Sunteți pe pagina 1din 9

Academia de Studii Economice Bucuresti Facultatea de Marketing

Inflaie vs. omaj . Care este rul mai mare ?


Coordonator: Mirela Aceleanu Autor:

Grupa 1711

Bucuresti 2010

I. Inflatia
In conditiile in care guvernul controleaza politica monetara , principala amenintare in acest domeniu a devenit inflatia . Intotdeauna si pretutindeni, guvernul a fost principala cauza a deprecierii monetare . Desi au existat si in trecut caderi prelungite ale valorii monedei metalice, situatiile de inflatie majora au fost fie consecinta reducerii dimensiunilor monedelor metalice, fie aceea a emiterii unei cantitati excesive de bancnote , in ambele cazuri fiind de vina guvernul . Inflatia este un dezechilibru major prezent in economia oricarei tari, reprezentat de o crestere generalizata a preturilor si de scaderea simultana a puterii de cumparare a monedei nationale. Inflatia este un indicator final, care arata la sfarsit de an fiscal daca politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative, alaturi de politicile Bancii Centrale, se coordoneaza si conduc la o stabilitate a preturilor de consum . Cu toate ca orice crestere a preturilor este denumita inflatie , este important sa se faca o distinctie clara intre fortele care determina o crestere odata pentru totdeauna a nivelului preturilor si cele care pot cauza o crestere continua sau sustinuta a preturilor . Orice eveniment tinde sa impinga in sus nivelul preturilor este numit soc inflationist . Taxa prin inflatie si rata negativa a dobanzii reprezinta subventii implicite pentru cei care nu rezista financiar . Intreprinderile nerentabile sunt interesate in a creste pretul intr-un ritm mai rapid decat dinamica costurilor ( salariilor ) si, in plus , formeaza un lobby puternic pentru obtinerea de credite ieftine . In momentul in care politica de stabilizare este orientata spre combaterea inflatiei si politica monetara devine mai aspra , arieratele formeaza un mijloc pentru intreprinderi de a continua sa obtina credit cu cost zero si, de asemenea , le permit sa ridice continuu preturile . Mai mult , intreprinderile neprofitabile vor privi inclusiv diminuarea ratelor real negative ale dobanzii ca pe un soc major, intrucat aceasta inseamna o reducere substantiala a subventiilor implicite . Hayek Friedrich A. Von si Friedman Milton ne informeaza in Constitutia libertatii , respectiv in Liber sa alegi . Un punct de vedere personal cine este autorul principalei amenintari ( inflatia ) care nedetectata la timp poate distruge societatea , printre exemple putandu-se enumera : hiperinflatia din Rusia si Germania de dupa primul razboi mondial cand preturile se dublau , sau chiar mai mult , de pe o zi pe alta hiperinflatia din China dupa cel de-

al doilea razboi mondial i-a usurat conducatorului Mao victoria asupra lui Chiang Kai-shek , inflatia din Brazilia , unde a atins aproape 100% in 1954 , a adus guvernarea militara . O cota a inflatiei mult mai mare a contribuit la rastunarea lui Allende in Chile in 1973 si a Isabelei Peron in Argentina in 1976, urmate in ambele tari de asumarea puterii de catre junte militare . Situatiile de inflatie majora au fost fie consecinta reducerii dimensiunilor monedelor metalice, fie aceea a emiterii unei cantitati excesive de bancnote , autorul este guvernul , acesta fiind cel care controleaza politica monetara , cu toate acestea nici un guvern nu vrea sa accepte raspunderea producerii inflatiei, nici macar a uneia mai putin periculoase , acesta gasind intotdeauna scuze precum oamenii de afaceri lacomi , sindicate hraparete , consumatori risipitori, seicii arabi, toate acestea putand duce la cresterea preturilor unor produse, ele insa nu pot produce cresterea preturilor bunurilor, in general . Ele pot provoca scaderi sau cresteri de moment ale ratei inflatiei , dar nu pot provoca inflatie continua pentru un motiv destul de simplu si anume ca nici unul dintre presupusii vinovati nu sunt in posesia unei tiparnite , nici unul nu poate autoriza legal un contabil sa inscrie in registre intrari echivalente cu banii tipariti . Tratamentul inflatiei este unul usor de stabilit , dar dificil de infaptuit . Asa cum o crestere excesiva a masei monetare este principala si singura cauza a inflatiei, tot asa reducerea ratei de crestere monetara este principalul si singurul tratament al inflatiei . Guvernul trebuie sa mareasca masa monetara mult mai incet , dar problema este aceea de a avea vointa politica de a lua masurile necesare , dar odata ce inflatia este intr-un stadiu avansat, tratamentul dureaza mai mult , iar efectele secundare ale inflatiei sunt mai dureroase . Masuri antiinflationiste A) Masuri de reducere a excesului de cerere agregata: - politica monetara riguroasa, de natura sa evite excedentul de moneda in economie; - politica bugetara a statului, orientata spre reducerea deficitului bugetar, spre mentinerea la un nivel a cheltuielilor publice, in perioada respectiva, si spre ridicarea, in anumite limite, a nivelului impozitelor si taxelor, care sa franeze cresterea cererii si a preturilor; - politica dobanzilor la creditele acordate, prin care sa nu se ajunga la o micsorare artificiala a ratei dobanzii si la ieftinirea creditului; B) Masuri de stimulare a cresterii ofertei:

- o politica de salarizare corelata cu rezultatele economice obtinute prin munca, prin care sa se evite cresterea costurilor medii; - cresterea capacitatii de adaptare a aparatului de productie la cerintele pietii; - stimularea extinderii potentialului de productie, prin investitii de capital in mijloacele de productie performante, prin forta de munca ntr-o structura de calificare noua, inovatii, prin cresterea productivitatii factorilor de productie. Consecintele inflatiei Consecintele inflatiei sunt: scaderea puterii de cumparare a populatiei; redistribuirea veniturilor si avutiei; este stimulata nclinatia spre consum si este descurajata nclinatia spre economisire; inflatia avantajeaza debitorii (in moneda national); rata dobanzii este influentata de rata inflatiei. Consecintele inflatiei pe care le suporta populatia, viata social-economica n ansamblul ei sunt cunoscute sub denumirea de cost al inflatiei.

II. Hiperinflatia
Validarea monetara a inflatiei in curs poate uneori sa scape de sub control , iar in cazurile extreme acest fapt duce la hiperinflatie , situatie in care inflatia este atat de rapida, incat banii inceteaza sa mai fie practic utili ca un mijloc de schimb si de stocare a valorii . In unele tari au inceput sa se inregistreze an dupa an rate tot mai alarmante ale inflatiei care au atins, in unele cazuri , cifre record precum 50% , 100% , 200% sau chiar mai mult . In anumite situatii , s-a dovedit totusi ca aceste rate ale inflatiei puteau fi gestionate, pe masura ce oamenii isi ajustau contractele in termeni reali .

III. Somajul
Somajul este termenul folosit in cazul lipsei ocupatiei platite (locurilor de munca) pentru fortele apte si calificate corespunzator pentru munca. Acest fenomen este caracterizat prin faptul ca o parte din populatie este in cautarea unui loc de munca. Cand aceasta situatie ia proportii apar

probleme economice serioase n cadrul regiunii sau statului respectiv, prin cresterea cheltuielilor sociale de ntretinere a somerilor. Masuri de combatere
1. Somajul determinat de conjunctura economica, cand cererea se reduce pe piata

economica, se poate printr-o politica fiscala flexibila de a echilibra pierderile provocate prin reducea vanzarilor. In SUA aceasta politica este mai flexibila n comparatie cu Europa, daca aceasta politica este aplicata rational va exclude posibilitatea repetarii zilei de vinerea neagra pe Wall Street SUA la data de 25 octombrie 1929, cand a izbucnit o criza economica mondiala ce a dus la falimentarea bancilor, devalorizarea valutei. Acest fenomen binenteles nu asa de intens a fost observat ncepand din anul 1970 si n Germania cand impozitele mari, somajul care creste si salariile mari, ce determina ca preturile ridicate a produselor germane nu puteau concura cu cele produse mai ieftin n alte tari.
2. O masura pentru combaterea somajului structural, este stabilirea unor tarife flexibile de

salarizare, prin colaborarea mai buna dintre sindicate si conducerea firmelor, ca tarifele sa fie reglate n functie de gradul ratei de inflatie. Metoda prelungirii scolarizarii elevilor si pensionarea timpurie a angajatilor s-a dovedit pe o perioada mai lunga de timp ca o masur costisitoare si neeficace. O alta masura de reducere a somajului a fost crearea serviciilor mai scurte de 8 ore cu scopul ca un post sa fie ocupat de doi angajati.
3. Masuri politice active pentru reducerea somajului sunt:

la noii angajati este un timp de proba, timp n care primesc o retributie mai mica, flexibilitate a timpului de lucru, usurarea desfacerii contractului de munca si tarife de salarizare flexibile dupa conjunctura economica

instruirea si trenarea somerilor n felul n care trebuie sa-si caute un loc de munca integrarea n acest proces a celor care traiesc n tara si au o cetatenie straina ridicarea nivelului de calificare si pregatire a scolilor

In multe situatii, masurile active au ca efect sporirea numarului si a intensitatii barierelor de pe piata muncii, accentuand somajul.

Eliminarea tuturor barierelor de pe piata muncii (normele specifice legislatiei muncii), ar avea drept consecinta eliminarea oricarei forme de somaj involuntar, sporirea competitiei dintre salariati pentru cele mai bune locuri de munca (salarii si conditii de munca superioare), sporirea competitiei dintre angajatori pentru cei mai buni salariati, efectele fiind cresterea productivitaii muncii, reducerea birocratiei, cresterea generalizata a veniturilor reale ale populatiei si va fi stimulata dorinta oamenilor de a se instrui.

IV. Inflatie vs somaj


Inflatia , somajul si cresterea economica sunt cele mai importante probleme ale macroeconomiei contemporane . Trebuie sa precizez faptul ca somajul si inflatia sunt corelate indeaproape, cel putin pe termen scurt , deoarece incercarile de a reduce somajul au fost adesea insotite de o crestere a inflatiei, iar incercarile de a reduce inflatia au generat adesea la somaj mai mare care temporar poate fi chiar periculos . Inflatia este distrugatoare , in special in momentul cand nu este asteptata, deoarece distorsioneaza functionarea sistemului de preturi, creeaza o redistributie arbitrara de la debitori la creditori, incita mai curand la speculatii si mai putin la desfasurarea unei activitati de investitii productive si este de obicei greu de eliminat, pe de alta parte somajul este de asemenea , indezirabil ( nu tocmai de placut ) , deoarece distorsioneaza vietile unor oameni si este asociat cu o pierdere irecuperabila a productiei reale . Unul dintre motivele pentru care inflatia este atat de nimicitoare este acela ca unii oameni au mari profituri atunci cand altii pierd, societatea impartindu-se astfel intre invingatori si invinsi . Castigatorii considera ca reusitele de care se bucura sunt rezultatul firesc al intuitiei, prudentei si initiativei proprii . Ei considera , de asemenea , ca lucrurile neplacute , cum ar fi cresterea preturilor produselor pe care le cumpara sunt produse de forte din afara controlului lor . Aproape toti vor spune ca sunt impotriva inflatiei , ceea ce in general inseamna ca ei sunt impotriva lucrurilor neplacute cu care au avut de a face . Pe masura cresterii inflatiei , mai devreme sau mai tarziu ea va produce atat de mult rau edificarii societatii, va crea atat de multa nedreptate si suferinta, incat oamenii vor cere tot mai puternic sa se faca ceva in privinta inflatiei . De multi ani economistii afirma existenta unei corelatii negative ntre rata inflatiei pe de o parte si rata somajului din economie, pe de alta parte. Cu alte cuvinte, nivele ridicate ale

somajului sunt asociate cu nivele scazute ale inflatiei si invers. Relatia dintre inflatie si somaj este reprezentata prin curba Philips, dupa numele primului economist . Analizand serii de date ale inflatiei si somajului, economistii au remarcat faptul ca legatura inversa, stabila, ntre cei doi indicatori nu este ntotdeauna valabila. O interpretare alternativa a acelorasi date ar fi aceea ca, n timp ce legatura ntre inflatie si somaj exista la un anumit moment, pozitia curbelor este determinata si de un numar de alti factori. Cu ajutorul curbelor Philips pentru un anumit nivel al inflatiei se poate determina nivelul NAIRU, dar se pot elabora si anumite politici macroeconomice. Curba Phillips pe termen scurt arata ca rata somajului este cu atat mai mica cu cat salariile cresc mai repede. Cu alte cuvinte, exista o legatura inversa ntre rata somajului si rata cresterii salariilor. Astfel, n problema inflatiei determinanta este credibilitatea guvernului, care prin masurile si anunturile efectuate influenteaza comportamentul agentilor economici. Atata timp cat guvernul este credibil, agentii economici si formeaza anticiparile plecand de la anunturile acestuia, si de aici posibilitatea de a concepe politici de crestere economica viabile. In schimb daca agentii economici observa ca actiunile guvernului nu corespund realitatii, atunci ateptarile acestora se adapteaza realitatii si nu anunturilor, si de aici imposibilitatea guvernului de a implementa politici credibile de dezvoltare economica .

V. Concluzie
Inflatia, somajul sunt cele mai importante probleme ale economiei contemporane , acestea fiind insa si intr-o stransa legatura una cu cealalta , influentandu-se reciproc , reducerea somajului conduce la o crestere a inflatiei , iar reducerea inflatiei a generat un somaj mult mai mare . Cu toate acestea cred ca inflatia este mult mai daunatoare , deoarece influenteaza toate categoriile de oameni , in timp ce somajul afecteaza doar o singura categorie si oricat s-ar incerca somajul va exista intotdeauna , deoarece sunt unele persoane care prefera sa nu munceasca , deoarece nu este nevoie sa o faca , ori cred ca salariul pe care l-ar primi este mult prea mic pentru munca prestata , notiunea de somaj voluntar existand intotdeauna . Atat inflatia cat si somajul sunt cauze care impiedica dezvoltarea economiei si edificarea societatii , una intr-o mai mare sau mai mica masura in functie de tara . Un exemplu pentru care efectele inflatiei sunt mult mai daunatoare este cazul Romaniei si cel al Poloniei . Romania se

situeaza pe penultimul loc in randul statelor UE in functie de productivitatea muncii pe angajat, desi numarul mediu de ore lucrate saptamanal e mai mare decat in Polonia . Noi am mers pe calea celei mai ridicate inflatii din Europa, in timp ce Polonia a mers tocmai invers, somajul fiind de 17,7% .Stabilitatea macroeconomica a fost obtinuta in Romania transformandu-se somajul in povara fiscala. Ca urmare, avem salariile mici si sigure preferate de romani in sondaje - 1,5 euro pe ora. Polonia s-a debarasat de lucratorii a caror munca aducea o valoare adaugata scazuta si, pe aceasta baza, le-a marit salariile celorlalti - 3 euro pe ora. Dar nici pe disponibilizati nu-i lasa de izbeliste, ci incearca sa atraga cat mai multi investitori straini care sa le creeze locuri de munca , in concluzie Romania neajungand inca la aceleasi rezultate precum celelalte tari .

Bibliografie

LIPSEY, G. Richard , CHRYSTAL, K. Alec - Principiile economiei , Editura economica , 2002;

HAYEK, Friedrich A. von - Constituia libertii, Institutul European, Iai, 1998; FRIEDMAN, Milton - Liber s alegi. Un punct de vedere personal, Editura All, Bucureti, 1998;

DIANU, Daniel - Transformarea ca proces real, IRLI, Bucureti, 1996; ro.wikipedia.org/wiki/Inflaie ro.wikipedia.org/wiki/omaj