PLAN DE INTERVENTIE INTR-O SITUATIE DE CRIZA EDUCATIONALA

Criza poate fi definit ca un eveniment sau un complex de evenimente inopinante, neateptate dar i neplanificate, generatoare de periculozitate pentru climatul, sntatea ori sigurana clasei respective i a membrilor acesteia. Nu puine sunt situaiile n care cadrul didactic se confrunt cu unele situaii aparent insolvabile care afecteaz prin obstaculare bunul mers al activitilor din clas. Interventia intr-o situatie de criza educationala , care este o atributie a cadrului didactic , ar trebui sa fie astfel conceputa incat sa conduca la regres si chiar la aplanarea totala a situatiilor de criza. I. IDENTIFICAREA SITUATIEI DE CRIZA EDUCATIONALA

In cele ce urmeaza, voi ilustra o situatie de criza intalnita acum doi ani ( ca ajutor de educatoare) intr-o clasa de gradinita in momentul in care aveam grija de un baietel de numai 5 ani, pe nume Andrei. Situatia aceasta dura de ceva timp, dar educatoarea nu lua nici o masura in legatura cu aceasta, ba chiar inrautatea situatia, faptul ca il lovea si ii spunea cuvinte urate. II. ETIOLOGIA SITUATIEI DE CRIZA EDUCATIONALA Andrei era un copil sfidator si imposibil de stapanit. Indiferent de ceea ce i se spunea sa faca in clasa, el arunca in toate partile cu diverse lucruri atunci cand se enerva si apoi fugea ca sa nu-l prind. Intr-o zi, s-a intamplat un lucru care l-a enervate pe Andrei, si a luat in mana un cub de jucarie. L-am avertizat: Andrei, lasa cubul jos. El m-a privit o data scurt si apoi a aruncat cu cubul, care mai avea doar putin pana sa nimereasca un alt copil drept in fata, apoi s-a intors ca sa o ia la fuga. Cand am strigat: Andrei, stai!, s-a uitat dispretuitor la mine, ca si cum mi-ar spune: Cum indraznesti? si apoi a fugit pe usa direct in curte. Pentru ca educatoarea trebuia sa rama cu copiii in clasa, eu am fugit dupa el. Pana la urma l-am prins, lam apucat bine de mana si de mijloc, si m-am asezat pe o banca din curtea gradinitei, avand in poala o mana de om razvratit, agitat care tipa si blestema in toate felurile. Am fost ispitita sa ma enervez, dar n-am facut-o. Cum m-as fi putut astepta ca el sa ma respecte, daca eu nu-l respectam. Asa ca pur si simplu l-am tinut bine de tot si i-am spus incet: Andrei, tu esti deosebit. Tu esti un baiat deosebit. Dupa un timp care mi s-a parut o vesnicie, corpul lui s-a relaxat. In cele din urma, m-a intrebat: - Ce o sa faci cu mine? - Ce crezi ca ar trebui sa fac? L-am intrebat. El a dat din umeri si mi-a zis: - Sa ma bati. - Dar eu nu cred ca este bine sa dau in copii. - Nu? A parut surprins.

Nu, mai ales in cineva deosebit. Dar tu trebuie sa inveti sa asculti de doamna educatoare si de mine. Nu se poate sa arunci cu lucrurile atunci cand esti la gradinita. Intelegi? Iar daca fugi, iar eu spun stai, ce trebuie sa faci tu? Sa stau! Daca nu asculti, ce se va intampla? O sa ma prinzi! Asa este. Iar data viitoare vei primi o pedeapsa. Intelegi? Ce o sa-mi faci? Nu ma voi mai juca cu tine, si nu te voi mai ajuta la nimic. Nu vrei sa se intample asta, nu-i asa? Nu. Asta inseamna ca o sa ma sculti? Da! Bravo! Tu esti baietelul meu deosebit! I-am spus imbratisandu-l, iar apoi ne-am intors impreuna in clasa. III. LUAREA DECIZIEI

Dupa acesta intamplare, am luat decizia de a vorbi serios cu Cristina (educatoarea), mai alesa ca eram cam de aceeasi varsta, iar acest lucru mi-a dat mai mult curaj. Despre faptul ca s-a ajuns la violenta , le-am explicat copiilor care sunt consecintele unui asemenea comportament. In acest context am luat decizia de a stabili pedepsele pentru cei care se vor comporta ca Andrei. Pe termen lung am stabilit ca fiecare abatere de la normele si regulile de comportare valabile la nivelul grupei va atrage dupa sine pedepse ca: acordarea de buline negre, izolarea, interzicerea jocurilor cu jucariile preferate, instiintarea familiei, etc. Ca masuri de interventie imediata am stabilit ca : Andrei sa promita ca nu va mai fi agresiv in relatiile cu colegii, indiferent de provocarile celorlalti; in perioada imediat urmatoare toata grupa, va urma un program mai strict in ceea ce priveste etapa jocurilor si activitatilor liber-alese, incluzandu-l si pe Andrei in jocurile lor, deoarece de obicei el era izolat de catre copii, iar zilnic unul dintre copiii care se vor comporta cel mai frumos va fi desemnat responsabil cu disciplina, avand grija ca jocurile sa se desfasoare in cele mai bune conditii iar jucariile sa se pastreze fara a fi deteriorate. IV. APLICAREA MASURILOR Pe parcursul aplicarii masurilor, am constatat ca majoritatea copiilor au acceptat noile reguli ale jocului, iar agresivitatea lui Andrei manifestandu-se la inceput sub masca imbufnarii si a dispozitiei rele, care au disparut pe masura ce copiii il integrau in grupurile lor de joaca si pe masura ce se implica in activitati ce presupuneau. Cu timpul s-a instalat o atmosfera apropiata de normalitate. V. CONTROLUL asupra eficientei masurilor luate de catre educatoare si de catre mine s-a facut permanent, urmarind fiecare manifestare ce parea sa degenereze, luand masuri imediate. VI. EVALUAREA Pentru a avea certitudinea ca manifestarile agresive au disparut, am recurs la o activitate in cadrul careea am jucat un joc de grup, in care toti copiii stateau in semicerc pe

scaunele iar unul dintre ei, statea pe un scaunel in fata lor, si chema pe cine vroia sa stea in locul lui. Am constatat ca Andrei a fost introdus in joc de ceilalti copii, si cel mai important, ca el nu se mai supara atunci cand nu era ales sa stea pe scaunel ca imparat. VII. CONCLUZII: Disciplina reprezinta un proces de invatare. Ea duce la prevenirea sau la rezolvarea conflictelor. Disciplina ii ajuta pe copii sa evolueze. Ii ajuta sa invete acele lectii care vor face din ei oameni mai buni. Scopurile cele mia importante ale disciplinei sunt sa rezolve conflictele iminente si sa ii invete pe copii auto-disciplinarea. Un motiv major petru care copiii se poarta urat este acela ca ei ingaduie simtamintelor sa preia controlul comportamentului. Un comportament rebel este adesea doar un rezultat. Ei vor sa le plateasca oamenilor care, cred ei, ii controleaza; Fiecare persoana este unica, iar unicitatea unui capil merita respect. Copiii nu sunt niciodata trasi la xerox. Indiferent de cati copii vor fi intr-o clasa, fiecare va avea individualitatea lui. Fiecare copil trebuie sa stie faptul ca este unic, si ca poate aduce o contributie in clasa lui si mai tarziu in societate.