Sunteți pe pagina 1din 13

Ipostazele si nivelurile psihicului Psihicul NU este omogen,uniform, nediferentiat, linear.Psihicul cunoaste o mare diferentiere si neuniformitate existentiala si functionala.

Ipostazele psihicului: Psihic constient Psihic subconstient Psihic inconstient Constiinta este o forma suprema de psihic , acea forma prin care se realizeaza integrarea subiectivactiva a tuturor fenomenelor vietii psihice si care permite raportarea continua a individului la mediu. Notiunea de constiinta se aplica doar la om. (constiinta = procesarea constienta) Caracteristicile constiintei: Procesarea constienta este o procesare cu stiinta.Ea presupune includerea particularului in general si identificarea generalului in particular. Procesarea constienta este o procesare cu scop, sau orientata spre scop.Scopurile izvorasc din realitate, din interactiunea omului cu mediul, nu din propria constiinta.Calitatea, claritatea si precizia scopurilor, depind de experienta, de necesitatile si particularitatile individului. Constiinta este o procesare anticipativa a realitatii, prin aceasta deosebirea dintre om si animal fiind esentiala, ireductibila. Constiinta are un caracter planificat.(omul isi organizeaza activitatea mental, o fragmenteaza in elemente componente, stabileste succesiunea realizarii lor, a ierarhiei lor, precizeaza scopul activitatii respective in raport cu alte activitati anterioare, sau care urmeaza sa fie realizate. Constiinta are un caracter creator.Omul proceseaza realitatea cu scopul de a o modifica, schimba, adapta, necesitatilor sale.

Caracteristicile procesarii constiente


Procesare cu stiinta Procesare cu scop Procesare anticipativa Procesare planificata Procesare transformativa

Functiile constiintei

Informational-cognitiva Finalista Anticipativ predictiva Reglatorie Creativa

In realizarea acestor particularitati intervin aproape toate procesele psihice: Procesare cu stiinta arata importanta proceselor cognitive Scopul exprima dorintele, necesitatile subiectului, antrenand planul afectiv-motivational Caracterul anticipat si creator evidentiaza prezenta imaginatiei creatoare Caracterul planificat prezenta gandirii Exista doua forme principale ale constiintei: Constiinta individuala, sau constiinta individului (este constiinta fiecarui om, oglindind conditiile specifice in care acesta a trait, , a evoluat, si si-a insusit in mod personal cultura colectivitatii.Ea desemneaza felul individual in care simtim, stim, traim, intentionam, executam ceva). Constiinta sociala Formele constiintei individuale: Constiinta obiectelor (omul isi da seama de obiectele care il inconjoara, de valoarea si semnificatia lor) Constiinta de sine (isi da seama de propria persoana, de locul ocupat in relatiile cu altii) Constiinta altuia (isi da seama de existenta altor aomeni, care la randul lor au cunotinte, atitudini, nazuinte) Constiinta de grup (isi da seama de colectivul in care traieste , de particularitatile acestuia, de scopul lui) In plan subiectiv constiinta individuala se realizeaza in faze presupunand niveluri si grade diferite de luciditate sau intelegere. Stare de maxima acuitate si claritate a constiintei (starea de veghe) Stare de acuitate moderata, sau minima (starea de atipire) Umbrita, intunecata, slabita(stari de boala, de febra) Total abolita (coma) Subconstientul cuprinde toate actele , care candva au fost consitente, dar care in prezent, actual se desfasoara in afara controlului constient Subconstientul cuprinde toate acele cate care au trecut prin filtrul constiintei, si care se afla intr-o stare latenta, de virtualitate psihica, dar care ar putea oricand redeveni activa. Rolul subconstientului este acela de a media trecerile de la inconstient spre constient si invers. Inconstientul este nivelul primar, bazal, de profunzime a organizarii psihicului, care, desi aconstient, influenteaza viata psihica. Inconstientul este acea formatiune psihica ce cuprinde tendintele ascunse, conflicetele emotionale generate de resorturile intime ale personalitatii. Intre constient si inconstient exista urmatoarele tipuri de relatii:

Relatii circulare[continutul constientului poate trece in inconstient, urmand ca, in urma transformarii lui, sa treaca din nou in constient (nu neaaparat tot continutul)] Relatii de integrare si dominare unconstientului de catre constient Relatii de dominare a constientului de catre inconstient Relatii de echilibru si usoara pendulare intre constient si inconstient Exercitii: 1.Usor, triunghiular,lemn,metal, 2.Elastic,piele sau deviat,metal,carabine,curea 3.Este o curea, din piele, flexibila,este maro,cusaturi,culori asemenatoare,catarame argintii,stransa Constiinta obiectelor se manifesta mai slab la inceputul exercitiului.Pe masura ce subiectul isi foloseste mai multe simturi, si interactioneaza mai mult cu obiectul primit, reuseste sa descopere mai precis insusirile obiectului.Simtul definitoriu este vazul, care releva cele mai multe insusiri, in cel mai rapid timp. Descoperirea insusirilor depinde si de personalitatea subiectului, acesta neavand rabdare sa numeasca toate caracteristicile obiectului, sau sa-l cerceteze cu atentie.Deasemenea, depinde si de constiinta individuala in mare masura, subiectul posedand cunostinte care sa-I permita o identificare mai usoara a obiectului.

1. SENZATIILE Sunt procese psihice elementare prin care se semnalizeaza separat, sub forma unei imagini simple si primare, insusirile complete ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe a acestora asupra analizatorilor. Analizatorul este un ansamblu care poseda o structura si functii specifice specializate in producerea senzatiilor. Senzatiile duc la aparitia imaginii senzoriale.La omul adult senzatiile nu sunt senzatii pure, ci sunt implicate intr-o serie de procese mai complexe, cum ar fi perceptiile. Cunoasterea insusirilor senzatiilor permite intelegerea rolului lor in activitatea omului, si gasirea unor cai de optimizare a desfasurarii lor. Insusirile senzatiilor Calitatea Este insusirea care diferentiaza o senzatie de alta.Ea depinde de doi factori principali: o Natura stimulilor din mediul ambiant (unde electromagnetice,vibratii ale aerului,substante volatile, etc) o Specificul functionarii fiecarui analizator Intensitatea Intensitatea senzatiei este proportionala cu cea a stimulului.Daca trebuie sa creasca intensitatea senzatiei, atunci trebuie sa fie si sporita puterea simtului.Intensitatea mai depinde si de starea generala a organismului si gradul de sensibilitatea al analizatorului din acel moment. Durata Durata senzatiei corespunde , in general, duratei actiunii stimulului.Trebuie insa, sa se tina seama si de perioada de latenta(senzatia nu apare imediat dupa actiunea stimulului, ci dupa un interval de circa 100-150 miimi de secunda) si perioada de postactiune(senzatia se mentine inca cateva miimi de secunda dupa incetarea actiunii stimulului). Tonalitatea afectiva Senzatiile sunt insotite de trairi afective placute sau neplacute.Aceatsa depinde pe de-o parte de natura stimulului, dar si de experienta anterioara a subiectului, si de atitudinile pe care si le-a format. Valoarea informationala Se refera la faptul ca senzatiile reflecta: o Insusiri ale obiectelor exterioare, si pe aceasta baza miscarile si actiunile pot fi eficiente o Gradul de incordare musculara si directia de orientare a miscarilor o Stari interne legate de satisfacerea trebuintelor fundamentale Senzatiile sunt grupate in urmatoarele categorii: 1. EXTEROCEPTIVE (auditive,vizuale,gustative,tactile,provocate de insusirile obiectelor) 2. PROPRIOCEPTIVE (provocate de starile tensionale de la nivelul articulatiilor si al sistemului osteomuscular) 3. INTEROCEPTIVE (foame,sete,durere viscerala)

Caracterul constient Este o insusire a senzatiilor care apare numai dupa ce s-au dezvoltat alte procese psihice, ca de exemplu : o Gandirea o Memoria o Mecanismele limbajului La inceputul vietii senzatiile nu pot fi constientizate.Intre 1 si 3 ani apare constiinta, si senzatiile incep sa fie percepute.La adult multe senzatii sunt inconstiente, doar unele ajung sa fie constientizate

IMAGINATIA Imaginatia este un proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini si proiecte noi , pe baza combinarii si transformarii experientei. Memoria este cea care ofera material de combinare pentru imaginatie. Gandirea Prin gandire omul cunoaste si intelege ceea ce este esential, necesar,general din realitatea existenta, sau ceea ce este ipotetic,posibil, dar fundamental. Gandirea, inteligenta ofera idei si date asupra realului si ghideaza intr-o anumita masura transformarile imaginative. Imaginatia Imaginatia exploreaza cu precadere necunoscutul, posibilul , viitorul. Imaginatia participa la elaborarea ipotezelor, la gasirea unor strategii si procedee practice de rezolvare a problemelor. Imaginatia are o interactiune speciala cu afectivitatea.Momentele de intense trairi afective sunt urmate de un maximum al productivitatii imaginative. Imaginatia realizeaza o procesare speciala a datelor initiale provenite din experienta, datorita nu numai interactiunilor complexe ci si unor procedee proprii. Spre deosebire de gandire, care dispune de operatii, imaginatia dispune de procedee numeroase si variante. Un procedeu imaginativ este este un mod de operare mintala, presupunand o succesiune mai mult sau mai putin riguroasa de compuneri, descompuneri si recompuneri,de integrari si dezintegrari care duc la rezultate variabile cantitativ si calitativ.

Preocedee imaginative: Aglutinarea o noua organizare a unor parti usor de indentificat si care au apartinut unor lucruri, fiinte, fenomene (sirena, centaur) Amplificarea sau diminuarea modificarea dimensiunilor unei structuri initiale, obtinandu-se efecte noi Multiplicarea sau omisiunea modificarea numarului elemntelor pastrandu-se identitatea lor.Efectul noi rezulta din inmultirea unor compenente sau eliminarea unora. Diviziunea si rearanjarea - Diviziunea i rearanjarea; primul procedeu const n gsirea unor noi criterii de difereniere a componentelor unor obiecte existente, selectarea unora dintre ele i transformarea lor n produse noi. Astfel, pornindu-se de la funciile organismului uman, s-a realizat n tehnica braul mecanic. Rearanjarea presupune pstrarea elementelor unei structuri cunoscute, dar dispunerea lor ntr-o alta poziie. De exemplu, construirea unor autoturisme cu motor n faa sau n spate. Substituirea inlocuirea intr-o structura existenta a unui element sau a unei functii cu ceva nou. Modificarea presupune pastrarea neschimbata a unor componente si functii ale obiectelor cunoscute si modificarea altora. Schematizarea este un procedeu folosit in proiectarea tehnica , in grafica, in arhitectura.Consta in selectia numai a unor insusiri si omiterea cu buna stiinta a altora pentru a servi mai bine activitatii omului Analogia presupune mai intai relevarea insusirilor comune a doua obiecte sau fenomene, si a celor cunoscute numai la unul din obiecte. Apoi, pe baza nsuirilor comune, se pot trage concluzii referitoare i la prezena celorlalte nsuiri ale celui de-al doilea obiect, care nu pot fi cunoscute direct. Pe baza unui astfel de procedeu, s-a elaborat prin analogie cu cosmosul modelul atomului, care a permis cunoaterea multor aspecte relaionale ntre particulele sale elementare. Empatia o transpunere imaginara in plan perceptiv, intelectiv, afectiv in altceva, acest altceva putand fi o alta persoana , un obiect , un fenomen, facilitand descoperirea de noi aspecte si intelesuri

Produsul procesului imaginativ exprim particularitile desfurrii acestuia i, prin urmare, este un proiect mintal, adica o mbinare caracteristic de imagini i ideicaracterizat prin noutatea, originalitate i specificitate personal. Formele principale ale imaginatiei n urma complexelor transformri imaginative se obine un produs final care are urmtoarele caracteristici eseniale care l deosebesc de produsele gndirii Formele involuntare: visul din timpul somnului si reveria Formulele voluntareL reproductiva, creatoare, visul de perspectiva Visul din timpul somnului

Subiecte rezolvate Definiti gandirea si prezentati caracteristicile generale ale acesteia.Comentati una dntre caracteristicile gandirii.

Gandirea este un proces cognitiv superior , care inglobeaza datele cunoasterii perceptive,valorifica imaginile din reprezentare, dar in desfasurarea ei se poate dispensa de raporturile perceptive directe. Este procesul psihic ce se desfasoarea intr-un plan mintal, intern, subiectiv, uzand de judecati, rationamente, operatii cognitive cu ajutorul carora realizeaza o procesare profunda a realitatii. Gandirea ajuta la cunoasterea lumii impreuna cu celelalte instrumente psihice cum ar fi, senzatia, perceptia, reprezentarea memoria sau imaginatia.Totusi, comparativ cu celelalte procese psihice, gandirea este mult mai complexa Gandirea are caracter procesual, in sensul ca, activitatea rationala a omului, porneste de la o premisa necunoscuta, si este indreptata spre realizarea unui obiectiv. Procesarea gandirii este de doua tipuri : Ascendenta repreznita un demers inductiv, de la particular la general, de la fapte si date concrete, spre generalitati tot mai cuprinzatoare. Descendenta reprezinta un demers de tip deductiv, din anumite legi se decu trasaturi ale unor categorii de obiecte sau fenomene. Gandirea are un caracter mijlocit deoarece, in raport cu celelalte procese psihice, ea este cea care le mijloceste si influenteaza pe toate celelalte.Ea atribuie un inteles imaginilor perceptive, se implica activ in marea majoritate a procedeelor imaginatiei, directioneaza fluxurile afectiv-motivationale, contribuie la realizarea reglajului voluntar. Caracterul mijlocit al gandirii este asigurat prin cunostintele si informatiile acumulate in lucrarile stiintifice Caracterul abstract-formal al gandirii Gandirea se ghideaza dupe reguli si norme ale logicii, este o gandire propozitionala, , emite judecati ipotetico-deductive, avanseaza ipoteze pe care incearca sa le vrifice. Se refera la abilitatea de a lasa la o parte , de a face abstractie de restul, si de a se concentra asupra unor elemente esentiale ale unui obiect. Caracterul finalist al gandirii De ce gandim de fapt?Fireste, gandim pentru a gasi solutii la problemele cu care ne confruntam, deci, demersurile noastre au finalitate, un scop bine definit, elaborarea unui model mintal, a unor explicatii si a unor raspunsuri cu privire la implicatiile, consecintele situatiilor problematice.

17. Analizati modalitatile de operare ale gandirii.Comentati si exemplificati una dintre acestea. Gandirea este un proces cognitiv superior , care inglobeaza datele cunoasterii perceptive,valorifica imaginile din reprezentare, dar in desfasurarea ei se poate dispensa de raporturile perceptive directe. Este procesul psihic ce se desfasoarea intr-un plan mintal, intern, subiectiv, uzand de judecati, rationamente, operatii cognitive cu ajutorul carora realizeaza o procesare profunda a realitatii. Gandirea ajuta la cunoasterea lumii impreuna cu celelalte instrumente psihice cum ar fi, senzatia, perceptia, reprezentarea memoria sau imaginatia.Totusi, comparativ cu celelalte procese psihice, gandirea este mult mai complexa Gandirea este procesul psihic ce dispune de cel mai vas sistem de operatii.Superioritatea si pozitia unui proces psihic in ansamblul vietii psihice a omului este data de sistemele operatorii de care dispune. Operatiile gandirii actioneaza in cupluri operatorii ce se completeaza reciproc, analiza si sinteza, abstractizarea si generalizarea,inductia si deductia. Analiza si sinteza Prin analiza insusirilor esentiale ale unui obiect sau ale unei clase de obiecte, acestea sunt separate, ordonate mintal, dupa anumite criterii, dupa un anumit model, si sunt sintetizate, refacute la fel, sau in mod diferit, in functie de cerintele activitatii intelectuale.Sinteza se defineste ca fiind recompunerea mintala a obiectului din insusirile lui initiale. Atat analiza, cat si sinteza au ca instrument principal de mediere pe plan intern cuvantul, limbajul intern. Comparatia Comparatia implica evidentierea asemenearilor si deosebirilor esentiale dintre minimum doua obiecte, persoane, evenimentem, fenomene, situatii, dupa minim un criteriu comun. Comparatia poate intervenii si intre doua ipostaze ale aceluiasi obiect, persoana dupa minimum un crteriu comun. Comparatia se foloseste in argumentarea de tipul dacaatunci, menita sa puna in evidenta o anumita calitate, pozitieetc.. Abstractizarea si generalizarea Sunt consinuari in plan menatl ale analizei si sintezei. Constituie cele mai complexe operatii ale gandirii, si au un caracter forma, se desfasoarea exclusiv in plan mintal, sunt tipice pentru procesarea de tip ascendent. Selectivitatea este maximala prin abstractizare(abstractizarea inseamna retinerea a ceva si lasarea la o parte a altceva.) iar generalizarea se refera la clase, categorii foarte largi de obiecte-fenomene.( este operatia prin care extindem o relatie stabilita intre doua obiecte sau fenomene asupra unei intregi

categorii. Mai vorbim de generalizare si atunci cand includem un element particular intr-o clasa mai larga de obiecte, fenomene sau insusiri.) Inductia si deductia Sunt operatiunile care descriu cel mai bine evolutia gandirii pe verticala cunoasterii. Inductia organizeaza datele observatiei sau experientei si le claseaza sub forma de concepte Deductia descrie demersul descendent al gandirii pe verticala cunoasterii. Din punct de vedere psihologic, inductia si deductia constituie demersurile operationale care stau la baza formarii conceptelor empirice si stiintifice. Exempluficati: Comparatia Asa cum spuneam, comparatia implica evidentierea asemanarilor si deosebirilor esentiale dintre minimum doua obiecte, persoane, evenimente, fenomene, situatii, dupa minim un criteriu comun. Din comparatie deriva nu numai operatiile simple ale gandirii, cum ar fi serierea, clasificarea ci si altele mai complexe precum generalizarea.comparatia se formeaza in procseul insursirii generalului, esentialului, proces realizat treptat, gradual. Comparatia incepe cu un act sintetic (corelarea insusirilor) consinuta cu unul alalitic ( de desprindere a asemanarilot si deosebirilor pe baza unui criteriu), si se finalizeaza printr-o noua sinteza si generalizare.

51. Analizati legatura dintre temperament si personalitate Temperamnetul este latura expresiva a personalitatii, este trasatura care echilibreaza personalitatea. Din punct de vedere psihobiologic, personalitatea este determinata de functiile biologice iar temperamentul este considerat starea emotionala caracterisitca a unui individ dezvoltata in primul stadiu al copilariei, sau aparuta la nastere. Temperamentul desemneaza latura dinmaico-energetica a personalitatii.El este inascut, dar nu se manifesta in acelasi mod pe tot parcursul vietii..El evoluaza in raport cu intregul organism si sistemul nervos, astfel incat trasaturile temperamentale se maturizeaza sint delipn reliefate la sfarsitul adolescentei, se mentin constante pana spre batranete, cand se aplatizeaza datorita pierderii vitalitatii. Trasaturile temperamentale nu sunt bune sau rele, de dorit sau indizerabile, ci ele constituie fundamentul personalitatii individului. Desi au fost categorisite, totusi, trebuie sa nu uitam faptul ca nu exista temperamente pure, ci trasaturile coexista in fiecare persoana, dar se manifesta mai prgenant unele sau altele.

Conform lui Hipocrate, temperamentul este determinat de nivelul a patru fluide umane sau umori Sangele este asociat cu un temperament plin de voiciune sau sangvinic. Flegma este corespunzatoare unui temperament calm sau flegmatic. Bila neagra caracterizeaza un temperament depresiv sau melancolic. Bila galbena defineste un temperament nervos sau coleric. Sangvinicul Personalitatea sangvinica este caracterizata prin spontaneitate, optimism, entuziasm, energie la cote maxime, flexibilitate in modul de gandire, cautarea de nou, impulsivitate si curiozitate. Toate aceste trasaturi sunt asociate cu anumite gene influentate de nivelul de dopamina. Oamenii sangvinici au de obicei fete expresive. Cuvintele lor preferate sunt ''aventura'', ''energie'', ''nou'', ''distractie'', ''activitate'', ''calatorie''. Flegmaticul Personalitatile de tip flegmatic sunt in principal definite prin aptitudinile lor sociale, capacitatea de asi exprima sentimentele si a citi alte persoane dupa expresiile fetei si limbajul corpului. Flegamticii se pricep de minune sa faca legatura intre fapte si au capacitatea de a vedea "imaginea de ansamblu" a unei probleme sau situatii. Ei au o mare capacitate de empatie, de a-i ingriji pe ceilalti, sunt agreabili si expresivi din punct de vedere emotional. Unele dintre aceste trasaturi de personaliatte sunt legate de estrogen, care este prezent atat la femei, cat si la barbati. Din punct de vedere fizic, flegmatici au pielea neteda, buze pline, fata rotunda si nas mic. Cuvintele lor preferate sunt "pasiune", "pasional", "sensibilitate" si "dulce". Colericul Tipul coleric este asociat cu nivelul de testosteron din organism, care, de asemenea, este prezent la barbati si femei. Colericii sunt oameni directi, concentrati asupra sarcinii pe care o au de indeplinit, duri, analitici, logici si au o mare capacitate de a elabora strategii. Sutn foarte curajosi si le place competitia. Fizic, ei au adesea maxilare patrate, pometi mari si fruntea mare. Folosesc des cuvinte ca "inteligenta", "ambitie", "provocare". Melancolicul Cei care apartin tipului melancolic, tind sa fie calmi, loiali si ordonati. Melancolicii sunt precauti si se poarta intotdeauna dupa normele conventionale ale societatii. Acest tip de personalitate este legat de nivelul de serotonina. Cuvintele preferate ale melancolicilor sunt "familie", "loial", "respect", "grija", "valori" si "moral". Conform teoriei lui E. Kretschmer o anumita constituite corporala se asociaza cu anumite manifestari in plan psihologic, afectiv si psihopatologic.

PICNICUL
scund, bondoc, indesat, extravert, vioi, dinamic CICLOTIM

ASTENICUL
filiform, longilin, interiorizat, cu trairi afective foarte interiorizate SCHIZOTIM oscileaza intre instabilitate si calm

oscileaza intre tristete si veselie

ATLETICUL
alura sportiva, armonios dezvoltata, direct si deschis in manifestari, cu o mare nevoie de miscare

DISPLASTICUL
prezinta malformatii corporale, cu efecte variabile in plan temperamental

Tipuri de personalitate dupa E. Kretchmer

Conform teoriei constitutionale a lui William Sheldon , exista mai multe tipuri de corp sau somatotipuri , existand o legatura directa intre acestea si o anumita personalitate.

Somatotipuri conform teoriei lui Wilian Sheldon

Pavlolv alcatuieste o tipologie bazata pe dinamica proceselor nervoase superioare in special a excitatiei, echilibrului , inhibitiei sau stabilitatii. Astfel sunt delimitate patru tipuri umane: 1. Tipul echilibrat Predomina armonia, echilibrul proceselor psihice Reactiile sunt corespondente stimulilor Deprinde cu usurinta capacitatea de-a raspunde la situatii, dar si de a le inhiba 2. Tipul excitabil Prevaleaza excitatia Deprinderea facila a unor conduite active, dar dificila in cazul unor conduite ce presupun un nivel mai ridicat de inhibitie si control 3. Tipul inhibat Este opusul tipului excitabil Manifesta usurinta remarcabila in invatarea unor conduite cu nivel de inhibitie si dificultati in cele active 4. Tipul inert Este caracterizat prin inertia proceselor de inhibitie si excitatie Cateodata este prezenta iradierea excesiva fie a excitatiei, fie a inhibitiei In psihologia moderna s-a impus contributia lui C. Jung si a lui H.G. Eysenceck care au introdus criterii psihologice in evaluarea si si descrierea temperamentelor. Astfel Jung propune aborsarea temperamentului in functie de orientarea subiectului spre lume si spre propria persoana. Se disting astfel doua tipuri:introvertul (orientat spre sine, linistit, introspectivisi controleaza si cenzureaza puternic sentimentele, este rareori agresiv, este inclinat sa fie pesimist) si

extravertul(orientat spre exterior, sociabil, actioneaza sub imboldul momentului, este impulsiv, ii place schimbarea, optimist, ii plac distractiile). Psihologul englez H.G. Eysenceck si-a dedicat intreaga viata elaborarii unei teorii coerente si a unor modalitati de investigare a temperamentului. Pornind de la teoria lui Jung Eysenck a adaugat la dimensiunea extraversiune-introversiune dimensiunea stabilitatii instabilitatii neuropsihice numita nevrozism. Nevrozismul prezinta la un pol note ridicate de stabilitate emotionala, rezistenta la socuri si lovituri morale, calm, echilibru, buna rezistenta la stres.La celalalt pol vorbim despre labilitate emotionala, sensibilitate excesiva, rezistenta scazuta la socuri emotionale si la stres. Eysenck a reprezentat cele doua dimensiuni pe doua axe perpendiculare, obinnd tipurile extravertit stabil, extravertit instabil, introvertit stabil i introvertit instabil, pe care le-a asociat cu cele patru temperamente clasice. 55. Analizati conceptul de trsataura cardinala si pe cel de trasatura secundara in teoria lui Allport.Exemplificati caracterizandu-va pe dvs. Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic." Aceasta este definitia pe care Allport o da personalitatii. In opinia lui G. Allport personalitatea este o structura formata din trasaturi organizate ierarhic. El spune ca la fiecare individ exista 2-3 trasaturi cardinale care domina si controleaza celelalte trasaturi. In ordine ierarhica urmeaza un grup format din 10-15 trasaturi principale, relativ usor de identificat, si in sfarsit sute sau chiar mii de trasaturi secundare si de fond, care sunt foarte greu de identificat. 56. Analizati cele doua dimensiuni ale principale ale personalitatii conform lui H.G Eysenck Eysenck si-a dedicat intreaga viata definirii trasaturilor comportamentale, si elaborarii unor teste care sa ajute la investigarea temperamnetului. Pornind de la teoria lui Jung, Eysenck a daugat la dimensiunea introversiune-extraversiune , dimensiunea stabilitatii-instabilitatii neurpshicie numita nevrozism. Nevrozismul prezinta la un pol note ridicate de stabilitate emotionala, rezistenta la socuri si lovituri morale, calm, echilibru, buna-rezistenta la stres.La polul opus vorbim despre labilitate emotionala, sensibilitate excesiva, rezistenta scazuta la socuri emotionale si la stress.