Fracturile
-există fracturi intraarticulare,fracturi prin decolare de epifiză (leziuni la nivelul fizei,al cartilajelor de
creştere->fracturi caracteristice şi exclusive ale copilului)
-foarte rar copilul face luxaţii traumatice datorită ligamentelor puternice şi amplitudinii mari de mobilitate
-excepţie fractura Monteggia-Stănciulescu->fractura ulnei + luxaţia capului radial
-fracturile deschise sunt mai rare ca la adult datorită amortizării traumatismelor prin elasticitate şi periost
-la copilul în creştere sunt compensate imperfecţiunile care privesc reducerea fracturii->alinierea,diferenţele
de lungime şi anumite încurbări
-osul copilului are o capacitate mare de remodelare
-la copilul mai mare această capacitate de remodelare ↓->după vârsta de 12 ani se va încerca realizarea
reducerilor cât mai corectă->reducere anatomică
-lipsa de consolidare a fracturilor este o raritate->pseudartroza dobândită
-există pseudartroze după fracturi patologice->tumori,chiste,osteomielită
-pseudartroză congenitală->pseudartroza de tibie
-1955->Blount->principii de bază ale prognosticului fracturilor diafizare:
1. vârsta
2. localizarea fracturii
-la copilul mai mic în apropierea articulaţiilor
-la copilul aproape de maturitate osoasă în mijlocul osului
3. gradele angulaţiei
-angulaţiile mai mari sunt acceptate şi corectabile spontan spre capetele oaselor lungi şi la copilul
mic
-corectarea angulaţiei este cea mai puternică dacă angulaţia este în sensul acţiunii principale a
mobilităţii articulare din imediata apropiere->antero-posterior la gâtul mâinii a cărei mobilitate
principală este flexie + extensie
-celelalte angulaţii nu sunt corectabile,unele se pot agrava cu timpul->fractură oblică lungă de tibie
până aproape de metafiza proximală
-rotaţia rămâne definitivă
-unele deviaţii secundare fracturilor la nivelul oaselor lungi în var sau valg se pot corecta spontan
-deviaţia în valg este mai prost tolerată decât deviaţia în var esp.la membrele inferioare
-relativ frecvent fracturile se însoţesc de leziuni nervoase->tulburări de motilitate şi sensibilitate imediat
post-traumatic;formele parţiale de pareză se pot rezolva spontan
-este posibil ca leziunile nervoase să apară în procesul de vindecare a leziunilor traumatice->cicatrici sau
calus
-pot apare leziuni vasculare în fracturile supracondiliene de humerus->lezarea a.humerale + n.median
-comparaţie între copil şi adult:
copil adult
os elastic rigid
periost gros subţire
cominuţie rară frecventă
calus rapid încet
neformarea calusului rară comună
remodelare semnificativă minimă
-clinic:
-esp.la fracturile incomplete->simptomatologie ştearsă
-durere în punct fix,tumefiere + deficit funcţional
-fracturi complete->simptomatologie asemănătoare ca la adult
-semne de certitudine:
-mobilitate patologică
-lipsa de transmitere a mişcărilor
-crepitaţii osoase,cartilaginoase
-semne de probabilitate:
-durere în punct fix
-deviere de ax
-scurtări de segmente
-flictene
-alte leziuni cutanate
-fracturile deschise sunt mai rare ca la adult
-majoritatea deschise dinăuntru în afară
-traumatisme mari->leziuni de părţi moi
-diagnostic:
1. clinic
-inspecţia->răsunetul general,regional şi local al traumatismelor (atitudini caracteristice,modificări
locale)
-pseudoparalizia membrului superior în „pronaţie dureroasă”, „antebraţ în dos de furculiţă”
-palpare->blândă
-începe din zona nedureroasă->tumefiere,durere în punct fix,mobilitate patologică,lipsa de
transmitere a mişcărilor
2. imagistic
a) Rx convenţională
-incidenţă antero-posterioară,latero-laterală şi incidenţe speciale:
-transtoracică->fracturi humerale proximale
-cot în extensie limitată->traumatismele extremităţii distale a humerusului şi proximale a
antebraţului
-proiecţie în scobitura gleznei->fracturi maleolare
-se fac confuzii între liniile de fractură şi fiză
b) artrografie->leziuni articulare
c) arteriografie->leziuni vasculare concomitente
d) CT->leziuni traumatice complexe + fracturi de vertebre
e) tomografie->aprecierea extinderii punţilor osoase de la nivelul cartilajului de creştere
f) scintigrafie osoasă->extinderea leziunilor şi a necrozelor aseptice şi posttraumatice
g) ultrasonografie->aprecierea leziunilor intraarticulare
h) RMN
-leziuni de menisc + starea cartilajului articular (mai frecvent la adolescenţi)
-leziuni ale cartilajului de creştere,ale fizei
-aprecierea necrozelor aseptice şi a complicaţiilor fracturilor
-forme particulare de fractură:
1. fractură prin cartilajul de creştere,prin fiză
-fractură tipică a copilului
-poate apare oriunde,dar esp.acolo unde cartilajul de creştere este mai larg,fără să fie lezat
-clasificare în funcţie de planul fracturii raportat la fiză şi locul de lezare->clasificare Salter-Harris:
• tip 1->desprinderea epifizei prin cartilajul de creştere
• tip 2->decolare de epifiză + interesarea metafizei
• tip 3->decolare parţială de epifiză + fractură în epifiză
• tip 4->fractură prin epifiză şi metafiză cu interesarea cartilajului de creştere
• tip 5->fractură prin tasarea cartilajului de creştere
tipul de fractură frecvenţa calitatea reducerii prognostic
1 ++++ neanatomică bun
2 +++ neanatomică bun
3 ++ anatomică modest
4 ++ anatomică modest
5 rară nerelevantă slab