cultural Romn
Anun( publicarea volumului
Pragmatics,
de Daniela Sorea.
n studiul avansat al unei limbi strine, ne gsim n fata unor reguli
care depsesc simpla cunoastere a fiecrui cuvnt n parte, reguli pe
care trebuie s le respectm. Trebuie s nvtm cum s ne folosim
cuvintele pentru a exprima ct mai bine o atitudine: este important s
reias clar din ceea ce spunem dac suntem politicosi ori nu, dac
vorbim pe un ton familiar ori unul oficial, dac ne implicm afectiv ori
ne pstrm distanta prin cuvintele noastre. ncercm, asadar, s ne
facem ntelesi de ctre vorbitorii limbii pe care o folosim - lucru care
presupune mai mult dect cunostinte de vocabular, intrnd de fapt
n aria subtil a unui cod cultural.
Volumul de Pragmatic al Danielei Sorea se ocup tocmai de functiile
contextului. Fiind o ramur a Semioticii, Pragmatica implic mult mai
mult dect cuvinte izolate, tot asa cum limba nseamn mult mai mult
dect ceea ce numim Lingvistic.
n Introducerea la acest volum despre Pragmatic publicat acum de
Contemporary Literature Press, Profesorul C. George Sndulescu
aminteste de Roman Jakobson si Procesul Comunicrii, cu ceea ce
implic acesta: Sursa Informatiei, Mesaj, Receptor, Cod, Canal de
Comunicare. Aceast reprezentare schematic a usurat mult sarcina
predrii limbii engleze. Dar tot Sndulescu atrage atentia lingvistilor
asupra riscului major de a reduce si simplifica lucrurile pn la
pierderea ideii de ntreg. N. Chomsky, de pild, d la o parte istoria,
etimologia, literatura, psihologia, sociologia. Pentru adeptii lui,
langue este un concept separat de civilisation, o formalizare care se
deprteaz mult de continut.
Daniela Sorea este Conferentiar la Catedra de Limba si Literatura
Englez a Faculttii de Limbi Strine din Universitatea Bucuresti. Ea
se nscrie, mai degrab printre adeptii lui Paul Grice, acela care, cu
eseul "Logica Conversatiei", a schimbat hotrt teoria limbajului la
nceputul anilor 1970. Prin urmare, autoarea se concentreaz tocmai
asupra legturii profunde dintre studiile de limb si cele de literatur.
Ea si exemplific afirmatiile cu texte contemporane de cele mai diverse
facturi, de la crti la reviste de larg circulatie, de la filme la seriale de
televiziune. Abordarea ei este n acelasi timp lingvistic, dar si
"cultural" n sensul cel mai cuprinztor. Se ocup de text, dar si de
subtext. O intereseaz "cum se adapteaz omul la limbaj, dar si cum
se adapteaz limbajul la om". Demersul ei unificator se adreseaz n
mod direct profesorilor care predau limba englez si care vor gsi n
acest volum ceea ce crtile de teorie pur nu le mai pot oferi.
Lidia Vianu
Pragmatics, de Daniela Sorea, s-a lansat oficial pe 18 septembrie
2012, dar cartea poate fi consultat si descrcat la adresa de
internet: http://editura.mttlc.ro/sorea-pragmatics.html
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
27
Anul III, nr. 9(25)/2012
Isabela VASILIU-SCRABA
n vara anului 2004 a fost publicat o
carte
1
ce-l are indicat drept autor pe Alexan-
dru Dragomir. Filosoful, tinnd prelegeri n
cerc restrns, fusese probabil socat de inca-
pacitatea de ntelegere a auditoriului su in-
teresat de gndirea filosofic, dar refuzat de
idee n urma doprii ideologice la care s-a
supus de bunvoie, spre a-si face n mod fe-
ricit intrarea n cultura trii aflate sub ocupatie
comunist. Uimirea n fata nestiintei ntr-ale
filosofiei a celor care-l audiau
2
, probabil,
cptase la un moment dat nftisarea unei
precizri: anume c el le vorbeste de crase
banalitti metafizice.
Pasiunea pentru banalit#]i
a d-lui Gabriel Liiceanu
Motto: Viaja literar are nevoie de polemici ca de
oxigen, cu att mai mult acolo unde tendinja spre
idolatrizare sau, yi mai curent -, teama de a zgria
reputajiile consacrate s-a accentuat penibil.
Monica Lovinescu
n cartea de la Ed. Humanitas apare o
alt explicatie, ceea ce nu schimb semnifi-
cativ cadrul problemei, asa cum se va vedea
din cele ce urmeaz. Chiar dac s-ar invoca
posibilitatea ca explicatia din volum s aib
un grad mai mare de veridicitate, nu trebuie
pierdut din vedere adevrul gol golut. Anume
c gndirea si spusa lui Alexandru Dragomir
au rmas bine ascunse n spatele prerilor d-
lui Liiceanu. Fiindc nici mcar un text din
ntreg volumul Crase banalitti metafizice
(Editura Humanitas, Bucuresti, 2004) nu-i
apartine celui trecut drept autor, cartea ne-
ilustrnd altceva dect ce a crezut dl Gabriel
Liiceanu c a gndit, a spus sau avea de gnd
s spun filosoful Alexandru Dragomir.
Iar dl Liiceanu, chiar mult dup ce si-a
nsusit limbajul de lemn al asa-zisei filosofii
materialist-dialectice, si n ciuda rvnei cu
care i-a citit pe marii filosofi, a rmas peste
ani tot cu gresita impresie c filosofia ar fi
ceva cobort din cer pe pmnt, n bun ve-
cintate cu materialismul dialectic si istoric
pe care l-a mncat n tineretea lui pe pine.
n termenii d-lui G. Liiceanu, filosofia ar fi
pierdut din altitudinea discursului atempo-
ral, optnd pentru temporal si mergnd pe
intuitie, pe latura afectiv (v. G. Liiceanu,
Cearta cu filosofia, 1992). Prere care ar
explica si pasiunea pentru banalitti a di-
rectorului Editurii Humanitas care s-a ncu-
metat fr preget s reconstruiasc confe-
rintele singurului fenomenolog din Rom-
nia, cum l-a numit el pe Alexandru Dragomir,
grupndu-le n volumul intitulat Crase ba-
nalitti metafizice (Editura Humanitas, Bu-
curesti, 2004), publicat n 2.000 de exemplare.
Dup explicatia ngrijitorului crtii, acest titlu
ar fi menit s indice faptul c, n opinia sa,
filosofia se face pornind de oriunde, de la
banal (...), c banalittile contin un formidabil
potential metafizic (Gabriel Liiceanu, p. 63)
Din pcate, n ciuda abundentei detaliilor
referitoare la modul cum au fost prelucrate
prelegerile filosofului Alexandru Dragomir,
despre editarea acestui prim volum (promise
fiind mai multe!) nu se poate spune c re-
prezint un model de probitate intelectual.
Dar poate c tocmai originala metod du-
p care aceast prim oper a necunoscu-
tului Alexandru Dragomir a fost alctuit, a
sortit-o unui succes dinainte asigurat. Pe 28
iulie 2004 dl Liiceanu vorbea la radio Ro-
mnia Cultural de traducerea Craselor ba-
nalitti metafizice n englez si de tiprirea
lor (n 3.000 de exemplare) la o editur din
Budapesta, urmnd ca de aici volumul s fie
mprstiat pe la toate marile biblioteci din lume.
Si totusi, cum altfel dect lips de pro-
bitate intelectual se poate numi faptul c
editorul crtii s-a ferit cu tot dinadinsul s
publice texte apartinndu-i lui Alexandru
Dragomir
3
. Cum a fost oare posibil s nu se
gseasc loc pentru eseul asupra oglindirii
scris n 1946 de fostul doctorand al lui
Heidegger, text despre care aflm din prefata
d-lui Gabriel Liiceanu ba c ar avea 4-5 pagini
(p. XXII), ba c ar fi vorba de 7-8 pagini (p.
XLIII). Si cum au putut fi lsate de-o parte
nsemnrile pregtitoare ale unora dintre
prelegeri, notite scrise chiar de Alexandru
Dragomir, ntr-un volum ce contine texte
avnd la baz prelegerile sale.
28
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul III, nr. 9(25)/2012
Iarsi ntr-un mod mai mult dect bizar,
cartea nu are - nici mcar la note -, textul
despre Aprarea lui Socrate. Din aceast
scriere datnd din 1981 nu au fost semnalate
nici mcar rmsitele de fraze apartinndu-i
(totusi) filosofului Alexandru Dragomir. n
schimb, s-a publicat - cu mare grij - numai
pasajul de la sfrsitul textului despre Socrate
n care Alexandru Dragomir i mrturisea lui
Constantin Noica plictisul pe care i-l pro-
voac efortul de a-si asterne pe hrtie ideile.
n ce priveste capitolul intitulat Socrate.
nfruntarea filosofiei cu cetatea (p.128-168),
el a rezultat dintr-o metod a crei originalitate
domnul Liiceanu ar putea s o patenteze.
Fiindc desi a fost folosit din belsug n cul-
tura comunist de pn n 1989, n filosofie
metoda nu a fost nc omologat.
Dar timpul se pare c nu este pierdut.
Cci fr respectiva metod, cum s-ar mai
putea face un amestec att de omogen ntre
ce scrie si ce spune un filosof autentic for-
mat la scoala lui Nae Ionescu, a lui Mircea
Vulcnescu si a lui Mircea Eliade
4
si ce
ntelege un altul, deformat irevocabil n vre-
mea studiilor universitare de niste politruci
precum Henry Wald si Ion Ianosi, spre marea
dezamgire a lui C-tin Noica.
Dup mrturisirile d-lui Gabriel Liiceanu,
n calitatea sa de editor, el a fcut un amestec
indistinct din notitele sale pe care le luase n
aprilie-iunie 1986 n timpul unor prelegeri
despre Aprarea lui Socrate si din textul
scris de Alexandru Dragomir n 1981, nti
cioprtit si apoi recombinat ntr-o nou or-
dine (Crase banalitti metafizice, p. 127),
dup bunul plac al editorului. Ceea ce las
neplcuta impresie c din 1990, de la cderea
comunismului s-a asteptat doisprezece ani
decesul filosofului Alexandru Dragomir, pen-
tru ca ngrijitorii volumului din 2004 s poat
rescrie nestingheriti de autor niste prelegeri
ale cror notite sau nregistrri pe band
magnetic le detineau din 1985, 1986, 1987,
1988, 1993, 1995, 1996, 1997, 1998...
n ce priveste Prefata volumului, de gust
ndoielnic ne par a fi notatiile d-lui Gabriel
Liiceanu n care i se nzreste s l catalo-
gheze drept mediocru pe filosoful Octavian
Vuia, acel strlucit discipol romn al lui
Heidegger.
Pentru c directorul Editurii Humanitas
nu a gsit alt loc n care s-si tipreasc p-
rerea (exprimat cu agresivitatea celui care
are convingeri fr a avea si argumente) de-
ct ntre copertile crtii lui Alexandru Dra-
gomir care a avut mult afectiune pentru Oc-
tavian Vuia de care l legau ani ntregi de
strns prietenie, asa cum au fost si ntre p-
rintii lor (v. Alexandru Dragomir, Portret al
gnditorului la tinerete, p.5, n volumul:
Octavian Vuia, Regsirea n Pascal i alte
analize heideggeriene, Editura Jurnalul
literar, Bucuresti, 1997).
S vedem ns mai ndeaproape cum a
fost alctuit opera filosofic a lui Alexandru
Dragomir, spre a fi oferit publicului interesat
de autenticitatea gndirii unui filosof care
nu a fcut nici un compromis cu regimul de
ocupatie comunist, cu riscul constient
asumat de a rmne un necunoscut.
n prima parte a crtii, primul text aflm
c a rezultat din notitele a trei prelegeri datnd
din martie si aprilie 1985 reorganizate n
ordinea care mi s-a prut ideal scrie dl
Liiceanu (p.3). ntruct nu are la baz dect
notitele a trei prelegeri, O interpretare pla-
tonician la O scrisoare pierdut se pare
c ar fi singurul text mai elaborat din care
cititorul si poate cumva face o idee de anver-
gura gndirii filosofice a lui Alexandru Dra-
gomir, n ciuda dezorganizrii ideilor reor-
ganizate dup priceperea d-lui Gabriel
Liiceanu
5
.
Urmeaz dou texte scurte, unul provenit
din notite altul dintr-o nregistrare. Textul
despre capcana spiritual pe care o poate
constitui - pentru unii - mediul temporal si
mediul spatial al vietii omenesti, intitulat
Crase banalitti metafizice, are la baz
nregistrarea pe band a prelegerii pe care
Alexandru Dragomir a tinut-o pe 6 oct. 1987
(p.63). Cu mult mai scurt dect precedenta,
prelegerea Despre natiune, provine dintr-o
nregistrare fcut pe 1 mai 1993 (p.81). Textul
intitulat Ce se ntmpl cu noi? are la baz
notele pregtitoare ale lui Alexandru Dra-
gomir (netiprite n volum!) si notele d-lui
Liiceanu luate pe 3 decembrie 1995 (p.95).
Cele Patru prelegeri scurte (de 15-20 de
minute fiecare), tinute dup 1995 si reunite
laolalt, au rezultat din notele luate la fata
locului, ct si, din transcrierile de pe band
Icute de Sorin Vieru n cazul prelegerii
despre uitare (v. Alexandru Dragomir, Crase
banalitti metafizice, 2004, p.108).
Socrate. nfruntarea filosofiei cu cetatea
(pp 127-163) se afl n partea a doua a volu-
mului. Textul - condensnd, ca s spunem
asa, o gndire desfsurat ntr-o perioad
de 16 ani (1981-1997) - a fost mesterit de dl
Liiceanu dup urmtoarea metod: s-au gru-
pat notitele dup prelegerile despre Socrate,
s-a adugat si un text scris de Alexandru Dra-
gomir (si netiprit n volum!) tot despre So-
crate. Cele dou surse s-au amestecat, s-au
divizat si prtile s-au rearanjat. Amestecul a
fost nti dres cu originalitti apartinndu-i
d-lui Liiceanu, apoi asezonat cu ce si-a mai
adus aminte c a auzit vreme de doi ani (1996-
1997) de la Alexandru Dragomir. Pentru un
plus de savoare s-a adugat un citat din De-
monii, citat auzit de dl Gabriel Liiceanu cu
prilejul altor prelegeri ascultate prin 1986-
1988, prelegeri ce au stat la baza textului
Despre lumea n care trim. Si, pentru a
pune capac la toate, dl Liiceanu a mai adugat
o reconstructie a unui discurs despre So-
crate rostit la nceputul prelegerii din care a
rezultat textul Modalitti de autonelare
(p.128), nregistrat pe 22 sept. 1987.
Pentru c unii ar putea crede c pe alocuri
(unde lipsesc citatele) nu am redat suficient
de fidel metoda de lucru a d-lui Gabriel Li-
iceanu, l vom mai cita pe editor. La pagina
127 a volumului aflm c textul a rezultat din
mprtirea pe fragmente (p 127) a notelor
luate de Gabriel Liiceanu dup prelegerile
din aprilie-iunie 1986; una din aceste pre-
legeri [nu se stie care, fiindc nici una nu a
rmas n forma pe care i-a dat-o Alexandru
Dragomir] fiind dedicat lui Mircea Eliade,
ca omagiu adus acestuia la stingerea din via-
t (ibid.), notele dup prelegeri fiind n pre-
alabil amestecate cu textul intitulat Socrate,
scris n septembrie-noiembrie 1981 la Sibiu
si Bucuresti (ibid.).
Dup cioprtire, fragmentele au fost
apoi combinate ntr-o anumit ordine (...).
Unele pasaje au fost omise... altele au fost
exprimate mai succint si multe au fost refor-
mulate. O serie de pasaje mi apartin (G.
Liiceanu, p. 127).
Pasajele referitoare la Descartes nu au la
baz notite dup prelegeri, ci idei pe care
Alexandru Dragomir i le-ar fi mprtsit d-lui
G. Liiceanu de-a lungul mai multor discutii
avute n anii 1996-1997 (p.128).
n partea a doua a volumului se mai g-
sesc dou texte: Comentarii la Philebos (op.
Rafael - Sfnta familie
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
29
Anul III, nr. 9(25)/2012
cit., pp. 169-196) si Despre lumea n care
trim (op. cit., pp.197-246), ambele rezultnd
prin aceeasi original metod. Despre dia-
logul platonic Philebos, Alexandu Dragomir
a scris ntr-un caiet din 1985 (textul su nefiind
inclus ca atare n volum), si a tinut o serie de
prelegeri ntre iunie si noiembrie 1985, dup
care dl G. Liiceanu a luat notite. De ast dat,
respectivele notite au fost amestecate, re-
aranjate (scolreste), tiate si completate
(15, 16 si 18) de dl Ctlin Partenie.
Textul Despre lumea n care trim este
manufacturat de dl Gabriel Liiceanu din n-
registrarea unor prelegeri tinute de Alexan-
dru Dragomir vreme de doi ani, ntre sep-
tembrie 1986 si mai 1988, nregistrare tran-
scris si apoi modificat: unele pasaje au
fost omise, unele au fost reformulate, iar altele
au fost stilizate. O seam de fragmente... ne-
formulate n chip explicit, mi apartin. Ce a
rezultat nu a fost ns un text cursiv, ci o
suit de fragmente ...Nu am inclus nimic din
prelegerile despre Toma din Aquino, Duns
Scotus, Occam, Galilei, Bruno, Kepler si New-
ton (v.Gabriel Liiceanu, Crase banalitti
metafizice, p. 197).
Desigur, oricine citeste asemenea pre-
cizri se ntreab: din ce motiv au fost oare
excluse prelegerile mai sus men(ionate?
Explicatia dat de ngrijitorul textelor filo-
sofice ale lui Alexandru Dragomir este de-a
dreptul stupefiant: Prelegerile despre Toma
din Aquino, etc... au fost ndeprtate de di-
rectorul Editurii Humanitas ntruct n ele
filosoful Alexandru Drago-mir s-ar fi poticnit
de intermediari!
Si, ca orice pedagog care se respect, dl
Gabriel Liiceanu tine s promoveze contactul
nemijlocit cu gndirea unui filosof. Lui nu-i
plac intermediarii, el d prioritate formulrilor
apartinnd chiar celor ce au gndit!
Dl. G. Liiceanu l-a cenzurat att de dras-
tic pe Alexandru Dragomir ca nu cumva s
se afle ce a gndit un filosof din ce crede (c
a nteles) un altul.
Prelegerile despre Toma din Aquino au
fost eliminate, de pild, tocmai datorit
preocuprii d-lui Liiceanu de a-l elimina pe
Etienne Gilson, care, cu sau fr voia sa, a
distorsionat gndirea Aquinatului. Pentru c
distorsiunile unui intermediar ca filosoful
neotomist E. Gilson ar fi anulat, dup opinia
d-lui Gabriel Liiceanu, temeiul argumentrilor
lui Alexandru Dragomir.
De la sine nteles este, desigur, faptul c,
pentru dl Gabriel Liiceanu, gndirea filoso-
fic a lui Alexandru Dragomir nu a fost ctusi
de putin distorsionat de originala metod
dup care el a alctuit volumul aprut n 2004.
Directorul Editurii Humanitas pare a nutri
convingerea de nezdruncinat c cele scrise
de el n spiritul interpretrii lui Alexandru
Dragomir (pe care, pentru a spune asa, mi-
am nsusit-o (v. Gabriel Liiceanu, p. 127 din
vol.: Crase banalitti metafizice) ar reda,
vezi Doamne, cu cea mai mare fidelitate gn-
direa lui Alexandru Dragomir. Fr nici cea
mai mic distorsiune! Doar cu majore mbu-
nttiri!
1. v. Alexandru Dragomir, Crase bana-
litti metafizice. Prelegeri reconstruite de
Gabriel Liiceanu si Ctlin Partenie; Prefat
de Gabriel Liiceanu; Postfat de Andrei Plesu,
Editura Humanitas, Bucuresti, 2004.
2. n Jurnalul de la Pltini dl Gabriel
Liiceanu consemna - fr comentarii - o spus
teribilist a lui Noica (imitndu-l neinspirat
pe Tutea), dup care triada platonic adevr-
bine-frumos ar fi fost o platidudine (p. 119).
n aceeasi carte a fost imortalizat si ncer-
carea d-lui Andrei Plesu de a gsi un loc re-
zonabil n care s stea Ideile lui Platon: A-
cestea s-ar gsi n noi, dac ele nu se afl
n afara noastr, dincolo, cum le explica
Noica (p 85). Urmarea discursului noician n
care se afirm c Ideile lui Platon nu snt
nicieri, n-a nteles-o niciunul din cei doi,
nici pn n ziua de astzi, dl Liiceanu fiind
convins c Ideile lui Platon snt valori ema-
nate de spiritul colectiv (v. Platon, vol. II,
1976, p. 113), iar dl. Andrei Plesu prefernd
s tricoteze n preajma nucleului gineco-
cratiei spirituale care i-a prut a reprezenta
inima platonismului (Limba psrilor,
1994, p. 53).
3. Dup cderea comunismului si pn
la trecerea sa n lumea celor drepti, filosofului
Alexandru Dragomir i s-a publicat un singur
text. Anume o conferint (nereconstruit
dup desfacerea ei n bucti!) pe care a tinut-
o pe 2 iulie 1997 la radio Romnia Cultural,
cnd a vorbit despre Octavian Vuia (fost pro-
fesor la Universitatea din Munchen). Textul
a fost inclus - drept prefat - n volumul:
Octavian Vuia, Regsirea n Pascal i alte
analize heideggeriene (Editura Jurnalul
literar, Bucuresti, 1997, traduceri din fran-
cez de Caius Vancea). Doar la Paris n 1956,
dup un exemplar detinut de Walter Biemel,
dl Virgil Ierunca i mai publicase traducto-
rului Alexandru Dragomir (n revista Caiete
de dor) textul heideggerian CE ESTE ME-
TAFIZICA. El a reprezentat ntia traducere
Note yi considera(ii
marginale
romneasc din Heidegger (1889-1976), care,
din pcate, nc nu a fost reeditat.
4. Dup Seminarul pedagogic universitar
pe care-l termin la Cluj n 1933 (fiind notat
cu exceptional la romn, latin, greac, fran-
cez si german), Alexandru Dragomir s-a
nscris la Facultatea de Filosofie si Litere din
Bucuresti, atras de faima profesorului Nae
Ionescu si a asistentului su, Mircea Eliade.
n perioada studiilor universitare, Alexandru
Dragomir a audiat urmtoarele conferinte de
metafizic si istoria logicii tinute de Nae
Ionescu: Logica general, 1934-1935; Lo-
gica colectivelor, 1935-1936 si Cursul de
metafizic din 1936-1937. Cum bine se stie,
dup doctoratul din iunie 1933, Mircea Eliade
a devenit asistentul lui Nae Ionescu. Profe-
sorul i-a cedat cursul de istoria metafizicii si
un seminar de istoria logicii si i-a recomandat
ca nainte de istoria metafizicii s nceap cu
un curs de istoria religiilor (v. Mircea Eliade,
ncercarea labirintului, Ed. Dacia Cluj-Na-
poca, 1990, p. 68). Am tinut deci lectii des-
pre problema rului si a mntuirii n religiile
orientale - i relateaz marele istoric al religiilor
lui Claude-Henri Rocquet -, despre problema
ontologic n India, despre orfism, hinduism
si budism. n privinta seminarului de logic,
am nceput printr-un subiect pretentios:
Despre dizolvarea conceptului de cauza-
litate n logica medieval budist! Semi-
nar destul de greu care a fost frecventat doar
de un grup restrns. Apoi am ales Docta ig-
norantia a lui Nicolaus de Cusa, si Cartea a
IX-a din Metafizica lui Aristotel (v. Mircea
Eliade, op. cit.).
Dintre universitarii bucuresteni audiati
de Alexandru Dragomir (probabil si cu ocazia
faimoaselor dezbateri publice organizate de
Asociatia Criterion) a fost desigur si Mir-
cea Vulcnescu. n perioada ct Al. Dragomir
i-a fost student, el a predat Istoria eticii
(1933-1934), Etica i celelalte discipline
filosofice (1936-1937), precum si Etica lui
Kant (1934-1935). n cadrul seminarului de
etic din 1935-1936, asistentul preferat al
profesorului Dimitrie Gusti a comentat cu
studentii Critica ratiunii practice a lui Kant
(aprut n 1934 cu o prefat de Nae Iones-
cu), tradus n romneste de Dumitru Cristian
Amzr (1906-1999), care a fost ngrijitorul
cursurilor (stenografiate si apoi litografiate)
tinute de profesorul Nae Ionescu si care n
Germania a urmat cinci semestre cursurile si
seminariile lui Heidegger pentru doctoranzi
si docenti. Cum aveau s fac zece ani mai
trziu cei doi prieteni: Alexandru Dragomir si
Octavian Vuia.
5. v. Capitolul: Soprle platoniciene,
dou diversiuni i o previziune (Alexandru
Dragomir despre O scrisoare pierdut).
30
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
Z@mbetul \n]eleptului
Mihai BATOG-BUJENI}~
Am n bibliotec toate crtile scrise de-a
lungul timpului de Dorel Schor. Spre bucuria
mea, dar si a prietenilor amatori de lecturi
umoristice de bun calitate. Am remarcat c,
ntre timp, mai toate volumele sale au devenit
raritti bibliofile si ncep s triesc, destul de
mirat de altfel, grijile acelor oameni bogati
care au averi nsemnate la vedere. Dar cum,
pn acum nu s-au prea vzut hold-up-uri
prin biblioteci personale, sunt n continuare
linistit, stiind eu c si furtul de carte poate fi
considerat, cu anumite limite fireste, un act
de cultur.
Mai am, n calculator, of, tot calculatorul,
ce ne-am face oare fr el, cam toate seturile
de ziceri ale lui Dorel Schor, aforisme care
de mult vreme circul prin toat lumea si
fac vlv (se poate numi succes!) printre a-
ceiasi amatori de umor intelectual, fin, inte-
ligent, de calitate. Acestea ar fi si motivele
pentru care, la un moment dat, am avut unele
discutii cu autorul privitor la asezarea aces-
tora ntr-un volum, stiut fiind c numai o ast-
fel de alctuire are sanse de a strbate timpul.
Cu att mai mult cu ct circulatia aforismelor
n retele, dar si impactul lor asupra cititorilor,
a dus la acel fenomen, dorit, cred, de orice
autor. Intrarea creatiei sale n folclor, chiar
dac, asta induce o evident estompare a
numelui. Mdeh, este totusi un risc pe care ni
l-am dori cu totii. Numai c, el i atinge doar
pe alesi si, ce bine, n nici un caz pe trufasi!
Argumente pentru editarea unui volum erau
destule deci, ns si unele conditionri exteri-
oare. Adic exact acelea care ne cam mpie-
dicau s ne vedem mplinit proiectul.
Destinul ns are cile sale si n cazul nos-
tru ne-a favorizat. Aflat cu treburi n Israel,
inimosul director al editurii iesene 24: ORE,
Adi Cristi, s-a ntlnit cu Dorel Schor, a crui
activitate o cunostea foarte bine, si i-a spus,
pe un ton care nu prea admitea eschive, c
se va ocupa el de toate problemele, nu putine,
ale editrii. Apoi, cu profesionalismul si
promptitudinea devenite emblematice pentru
aceast editur, dar si cu participarea entu-
ziast a redactorului de carte Ana Parteni, a
aprut, n timp record, dar si n conditii grafice
excelente, volumul de aforisme: Zmbeyte,
mine va fi mai ru - autor: Dorel Schor,
prefat: Adi Cristi si postfat: Mihai Batog-
Bujenit. Plus patruzeci de ilustratii ale cu-
noscutului caricaturist, aflat mereu n verv
si inspiratie, Constantin Ciosu. Dou dintre
aceste lucrri ilustreaz si copertile crtii.
Prezenta unui caricaturist ntr-un volum de
aforisme are n mod cert o valoare de exceptie,
deoarece demonstreaz prin forta tuselor c
nu numai cuvintele putine pot crea efecte
majore ci si liniile unui desen cu valoare de
judecat profund, spiritual, condensat la
maximum, dar emitent de ntelesuri multiple.
Cam n acelasi stil precum aforismele sau
dac vreti epigramele, n care Dorel Schor
este la fel de priceput. Aceasta este o mic
indiscretie fcut, n mod voit, cu scopul bine
precizat de a stimula o nou aparitie, de alt
gen, a autorului.
Aforismul, ca stil literar, este, am spus-o
si o voi mai face ori de cte ori voi avea prilejul,
extrem de dificil, un examen pentru orice
scriitor care abordeaz genul, o adevrat
piatr de ncercare, fiindc necesit, pe lng
o cultur vast, si un simt al subtilittilor cu-
vntului, a valentelor si echivocurilor aces-
tuia, precum si o conciziune frustrant a fra-
zei. Iar dup toate acestea, ntr-o fraz (pro-
pozitie, chiar!) trebuie s spui tot ce ai de
spus, dar n asa fel nct jocul de idei s nu
se piard, ns nici valoarea moral a spu-
selor, umorul sau subntelesurile. Nici nu m
mir deci, avnd n vedere exigentele, faptul
c, n domeniu, exceleaz scriitorii evrei, bi-
necunoscute fiind de sute de ani modalittile
lor de relationare social si interuman, mo-
dul lor firesc de a fi ironici, spirituali si concisi
n exprimare.
Ca s fiu ns mai bine nteles, rog distin-
sii cititori ai volumului, dup lectur, s n-
cerce construirea ctorva aforisme. Apoi s
le reciteasc pe cele scrise de Dorel Schor,
s fac o comparatie, iar la sfrsit s fie sin-
ceri cu ei nsisi. Nu trebuie s fac publice
rezultatele.
Cartea mai cuprinde si o serie de selectiuni
din scrierile prietenilor autorului, ceea ce do-
vedeste nu numai apetitul acestuia pentru
lectur ci si generozitatea cu care el mparte
cu cititorii si deliciile literare pe care le-a
descoperit. Putine ar fi cuvintele cu care s-
i putem multumi pentru aceast generoas
risipire a sa ntru rspndirea acelor frnturi
de spiritualitate la care noi, foarte posibil, s
nu ajungem niciodat.
Dac ne asteptm ca n timp ce citim din
perlele de ntelepciune si umor ale acestei
crti s ne apuce un rs hohotit, se spune
nu stiu de ce homeric, din acela care implic
baterea genunchilor, sau a spatelui celui mai
apropiat, s nu ne mirm c asa ceva nu se
produce. Farmecul intelectual, subtire si umo-
rul fin al scrierilor lui Dorel Schor ofer acea
satisfactie luntric, acel zmbet interior, efect
al descoperirii frumosului n deplinul su n-
teles, a fetelor de regul nevzute ale cuvn-
tului si mai ales al adevrului lor, chiar dac
acesta nu este chiar foarte comod pentru p-
catele noastre cele de toate zilele. Citind, vom
deveni noi nsine mai ntelepti sau poate chiar
mai buni. Cu sigurant ns si mult mai atenti
cu noi nsine. Ceea ce chiar este foarte necesar.
n mod deliberat nu voi cita nici una din
splendidele constructii verbale si ideatice cu-
prinse n volum, deoarece, asa cum se ntmpl
ntotdeauna cu o scriere de valoare, aceasta
are capacitatea extraordinar de a fi receptat
diferit functie de cititor. Prin urmare, las la voia
domniei tale, cititorule, exercitiul propriilor
descoperiri care, se va vedea foarte lesne,
sunt de fapt, fiecare pe rnd si toate la un loc,
expeditii temerare n marele necunoscut care
este fiinta profund a fiecruia dintre noi.
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
31
Anul III, nr. 9(25)/2012
Ora cumpenei
N-as vrea
ca nc-odat s te pierd;
as vrea de suflet,
suflet s te prind,
c mna mea-i btrn
si nu cred
c poate-o mn-ntins
s mai prind.
Prin vesnicii
s scotocesc acum,
n-as vrea
s-nfrunti neantul
risipirii,
c vreme nu mai am
s-cerc alt drum
din nou,
n cutarea regsirii.
Caden(e
ntrzii n mine, mai ntrzii,
dau ceasu- napoi cu un ceas,
dar timpul timpul acelasi
scurm n mine si ran mi face.
n suflet ran mi face.
Aceeasi btaie-n cupolele-nalte,
aceleasi ecouri n magme, n stnci,
n huri adnci
Btaia n ritmuri, - aceeasi,
chiar dac dau cu un ceas,
ceasu-napoi.
ntrzii n mine, mai ntrzii
Reflec(iune
Eu nu-mi mai doresc absolutul;
desarte mi-s toate-n pcat
de Pandor;
n lumea aceasta incest,
e totul Sodom,
e totul Gomor?!
n sala de-ayteptare
Chiar dac nc m-ai iubi,
mi-e sufletul hiperboree;
n sala de-asteptare
astept trenul, ultimul tren
care m va lua, care
m va duce-ntr-un loc
predestinat:Nicieri!
Te-nchipui stnd pe peronul
ce-odat-mi fceai cu batista
un semn
- doamne, cum a trecut timpul!
- ,
iar trenul ce vine
e ultimul tren;
un semn
nu-mi fac nimeni un semn
,,Panta rei
Sufletul si mintea, superegoul
nu pot fi n corpul fizic
identificate;
cartezian anxietate, -
dualism: corp - minte.
Sufletul si mintea,
superegoul
au alt consubstantialitate;
nu au fost gsite-n corpul
fizic,
dar exist;
numim aceast simbioz, -
existentialitate.
Dualism cartezian: corp -
minte;
Dumnezeul Mare
- Dumnezeul meu -
a ajuns clonat
n mii de ,,dumnezei.
,,Cogito ergo sum.
,,Panta rei.
Vasile POPOVICI Vasile MENTZEL
Nscut n 1763, compozitorul francez de larg popularitate
Henri Etienne Mehul era bntuit de o lene proverbial de care
nu putea s scape cu niciun chip. Pentru a se feri de meteahna
sa, Mehul a folosit o metod foarte original si anume: l-a rugat
pe domnul Lenoir, prefectul politiei de la acea vreme, care era un
mare admirator al muzicii sale, s-i fac favoarea s-l aresteze
ct mai repede cu putint. ngrijorat, prefectul l-a ntrebat ce
crim a svrsit.
- Niciuna, i rspunse compozitorul. Dar tocmai pentru asta mi
se cuvine spnzurtoarea si nu carcera. Ascult, am conceput o
lucrare de mari proportii pe care nu o voi putea termina nicicnd
datorit piedicilor de nenlturat ce apar mereu. Asa c m-am gndit
s m arestezi. Numai n nchisoare voi putea lucra n liniste.
La auzul acestei rugminti neobisnuite, prefectul ncepu s
rd n hohote dup care, cu un ton grav, la gndul c ntr-
adevr izolarea i-ar face bine, i spuse:
- ntruct cu politia nu se glumeste, admit cererea dumitale,
dar te avertizez c nu te va putea elibera nimeni nainte de a
svrsi perioada de detentie pe care o vom stabili mpreun. De
cte zile ai nevoie pentru a-ti sfrsi opera?
- De vreo zece, rspunse descumpnit compozitorul.
- Foarte bine zise Lenoir. Aprob cele zece zile.
Apoi ddu ordin celor doi gardieni, ce se aflau la usa sa, s-
l conduc pe detinut.
Dup un timp, Mehul se trezi ntr-o chilie ngust unde se
aflau: un pian, o mas, dou scaune, cerneal si hrtie de scris.
Desi regreta hotrrea pe care o luase, se asez la pian si ncepu
s improvizeze pn noaptea trziu uitnd s si mnnce.
ntr-o zi, muzicianul se trezi cu vizita prefectului care se scuz:
- M ierti c te-am tratat ca pe un detinut adevrat.
- Vrei s spui c au trecut cele zece zile? - ntreb mirat com-
pozitorul Apoi, artnd spre
vraful de partituri, i mrturisi
cu bucurie: - Iat!
Asa s-a nscut opera Iosif
n Egipt.
Aceast lucrare, pstrat n
biblioteca Conservatorului din
Paris, a fost dedicat de ctre
autor, prietenului, prefectului
de politie Lenoir; iar ntmplarea
povestit este adevrat.
O
idee
n#s
tru[
ni
c#
32
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul III, nr. 9(25)/2012
n ziua aceea fierbinte de
var, la ora cnd pe cerul curat
ca lacrima, soarele se afla n
cruce, n rotonda Muzeului Na-
tional al Literaturii Romne, din
Bd. Dacia, Bucuresti, parfumul
poeziei se simtea de la o post.
Poeta Victoria Milescu si lansa
pe piat noul volum de versuri
Sub steaua cinelui, Ed. Tracus
Arte, 2012, ce beneficiaz de o
prefat semnat de scriitorul
Horia Grbea si de o prezentare
a criticului Gabriel Dimisianu pe
coperta a patra. Bucuria cu care
a fost ntmpinat evenimentul a
demonstrat, iarsi, c magia crtii
exist, c finetea aripilor sale de
hrtie, chiar si la cea mai mic adi-
ere, poate s deschid suflete,
ndemnndu-le ctre frumusetea
artei, ctre noutate, ctre ntlniri
prietenesti, pur si simplu. Lan-
sarea a fost deschis de direc-
torul MNLR, dl Lucian Chisu,
care i-a invitat pe distinsii scri-
itori Stefan Cazimir, Horia Gr-
Ioana STUPARU
Magia c#r]ii
Sub steaua c@inelui
de Victoria Milescu
bea si Emil Lungeanu s vor-
beasc despre carte, lucru pe
care l-au fcut cu distinctie apli-
cat, sustinndu-si pledoariile cu
versuri din poeziile crtii, rele-
vnd profunzimea observatiilor
autoarei asupra vietii cotidiene
redate ntr-o form simpl dar nu
lipsit de simbol si transcenden-
t, avnd ca laitmotiv omul mic,
obisnuit, modest, sub vremuri
potrivnice. Poezia care i s-a prut
dlui Emil Lungeanu c o caracte-
rizeaz cel mai bine pe autoare,
ca aspect fizic, fiind minion, dar
si ca persoan discret, a fost
Ceva lipseste, ceva este n plus,
din care a citat: Sunt mic/ sn-
ge putin, carne putin/ dar ct u-
nivers.... Pe Horia Grbea l-a
impresionat poezia Aerul plin de
aer, spunnd c este o poezie
pe care si-ar fi dorit s o scrie el
nsusi, ncheind dup ultimul
vers Mai nimic nu poti face de
unul singur cu concluzia c da,
ceva se poate face de unul sin-
gur, si anume poezie. Interesul
pentru lectura crtii a fost ampli-
ficat de cele dou actrite Lidia
Lazu si Anda Saltelechi, care au
recitat cteva poezii cu deosebit
sensibilitate. n sal s-au aflat
multi iubitori de seam ai con-
deiului: Gabriel Dimisianu, Radu
Crneci, Toma George Maiores-
cu, Gheorghe Istrate, Ion Lazu,
Nicolae Grigore Mrsanu, Zaira
Samharadze, Lucian Gruia, Crina
Bocsan Decusar, Elena Arme-
nescu, Niculina Oprea, Victorita
Dutu, Ioana Sandu, Ioana Pier-
sic, Florica Ceapoiu, Ioan Ga-
briel Pusc, Marian Dumitru, Vir-
ginia Mehes, Monica Muresan,
Ion C. Stefan, Victoria Comnea,
George Clin, Cristian Ionescu,
Marina Roman, Petru Solonaru
etc. Astfel, rotonda Muzeului a
devenit nencptoare, iar emo-
tiile autoarei, care abia se mai ve-
dea din spatele mesei ncrcate
cu buchete de flori, cresteau v-
znd cu ochii. Emotii ale cror
vibratii le-am simtit cu totii, cei
prezenti n sal.
Ct de puternic este Victoria
Milescu, desi las impresia unei
persoane timide, linistite, deli-
cate, s-a vzut din felul n care
si-a primit si prezentat invitatii.
A fcut-o ntr-un mod cu totul
inedit, cu mult respect, dar si pu-
tin umoristic, strnind aplauze,
ca si cnd evenimentul nu ar fi
fost prilejuit de lansarea crtii ei,
ci de prezenta n sal a distinsilor
oaspeti.
Ct de puternic este poeta
Victoria Milescu ne-o demon-
streaz scrierile sale, n care a cu-
les viat din viat, momente ba-
nale sau importante, dndu-le
ns o anume semnificatie, un
sens filozofic. Poeziile Victoriei
Milescu sunt trepte spre medita-
tie, trepte ale scrilor simple sau
n spiral, cu o dubl semnifica-
tie. Adesea, dar cu retinerea o-
mului modest, ntelept, ce stie c
Ir o frm de vrednicie nu
poate avea totul, este invocat di-
vinul, factorul primordial a tot ce
este benefic pe pmnt. De o de-
osebit profunzime este poezia
de la pagina 9, Sub steaua ci-
nelui, cea care d si titlul crtii:
Tot bntuind din camer-n ca-
mer/ pe scrile spiralate/ ce duc
spre tavane inundate de corpuri
ceresti/ traversnd holuri, sli,
coridoare/ cu umbre topindu-se
n pereti/ ncurcndu-te n dra-
perii, sonerii, panoplii/ agtndu-
te de balustradele/ cu geamtul
lor omenesc/ brusc te trezesti/ fa-
L. Chiyu, V. Milescu, $t. Cazimir, H. Grbea
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
33
Anul III, nr. 9(25)/2012
t-n fat cu nsusi Dumnezeu/ el
si coboar privirea atent/ te n-
curajeaz cu ochi scprtori/
cere-i orice, acum e momentul/
strngi la piept respirnd saca-
dat/ magna charta vietii tale/ doar
un cuvnt si/ poti iesi di n
anonimat/ doar un cuvnt si/
acea faimoas editur/ pe care o
cauti besmetic prin cldirea sor-
did/ te-ar face peste noapte ce-
lebru/ dar Dumnezeu e grbit/ p-
n s te dezmeticesti a si zburat
pe scri/ printre stlpii hiperbo-
reici/ privesti buimac/ n urma
norului de pulbere fin/ n aerul
sampanizat cu mii de stelute/ ce
se aprind si se sparg/ mproscn-
du-te: Ce sans! Ce sans!.
Si spun eu, cititorul, cu o
imens admiratie: Ct fericire! S
porti mereu cu tine ochii lui Dum-
nezeu, pe care ti i-a lsat privin-
du-te n grab, chiar si o singur
dat!
G. Dimisianu, H. Grbea, $t. Cazimir,
E. Lungeanu, N. Mryanu, V. Milescu
Mihai MERTICARU
Sonetul unui zbor
Ai plecat pe-o und de melopee
Si-ai ntrerupt frumoasa-ne poveste.
De la tine nu-mi mai vine nicio veste
Si-att de trist romanul se ncheie.
Un zbor zdrobit de culmile alpestre,
Iar sansa de-a intra n epopee
Ori pentru vecie s ne nzeie
Uscatu-s-a prin vile agreste.
Ai disprut cum umbra jucus,
ndeprtndu-te cu pasi de vat,
Focul s ne ard fr cenus
Peste incurile de spiridus.
Orict ar fi idila de-ncurcat,
Icoana-ti a rmas aureolat.
Sonetul anahoretului
Era ca o dimineat de var,
Nscut dintr-o bobit de rou,
Pe gur, prin nrile amndou
Izbucnea vijelios foc cu par.
Era asa ... cum s v spun eu vou ...
Plinut ca un mrfar n gar
ncrcat cu ce e mai bun pe-afar.
n piept inimi nouzeci si nou.
Dou fulgere mari i sreau din ochi,
Care, nici una, nici dou, m-au trznit.
Era frumoas, nu-i fie de deochi !
Cu Afrodita, semnau ca doi strochi.
Mi-a srit n brate ! Cum s o evit ?
Si n momentul acela ... m-am trezit.
Sonetul unei frumuse(i
Nltut, mldioas si blaie,
Cu ochisori ce stiu s se alinte.
Privirea-i ager fr de tinte
Rsuflarea bietilor o taie.
Snii pietrosi, obraznici, dou flinte
Se descarc-ntr-o mare vlvtaie,
Ce orice inim poate s-o moaie,
Si niciodat nu-ti mai ies din minte.
Fie brbat, fie sfnt sau femeie,
Toti rmn stan cnd i vd fptura.
Chiar soarele ar vrea n loc s steie
De la ea s-mprumute o scnteie.
E chiar superb, ce mai tura-vura,
Dar url toti lupii cnd deschide gura.
Sonetul unei dileme
Vise doldora, inim tciune!
Ce slove-naripate, osanale
Fcutu-s-au pavelele pe cale
Si tu tot nu crezi n nicio minune!
Ti-am mai trimis un brat de madrigale,
Gndind c astea chiar te vor rpune,
Dar s-au dovedit pe nisipuri dune,
Pietroiul lui Sisif cnd se prvale.
M gndesc s ridic din loc un munte
Si la picioare usor s ti-l astern,
Si peste alti doi s ntind o punte.
Pot soarele s ti-l lipesc pe frunte,
Si vagoane de stele s ti le cern.
Dar dac la urm iese un infern ?
Sonetul iubirii
Iubirea sap-n grdina durerii,
Cu zel sporeste mostenirea divin
S-ating inflorescenta deplin,
Sfidnd obstinat arsita verii.
Dintr-o privire extrage lumin,
Adaug dulceata mngierii,
Cristalele din transparenta mierii
Si ntr-o simfonie le mbin.
Preface clipele n piramide,
Pustiurile din suflet n temple
Si inimile fierbinti n lichide.
Timp spatiu, nemrginire, le-nchide
ntr-o vitrin ca s le contemple,
Rceala vesniciei o desfide.
Sonetul unei boli
Srac-i lumea fr de iubire
Si fr un izvor de alinare
Cnd cerul butoi de pucioas-ti pare
Si-amar licoarea din potire.
Iad pe pmnt e orice srbtoare
Cnd te trezesti din crunt amgire
La un pas de turbare si pieire
Ori de sfsietoare disperare.
Blestem e totul, nu-ti mai doresti nimic,
Viata ti pare crunt amgire,
Paiul e uscat si desprtit de spic.
Pentru salvare, mai e vreun siretlic ?
O portit oarecare de iesire ?
Binenteles ! O nou iubire.
34
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul III, nr. 9(25)/2012
CATIFEAUA
te-nveleyte...
par(ial.
Gtul, snul,
yi cu sfrcul,
m mbie,
senzual.
Griji, necazuri,
ori probleme,
sunt plecate...
n aval,
cnd dorin(a
ta m cheam
cu limbajul,
non-verbal.
Eu... ecoul...
(i rspundem,
prin instinctul
ancestral.
ETERNITATE
Pentru momentele
sfinte ori de groaz
de iubire nebunie,
dor amor,
speran(e deziluzii,
certitudini dezamgiri,
care toate,
au rmas
aglutinate,
te iubesc te ursc,
pentru eternitate.
VERDELE FRUNZELOR
Un verde de ploaie,
de var,
a nverzit
frunzele orayului.
Simfonia
nuan(elor
bucur
clorofila vie(ii
voastre,
a mea.
Azi, carnivor,
avid de
protein,
hemoglobin,
iar mine...
verde de ploaie,
hrana frunzelor.
CANICULA PLEAC
Globul ocular
graviteaz n orbit,
un nisip
atopic deranjeaz.
Aerul sufocant
de beton,
de carburan(i,
de oray,
polueaz
dorin(a noastr
de libertate.
Asfaltul ncins
topeyte
urmtorul pas.
Lichefiat,
lav royie fumegnd,
strbat pmntul
rcoros, cleios, argilos,
devin ramifica(iile
unui corp
cu rdcini vnjoase.
Traversez litosfera
yi nmuguresc
la voi n grdin.
arbore,
crengi,
frunze,
umbr,
oxigen yi
manta de ozon.
Ploaie.
V spl
praful... prafurile,
ndoiala yi frica,
v srut obrazul,
v alung necazul.
DOAR CULORI
Soarele royu
coloreaz norii albi
alb auriu.
Cei negri,
rmn nchiyi,
neschimba(i,
anun(nd
ploaia verde
ayteptat.
Prea trziu
pentru gerbera
roz, galben,
portocalie, violet
de ieri.
Azi...
e
pmntie.
UN POET...LA VOLAN
Ca vrst, poetul romn-montrealez IONUT VOICU ar prea cam
tomnatic, dar prospe(imea yi vigoarea versurilor sale l legitimeaz
ca un foarte primvratic poet. Fostul medic veterinar a lsat sfintele
dobitoace n seama altor iubitori de asemenea blnde jivine. $i
omul nostru, mare ca un taur yi sensibil ca un curcubitaceu, yi-a
zidit o familie frumoas; mpreun cu Myriam au conturat pui
frumoyi; casa lor este de toat lauda. Ca nou meserie a mbr(iyat
yoferia, profesie sinonim cu libertatea, ay spune eu. Cu autobuzul
lui, altul de la o zi la alta, strbate uli(ele deosebit de lungi yi
ncruciyate ale minunatului Montreal. Sub bordul bolidului lui,
ntr-o map, l ayteapt credincios un carnet n care-yi noteaz din
vitez ideile ce-l claxoneaz mereu pe traseu. De-a lungul rutelor
parcurse, poetul studiaz oameni, apuc din zbor fragmente de
conversa(ii, este mereu martorul fenomenului de via( palpitant.
Din toate acestea, poetul ylefuieyte idei nstruynice pe care le
transform n poeme. A publicat deja dou volumaye yi recent yi-a
pus numele ntr-o mic antologie al crui nnay va fi poetul Doru
DNCU$, vie(uitor al istoricului oray cultural Trgoviyte.
Dragii mei, sorgintea poeziei nu are un loc fix pe hart ca NINIVE,
N. YORK sau TUZLA mea natal. Fiecare poet yi are destinul su
yi sor-gintea sa de inspira(ie. Fireyte, aceste filoane inepuizabile
sunt mereu - VIATA. $i prin aceast via( scurt dar foarte lung
trece la volan yi poetul IONUT VOICU, fredonnd versuri pentru
el yi toat lumea. Drept pentru care, ca mentor al tnrului poet, i
spun BUN VOIAJ pe bulevardele lungi ale poeziei...
George FILIP, septembrie, 2012 - la Montreal
Ionu] VOICU
(Canada)
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
35 Anul III, nr. 9(25)/2012
Geo C~LUG~RU
Fie c este vorba despre ro-
mane - Clipa de Lumin,
Oameni de nisip, Tovarsi de
ultim zi, Vera, proz scurt -
Grdina care s-a suit la cer,
teatru - Miniona, Muzeul cu
bucluc, poezie - Sfesnic trziu
sau textele rspndite n cele 22
de antologii, n care a aprut de-
a lungul timpului, n tot ce a pu-
blicat, colega noastr, scriitoarea
Ioana Stuparu, gsim cele cinci
atitudini ale lui Dumnezeu: bu-
curie, dragoste, acceptare, bine-
cuvntare si recunostint.
Prin ceea ce a creat pn a-
cum, autoarea a putut spune lu-
mii, cine este si ce crede si, sun-
tem convinsi c o va face si n
continuare, cu usurint si fr s
ezite, crendu-si astfel un Sine
si o viat pentru sine, o temeinic
motivatie pentru a se simti mul-
tumit de sine nssi.
Cea mai recent creatie a sa,
despre care vom vorbi aici este
volumul de poezii Sfesnic
trziu, aprut n 2011, la Editura
Rawexcoms, Bucuresti.
Pentru doamna Ioana Stupa-
ru actul creatiei nu este un chin,
ntruct, fiind un dar de la Dum-
nezeu, este o bucurie si o bine-
cuvntare, cu toate c e vorba
de trud: La marginea grotei /
Dulcea mea trud / Sfesnic tr-
ziu (Sfesnic trziu, p. 74). E
sugerat aici, intrarea, cu o anu-
mit ntrziere pe Trmul ireal
- creatia literar, nct si bilantul
rodirii este sub semnul trziului
dar bogat si divers, gratie pre-
destinrii, - Stuparu - sugernd
hrnicia si tenacitatea albinelor.
Creatia pentru autoare n-
seamn libertate, luare n posesie
a propriului destin, n sensul care
i-a fost menit s se ndrepte, spre
a se mplini ntru dumnezeire, cci
creatie aceasta nseamn: Am
plecat/ Din mine / Si m-am fcut /
Cuvnt... (Am plecat din mine,
p. 62). Descoperirea sursei con-
stientizrii sinelui, a putintei m-
plinirii depline prin creatie, o con-
duce la creionarea unui auto-
portret liric, de o maxim con-
centrare dar si cuprindere: Rz-
boiul nu mi-e la-ndemn, / Nu
stiu a-l duce. / Nu sabia o port n
mn / Ci Sfnta Cruce. (Au-
toportret, p. 63).
Nota definitorie a ntregii
creatii literare a autoarei, pre-
zent si n acest volum, este im-
plicarea ntru gsirea cii de lu-
min ctre Dumnezeu si noi n-
sine, si evident ctre cei dragi si
apropiati si, lrgind sfera, ctre
toti semenii.
Avem sanse, cci nu suntem
singuri nssi Maica Domnului
numit, nu ntmpltor si maica
durerilor noastre, se roag lui
Dumnezeu pentru iertarea si mn-
tuirea oamenilor: Sttea-n ge-
nunchi Prea-Sfnta, p. 14.
S descopere Comori n cu-
vinte, doamna Ioana Stuparu
mrturiseste: Si mi-am dorit s
mor de dragul lui, / Ca s-l g-
sesc acolo. / S-l vd la chip si
s-l aud cum cnt, dar gratie
lui Dumnezeu, nu a fost nevoie
de acest lucru: O, Doamne, Sla-
v Tie / fiindc n-a fost nevoie
s mor, / ci s triesc, / pentru a fi
alturea de Eminescu! (De
dragul lui Eminescu, p. 68).
Sunt evocati, sub pecetea
emotiei lirice: predestinarea, Ni-
chita Stnescu, George Bacovia,
Valea Tursanului, Iulia Hasdeu,
copilul prsit, ciobanul etc.
Credinta Ioanei Stuparu e
att de intens si sincer, nct i
produce revelatii: ...Asear/ ci-
neva mi-a sters lacrimile.../ Cnd
am deschis ochii,/ Team vzut pe
Tine, Doamne,/ tinndu-m de
mn. (De ce?, p. 73)
Nu ntmpltor, ceea ce am
citit din opera doamnei Ioana
Stuparu, mi-a ntrit convingerea
c poetii autentici sunt cei care
ne initiaz n tot ce este mai fru-
mos si mai nobil n viata uman.
Din antichitate si pn astzi
poetul este lupttorul contra ru-
lui, n vreme ce poezia reprezint
factorul purificator al gndirii si
societtii umane.
Sfe[nic t@rziu,
de Ioana Stuparu
Rafael - Pescari
36
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
Anotimp din cuvinte necitite
n fiecare clip
ntunericul neac poteci
dezamgirile
ne ncurc pasii
i ngroap deasupra diminetii
aprind candele
Ir blestem
ngn odat cu visele
melodii inconfundabile
din taine dezghiocate
am voie nc s m joc
de-a v-ati ascunselea
printre oglinzi
din sala de bal
se aude primul acord
duc
felinare aprinse
celor care fabric umbre
Oglinzile plng
am auzit
cndva un tipt
printre oglinzi
trupul tnr
devine halucinatie
paznicul nocturn
poart o lumnare
printre odile
Ir pereti
timpul se prbuseste
un copil doi copii trei
ct o vesnicie de OM
trei doi unu
implozia sparge lumina
si sufletul pleac
paznicul nocturn
plnge-n oglinzile
zilei halucinante...
ntlnire la margine de timp
mi-a dat un an
cu gust de pomusoare
si un vis
nu vreau s-l pierd
l tin strns n pumni
i-am agtat flori
n pletele nrourate
de ecou
s-au fcut punte
dinspre rsrit
pn dincolo
nnoptat
tcerea respir lng ea
Polul iubirii
cealalt jumtate
a plecat
n cealalt parte
tu m strigai
de departe
si pe punctul stiut
au czut
cteva sunete
versuri de tunete
cu fr degete
care s pregete
incotro
o mai fi si polul iubirii;
dincolo de firea nefirii...
Noaptea
a atipit
pe un colt de timp
n clepsidr
se fcuse nisip
mcinat de o fat
cu degete de altdat
noaptea...
umbl cu ochii nchisi
si dincolo de irisi
cineva
deseneaz un nume
anume
ca un vesnic poem
deschid ochii spre viat
e frumos - strig:
si nu m mai tem.
ntre dou lumi
caut n adncuri
cntecul apei
s-l aduc mai aproape
valul riposteaz
basii n re minor
lovesc gleznele
n aprarea dreptului de autor
- nu te lupta cu mine
s facem un duet
cnd zorii nu au aprut nc
legat la detectorul de armonii
nvt s descifrez
la lumina pietrei
George FILIP
(Canada)
Ana Maria GIBU
(Rom@nia)
tu acompaniaz
cu bti n umbre
ocolindu-m
ca pe o stnc
rupe doar aschii verzi
se retrage
diminetile se trezesc
n recital de albatrosi
La parad
o floare multicolor
a fugit din corol
si cu primvara n plete
a desenat cteva piruiete
publicul, puhoiul, multimea
sinonim cu viitorimea
a udat floarea la rdcin
dar un strop de adrenalin
i-a urcat democratia n glas
pe bttur nimic n-a rmas
iar cnd a venit ginerica
culege nineac nimica
fiindc dup parad asa e
poti s fii scai - salomee
dac sculptorul... nu e
cine s-ti ciopleasc statuie?
v rog, poema aceasta pripit
s nu fie n viata mea tiprit...
n lupta cu lutul
m nchid n vis
n al treilea semn
s iau
din noptile voastre
cte mi lipsesc
vreau s m ascund
ntr-o stea
si de acolo s scriu
chiar dac nu v-am rspuns
niciodat
de ce
noi stim
soptesc ngerii
ai scris cnd ai asteptat
cnd ai vrut s alinti
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
37
Anul III, nr. 9(25)/2012
cnd sufletu-si srea n palm
si nu trebuia s-l pierzi
a btut destinul la us
am deschis, scpnd viata
din mbrtisarea strns
treapt cu treapt
urc
Frunza cade de sus
rtcitoare-Ti sunt
cile tale Doamne
se pierd precum frunza
ntr-o palm de fat
niciodat
pe aceeasi parte
n Sfnta carte
toate cele sunt spuse
doar frunzele nesupuse
pleac toamna
si vin primvara
cu gze-n spinare
n cte-o floare
pe bttur
cnd tranii njur
c nu plou de Paste
si totusi totul renaste.
eu eram sub o frunz
timpul vroia s m-ascunz
iar vremea
mi-a pus rdcin
de material lumin
si-a trebuit s m prefac
n smnt nalt
de mirabil copac...
De unde se nayte poezia?
n-are important
din ce mirare
cutare pe ce crare
din a crui ratare
ct rbdare
asteptare
din ct sperant
dorint
neputint...
umilint
din ct credint
de unde apare
pe drum pe crare
se urc-n spinare
cnd capul te doare
se-ascunde-n sprncene
tolnit a lene
adoarme printre gene
legnat de Feti- Frumosi
si Ilene Cosnzene
asteptnd s clipesti
s-o risipesti ca n povesti
dintr-un cuvnt
s se fac dou
iar de ajung n rou
s ncolteasc nou
nouzeci si nou
s le ntinzi la soare
lng prag de izvoare
cu rbdare
Ir mirare
s le dai aripi
si viat noapte si dimineat
Tinere(e
Hei, Doc!
Tu pleci,
tineretea rmne.
E simplu motivul:
Tineretea asta-i a mea.
Parfum de trecut
Timpul se scurge n calupuri
dense si colturoase.
Marile Decizii au dus toate la
cele ce sunt.
Parfum de trecut mi nconjoar
preajma.
Culeg ce-i al meu.
Prea lung mi-a fost risipirea.
Abel yi Cain
Abel si Cain, superficiali
si glumeti,
si susur cu indulgent
trdrile,
una cte una, n numele
protectiei si al principiilor de
viat sntoase,
copii ai unui printe
muribund
si mai mult absent.
Dou minute
Spune-mi despre ncredere.
Vor curge secolele n jurul nostru
si tu mi vei tot spune
despre ncredere
rstlmcindu-mi cuvintele,
vorbele, cerul, seninul,
diminetile.
Gata acum!
Pentru tine am avut
dou minute,
pentru mine am
toat ncrederea mea.
Strlucirea ochilor mei
Esti un strin departe,
rece si nensufletit.
n ochii ti sticlosi
te-am vzut doar pe tine
multiplicat la nesfrsit
de strlucirea ochilor mei.
Mi-a fost oboseal si dezgust.
Mi-e bine acum.
Ideal
Gur! Spune-i, Minte,
Cnd s vorbeasc
si cnd s tac.
Claudia Scornea: ntre sentiment yi luciditate
La cinci ani de la debutul n revist (Mileniu, nr. 48-49, 2007,
cu o prezentare a regretatului Valentin Dasclu), Claudia Scornea
nu d semne c ar vrea s-yi strng poeziile n volum. Nu ytim
ce o mpiedic, e dreptul autoarei s decid cnd trebuie s-i apa-
r n public prima carte. Vrem doar s constatm c Valentin
Dasclu avea dreptate cnd semnala, n legtur cu poezia Clau-
diei Scornea, acea revolt de avertisment, cu banderol alb pe
bra(, n confruntarea cu idealitatea goal. Fiindc poeta - yi
Claudia Scornea este n mod cert poet - se ndeprteaz tot mai
mult de spa(iul unei candori neliniytite: (Pe frunte mi-ai pus/ Cu-
nunije de mrgritar,/ iar pe deget - un fluture./ Dar a venit zmeul
din poveste/ Si mi-a smuls/ Petalele fluturelui yi aripile/ Florii.//
Venise iarna, iar eu/ M buctrisem.), ca s intre, am zice cu o dis-
perare asumat, n altul, grav yi devastator, al unei lucidit(i re-
voltate chiar mpotriva ei, confirmnd ce spunea cu ani n urm
ntr-o Autocenzur: Chiar de azi/ declar ncheiat hrjuiala/ dintre
mine yi mine./ Gata cu cavalerul n armur;/ e vremea culesului de
furtuni/ (doar asta am semnat!)/ Prin urmare, m-am hotrt:/ O iau
de la capt.
Claudia Scornea se ndreapt, ayadar, spre o poezie n care
luciditatea yi sentimentele se afl ntr-o continu rfuial. Ce
va ieyi de aici, nu ytim, dar am vrea ca poeta s nu abandoneze
ndrjirea cu care ne-a obiynuit: c a o lua de la capt n poezie
nseamn de fapt a nainta n tainele ei. (Marin Budic)
Claudia SCORNEA
Rafael - Sfntul Gheorghe yi balaurul
38
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anul III, nr. 9(25)/2012
Rbdarea nu mai rezist, umbra copacului
si schimb ncet directia, iar frunzele vii si
mici m ascund n copacul n care sunt urcat.
Le mai feresc odat si vd cum nmormntarea
continu n cimitirul de la optzeci de metri de
copac. Mai astept o or, vd cum lumea nea-
gr coboar spre centru, iar cimitirul ngropat
de vremea rea de var, se mbogteste cu un
om ce continu s fie asezat mai bine n p-
mnt de zece oameni vii. Dup ce trenul negru
de oameni se spulber spre centru, eu cobor
din copacul siguratic ce pzeste cimitirul. A-
mortit fiind, si n asteptare, la contactul cu
pmntul, sunt nevoit s m aplec n fata lui,
stiind c odat si odat m va sruta el pe
mine. Revin n picioare. Vremea dur, ntune-
cat n albastru nchis, m plmuieste pentru
a m trezi si a m anunta c vine o furtun.
Scot din buzunarul crpat de la pantalonii
murdari un mic srman aparat furat, ce m-
soar timpul, iar acest obiect m determin
s citesc 5:43.
Nicio reactie.M uit n jur si vd locul
care se sperie de el nsusi. Cerul mpodobit
cu nori negri, ce vin din partea cimitirului, pe
de vremea nvins de norii bogati, se retrage
n sine pentru a face un consiliu special pen-
tru noul venit, iar ntre timp, noaptea face un
pas mare. Cimitirul alturi de ntunecimea
grbit, roag oamenii vii s-l lase pe noul
nscut s se trezeasc. Eu, fiind pe un p-
mnt arat, m ascund prin niste buruieni nal-
te, groase si uscate si lund pozitia de culcat,
i vd cum se hotrsc s plece. Noaptea se
apropie, norii duri nc nu s-au hotrt s
dea un verdict, iar omenirea plouat de plic-
tiseal si singurtate se bag n pat mai repe-
de. Acum n sat e o liniste dureroas, co-
ordonat de natur, iar firele electrice si cele
de la cablu inspir o plictiseal democratic.
Dintr-o dat se face bezn, iar eu m odih-
nesc pe pmntul arat, visnd la un viitor
frumos, creat din urt, aseznd usor capul
pe umrul stng. M trezesc dintr-o dat spe-
riat si vd cum norii au fost fugriti de armata
stelelor si a reginei Selena. Luna mi lumi-
neaz intersant fata, n felul ei, iar stelele nu
vor s-mi deranjeze, prin strlucire, vecinii.
M uit la cimitirul cu buruieni mai nalte dect
crucile, care exist datorit unor lumnri a-
prinse. mi aduc aminte de ceva si tresar rapid
din acel loc, cerndu-mi scuze de la buruienile
ce s-au lsat pentru a m ascunde. M ndrept
spre un locul de munc si mi iau hrletul. mi
dau seama c norii nu si-au ndeplinit sensul,
iar pmntul nu a primit lacrimi din partea
cerului. Ajung la mormntul proaspt, las hr-
letul pctos, mi fac o cruce apoi iau co-
roanele asezndu-le ntr-un loc mai deprtat.
Cele patru lumnri le scot din pmntul mci-
nat si le asez pe cruce pentru a continua s
lumineze existenta mortului, deoarece ele nu
aveau nicio vin. mi pun cciula rpnoas
pe crucea vecin dintr-o parte. Numai eu eram
viu prin cimitir... Apuc hrletul si ncep s
fugresc pmntul negru, apoi m ntlnesc
cu cel galben, fericit c e ascuns de ochii o-
menirii. l salut, evacundu-l pe partea stng
a mormntului, pn dau de lemn.
mi dau seama c e capacul ce a ncuiat o
viat srman de om bogat. ntre timp, tai
din greseal trandafiri albi. M opresc din
Rafael - Parnasul -Vatican
un fundal albastru suprat, are mil de ome-
nire, dar nu o iart. Fac primul pas. M ndrept
spre cimitirul din Suharu. Pmntul nc mai
zboar spre proasptul mormnt. Crucea din
lemn necjit e ndreptat si educat pentru
vesnicie. Atmosfera apstoare si sobr te
apas n provocri de producere a fricii. Intru
n cimitirul ruginit cu gndul c nu e cimitir,
mi directionez corpul spre dreapta, trec pes-
te cteva morminte si ajung la oamenii n-
maronati de ntmplare, fiind si ei, mcar
acum, n contemplare. Murdari de pmntul
galben, dar mai murdari de tristete, si n-
dreapt privirile spre mine. Vznd c eu sunt
cersetor, mi ntind usor, ca si cum nimic nu
ar mai conta, trei felii de cozonac gras, apoi
se adun n cerc cu gndul c-i voi lsa n
pace, lsndu-m pe mine s m bucur de
poman.
Ies pe cealalt poart putrezit a cimiti-
rului acolo, unde locul e pustiu de supravie-
tuirea omului. Casele lutoase sunt atrase de
pmntul de peste 300 de metri n vale, aces-
tea fiind protejate de acest deal rezervat cimi-
tirului ce stpneste satul. Cimitirul, strpuns
Andremis ANDREI
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
39
Anul III, nr. 9(25)/2012
curtenie, i culeg si i pun sus, lng cruce...
Dintr-o lovitur, reusesc s sparg capacul,
apoi l deschid cu greu. M uit la mort. De
abia i vd cmasa care e acoperit de o cra-
vat mare si de o hain de la un costum
scump. M asez pe el si-l controlez. ncep
controlul de la mn, lundu-i ceasul, pentru
c vesnicia nu suport acest obiect. l con-
trolez la buzunarele nefericite si gsesc o ba-
tist bogat n mtase, apoi niste hrtii cu-
rate. Fericit datorit acestora, m ridic de pe
mort si m ndrept spre lumnri. Dup ce
numr banii mi dau seama ce comoar am
gsit; de fapt,aveam pentru cincizeci de zile
cte trei pini de calitate, n fiecare zi. ncep
s strig de bucurie, ridicnd minile pline cu
bani n sus, apoi pun mortul multumindu-i
enorm. mi aduc aminte c nu am rs de un
an si jumtate, dect atunci cnd am gsit o
comoar asemntoare. i ascund bine n bu-
zunarul cmsii pictate de natur. i iau cu-
reua si pantofii, lsndu-i pe cei vechi lui, ca
s nu-i fie frig la picioarele reci.
Atmosfera m ajut ca de obicei: luna n-
cearc s nu se ndeprteze, iar stelele str-
lucesc mai tare. Capacul si revine, trandafirii
alunec usor din mna mea si nu-mi dau sea-
ma cnd pmntul galben a fost asezat pentru
a doua oar pe sicriu. M duc n partea dreap-
t a mormntului si nvelesc cu pmntul ne-
gru, lutul usuratic. Mormntul e acelasi ca si
nainte... Aveam experient n a dezgropa mor-
tii si a supravietui de pe spatele lor. Am peste
35 de ani si sunt un srac uscat care si-a
pierdut familia, copiii, casa din cauza violen-
tei. Eram nevoit s practic aceast meserie
de sapte ani, prin cimitirile vecine ale satului,
locuind si eu ntr-o cocioab btrn si stul
de oameni.
Peste cteva zile m ntorc n acelasi cimi-
tir trist. E ntuneric. Luna e pedepsit de norii
ri veniti de la minister. Aerul rece mi spune
c va ploua. Azi a mai avut loc o nmormn-
tare, iar eu, aproape nehotrt, am venit s
curt mortul proaspt, pentru a-mi asigura
viitorul. Ajung la un mormnt srac. ncepe
s plou. De abia vd coada hrletului. l n-
fing n pmntul de pe mormnt si vd c to-
tul se schimb. Hrletul nu mai e nfipt n
mormnt si ntr-o grdin ncercnd s plan-
tez un copac. Crucile dispar, n locul lor cresc
copaci, iar afar s-a luminat. Pmntul e nver-
zit de iarba dulce.
Cnd m ntorc, vd o cas mare si mi
dau seama c sunt ntr-o grdin. Copacii vii
m salut o dat cu primvara. Eu, inconsti-
ent, sap si plantez copacul care plngea c
ntrzie s nfloreasc. M grbesc s-l plan-
tez apoi m ndrept spre cas. Deschid poarta
luminat a ogrzii. Eu sunt nc tulburat de
aceast lumin. Intru n ograd.Vd o alt
cas mare si primitoare. mi dau seama c
prima cas pe care am vzut-o era buctaria.
Usa e deschis, intru n ea si o vd pe sotia
mea care face mncare. Ea m ntreab de ce
sunt att de murdar, iar eu nconstient i spun
c am ars niste gunoaie. mi ntinde repede
niste haine noi, m srut pe obraz n fug si
mi spune s m schimb si s vin la mas. M
duc ntr-o debara curat unde m spl si m
schimb. Cnd ies afar, copiii sar pe mine ca
si cum nu m-ar fi vzut de mult timp. i iau n
brate si de fericire mi curg lacrimi.
Nu-mi vine s cred ce se ntampl... Fata
mea de sapte ani m ntreab de ce mi curg
lacrimi, dar eu nu-i pot rspunde. Ea mi le
sterge, iar eu rmn blocat. Biatul de nou
ani i rspunde n locul meu c mi curg lacrimi
de la spuma de spun. i strng tare n brate
de fericire si i srut pe amndoi de multe ori.
Le spun s se duc la mas si s nu-si fac
griji c vin si eu peste cteva momente. Ei
intr n buctrie. Eu, aproape speriat, m
ntorc n gradina nflorit de primavar. Ajung
la copacul plantat si nfing hrletul... Cnd el
intr mai bine de jumtate, revin undeva pe
lnga cimitir. E bezn sacr. Cerul curge prin
ploaie lung. Sunt, lnga poart, iar ploaia
plns a trecut prin mine. Am nceput s
plng si de durere m-am sprijinit de poarta
din lemn, creia i era mil de mine. Nu stiu ce
se ntmpl cu mine... M tot ntreb dac a
fost adevrat. mi revin putin si mi aduc amin-
te de acele momente. M gndesc mult. Ho-
trsc s nu mai fur de la morti, ncepe s mi
se fac fric. De cnd mi-am pierdut familia
visez la ceea ce mi s-a ntamplat cu cteva
minute n urm. mi zic mereu c numai n
RAI ar fi posibil asa ceva. Era singura mea
dorint, cea mai mare, aceia de a tri lng
familia mea. Alt RAI nu mi-am dorit niciodat.
Ploaia m apsa mai tare ca si cum m fug-
reste. Bezna m nspimnt si mi spune s
plec de acolo. Atunci m ndrept spre dreapta,
fac un pas si intru n cimitir. Cnd picorul
stng atinge pmntul, revin n RAI. nchid
poarta vesel de la grdin si intru n curte.
Devin iarsi fericit, dar mult mai luminat. Nu
mai sunt plouat n suflet, nu mai stiu de tris-
tete, nu mai sunt ud... pur si simplu sunt n
RAI.
Dup ce nchid poarta mai sigur, mngi
cinele ce venise la mine, apoi intru n buc-
taria mare si armonioas. Masa era pregtit
demult. Copiii strig dintr-o dat fericiti: Tat!
M apropii de ei si i srut. Sotia m asteapt
la mas. S-a ridicat de pe scaun, mi-a dat ntr-
o parte scaunul meu, iar eu m-am asezat pe
el. Ea mi spune fericit c mncarea s-a rcit
si-mi mngie prul, srutndu-m pe frunte,
apoi se aseaz la loc. Am nceput s mnnc
cu poft din... RAI !!!
Ioana VOICIL~ DOBRE
Primvara lcrmioara
Eu nu ti-am fost dect, o primvar,
Parfum de dor si dragoste si rou
Ce te-au nnobilat ntia oar
C-un nume nou si cu o hain nou.
Eu nu ti-am fost dect o primvar
Prin zecile de primveri tcute
Si am rmas o trist lcrmioar
ntr-o grdin-a florilor pierdute.
Eu nu ti-am fost dect o primvar,
O lacrim, sub raza vietii tale
Ce-a asezat-o sufletul, comoar
n trupul blnd al dalbelor petale.
Crinul, floarea sufletului meu
Prin piata lumii tumultoas,
Zmbesc oricui, fr de team,
n costum de floare-aleas
Jubilnd, de bun seam!
E-un carnaval, cu flori si ngeri,
Cu msti hidoase, desuete,
n care, suflete, tu sngeri
De se arunc-n flori cu pietre!
Si cum se-ntmpl-ades n viat,
Cnd dup inima-i trieste:
O floare, va rmne-n piat,
Femeia mndr ce iubeste!
Prin piata lumii tumultoas,
Jubilnd, de bun seam,
n costum de floare-aleas
Zmbesc oricui, fr de team!
Acroba(ie
Am cldit un vis, drum suspendat
Si l strbat pe vrfuri, temtoare.
Iar sufletu-mi de vajnic acrobat
Suport-arsura cii roditoare.
Acolo, ntre culori de curcubeu,
Cu minile n echilibru,
Eu, crucea mi-o veghez mereu,
Puternic, asemeni unui tigru!
V
e
r
s
u
r
i
V
e
r
s
u
r
i
40
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
1. Regretul este laptele btut al cintei.
2. Att de mult regret unii oameni nefcutele, nct nu le mai rmne
timp s se ciasc pentru cele fcute.
3. Filosofia este acea ispit a despicrii firului n patru, cu ajutorul creia
omul si-a ridicat nedumeririle si ndoielile la rangul de art cu pretentii de
stiint.
4. Cel care se crede nestiutor are vocatia ntelepciunii, pe cnd cel care se
crede atotstiutor are vocatia mrginirii.
5. Mult mai stiutor este acel care stie cu exactitate ce nu stie, dect acela
care stie cu aproximatie ceea ce stie.
6. Un dascl bun si ndeamn elevii s lupte cu nestiutul, pe cnd unul
slab i sftuieste pe elevi s triasc-n pace cu stiutul.
7. Lsnd pe Dumnezeu s-l ajute, omul face dovada c nu-si este siesi
dusman.
8. Cnd cineva suport mai degrab mnia lui Dumnezeu dect iubirea Sa,
nseamn c-a iesit la plimbare pe bulevardul necredintei.
9. Omul are nevoie de Dumnezeu n fiecare clip a existentei sale, iar
Dumnezeu are nevoie de existenta omului pentru a nu uita notiunea de clip.
10. A crede c omul L-a creat pe Dumnezeu este totuna cu a crede c
eternitatea a fost zmislit de clip.
11. Nu-i orb nevztorul care crede, ci atoatevztorul care nu crede.
12. Cnd omu-n necredint se-opinteste, ea sporeste; cnd Domnul
necredintei i ajut, ea slbeste.
13. Ca oamenii s-si poat tri clipa, omenia este pretutindeni crucificat.
14. Dac n continuare cei mai multi dintre crestini prefer pine, iar nu
cuvntul ce iese din gura lui Dumnezeu, ipocritii se ndoap cu sandvisul
Icut din pine uns cu cuvntul Domnului.
15. Sufletul omului este puntea de legtur dintre neant si vesnicie. Cum
attea poveri s-au nghesuit de mii de ani pe ea, nc nehotrndu-se n care
parte s o ia, nu-i de mirare c puntea st gata-gata s se prbuseasc.
16. ntr-o lume a impermanentei si relativismului, prieteniile tind s devin
dusmnii ireprosabil mascate, iar mstile dusmniei sunt nlocuite cu cele
ale prieteniei.
17. Mai poti avea pretentia s te suporte ceilalti, cnd tot mai des esti n
situatia s nu te suporti pe tine nsuti?!
18. Prieteniile devin adevrate de-abia dup ce se hrnesc cu amintiri.
19. Unii prieteni sunt admirabili atta timp ct n-ai nevoie de ajutorul lor.
20. n majoritatea prieteniilor relatiile de afectiune functioneaz dup
urmtoarea schem: unii se strduiesc s dea, pe cnd ceilalti consider ca de
la sine nteles nu doar s primeasc, ci si s astepte tot mai dese si mai
consistente dovezi de prietenie.
21. Cnd prieteniile ajung mai istovitoare ca dusmniile declarate,
interschimbabilitatea lor este doar o chestiune de timp.
22. Doar femeile ultrarafinate au capacitatea de-a cobor prietenia la
nivelul robiei si de-a ridica dusmnia la rangul de art.
23. Fiind interesate n continut, prieteniile se strduiesc s fie dezinteresate
mcar n form.
24. Dac ntreaga viat omul crede c stie ce nseamn prietenia, la btrnete
el este convins c nu stie cum arat ea la fat.
25. Civilizatia l nvat pe om cum fata s-i arate prietenoas, chiar dac
are inima cinoas.
1. Supliciul la care a fost supus Mntuitorul, ne demonstreaz fr putint
de tgad c Pmntul nc nu-i pregtit s-i gzduiasc pe nemuritori.
2. Tocmai pentru c n fiecare zi moare cte un pic, omul cu adevrat
chibzuit se pregteste din timp s treac pragul care separ efemeritatea de
eternitate.
3. Mai mult dect moartea, pe om l sperie tcerea vesniciei ce-l va
absorbi.
4. Atta se istoveste n lupta cu viata, nct nu-i de mirare c omul ajunge
o prad usoar pentru moarte.
5. Sumbr perspectiv dac-n lumea de-apoi, lung ct eternitatea, nu vei
putea scpa de cei cu care tare ti s-a urt n scurta viat de pe Pmnt.
6. Sunt destui din aceia care-si fac zilele plcute doar atunci cnd altora
izbutesc s le fac zile fripte.
7. Geometria vietii se schimb odat cu vrsta: Tineretea este euclidian
(viata si moartea sunt pentru ea dou linii paralele care se ntlnesc la
infinit), maturitatea si drmuieste fortele dup axiomele geometriei
neeuclidiene, iar btrnetea motie pe postulatele relativittii.
8. Pe msur ce mbtrneste, omul si ndreapt sperantele spre lumea de
dincolo, fapt care-i creeaz aura de ntelept mpcat cu destinul inevitabil.
9. ntelepciunea este starea de armonie spiritual care-l duce pe om pn-
n vecintatea modelului gndit de Creator.
10. Att de mult s-a zbtut s-si sporeasc pretul social, nct s-a trezit
c nu mai are valoare uman.
11. Pragmatismul - acea banalitate ridicat la rangul de filosofie, care-i
nefericeste crunt pe cei ce au uitat s mai viseze si care nu-ncetez s
promit fericirea de-o clip celor ce se vor strdui s-si uite visele.
12. Mitologia este religia nencreztoare a vistorului, iar religia este visul
n plin desfsurare al credinciosului.
13. Omul modern si are propriile sale mitologii, fat de care odraslele sale
si manifest dispretul lor suveran.
14. Cu atta respect se discut pe marginea Decalogului, nct grosul
omenirii consider c ajunge asta si c respectul nu trebuie dus pn la
aplicarea celor zece porunci n viata de zi cu zi.
15. Este mult mai usor s nveti ce ai de fcut dect s faci ceea ce ai
nvtat.
16. ntr-att s-a scrbit de toti si de toate, nct omul modern a inventat
distractia cu actiunile umanitare.
17. Dac morala este forta Binelui cobort la nivel uman, etica este
binele fortat prin legi s-i confere umanului un anumit nivel.
18. Dect o javr hrpreat, mai bine leu fr de viat.
19. Totdeauna ai parte de dezamgiri n raporturile cu semenii, niciodat
n raporturile statornicite cu divinitatea.
20. Dac Dumnezeu ar vrea ct poate, oamenii n-ar putea nici mcar s
gndeasc ceea ce El nu vrea.
21. Omul nregistreaz cele mai de pret biruinte nu n lupta cu semenii, ci
cu sine nsusi.
22. A fi religios este o mod, a fi credincios este o trebuint. Cum credinta-
i anevoioas, oamenii prefer calea lesnicioas a modei impus de preoti.
23. Mult mai de pret ca muntele trufiei e bobul de mustar al credinciosiei.
24. Din modestia nesilit valoarea iese prguit.
25. S moar omu-i trebuint, iar s triasc-i nevoint.
Cuvinte-ncuminjite
George PETROVAI
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
41
Anul III, nr. 9(25)/2012
Colloseum rmne cea mai mare cons-
tructie antic, care a rezistat n timp. Aproape
n ntregime.
Unii vor zice, dar piramidele, dar Sfinxul?
Ei, cu piramidele e o alt poveste! Ca si
cu Sfinxul.
Ca si cel de pe Marte! Vd c acolo au
loc intense activitti de cnd a ajuns noua
misiune spatial de pe Terra!
Mai vor unii s stie la ce stadiu tehno-
logic au ajuns terrienii!
Se pare c toate provin dintr-o alt civi-
lizatie. De dinaintea Potopului! Anual, co-
memorm nc un ciclu temporal, peste cele
5.300 acumulate de la declansarea operatiunii
de stergere a unui program, care scpase de
sub control!
Cunoasteti povestea. Mai nti, Sodoma
si Gomora, cu mici lovituri nucleare, apoi,
delete total. Diluviu 100%!
Pe unde psim era uriasul parc al lui Nero.
Piromanul, cel cu fclia democratiei antice.
Statuia sa era supranumit Collosum.
Noua constructie, nceput de cel cu vespa-
sienele, aductoare de profit, fr miros, preia
numele megasculpturii.
Datele tehnice ne dezvluie standardele
actuale pentru stadionul de cinci-sase stele.
Deviza pine i circ avea acoperire, din
plin, n acele timpuri, ca si n zilele noastre.
Doar mijloacele contemporanilor s-au mai
diversificat, furisndu-se n domiciliul fiec-
ruia, crend dependenta cea de toate zilele.
La fel si cu democratia, care sub tot felul
de smecherii cunoaste zdruncinri asemn-
toare. Cu voie sau nu de la noua Rom.
Pe o arie de sase hectare, intrau 50.000
de spectatori, prin 76 de porti dintr-un total
de 80, pe baza biletelor de ceramic, ce men-
tionau sectorul si rndul!
Pltitorii ocupau cele trei inele la adpos-
tul acoperisului retractabil ce furniza si aerul
ROMA! ROMA!
(file de jurnal paranormal)
conditionat, prin manevrele dibace ale mari-
narilor profesionisti.
ntreaga suflare asista, n delir, la destinul
tragic al gladiatorilor, eroi pe termen scurt,
sau al animalelor feroce, petrecut n arena
oval (86/156 m) . Dup care dormeau linistiti
la casele lor! Toate mi amintesc de tragicul
sfrsit al al lui Spartacus, gladiatorul trac ne-
nfricat, care ne tot ncurajeaz de dincolo
de milenii !
Speranta moare ultima!
Alturi Arcul lui Constantincu alti daci
n reprezentri onorabile. Trecem prin Foru-
mul roman si o lum, cu metroul, spre Pia(a
Sergiu G~BUREAC
42
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
Spaniei. Cohortele de turisti asalteaz
fru-moasele scri spre catedrala din vrf.
Ne rcorim la fntna de jos si usor ametiti
cutm un refugiu pentru realimentare pe
lng Colonna dell'Immacolata.
Fontana di Trevi ne asteapt cu locuri
ultracentrale, rezervate de micutii asiatici,
binevoitori si surztori, care ne fac si pozele-
suvenir. Cum a fost si la Vatican. Si la Piazza
Navona. Si la Pantheon... Ca si la Paris, Lon-
dra, Berlin, Madrid, Bruxelles... Poate s-mi
spun cineva unde nu-i gsesti? Credeam
c sunt chinezi. Gresit. Nu, marea majoritate
sunt japonezi. Fr ifose. Avizi de cunoastere
si te domin doar cu tehnologia din dotare.
Fntna lui Nicola Salvi, care a respectat
planurile initiale ale lui Bernini are o vizibil
atractie pentru vizitatorii Romei. Si acum la
340 de ani de la finalizarea ei. Milioane de
turisti constituie furnicarul anual ce se pe-
rind pe strzile centrului istoric al Romei.
Marcus Terentius Varro (sec. I .H.) ne comu-
nic data ntemeierii, 21 aprilie 753 .H., de
ctre gemenii Romulus si Remus, crescuti
de lupoaica fr nume, cu replici cunoscute
prin toate trile latine. Ei, steagul dacilor !
ntregul ansamblul sculptural, de un ra-
finament de necontestat, cu un Neptun
atoatevztor, te cucereste prin povestea sa.
Apa este adus de la 20 de kilometri distant.
Vrei nu vrei, te ntorci cu spatele si arunci
bnutul dttor de sperant pentru viitor.
Bancnotele asteapt, cuminti, s fie l-
sate pe Via Veneto, care e pregtit cu toate
capcanele posibile. Fellini a fcut strada ce-
lebr prin filmul capodoper La dolce vita.
Vizualizm si sediul celebrului cotidian Il
Messagerro. Toti ziaristii sunt dotati cu mo-
tociclete pentru o deplasare instant la locul
faptei.
Epuizati ajungem la Gara... Termini. Alt
mall rsare n cale. Este luat n vizor. Cedez si
mi astept ardeleanca cu o bere n fat. Dup
vreo trei refreshuri apare surztoare ca o
gheis. Am stat mult?!?
Era s ne urcm ntr-un reggio, care pleca
la aceeasi or, n aceeasi directie!?! Ceva nu
era n ordine. Parc eram n trenul spre Gesti!
Instinctul ne ndeamn s punem niste n-
trebri. N-aveai cui !
Momente tensionate alimentate si de me-
gafoanele turate la nivel maxim.
Intervine, para normal, ngerasul, care ne
ndreapt spre al nostru interreggio, garat
la cu totul alt linie.
Ne prbusim n canapele. Eu cu gndul
la vinul rece ce m asteapt la San Giorgio!
A fost o zi demential n care ne-am fcut n-
tregul program gndit cu luni nainte. Ceea
ce ne arat c dac vrei, poti!
E trecut de miezul noptii. Plutim printr-o
mare de fantome cu bluze albe, albe ce nu-si
gseau odihna. n ritmuri sahariene. Asiaticii
dormeau demult.
Receptionera s-a obisnuit, dja, cu esca-
padele noastre nocturne!
Cred c a dat pe Google. S mai afle cte
ceva despre daci.
Buona notte! Carpe diem!
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
43
Anul III, nr. 9(25)/2012
Ion RO{IORU
ntr-un Alt cuvnt de nso(ire, la Scrisori
netrimise (Editura Funda(ia Cultural
Antares, Galati, 2011) criticul si romancierul
Adrian Dinu Rachieru salut trecerea Flo-
rentinei Loredana Dalian da la proza scurt
la roman si manifest oarece retinere cu pri-
vire la forma canonic a acestei specii. n pli-
n er internautic, mai adaug distinsul cri-
tic, parfumul de roman epistolar ce si-a avut
cndva epoca lui de glorie n textul lumii e cu
att mai demn de atentie. Firul narativ al dis-
cursului romanesc nu avea neaprat nevoie
de gselnita motivant a unor texte adresa-
tive (scrisori, jurnal, felicitri) el trind din
plin prin savoarea lui pantagruelic, in-
confundabil si inepuizabil, ingredientat
cu umor sarcastic si (auto)ironie pe msur,
verva autoarei amintind de efervescenta
sampaniei de zile mari.
Emitenta textual este o profesoar uni-
versitar si translatoare, Ilinca. Protagonista-
naratoare si descrie drumul spre Italia, se-
jurul n compania iubitului ei, medicul Mihnea
Radian, si revenirea, nu lipsit de peripetii,
n tar. Spiritul ei de observatie e unul hiper-
dezvoltat, ca si puterea de a smulge vlul
aparentelor nseltooare de pe fetele celor
Un roman \ntru totul seduc#tor
cu care intr, c-o vrea sau nu, n contact. n
trenul spre Baia Mare, de pild, o bab e pre-
ocupat, chipurile, de odihna co-pasagerei
si-o tot ndeamn s se culce, mobilul real al
ndemnului ei mmos fiind s-l agate mai usor
pe colegul de banchet al naratoarei pornit
la drum lung. Plcerea acesteia de a spulbera
prejudecti si de a despica n patru orice fir
asertiv si interogativ de conventie social e
practic ilimitat, precum n inteligenta pa-
ralel dintre o prostituat de profesie si o
doamn creia simpla hrtie matrimonial (a
se citi certificat de cstorie) i confer auto-
mat statutul de vampiroaic asupra partene-
rului si nu numai (p.11). Dintre numeroasele
ipostaze feminine conturate n carte, cea a
femeii-monstru ocup un loc aparte. Iat, de
pild, portretul sotiei medicului italian
Battista: genul de femeie care n-as fi putut
fi eu, de exemplu, niciodat. Anume femeia
care, desi nendrepttit prin nimic a avea
pretentii sau a cere mai mult de la viat, stie
exact ce urmreste, cunoaste cile prin care
s ajung la tel - pretul nu conteaz - si care
si tine brbatul nu sub papuc (ce atta bln-
dete!), ci sub bocancul mrime 42, apsat
ferm pe grumaz, gata s-l sufoce la prima mis-
care gresit. Mihnea, care-l asista adesea n
operatii, spunea c Battista nu ndrzneste
s nchid mobilul nici mcar ntr-o atare
situatie. Mai mult, o asistent are rolul de a
prelua pe loc apelurile consoartei si de i le
transmite instantaneu. Odat Mary (a se citi
meri, cu accent pe ambele silabe), avusese
pretentia ca umilul ei scalv, pardon, sotul, s
ias din operatie si s-i duc de urgent o
anumit pereche de pantofi la pus flecuri, pe
care-i csunase s-i ncalte la receptia din
seara respectiv. Cum medicul avusese tu-
peul s pun viata pacientului mai presus de
interesele meschine ale diabolicei sotii, si-a
primit plata cu vrf si-ndesat: o sptmn
de gard fortat n spital; iar ca s-l pri-
measc napoi acas, l-a costat zece perechi
de pantofi nou nouti si de firm, biete victime
ce urmau s se sclcieze curnd sub greu-
tatea stabilopozilor pe post de picioare ale
fragilei Mary (p.38). La fel de posesiv si
de ingrat este si Rozica, ex-sotia lui Mihnea,
tipul snoabei prin excelent, creia i e rusine
de obrsiile ei trnesti, ca de socrul ei, biet
nvttor de tar, dar cu un fler social putin
obisnuit si strin, mai ales, de orice ipocrizie.
Dincolo de povestea de dragoste dintre
Ilinca si Mihnea, cartea Florentinei Loredana
Dalian se constituie ca o nemiloas radiogra-
fie a unei ntregi faune interlope. Se retine ca
inubliabil portretul lui Nae, soferul care trans-
port prostituate n Italia si face contraband
cu tigri. Visul lui a fost s aib bani multi si
acum e fericit c-i are, chit c doarme prin
parcrile Europei. Uns cu toate alifiile, d spa-
g vamesilor corupti pn-n mduva oaselor.
Se individualizeaz, de asemenea, cteva
prostituate de toat mna: Ligia, care pleac
de acas doar cu o sticl de ap si un pachet
de gum de mestecat si se prostitueaz pe
traseu spre a-i putea achita soferului nen-
duplecat transportul. Ignoranta ei este mai
mult dect nduiostoare: ea a avut ca iubit
un dezgusttor de vinuri si a trit o dragoste
plutonic etc. O alt prostituat atras de
mirajul paradisului occidental este si Lola,
lucrtoare, de fatad, ntr-o pielrie si pe care
trirea n promiscuitate a abrutizat-o, fr a-
i strivi ultimul licr de omenie sau de con-
stiint din adncul fiintei. Avnd remuscri
c a jignit-o pe Ilinca, i ofer acesteia un inel
de aur. O alt prostituat, Vulgara, i fur banii
din poset, dar i las din ei doar ct s-si
cumpere bilet de tren cnd va ajunge n Ro-
mnia. Naratoarea e luat tot timpul drept
ceea ce nu e n realitate. Noroc cu soferul-
traficant care o scoate de fiecare dat din
aceste nefericite qui-pro-quo-uri. ntlnirea
Ilinci cu Mihnea si clanul lui heteroclit si
destul de grosier e relatat fr menajamente.
Interesant, din punct de vedere caracterolo-
gic, este si romanul Ninei, femeie pe care
sotul, Vasile, o maltrateaz, dar care s-a re-
semnat gndindu-se c ar putea fi si mai ru
si bagatelizeaz totul. Fost asistent me-
44
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
dical, ca si Rozica Radian, Nina a iubit un
doctor, George, de dragul cruia a nvtat pe
furis si a reusit s intre la medicin, dar sur-
priza pe care urma s i-o fac viitorului sot n
lumea cruia ar fi intrat astfel pe usa din fat
n-a mai avut loc ntruct acesta a prsit-o
ca un las si a fugit n Canada. Resemnata
Nina este femeia care s-a vindecat de iluzie
nc din copilrie cnd un Mos Geril impro-
vizat spre a da jucrii si portocale copiilor
mun-citorilor unei ntreprinderi socialiste a
frustrat-o de aceast bucurie. Fuga logodni-
cului a constituit un al doilea vaccin m-
potriva iluziei si din clipa aceea n-a mai vrut
s aib de-a face cu lumea spitalelor.
Naratoarea e o justitiar. Nu uit nedrep-
ttile care i s-au fcut pe parcursul vietii, n-
deosebi n anii de scoal. Pornirea de a-i n-
telege pe altii, punndu-se de fiecare dat n
pielea lor, chiar si atunci cnd acestia se de-
dau la gesturi nu tocmai morale, i e carac-
teristic. E chiar dispus la fcutul de conce-
sii numai s nu ntretin strile de conflict,
precum n discutia despre Jacqueline Ken-
nedy care, cstorindu-se cu Onassis a dis-
trus cariera strlucit a Mariei Callas. Pr-
pastia dintre translatoare si medicul romn
ce lucreaz la negru ntr-o clinic italian se
adnceste cu fiecare discutie, pn ce el o
expediaz fr mult vorb n tara din care a
chemat-o
Tema central a crtii Florentinei Lore-
dana Dalian rmne cutarea fericirii. Na-
ratoarea nu ntelege ns de ce aceast feri-
cire se plteste cu lacrimi si de ce apropierea
de aceast stare sau mcar de iluzia ei se
nvecineaz inevitabil cu panica de a fi.
Analepsele care nvrsteaz fluxul epic
sunt fermectoare, captivante si ntotdeauna
motivate structural si organic. Unele dintre
acestea ar putea alctui oricnd povestiri de
sine stttoare, precum cea despre moartea
Profesorului de matematic. Analogiile ntre
situatii existentiale sau personaje confer
autenticitate si credibilitate discursului na-
rativ. Mihnea, obligat de mprejurri, mai ales
de ranchiuna si de rutatea sefului su ie-
rarhic (unul cu care era de preferat s gresesti
mpreun dect s ai dreptate mpotriva lui)
s ia calea amar a strinttii, e comparat cu
un alt iubit al Ilinci, Sabin Ladaru, decanul
Faculttii de limbi strine. Acesta din urm
avea toate calittile unui adevrat brbat ga-
lant si afectuos si un singur defect: acela c
era cstorit. Subalterna va ajunge s tn-
jeasc dup delicatetea si blndetea lui doar
punndu-l n antitez cu Mihnea Radian, tip
de Don Juan care, frustrat prin ratarea unicei
sale cstorii, va neferici toate femeile ce vor
mai intra n viata lui. Buchetului impecabil
de trandafiri pe care acesta i-l ofer de Cr-
R
a
f
a
e
l

-
C
e
l
e

t
r
e
i

g
r
a
j
i
i
ciun ntr-o Italie prin excelent alienant,
Ilinca i prefer floarea mov de ciulin (cred c
Floare de ciulin ar fi sunat bine ca titlu al
romanului aici n discutie!) pe care i-a druit-
o cndva, scotnd-o de sub hain, delicatul
Sabin care o reconforta n timp ce Mihnea o
oboseste cu perfectionismul lui pedant..
Cum Mihnea e mai mult plecat la spitalul
lui Battista, seful clinicii italiene unde lucra
ca asistent, invitata sa st mai mult n cas
si-si mai omoar din timp lecturnd jurnalul
adresat de iubitul ei unei enigmatice Lcr-
mioara creia-i relateaz cu lux de amnunte
tumultul su sufletesc de dezrdcinat si de
ins cruia norocul nu i-a prea surs. Modul
si insistenta cu care-si ponegreste fosta so-
tie, inclusiv iubitele ulterioare pe care le-a
prsit fr scrupule de nicio culoare, amin-
tesc de Mos Nechifor Cotcariul care, spre a
o seduce mai usor pe Jupnesica Malca n
Pdurea Grumzestilor, o culpabiliza fr jen
pe holeabul lui de bab care nu-i pusese-n
haraba uneltele necesare unei eventuale de-
panri.
Lcrmioara din jurnalul doctorului e
pentru Ilinca oglinda trecut n care si poate
descifra virtual viitorul. Procedeul acesta
prin care un personaj se oglindeste n altul
e, de altfel, foarte frecvent n carte. Prosti-
tuata Ligia a visat s devin o doamn, ca
Ilinca, de pild. Aceasta din urm, la rndul
ei, se gndeste cu spaim c si ea joac un
rol asemntor al femeilor care apar n jurnal;
Viorela, Crina, Sanda si... Lcrmioara pentru
care traverseaz secrete si sfsietoare stri
de gelozie cu att mai acute cu ct trecutul
fiintei iubite nu mai poate fi deturnat sau
confiscat n niciun fel.
Romanul Florentinei Loredana Dalian,
scris alert si ntr-un stil seductor, cu sus-
pansuri (finalul, cel putin, ne las bouche
be) si pagini de rar tensiune si frumusete
poetic, relateaz deopotriv cresterea si
descresterea unei iubiri ce s-a dorit mntui-
toare, dar n-a ajuns s fie, ct si spulberarea
mitului c raiul terestru ar exista oriunde din-
colo de frontierele Romniei. Nu lipsesc for-
mulrile aforistice, cu mare ncrctur gno-
mic (Lacrimile te apropie ceva mai mult de
mntuire; Iubirea e ca o transformare chi-
mic ireversibil; ntr-un anume mod, fie-
care trdtor este un sinucigas; Timpul,
cnd l ai, ca si dragostea, ca si orice, nu-l
pretuiesti la adevrata lui valoare etc.). Sun-
tem ntru totul de acord cu prefatatorul care
noteaz c analiza psihologic este, nen-
doielnic, punctul forte al scriitoarei. Gru-
parea literar de la Helis are n aceast au-
toare cu multiple disponibilitti lirice, epice,
publicistice, unul din pilonii ei spirituali de
rezistent, capabil de surprize dintre cel
mai plcute si mai reconfortante.
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
45
Anul III, nr. 9(25)/2012
Mult fatalitate aduc dup
sine timpuri trite fr a cunoaste
bucuria mplinirii, ca si cum zaruri
msluite au fost aruncate ne-
avnd nicio teorie a probabilittii
la ndemn. Sali Bashota poart
cu sine tristetea ca pe o stare de
fapt, asumat dintotdeauna pen-
tru a fi ncoronat cu nimbul ves-
niciei. Pe Pmntul promis pen-
tru iubire,/ se asaz cuvintele/
peste rana nevindecat,/ n timp
ce Eu ucid singurtate. (Ploaia
Ir Tine)
Unde altundeva l si putem
gsi pe poet, dect ntr-o astep-
tat mirare despre o coincident,
ca o emblem a sumei nefericirilor
- la Peronul nr. 13: Dup-
amiaz posomort/ De dumi-
nic/ Ploaia ud peronul 13/ n
sinea ta se d o lupt// Corbii au
fugit/ n urm lsnd croncni-
tul/ La pietrele locului natal//
Orasul nu se mai vede/ Nici ce-
rul/ Oameni cu sntate slab si
inim alb/ se plimb ciudat/ Fr
umbrele// Si n aceast duminic
trist/ Tu te uzi la peronul 13/ Ce
Daniel MARIAN
Pe p#m@ntul promis
pentru iubire
coincident.
Dac iubirea e nelipsit ca de-
finitie necesar ncrncenrii
tririlor, aflm c multiplicarea ei
Ir vreo mrginire aduce ntoc-
mai necazurile la care ne-am fi
asteptat: Pstrezi de dou mii de
ani/ Pmntul promis pentru
iubire/ Unde curge timp urt// Ce
ploaie de plumb o fi/ De cresc
sursurile fetelor/ Si iubirile ().
(Iubirile). Fertil e pmntul aces-
ta, greu apsat, de ar fi avut si
vreo urm de noroc... Mcar a-
tunci cnd pe el vin de calc
Fecioarele, de am fi gsit ceva
urm de senintate; dar ele
Inimile/ Le leag cu frunze de
toamn/ Cu singurtatea invizi-
bil/ Cu firele ierbii uscate// Iu-
birile lor sunt grele/ Ct muntii//
Fecioarele/ Care acoper soarele/
Cu surs.
Ne ducem ntr-o cutare de
basm, pentru c realitatea ne co-
vrseste de zgrunturoas ce e;
dar ne mpiedecm de singur-
tate, de asteptare, de dezamgire:
Mai este zna de munte sau du-
rere/ Care ascunde privirea n-
lcrimat peste pupile/ imnul iu-
birii nu poate fi tintuit n perete/
Las fereastra deschis ca singu-
rtatea s nu se strice/ Florile s
nu se rup dac le prinde dezam-
girea/ n rai purgatoriu iad ne
ntlnim ca umbre vii/ Asteptarea
se transform n secole (Zn
de munte sau numai iubire).
Ceva se ntmpl, lucrurile ajung
s se ncline spre o oarecare n-
sntosire a realului, atunci cnd
fugrit si din basm, poetul ajunge
la o Balad pentru zn: De
cte ori zbori/ pasre alb/ Peste
rana nevindecat/ Stii s opresti
rul/ Cu plnsul tu.
Sub un cifru personal, Sali
Bashota ne mai mbuneaz un pic
orizonturile, dar ce e straniu,
pentru c tocmai se face auzit un
Clopot de suprare: Dac se
sting luminile/ Eu nu mai simt/
Sufletul tu topit// Cnd gemi/
Clopot de suprare/ Eu ucid sin-
gurtatea/ n libertatea mea nea-
gr/ Cnd se nchid portile//
Cnd gemi/ Clopot de supra-
re// Dac se termin tiptul/ Eu
plesnesc/ Numai de iubire// Cnd
gemi/ Clopot de suprare.
Dar nu tine mult acest miraj,
pentru c poezia n sine fcut e
ca la un ordin, undeva la un plns
rostogolit peste vreme din nas-
tere pn nu se stie unde: Acum
vd fata ei/ n cerurile umplute
cu lacrimi// Mai trziu/ Se trezesc
si se culc/ Amintirile vestejite
ale copilriei// Acum vd fata ei/
Precum lumina magic// Muza
mea/ De ce plngi mereu. (Cea-
lalt fa().
Pn la urm, stim pe de-a
dreptul c Sali Bashota si hr-
neste sufletul cu nedisimulat
Triste(e, chiar dac e o hran
de rdcini amare; iar tot ritualul
tritei tristeti nu face altceva
dect s traseze un drum fr
sfrsit: Anotimpurile iubirii mor/
Fr a-mi ucide sufletul/ Numai
Lumina plnge la fereastr.
Rafael - Pescuitul miraculos
46
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
Rug ultimului poem
mi citesc ultimul poem
sunt trist chiar dac el
se va ndrgosti de alti cititori
sau de alte poeme
(chiar nu stiati c poemele
se iubesc ntre ele cnd se lipesc dou pagini?)
mi citesc ultimul poem
mi amintesc cum i-am dat suflet
cum i-am dat nume
cum l-am nvtat s mearg silab cu silab
cum l-am nvtat s rd
cnd simtea numai durere
cum l-am certat si i-am tiat din portia de cuvinte
(i-am spus s nu vorbeasc cu gura plin
s aib rbdare s caute esenta lucrurilor s guste viata
ca pe un vin vechi preschimbat din apa tuturor suferintelor)
mi citesc ultimul poem
mpreun am pus capt
rzboiului de treizeci si sase de ani
cu umbrele cu spaima cu cellalt eu
si nici acum nu stiu dac am pierdut
dac am nvins dac pacea
peste tmplele mele a nins
(victoriile se conjug doar la timpul pierdut
tinnd inima pe post de spad si scut)
mi citesc ultimul poem
si-l rog s le spun
si celorlalti
c exist
c alte poeme vor veni
ca o herghelie de fluturi slbateci
cu aripile ntinse peste lume
lovind din copite
mi citesc ulti
Regii nimicurilor
chiar si peste o sut de ani
oamenii tot si vor pierde vremea cu nimicurile lor
tot va ploua dup ce-si vor spla pretioasele vehicule
iar buruienile vor continua s creasc nestingherite
n grdinile ticsite cu flori
ajung s cred c viata mea nici nu conteaz
stau n cas si scriu despre goana acelor de ceasornic
privind vecinul cum si plimb cinele sau femeia pe strad
cu aceeasi fal cu aceeasi dorint de control
din pcate foamea m-ndeamn s musc din prezent
acest sandvi cu singurtate ntre dou felii de timp
mprtit frtete cu umbra
poti trece prin viat anonim ca un ru pe sub pmnt
nimeni nu va sti din ce ap si potoleste setea
poti trece prin viat ca Saul pe drumul Damascului
nimnui nu-i va psa c te-ai schimbat
c spiritul tu are nevoie de un mediu propice naltei comunicri
dar nu-i nici o tragedie
ce ne mai mir
nici moartea nu mai impune respect
a devenit o simpl mturtoare
care ascunde oasele sub preul celui fr cine la u
prea scump serviciul de salubrizare al acestei lumi
datoare sie nsesi
dar si acestea sunt tot niste nimicuri
despre care n-ar trebui s vorbesc
Muguri
de la abatorul crtilor se auzeau strigte puternice
poemele njunghiate erau lsate cu capul n jos
pn curgea tot sngele
apoi se vindeau la kilogram
cu stampila unui inspector
de la uniunea vnztorilor de carne
acesta si invita prietenii la un pahar de viat vesnic
vorbind despre necesitatea traducerii crimei
n ct mai multe jargoane
patriei voiau s-i scoat limba
si s o dea cu mprumutul
la amatorii de senzatii tari
nu puteam s stau ca altii cu pixu-ntre dinti
gndindu-m la o metafor nou ca la o femeie virgin
am ucis animalul din mine
ndrznesc s scriu despre primul arbore
plantat n paradis
mi cresc muguri
pe sira spinrii
Ionu] CARAGEA
(Canada)
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
47
Anul III, nr. 9(25)/2012
Dragii mei,
Sfrsit de august si, totusi, n
aceast lume a soarelui-apune,
cald. Parc prea cald, ct vreme
cinele a scos limba, pisica nu
mai stie unde s se ascund, iar
eu scot flcri pe nas mai ceva
ca balaurii din povestile copil-
riei noastre. Cu toate astea, simt
nevoia s m destinui. ntr-un
fel, s m spovedesc tie, Vali. n
definitiv, nu am nimic de ascuns.
Da, tie si numai tie! De ce? Pi...
Dumnezeu o fi, n-o fi... Si-apoi,
cu El sunt ntr-un vesnic rzboi
de cnd ai trecut dincolo. n plus,
cum si cnd s m-asculte tocmai
El de-acolo, de niciunde, ct
vreme prlitii stia, pmnteni de
lng mine, au surzit definitiv. Da!
Lumea n care m-ai lsat acum,
dup numai patruzeci de ani, e si
surd, si absurd. Peste tot, muti
si cocosati! De promisiuni, de
una, de alta... Unii au luat deja
culoarea pmntului. Altii, cam
prea devreme, au devenit figurile
de cear. Evident, bune de pus
la colt de strad, pentru cinii r-
tciti ntr-o lume la fel de rtcit.
Asta e! Cte nu inventeaz omul,
doar, doar, si-o gsi un loc si un
sens, si cte nu ar face s rmn
mcar un punct, semn pe acest
pmnt. Din cte ti amintesti,
chiar si pe noi ne bntuiau gn-
durile. Nici nu terminasem scoala
si m si vedeam savant sau mcar
un profesor n aula unei universi-
tti de renume. Tu, la fel! Tie ti s-
au retezat drumurile. Of! Cnd mi
amintesc... Abia astept s-i zic
vreo dou! Eu n-am avut talent
la discursuri. Mintea mi-o ia si
acum nainte, iar vorbele se mpie-
dic n te miri ce alt ncurctur
venit tocmai de la Turnul Babel.
Cumva-cumva, ns, tot trebuie
s-ti zic de pe aici. ...C s-a cam
mputit totul! Tie! Doar tie! Cum
de ce? Doamne, ce n-as da s te
am alturi! S ti spun, ca n anii
de liceu, dup vacant, c mi-a
fost dor de tine. S ti amintesc,
c tot nu ti-am mai spus demult...
Intuiesti ce?! Hai, c stii! Nu? Ei,
cum nu?! Sunt sigur c stii, ns
ai vrea s auzi iar de la mine. De!
Chiar si acum, la vrsta mea, am
rmas copil. Pe deasupra, de ce
n-as recunoaste, brbatii sunt
cam ntngi, iar eu nu fac excep-
tie. De-asta m-am hotrt s ti
scriu. n definitiv si scrisorile au
fost si au rmas celebre. Mai stii?!
Mine, poimine, ne vor pomeni
neamurile, alturi de Platon. Du-
p unii, se zice c el le-ar fi creat.
Dumnezeu stie! Cert e c Seneca,
R. Descartes, Pascal, Spinoza,
Leibniz, chiar si Kant au scris
scrisori. La destinatar: pmn-
tenii, de-atunci, din prezentul lor,
trecut al nostru, si pentru altii,
din viitor. Avea dreptate Augus-
tin! Dac viitorul nu e asteptarea
din prezentul prezent n sufletul
omului, vitorul este un fel de
acum mort, adic fr viitor. E ca
si cum s-ar ntepeni pmntul n
cer si distanta de aici pn din-
colo ar deveni nimic. Nimic?! Ne-
am mai ntrebat noi, n tinerete,
ce e nimicul... ti amintesti? La
Bucuresti, pe o banc, n prcu-
letul de lng oper. Atunci cnd
tu, mai transant, ai zis: ...Si totusi
nimicul e! ...Cnd ti-am zis s
schimbi cifrele de la politehnic
pe vorbele celor de la filosofie,
c tot era facultatea la doi pasi!...
Nu ne-ar fi stricat un gram de n-
telepciune, numai c la vrsta aia,
pentru amndoi, caii chiar erau
cai verzi pe pereti. Acum ce s
mai zic?! ,,Mai ntoarce, Doamne,
roata! Si, probabil, ar ntoarce-
o, ns cu ce folos? Din lumea ta,
nimeni nu s-a mai ntors, iar eu
n-as mai vrea s m privesc n
urm. E ca si cum mi-as ntoarce
capul spre Sodoma si mi-as re-
vedea sfrsitul. Clipa aceea, cli-
pa mortii, clipa desprtiri! Dezas-
trul, pentru mine, atunci a nce-
put! Poate era mai bine s fi ple-
cat mpreun. Suflete pereche,
cltorind spre cer! Rmnea
ns singur copilul. Soarta! Mu-
sai s o fi purtat si pe fata noastr
cumva n vreo parte, desi nu cred
nici n ea, n soart. Pentru mine,
dincolo de spaima a toti, st Echi-
librul. Marele Echilibru! n uni-
vers, aici, pe pmnt... Chiar si n
lacrima care m-a pclit si mi
brzdeaz acum, cnd ti scriu,
obrazul. Iar de aici, nu am ncotro,
trebuie s ti dau dreptate: ni-
micul e! E! Afl c E!-ul sta
nseamn facere. Chiar facere din
primordii! Iar cnd invers, E nu
e... Aci e aci! E-ul deja a fost.
...S zicem, un fel de suflet a tot
ce misc-n univers. Gndesc si
eu! Cum s-l vezi, cum s-l prinzi?!
Vorba lui Cioran: tare as vrea s
srut o sfnt! Si apoi, poate,
poate... Tu ar trebui s stii. Acolo,
probabil, alte adevruri, alte
perspective... Aici, pe pmnt,
din cte ti amintesti, lumea, to-
talitatea faptelor, lumea este tot
ceea ce se ntmpl. Si se n-
tmpl! Cnd m gndesc la
chestia asta cu ntmplarea, un
pumn ct povestea faraonului din
Biblie, m izbeste, n fiecare di-
mineat, tocmai n crestetul
capului. Fapt si ntmplarea, fap-
t! Sun ca urletul meu ntr-un
pustiu n care ecoul st pe gn-
duri. Ce s-i fac? Nu are rspuns...
n consecint, draga mea, du-
p cum vezi, sunt singur cuc. Nu
am nteles prea bine expresia, dar
simt c mi se potriveste mnus,
chiar dac nici mcar ecou acum
nu am. Nimeni, evident, un alt fel
de nimeni, mai pmntean, nu m
ascult, nimeni nu-mi rspunde.
ntrebi guvernantii... Blmjeli!
Se lamenteaz la televizor cu tot
felul de... Vai de mam de om!
Apropo, parc ti-am mai spus,
televizorul color nu mai e o pro-
blem! Mine, poimine, o s-l
vnd productorii si la chioscul
de ziare. Asta dac mai vor s mai
fac ntre timp cte ceva... M rog,
cic si ziarele ar disprea. Ct de
curnd! Nu de alta, dar s-au des-
fiintat ceapeurile. Ascult-m,
de-aici, din desfiintare, o s li se
trag multora! Inclusiv mie! ti
dai seama, tranii nu au de ce s-
si mai nveleasc bucata de brn-
z n plenarele tiprite ...Sracii!
Au nc din plin de ce s njure...
Aceleasi blmjeli! Congrese?
Sunt, nu ti face probleme!... Ehe,
nzecite si ndesite c... Una, dou,
pun stia de acum, de cte unul.
...Si ce congres?! Nu te gndi,
conductor iubit, la noi, e si va fi
ct lumea, numai c la gazet apar
femei dezbrcate... Astzi, se vin-
de cel mai bine pielea de pe om.
...Aia sclivisit cu tot felul de zma-
curi! Pacostea, pentru cei ce ne
conduc, st cuibrit n scderea
consumului de plumb, pe cap de
muritor! Nu se mai face nici m-
Scrisoare c#tre niciunde,
dintr-o lume
doar cu lacrimi [i bani
Nicolae B~LA{A
48
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
car tuic la cznel. n orice, de
la restaurantele de lux pn la
cea mai prpdit dughean, se
vinde alcool metilic. Un fel de
spirt cu arome ce pclesc min-
tea. Orbeste al dracului! E, vezi,
de murit tot se moare! Nu asta ar
fi problema... S-a inventat mult,
sunt alte metode... Cum s-ar zice,
moartea a fcut progrese! S nu
gndesti c voi rmne pe-aci.
ntr-o zi, tot ne ntlnim. Locul
ne e unde e, ns tare mi-e team
c, pn mine, poimine, cnd
o s nchid ochii, vom fi un fel de
fosile nfipte n cer. Au aprut tot
felul de bazaconii! Cianuri, ches-
tii, socoteli... Toate aromate! Nici
cu moliftele Sfntului Vasile, f-
cute vinerea, la Biserica Mare, nu
te mai dizolvi! Mai pe romneste,
ca s ntelegi si tu timpurile mele:
mortii n ziua de astzi nu mai
sunt morti! Ci un fel de momi ce
nu mai putrezesc! n experiment
cu omenirea, ia cu experimentul,
aud c n-ar mai fi fost pus si n-
toarcerea n trn. Cu gndul c
asta ar fi venit de la sine... Cert e
c s-a fcut o economie... Acum,
mai-marii lumii trec totul n con-
tul facerii de bine, omenirii. Cic
ne-ar fi pregtit s fim gata mbl-
smati, pentru joia de joi cnd o
s vin judecata de apoi. M n-
treb ns dac, pn atunci, o s
avem loc si noi, ca morti, aici pe
pmnt? C de murit se moare n
draci! Nu de alta, dar zice-se c
am fi peste zece miliarde. ti dai
seama? Si, dup mintea unora,
ar trebui s rmnem numai vreo
cinci sute de mii. Rezervele, gata,
strig... ia cu rezervele c nu
mai stiu cum i cheam! Asta e!
Suflete cltoare. Plecm si n
alt parte! ...Ca tiganul cu cortul,
c cerul e mare! ...ns, vezi tu, e
o problem ct vreme nu sunt
gata trenurile de mutat cadavre
de pe Pmnt pe Marte. Asta ca
ultim solutie propus de nasa.
Cum, care nasa? E, nu m mai
trage de limb, ca securistii de
pe vremea comunismului. Ia mai
zii, tov. Titus, cum e? Cine a furat
grul din vagoane? Statu, to
arsul, statu! ti aduci aminte?
Pe vremea cnd eram sef la ce-
fere?!... Ctre alt securist: Ti-
tus? I-azi, tovule, Titus?! Cine ti-
a pus, b, numele sta de Traian
roman? Afl c ai cam belit-o! Te-
arestez pe cale de consecint si
motiv de tentativ la statu de
conductor! ...De conductor
iubit... Homosexuali! Niste ne-
norociti! Acum, m cam umfl
rsul chiar dac o alt lacrim m-
a nselat iar si curge pe obrajul
cellalt. Atunci?!...
Vali, scumpa mea, lsnd glu-
ma la o parte, nu mi-e n niciun
fel bine. Cum de ce? Binele, cel
putin la noi, nc nu s-a inventat.
Povestea e ns alta! Profitnd
de conjunctur, n vreme ce tu,
dus, eu pe la greci plecat, coana
Joitina... Mitra, de, concubina
noastr, dup ce s-a mbuibat,
joitinele si-a mritat, si-a luat ce-
va boccelute, lanturi, brtri, ver-
zisori si prlute si la Trdel ea
definitiv s-ar fi mutat. Vorba vine!
O stii doar! Azi aici, mine n Foc-
sani! S-a dus dracu, a plecat! N-
a mai contat c vrnd-nevrnd,
copiii mpreun i-am crescut, c
lng mine lumea ntreag a v-
zut, c alturi mie oamenii i spu-
neau doamn c...! Nu a contat
nici c acum sunt mai bolnav, c
mama e si ea la o vrst... Cu sacii
pusi n crut, si-a gsit un alt o-
geac. Pe deasupra, ca s vezi si
tu, femeie a dracu, mi-a trimis, n
prag de sear, gasca lui Psroi,
cu Trdel si Papanghel, ca s-mi
dea cu paru-n cap. Ce s-ti spun?
Nu mi l-au spart, ns coastele
mi le-au pisat, ochii mi i-au cam
umflat... n spital s tot fi stat...
Ce s-o mai cotesc, m-au tbcit
ct m stii tu de brbat! Cu mama,
gata de ntlnirea cu Btrnul,
strada ntreag au mturat. Circ
si circ! Pine, ca pe vremea mp-
ratilor, la Roma, nu a existat. Pe
la noi, e foamete! Vremurile s-au
mai schimbat. Vorba lui Sorescu,
ti-l aduci aminte, poetul tineretii
noastre? Astzi, nici mlaiul nu
mai este asa cum l fcea... (...)
Si avea dreptate! Conotatiile m-
laiului s-au schimbat. Ba n mit,
ba n spag... Dup stia cu na-
su-n vnt, mlaiul cic ar fi comi-
sion, adic, m ntelegi, tot un
fel de psat, dar cu miere si arome
amestecat! Chestiuni de limbaj si
interpretare. Vreme si vremuri!
Draga mea, cu sau fr vrerea
mea, gndurile mi-au dat iarsi
buzna la timpurile alea pe cnd
tu, fat, eu, biat, vorbeam des-
pre libertatea si dreptatea ce ne-
ar fi dat demnitatea si a mea, si a
ta, si a omului, n general. Afl c
ne-am nselat! n oricare regim,
la un adic, doar pe ici, pe colo,
recosmetizat, omul, muritor de
rnd, doar slug, pltitor de taxe
ctre stat. ti spun si tie ce am
vzut cu ochii mei cum: nu eu, ci
jumtate din popor, la referen-
dum, pentru marile puteri, parc
nici c a existat. Poporul, demo-
cratie, vot, dreptate, libertate, bu-
n-stare, sunt doar cuvinte-arm
de nselat. Nu contezi ca om al
lumii, n fata interesului celor care
o conduc. Celor ce, cum spuneau
btrnii, au si pinea, si cutitul.
Foamea mblnzeste si pe dracu,
iar pe om l bag n sperieti. Afl
c frica domin si astzi, ca si a-
tunci cnd cu ceasc la palat. Ca
de altfel n toate timpurile, dar
mai ales acum cnd justitia e
doar pentru cine trebuie s fie!
Si mai afl c aici, n ea, e marea
putere. Doar la vrerea ei, hotul
se face, te miri cum, ct ai clipi,
scpat. Ba mai mult, peste noap-
te, te trezesti cu el mpins de ser-
vicii, n scaunul de mprat. Po-
vestea cu Stalin, tlhar, nu e chiar
poveste! Criminalii ti dau, ca mie,
n plin strad, cnd nici nu ai
gndi, cu bta n cap... Criminalul,
sgeat fiind, iarsi nimeni nu a
vzut, n-a auzit si, fireste, tlhar
liber, prin trg cu aerul celui ce
libertatea i-a asigurat. Vali, cazuri
de-astea am vzut, ehe... Doamne,
te nchini! Fac cum fac si cnd
tocmai se astepta s i se fac
dreptate, vtmatul e condamnat
sub pretextul c si-ar fi dat sin-
gur cu bta-n cap, c s-a pus, mai
apoi, pe marele urlat si linistea
boierimii cu interes a deranjat.
Puscariabilii strig puscriabilii
mai ceva ca hotul care strig: ho-
tii! Ar fi culmea s-o ptesc la fel!
Scuip n sn, m nchin cu gn-
dul c doar tu esti, oriunde as fi,
cruce celor patru zri. Apoi sper,
ns pn una, alta, cu tot echili-
brul din mintea mea, ndur ce am
de ndurat. Ce s fac ct vreme
pe aici, doar lacrimi si bani? Cum
ti-am spus, justitie e si nu e, po-
liticul se lupt pe ciolan, iar bo-
borul beleste ochii la televizor
apoi bate din palme c asta a n-
vtat. Dumnezeu a obosit sau l
doare n cot. De-aia mi vine une-
ori s m iau iar si iar cu el de
piept si s-l ntreb: Doamne, ce
mi-ai fcut? Bine c te stiu mcar
pe tine cumva n liniste. Apropo,
uitasem: afl c ti-am comandat
statuie. O s fie curnd gata.
Poate vom fi alturi, pe pmnt,
cndva, cumva, semn. Pn a-
tunci, c tot nu am apucat s-ti
spun ce aveam n gnd, am s-ti
mai scriu.
Cu drag, Titus
P.S.
Dac-L ntlnesti cumva pe
Btrnul, ia-l tu de mustti si zi-i
vreo cteva din partea mea. n-
treab-L dac a fcut lumea doar
ca s-si bat dracii stia josnici,
de aici, de jos, joc de ea?! ...Si vezi
ce zice! Asta asa, pentru o vreme
si pentru linistea mea. Te rog!
Doar pn ce ajung eu. C ntr-o
zi, tot trebuie s stm fat n fat
si s ne sfdim ca de la om la om.
...C Om, cic dup chipul si ase-
mnarea Sa, ne-ar fi fcut!
Rafael - Fuga lui Lot din Sodoma
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
49
Anul III, nr. 9(25)/2012
Lucian GRUIA
George Canache este un
poet care scrie putin dar medi-
teaz mult. A publicat pn n
prezent dou volume: n Alt
trm (Ed. Vinea, 2007) pe care l-
am recenzat la timpul respectiv
si Year 1961 (Editura Biblioteca
Bucurestilor, 2011) care contine
o singur poezie tradus n cinci
limbi: englez, francez, sanscri-
t, urdu (traducere Julieta Rota-
ru) si rus (traducere Viacheslav
Samoshkin).
Remarcam n recenzia men-
tionat c Textele poetului
George Canache sunt mici ce-
remonii, ludice si grave n acelasi
timp, scenete miniaturale, ri-
tualuri pentru suflete curate. Pu-
ritatea lor nsenineaz. Expresia
lapidar si dens nu conduce la
ncrncenare, ca la majoritatea
poetilor contemporani. Dimpo-
triv, bine sonorizat, detasat si
meditativ, versul invit la levitatie
spiritual. Cititorul rbdtor va
avea surpriza s simt c Se re-
trage la inima poetului.
Ideea celei de-a doua crti
este de-a dreptul colosal. Geor-
ge Canache a nchinat un poem-
George Canache YEAR 1961
rugciune primului zbor uman n
spatiul cosmic (efectuat de Iuri
Gagarin la data de 12 aprilie
1961), iar 519 exemplare ale crtii,
numerotate n ordinea istoric a
petrecerii zborurilor, au fost d-
ruite celor 519 cosmonauti
existenti pn n prezent (sau fa-
miliilor acestora).
Cartea a fost lansat n anul
2011 cnd s-au mplinit 50 de ani
de la primul zbor cu om n cosmos
si 30 de ani de la cel al cosmonau-
tului romn Dumitru Prunaru, cu
racheta Saiuz 40.
Cosmonautul nostru i-a spus
poetului c n orice domeniu, n-
ceputul este cel mai greu, motiv
pentru care George Canache a
dedicat poemul zborului lui Iuri
Gagarin.
Iat poemul 11110101001:
Un fluviu izvora spre Ceruri:
Steaua Iuri se ruga! -
Steaua Iuri se-nchina! -
Si cei din Arca-Terra:
Doamne, Doamne! S nu
cad o stea! -
Arca-Terra se-nchina!
Anno Domini - Cnd o lacrim
plutea!
Mariana Cris, n recenzia in-
titulat: Un pas mic pentru om
un pas mare... pentru poezie co-
menteaz admirabil textul. Ea
constat c lumea s-a ntrupat din
logosul divin iar poetul este la-
crima demiurgic ce si exprim
recunostinta fat de Crator, prin
rugciune: Acum, Duhul Gaga-
rin pluteste alturi de Dumnezeu,
traversnd anii lumin, fr ca noi
s-l vedem. l putem numai simti,
iar acest fapt l datorm poetului
George Ca-nache, care a chemat
Cuvntul spre a ne duce n Ma-
rele Necunoscut. Este un caz
unic, cnd poezia ajunge n Cos-
mos, iar aceast isprav nu pu-
tea s-o nfptuiasc dect un om
cu o tinut moral ireprosabil si
al crui talent si putere de nte-
legere a nentelesului au ajuns la
granita esentei. Dac ar fi s-l pa-
rafrazez pe Neil Armstrong, cel
care a fost primul om care a psit
pe Lun, n 1969, George Canache
reprezint Un pas mic pentru om
un pas mare... pentru poezie
(Mariana Cris)
Ce ar mai fi de spus?
Rugciunea la care apeleaz
George Canache vine din ceva
foarte vechi si foarte nou toto-
dat. S ne amintim c preotii
egipteni se rugau toat noaptea
ca pmntul s strbat cu bine
Tara Umbrelor (Duat-ul) plin de
pericole. Dar titlul poemului, anul
1961 scris n limbaj binar, adic
11110101001, reprezint un oma-
giu adus cunostintelor acumu-
late de umanitate, omului care a
construit prin racheta cu care a
zburat Iuri Gagarin, prima stea
artificial, lundu-se la ntrecere
cu Demiurgul. Savantii zilelor
noastre, uimiti de dimensiunea si
structura legic a cosmosului, se
ntorc la credint.
Asa a procedat si poetul
George Canache scriind Year
1961.
Rafael - Punerea n mormnt
50
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
Bestializarea global#
(IV)
Motto: Fascismul, cu ct analizeaz yi observ mai atent viitorul
yi tendinja de dezvoltare a omenirii (lsnd la o parte considerajiile
politice momentane) nu crede nici n posibilitatea yi nici n utili-
tatea pcii perpetue yi, n aceeayi ordine de idei, Fascismul ar
trebui s se numeasc Corporatism, din cauza fuziunii puterii
statale yi corporatiste. (Australianul Max Igan, n The Awakening)
Alexandru OBLU
*Tot prin Internetul, pe care Google si
corporatiile fraterne ale ntunecatilor vor s
l privatizeze integral (monopolizndu-l prin
cenzura pentru indezirabili ca noi, astfel, t-
indu-i omenirii si ultima arip de zbor ctre
comunicarea liber cu Universul), am primit
deunzi un filmulet youtube cu imagini stu-
pefiante, incredibile, aiuritoare.
El se refer la al doilea monument funda-
mental, la vedere, al Ocultei, iar subiectul su,
care functioneaz, este Aeroportul Interna-
tional din Denver (D.I.A) - S.U.A..
Comentariile observatorilor care nsotesc
imaginile vorbesc la unison despre anumite
ciudtenii, despre anumite caracteristici
continute, pe care autorittile ncearc s le
ascund, att americanilor ct si lumii ntregi.
Acest aeroport a fost construit n 1995
pe o suprafa de foarte muli km
2
, n ciuda
faptului c orasul Denver avea deja un alt
aeroport operational, care detinea un mai ma-
re numr de piste si era chiar mai avansat
tehnologic. Ce are n plus aeroportul nou?
- are suspect de mult spatiu, cu incinte si
destinatii blocate, inaccesibile;
- pistele complexului aeroportuar sunt
pozitionate n asa fel nct s se asemene
izbitor cu o zvastic fascist!
Iar n interiorul su, despre care vom vor-
bi, sunt multe detalii care socheaz. Se pune
ntrebarea logic: cine l-a comandat si impus
n dauna precedentului, deloc inferior, si de
ce a fcut aceasta?
Consensul general atribuie responsabili-
tatea Noii Ordini Mondiale.
(Se stie c N.O.M. este un grup elitist, al
Illuminatilor care-i include pe cei mai bogati
pmnteni, pe unii dintre liderii politici foarte
cunoscuti, precum si pe cei care au legturi
extrem de puternice cu Monarhia britanic).
Scopul consecvent demonstrat de-a-lun-
gul timpului, al acestora, este crearea unui
guvern mondial, ntr-o lume fr granite si
Ir state nationale. Dar, acest plan al lor (ex-
trem de restrictiv, mai ales din punctul de
vedere al liberttilor umane democratice si al
drepturilor omului la existent demn si diver-
sitate, nclcate) nu se poate realiza dect
ntr-un singur fel: PRIN GENOCID GLOBAL!
Numai n modul acesta gndesc ei c si
vor facilita controlul exclusiv si discretionar
asupra planetei si umanittii!
Aeroportul din Denver contine o multitu-
dine de simboluri asociate N.O.M., iar cons-
truirea sa a fortat Aeroportul International
Stapleton, preexistent, s se nchid, desi an-
teriorul avea n dotare mai multe porti si piste
dect D.I.A, pentru activitti tipice, consacrate.
Costul planului de constructie a fost eva-
luat initial la 1,7 miliarde $; finalmente, factura
s-a dus ctre 5 (4,8) miliarde.
Fapt pentru care numeroase nereguli au
fost raportate:
- contractori si constructori diversi au
fost angajati, succesiv, pentru a executa di-
ferite prti ale complexului aeroportuar, dup
care, toti, fr exceptie, au fost concediati.
Acest lucru se devoaleaz a fi, de fapt, o
strategie care s fac imposibil, cuiva, cu-
noasterea anvergurii complete a proiectului
si detaliilor sale;
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
51
Anul III, nr. 9(25)/2012
- au fost dislocate, cu acest prilej, 110
milioane m
3
de pmnt, cu mult mai mult
dect este necesar, de obicei, la lucrri cu
asemenea amploare. Asa a aprut suspiciu-
nea c acolo se construieste ceva foarte se-
cret si periculos, n subteran;
- au fost folosite si instalate, pentru co-
municatii, peste 5.300 mile de fibr optic;
(de retinut, pentru comparatie, c ntreaga
coast estic a Americii foloseste doar 3.000
mile din astfel de cablu...);
- sistemul de alimentare cu carburant
poate pompa 1.000 galon/min kerosen de
avion. (Cifra e total absurd pentru necesi-
ttile, chiar maximale, ale unui aeroport co-
mercial);
- au importat granitul cel mai bun din n-
treaga lume, fr a tine cont c proiectul a
depsit extrem de mult cifra bugetului lansat;
- a fost construit (aparent inexplicabil)
un imens sistem de tuneluri, pentru cami-
oane, trenuri subterane, etc, care, chiar si n
momentul actual, n majoritatea lor covr-
sitoare, nu sunt nici motivate rational, nici
folosite integral.
Judecnd n ansamblu, toate aceste lu-
cruri ne conduc la presupunerea c numita
structur gigantic va deveni, n scurt timp,
mult mai mult dect un aeroport comercial,
regulat.
Acestuia i s-a implementat, anticipat, po-
sibilitatea de a dispune de o capacitate mult
mai mare de gestiune a multimilor de oameni
si vehicule si ne face s credem, ca obser-
vatori virtual periclitati, c structura subte-
ran (mai ales) ar putea fi utilizat drept baz
militar, creia i se poate aduga ntr-un vi-
itor imediat si utilitatea de a folosi ca lagr
de concentrare civil, necesar si oportun din
punctul de vedere al comanditarilor.
Intrarea n Aeroport este strjuit de un
armsar ciudat, fcut din fibr de sticl (nalt
de 32 picioare) cu vene pulsatorii care-i str-
bat ntregul trup si cu ochi demonici, rosii,
strlucitori (ca detaliu interesant notm c
statuia acestui cal si-a ucis creatorul, pe Luis
Jimenez, n timp ce sculptorul lucra la finisa-
rea lui. Atunci, o parte din sculptur s-a sf-
rmat si l-a lovit pe creator, accidentndu-l
mortal)... Prietenii decedatului afirm c
animalul este blestemat.
Ce ar putea el s reprezinte?... Cei mai
multi consider c l ntruchipeaz pe cel de
al patrulea cal din Cartea Biblic a Apoca-
lipsei, care este simbolul MORTII!
(Si m-am uitat si iat un cal galben-vnt
si numele celui ce sedea pe el era: Moartea;
si Iadul se tinea dup el; si li s-a dat si lor
putere peste a 4-a parte a Pmntului. Ca s
ucid cu sabie si cu foamete, si cu moarte si
cu fiarele de pe Pmnt- Apocalipsa, 6,8)
Cu alte cuvinte, Calul Moarte aduce
moartea populatiilor prin folosirea armelor, a
foametei si a bolii. Si v veti da seama, n
curnd, c statuia se potriveste si integreaz
perfect n lantul de semne, de simboluri folo-
site n decorarea D.I.A. (Denver International
Aeroport).
n interiorul Slii Mari a Aeroportului este
aplicat o lespede de piatr pe care sunt n-
crustate simboluri francmasonice si o tasta-
tur care pare a fi scris n Braille, dar nu e.
Inscriptia de pe lespede mentioneaz:
Comisia Aeroportului Noii Lumi. Aceast
comisie special nu e denominat la vedere,
asa c, cel mai probabil se refer la grupul
N.O.M.
Exist, acolo, de asemeni si o capsul a
timpului (ca la American Stonehenge), n-
gropat sub piatr, pentru a fi deschis n 2094!
Se mai afl, n acelasi loc, o plcut pe
podea, care contine simbolul AuAg.
Diversi presupun c aceasta ar avea le-
gtur cu aurul si argintul.
Dar, unul dintre sponsorii Aeroportului
a descoperit o nou tulpin, mortal, a viru-
sului hepatitei, cunoscut ca Antigen Aus-
tralian, de asemenea simbolizat prin AuAg,
iar acest simbol, care este amplasat n fata
unei picturi murale, credem c reprezint
GENOCIDUL!
Vom vedea mai departe ce ne sugereaz
aceste tablouri care, decornd Aeroportul din
Denver, se arat a fi si profetice.
Cnd ncepi s decriptezi simbolistica
picturilor de pe pereti ti dai seama c ele cu-
prind o poveste terifiant despre evenimente
viitoare, pe cale s se ntmple, ca si cum ar
fi profetii pictate.
Toate sugestiile si referintele specifice,
sociale, politice, celelalte detalii oculte, trans-
form, practic, aceste tablouri ntr-un Ma-
nifest al N.O.M.- (al Noii Ordini Mondiale)!
Pictorul lor, Leo Tanguma, a confirmat
bnuiala prin spusele initiale, conform crora
el a fost cel ce a trasat liniile directoare pentru
story-ul continut al acestor tablouri, iar
pentru executia primelor dintre ele a si fost
pltit cu 100.000 dolari.
Mai trziu, ns, Leo a negat c el a pro-
iectat instructiunile si a respins orice ntrebri
cu privire la sensurile ascunse ale picturilor,
n totalitatea lor.
Atunci, haideti s le vedem si s le jude-
cm noi, pe rnd, ca profanii vztori si gn-
ditori cu propriile capete:
- site-ul oficial al aeroportului spune c,
denumirea primei picturi murale este Pace
si armonie cu Natura...
Nimic mai discordant, nimic mai min-
cinos! Iat de ce:
- n centrul compozitiei sunt amplasati
copii ndurerati, nconjurati cu animale si
plante disprute; pe fundal apare o pdure
n flcri; mai n spate, un oras arznd. (Un
fapt interesant despre orasul subiect inflamat
este c acesta a fost retusat de mai multe ori,
succesiv - lucru ce ar putea s fi fost deosebit
de important pentru autori). Asezarea pare
nconjurat de o ceat bolnav, ntr-o culoare
52
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
lnced, care ne sugereaz c ar fi fost ata-
cat cu arme bio-chimice;
- unul dintre copii tine n brate o tblit
mayas, imagine ce ne duce cu gndul la
21.12.2012, din Calendarul Maya, ce prezice
c lumea va trece atunci prin Apocalipsa Re-
nasterii;
- n partea de jos a acestei pasnice pic-
turi putem observa trei sicrie deschise, con-
tinnd femei moarte, apartinnd unor culturi
diferite;
- n stnga este artat o femeie neagr
(de culoare) iar centrul e ocupat cu o alt fe-
meie, nativ indian. De ce sunt ele acolo, m-
preun cu alte animale? Se prezice astfel, dis-
paritia acestor categorii de vietuitoare?
[Se stie deja c Armata SUA a dezvoltat
arme chimice dup specificul genetic al fie-
crei rase. Iat ce spune unul din capii Pro-
iectului pentru New American Century
(PNAC) despre aceasta si cum defineste el
noua politic de aprare a Americii:
...Arta rzboiului va deveni mult diferit
de cum este n prezent. Lupta, probabil, va
avea loc la noi dimensiuni, formele avansate
ale rzboiului biologic (cumva si cu AuAg?,
n.n.) vor putea tinti genotipuri specifice si
asta poate face din rzboiul biologic att un
instrument al terorii ct si un instrument util
d.p.d.v. politic];
- fata din dreapta tine la vedere o Biblie
si o stea galben, iudaic, utilizat de ctre
nazisti pentru a-i identifica vizibil pe evrei.
Acest cadru pare a simboliza moartea
convingerilor iudeo-crestine!
Principalul nteles sugerat al ntregii
picturi este, ns, DISTRUGEREA LUMII, dar
nu n totalitatea ei, ci prin scderea drastic,
sever a populatiilor, conform predictiilor
anterior lmurite de Cele 10 porunci New
Age.
(S fie acesta un indiciu pentru obser-
vatori i comentatori c D.I.A. este un templu
malthusian al Ocultei neo-naziste, spre deo-
sebire de American Stonehenge care la-
s s se vad c e de inspiratie iudaic?)...
Sau, s deducem de aici c, prin ceea ce
sustine n expresie pictural grupul care st
la originea gndit si finantat a ideilor ex-
puse pe murii Aeroportului din Denver, NU
SUNT NICI EVREI SI NICI CRESTINI, NICI
DE STNGA, NICI DE DREAPTA, CI, NISTE
INDIVIZI DEZAXATI CARE SE CONSI-
DER DEASUPRA RASELOR, DINCOLO
DE OAMENI?!...
Societtile secrete au propriul lor sistem
de credint, care este mult prea complex pen-
tru a putea fi explicat si expediat de noi, aici,
n cteva cuvinte.
Se poate spune ns c, sicriele sunt un
segment al simbolismului tipic, masonic, iar
mormintele, de asemeni, nchipuie o fractie
important a ritualurilor Cap de mort (Skull
& Bones), frtie din care face si a fcut parte
si unii membri din familia fostilor presedinti
Bush.
A doua pictur mural este un ntreg for-
mat din dou tablouri, avnd titlul generic la
fel de mincinos ca si n primul caz: Copii din
visul de pace al lumii.
Aici sunt nftisati copii de toate culorile,
mbrcati n costume folclorice traditionale,
nmnnd arme nfsurate n steagurile nati-
unilor lor, unui biat... german.
Acesta se identific a fi neamt dup cos-
tumul specific bavarez pe care-l mbrac. (S
fie el, oare, viitorul Fhrer al Noii Ordini Mon-
diale?)
Scena de mai sus sugereaz c biatul
din centrul imaginii (care tine n mn un
ciocan, ca si cum ar construi ceva) este, cu
sigurant GERMAN!
Chiar si copilul american (costumat ca
un boyscout) pare a fi dornic s-i predea ar-
mele si pavilionul su adolescentului neamt.
Atentie, suntem n incinta celui mai mare
aeroport din America, n mijlocul S.U.A., iar
aceast pictur mural ampl, stranie, re-
volttoare prin mesajul ei, se exhib acolo
virulent imagistic si nimeni nu e ofensat, ni-
meni nu protesteaz - AMERICA SE PRED
CU BUCURIE GERMANIEI!
(S ne indice oare, lucrul cu pricina, c
sursa ororilor viitoare este o ocult bicefal,
convergent la vrf, tocmai pentru a fi unitar
stpn si diriguitoare a Noii Lumi? Nu sun-
tem noi, n felul acesta, mpinsi s vedem si
s credem c Guvernul Unic Mondial va fi
o cacealma la dou capete, n care si dis-
put primatul si suprematia conspiratori din
dou ramuri ale aceluiasi trunchi: unii urcnd
ctre noi din tenebrele Aristocratiei Negre
a vechii Europe (reprezentat astzi de neo-
nazisti) si ceilalti veniti pe filiera iudaic in-
autentic, a convertitului trib 13 al kha-
zarilor - deveniti evrei fr snge semit (cei
care ilustreaz acum si reprezint motoarele
globalizrii si pe toat evreimea biruitoare n
rele, prin sculele imbatabile pn azi ale
finantei proprii, cu care manipuleaz eficient,
lumea larg?)...
- Ajuni n acest punct al discutiei, cre-
dem c este nevoie s facem o scurt referire
la khazari:
Khazarii de ieri, evreii de azi sunt un
popor misterios, un popor barbar, rspn-
dit n Caucaz, pe Volga i pe Don, convertit
la mozaism (iudaism) n anul 740 al erei
noastre i integrat mai apoi ca popor
evreu n Ukraina i Polonia, de unde a
fost mpins cu ur de ctre gazde (spune
istoria gazdelor) spre Romnii din Mol-
dova, ulterior anului 1600.
(nsui Nicolae Iorga, care a cercetat
i desfcut toate documentele ce mentionau
prezenta elementului evreiesc n ]rile Ro-
mne, formuleaz urmtoarea concluzie:
Astfel am ajuns la (anul) 1600 fr a
gsi mentiunea unui element evreiesc ae-
zat n prtile noastre(!!!)
Date foarte importante despre ei gsim
i n remarcabilul Studiu al lui Arthur
Koestler (evreu khazar), intitulat Al XIII-
lea trib - KHAZARII (n limba romn pu-
blicat la Roma, n 1987, de ctre editura
Nagard).
Koestler folosete ca fundamentare do-
cumentar, n lucrarea sa, o list foarte
mare de studii israeliene (n limba ebraic)
dar i multe surse din toat lumea, care-l
conduc la o concluzie cutremurtoare:
cettenii actualului stat Israel nu au
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
53
Anul III, nr. 9(25)/2012
nici o legtur genetic i rasial cu evreii
de acum dou mii de ani (cu cele 12 triburi
de semiti primordiali, autentici, plecati n
exod din Egipt, spre ]ara Fgduintei cei
care sunt autorii textelor biblice), dei, a-
cetia noi au inventat Sionismul, complo-
tnd i revendicnd teritoriul Palestinei
pentru a nfiinta Eretz Israel, pe baza drep-
tului lor natural asupra vechiului stat, al
arabilor i al evreilor. Ei, Khazarii sau
noii israeliti i trag originea din slba-
ticii khazari, numiti i askenazi, butori de
snge uman, popor fr cultur scris, care,
mpreun cu rudele lor aliate - hunii - au
ngrozit dou continente, acum 1000 de ani,
prin barbarie, sadism i plcerea de a u-
cide... (extrase din Dosare secrete, acum
fcute publice, pe internet).
Noi nu ne-am fi oprit n dreptul kha-
zarilor, astzi, dac n ultimul timp nu s-ar
flutura cu tot mai ndrjit vehement teoria
absurd i ticloas a unei imaginare as-
cendente evreieti asupra romnilor pe te-
ritoriul vechii Dacii!
Aceast tez stupid, jignitoare i otr-
vitoare nu are nici o baz real; ea a fost
scornit de evreii khazari la sfrit de secol
19 i agitat n prezent de urmaul lor care-
i zice Teu Solomovici, plus compania ...
de virui HoRoPa.
IAR CE SE NTMPL ACUM CU NOI
SI PRIN NOI E SCANDALOS, E BESTIAL:
O NOU LUME SI O NOU ORDINE GLO-
BAL SE CONSTRUIESTE ABISAL SI SA-
TANIC, DUP CHIPUL SI STANDARDELE
NEO-EVREIMII NEOCONE, CARE O CON-
DUCE INUMAN! IAR ACEASTA ESTE DE
NESUPORTAT SI DE RSTURNAT! TRE-
ZI]I-V, OAMENI BUNI SI SCUTURA]I-V
DE OBEJDIE!...
n aceste conditii si conjuncturi, MAI
PRETINDETI C E A VOASTR AMERICA,
americanilor?!
Oare, lucrarea asta ampl, pictural, de
pe ziduri, s reprezinte flagrantul c trile lumii
renunt (de bunvoie?) la armatele si identi-
ttile nationale pentru binele comun, de
sub sceptrul german, de fapt neo-nazist, n-
cepnd cu America? Sau este o altfel de refe-
rire la N.O.M. cu guvern unic si o singur ar-
mat (dar nu cu capitala la Ierusalim si, s
sperm, c nici la Berlin) ori aiurea...
Acum s ne fortm putin a ntelege de ce
este situat n centrul picturii tnrul german.
Vom observa c o multitudine de aluzii si
simboluri din acest aeroport ne duc cu gn-
dul spre Germania si Nazism, iar asta nu poate
fi n nici un caz doar o simpl coincident.
- Amplasat n partea de jos a picturii se
afl o siluet czut, care tine o pusc (simbol
al rzboiului), cu doi porumbei seznd pe
partea de sus a acesteia (reprezentnd pa-
cea). Ct de afectuos si ncurajator ar putea
fi momentul, dar... urmrind linia curcubeului
care-si ncepe desfsurarea de sub aceast
statuie, vedem c se continu mergnd n
jurul copiilor, apoi ne conduce ctre a doua
parte a tabloului ce ne arat clar, c
MONSTRUL S-A TREZIT! Si, mai mult dect
att este bntuit de intentii identice cu cele
pe care le las s se vad armsarul de la in-
trarea n aeroport
Aceast persoan militarist, mare si
agresiv este mbrcat ntr-o uniform na-
zist (ne spune asta simbolul de pe caschet)
avnd o fat nchipuind forma unei msti de
gaze. n mn el tine o pusc si o sabie ce
molesteaz destul de violent porumbelul pur-
ttor al ideii de pace. n partea stng se de-
ruleaz un sir nesfrsit de printi care plng,
strngnd la piept trupurile lipsite de vlag
ale copiilor lor, morti. Aceasta este o pictur
atroce, cu adevrat scandaloas, fr nici un
mesaj salvator sau moral. Iar faptul c aceas-
t oper a culturii New Age a fost expus la
poarta principal a celui mai mare aeroport
din S.U.A, n timpul vrfului de manifestare
a filosofiei corectitudinii politice din anii
90, este explicabil, desi e aberant! Da, dar
de atunci au trecut 30 de ani, iar America
tace si azi si doarme n bocancii drogati...
Prin asezarea figurii militaristului n cen-
trul actiunii, ni se sugereaz c acesta este
atotputernic si trebuie glorificat!
Chipul spectral este revigorat acum, cnd
si-a cptat si sporit puterea si fortele, pe
care se prea c le pierduse dup Cel de-al
doilea Rzboi Mondial. Forta agresiv, rz-
boinic si-a revenit si, asa refcut, deschide
noi brese ctre un alt holocaust; de fapt
ctre genocidul generalizat, care nu iart,
etnic, pe nimeni, nici mcar pe cei din po-
porul ales!
Priviti cu atentie la oamenii din stnga si
la copiii morti de pe crmizi: nu exist nici o
urm de violent pe chipurile lor.
Sunt pur si simplu lipsiti de viat; au fost
suprimati instantaneu prin otrvire cu gazul
cenusiu, mortal, mprstiat de entitatea rz-
boinic. Pictura scoate n fat simbolul AuAg,
acea tulpin de virus, mortal, deja amintit.
Aceast compozitie pictural ngrozitoare
sugereaz o purificare la care se va ajunge
prin asasinarea n mas a miliarde de semeni
ai nostri!
(Si, totusi, de curnd, dintr-o alt stranie
si anonim comand, aceast pictur a fost
acoperit de niste alti executanti, tot la fel de
anonimi si ei.)...
Monstrul militarist, protejat de masca sa
de gaze a aliniat victimele cu fata ndreptat
spre o scrisoare, reliefat n partea stng,
jos. Este copia unei scrisori reale, scris de
Heschemberg Hama, de 14 ani, care a murit
n 18 dec. 43, n lagrul de concentrare de la
Auschwitz (asa cum se noteaz n partea de
jos a reproducerii). Asta nu nseamn c, de
data aceasta, nu veti mai fi popor ales, evre-
ilor? (nomeniti-v fratilor, acceptati-i pe ce-
ilalti si pe Dumnezeul Unic. E singura voastr
scpare!!!)
Iar pe domniile-voastre nu v ngrijo-
reaz mesajul acesta, nepstori americani?
N-ati auzit si voi c anteriorul Auschwitz
a devenit atroce de faimos, tocmai pentru c
a utilizat, la scar larg, gazele toxice?
continuare n numrul urmtor
54
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
Emil BUCURE{TEANU
Libris Neam]
La nceputul lui rpciune, 6-9 septembrie,
la Piatra Neamt a avut loc Editia a II-a a tr-
gului de carte cu denumirea enuntat n titlul
articolului. Organizatorii manifestrii sunt
CCI Neamt, CJ Neamt, Primria Municipiului
Piatra Neamt, Societatea scriitorilor din Neamt
si Bibliopolis SA Piatra Neamt. Initiatorul
Trgului a fost criticul literar pietrean Cristian
Livescu. Au participat mai multe edituri din
tar - Adevrul, Litera, Paralela 45, Tipo Mol-
dova, Cartea Romneasc - si din localitate.
Manifestarea s-a evidentiat prin participarea
unor personalitti literare marcante din tar.
Scriitorul academician Nicolae Breban nsotit
de doamna Aura Christi si-a lansat romanul
Singura cale scos la Ed. Contemporanul
din Bucuresti. Mircea Dinescu, prezent pen-
tru a doua oar la trgurile organizate la Piatra
Neamt, cu verva lui recunoscut, a citit poezii
din ultimul su volum, o antologie din cre-
atiile sale de-a lungul timpului, intitulat Iu-
birea mea s scoat tri din criz. O sut de
poezii de dragoste.A fost prezent, de ase-
menea, poetul Ion Muresan, care si-a lansat
volumul Cartea alcool scoas la Editura
Charmides din Bistrita Nsud. Caravana
Adevrul a lansat volumele Epistolar. Scri-
sori de la Stanca si Santajul si etajul. Pamfil
Seicaru, n prezenta autorului, George Stan-
ca. De la New York a venit poetul Liviu Geor-
gescu cu volumele Ziua de dinainte (Ed.
Paralela 45 din Pitesti) si Katanamorfoze
scoas la Editura Brumar din Timisoara. Po-
etul Cassian Maria Spiridon, presedintele
Filialei Iasi a Uniunii Scriitorilor din Romnia,
director al Editurii Timpul, a vorbit despre
cartea Viata pe tabla de sah a d-lui Petru
Frsil. A fost prezent la Trgul Libris si
poetul Calistrat Costin, presedintele Filialei
Bacu a Uniunii Scriitorilor din Romnia. El
si-a lansat volumul de poezii La un pahar
de neant.
Cu o palet bogat si divers de crti s-
au prezentat si localnicii: Vasile Baghiu si-a
lansat cartea Planuri de viat, scoas la
Ed. Polirom Iasi, Emil Nicolae a fost prezent
cu albumul Victor Brauner la izvoarele ope-
rei, Constantin Munteanu si-a lansat primele
trei volume din ciclul de romane intitulat
Cristina - comedia contemporan, sapte la
numr, Ed. Junimea Iasi. Despre crti a vorbit
criticul pietrean Constantin Tomsa. Profe-
sorul Constantin Dram, de la Universitatea
A. I. Cuza a vorbit despre volumul de po-
ezii Hoinar printre cuvinte al lui Mihai
Hanganu, despre romanul Zpezile si Furia,
semnat de Vasile Popa Homiceni si despre
cartea de proz scurt Srutul, Povesti de
iubire, a lui Emil Bucuresteanu. Mai amintim,
dintre scriitorii pietreni care si-au lansat crti,
la Libris Neamt 2012, pe Geta Stan Palade, cu
volumele de poezii Vzduh de aripi si Leac
pentru lebede, pe Virgil Stan cu volumul
Bolnav de nchipuire, pe Virgil Rzesu, cu
volumul Inelul pierdut si antologia Scriitori
din Neamt, pe Olga Eleonora Loghin, care
si-a lansat volumele n orizont divin (po-
ezie) si Portretul (roman), pe Virgil Savin,
cu studiul monografic Dealuri ghindoane.
Din Municipiul Roman au fost prezenti Eu-
gen Stetcu cu Pnza mov a obsesiei si Vio-
leta Lctusu cu Initiere astral.
La spartul trgului, Editurile au primit
plachete si diplome de participare, s-a hotrt
ca la anul care vine s se acorde un premiu
pentru cea mai frumoas carte.
Timp de trei zile Municipiul Piatra Neamt
a expirat si inspirat poezie si proz de bun
calitate, a enuntat n eter idei de valoare des-
pre art, n general, literatur, n special.
Nicolae Breban
George Stanca
Mircea Dinescu
Ion Mureyan
Calistrat Costin yi Lucian Strochi
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
55
Anul III, nr. 9(25)/2012
Poezia lui Octavian Doclin (n.
17 februarie 1950) degaj o me-
lancolie suveran, asociat unei
fervori extatice de necontestat.
Rezervele sale de puritate si de
calm hieratic se consum n di-
rectia panoramrii unor ample
geografii imagistice, ai cror pi-
loni ideatici sunt sacerdotiul na-
turist si pietismul elanului spiri-
tualizat.
Slase n iarn sunt locurile
privilegiate n care spiritul poe-
tului se rentlneste cu sine, cu
himerele sale domestice, dar si
cu mirajul exuberant al esentelor.
n volumul selectiv cu titlul de
mai sus (aprut la Ed. Anthro-
pos, Timisoara, 2010), slasul do-
clinian este un fel de axis mundi,
un topos care absoarbe resursele
si nostalgiile existentiale, rednd
fiintei dimensiunea sa originar
si mijlocindu-i recuperarea au-
tenticittii: Palatele lui Dum-
nezeu pe pmnt -/ le priveti n
fug/ n aceast goan necon-
trolat a trecerii/ parc ar vrea
s ntrebe ceva/ de cineva dac
l-ai vzut acolo de unde vii/ att
de grbit/ seamn tot mai mult
cu stpnii lor/ pe care nu i-ai
cunoscut/ te privesc/ i ele ne-
rbdtoare/ uluite i putin mai
singure/ precum un mprat c-
ruia supuii/ i-au uitat numele
(Slaye n iarn).
Poetul pare mpcat cu sine
si cu lumea, impunndu-si ad-hoc
un armistitiu cu tot ceea ce-i con-
trariaz regimul serenittii. Ver-
surile respir o magie secret, o
gratie a frazrii cnd tandr, cnd
auster, divulgnd evidente pre-
dispozitii elegiace. Retorica dia-
fanittii si anexeaz palierele ete-
rate ale existentei, iar clamrii epi-
dermice i ia locul o translatie im-
perceptibil spre zonele vagului,
ale impalpabilului. Predilectia
pentru constructia eufonic se
conjug cu celebrarea miracolu-
lui, imprimnd fluxului liric o ca-
dent fastuoas si elegant, ex-
purgat de orice accent impur:
,Si s ntelegi c nu mai ai cu
cine urca zidurile noptii/ rapid
s priveti napoi i s observi
absenta/ paianjenului/ (din
aproape vzut supus tie ti
pare capodopera lui/ veninoa-
s/ din departe zrit victim tie
iti este ochiul complice al/ vul-
turului)/ s adormi ntr-un tr-
ziu i s visezi cum urcai dealul/
nzpezit/ cu iubita de mn cum
surd n fericirea ta/ n-ai auzit
glasul pietrei sub zpad stri-
gndu-te/ iar acum cnd te-ai
trezit din vis de el s-ti aminteti/
mai nti/ i de plnsul tu n
somn cu ochii deschii (Cu
ochii deschiyi).
Calofiliei savante si atent stu-
diate, din primele volume, i se
substituie treptat un spectacol
imagistic de bun tinut, pus n
scen de un regizor impecabil,
care-si cunoaste meseria si si-o
exercit pn la detaliul infinite-
zimal. Discursivitatea usor os-
tentativ a unor poeme nu este
semnul scprii de sub control
a fluxului confesiv, ci dovada c
autorul posed capacitatea de a
schimba registrele, evolund pe
portative lirice diverse. Cantona-
rea n patul procustian al unei
formule unice devine astfel o ilu-
zie, pe care poetul o risipeste cu
o gratie dezinvolt, originalitatea
si percutanta imaginilor rezultnd
tocmai din aceast tacit ofen-
siv mpotriva monotoniei. Fra-
zarea poetic este lipsit de dis-
torsiuni si contraste, iar ambigui-
tatea textelor se naste nu dintr-o
pozitionare biografist incert
(att de tipic falsilor postmoder-
nisti), ci, paradoxal, tocmai din
aparenta imprevizibilitate a
discursului liric. Octavian Doclin
si singularizeaz obsesiile sur-
dinizate si retractilittile impe-
tuoase, configurnd un mozaic
de sonoritti de o somptuozitate
formal invidiabil. Fundamen-
tele acestui tip de lirism sunt
exultanta initiatic si reveria
contemplativ, crora poetul le
arondeaz o mistic sui-generis
a unui patetism expansiv si re-
verberant.
Refuznd tentatia unei viziuni
lenese, precum si conformismul
structural al unei abordri co-
mode, autorul amorseaz, n fie-
care poem, o conotatie latent,
Icnd s vibreze nostalgia unei
reflexivitti implicite.
n asemenea cazuri, poemul
devine o oglind cu transparente
inconvertibile, o meta-aventur
a spiritului nsetat de fantasmele
unei imaginatii devorante. Sub-
stanta lirismului doclinian si su-
blimeaz ecourile dincolo de
orice barier senzorial, impri-
mnd un ritm luxuriant al reveriei
si un patos dezinhibant al confe-
siunii. Imaginarul si transfer
forta fascinatorie n cmpul fre-
neziei lexicale, uimind prin preg-
nanta detaliului si prin fluiditatea
irezistibil a emisiei lirice: n
afara singurttii/ nluntrul
tcerii/ fusul adun o iubire bo-
gat/ pe apa mrii s scrii/ cu
un pumn de praf i cenu/ s
cauti neprihnit i zbvire/
printr-o neascultare tie egal/
cu vrjitoria/ nscut dintr-o
eroare evlavioas/ aceasta este
taina/ pe care n-ai timp s-o dez-
legi/ att timp ct cuvntul
ucide (Vasele ndurrii).
Este perceptibil, n poemele
acestui volum selectiv, o domi-
nant auroral a contactului cu
lumea, devenit, prin transfigu-
rri succesive, o simpl para-
digm epifanic a unei realitti
interioare. Pe urmele genialului
poet din Lancrm, Octavian Do-
clin nu striveste corola de mi-
nuni a lumii, ci, dimpotriv, spo-
reste a lumii tain, prin resti-
tuirea aproape imperativ a unui
inefabil imprescriptibil. ntre
lapidaritate si fast metaforic,
poezia lui Octavian Doclin relev,
mai mereu, un cult al esentelor
ontologice si, totodat, al ex-
presivittii formale: Fiindc nu
am alt cetate de ridicat/ dect
cea a neputintei dintre cuvinte/
fiindc nu este o alt tar de
cucerit/ dect cea nevzut din-
tre morminte/ fiindc mereu mi
arti sfidtoare/ palma ta ne-
ted precum hrtia de scris/ ti
spun c sunt linitit/ fiindc am
nvtat cu neruinare/ s gn-
desc s vorbesc i s vd pos-
tum/ n locul poemelor mele/ ca-
re dup ce sunt citite/ se strng
n memorie scrum. (Scrum).
Ingenuitatea viziunii poetice
mascheaz ns frisonul dezabu-
zrii si al unei resemnri abia ghi-
cite, cci, dincolo de ceremoni-
alul jubilativ al versurilor, cititorul
atent intuieste un strat de fria-
bilitate dramatic. Regimul seni-
nttii exemplare tinde s fie diz-
locat, tot mai mult, de premonitii
obscure, care convulsioneaz re-
lieful poemelor si relativizeaz
sensul parcursului liric: Apele
se adun doar n fata unei pie-
dici/ frunza suntoare a lemnu-
lui/ le acoper// tu ti ascunzi
fata n mini/ moartea ochii-ti
descoper// nisipul se nate n
cariere de nisip/ vntul l mpr-
tie-n dun// tu ti ascunzi poema
dup cuvnt/ minile moartea-ti
adun. (Poem de sear).
De cteva decenii, Octavian
Doclin urc sisific versantul Poe-
ziei. Toate semnele spun c va a-
junge sus, pe culme, curat si nebi-
ruit. O certific, printre altele, (si)
aceste admirabile, antologice ver-
suri: Si dac totui scrii i viata
rmne/ i dac totui citeti i
moartea rmne/ cu lumina dege-
telor pipie pielea subtire-a cu-
vntului/ gust cu ntunericul o-
chilor carnea acestuia// () i
dac totui scrii i moartea r-
mne/ i dac totui citeti i via-
ta rmne/ apropie-ti buzele de
obrazul oglinzii/ d ocol gndu-
lui absentei amn voluptatea
privirii napoi/ nconjoar-te de
imagini/ nclzete-ti umerii cu
pelerina iluziei/ deocamdat
(ntr-un alt deocamdat).
Geo G~LETARU
Octavian Doclin sau
magia lirismului total
56
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
Constantin Aurel DRAGODAN
(05.10.1919-18.09.2000)
Nscut n Alexandria, jud. Teleorman, mort la Bucuresti. A urmat liceul la Alexandria si Turnu Mgurele, apoi
s-a nscris la Facultatea de Drept a Universittii din Bucuresti, dar n-a putut s-o termine, deoarece n 1942 a fost
condamnat politic la 25 de ani de munc silnic. n 1959 a fost condamnat la alti 25 de ani de nchisoare,
deoarece n timpul detentiei, poeziile pe care le fcea n gnd erau transmise prin pereti si circulau prin nchisorile
unde a fost ntemnitat n perioada 1942-1964, fr ntrerupere: Jilava, Vcresti, Aiud, Alba Iulia, Pitesti, Trgu
Ocna, Caransebes. Ulterior si-a luat licenta n filologie (1974) si a functionat ca profesor de francez si englez
n orasul Videle, judetul Teleorman. A fost membru al Clubului Epigramistilor Cincinat Pavelescu Bucuresti si
al Clubului Epigramistilor Dimitrie Teleor Alexandria. A mai semnat: Aurel Dragodan, Auric Dragodan, C. A.
Dragodan. Este inclus n cel putin 28 de antologii si volume colective de epigram.
Epigrama
O acuzati c are stilul frust,
C nu s-a-nscris nicicnd n noul val,
Dar gustul, desi e asa vetust,
E ca la vinul vechi, tot Martial.
Cum am devenit epigramist
Miop, tcut, cu zmbet trist,
Cu poante seci si fr har,
Am devenit epigramist
Dintr-o... eroare de tipar.
Precizri
M-acuz c-l insult barbar...
Dezmint aceasta categoric!
Chiar dac l-am fcut mgar,
Am spus-o numai alegoric.
Pe calea vie(ii
Pe calea vietii, cteodat,
Sub raza soarelui cldut,
Minciuna trece-nzorzonat,
Iar adevrul gol-golut.
Cutnd antologia lui Crevedia
De crti e plin librria
M-ndrept spre-o fat cu pistrui:
V-a mai rmas vreun Crevedia?
Pi... Noi aci nu vindem pui!
Epitaful banilor da(i cu mprumut
Vznd c banii ce i-am dat
Amicul nu mi-i mai aduce,
I-am plns amar, m-am resemnat
Si... le-am pus cruce!
Unuia care se laud cu arborele su
genealogic
Si-a strns strmosii-ntr-un copac,
Pe orice ram e-un gentilom.
Ct despre-ai mei, mai bine tac:
Au cobort de mult din pom.
La aniversarea so(iei
Srbtorindu-si jumtatea
Au clevetit ctiva dusmani
C ea aniversa etatea
Ce-o mplinise-acum opt ani.
Unei cntre(e
Solista are-n glas viori divine,
n rset, o cascad de delicii,
n solduri, unduiri de violine,
Pe scurt: e o suit de capricii.
Dragoste la prima vedere
Cnd s-au ntlnit la mare
Zmbitori, n mini-slip,
Dragostea nepieritoare
Si-au cldit-o pe nisip.
Defini(ie
Avarul este omul cel mai darnic
Si cel mai altruist din tot poporul:
ntreaga viat se trudeste-amarnic
S fie fericit... mostenitorul.
La medic
Vederea-aproape ti s-a dus,
Dac mai bei, ti-o spun pe sleau,
Ai s orbesti curnd. Exclus!
Eu vd chiar dublu-atunci cnd beau.
Sfatul medicului
S bea mai mult lichid, i-a spus
Un medic, si-a but avid,
Asa c pietrele s-au dus,
Dar nu mai scap de lichid.
Nume
nsemn purtat de-o-ntreag lume
Ce dificil l definesti,
C una e cum te numesti
Si alta e s ai un nume.
Reminiscen(e
Coji de nuc si alune,
Strat, n juru-i policrom,
Are-apucturi strbune...
De pe cnd tria n pom!
La starea civil
Cald dragoste etern
Si-au jurat cei doi, cuminti:
El, cu dragoste patern,
Ea, cu dragoste de-argini.
Ultima solu(ie
L-a ciclit tot anul Tanta
Iar el, robit necazului,
ncearc s-i nchid clanta
Cu... Cheile Bicazului.
Spargeri la bijuteria
n ziar vezi toate cele,
Fel de fel de ntmplri:
Unul, vrnd s ia inele,
Se alese... cu brtri!
Ignorantul
Pe ignorant, dup tipic
De-ncerc s-l definesc, nu pot.
S spun c stie mai nimic,
Atunci cnd dnsul stie tot?
Nasul
Servind pentru miros si respirare,
Micutul promontoriu are boala,
De-a se vr, desi nu-i fierbe oala,
Si-a sta n vnt. Deci iese la purtare.
Epigramistului C. A. Dragodan
mi pari cam temerar, visnd
S lupti cu Beiu-n epigram.
Chiar dac turcul este blnd,
Pistolul nu-ti inspir team?
Sorin Beiu
Replic
s temerar, de bun seam,
Dar lupta-aceasta nu m-absoarbe;
Pistolu-ti nu-mi inspir team,
Stiind c tragi cu gloante oarbe.
C.A.Dragodan
Bucureytenilor ntrajutorri
S ne ajutm frteste
Cei din Bucuresti ne roag,
Noi le-am da ce le lipseste,
Dar lor le lipseste-o doag.
Vasile Tacu,Ploieti
Replic
C-o doag lips, noi ne facem trampa,
Mai strngem cercul, micsorm butoiul,
Cu petrolistii altu-i trboiul:
Cum s-i ajuti, cnd le fileaz lampa?
C.A.Dragodan, Bucureti
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Dueluri epigramatice Dueluri epigramatice
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
57
Anul III, nr. 9(25)/2012
P
a
g
i
n
#

\
n
g
r
i
j
i
t
#

d
e

N
e
l
u

V
a
s
i
l
e
-
N
E
V
A
Dan C~PRUCIU (n. 03.12.1935)
Nscut n Craiova, unde a urmat clasele primare, la Institutul J. Javet, apoi cele secundare la Colegiul National Carol I si
Liceul Fratii Buzeti (perioad n care a debutat cu epigram). Este absolvent al Faculttii de Mecanic, la Institutului
Politehnic Galati (1958). A lucrat ca inginer la Fabrica Fructus si Fabrica de Zahr, ambele din Timisoara, inginer mecanic sef
la ntreprinderea Dunreana, din Galati, si inginer proiectant, sef de colectiv, la S.C. PROIECT S.A. Galati (1962-2010); n
prezent este pensionar. Membru fondator al Cenaclului Literar de Umor Verva, din Galati (1977), devenit ulterior Clubului
Umoristilor Verva, din Galati, membru al Asociatiei Scriitorilor Costache Negri, din Galati si al Uniunii Epigramistilor din
Romnia. Figureaz n peste 40 de volume colective de proz si epigram si a primit numeroase premii la concursurile
nationale de gen (de ordinul zecilor).
Aparitii editoriale: Sisoe, teroristul diavolilor (proz scurt, 2002), Mngieri cu glaspapir (epigrame, 2003), Sindrofie
n tinutul epigramida (epigrame, 2004), Odiseea muzelor (epigrame, 2005), Introducere n sexologia epigramatic (epigrame,
2005), Draconiada (scenete epigramatice si epigrame, 2006), Uzina de mbuteliat amintiri (proz scurt, 2007), Srutul
Afroditei (proz scurt, 2008), 500 n cap (epigrame, 2009), Ordinul prostituatelor (proz scurt, 2010), Sonatele sonete
(sonete epigramatice, epigrame, 2011), Orfan de soacr (proz scurt, 2012)
Prob respins
Procesul este lung si greu,
Iar mie mi-a sczut moralul:
mi este martor Dumnezeu,
Dar nu-l accept tribunalul!
Zodia berbecului
Pentr-un brbat, nu-i un esec,
Cnd e prin zodie berbec,
Mai important e pn la urm,
S n-aib si instinct de turm.
O doamn la echita(ie
Vznd cum si arat harul,
Cnd clreste armsarul,
Mi-nchipui cu deplin temei,
Cam ce pteste sotul ei...
Scrisoare din sanatoriu
Aici viata nu-i prea breaz,
S mai stau mi e urt,
Boala foarte greu cedeaz,
Asistenta, nici att!
Mturtorii primesc spor de ruyine
C spor au mturnd, e bine,
Dar sincer v mrturisesc:
Vreau si eu sporul de rusine,
La pensia ce o primesc.
Chilipir rusesc
Cnd crap pietrele de ger
De la Napoca la Callatis,
Un pretenorm pe gaze cer,
Iar Crivtul ni-l dau pe gratis.
Criza mondial
Ne facem griji n orice zi
Si ndurm cu greu amarul,
Dar apogeul ei ar fi
S-si pioard pinea si brutarul!
Circul din parlament
mi place circul cnd vd scene
Cu elefanti si cini dresati,
Maimute, tigri, lei, hiene
... Si deputati!
Destinuire
De are vreo calificare,
Am ntrebat-o-n ton vivace
Iar dnsa a rspuns c are
Si-a nceput s se dezbrace
Femeie cytigat la cr(i
Zise sotul cam but,
Partenerului ce-a luat-o:
Nici nu stii ct ai pierdut,
Cnd la crti ai cstigat-o!
Tunuri
La Peles, tunuri am privit
Si n cazrmi le vezi frecvent
Dar nicieri nu s-au gsit
Ca cele trase-n parlament...
Puterea obiynuin(ei
Cnd tandreturi i-adreseaz,
Gestul i se pare-ocult:
Sotul meu m neglijeaz,
Nu m-a mai btut de mult!
De-ale iernii
Fete multe, o dulceat,
Strng n jurul lor multi fani:
Unele se dau pe ghet,
Altele, se dau pe bani...
Constatare trist
Fapta nu pot s-o mpiedic
Dar constat la gura gropii
C ciubucul dat la medic,
E-un avans la ortul popii.
Blestem
Blestemat de soarta rea,
Peste ani voi fi doar oale
Dati-mi vin, cci nu as vrea,
S fiu prins cu ele goale!
Testament
De tine s nu-mi fie dor,
Am o magnific idee:
Nevast, cnd o fi s mor,
S-mi dai poman, o femeie!
Delict major
Pe-un detinut, un oarecare,
L-au acuzat si primria
Si cei de la canalizare,
C nfundase puscria!
La nayterea unor gemeni
Felicitnd-o pe lehuz,
Buchet de flori i-am dus la pat
Dar cel dinti nscut acuz
C frate-su e-un plagiat!
n rochie de sear pe litoral
Frumoas, esti ca o vpaie,
Cnd te privesc dorinta-mi geme,
De ce ai stat atta vreme,
Ascuns n costum de baie?
Sinceritate
Nu mi-e amic, dar stim-i port
Si nu l-as ataca nici mort
C-mi spune-asa, prieteneste,
Cam ct de mult m dusmneste!
Obsesie
Btrn si urmrit de rele,
Pe litoral, cu ochii tristi,
El poart-aceleasi haine grele
Si cnd se afl la nudisti.
Eficien(
I-au trebuit, s se mbrace,
Vreo dou ore de gndire
n timp ce eu, mai eficace,
Am dezbrcat-o c-o privire!
Energetic
Nu-i nimeni, dup teorie
Problema e de discutat
Att de plin de energie
Ca omul electrocutat.
Regul strict
Eu cu ideea m mpac,
n cas tatii mai mult tac.
De-aceea-i regula etern
C toti vorbim limba... matern.
58
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
Doina DR~GU}
Rafael a reprezentat, pentru Italia, acel
echilibru pe care l cuta cu neliniste si de
care avea atta nevoie.
S-a nscut n 1483, n Umbria. S-a format
sub disciplina tatlui su, un adevrat artist
al Renasterii, capabil, n afara artei picturii,
s aprecieze o poezie, s guste un text clasic,
s se intereseze de o doctrin filozofic. Mul-
te din aceste calitti au trecut asupra fiului,
care, la vrsta de 11 ani, a rmas orfan, dez-
orientat si fr profesor. Mai trziu, ia lectii
de pictur n atelierul lui Perugino. Tnr
nc, practicnd si el, cum se fcea n acea
vreme, sistemul de a lua figurile maestrului
si de a le nftisa n compozitii noi, el adopt,
pe lng aceast metod facil, un refugiu
pn la origini, adic pn la schit, dnd
veridicitate lucrrii. La tablourile din aceast
perioad ale lui Rafael se ntlneste, n afar
de armonia compozitiei, o senintate, o at-
Sentimentul miracolului
(Raffaello Sanzio)
mosfer de pace, de liniste divin, o mani-
festare de prospetime, de gratie, de lirism;
calitti ce se gsesc si n arta umbrian, dar
aici dobndesc o expresie cu att mai vie cu
ct ele se potrivesc mai bine cu tempera-
mentul artistului.
n 1504, datorit unor tulburri de ordin
social ce aveau loc n Umbria, Rafael pr-
seste provincia si se stabileste n Florenta,
unde gseste unul din mediile cele mai pro-
pice pentru formarea unui artist. Ajuns aici,
el, care era celebru n provincia lui, se simte
complexat si ncepe s studieze ca un elev.
Caut s nteleag arta lui Leonardo da Vinci
si iscusinta lui de a ptrunde misterul tuturor
lucrurilor, ct si pe a lui Michelangelo, pa-
sionatul admirator al fortei virile, trupesti si
sufletesti. Este preocupat ca, din toate cu-
rentele artistice ale timpului, s-si formeze o
credint nou, care s-1 reprezinte si s dea
vigoare operei sale. n aceast perioad, el
d nastere la multe din faimoasele Madone,
adic la acel tip de femeie, n acelasi timp,
gratios, tnr si plin, care s reprezinte pe
Fecioara la vrsta cnd a nscut pe Cristos,
dar care s redea si sentimentul maternittii.
Tipul acestor Madone a ajuns s fie ceva
propriu la Rafael, o creatie nemuritoare a
gemului lui. Formele sunt ample, dar pline de
gingsie, ntreaga lor fptur respir suavi-
tate, candoare, tandrete. Desenele lui au fost
asemnate, prin plcerea pe care o produc,
prin arabescul elegant al liniilor, prin curbe
armonioase, cu o melodie. Culoarea este ns
mai putin reusit, nu se simtea nc puterea
de a stpni armonia tonurilor.
n Florenta, Rafael nu reuseste s se im-
pun. El se deosebeste prea mult, prin tem-
perament, de multimea marilor artisti de aco-
lo. Norocul lui face ca papa Iuliu al II-lea s
aib nevoie de un pictor pentru decorarea
Stanzelor Vaticanului, iar pictorul acela s fie
chiar el. Deodat se deschide, naintea sa,
posibilitatea de a se exprima si de a se afirma.
Transformat de ceea ce nvtase la Florenta
si mbogtit spiritual de contactul cu vechea
Rom, caracterizat prin ideea de grandoare,
de armonie linistit si nobil, Rafael realizeaz
compozitii incomparabile, de mari proportii,
n care, pentru prima dat, el ne d msura
geniului su. Scenele din Stanze, n care no-
bletea figurilor este cu adevrat suveran,
valoarea ntregului se ridic nc prin armonia
culorilor. nsusirile de proportie, de simplitate,
de noblete, de gratie, amestecate toate la un
loc sunt accentuate printr-un sentiment al
realittii.
Rafael este, fr ndoial, n istoria picturii,
artistul care rspndeste un aer profund, o
candoare plin de voiosie, o atmosfer li-
nistit. Nu stii, cnd privesti sibilele sau
frescele din Vatican, dac ai sub ochi eroi
sau sfinti, martiri sau filozofi, fecioare sau
venere, zei evrei sau zei pgni, simti doar c
sunt forme care se armonizeaz si se ntre-
ptrund, culori ce se cheam ntre ele si si
Rafael - Tavanul - Stanza della Signatura, Vatican
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
59
Anul III, nr. 9(25)/2012
rspund, o unduire de armonii care pare a nu
avea nici nceput, nici sfrsit, care te strbate
Ir a ntlni nici o mpotrivire si nu-ti las
dect puterea de a asculta cum se prelun-
geste n tine ecoul amintirii lor. La el se
mbin tot ce este materie si tot ce este spirit,
tot ce este gingsie feminin si tot ce este
fort masculin, tot ce este certitudine si tot
ce este credint. El a studiat, n mod distrat
poate, ceea ce se fcuse naintea lui, ceea ce
se fcea n jurul lui, a prut c abia priveste
lumea infinit profund si multipl a miscrilor,
a culorilor si a formelor, n-a ascultat zgo-
motele din preajm si n-a respirat parfumul
florilor si al femeilor dect cu fervoarea nep-
stoare a unei fiinte care provoac, pe unde
trece, armonia si ctre care iubirea vine fr
a fi chemat, le-a adunat pe toate n el ca
ntr-un centru, fr a se ntreba prea mult de
unde veneau toate, si, toate, dup ce s-au
topit fr mpotrivire n sufletul lui, au iesit
din el n valuri ample.
Rafael a murit foarte tnr, la 37 de ani,
dup ce trise una din vietile cele mai pline
si mai fructuoase. A murit la vrsta cnd cei
mai multi dintre oamenii superiori ncep s
presimt c frumusetea gestului corespun-
de ntotdeauna necesittii miscrii. mpre-
jurrile favorabile au fcut ca s nu-si inter-
zic nimic din ceea ce contribuie la fericirea
unei vieti complete. A fost o fiint seduc-
toare, a trit deplin, intens, s-a bucurat de
toate si a ncercat toate multumirile umane, a
fost fcut parc s guste voluptatea prin spi-
rit si prin simturi, ntr-un grad pe care nici un
alt artist, nainte de el, nu-1 atinsese. Aceast
dispozitie i venea de la constitutia sufletului
su, de la firea sa intim. S-ar prea chiar c
si moartea lui timpurie a fost, la urma urmei,
pentru numele pe care l-a pstrat posterittii,
un avantaj. Ea 1-a scutit chiar si de cele mai
mici atingeri ale slbiciunii. A disprut n mo-
mentul n care ajunsese n culmea gloriei, asa
c nimnui nu i-a fost dat s vad declinul
lui Rafael.
Cnd comparm viata lui Rafael cu cea a
lui Rembrandt, a lui Tintoretto, a lui Michel-
angelo, a lui Tiziano, cnd ne amintim c
aceste genii au dat poate cele mai misctoare
opere ale lor n ultimii ani ai existentei, ne
ntrebm ce ar fi putut s devin un artist
asa de dotat dac nu ar fi murit att de tnr.
Greu de spus. Poate c, acea inepuizabil
tinerete ce iradia din el si care se accentua
de la oper la oper, dac ar fi trit pn la
adnci btrneti, n-ar fi ncetat s se n-
noiasc, pentru c era anterioar fiintei sale
si trebuia s-i supravietuiasc, precum pri-
mverile si toamnele care vor continua s
rodeasc n ciuda iernilor adunate peste ele.
La Rafael se ntlneste acel sentiment
pgn de voluptate, de senzualitate naiv,
care caracterizeaz pe artistul grec si pe imi-
tatorul su roman. La el se ntlneste o armo-
nie deplin, calm si senin, dnd impresia
celei mai mari unitti spirituale si de ideal. El
este n stare s cuprind n sufletul su toate
ecourile venite din afar, multiple si variate,
si s pun peste ele marca personalittii sale.
Se poate afirma, fr exagerare, c aspiratiile
si toate cuceririle picturii Renasterii se n-
tlnesc n Rafael. El constituie sinteza su-
prem a acestei miscri prodigioase si devine
oarecum figura ei cea mai reprezentativ. n
el, nelinistea iscoditoare a unora, avntul
plin de credint al altora, panteismul si sen-
zualitatea pgn a unei a treia categorii se
mbin n chip natural. n el asperittile si
nepotrivirile acestor tendinte se armonizeaz,
iar opera sa apare ca un fruct delicios si matur
al tuturor acelor aspiratii, care au precedat
venirea sa si care au necesitat poate o sut
de ani de frmntri si de experiente pe te-
renul artei.
Prin pictur, Rafael a definit si a realizat
idealul artistic pe care l-a avut Renasterea,
dup ce idealul social pe care l trise Evul
Mediu si epuizase mijloacele. mpreun cu
Michelangelo, Rafael a fost cel mai strlucit
initiator al acelei retorici plastice care a abtut
Italia din drumul ei, si de care va fi influentat
Rafael - Expulzarea lui Eliodor din Templu -Vatican
Rafael - Academia din Atena - Stanza della Signatura
60
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul III, nr. 9(25)/2012
ntreaga Europ. Dar gloria sa a fost aceea
de a fi afirmat c individualismul nu poate
slslui ntr-un desert.
Scriind biografia lui Rafael, Vasari acord
un loc vast dragostei, ca deschidere spre
inefabil a tnrului erou asupra cruia cerul
acumulase infinita bogtie a comorilor sale
si a gratiilor sale. Artistul este prezentat prin
gentiletea sa ca nsusi modelul unei socia-
bilitti delicate. n jurul lui domnea o at-
mosfer senin. Istoricul povesteste, cu
admiratie, c exista n Rafael o umanitate
simpl, fr nici o pretentie la ermetism si
nici o form de dispret. Legenda a pus st-
pnire, de timpuriu, pe iubirile sale, moartea
sa prematur fiind atribuit abuzului acestor
plceri.
Arta lui Rafael este arta unui om mult
prea fericit. El a avut sentimentul miracolului,
depsind perfectiunea de om si de artist.
Vasari povesteste c la moartea lui Rafael, n
vinerea sfnt din anul 1520, s-a vorbit des-
pre un semn ceresc asemntor celui care a
nsotit moartea lui Cristos; palatul Papei s-
a crpat si a fost ct pe ce s se nruiasc.
Zeul muritor cobort pe pmnt, Zeul
gratiei, Eros devenit pictor, la 37 de ani
pleac n lumea umbrelor, lsnd n urm
Rafael - Disputa del Sacramento -Vatican
scoala roman, al crei ntemeietor a fost,
scoal care vine s completeze celelalte ma-
nifestri ale artei italiene.
Bibliografie
Berenson, B.: Les peintres italiens de la
Rennaissance, Paris, 1920
Rafael - Fresce - Stanza della Signatura, Vatican
Burkhardt, Jakob: Geschichte der Rennaissance
in Italien, Berlin, 1867
Oprescu, George: Manual de istoria artei,
Bucuresti, 1985
Schneider, R.: La peinture italienne, Paris, 1929
Wlfflin, H.: Lart classique initiation au gcnie
de la Renaissance italienne, Paris, 1911