Sunteți pe pagina 1din 59

UMF “Gr.T.Popa” Iaşi Facultatea de Medicină Dentară Catedra de Pedodonţie şi Ortodonţie Disciplina de Ortodonţie şi Ortopedie Dento-Facială

Teză de doctorat

STUDIU ASUPRA APORTULUI CEFALOMETRIEI COMPUTERIZATE ÎN DIAGNOSTICUL ŞI TRATAMENTUL ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE (Rezumat)

Ş I TRATAMENTUL ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE (Rezumat) Conducător ştiinţific : Prof. Univ. Dr. Valentina

Conducător ştiinţific :

Prof. Univ. Dr. Valentina Dorobăţ

Doctorand :

As.Univ. Mihnea Iacob

Decizia de numire a comisiei de doctorat Nr. 9905 din 30.06.2010 Data susţinerii 8.12.2010

2

Introducere

Cuprins

4

Stadiul actual al cunoaşterii Capitolul I - Istoricul cefalometriei. Metode clasice de cefalometrie

6

Capitolul II - Software cefalometric. Programe de predicţie cefalometrică

7

Cefalometria 3D Capitolul III - Cefalometria – între clasic şi modern

10

Partea personală Capitolul IV: Studiu comparativ asupra repetabilităţii analizelor

12

cefalometrice analogice şi computerizate Capitolul V : Studiu comparativ asupra acurateţii măsurătorilor

24

cefalometrice analogice şi computerizate Capitolul VI : Aplicaţii clinice

35

Concluzii

44

Direcţii de aplicare a studiului

46

Bibliografie

48

Anexă

3

Introducere

Efectuarea unui tratament ortodontic are la bază diagnosticul corect şi complet, integrat în starea de sănătate generală a organismului, rezumând dezechilibrele morfologice cantitative şi direcţionale, implicaţiile funcţionale şi cauzele determinante. Elaborarea diagnosticului se realizează prin coroborarea examenului clinic, etapă decisivă în investigarea pacientului, evoluţiei şi rezultatelor tratamentului, cu examenele complementare. Introducerea teleradiografiei în practica medicală a reprezentat un moment deosebit de important pentru ortodonţia şi ortopedia dento-facială, datorită posibilităţii de a identifica şi cuantifica relaţiile spaţiale dintre elementele componente ale aparatului dento-maxilar. Cunoaşterea şi aplicarea diferitelor metode cefalometrice s-a dovedit o necesitate pentru practica medicală ortodontică şi cercetarea ştiinţifică. Momentele cheie pentru consacrarea teleradiografiei ca mijloc de explorare folosit in ortodonţie au fost urmarea progreselor ştiinţifice din fizică şi medicină, în general, respectiv de descoperirea razelor X de către Rontgen şi introducerea cefalostatului de către Broadbent şi Hofrath, ce au permis în premieră efectuarea de radiografii standardizate ale extremităţii cefalice. După jumătate de secol de la implementarea metodelor clasice de interpretare ale teleradiografiei, ce şi-au dovedit pe deplin utilitatea practică, progresele tehnologiei informatice au dus la apariţia programelor computerizate de cefalometrie, creditate cu un grad de acurateţe similar cu metodele clasice de interpretare, prezentând avantajul principal al economiei de timp. Un factor ce influenţează calitatea radiografiei cefalometrice, şi a rezultatelor prelucrării, este introducerea radiografiei digitale directe şi indirecte. Explorarea imagistică a viitorului pare să fie computer-tomografia, deocamdată dificil de aplicat pe scară largă în ortodonţie din cauza preţului de cost ridicat al echipamentelor necesare. Din momentul apariţiei programelor informatice de cefalometrie a apărut dorinţa de a fi evaluate comparativ cu metodele clasice de prelucrare ale teleradiografiilor. Cercetările trecute în revistă de către noi, efectuate între anii 1978-2010, s-au concentrat asupra repetabilităţii şi acurateţii identificării punctelor cefalometrice, precum şi asupra rezultatelor măsurătorilor liniare şi angulare. În partea generală a lucrării sunt trecute în revistă metodele clasice de prelucrare a teleradiografiei, fiind evidenţiate elementele de noutate aduse de către fiecare analiză. De asemenea a fost efectuată o sinteză privind cele mai utilizate programe informatice de cefalometrie, fiind subliniate elementele ce le diferenţiază şi care evidenţiază progresul

4

marcat. În final, sunt prezentate aplicaţiile de bază ale computer-tomografiei în ortodonţie şi chirurgia ortognatică. Scopul cercetărilor prezentate în partea personală a fost evaluarea comparativă, prin prisma repetabilităţii şi acurateţii, a datelor obţinute prin trasarea manuală şi computerizată a unui număr semnificativ de teleradiografii provenite de la un lot de pacienţi constituit în mod aleator. Parametrii utilizaţi aparţin unor metode de analiză frecvent folosie, metoda Tweed şi metoda Steiner. Elementele de noutate pe care le aduce cercetarea întreprinsă de noi sunt reprezentate de folosirea unui lot de studiu din populaţia Romaniei, utilizarea unui program cefalometric, Orthalis, pentru care nu au fost identificate alte evaluări stiinţifice, precum şi evaluarea comparativa a metodelor Tweed şi Steiner. În scopul redactării lucrării, sursele consultate au fost reprezentate de articole ştiinţifice din jurnalele naţionale şi internaţionale de specialitate, cărţi având temă principală cefalometria, precum şi capitolele dedicate investigării extremităţii cefalice din tratatele clasice de ortodonţie. O altă sursă de informaţii, în special în privinţa programelor informatice de cefalometrie, a fost reprezentată de site-urile de internet ale companiilor producătoare. Infrastructura necesară realizării cercetării a fost achiziţionată în cadrul programului de cercetare CEEX - STUDII TERAPEUTICE ORTODONTICE PRIVIND UTILIZAREA TERAPIEI POLIAGREGATE PENTRU TRATAMENTUL ASPECTELOR COMPLEXE ALE TULBURARILOR DIN SFERA MAXILO-FACIALA, 2006-2008 . Activitatea desfăşurată în cadrul echipei naţionale a acestui proiect de cercetare, coordonată de Prof. Dr. Dragoş Stanciu şi, în special, în cadrul echipei CEEX - Iaşi, condusă de Prof. Dr. Valentina Dorobăţ, pe lîngă experienţa clinică şi de cercetare dobândită, a permis realizarea în cele mai bune condiţii a studiilor cefalometrice prezentate în cadrul tezei. Şi pe această cale, exprim întreaga mea gratitudine.

5

Capitolul I Istoricul cefalometriei. Metode clasice de cefalometrie

Capitolul I descrie pe baza datelor de literatură evoluţia cefalometriei, de la introducerea acestei metode de diagnostic, urmărirea evoluţiei tratamentului si a rezultatelor obţinute în practica medicală şi până în zilele noastre. Sunt punctate cele mai importante evenimente ale acestui parcurs, alături de autorii lor, precum şi elementele de noutate aduse de către fiecare. După descrierea tehnicii practice de obţinere a teleradiografiilor sunt prezentate cele mai importante metode clasice de analiză, fiind subliniate elementele caracteristice pentru fiecare dintre aceste metode. I.1.Istoricul cefalometriei Utilizarea practica a acestei tehnici devine efectiva o data cu lucrarile lui Broadbent în USA şi Hofrath în Germania. Aceştia, în 1931, au publicat simultan metode de obţinere a radiografiilor standardizate pentru extremitatea cefalică în Angle Orthodontist, respectiv Fortschritte der Orthodontie. Apariţia acestor metode a inclinat balanţa studiilor cefalometrice către ortodonţie, după ce, în secolul al XIX-lea acestea erau în special domeniul anatomiei şi antropologiei.[18, 63] Analizele elaborate de-a lungul timpului, au fost perfecţionate de către autorii lor, cele mai uzitate fiind cele ale lui Downs ( 1948, 1952, 1956), Steiner (1953,1959,1960), Tweed (1953,1954) şi Ricketts (1960, 1981). Folosite de asemenea sunt cele introduse de Jacobson (1975,1976), Sassouni (1969,1970), Jarabak (1972), Enlow (1969), şcoala de la Bergen.[26] I.2 Analize clasice de cefalometrie Analizele cefalometrice au fost clasificate de către Louis Muller, pe baza lucrărilor lui Sassouni şi Krogman, în următoarele categorii [95]:

I.2.1Analize tipologice I.2.2Analize dimensionale - lineare, angulare şi poziţionale I.2.1 Analizele tipologice Scopul efectuării analizelor tipologice este determinarea unui tip facial de echilibru ce urmează a fi folosit ca un reper standard la care se vor raporta toate tipologiile , evitând astfel comparaţiile arbitrare.(Analiza Lucchese, Maj, Luzj şi analiza lui Bjork) I.2.2 Analizele dimensionale au drept scop stabilirea poziţiei spaţiale ale maxilarelor şi arcadelor dentare, în raport cu unele planuri sau liniii de referinţă prestabilite. Rezultatele obţinute prin măsurători sunt comparate cu valorile liniare şi angulare determinate prin examinarea subiecţilor cu creştere şi dezvoltare echilibrată. (Analizele Wyllie, Margolis, Coutand, Tweed, Witts, Steiner, Downs, Sassouni, Ricketts, McNamarra)[152]

6

Capitolul II Software cefalometric. Programe de predicţie cefalometrică.Cefalometria

3D

II1. Software cefalometric Sistemele de cefalometrie computerizată sunt folosite pentru diagnostic, prognostic şi

evaluarea rezultatelor tratamentului. Acestea au fost introduse începând cu anii ’70. Un studiu

efectuat de Keim arată că în USA, la nivelul anului 1992,

sistemele

preconizată fiind de 10% pe an .[8]

La această dată sunt disponibile numeroase sisteme computerizate de cefalometrie , dintre care mai cunoscute sunt :

creştere

10-15% din ortodonţi foloseau

de

cefalometrie

computerizată

în

stabilirea

diagnosticului,

rata

de

- Jiffy Orthodontic Evaluation (JOE)

- PorDios

- Dentofacial Planner

- Ouick Ceph Image

- Radiocef

- Onyxceph

- Orthalis

- Cef-X

- Dolphin

- Vistadent AT

- OrthoPlan

- Facad

Alegerea unuia dintre aceste sisteme de analiză sau folosirea metodelor clasice de trasare a

teleradiografiilor ramâne la latitudinea clinicianului. Ca şi în cazul prelucrării clasice, practicianul se va orienta asupra unor metode de analiză cefalometrică pe care le va folosi cel mai frecvent, apelând, când cazul clinic o cere, şi la metode analiză specifice. În decizia de a achiziţiona şi utiliza un program de cefalometrie, trebuie luaţi în calcul şi următorii factori:

- costurile mari, necesare implementării unui astfel de sistem;

- gradul de eroare în marcarea punctelor este similar cu prelucrarea manuală , iar pentru trasarea planurilor si măsurarea unghiurilor şi distanţelor, practic nul;

de creştere rămâne

- deocamdată discutabilă;

validitatea

din

punct

de

vedere

biologic

a

previziunilor

7

- este indicat ca previziunile, furnizate de către program, asupra aspectului facial la sfârşitul tratamentului, să fie prezentate pacientului doar cu titlul de exemplificare, rezultatul final al tratamentului fiind influenţat de reactivitatea individuală a ţesuturilor moi, calitatea tehnicii chirurgicale şi a tratamentului ortodontic.

II2. Programe de previziune cefalometrică

În prezent există numeroase programe cefalometrice ce permit practicienilor să deplaseze segmente ale reprezentărilor digitale ale dinţilor, oaselor şi ţesuturilor moi în încercarea de a obţine o reprezentare a aspectului post-tratament, cel mai des solicitată în cazurile ce implică tratament chirurgical ortodontic. Gradul de acurateţe al acestor predicţii a fost până acum destul de puţin evaluat, cercetările urmărind să simuleze computerizat modificările poziţiei punctelor cutanate prin intermediul măsurătorilor cefalometrice postchirurgicale şi pe imaginile de predicţie. Folosirea programelor de predicţie cefalometrică este deocamdată în perioada de început, dar rezultatele par să fie încurajatoare. În evaluarea previziunilor obţinute trebuie ţinut cont de vârsta pacientului, stadiul creşterii şi dezvoltării, gravitatea anomaliei, fără a uita reactivitatea individuală a fiecărui pacient.

II.3 Cefalometria 3D

Dosarul ortodontic cuprinde fişa clinică a pacientului însoţită în mod curent de fotografiile extra şi introrale, analiza modelului de studiu, examenele paraclinice radiologice (teleradiografie, ortopantomografie, radiografii retrodentoalveolare). Începând cu ultimul deceniu al secolului XX, imagistica medicală, beneficiind de rezultatele cercetării în domeniul informaticii, pune la dispoziţia practicienilor mijloace din ce în ce mai performante de investigare a extremităţii cefalice precum tomografia computerizată, folosită în evaluarea scheletală şi a ţesuturilor moi, investigate suplimentar cu ajutorul rezonanţei magnetice. Imagistica facială 3D se poate realiza, pe lângă tomografia computerizată, cu ajutorul luminii structurate, scanării laser şi stereofotogramametriei. Reconstrucţia tridimensională furnizează imagini cu acurateţe deosebită a elementelor anatomice ce alcătuiesc masivul craniofacial.Sunt eliminate erorile de proiecţie ce apar în cazul teleradiografiei de profil din cauza transferării imaginilor unor structuri tridimensionale pe un suport plan, filmul radiologic. De asemenea dispar şi erorile cauzate de magnificaţie. Preţul de cost ridicat şi tehnologia complexă implicată limitează utilizarea examenului computer-tomografic în ortodonţie pentru cazurile ce sunt tratate mixt, chirurgical - ortodontic . O altă indicaţie, apropape expresă, a computertomografiei este stabilirea cu precizie a poziţiei dinţilor incluşi, în vederea alegerii soluţiei de tratament. [45]

8

Programele de cefalometrie computerizată reprezintă un instrument ce facilitează activitatea medicului ortodont prin furnizarea extrem de rapidă a datelor ce vor permite stabilirea diagnosticului şi orientarea planului de tratament. Alegerea unui anume program depinde de diversele opţiuni suplimentare oferite de către fiecare în parte şi nu în ultimă instanţă de preţul de cost. Cercetările de până acum au arătat că programele de cefalometrie au un grad de acurateţe similar cu metodele clasice de prelucrare ale teleradiografiilor, marele avantaj fiind constituit de economia de timp.

9

Capitolul III Cefalometria – între clasic şi modern

III.1 Teleradiografia convenţională şi teleradiografia digitală În ultimii ani, apariţia unei tehnologii pentru executarea radiografiilor extraorale digitale mai ieftine, asociată cu creşterea nivelului de folosire a computerului în serviciile ortodontice, au dus la o reorientare dinspre radiografiile obţinute prin tehnica clasică înspre cele obţinute prin mijloace digitale. [17, 21, 44, 142, 146] Studiile trecute în revistă evidenţiază un grad de precizie şi reproductibilitate similar în identificarea punctelor craniometrice atunci când se folosesc filme convenţionale şi imagini digitale . [87] III.2 Digitalizarea teleradiografiilor clasice La începuturile analizei cefalometrice computerizate digitalizarea filmelor radiologice se făcea prin marcarea punctelor cu ajutorul unui „creion electronic” pe o tablă de digitalizare. În timp această metodă a fost aproape abandonată în favoarea uneia mai simple şi care necesită echipament mai puţin costisitor, scanarea. Aceasta necesită doar achiziţionarea unui scanner cu transparenţă. Cercetările consultate din literatura de specialitate arată că în ciuda distorsiunilor apărute prin scanare, imaginile digitale ale teleradiografiilor convenţionale precum şi variantele lor printate pot fi folosite în scopuri clinice şi ştiinţifice.[20] III.3 Calibrarea imaginilor radiologice Dificultatea comparării imaginilor radiologice obţinute de la aparate diferite apare din cauza magnificaţiei diferite a aparatelor folosite. Cohen propune o metodă pentru a stabili magnificaţia unei radiografii cefalometrice şi de asemenea de modificare a dimensiunilor imaginii digitale pentru a se potrivi cu cea convenţională. [32] III.4 Identificarea punctelor craniometrice pe teleradiografie Identificarea punctelor craniometrice pe teleradiografie reprezintă cheia de boltă a oricărei analize cefalometrice, clasică sau computerizată, şi în acelaşi timp un factor esenţial în validarea informaţiilor obţinute prin evaluarea filmelor cefalometrice executate în norma laterală.[103, 108, 151] În momentul actual, pentru efectuarea unei analize cefalometrice sunt posibile trei variante:

- identificarea şi trasarea manuală a punctelor cefalometrice şi structurilor anatomice pe hârtia de calc, urmate de realizarea măsurătorilor;

- identificarea manuală a punctelor pe imaginea digitala a teleradiografiei şi calculul automat al unghiurilor şi distanţelor;

- identificarea punctelor şi efectuarea măsurătorilor complet automatizată.

10

Dacă pentru primele două metode, majoritatea studiilor publicate indică un grad de acurateţe similar, erorile generate de identificarea automată sunt mai mari decât cele rezultate în urma trasării manuale. III.5 Studii comparative intre metodele clasice şi moderne de cefalometrie Deşi studiile comparative iniţiale s-au concentrat asupra identificării punctelor craniometrice, abordările recente se concentrează asupra măsurătorilor cefalometrice, acestea reprezentând în fapt produsul final al procesului de trasare şi interpretare a teleradiografiilor şi cele ce furnizează datele necesare întocmirii planului de tratament. [104] Analiza cefalometrică include numeroase surse de eroare, acestea apărând la identificarea punctelor craniometrice, expunerea radiologică şi efectuarea măsurătorilor. Cele mai multe erori survin la identificarea punctelor craniometrice, aceasta fiind influenţată de experienţa observatorului, definirea punctelor şi calitatea imaginii. [10, 11, 30, 31,32,33, 47, 97] Studiile efectuate au demonstrat că digitalizarea directă (on-screen) are un grad mai mare de acurateţe şi reproductibilitate decât cea indirectă, deşi diferenţele sunt mici şi rareori semnificative statistic. [22, 23] Studiile comparative între metodele manuale şi digitale de trasare şi interpretare ale teleradiografiilor au arătat că diferenţele existente pot uneori să aibe şi semnificaţie clinică. De asemenea pentru unele puncte craniometrice şi măsurători, precum unghiul SNA, formula Witts, punctul B cutanat, Go, Ar, există un grad mai mare de reproductibilitate în trasarea manuală. Există şi puncte, de exemplu apexul incisivului inferior, mai uşor de localizat prin metoda digitală. [26, 27, 28, 35, 54, 97] Sunt puţine studii ce şi-au propus să compare măsurători liniare şi angulare ale parametrilor ce ţin de ţesuturile moi deoarece evaluarea reproductibilităţii acestor măsurători este mai dificilă decât în cazul punctelor craniometrice. [9, 20, 101] Concluzia ce se poate desprinde din analiza studiilor comparative este că deşi sunt întâlnite mici discrepanţe între măsurătorile efectuate manual şi cele asistate de computer, rezultatele sunt acceptabile şi utilizabile în practica medicală, avantajul major fiind constituit de economia de timp.

11

Partea personală

Partea personală cuprinde cercetarea cu privire la aportul cefalometriei computerizate în diagnosticul şi tratamentul anomaliilor dentomaxilare, prezentată pe larg în capitolul IV şi V. Cercetarea comparativă este concentrată asupra repetabilităţii şi reproductibilităţii măsurătorilor cefalometrice clasice şi moderne (computerizate), parametrii liniari şi angulari investigaţi fiind selectaţi din analiza lui Steiner, respectiv Tweed. În capitolul VI sunt prezentate aplicaţiile clinice ale datelor obţinute pe parcursul cerecetării, exemplificate cu o serie de cazuri clinice tratate. În încheierea lucrării sunt evidenţiate direcţiile de aplicare ale cercetării în practica medicală ortodontică, cercetarea ştiinţifică, precum şi în activitatea didactică.

Capitolul IV Studiu privind repetabiltatea analizelor cefalometrice manuale şi computerizate

Cea mai cunoscută tehnică de interpretare a teleradiografiilor este cea manuală, cu o durată de timp apreciabilă şi în care pot apare erori, cele mai frecvente fiind cele legate de identificarea punctelor craniometrice. Aceasta este influenţată de performanţa vizuală, pregătirea şi gradul de experienţă al operatorului, precum şi de calităţile filmului radiologic. [10, 11] Gradul de reproductibilitate al măsurătorilor cefalometrice mai poate fi afectat de erorile rezultate din obţinerea imaginii radiologice, în cadrul proiecţiei sau procesării computerizate, sau în cadrul procesului de măsurare. [101, 114, 119, 137, 147] Analizele cefalometrice computerizate pot elimina erorile rezultate în urma trasării segmentelor de dreaptă pe hărtia de calc şi măsurătorilor efectuate cu rigla matematică şi raportorul. Scopul studiului :

Evaluarea aportului cefalometriei computerizate în diagnosticul şi tratamentul anomaliilor dentomaxilare prin prisma investigării comparative a repetabiltăţii datelor obţinute cu ajutorul a două metode de analiză a teleradiografiilor, metoda Steiner şi metoda Tweed, teleradiografiile fiind interpretate atât prin tehnica manuală cât şi prin cea computerizată.

12

Obiective:

1. Prelucrarea teleradiografiilor din lotul de studiu prin tehnica manuală, după metoda

Steiner şi Tweed 2. Prelucrarea teleradiografiilor din lotul de studiu prin tehnica computerizată, după metoda Steiner şi Tweed

3. Repetarea prelucrărilor la interval de 1 lună

4. Prelucrarea statistică a datelor

5. Compararea datelor Material şi metoda În vederea efectuării studiului, fost selectat un lot de teleradiografii iniţiale ale unui grup de 15 subiecţi ( 10 fete, 5 băieţi), cu vârstele cuprinse între 8 ani şi 4 luni şi 23 de ani şi 2 luni, efectuate cu acelaşi aparat radiologic. Teleradiografiile au fost selectate randomizat din grupul pacienţilor care s-au prezentat pentru tratament ortodontic. Criteriile de excludere ale teleradiografiilor au fost :

- malpoziţii evidente ale capului în cefalostat;

- prezenţa incisivilor incluşi sau absenţa incisivilor;

- prezenţa dinţilor incluşi în dreptul apexurilor incisivilor.

Teleradiografiile au fost trasate pe negatoscop folosind un creion mecanic de 0,5 mm pe hârtie mată de 0,003 inch. S-au trasat contururile ţesuturilor moi şi contururile scheletale şi dentare, marcându-se punctele cefalometrice. Măsurătorile s-au efectuat cu raportorul cefalometric şi rigla milimetrică Pentru metoda clasică s-au marcat următoarele puncte cefalometrice : Nasion, Sellae, Orbitale, Porion, Spina nasalis anterior, Spina nasalis posterior, A (Downs, ), Incisale superior, Apex superior, Incisale inferior, Apex inferior, B (Downs), Pogonion, Gnation, Menton, Gonion, Articulare. In vederea prelucrarii computerizate radiografiile din lot au fost digitalizate prin scanare (scaner UMAX Powerlook 1000) la o rezoluţie de 300 DPI, fiind convertite în imagini

digitale de tip JPEG ( Joint Photographic Experts Group), formatul 2548x3510. Interpretarea computerizată s-a efectuat cu ajutorul programului cefalometric Orthalis achiziţionat în cadrul programului de cercetare CEEX amintit în introducere. Într-o primă etapă imaginile au fost calibrate pentru a diminua erorile cauzate de magnificaţie şi scanare, prin marcarea a două puncte pe scala aflată pe fiecare radiografie, urmând marcarea punctelor craniometrice şi de ţesuturi moi solicitate pentru trasarea contururilor şi efectuarea automată a calculelor.

13

Pentru a putea fi evaluată repetabilitatea, teleradiografiile din lotul de studiu au fost retinterpretate de către acelaşi autor, la interval de cel puţin o lună, prin ambele tehnici. Statistică Datele obţinute prin cele două tehnici de interpretare au fost introduse într-o bază de date Excell fiind apoi transferate în programul SPSS. Tabelele au fost notate clasic 1 si modern 1 pentru interpretările iniţiale, respectiv clasic 2 şi modern 2 pentru interpretările efectuate pentru a doua oară Pentru analiza variabilelor de interes s-au utilizat metode grafice şi numerice:

- s-au calculat indicatori descriptivi (media aritmetică, mediana, abaterea medie pătratică, asimetrie, boltire, quartile, coeficient de variaţie);

- s-au determinat intervalele de încredere pentru media aritmetică;

- s-au realizat reprezentări grafice ale distribuţiilor variabilelor (histograme şi box- ploturi);

- s-au testat diferenţele dintre medii folosind testul t Student;

- s-au comparat mediile variabilelor cu valorile standard (de referinţă), numeric şi grafic.

Rezultate

Rezultatele sunt prezentate şi comentate separat pentru fiecare dintre cele patru perechi rezultate prin combinarea tehnicii de analiză, Steiner respectiv Tweed, cu metoda de interpretare, clasică şi computerizată (modernă) I. METODA STEINER CLASIC

A. STEINER CLASIC 1 Indicatorii statistici şi descriptivi calculaţi pentru a analiza variabilele de studiu au fost mediana, abaterea medie pătratică, asimetria, boltirea, quartilele ale căror valori sunt prezentate în tabelul II.

14

Statistics

Median Std. Deviation SNA_R 81.00 3.603 SNB_R 78.00 2.981 ANB_R 3.00 3.390 SND_R 76.00 2.981
Median
Std. Deviation
SNA_R
81.00
3.603
SNB_R
78.00
2.981
ANB_R
3.00
3.390
SND_R
76.00
2.981
1NA mm
5.00
3.509
1/NB mm
5.00
2.219
1/NA grade
27.00
10.982
1/NB grade
24.00
5.792
1s/1i
123.00
13.972
PG/NB
4.00
1.959
SNOcl_R
15.00
3.723
SNGoGn_R
32.00
5.431
1/Sna-Snp
115.00
9.298
AoBo_R
2.00
5.141
FMA_R
27.00
5.612
IMPA_R
94.00
7.099
FMIA_R
57.00
7.425
     

Percentiles

Skewness

Kurtosis

25

50

75

-.714

.790

78.00

81.00

83.00

-.503

-.167

76.00

78.00

79.00

.459

-.541

1.00

3.00

5.00

-.167

-.354

74.00

76.00

77.00

.020

-.250

3.00

5.00

8.00

-.447

-1.143

3.00

5.00

7.00

-.330

.313

20.00

27.00

31.00

-.485

-.210

21.00

24.00

28.00

1.116

.765

121.00

123.00

135.00

-.156

-.491

2.00

4.00

5.00

.019

-.623

11.00

15.00

17.00

-.826

1.086

28.00

32.00

36.00

-.521

.092

108.00

115.00

122.00

.932

.144

-1.00

2.00

5.00

-.698

1.918

24.00

27.00

29.00

.417

.101

92.00

94.00

99.00

.078

.280

53.00

57.00

62.00

1.918 24.00 27.00 29.00 .417 .101 92.00 94.00 99.00 .078 .280 53.00 57.00 62.00
1.918 24.00 27.00 29.00 .417 .101 92.00 94.00 99.00 .078 .280 53.00 57.00 62.00
1.918 24.00 27.00 29.00 .417 .101 92.00 94.00 99.00 .078 .280 53.00 57.00 62.00
1.918 24.00 27.00 29.00 .417 .101 92.00 94.00 99.00 .078 .280 53.00 57.00 62.00

Tabelul II – Valorile medianei, deviaţiei standard, asimetriei, boltirii şi quartilelor pentru determinarea 1 manuală prin metoda Steiner Pentru unghiul SNA se observă că :

- mediana este de 81.00 grade. 50% dintre indivizi au o valoare pentru SNA de până la 81.00 grade, iar restul de 50% au valori mai mari;

- abaterea medie pătratică este de 3.603 grade. În medie, valorile SNA se abat de la media lor cu 3.603 grade;

- asimetria este -0.714 indicând o distribuţie uşor asimetrică a valorilor cu predominanţa valorilor mari;

- boltirea este 0.790 indicând că valorile tind să se grupeze în jurul mediei;

- quartila 1 (Percentile 1) este de 78.00 grade 25% dintre indivizi au valori mai mici de 78.00. Quartila 3 este de 83.00 de grade semnificând că 75% dintre indivizi au valori mai mici de 83.00. Diferenţele mici procentuale dintre valorile quartilelor indică omogenitatea eşantionului. Analog au fost interpretate valorile indicatorilor pentru fiecare variabilă analizată. Valorile medianei pentru toţi parametrii urmăriţi indică prezenţa unui număr semnificativ de pacienţi cu anomalie de clasa a II a Angle în cadrul lotului investigat. Parametrii dentari au valori apropiate de cele normale, indicând totuşi prezenţa prodenţiei inferioare compensatorii. Un factor pozitiv este reprezentat de valorile unghiurilor ce definesc relaţiile scheletale verticale, încadrate în limitele normale.

15

Indicator

Coeficient de variaţie (%)

SNA_R

4.48

SNB_R

3.86

ANB_R

103.79

SND_R

3.96

1NA mm_R

60.50

1/NB mm_R

44.98

1/NA grade_R

43.58

1/NB grade_R

24.68

1s/1i_R

10.91

PG/NB_R

55.45

SNOcl_R

26.59

SNGoGn_R

17.37

1/Sna-Snp_R

8.14

AoBo_R

171.36

FMA_R

20.73

IMPA_R

7.44

FMIA_R

12.90

Tabel III – Coeficienţii de variaţie ai parametrilor investigaţi Pentru a determina omogenitatea eşantioanelor de indivizi şi, implicit, reprezentativitatea mediilor aritmetice, s-au calculat coeficienţii de variaţie, prezentaţi în tabelul III, ca raport procentual între abaterea medie pătratică şi media aritmetică. Variabilele cu dispersii mari sunt: AoBo, ANB, 1/NA mm şi PG/NB,. Pentru aceste variabile se recomandă ca interpretare a valorilor medii mediana în locul mediei aritmetice. Media aritmetică a valorilor obţinute prin analiza Steiner, tehnica manuală, s-a determinat ca atât luând în considerare toate valorile variabilelor (Mean), dar şi excluzând din şirul valorilor variabilelor 5% din valorile extreme, cele foarte mici şi cele foarte mari (5% trimmed mean). Pe baza mediei aritmetice calculată la nivelul indivizilor din eşantion s-a determinat apoi intervalul de încredere pentru media aritmetică, estimat, cu o probabilitate de 95%, la nivelul întregii populaţiei de indivizi, valorile obţinute pentru toate cele 4 seturi de analize (Steiner clasic, Steiner modern, Tweed clasic, Tweed modern) . Determinarea intervalelor de încredere pentru mediile aritmetice, prezentată în tabelul IV pentru unghiul SNA, a arătat că pentru unghiul SNA se poate afirma că

- media aritmetică este 80,07 grade. În medie, un individ înregistrează o valoare de 80,07 grade pentru SNA;

16

- intervalul de încredere este de [78,47; 82,46] grade. Cu o probabilitate de 95% se poate garanta că, la nivelul populaţiei de indivizi din care a fost extras eşantionul, media este acoperită de intervalul [78,47; 82,46] grade;

- media trunchiată cu 5% din cazuri (Trimmed Mean) este de 80,63 grade. Diferenţa dintre media aritmetică netrunchiată şi cea trunchiată este foarte mică, ceea ce semnifică faptul că valorile extreme nu afectează valoarea mediei.

SNA_R

Mean

80.07

 

95% Confidence Interval for Mean

Lower Bound

78.47

 

Upper Bound

82.46

 

5% Trimmed Mean

80.63

Tabel IV Intervalul de încredere pentru mediile aritmetice ale SNA Pentru nici unul dintre parametrii investigaţi în Steiner clasic 1 nu s-au observat diferenţe procentuale mari între cele două valori ale mediei aritmetice, deci valorile extreme nu au afectat calculul mediei. Analog au fost interpretate rezultatele pentru Steiner Clasic 2

C. COMPARAREA REZULTATELOR OBŢINUTE PRIN CELE DOUĂ METODE Compararea rezultatelor obţinute în urma interpretărilor manuale 1şi 2 prin metoda Steiner sunt prezentate atât grafic, prin intermediul diagramelor box plot, cât şi numeric cu ajutorul testului t Student. Pentru o distribuţie normală, diagrama box-plot prezintă braţe egale, cutie de lungime medie, iar mediana apare central în cutie. În figura 4sunt prezentate diagramele box-plot pentru variabila SNA.

17

88

86

84

82

80

78

76

88 86 84 82 80 78 76 SNA 86 84 82 80 78 76 74 72

SNA

86

84

82

80

78

76

74

72

88 86 84 82 80 78 76 SNA 86 84 82 80 78 76 74 72

SNA_R

Fig.1 Diagramele box-plot pentru distribuţia variabilei SNA în cele două interpretări prin metoda Steiner clasic Atât pentru variabila ale cărei distribuţii sunt prezentate grafic în figurile de mai sus, cât şi pentru distribuţiile celorlate variabile măsurate s-a observat că forma acestora nu diferă semnificativ de forma unei distribuţii normale.

Testarea semnificaţiei diferenţelor dintre mediile calculate prin cele două metode Pentru a putea aplica testul Student este necesar ca variabilele să fie normal distribuite. Pentru a verifica normalitatea distribuţiilor am aplicat testul Kolmogorov-Smirnov. S-a observat că toate variabilele sunt normal distribuite, deci putem utiliza testul t Student pentru verificarea semnificaţiilor.

18

Paired Samples Test

Pair

1

SNA - SNA_R

Pair

2

SNB - SNB_R

Pair

3

ANB - ANB_R

Pair

4

SND - SND_R

Pair 5

1/NA mm - 1NA mm_R

Pair 6

1/NB mm - 1/NB mm_R

Pair 7

1/NA grade - 1/NA grade_R

Pair 8

1/NB grade - 1/NB grade_R

Pair

9

1s/1i - 1s/1i_R

Pair 10

Pg/NB - PG/NB_R

Pair 11

SNOcl - SNOcl_R

Pair 12

SNGoGn - SNGoGn_R

Pair 13

1/SnaSnp - 1/Sna-Snp_R

Pair 14

AoBo - AoBo_R

Pair 15

FMA - FMA_R

Pair 16

IMPA - IMPA_R

Pair 17

FMIA - FMIA_R

Paired Differences

Mean

-4.267

.667

-1.400

-.933

2.333

Std.

Std. Error

Deviation

2.193

.566

1.844

.476

3.105

2.820

.802

.728

95% Confidence

Interval of the

Difference

-3.278

-.548

-2.421

-2.653

.772

1.411

1.881

-.379

.786

3.895

   

Sig.

t

df

(2-tailed)

-.819

14

.427

-.695

14

.499

2.876

13

.013

-.999

14

.335

-2.44

14

.029

-1.38

13

.189

-1.77

14

.099

-1.68

14

.115

2.432

14

.029

.000

14

1.000

.674

14

.511

-4.00

14

.001

-.854

14

.408

1.177

14

.259

-2.94

14

.011

-1.16

14

.264

3.205

14

.006

-.854 14 .408 1.177 14 .259 -2.94 14 .011 -1.16 14 .264 3.205 14 .006
-.854 14 .408 1.177 14 .259 -2.94 14 .011 -1.16 14 .264 3.205 14 .006
-.854 14 .408 1.177 14 .259 -2.94 14 .011 -1.16 14 .264 3.205 14 .006
-.854 14 .408 1.177 14 .259 -2.94 14 .011 -1.16 14 .264 3.205 14 .006
-.854 14 .408 1.177 14 .259 -2.94 14 .011 -1.16 14 .264 3.205 14 .006
-.854 14 .408 1.177 14 .259 -2.94 14 .011 -1.16 14 .264 3.205 14 .006
-.854 14 .408 1.177 14 .259 -2.94 14 .011 -1.16 14 .264 3.205 14 .006
-.854 14 .408 1.177 14 .259 -2.94 14 .011 -1.16 14 .264 3.205 14 .006
-.854 14 .408 1.177 14 .259 -2.94 14 .011 -1.16 14 .264 3.205 14 .006

Tabel I – Analiza variabilelor obţinute prin metoda Steiner clasic cu testul t Student Se observă că există variabile pentru care diferă semnificativ mediile obţinute prin cele două metode, deoarece valoarea Sig. este mai mică decât 5%. Aceste variabile sunt: 1/NA mm, ANB,1s/1i şi SNGoGl şi FMIA. Din cei 17 parametri măsuraţi se observă că pentru 12 parametri (9 angulari şi 3 liniari) nu există diferenţe semnificative statistic. Diferenţe semnificative statistic există pentru 5 parametri, dintre care 4 sunt parametri angulari şi unul este parametru liniar. Cea mai mare diferenţă medie apare pentru unghiurile FMIA şi interincisiv (2.3º), urmate de unghiul SNGoGn (1.3º) şi unghiul ANB (1º). Pentru parametrul liniar la care apare o diferenţă semnificativă statistic, distanţa 1/NA, diferenţa are o valoare de 1.8 mm. Dificultăţi în identificarea repetată corectă a acestui parametru au întâmpinat şi alţi autori.[6, 26] În cazul unghiul FMIA diferenţele pot fi cauzate de identificarea dificilă a punctului

Porion.[5,7,8,9]

Studiile lui McClure, Polat, Schulze înregistrează de asemenea dificultăţi în marcarea punctelor A şi Na, precum şi pentru distanţa I/NA.[22,26,30]

19

Deşi există diferenţe semnificative din punct de vedere statistic pentru parametrii indicaţi, valoarea redusă a acestora, pentru diferenţele mai mici de două grade sau doi milimetri, face acceptabilă metoda din punct de vedere al repetabilităţii clinice.[14] Compararea mediilor variabilelor cu valorile standard (de referinţă) a arătat că mediile variabilelor calculate prin metoda Steiner, interpretarea manuală iniţială, indică pentru lotul de studiu un unghi SNA cu valoare uşor mai mică decăt cea standard (80.47), şi un unghi SNB cu aceeaşi tendinţă.Valoarea unghiului ANB (3.27) indică tendinţa spre clasa a II a pacienţilor din lotul de studiu.Aceasta este însoţită de prodenţia superioară şi inferioară, după cum reiese din valorile unghiurilor şi distanţelor I/NA şi i/NB.Tiparul de dezvoltare verticală al lotului se încadrează în limitele normalului, aceasta reprezentând un element pozitiv pentru un prognostic favorabil al tratamentului. În cazul celei de a doua interpretări valoarea medie aunghiului SNA (76.20) a scăzut considerabil, în timp ce valoare unghiului SNB a rămas aproape constantă, unghiul SNB înregistrând o valoare mărită. În studiul efectuat de Chen se remarcă un grad mic de repetabilitate pentru SNA.[7] Marcarea mai spre posterior a punctului A, punct dificil de localizat, a dus şi la o scădere a valorilor angulare şi liniare pentru parametrul I/NA. Tendinţa spre clasa a II a şi normodivergenţa a lotului rămâne neschimbată, cu menţiunea descreşterii valorilor pentru unghiul SNGoGn, posibil cauzate de o marcare mai spre anterior a punctului Na, ce putea conduce şi la descreşterea valorilor SNA. Punctele Go şi Gn apar cu potenţial mai scăzut de identificare repetată în cercetările lui Gregston şi Santoro.[14, 29] Trebuie reamintit că diferenţele cu semnificaţie statistică sunt doar cele întâlnite în cazul parametrilor 1/NA mm, ANB,1s/1i şi SNGoGl şi FMIA. În figura 2 se observă că cele mai mari diferenţe se înregistrează pentru ANB, AoBo, 1/NA mm şi 1/NB mm iar cele mai mici pentru SNOcl

20.00

10.00

0.00

-10.00

-20.00

-30.00

-40.00

-50.00

-60.00

-70.00

Modificare % faţă de valoarea std. SNA SNB ANB SND 1/NA mm 1/NB mm 1/NA
Modificare % faţă de valoarea std.
SNA
SNB
ANB
SND
1/NA mm
1/NB mm
1/NA grade
1/NB grade
1s/1i
SNOcl
SNGoGn
1/SnaSnp
AoBo
FMA
IMPA
FMIA

Figura 2. Compararea valorilor medii cu valorile standard pentru metoda Steiner clasic 1

20

S-a observat că în ambele interpretări clasice prin metoda Steiner se regăsesc valori apropiate ale diferenţelor procentuale dintre valorile medii şi cele standard pentru ANB, AoBo. În aceeaşi manieră au fost prelucrate şi interpretate datele obţinute prin analizele Steiner Modern, Tweed Clasic şi Tweed Modern.

Discuţii

Repetabilitatea reprezintă un aspect esenţial al oricărei măsurători efectuate în scop ştiinţific. Dacă o măsurătoare nu poate fi reprodusă, atunci valoarea metodologiei ( decizii terapeutice, timp, costuri) stă sub un mare semn de întrebare. În situaţii clinice precum cele întâlnite în ortodonţie, un grad de repetabilitate cu erori mai mici de 2°, respectiv 2 mm este acceptabil din punct de vedere clinic.(Gregston, 2004). [54] Investigarea repetabilităţii şi reproductibilităţii măsurătorilor cefalometrice manuale şi computerizate a constituit subiectul a numeroase studii, diferite ca design al cerectării (Houston 1979; Richardson, 1981; Oliver, 1990; Davis şi Mackay, 1991; Macri şi Wenzel, 1993; Nimkarn şi Miles, 1995; Geelen, 1998; Rudolph, 1998; Chen, 2000; Liu, 2000; Ongkosuwito, 2002; McClure, 2005). [64, 65, 66, 67, 109, 100, 36, 86, 99, 112, 26, 27, 84, 101, 87] În studiile iniţiale a fost testată repetabilitate poziţiei fiecărui punct cefalometric în parte, erorile de identificare a poziţiei punctelor fiind cele mai frecvente cauze ale erorilor de măsurare. Studiile recent publicate, Uysal (2009), Polat (2009), Celik (2009) se orientează spre evaluare repetabilităţii prin prisma comparării rezultatelor măsurătorilor diverşilor parametri, şi nu a poziţiei punctelor.[141, 104, 25] Aceasta este şi orientarea studiului nostru, deoarece rezultatul final al prelucrării teleradiografiei, în vederea stabilirii diagnosticului, este un set de măsurători ai unor parametri predeterminaţi. Nu au fost identificate studii care să evalueze comparativ, repetabilitatea folosind mai multe metode de analiză cefalometrică, în cazul studiului prezent fiind comparate metodele Steiner şi Tweed de prelucrare a teleradiografiei, atât prin tehnica manuală cât şi prin cea computerizată. În ansamblu studiul nostru a identificat un nivel ridicat al repetabilităţii pentru cele două metode de prelucrare folosite, Steiner şi Tweed, atât prin tehnica manuală cât şi prin cea computerizată. Parametrii care au demonstrat niveluri reduse de repetabilitate au fost 1/NA mm, ANB, 1s/1i, SNGoGn, FMIA pentru Steiner classic, SNOcl si 1/NA mm pentru Steiner modern, FMIA, FMA, ANB si AoBo pentru Tweed clasic, în timp ce pentru Tweed modern toate măsurătorile au avut un grad de repetabilitate ridicat. Aceste rezultate sunt în

21

concordanţă cu cele obţinute de către Saynsu (2007), Kublashvili (2004), Uysal (2009), Polat (2009) şi Celik (2009). [120, 76, 140, 104, 25] Măsurătorile cu grad mai scăzut de repetabilitate au implicat puncte craniometrice dificil de identificat, precum Porion, Orbitale, Gonion. Planul de la Frankfurt, trasat între Or şi Po este implicat în măsurarea parametrilor FMIA şi FMA, în timp ce punctul Go este folosit pentru trasarea planului bazal mandibular, GoGn, cu ajutorul căruia se măsoara unghiul SNGoGn. McClure semnalează, de asemenea, dificultăţile de localizare a acestor puncte, determinate de scăderea calităţii imaginilor radiologice din cauza suprapunerii structurilor anatomice. Punctul Orbitale este dificil de identificat din cauza suprapunerii imaginilor radiologice ale orbitelor, în timp ce pentru Porion dificultatea apare din cauza numeroaselor structuri radioopace suprapuse ce rezultă din expunerea traiectului conductului auditiv drept şi stâng. Conform autorului erorile de marcare pentru puncte precum Go şi Gn pot fi cauzate şi de localizarea lor pe structuri anatomice ce prezintă curburi, precum gonionul şi simfiza

mentonieră.[54]

Geelen şi colaboratorii identifică un grad de eroare mai mare de 2 mm, maximum acceptat din punt de vedere clinic , pentru punctele Or şi Po, în timp ce marcarea punctului Go are un grad de eroare cuprins între 0.75-1.75 mm. [54] În studiul întreprins de Baumrind şi Frantz au apărut rezultate similare pentru Go şi Or, în timp ce pentru Po s-a folosit punctul cel mai înalt de pe oliva cefalostatului. Go a fost dificil de identificat şi în studiile întreprinse de Santoro. [10, 11, 115] Diferenţe semnificative statistic în marcarea punctelor Or şi Po au fost semnalate şi de către Chen (2000), Bruntz (2006), Saynsu (2007). [26, 27, 28, 20, 120] Diferenţele semnificative statistic, dar acceptabile clinic, pentru parametrul 1/NA mm întâlnite în studiul nostru, au fost semnalate şi de către Uysal şi colaboratorii. Apariţia acestor diferenţe pare a fi cauzată de către dificultăţile de identificare ale punctului Na, de altfel implicat şi în măsurarea altor parametri precum 1s/1i . Dificultăţi în marcarea punctului Na au fost semnalate şi de către Sekiguchi şi Savara. [124] Diferenţele în trasarea axelor incisivilor centrali inferiori şi superiori, implicate în măsurători precum 1/NA şi 1s/1i au fost semnalate şi de către Gregston (2004), Geelen (1998), Baumrind şi Frantz (1971). [54, 10, 11] Diferenţe semnificative statistic au fost raportate pentru unghiurile 1s/1i şi ANB de către Santoro. Dificultăţile de trasare a poziţiei incisivilor şi variaţiile rezultatelor măsurătorilor angulare între diferitele tehnici de prelucrare au fost semnalate şi în cercetările lui Baumrind (1971), Lim (1983) şi Gravely (1974). [10, 11, 83, 53]

22

Din punct de vedere al design-ului cercetării, transformarea filmelor radiologice clasice în imagini digitale, prin scanare a fost studiată de autori precum Saynsu, Rogers, Held sau Chen. [120, 111, 61, 26, 27, 28] Obţinerea unor imagini radiologice clare depinde foarte mult de calitatea imaginii analogice iniţiale, scanarea la o rezoluţie de 300 DPI, cum s-a procedat, fiind suficientă pentru obţinerea de imagini utilizabile din punct de vedere clinic. Rezultatele studiului de faţă indică un grad foarte bun de repetabilitate atât pentru măsurătorile efectuate prin tehnica manuală cât şi pentru cele computerizate. Deşi s-au înregistrat diferenţe semnificative statistic pentru o serie de parametri, doar două măsurători, unghiurile 1s/1i şi FMIA au depăşit pragul de semnificaţie clinică. În concordanţă cu cercetările lui Santoro (2006) şi Uysal (2009), prelucrarea computerizată a teleradiografiilor prezintă un grad de repetabilitate cel puţin comparabil cu cel al prelucrărilor prin tehnica manuală. [115, 141]

Concluzii

1. În ordine descrescătoare gradul de repetabilitate al tehnicilor de interpretare a variat astfel :

Tweed modern › Steiner modern › Tweed clasic › Steiner classic

2. Parametrii urmăriţi îm metoda Tweed au prezentat un grad de identificare repetată mai

mare decât cei din metoda Steiner, atât la trasarea manuală cât şi la trasarea computerizată.

3.

În ordine descrescătoare ca amplitudine şi frecvenţă, parametrii dificil de identificat au fost

:

- parametri angulari : FMIA, unghiul interincisiv, SNOcl, SNGoGN, ANB - parametri liniari : I/NA, AoBo

4. Tehnica de interpretare computerizată prezintă un grad de repetabilitate mai mare

decât interpretarea manuală.Explicaţiile posibile ţin de eliminarea erorilor de calcul precum şi de facilităţile de identificare a punctelor – preidentificare automată, posibilitatea de a mări imaginea fără a-i afecta calităţile, inversarea culorilor.

5. Amplitudinea diferenţelor dintre valorile măsurate iniţial şi valorile de control este redusă,

fiind semnificativă din punct de vedere statistic, dar acceptabilă din punct de vedere clinic.Atît tehnicile manuale clasice de interpretare cât şi cele computerizate furnizează

rezultate cu un grad de repetabilitate ce le face utile din punct de vedere clinic.

23

Capitolul V Studiu comparativ asupra acurateţii măsurătorilor cefalometrice digitale şi analogice

Radiografia cefalometrică (teleradiografia) reprezintă un mijloc paraclinic de diagnostic esenţial în ortodonţie. Pe baza datelor furnizate în urma interpretării teleradiografiilor de profil se obţin informaţii preţioase ce ajută la evaluarea creşterii şi dezvoltării scheletului facial, stabilirii planului de tratament şi evaluării rezultatelor tratamentului. [10, 11] Evoluţiile tehnicii informatice permit la această dată efectuarea de analize cefalometrice computerizate, ce prezintă avantaje evidente legate de reducerea timpului afectat analizei, erorilor de calcul, arhivării imaginilor radiologice. În timp au fost efectuate cercetări comparative cu privire la acurateţea datelor obţinute prin interpretarea computerizată a radiografiilor digitalizate, scanate sau direct-digitale în comparaţie cu datele furnizate de interpretarea clasică, manuală.[7,25,26,27,28,54,55,68,72,76,87,97,99,101,104,109,115,121,135,140, 150] Scopul cercetării de faţă a fost investigarea comparativă a acurateţii rezultatelor măsurătorilor cefalometrice liniare şi angulare, obţinute prin tehnica manuală şi cea computerizată de interpretare a teleradiografiilor. Imaginile digitale au fost obţinute prin scanarea filmelor analogice, iar prelucrarea computerizată s-a efectuat prin intermediul programului cefalometric Orthalis 4.0. În acest moment există puţine date cu privire la existenţa unor cercetări asemănătoare pe loturi de studiu din populaţia României, reprezentative fiind cercetările radiologice efectuate asupra variabilităţii normalului (Firu, Milicescu)[45] şi a dezvoltării extremităţii cefalice în sindroamele genetice (Stănescu). De asemenea, nu au fost identificate cercetări care să implice evaluarea acurateţii datelor furnizate de programul Orthalis, sau care să analizeze comparativ parametrii a două metode de interpretare, în cazul nostru Steiner şi Tweed. Studiile comparative iniţiale s-au concentrat asupra acurateţii identificării poziţiei punctelor craniometrice. Concepţia actuală este că evaluarea acurateţii identificării punctelor cefalometrice nu este suficientă pentru a testa un nou sistem diagnostic, cum este cefalometria computerizată. Abordările recente se concentrează asupra măsurătorilor cefalometrice liniare şi angulare, acestea reprezentând în fapt produsul final al procesului de trasare şi interpretare a teleradiografiilor şi cele ce furnizează datele necesare întocmirii planului de tratament. [104, 115]

24

Scopul studiului:

Evaluarea aportului cefalometriei computerizate în diagnosticul şi tratamentul anomaliilor dentomaxilare. Obiective:

1. Prelucrarea teleradiografiilor din lotul de studiu prin tehnica manuală, după metoda

Steiner şi Tweed;

2. Prelucrarea teleradiografiilor din lotul de studiu prin tehnica computerizată, după metoda Steiner şi Tweed;

3. Prelucrarea statistică a datelor;

4. Compararea rezultatelor măsurătorilor.

Material şi metoda

Lotul de studiu a cuprins teleradiografiile iniţiale ale unui grup de 60 subiecţi ( 38 fete, 22 băieţi), cu vârstele cuprinse între 8 ani şi 4 luni şi 23 de ani şi 2 luni, efectuate cu acelaşi aparat radiologic. Teleradiografiile au fost selectate randomizat din grupul pacienţilor care s- au prezentat pentru tratament. Criteriile de excludere ale teleradiografiilor au fost : malpoziţii evidente ale capului în cefalostat, prezenţa incisivilor incluşi sau absenţa incisivilor, prezenţa dinţilor incluşi în dreptul apexurilor incisivilor. Teleradiografiile au fost trasate pe negatoscop într-o cameră întunecată folosind un creion mecanic de 0,5 mm pe hârtie mată de 0,003 inch. S-au trasat contururile ţesuturilor moi şi contururile scheletale şi dentare, marcându-se punctele cefalometrice. Măsurătorile s- au efectuat cu raportorul cefalometric şi rigla milimetrică Pentru metoda clasică s-au marcat următoarele puncte cefalometrice : Nasion, Sellae, Orbitale, Porion, , Spina nasalis anterior, Spina nasalis posterior, A (Downs, ), Incisale superior, Apex superior, Incisale inferior, Apex inferior, B (Downs), Pogonion, Gnation, Menton, Gonion, Articulare. In vederea prelucrarii computerizate radiografiile din lot au fost digitalizate prin scanare (scaner UMAX Powerlook 1000) la o rezoluţie de 300 DPI, fiind convertite în imagini digitale de tip JPEG ( Joint Photographic Experts Group), formatul 2548x3510. Interpretarea computerizată s-a efectuat cu ajutorul programului cefalometric Orthalis, achiziţionat în cadrul programului de cercetare CEEX: Studii terapeutice ortodontice poliagregate pentru rezolvarea aspectelor esentiale ale tulburarilor din domeniul maxilo-facial”, director pentru Centrul CEEX Iaşi - Prof.Dr. Valentina Dorobăţ. Într-o primă etapă imaginile au fost calibrate pentru a diminua erorile cauzate de magnificaţie şi scanare, prin marcarea a două puncte pe scala aflată pe fiecare radiografie, urmând marcarea punctelor craniometrice şi de ţesuturi moi solicitate pentru trasarea

25

contururilor şi efectuarea automată a calculelor. În figura 2 se observă scala gradată a cefalostatului folosită pentru calibrarea imaginilor. Datele obţinute au fost notate în tabele Excell ce au fost ulterior prelucrate cu ajutorul programului statistic SPSS.

Statistică

Pentru analiza variabilelor de interes s-au utilizat metode grafice şi numerice:

- s-au calculat indicatori descriptivi (media aritmetică, mediana, abaterea medie pătratică, asimetrie, boltire, quartile, coeficient de variaţie);

- s-au determinat intervalele de încredere pentru media aritmetică;

- s-au realizat reprezentări grafice ale distribuţiilor variabilelor (histograme şi box- ploturi);

- s-au testat diferenţele dintre medii folosind testul t Student;

- s-au comparat mediile variabilelor cu valorile standard (de referinţă), numeric şi grafic.

Rezultate

II. METODA TWEED II.A. TWEED CLASIC Determinarea indicatorilor statistici descriptivi pentru analiza variabilelor rezultate din interpretarea prin metoda Tweed clasic este prezentată în tabelul II.

Statistics

Median Std. Deviation FMIA 57.00 8.772 FMA 29.00 5.706 IMPA 94.00 6.990 SNA 80.50 3.780
Median
Std. Deviation
FMIA
57.00
8.772
FMA
29.00
5.706
IMPA
94.00
6.990
SNA
80.50
3.780
SNB
77.00
4.111
ANB
4.00
2.861
Ao/Bo
3.00
4.173
PlOc
16.00
4.697
Z
68.50
8.233
UL
12.00
3.127
TC
13.00
2.919
Hp
46.00
6.522
Ha
69.50
7.775
Ipa
.6500
.10419
   

Percentiles

 

Skewness

Kurtosis

25

50

75

.825

1.725

52.00

57.00

62.75

-.833

1.110

25.25

29.00

33.00

.206

-.130

90.00

94.00

98.75

-.056

.268

77.25

80.50

83.00

-.199

-.250

73.00

77.00

78.75

.029

-.405

1.25

4.00

5.75

.141

.146

.25

3.00

6.00

-.165

-.008

12.00

16.00

19.00

-.340

.566

62.25

68.50

74.00

.252

-.076

11.00

12.00

15.00

.972

4.207

12.00

13.00

14.75

.579

1.159

41.25

46.00

49.00

.109

.492

64.25

69.50

73.00

.656

1.089

.6000

.6500

.7175

1.159 41.25 46.00 49.00 .109 .492 64.25 69.50 73.00 .656 1.089 .6000 .6500 .7175
1.159 41.25 46.00 49.00 .109 .492 64.25 69.50 73.00 .656 1.089 .6000 .6500 .7175
1.159 41.25 46.00 49.00 .109 .492 64.25 69.50 73.00 .656 1.089 .6000 .6500 .7175
1.159 41.25 46.00 49.00 .109 .492 64.25 69.50 73.00 .656 1.089 .6000 .6500 .7175

Tabelul II Determinarea medianei, abaterii standard, asimetriei, boltirii şi quartilelor pentru Tweed clasic

26

Pentru variabila FMA, putem afirma că:

- mediana este 29.00 grade. 50% dintre indivizi au o valoare pentru FMA de până la

29.00 grade, iar restul de 50% au valori mai mari de 29.00 grade;

- abaterea medie pătratică este de 5.706 grade. În medie, valorile FMA se abat de la media lor cu 5.706 grade;

- asimetria este de -0.833. Valoarea este foarte aproape de zero, deci avem o distribuţie aproape simetrică. Predomină uşor valorile mai mari ale variabilei;

- boltirea este de 0,241. Valorile variabilei tind să se grupeze în jurul mediei.

- quartila 1 (Percentile 25) este de 25.25 grade. 25% dintre indivizi au valori mai mici de 25.25 grade, iar 75% valori mai mari de 25.25 grade. Quartila 3 este 33.00 grade. 75% din indivizi au valori pentru FMA mai mici de 33.00 de grade, iar 25% valori mai mari de 33.00 grade. Cu cât diferenţa dintre valorile quartilelor este mai mare procentual, cu atât mai mare este dispersia şi mai eterogen eşantionul. În acest caz, diferenţele sunt mici, deci eşantionul este eterogen din punctul de vedere al variabilei FMA. Analog, s-au interpretat valorile indicatorilor pentru fiecare variabila analizată.

În vederea stabilirii omogenităţii lotullui de studiu, pentru fiecare variabilă investigată prin metoda Tweed clasic s-au determinat coeficienţii de variaţie drept raportul procentual dintre abaterea medie pătratică şi media aritmetică. S-a observat că există două distribuţii eterogene

din punctul de vedere al dispersiei valorilor obţinute pentru indivizii din eşantion. Variabilele cu dispersii mari sunt: AoBo şi ANB. Pentru aceste variabile se recomandă ca interpretare a valorilor medii mediana în locul mediei aritmetice. Determinarea intervalelor de încredere pentru mediile aritmeticea arătat că pentru unghiul FMA se poate afirma că :

- media aritmetică este 28.50 grade. În medie, un individ înregistrează o valoare de

28.50 grade pentru FMA;

- intervalul de încredere este de [27.03;29.97] grade. Cu o probabilitate de 95% se poate garanta că, la nivelul populaţiei de indivizi din care a fost extras eşantionul, media este acoperită de intervalul [27.03;29.97] grade;

- media trunchiată cu 5% din cazuri (Trimmed Mean) este de 28.91 grade.

Diferenţa dintre media aritmetică netrunchiată şi cea trunchiată este foarte mică, ceea ce semnifică faptul că valorile extreme nu afectează valoarea mediei.

27

Frequency

FMA

Mean 95% Confidence Interval for Mean

 

28.50

Lower Bound

27.03

 

Upper Bound

29.97

 

5% Trimmed Mean

28.91

Tabel XIII – Determinarea mediei aritmetice, intervalului de încredere şi mediei trunchiate pentru unghiul FMA în Tweed clasic

Analog au fost interpretate şi rezultatele măsurătorilor celorlalte variabile.Cum pentru

nici o variabilă nu se observă diferenţe procentuale mari între cele două valori ale mediei

aritmetice, valorile extreme nu afectează calculul mediei.

Analog au fost interpretate datele obţinute prin interpretarea Tweed Modern

C. COMPARAREA REZULTATELOR OBŢINUTE PRIN METODELE TWEED

CLASIC ŞI COMPUTERIZAT

Rezultatele obţinute în urma măsurătorilor variabilelor prin metoda Tweed, tehnica

modernă şi tehnica clasică, au fost comparate grafic, prin intermediul histogramelor, cât şi

numeric, cu ajutorul testului t Student.

Evaluarea comparativă grafică pentru metoda Tweed

Compararea grafică a distribuţiilor variabilelor obţinute prin cele două metode este

prezentată, sub forma histogramelor, pentru variabila FMA în figura 3.

FMA

15 12 9 6 3 0 10 15 20 25 30 35 40
15
12
9
6
3
0
10
15
20
25
30
35
40

FMA

FMA_M

12 10 8 6 4 2 Mean = 27. Std. Dev. = Mean = 28.
12
10
8
6
4
2
Mean = 27.
Std. Dev. =
Mean = 28.
N = 60
0
Std. Dev. =
10
15
20
25
30
35
40
N = 60
Frequency

FMA_M

Fig. 3 - Compararea grafică a distribuţiilor variabilei FMA pentru Tweed clasic şi modern

În cazul metodei Tweed pentru distribuţiile tuturor parametrilor masurati s-a observat

forma acestora nu diferă semnificativ de forma unei distribuţii normale (clopotul lui Gauss-

Laplace).

28

Evaluarea comparativă numerică pentru metoda Tweed

Testarea comparativă numerică a semnificaţiei diferenţelor dintre mediile calculate prin cele două metode s-a efectuat prin aplicarea testului t Student Pentru a putea aplica testul Student este necesar ca variabilele să fie normal distribuite, normalitatea distribuţiilor fiind verificată cu testul Kolmogorov-Smirnov. S-a observat toate variabilele sunt normal distribuite, deci putem utiliza testul t Student pentru verificarea semnificaţiilor. Rezultatele aplicării testului t Student, pentru variabilele măsurate prin metoda Tweed clasic şi computerizat, sunt prezentate în tabelul III

Paired Samples Test

Pair 1

FMIA - FMIA_M

Pair

2

FMA - FMA_M

Pair 3

IMPA - IMPA_M

Pair

4

SNA - SNA_M

Pair

5

SNB - SNB_M

Pair

6

ANB - ANB_M

Pair 7

Ao/Bo - AoBo_M

Pair 8

Z - Z_M

Pair 9

UL - UL_M

Pair 10

TC - TC_M

Pair 11

Hp - Hp_M

Pair 12

Ha - Ha_M

Paired Differences

Mean

-2.267

.933

2.745

-.450

.367

-.683

1.183

-2.983

2.000

t

df

Sig. (2-tailed)

-2.113

59

.039

1.516

59

.135

3.468

50

.001

-1.096

59

.278

1.085

59

.282

-2.176

59

.034

3.251

59

.002

-3.166

59

.002

7.296

59

.000

-.642

59

.523

13.111

59

.000

20.248

59

.000

-3.166 59 .002 7.296 59 .000 -.642 59 .523 13.111 59 .000 20.248 59 .000
-3.166 59 .002 7.296 59 .000 -.642 59 .523 13.111 59 .000 20.248 59 .000
-3.166 59 .002 7.296 59 .000 -.642 59 .523 13.111 59 .000 20.248 59 .000
-3.166 59 .002 7.296 59 .000 -.642 59 .523 13.111 59 .000 20.248 59 .000
-3.166 59 .002 7.296 59 .000 -.642 59 .523 13.111 59 .000 20.248 59 .000
-3.166 59 .002 7.296 59 .000 -.642 59 .523 13.111 59 .000 20.248 59 .000
-3.166 59 .002 7.296 59 .000 -.642 59 .523 13.111 59 .000 20.248 59 .000
-3.166 59 .002 7.296 59 .000 -.642 59 .523 13.111 59 .000 20.248 59 .000
-3.166 59 .002 7.296 59 .000 -.642 59 .523 13.111 59 .000 20.248 59 .000

-.200

10.383

13.400

Std.

Std. Error

Deviation

Mean

Lower

Upper

8.309

1.073

-4.413

-.120

4.769

.616

-.299

2.165

5.653

.792

1.155

4.335

3.181

.411

-1.272

.372

2.617

.338

-.309

1.043

2.432

.314

-1.312

-.055

2.819

.364

.455

1.912

7.299

.942

-4.869

-1.098

2.123

.274

1.451

2.549

2.413

6.134

5.126

.312

.792

.662

2.549 2.413 6.134 5.126 .312 .792 .662 95% Confidence Interval of the Difference -.823 8.799
2.549 2.413 6.134 5.126 .312 .792 .662 95% Confidence Interval of the Difference -.823 8.799
2.549 2.413 6.134 5.126 .312 .792 .662 95% Confidence Interval of the Difference -.823 8.799

95% Confidence

Interval of the

Difference

5.126 .312 .792 .662 95% Confidence Interval of the Difference -.823 8.799 12.076 .423 11.968 14.724
5.126 .312 .792 .662 95% Confidence Interval of the Difference -.823 8.799 12.076 .423 11.968 14.724

-.823

8.799

12.076

.423

11.968

14.724

Tabel III – Comparaţia numerică Tweed clasic Tweed modern Se observă că există variabile pentru care diferă semnificativ mediile obţinute prin cele două metode, deoarece valoarea Sig. este mai mică decât 5%. Aceste variabile sunt: FMIA, IMPA, ANB, AoBo, Z, UL, HP şi HA. Din cele 12 măsurători luate în calcul (7 angulare, 5 liniare ) s-au înregistrat diferenţe semnificative statistic pentru 8 măsurători (4 angulare şi 4 liniare). În cazul unghiurilor cea mai mare diferenţă s-a înregistrat pentru unghiul Z – 2.9 º, FMIA – 2.2º, urmat de unghiurile IMPA 0.9 º şi ANB – 0.6 º. În cazul distanţelor apare o discrepanţă între diferenţele relativ reduse pentru distanţele UL – 2 mm, AoBo – 1.2 mm şi valorile Ha – 13 mm, Hp 10 mm. În cazul valorilor angulare pentru ANB şi IMPA, diferenţele sunt mult sub 2 º, ceea ce ne determină să le considerăm nesemnificative din punct de vedere clinic, ele fiind întâlnie şi în alte cercetări.[14]

29

Diferenţa mare din cazul unghiului Z apare din cauza dificultăţilor de trasare a conturului ţesuturilor moi, precum şi deoarece o latură a unghiului, tangenta la buza cea mai proeminentă, prezintă un grad mare de subiectivism.[19] Numeroşi cercetători au subliniat faptul că valorile liniare sunt afectate mai mult de erorile de magnificaţie decât valorile angulare.[6] Valorile mari ale diferenţelor înregistrate la măsurarea înălţimii faciale anterioare şi posterioare pot fi înregistrate din cauza că ambele sunt distanţe relativ mari, magnificate pe măsură.Diferenţele de sub 2 mm înregistrate pentru distanţele UL şi AoBo fac ca aceste măsurători să aibă un grad de acurateţe acceptabil din punct de vedere clinic.[7,8,14] Compararea mediilor variabilelor cu valorile standard (de referinţă) indică prezenţa predominantă a anomaliei de clasa a II a Angle în cadrul lotului de studiu, unghiul FMA aflat la limita de sus a vlaorii sale normale indicând prezenţa unor cazuri cu tipar de creştere hipedivergent. Comparaţia grafică cu valorile standard, pentru Tweed clasic, arată că cele mai mari diferenţe se înregistrează pentru ANB şi AoBo, iar cele mai mici pentru Hp şi SNA.

20.00

0.00

-20.00

-40.00

-60.00

-80.00

-100.00

-120.00

Modificare % faţă de valoarea std.

FMIA FMA IMPA SNA SNB ANB Ao/Bo Z Hp Ha Ipa
FMIA
FMA
IMPA
SNA
SNB
ANB
Ao/Bo
Z
Hp
Ha
Ipa

Aceeaşi comparaţie, realizată pentru Tweed modern arată că cea mai mare diferenţă se înregistrează pentru ANB, iar cea mai mică pentru SNA. Analaog au fost prelucrate şi interpretate comparativ rezultatele deteriminărilor pentru metodea Steiner.

30

Discuţii

Folosirea computerului în prelucrarea teleradiografiei de profil, precum şi posibilitatea de a realiza radiografii digitale, a ridicat problema comparaţiei cu rezultatele măsurătorilor manuale efectuate pe filme radiologice clasice. O parte din studiile comparative efectuate, Dibbets (2002), Cohen (2005), Bruntz (2006) au urmărit modificările imaginii radiologice digitale obţinute prin scanarea filmelor clasice, precum şi modalităţile de calibrare a acestor imagini pentru a limita apariţia erorilor produse de către distorsiunile şi magnificaţia imaginilor. [37, 31, 20] Concluzia ce se desprinde din cercetările menţionate este că scanarea filmelor radiologice clasice, urmată de calibrarea imaginilor, permite utilizarea imaginilor digitale obţinute pentru interpretarea cefalometrică. În cercetarea noastră, radiografiile din lotul de studiu au fost scanate cu ajutorul unui scanner cu transparenţă, la o rezoluţie de 300 DPI, imaginile rezultate fiind apoi calibrate prin marcarea a două puncte de pe scala gradată a cefalostatului. Relativ recent au fost introduse sistemele de radiografie digitală directă, comparate cu cele clasice în studiile lui Hageman (2000), Ongkosuwito (2002), Schulze (2002), Kublashvili (2004), McClure (2005).[55,101,121,76,54] Rezultatele obţinute în prelucrarea imaginilor radiologice digitale sunt comparabile cu cele rezultate din analiza radiografiilor clasice. Imaginile digitale au o calitate superioară şi pot fi modificate sub aspectul contrastului si luminozităţii. Operatorul are posibilitatea de a focaliza asupra unei anumite zone şi, de asemenea, de a inversa culorile diverselor structuri. Toate aceste opţiuni facilitează identificarea punctelor craniometrice, cheia de boltă a analizei cefalometrice. Studiile comparative iniţiale cu privire la prelucrarea manuală sau computerizată a teleradiografiei, Richardson (1966, 1981), Baumrind şi Fruntz (1971), Bergin (1978), Broch (1981), Stabrun (1982), Chate (1987), Vincent (1987), Nimkarn (1995), Trpkova (1997), Angus şi Brown (1998), Chen J. (2000, 2004), McClure (2005) s-au concentrat asupra problemei identificării punctelor craniometrice. [109, 10,11, 13, 19, 129, 145, 99, 135, 7, 26, 27, 54] Cercetarea a arătat că cele două metode de prelucrare prezintă rezultate similare sub aspectul repetabilităţii şi acurateţii, măsurătorile ce au prezentat diferenţe semnificative statistic fiind cel mai frecvent acceptabile din punct de vedere clinic. Pentru fiecare punct craniometric există un tipar de eroare în identificare diferit, unele puncte (Or, Po, Ar, Ba, Go, Gn) fiind mai dificil de identificat.

31

Identificarea automată a punctelor craniometrice a fost studiată de autori precum Levy- Mendel 1986, Parthasarathy (1989), Caudillo (1994), Liu (2000), Grau (2001), El-Feghi (2003) şi Leonardi (2008). [84, 52, 41, 82] Deocamdată nu a fost realizat un sistem de prelucrare a teleradiografiei complet automatizat, unele puncte craniometrice fiind identificate corect de către computer, în timp ce pentru altele gradul de eroare este inacceptabil. Orientarea actuală a studiilor cefalometrice comparative, Gregston (2004), Kublashvili (2005), Santoro (2006), Naoumova (2009), Polat (2009), Celik (2009), Uysal (2009) este de a investiga rezultatul final al analizei cefalometrice – un set de măsurători ce permit stabilirea diagnosticului şi orientarea planului de tratament, studiile centrate pe identificarea poziţiei punctelor craniometrice fiind incapabile să furnizeze un rezultat cu aplicabilitate clinică directă. [54, 76, 115, 97, 104, 25, 141] Prelucrarea computerizată a teleradiografiei a furnizat rezultate cu un grad de repetabilitate şi acurateţe comparabile cu cele ale tehnicii clasice de prelucrare, avantajul fiind reprezentat de economia de timp în prelucrare. Cercetările lui Johnson (2008) şi Huja (2009) fac un pas mai departe, investigând superimpoziţiile cefalometrice computerizate precum şi validitatea rezultatelor furnizate de programele de previziune cefalometrică. [ 72, 68] În studiul nostru au fost măsurate comparativ două seturi de parametri cefalometrici, liniari şi angulari, cuprinşi în metodele Steiner şi Tweed de interpretare a teleradiografie de profil. Nu au fost identificate alte cercetări comparative care să implice analizele cefalometrice a doi autori diferiţi, sau care sa evalueze programul cefalometric Orthalis, ce a fost utilizat în prelucrarea computerizată a teleradiografiilor din lotul de studiu. Rezultatele cercetării de faţă sunt în concordanţă cu cele ale autorilor citaţi anterior, majoritatea măsurătorilor prezentând valori echivalente pentru cele două metode de prelucrare. În evaluarea acurateţii metodei Steiner, prelucrarea manuală respectiv computerizată au furnizat diferenţe semnificative statistic pentru SNA, SNB, ANB, SND şi SNOcl. Gregston semnalează de asemenea diferenţe semnificative statistic pentru SNA, SNB în timp ce SNOcl este raportat cu diferenţă semnificativă de către Ongkosuwito. SNA, ANB se regăsesc drept parametri dificil de măsurat şi în studiul întreprins de Santoro. Este de remarcat că toate măsurătorile computerizate ce au prezentat diferenţe semnificative statistic au avut valori mai mari decât cele măsurate manual, fapt atribuibil erorilor de magnificaţie. McClure arată că erorile verticale cât mai ales cele orizontale în identificarea punctului Na modifică parametrii SNA, SNB şi ANB. [54]

32

Diferenţele apărute pentru unghiul SND pot fi atribuite definiţiei reltiv subiective a acestui punct drept centrul geometric al simfizei mentoniere. Evaluarea metodei Tweed a identificat diferenţe semnificative statistic pentru FMIA, IMPA, ANB, AoBo, Z, UL, Hp şi Ha. Hp şi Ha au fost semnalate de asemenea şi de către Celik. [25] În cazul măsurătorilor ce prezintă diferenţe semnificative statistic predomină cele lineare, mai afectate de erorile de magnificaţie si cele de calibrare. [32] Prezenţa diferenţelor semnificative statistic poate fi explicată şi prin calitatea scăzută a unora dintre filmele radiologice, identificarea anumitor puncte, în special cutanate, fiind foarte dificilă, fapt semnalat şi de către Kublashvili. [76] Este de menţionat că foarte puţine măsurători au prezentat şi diferenţe semnificative din punct de vedere clinic, acestea fiind SNOcl pentru metoda Steiner şi unghiul Z şi FMIA pentru metoda Tweed. Spre deosebire de măsurătorile clasice, Orthalis poate furniza rezultate cu acurateţe deosebită din punct de vedere matematic, fiind posibilă calcularea de valori cu două zecimale, atât pentru parametrii angulari, cât şi pentru cei liniari. Pentru trasarea contururilor osoase, dentare şi de teşuturi moi în Orthalis este nevoie de marcarea unui număr ridicat de puncte, 59 pentru analiza Steiner, respectiv 55 pentru analiza Tweed. Chiar şi marcând corect toate aceste puncte, contururile pretrasate de către programul cefalometric nu se suprapun întotdeauna peste cele reale. În acelaşi timp, Orthalis nu permite marcarea a două puncte foarte apropiate unul de celălat, de exemplu la o distanţă mai mică de 0.5 mm. O problemă întâmpinată pe parcursul studiului a fost selectarea unui lot corespunzător de teleradiografii. Multe dintre teleradiografii nu sunt corect executate, atât prin prisma calităţii imaginii, cât şi prin poziţionarea pacientului. Din păcate sunt destule cazuri în care planul de la Frankfurt nu este perfect orizontal sau, mai grav, sunt decupate părţile moi sau zona occipitală.

Concluzii

1. Rezultatele măsurătorilor cefalometrice computerizate indică un grad de acurateţe

apropiat de cel al măsurătorilor clasice, cu mici excepţii fiind acceptabile din punct de vedere clinic.

2. Procentual, în funcţie de numărul parametrilor ce nu au prezentat diferenţe semnificative

statistic şi de valoarea diferenţelor, metoda Steiner (50%) are un grad de acurateţe mai mare decât metoda Tweed (41.7%).

33

3. Cea mai mică diferenţa semnificativă statistic a fost de 0.6º pentru valorile angulare ( unghiul ANB) şi 1.1 mm pentru valorile liniare (distanţa AoBo). Cea mai mare diferenţa semnificativă statistic a fost de 2.9º pentru valorile angulare ( unghiul Z) şi 13 mm pentru valorile liniare (înălţimea facială anterioară).

34

Capitolul VI – Aplicaţii clinice Caz clinic 1

Pacienta S. I., în vârstă de 20 ani, de sex feminin, din mediul urban, se prezintă pentru

o consultaţie ortodontică la sugestia medicului de stomatologie generală. Tatăl pacientei prezintă o anomalie de clasa II1 Angle. Pacienta a fost diagnosticată în serviciul ORL cu deviaţie de sept şi a suferit o intervenţie chirurgicală de adenoidectomie la vîrsta de 16 ani. Tipul constituţional este normosom (G = 55 kg, H = 165 cm), postură şi mers normale, mase musculare bine definite, pacient cooperant. Tipologia craniană este de tip mezocefal, cu un facies de tip mezoprosop. La examenul facial pacienta prezintă o faţă de formă trapezoidală, cu baza mică inferior, simetrică, cu tegumente tonice, etaje faciale egale, şanţ labio-mentonier accentuat. Piramida nazală şi mentonul sunt uşor deviate spre dreapta. Competenţa labială este prezentă, comisura stângă fiind uşor coborâtă. Etajele faciale sunt egale. (Fig1)

fiind uşor coborâtă. Etajele faciale sunt egale. (Fig1) Fig.1 Pacient S.I. – Aspect facial pre-tratament

Fig.1 Pacient S.I. Aspect facial pre-tratament

Profilul este uşor convex, unghi nazo-labial deschis, treapta labială accentuată cu retrocheilie inferioară, şanţul labio-mentonier accentuat cu hipertonia muşchiului mentonier

şi pătrat al bărbiei. Examenul ATM nu a relevat modificări patologice.

În cadrul examinării intraorale nu au fost descoperite modificări patologice la nivelul vestibulului bucal. Arcadele dentare sunt dezvoltate în limte normale, în dentaţie permanentă, arcada maxilară are formă de U, iar arcada mandibulară formă de parabolă. Arcadele sunt simetrice în sens sagital şi uşor asimetrice în sens transversal Sunt prezente distrofii de smalţ la nivelul lui 15, 17, 25, 27, 35, 37, 45, 47. Arcadele prezintă biprodenţie, cu 12 în MPDV rotaţie. In arcada inferioara 31, 32 si 42 prezinta MLDV rotatie. Parodonţiul este de tip fin,

35

mucoasa gingivală este normal colorată, nu există depozite tartrice sau sângerarea la sondaj.(Fig. 2)

depozite tartrice sau sângerarea la sondaj.(Fig. 2) Fig.2 Pacient S.I. – Aspect intraoral pre-tratament
depozite tartrice sau sângerarea la sondaj.(Fig. 2) Fig.2 Pacient S.I. – Aspect intraoral pre-tratament
depozite tartrice sau sângerarea la sondaj.(Fig. 2) Fig.2 Pacient S.I. – Aspect intraoral pre-tratament
depozite tartrice sau sângerarea la sondaj.(Fig. 2) Fig.2 Pacient S.I. – Aspect intraoral pre-tratament

Fig.2 Pacient S.I. Aspect intraoral pre-tratament Bolta palatină este adâncă cu trei perechi de rugi palatine simetrice. Examenul relaţiei de ocluzie statice evidenţiază prezenţa relaţiilor molare şi canine distalizate (5 mm) bilateral. În zona anterioară este prezentă o inocluzie sagitală pozitivă (overjet) de 7 mm. Relaţiile de ocluzie în sens transversal sunt normale, iar în sens vertical, sunt prezente contacte dento-dentare în zonele laterale, în timp ce incisivii inferiori contactează cu mucoasa palatină situată posterior de incisivii superiori. Examinarea relaţiilor dinamice de ocluzie, precum şi a relaţiilor mandibulo-craniene nu a evidenţiat modificări patologice majore. Examenul de model pune în evidenţă o arcadă superioară în formă de U şi inferioară în formă de parabolă. Ocluzia este distalizată, cu supraacoperire frontală de 1/3. Curba Spee are 4 mm bilateral.( Fig. 3)

de parabolă. Ocluzia este distalizată, cu supraacoperire frontală de 1/3 . Curba Spee are 4 mm

36

Fig.3 Pacient S.I. – Model de studiu iniţial Pe ortopantomografie s-a observat că sunt prezenţi
Fig.3 Pacient S.I. – Model de studiu iniţial Pe ortopantomografie s-a observat că sunt prezenţi
Fig.3 Pacient S.I. – Model de studiu iniţial Pe ortopantomografie s-a observat că sunt prezenţi
Fig.3 Pacient S.I. – Model de studiu iniţial Pe ortopantomografie s-a observat că sunt prezenţi

Fig.3 Pacient S.I. – Model de studiu iniţial Pe ortopantomografie s-a observat că sunt prezenţi toţi dinţii permanenţi, 18, 28 ,38 şi 48 intraosos, 38 şi 48 fiind impactaţi sub feţele distale ale lui 37 şi 47. Se remarca dizarmonia dento-alveolara cu inghesuire, tradusa prin prezenta sumatiilor pozitive in zonele anterioare, bimaxilar. Parametrii din analizele Steiner şi Tweed, măsuraţi pe teleradiografie cu ajutorul programului cefalometric Orthalis, evidenţiază prezenta unei anomalii dento-maxilare scheletale de clasa a II a, prin retrognatism mandibular, cu un decalaj sagital de 6° şi 8 mm. Incisivii superiori sunt vestibularizaţi, 1/NA = 30°, profilul este convex iar tiparul de dezvoltare este normodivergent.

37

Fig. 4 Pacient S.I. – Trasarea cefalometrică computerizata iniţială Examenul clinic şi interpretările examenelor

Fig. 4 Pacient S.I. – Trasarea cefalometrică computerizata iniţială Examenul clinic şi interpretările examenelor paraclinice au permis formularea următorului diagnostic :

II a scheletală prin retrognatism mandibular cu

vestibuloversia accentuată a incisivilor superiori, tipar de dezvoltare normodivergent şi profil convex.

II1 Angle cu dizarmonie dento-alveolară prin inghesuire dentară

secundară bimaxilară, de gravitate medie la maxilar şi la mandibulă.

Ocluzie dezechilibrată prin rapoarte distalizate molare şi canine bilateral, ovejet crescut,

însoţite de anomalii dentare de poziţie 12 în MPDV rotaţie, 31, 32 si 42 Diagnostic diferenţial :

Anomalie

dento-maxilară

clasa

a

Malocluzie clasa

MLDV rotatie.

- ADM clasa II1 Angle cu tipar hipodivergent;

- ADM clasa II1 Angle cu tipar hiperdivergent;

- ADM clasa II2 Angle.

Evoluţia anomaliei, în absenţa tratamentului, este lentă, spre agravare cu accentuarea tulburărilor funcţionale existente. Prognosticul este favorabil

Obiectivele planului de tratament au fost :

1. Obţinerea unei estetici faciale corespunzătoare;

2. Corectarea inghesuirii dentare;

3. Corectarea relaţiilor dentare sagitale;

4. Corectarea relaţiilor dentare verticale;

5. Stabilitatea rezultatelor.

38

Obiectivele terapeutice au fost stabilite ţinând cont de vărsta pacientei, tipul de anomalie şi distrofiile dentare prezente. Se urmăreşte obţinerea unei estetici faciale corespunzătoare, rezolvarea inghesuirii dentare bimaxilare şi obţinerea de relaţii dentare şi scheletale corecte în sens sagital, transversal şi vertical. Planul de tratament cuprinde o singură etapă de terapie cu aparatură fixă, pentru alinierea şi nivelarea arcadelor dentare, urmată de corectarea relaţiilor de ocluzie. Ţinând cont de vârsta pacientei, tipul si gradul de severitate al anomaliei, s-a optat pentru camuflarea ortodontică a anomaliei. Analiza de spaţiu indică necesitatea extracţiilor dentare, finnd aleşi cei 4 premolari secunzi din cauza distrofiilor prezente.Rămâne sub semnul întrebării menţinerea molarilor trei, în funcţie de poziţia acestora la sfârşitul tratamentului.

Mijlocul de tratament utilizat a fost un aparat fix de tip straight-wire, brackets cu

prescripţie Roth şi slot 0.22”. Pentru menţinerea ancorajului s-a apelat la o bară palatină sudată 16-26. Tratamentul activ s-a desfăşurat pe o perioadă de 26 de luni .Etapele de tratament urmate au fost :

1. Controlul ancorajului – bară palatină sudată 16-26, lace-backs pasive 13, 23 şi utilizarea de forţe uşoare;

2. Alinierea şi nivelarea – succesiune de arcuri rotunde de NiTi până la arcul 0.16 SS;

3. Reducerea overbite-ului – nivelarea arcadelor şi reducerea curbei lui Spee;

4. Rezolvarea inocluziei sagitale – retracţia caninilor şi a grupului incisiv cu lace-backs active;

5. Închiderea spaţiilor – şine elastice;

6. Finisarea – curburi artistice, arcuri uşoare pentru settling-ul dentar, supracorecţia verticală, stabilirea unei bune intercuspidări.

7. Contenţia – placă Hawley la maxilar şi contenţie fixă la mandibulă.

– placă Hawley la maxilar şi contenţie fixă la mandibulă. Fig.5 Pacient S.I. – Aspect facial

Fig.5 Pacient S.I. Aspect facial post-tratament

39

Examenul clinic şi fotografic post tratament evidenţiază ameliorarea aspectului facial general, cu modificări în special asupra profilului. Acesta a devenit uşor convex, treapta labială a devenit normală odată cu retragerea buzei superioare împreună cu incisivii superiori. De asemenea s-a observat normalizarea şanţului labio-mentonier odată cu retrudarea incisivilor inferiori. Examenul intraoral şi al modelului de studiu arată că inghesuirea dentară bimaxilară a fost rezolvată, cu închiderea spaţiilor restante. La nivel molar şi canin s-au obţinut relaţii de clasa I Angle, overjet-ul a fost redus la 2 mm, iar gradul de acoperire este de 1/3. (Fig 6, 7)

redus la 2 mm, iar gradul de acoperire este de 1/3. (Fig 6, 7) Fig.6 Pacient
redus la 2 mm, iar gradul de acoperire este de 1/3. (Fig 6, 7) Fig.6 Pacient
redus la 2 mm, iar gradul de acoperire este de 1/3. (Fig 6, 7) Fig.6 Pacient
redus la 2 mm, iar gradul de acoperire este de 1/3. (Fig 6, 7) Fig.6 Pacient

Fig.6 Pacient S.I. Aspect intraoral post-tratament

redus la 2 mm, iar gradul de acoperire este de 1/3. (Fig 6, 7) Fig.6 Pacient

40

Fig.7 Pacient S.I – Model de studiu post-tratament Ortopantomografia de final arată că dizarmonia dento
Fig.7 Pacient S.I – Model de studiu post-tratament Ortopantomografia de final arată că dizarmonia dento

Fig.7 Pacient S.I Model de studiu post-tratament Ortopantomografia de final arată că dizarmonia dento-alveolară cu inghesuire a fost rezolvată, spaţiile post-extracţionale au fost închise, iar rădăcinile dentare sunt paralele. Este evidentă necesitatea extracţiei lui 18, 28, 38 şi 48. (Fig.8)

necesitatea extracţiei lui 18, 28, 38 şi 48. (Fig.8) Fig. 8 Ortopantomografia post-tratament (Pacient S.I.)

Fig. 8 Ortopantomografia post-tratament (Pacient S.I.)

Teleradiografia de final arată că tratamentul de camuflaj ortodontic s-a desfăşurat normal, relaţiile scheletale au rămas cele iniţiale, observându-se corectarea poziţiei sagitale a incisivilor superiori ( unghiul 1/NA a scăzut de la 30° până la 20°), în timp ce incisivii inferiori au fost menţinuţi în poziţie normală. Deşi aparatura ortodontică fixă prezintă tendinţă extruzivă, extracţia premolarilor secunzi şi folosirea limitată a elasticelor de clasa a II a, a permis menţinerea dimensiunii corecte a etajului inferior, valorile unghiurilor SNGoGn şi FMA rămânând constante.

41

Tabel II Pacient S.I. - Valori cefalometrice post-tratament

Tabel II Pacient S.I. - Valori cefalometrice post-tratament Fig.9 Pacient S.I. - Interpretarea computerizată a

Fig.9 Pacient S.I. - Interpretarea computerizată a teleradiografiei post-tratament Superpoziţia traseelor cefalometrice iniţial (negru) şi final (roşu) arată de asemenea că incisivii superiori au fost retrudaţi pînă la contactul cu incisivii inferiori, care şi-au menţinut poziţia.(Fig. 10)

cu incisivii inferiori, care şi - au menţinut poziţia.(Fig. 10) Fig.10 Pacient S.I. - Superpoziţie generală

Fig.10 Pacient S.I. - Superpoziţie generală

42

Spaţiul obţinut prin extracţie la maxilar a fost utilizat pentru corectarea overjet-ului, pierderea de ancoraj fiind minimă, în timp ce la mandibulă, pierderea de ancoraj planificată a fost folosită pentru corectarea relaţiilor molare distalizate. În acest capitol mai sunt prezentate şi alte cazuri clinice, cu accentul asupra modificărilor cefalometrice post tratament. Concluzii asupra aplicaţiilor clinice ale Orthalis Interpretarea computerizată a teleradiografiilor cu ajutorul programelor cefalometrice se poate adresa atât teleradiografiilor iniţiale, de etapă cât şi a celor de final de tratament. Pot fi interpretate teleradiografii ale unor pacienţi cu variate tipuri de anomalie dento-maxilară – clasa I, II sau a III a. Pentru a putea folosi cu succes un program cefalometric, este necesară îndeplinirea unor condiţii de bază, precum existenţa unor teleradiografii executate corect, atât din punctul de vedere al expunerii, cât şi al poziţiei capului şi a încadrării. Din nefericire aceasta reprezintă deocamdată o problemă, după cum am observat la alcătuirea lotului de studiu şi mai ales la selectarea cazurilor clinice. Un alt impediment legat de folosirea programelor cefalometrice este necesitatea folosirii de echipamente costisitoare (scanere cu transparenţă), posibilitatea de a folosi radiografii digitale fiind deocamdata la un nivel redus. În interpretarea teleradiografiilor cazurilor clinice prezentate am beneficiat de economia de timp substanţială faţă de metoda clasică, precum şi de avantajele în identificarea punctelor cefalometrice reprezentate de predefinirea acestora, trasarea automată a contururilor osoase şi de părţi moi, inversrea culorilor şi posibilitatea de a focaliza pe o anumită zonă a radiografiei.

43

Concluzii finale

În ordine descrescătoare gradul de repetabilitate al tehnicilor de interpretare a variat astfe : Tweed modern › Steiner modern › Tweed clasic › Steiner classic ; t astfe: Tweed modern › Steiner modern › Tweed clasic › Steiner classic;

Parametrii urmăriţi îm metoda Tweed au prezentat un grad de identificare repetată mai mare decât cei din metoda Steiner, atât la trasarea manuală cât şi la trasarea computerizată;› Steiner modern › Tweed clasic › Steiner classic ; În ordine descrescătoare ca amplitudine şi

În ordine descrescătoare ca amplitudine şi frecvenţă, parametrii dificil de identificat au fost : au fost :

- parametri angulari : FMIA, unghiul interincisiv, SNOcl, SNGoGN, ANB - parametri liniari : I/NA, AoBo;

Tehnica de interpretare computerizată prezintă un grad de repetabilitate mai mare decât interpretarea manuală.Explicaţiile posibile ţin de eliminarea erorilor de calcul precum şi de facilităţile de identificare a .Explicaţiile posibile ţin de eliminarea erorilor de calcul precum şi de facilităţile de identificare a punctelor – preidentificare automată, posibilitatea de a mări imaginea fără a-i afecta calităţile, inversarea culorilor;

Amplitudinea diferenţelor dintre valorile măsurate iniţial şi valorile de control este redusă, fiind semnificativă din punct de vedere statistic, dar acceptabilă din punct de vedere clinic. Atît tehnicile manuale clasice de interpretare cât şi cele compu terizate furnizează rezultate vedere clinic. Atît tehnicile manuale clasice de interpretare cât şi cele computerizate furnizează rezultate cu un grad de repetabilitate ce le face utile din punct de vedere clinic;

Rezultatele măsurătorilor cefalometrice computerizate indică un grad de acurateţe apropiat de cel al măsurătorilor clasice, cu mici excepţii fiind acceptabile din punct de vedere clinic; acceptabile din punct de vedere clinic;

Procentual, în funcţie de numărul parametrilor ce nu au prezentat diferenţe semnificative statistic şi de valoarea diferenţelor, metoda Steiner (50%) are un grad de acurateţe mai mare decât metoda Tweed (41.7%);acurateţe apropiat de cel al măsurătorilor clasice, cu mici excepţii fiind acceptabile din punct de vedere

44

Cea mai mică diferenţa semnificativă statistic a fost de 0.6º pentru valorile angulare ( unghiul ANB) i mică diferenţa semnificativă statistic a fost de 0.6º pentru valorile angulare ( unghiul ANB) şi 1.1 mm pentru valorile liniare (distanţa AoBo).Cea mai mare diferenţa semnificativă statistic a fost de 2.9º pentru valorile angulare ( unghiul Z) şi 13 mm pentru valorile liniare (înălţimea facială anterioară);

Măsurătorile efectuate cu ajutorul Orthalis 4.0 prezintă un grad de repetabilitate şi acurateţe comparabil cu măsurătorile efectuate convenţional, a căror eficienţă a fost dovedită în timp. Rezultatel e cercetării arată că acest program de cefalometrie computerizată poate fi folosit cu succes Rezultatele cercetării arată că acest program de cefalometrie computerizată poate fi folosit cu succes atât în practica medicală cât şi în activitatea de cercetare. Cel mai mare avantaj pe care îl aduce este legat de timpul economisit în activitatea de interpretare a teleradiografiei.

45

Direcţii de aplicare a studiului

Rezultatele cercetării întreprinse validează Orthalis drept un instrument folositor practicianului ortodont în activitatea medicală şi de cercetare. Faptul că timpul de interpretare al teleradiografiei scade de la 15 minute la 1 minut va permite abordarea unor loturi populaţionale extinse în vederea realizării de studii radiologice epidemiologice. În aceste studii populaţionale, efectuate pe teleradiografii de profil interpretate cu ajutorul computerului, pot fi abordate subiecte precum :

- stabilirea de norme cefalometrice pentru populaţia din Romania;

- stabilirea prevalenţei anomallilor dento-maxilare;

- identificarea diverselor forme de exprimare ale anomallilor-dentomaxilare, în cadrul claselor de anomalie din clasificarea Angle. Ţinând cont de dificultăţile întâmpinate în alcătuirea lotului de studiu, legate în special de calitatea deficitară a filmelor radiologice clasice, este necesară realizarea unui studiu pe teleradiografii digitale. În acest mod vor fi eliminate erorile induse de scanare şi nu va mai fi necesară calibrarea fiecărui film în parte. Pentru eliminarea erorilor de poziţionare a pacientului, când planul de la Frankfurt este oblic, sau extremitatea cefalică nu se află în poziţia sa naturală (NHP – Natural Head Position) este necesară o colaborare mai atentă cu medicii radiologi. De asemenea trebuie insistat ca toate structurile extremităţii cefalice să apară pe filmul radiologic sau imaginea digitală, absenţa unor părţi ale calotei craniene sau a ţesuturilor moi, făcând imposibilă efectuarea unor analize cefalometrice corecte şi complete. Evaluarea comparativă a metodelor Steiner şi Tweed, în interpretarea clasică şi computerizată, permite selectarea parametrilor cu cel mai înalt grad de acurateţe şi repetabilitate, în vederea alcătuirii unei analize cefalometrice ce va furniza rezultate cât mai corecte. Reducerea semnificativă a duratei de interpretare a teleradiografiilor de profil, cu ajutorul programelor cefalometrice, precum şi gradul de acurateţe al rezultatelor, indică introducerea acestor unelte în practica medicală ortodontică curentă. În special în cazul unei clinici universitare, cu adresabilitate crescută a pacienţilor cu diverse tipuri de anomalii dento- maxilare, apare necesitate diagnosticării precise şi rapide a fiecărui caz în parte. Pe lângă metodele clasice de interpretare ale teleradiografiilor, metoda computerizată poate fi de asemenea prezentată în scop didactic studenţilor din anii terminali, şi, mai ales, rezidenţilor în Ortodonţie şi Ortopedie Dento-Facială, cu scopul de a-i familiariza cu acest

46

mijloc suplimentar implicat în stabilirea diagnosticului, fără a subestima importanţa covârşitoare a examinării clinice. Programul cefalometric Orthalis poate fi comparat şi cu alte programe informatice de cefalometrie prin prisma acurateţii rezultatelor. Pe lângă acurateţea măsurătorilor cefalometrice efectuate pe teleradiografia de profil, pot fi investigate gradul de încredere al superpoziţiilor, previziunilor de creştere şi previziunilor asupra aspectului facial post- tratament ortodontic.

47

Bibliografie

1. Adams L. Gregory& co.- Comparison between traditional 2-dimensional cephalometry and a 3-dimensional approach an human dry skulls, Am J Orthod Dentofacial Orthop.2004 Oct,Vol.126(4) 2.Ahlqvist J, Eliasson S, Welander U The effect of projection errors on cephalometric length measurements, Eur J Orthod, 8:141-148, 1986 3.Ahlqvist J, Eliasson S, Welander U The effect of projection errors on cephalometric angular measurements, Eur J Orthod, 10:353-361, 1988 4.Ajayi E.O.- Cephalometric norms of Nigerian children (Am J Orthod Dentofacial Orthop 2005;128:653-656) 5.Aldescu C.- Radiologie pentru studenti si medici stomatologi, Iasi

Ed.Polirom,1998

6.Anderson A.,Anderson C., Hornbuckle A, Hornbuckle K.- Biological derivation of a range of cephalometric norms for children of African American descent (after Steiner), Am J Orthod Dentofacial

Orthop.2000,Vol.118:90-100

7.Angus D., Brown J. A comparison between hand drawn and computer aided cephalometric analysis, Am J Orthod Dentofacial Orthop

1998;112;368

8.Athanasiou A.E.-Orthodontic Cephalometry,(Mosby Edit., 1995 9.Bergman RT.- Cephalometric soft tisuue facial analysis (Am J Orthod Dentofacial Orthop.1999,Vol.116(4), 373-389) 10.Baumrind S., Frantz R.C. The reliability of head film measurements 1.landmark identification, Am J Orthod Dentofacial Orthop 1971;60:111-127 11.Baumrind S., Frantz R.C. The reliability of head film measurements 2.conventional angular and linear measures, Am J Orthod Dentofacial Orthop

1971;60:505-517

12.Baskin H, Cisneros G A comparison of two computer cephalometric programs, J Clin Orthod, 31:231-233, 1997 13.Bergin R., Hallenberg J., Malmgren O. Computerized cephalometrics, Acta Odontol Scand 1978;36(6):349-357 14.Blaseio G Quick Ceph user manual, San Diego: Quick Ceph, 2004 15.Bjerin R A comparison between the Frankfurt horizontal and the Sella turcica- nasion as reference planes in cephalometric analysis, Acta Odontol Scand 15:1-13, 1957 16.Bjork A, Solow B Measurements on radiographs, Journal of Dental Research, 41:672-683, 1961 17.Brennan J. An introduction to digital radiography in dentistry, J Orthod 29:66-69, 2002 18.Broadbent B.H. A new X ray technique and its application to orthodontics, Angle Orthod 1:45-66, 1931 19.Broch J, Slagsvold O, Rosler M Error in landmark identification in lateral radiographic headplates, Eur J Orthod, 3:9-13, 1981 20.Bruntz L., Palomo M., Baden S., Hans M. A comparison of scanned lateral cephalograms with corresponding original radiographs, Am J Orthod Dentofacial Orthop 2006;130:340-8 21.Busch HP Digital radiography for clinical applications, Eur J Radiol, &:66-72, 1997 22.Buschang PH, Tanguay R, LaPalme L, Demirjian A Adjusting craniofacial correlations for technical error, J Dent Res 64:919-21, 1985 23.Buschang PH, Tanguay R, Demirjan A Cephalometric reliability.A full ANOVA model for the estimation of true and error variance,

48

Angle Orthod, 57: 168-175, 1987 24. Cangialosi T., Chung J., Elliot D., Meistrell M. Reliability of computer-

generated prediction tracing, Angle Orthod 1995; 65(4):277-284

25. Celik E., Polat O., Memikoglu U. Comparison of cephalometric measurements with digital versus conventional cephalometric analysis, European Journal of Orthodontics 31 (2009) 241-246

26. Chen J., Chen S., Chang H., Chen K. Comparison of landmark identification in traditional versus computer-aided digital cephalometry, Angle Orthod 2000;70:387-392

27. Chen J., Chen S., Chung J., Chang H. The effects of differences in landmark identification on the cephalometric measurements in traditional versus digitized cephalometry, Angle Orthod 2004;74:155-161

28. Chen S., Chen J., Chung J., Chang H.- Enhanced speed and precision of measurement in a computer assisted digital cephalometric analysis system, Angle Orthod 2004;74:501-507

29. Chiakowsky T. Jason- The accuracy of computer video imaging prediction

just prior to surgical mandibular advancement/genioplasty orthognatic cases Am J Orthod Dentofacial Orthop.1997,Vol.111(4), 461 30.Cohen AM Uncertainity in cephalometrics, Br J Orthod, 11:44-48, 1984 31.Cohen AM, Linney AD A low cost system for computer-based cephalometric

analysis, Br J Orthod, 13:105-118, 1986

32. Cohen J. Comparing digital and conventional cephalometric radiographs, Am J

Orthod Dentofacial Orthop 2005;128:157-160 33.Cook PA, Gravely JF – Tracing error with Bjork’s mandibular structures, Angle Orthod, 58:169-178, 1988 34.Curtis TJ, Casko JS, Jakobsen JR, Southard TE Accuracy of a computerized method of predicting soft-tissue changes from orthognatic surgery, J Clin Orthod 2000;34:524-30 35.Dana JM, Glodstien M, Burch JG, Hardigan PC Comparative study of manual and computerized cephalometric analysis, J Clin Orthod, 38:293-6, 2004 36.Davis DN, Mackay F Reliability of cephalometric analysis using manual and interactive computer methods, British Journal of Orthodontics, 18:105-109, 1991 37.Dibbets J.,Nolte K. Effect of magnification on lateral cephalometric studies, Am J Orthod Dentofacial Orthop 2002;122:196-201 38.Dorobat V., Stanciu D. - Ortodontie si ortopedie dento-faciala, Ed. Medicala, Bucuresti 2003 39.Downs WB Variation in facial relationships: their significance in treatment and prognosis, Am J Orthod, 34: 812-840, 1948 40.Eales EA, Newton C., Jones ML, Sugar A The accuracy of computerized prediction of the soft tissue profile : a study of 25 patients treated by means of the Le Fort I osteotomy, Int J Adult Orthod Orthog Surg 1994;9:141-52

41.El-Feghi I., Sid-Ahmed M.A., Ahmadi M. Automatic localization of craniofacial landmarks for assisted cephalometry, Pattern Recognition Society Journal 37(2004) 609-621 42.Ellis E, McNamarra J Cephalometric reference planes Sella nasion vs Frankfurt horizontal, J Adult Orthod Orthognath Surg 2:81-87, 1988 43.Enlow D.H.-Facial Growth,(W.B.Saunders Company, Philadelphia-London- Toronto, Montreal,Sydney,Tokio,1990 44.Eppley B, Sadove M Computerized digital enhancement in craniofacial

cephalometric radiology, J Oral Maxillofac Surg, 49:1038-1043, 1991

45. Firu P, Milicescu V – Stomatologie Infantilă, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983

49

46.Forsyth DB, Morth FDC, Shaw WC Digital imaging of cephalometric radiography, Angle Orthod 66:37-42, 1996 47.Ghafari J, Cater PE, Shofer FS Effect of film-object distance on posteroanterior cephalometric measurements: suggestions for standardized cephalometric methods, Am J Orthod Dentofacial Orthop, 108:30-7, 1995 48.Gijbels F, Serhal CB, Willems G, Bosmans H, Sanderink GCH, Persoons M, et al Diagnostic yield of conventional and digital cephalometric images:

a human cadaver study, Dentomaxillofac Radiol, 30:101-05, 2001 49.Gleis R.Brezniak N.,Lieberman M.-Israeli cephalometric standards compared to Downs and Steiner analyses (Angle Orthodontist 1989,Vol. 60, No 1,35-40 50.Gotfredsen E, Kragskov J, Wenzel A Development of a system for craniofacial analysis from monitor-displayed digital images, Dentomaxillofac Radiol, 28:123-126, 1999 51.Graber T.M.-Orthodontics Principles and Practice, Mosby C., Saint Louis, Missouri, 2005 52.Grau V., Alcaniz M, Juan M.C., Monserrat C., Knoll C. Automatic localization of cephalometric landmarks, Journal of Biomedical Informatics 34,

146-156(2001)

53.Gravely JF, Benzies PM The clinical significance of tracing error in cephalometry, Br J Orthod 1:95-101, 1974 54.Gregston M., Kula T., Hardman P., Glaros A., Kula K. A comparison of conventional and digital radiographic methods and cephalometric analysis software : I.hard tissue, Seminars in Orthodontics, Vol 10, Issue 3,Sept 2004, 204-211 55.Hagemann K, Vollmer D., Niegel T., Ehmer U., Reuter I. Prospective study on the reproducibility of cephalometric landmarks on conventional and digital lateral headfilms, J Orofac/Fortschr Kieferorthop

2000;61:91-9(Nr.2)

56.Halzonetis DJ At what resolution should I scan cephalometric radiographs? Am J Orthod Dentofacial Orthop 119:472-481, 2001 57.Harris E., şi colab. – A longitudinal caphalometric study of postorthodontic craniofacial changes, Am J Orthod DentofacialOrthop. 1999 Ian, 115 (1) : 74-82 58.Harzer W.&co.- Computergestutze Fernrontgendiagnostik in der KieferOrthopadie, Stomatol DDR 39 :181-6 59.Hatcher DC, Aboudara CL.- Diagnosis goes digital,( Am J Orthod Dentofacial Orthop. 2004 Apr, 125 (4) : 512-5 ) 60.Haynes S, Chau N.Y. The reproducibility and repeatability of the Witts Analysis, Am J Orthod DentofacialOrthop,June 1995, Vol 107, No6, 640-647 61.Held C., Ferguson D., Gallo M.- A determination of the minimum scanner settings necesary for precise landmark identification, Am J Orthod Dentofacial Orthop 2001;119:472-81 62. Hildebolt C, Couture RA, Whiting BR Dental photostimulable phosphor radiography, Dent Clin North Am 44:273-297, 2000 63.Hofrath H. Bedeutung der Rontgenfern und Abstands Aufnahme fur die Diagnostik der Keiferanomalien, Fortschr Orthod 1: 231-258, 1931 64.Houston WJB The application of computer aided digital analysis to orthodontic records, European Journal of Orthodontics, 1:71-79, 1979 65.Houston WJB A comparison of the reliability of measurement of cephalometric radiographs by tracing and direct digitization,

50

Sweed Dent J Suppl, 15:99-103, 1982 66.Houston WJB The analysis of errors in orthodontic measurements, American

Journal of Orthodontics, 83:382-390, 1983 67.Houston WJB, Maher RE, McElroy D, Sherriff M Sources of error in measurements from cephalometric radiographs, European Journal of Orthodontics, 8:149-151, 1986

Huja 68

hand-traced and computer-based cephalometric superimpositions, Angle Orthod 2009;79:428-435 69.Isaacson R.J.&co.- Computers and cephalometrics, Alpha Omega 1991,84 :

S.S., Grubaugh E.L., Rummel A.M., Fields H.W., Beck F.M. Comparison of

37-40

70.Jacobson A.- The Signifiance Of Radiographic Cephalometry 71.Jacobson A. The Witts appraisal of jaw disharmony, (Am J Orthod DentofacialOrthop,November 2003, Vol124, No5, 470-479 72.Johnson D, English J., Gallerano R. Comparison of hand traced and computerized cephalograms : landmark identification measurement, and superimposition accuracy, Am J Orthod Dentofacial Orthop

2008;133:556-64

73.Kahl-Nieke B.-Einfuhrung in die Kieferorthopadie, (Urban&Fischer, Munchen/Jena, 2001) 74.Konstiantos KA, O’Reilly MT, Close – The validity of the prediction of soft tissue profile changes after LeFort I osteotomy using the dentofacial planner (computer software).Am J Orthod Dentofacial Orthop 1994;105:241-9 75.Kolokhita OE, Athanasiou AE, Tuncay OC Validity of computerized predictions of dentoskeletal and soft tissue profile changes after mandibular setback and maxillary impactation osteotomies, Int J Adult Orthod Orthog Surg 1996;11:137-54 76.Kublashvili T., Kula K., Glaros A., Hardman P., Kula T. A comparison oc conventional and digital radiographic methods and cephalometric analysis software II : soft tissue, Seminars in Orthodontics, Vol 10, Issue 3, Sept 2004, 212-219 77.Kiyak HA&co.- Psychological changes in orthognatic surgery patients : A 24 month follow-up, J Oral Maxillofac Surg 1984,42,506 78.Krummenauer F, Doll G Statistical methods for the comparison of measurements derived from orthodontic imaging, Eur J Orthod, 22:257-69, 2000 79.Kvam E, Krogstad O Correspondence of cephalometric values.A mehodologic study using duplicating films of lateral head-plates, Angle Orthod 42:123-8, 1972 80.Langlade M.- Diagnostic Orthodontique, (Ed. Maloine S.A.,Paris 1987) 81.Lew KK The reliability of computerized cephalometric soft tissue prediction following bimaxillary anterior subapical osteotomy,

Int J Adult Orthod Orthog Surg 1992;7:97-101 82.Leonardi R., Giordano D., Maiorana F., Spampinato C. Automatic cephalometric analysis, Angle Orthodontist Vol 78, No 1, 2008 83.Lim KF, Foong KWC Phosphor-stimulated computed cephalometry. Reliability of landmark identification, Br J Orthod, 24:301-308, 1997 84.Liu J.K., Chen Y.T., Cheng K.S. Accuracy of computerized identification of cephalometric landmarks, Am J Orthod Dentofacial Orthop

2000;118:535-540

85.Lundstrom A.-The Frankfurt horizontal as a basis for cephalometric analysis, (Am J Orthod DentofacialOrthop.

51

1995 May, 107 (5) : 537-540) 86.Macri V, Wenzel A Reliability of landmark recording on film and digital lateral cephalograms, Eur J Orthod, 15: 137-148, 1993 87.McClure S., Sadowsky L., Ferreira A., Jacobson A. Reliability of digital versus conventional cephalometric radiology : a comparative evaluation of landmark identification error, Semin Orthod 11:98-110 88.McNamarra J A method of cephalometric evaluation, Am J Orthod, 86:449-69, 1984 89.McNamarra J.,Brunton W.- Orthodontic and Orthopedic Treatment in the mixed dentition, Nedham Press, 1993 90.McWilliams JS, Welander U The effect of image quality on the identification of cephalometric landmarls, Angle Orthod 48:49-56, 1978 91.Miller PA, Savara BS, Singh IJ Analysis of errors in cephalometric measurements of three dimensional distances on the maxilla, Angle Orthod 36:169-75, 1966 92.Miller RL, Dijkman DJ, Riolol ML, Moyers RE Graphic computerization of cephalometric data, J Dent Res 50: 13-23, 1972 93.Mitgard J, Bjork G, Linder-Aronson S Reproducibility of cephalometric landmarks and errors of measurements of cephalometric cranial distances, Angle Orthodontist, 44:56-61, 1961 94.Mostafa YA, Mangoury NH, Salah A Automated cephalometric soft-tissue analysis, J Clin Orthod, 9:539-543, 1990 95.Muller L.-Cephalometrie et Orthodontie, (SNPMD, Paris) 96.Nagasaka S, Fujimura T, Segoshi K Development of a non-radiographic cephalometric system, Eur J Orthod, 25:77-85, 2003 97.Naoumova J., Lindman R. A comparison of manual traced images and corresponding scanned radiographs digitally traced, European Journal of Orthodontics 31(2009) 247-253 98Naslund EB, Kruger M, Petersson A, Hansen K Analysis of low-dose digital lateral cephalometric radiographs, Dentomaxillofac Radiol, 27:136-139, 1998 99.Nimkarn Y., Miles P.G. Reliability of computer generated cephalometrics, Int J Adult Orthodon Orthognath Surg 1995;10(1);43-52 100.Oliver RG Cephalometric analysis comparing five different methods, Br J Orthod, 18:277-283, 1991 101.Ongkosuwito E.M., Katsaros K, Hof M.A., Bodegom J.C. The reproducibility of cefalometric measurements : a comparison of analogue and digital methods, European Journal of Orthodontics 24(2002)

655-665

102.Pacini AJ Roentgen ray anthropometry of the skull, J Radiol 3:230-231, 1922 103.Perillo MA, Beideman RW et al Effect of landmark identification on cephalometric measurements: giudelines for cephalometric analyses, Clin Orthod Res 3:29-36, 2000 104.Polat-Ozsoy O., Gokcelik A., Memikoglu U. Differences in cephalometric measurements : a comparison of digital versus hand tracing methods, European Journal of Orthodontics 31 (2009) 254-259 105.Power G., Breckon J., Sherriff M., McDonald F. Dolphin Imaging Software :

An analysis of the accuracy of cephalometric digitization and orthognatic prediction, Int J Oral Maxillofac Surg, 2005; 34 :619-626 106.Proffit W.,Fields H.- Contemporary Orthodontics,( Mosby Year Book, 1993) 107.Proffit W.- Surgical-Orthodontic Treatment, (Mosby Year Book, 1991) 108.Quintero JC, Trosien A, Hatcher D, Kapila S Craniofacial imaging in orthodontics:

historical perspective, current status, and future developments, Angle Orthod 69:491-506, 1999

52

109.Richardson A. A comparison of traditional and computerized methods of cephalometric analysis, European Journal of Orthodontics, Vol3, Issue 1, 1981,15-20 110.Ricketts R Perspectives in the clinical application of cephalometrics, Angle Orthod, 51:105-15, 1981 111.Rogers MB Duplication of X-rays by scanning, Journal of Clinical Orthodontics, 36:208-209, 2002 112.Rudolph D.J., Sinclair P.M., Coggins J.M. Automatic computerized radiographic identification of cephalometric landmarks, Am J Orthod Dentofacial Orthop 1998;113:173-9 113.Sagner S, Storr I, Benz C, Rudzki-Janson I Diagnostic image quality in comparison of conventional and digital cephalometric radiographs, Dentomaxillofac Radiol 27:27, 1998 114.Sandler PJ Reproducibility of cephalometric measurements, Br J Orthod, 15:105-110, 1988 115.Santoro M., Jarjoura K., Cangialosi T. Accuracy of digital and analogue cephalometric measurements assesed with the sandwich technique, Am J Orthod Dentofacial Orthop 2006;129:345-51 116.Sarver M. David- Video cephalometric diagnosis (VCD) : A new concept in treatment planning, ( Am J Orthod DentofacialOrthop. 1996 Aug, 110 (2), 128-136 ) 117.Sarver M. David& co.- Video imaging for planning and counseling in

orthognatic

surgery , J Oral Maxillofac Surg 1988,46,939

118.Sassouni V A classification of skeletal facial types, Am J Orthod, 55:109-23, 1969 119.Savage AW, Showfety KJ, Yancey J Repetead measures analysis of geometrically constructed and directly determined cephalometric points, Am J Orthod Dentofacial Orthop 91:295-9, 1987 120.Saynsu K, Isik F, Trakyali G, Arun T An evaluation of the errors in cephalometric measurements on scanned cephalometric images and conventional tracings, Am J Orthod, 29:105-108, 2007 121.Schulze R., Burkhardt G., Doll G. Landmark identification on direct digital versus film-based cephalometric radiographs : a human skull study, Am J Orthod Dentofacial Orthop 2002, 122:635-642 122.Sculzer Ralf & co. Landmark identification on direct digital versus film- based cephalometric radiographs : A human skull study, ( Am J Orthod DentofacialOrthop. 2002 Dec, 122 (6) 123.Seki K, Okano T Exposure reduction in cephalography with a digital photostimulable phosphor imaging system, Dentomaxillofac Radiol 22:127-130, 1993 124.Sekiguci T, Savara BS Variability of cehalometric landmarks used for face growth studies, Am J Orthod, 61:603-618, 1972 125.Setzer W.,Bratu Elisabeta,Bratu Em.- Analiza teleradiografiei de profil, (Ed.Helicom, Timisoara 1998) 126.Sinclair PM, Kilpelainen P, Philips C, White RP Jr, Rogers L, Sarver DL The accuracy of video imaging in orthognatic surgery, Am J Orthod DentofacialOrthop. 1995;107:177-85 127.Smith J.D., Thomas M.P., Proffit W.R. A comparison of current prediction imaging programs, Am J Orthod Dentofacial Orthop

2004;125:527-36

128.Snodell S., Nanda R., Currier G.F. A longitudinal cephalometric study of transverse and vertical craniofacial growth,( Am J Orthod DentofacialOrthop. 1993 May, 104 (5) : 471-483) 129.Stabrun AE, Danielsen K Precision in cephalometric landmark identification, Eur J

53

Orthod, 4:185-196, 1982 130.Steiner C. Cephalometrics for you and me, (Amer J Ortho, 39:729-755, 1953) 131.Steiner C. Cephalometrics in clinical practice, (Am J Orthod 132.Swennen G, Schutyser F, Hausamen J Threee Dimensional Cephalometry.A color Atlas and Manual, Springer Verlag 2006 133.Şerbănescu A, Corega C, Corega MA – Teleradiografia în Ortodonţie, Ed. Med Univ „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca, 2008 134.Stirrups DR A comparison of the accuracy of cephalometric landmarks location between two screen/film combinations, Angle Orthodontist, 59:211-215, 1989 135.Trpkova B., Major P., Prasad N., Nebbe B. Cephalometric landmark identification and reproducibility : a meta analysis, Am J Orthod Dentofacial Orthop 1997;112:165-70 136.Tsang KHS, Cooke MS- Comparison of cephalometric analysis using a non- radiographic sonic digitizer ( DigiGraph Workstation) with conventional radiography, The European Journal of Orthodontics 1999 ,21(1), 1-13 137.Turner PJ, Weerakone S An evaluation of the reproducibility of landmark identification using scanned cephalometric images, J Orthod 28:221-9, 2001 138.Tweed Ch. Clinical Orthodontics, The C.V.Mosby Company, Saint Louis , 1966 139.Usumez S., Orhan M. Inclinometer method for recording and transferring natural head position in cephalometrics, Am J Orthod Dentofacial Orthop

2001;120:664-670

140.Uysal T., Sari Z.-Posteroanterior cephalometric norms in Turkish adults, Am J Orthod Dentofacial Orthop 2005,127:324-32 141.Uysal T., Baysal A., Yagci A. Evaluation of speed , repetability, and reproducibility dgital radiography with manual versus computer-assisted cephalometric analyses, European Journal of Orthodontics 31:523-528, 2009 142.Van der Stelt P Principles of digital imaging, Dent Clin N Am, 44:237-248, 2000 143.Vinkka H, Koski K Inter and intraobserver variability in an x-ray craniometric analytical methods, Proc Finn Dent Soc, 70:156-60, 1974 144.Wahl N. Orthodontics in 3 millennia.Chapter 8 : The cephalometer takes its place in the orthodontic armamentarium, (Am J Orthod Dentofacial Orthop 2006,

129:574-580)

145.Vincent Am, West WC Cephalometric landmark identification error, Aust Orthod J 10(2):98-104, 1987 146.Visser H, Rodig T, Hermann KP Dose reduction by direct-digital cephalometric radiography, Angle Orthod 71: 159-163, 2001 147.Verbeek HPJ, Dibbetts JMH Error distribution of cephalometric landmarks articulare, basion and opisthion after superimpositioning on the foramen magnum, Eur J Orthod 19:600, 1997 148.Wenzel A, Gotfredsen E Digital radiography for the orthodontist, Am J Orthod Dentofacial Orthop, 121:231-235, 2002 149.West K.S, Mc Namarra Jr J.- Changes in the craniofacial complex from adolescence to midadulthood.A cephalometric study, Am J Orthod Dentofacial Orthop 1999,115:521-532 150.Wisth PJ, Boe OE The realibility of cephalometric soft tissue measurements, Arch Oral Biol, 20:595-599, 1975 151.Yen PKJ Identification of landmarks in cephalometric radiographs, Angle Orthod 30:35-41, 1960

54

152.Zetu Irina, Pacurar Mariana- Introducere in tehnica arcului drept.Analize necesare.,Ed.Sedcom Libris, Iasi, 1998

Referinte internet

156.www.radiomemory.com

161.www.risecorp.com

As.Drd. Mihnea Iacob Listă de articole publicate din tematica tezei de doctorat

1."Evaluarea cefalometrică computerizată a structurilor aparatului dento-maxilar" M.Iacob, G. Mihalache, Anca Indrei, Valentina Dorobăţ, Revista Româna de Anatomie, Nr.1/2010, p. 106-109, (categoria B CNCSIS, cod CNCSIS 470, www.revanatomie.ro )

2." Computer - processing of profile teleradiography for the diagnosis of dental-maxillary anomalies " M. Iacob, Valentina Dorobăţ Journal of Romanian Medical Dentistry, Vol 14, Issue 2/2010, p. 132-136 (categoria B+ CNCSIS, cod CNCSIS 152, www.medicinastomatologică.ro )

3. “Studiu comparativ al metodelor Tweed si Steiner in analiza cefalometrica” M. Iacob, Irina Zetu, Valentina Dorobat Revista Medico-Chirurgicală, vol. 113, Ian-Mar 2009, supliment Nr 2, supliment 2

56

Dr. Mihnea IACOB - CURRICULUM VITAE

NUME:Iacob PRENUME:Mihnea Cristian DATA SI LOCUL NASTERII: 17 XII 1978 , Iasi ADRESA: Iasi , Str. Pacurari20 , Bl. 4 , Sc. A , Et.4 , Ap.11 TELEFON: 0722447659

DIPLOME:

-1997 Diploma de bacalaureat obtinută la absolvirea Liceului Internat “C. Negruzzi”

Iaşi

-2003 Diploma de doctor-medic obţinuta la absolvirea Facultăţii de Stomatologie a Universităţii de Medicină si Farmacie “Gr. T. Popa” Iaşi

ACTIVITATE DIDACTICA :

- 2003 Doctorand , cu tema “Studiu asupra aportului cefalometriei computerizate in diagnosticul si tratamentul anomaliilor dentomaxilare” , conducător Prof. Dr. Valentina Dorobăţ

- 2004 Preparator universitar prin concurs la Catedra de Ortodonţie si Ortopedie Dento-

Facială a Facultăţii de Stomatologie de la Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr. T. Popa” Iaşi

- 2008 Asistent Universitar prin concurs la Catedra de Ortodonţie si Ortopedie Dento-Facială

a Facultăţii de Stomatologie de la Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr. T. Popa” Iaşi

ACTIVITATE MEDICALA :

- 2004 Medic stagiar, Spitalul “Sf. Spiridon” Iaşi

- 2004 2007 Medic rezident Ortodonţie şi Ortopedie Dento- Facială, Spitalul “Sf.

Spiridon” Iaşi

- 2007 Medic specialist Ortodonţie şi Ortopedie Dento- Facială, Spitalul “Sf. Spiridon”

Iaşi

ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ:

Membru al colectivului de redacţie la Revista Română de Ortodonţie şi Ortopedie Dento- Facială Autor al lucrarii de diploma cu titlul “Echilibrarea finala postortodontica”, Iasi 2003

Lucrări publicate :

1."Evaluarea cefalometrică computerizată a structurilor aparatului dento-maxilar" M.Iacob, G. Mihalache, Anca Indrei, Valentina Dorobăţ, Revista Româna de Anatomie, Nr.1/2010, p. 106-109, (categoria B CNCSIS, cod CNCSIS 470, www.revanatomie.ro )

57

2." Computer - processing of profile teleradiography for the diagnosis of dental-maxillary anomalies " M. Iacob, Valentina Dorobăţ Journal of Romanian Medical Dentistry, Vol 14, Issue 2/2010, p. 132-136 (categoria B+ CNCSIS, cod CNCSIS 152, www.medicinastomatologică.ro )

3. “Studiu comparativ al metodelor Tweed si Steiner in analiza cefalometrica” M. Iacob, Irina Zetu, Valentina Dorobat Revista Medico-Chirurgicală, vol. 113, Ian-Mar 2009, supliment Nr 2, supliment 2

4.”Valoarea ortopantomografiei în stabilirea secvenţei de erupţie a dinţilor permanenţi” M. Iacob, C. Romanec, Valentina Dorobăţ Revista Medico-Chirurgicală, vol. 111, Ian-Mar 2007, supliment Nr1, partea I

5.“Prezent si perspective ale cefalometriei computerizate si tomodensitometriei in ortodontie” ( Irina Zetu, J. Faure, Danisia Haba, L. Zetu, M. Iacob, R. Ilinca, Gabriela Pantelimon), Volum rez.Al X-lea Congres ANRO Bucuresti 24-26 septembrie 2004

6.“Aspecte radiologice in ageneziile dentare”, ( Valentina Dorobăţ, Mihnea Iacob, C. Romanec, Bogdan Dragomir), Volum Zilele Facultăţii de Medicină Dentară, Ed. “Gr.T.Popa”, Iasi, 2005

7. “Managementul zonei de sprijin in dentiţia mixtă”, ( Irina Zetu, Ioana Macovei, Mihnea

Zilele Facultăţii de Medicină Dentară, Ed. “Gr.T.Popa”, Iaşi,

Iacob, Anca Taşmoc),Volum

2005

8.”Aparatele miofunctionale si tratamentul ortodontic fix”, Irina Zetu, Iohana Rosu, B. Dragomir, M. Iacob, F. Iliopoulos, Volum Zilele Facultăţii de Medicină Dentară, Ed. “Gr.T.Popa”, Iaşi, 2006

9. Agenezia dentara si echilibrul aparatului dento-maxilo-facial”, Valentina Dorobat, C. Romanec, M. Iacob, B. Dragomir, Viviana Tesinschi, Medicina Stomatologica (Chisinau),vol1,nr1,Sept 2006

Lucrări prezentate- 17 Proiecte de cercetare

Membru al echipei Iasi a programului CEEX - STUDII TERAPEUTICE ORTODONTICE PRIVIND UTILIZAREA TERAPIEI POLIAGREGATE PENTRU TRATAMENTUL ASPECTELOR COMPLEXE ALE TULBURARILOR DIN SFERA MAXILO-FACIALA, 2006-2008

Participare la cursuri de perfectionare :

a arcului drept

metoda Swing-Planche”, Prof. Pierre Planche (Franţa) Iasi 25-27 Aprilie 2005 2. “Tratamentul anomaliilor dento-maxilare prin tehnici fixe.Exercitii pe arc si pe tipodont.” Iasi , Prof. V. Dorobăţ, Conf. Dr. I. Zetu, 23 Mai-03 Iunie 2005 3.“Tratamentul ortodontic al pacientului adult”, Dr. Mark Geserick, (Germania) Iasi, 11-12 Noiembrie 2005

1. “Modalitati de tratament a anomaliilor dento-maxilare prin tehnica fixa

58

4."Controlul vertical în ortodonţie – de la ocluzia deschisă la intruzia mecanică din tratamentul ocluziei adânci", Dr. Mark Geserick, Germania ,Iaşi, 23-24 Aprilie 2007

5.“Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara”, Iasi, 20-

21.03.2008

6. “Managementul fantelor labio-maxilo-palatine in Romania o abordare interdisciplinara”, Iasi, 23-25 Octombrie 2008 7.”Finishing : How to achieve excellence in orthodontic treatment”, Prof. Dr. Abbas Zaher (Egipt), Iunie 2009, Iasi 8.”Interrelaţii parodontologie-ortodonţie”, Prof. Paul Matout (Franţa), Octombrie 2010, Iaşi

LIMBI STRAINE:

-limba engleza

-limba franceza

Data: 15.08.2010

59