Sunteți pe pagina 1din 6

Elemente de geometrie fractal

Introducere
"Se pare ca nimeni nu este indiferent fata de fractali. De fapt, multi privesc prima lor ntlnire cu geometria fractala ca o experienta cu totul noua, att din punct de vedere estetic, ct si stiintific." Benoit Mandelbrot - "Frumusetea fractalilor", 1986 Rigla si compasul au constituit pentru matematicienii antici principalele unelte utilizate n studiul geometriei, al carei parinte este considerat si n ziua de azi Euclid din Alexandria, nca din secolul IV . Hr. stim cu totii ca geometria euclidiana este un ansamblu de leme, corolare, teoreme si demonstratii, care foloseste doar patru notiuni fundamentale: punct,dreapta, plan si spatiu, si care se bazeaza pe cele cinci axiome, enuntate de Euclid n cartea sa "Elementele". Orice obiect al muncii omului era scufundat si reprezentat n spatiul 1D, 2D, 3D. Dar Natura, n imensa ei complexitate, nu s-a limitat la a construi corpuri geometrice doar n acest spatiu att de particular, a carui masura este un numar ntreg si mai mic dect 3. Privind n natura, observam imagini imposibil de ndesat ntr-o viziune euclidiana, precum conturul coastei Normadiei, al crestei muntilor, al norilor, chiar si brocolli si conopida, care nu pot fi construite si definite geometric la fel de usor. Aparitia calculatorului a permis patrunderea n acest univers n care rigla si compasul nu mai sunt suficiente pentru reprezentarea unor obiecte prea complexe pentru a putea fi integrate ntr-o lume geometrica. Acesta este universul fractalilor, definit in 1975 odata cu aparitia primei carti a lui Mandelbrot: "Les objects fractales, forme, hasard et dimension". Fiind primele forme geometrice nebazate pe linii drepte sau liniarizabile, fractalii au fost considerate ciudatenii si abandonate de matematicieni caci erau dezordonat de complexe. Neliniari, deci imposibil de construit prin linii nentrerupte, este nevoie de calculator pentru a fi trasati. Mandelbrot, considerat "Parintele geometriei fractale", a inventat si numele de "fractal", care vine din latinescul "frangere" - a sparge n fragmente neregulate. El nota patetic: "Deoarece "algebra" deriva din cuvntul arab "jabara" (a lega mpreuna), ntre cuvintele "fractal" si "algebra" este o contradictie etimologica." Din nefericire pentru aceia dintre noi carora le place sa controleze lucrurile, mare parte din lumea naturala nu se conformeaza cu usurinta ecuatiilor liniare. Formele neliniare, "fractale", sunt mai degraba regula dect exceptie. Asa cum spunea Benoit Mandelbrot n cartea sa "Geometria fractala a naturii": "Norii nu sunt sfere, muntii nu sunt conuri, liniile de coasta nu sunt cercuri, iar scoarta copacilor nu e neteda...". Tehnicile noastre matematice au repurtat un mare succes n prezicerea fenomenelor exceptionale, care sunt aproape liniare, cum ar fi traiectoriile pro 10110h71k iectilelor, planetelor si particulelor. Subiecte mai haotice (si imediat folositoare) cum ar fi vremea, cutremurele, curgerea fluidelor si dinamica formativa au nselat constant previziunile. Fractalii nu ofera n mod neaparat speranta ca putem controla aceste fenomene nselatoare. Din contra, ncepem sa ntelegem ca haosul si imprevizibilul sunt mult mai puternic incluse n natura dect ne-am imaginat vreodata. Oricum, fractalii ne ofera instrumente puternice pentru modelarea si vizualizarea sistemelor neliniare. n

majoritatea cazurilor, cu ajutorul fractalilor putem modela aspectul si structura lumii reale mult mai usor si mai succint dect cu formele liniare.

Ce sunt fractalii?
"n ochii mintii, un fractal este un mod de a vedea infinitul." James Glick, "Haos", 1986 . Scurt istoric Asa cum am mentionat mai sus, Euclid a construit o geometrie bazata pe logica si pe niste adevaruri intuitive. El a dezvoltat astfel un set de reguli logice pentru a descrie punctul, dreapta si planul (axiome):
1. 2. 3. 4. 5. Prin oricare doua puncte distincte trece o dreapta si numai una; Orice segment de dreapta poate fi prelungit la infinit (sub forma unei drepte); Dat fiind un segment de dreapta, se poate construi un cerc cu centrul la unul din capetele segmentului si care are segmentul drept raza; Toate unghiurile drepte sunt congruente; Printr-un punct exterior unei drepte se poate trasa o singura paralela la acea dreapta.

n geometria euclidiana, trei puncte necoliniare determina un plan si numai unul, iar patru puncte necoplanare determina un spatiu. Simplu si logic. Observatiile nu au avut nici un rol n gndirea euclidiana. Aproape doua milenii mai trziu, n 1600, Rene Decartes a zguduit geometria euclidiana, sugernd ca spatiul fizic poate fi disecat si masurat cu ajutorul a trei axe perpendiculare, localiznd astfel fiecare punct din spatiu prin trei dimensiuni liniare. Ideea ca Universul poate fi imaginat ca o multitudine de cuburi mici a format fundamentul stiintei moderne asupra lumii. Un secol mai trziu, Gottfried Wilhelm Von Leibniz si Sir Isaac Newton au dus lucrurile mai departe, facnd o presupunere periculoasa si revolutionara, pe care nu au putut-o demonstra matematic initial, si anume ca orice curba este de fapt un numar infinit de segmente de dreapta (numite tangente). Astfel, ei au inventat calculul diferential. Ideea de baza a acestuia este ca orice curba marita la infinit se aseamana din ce n ce mai mult cu o dreapta, iar limita acestui proces este tocmai linia cu care ar semana curba la infinit. Leibniz nu a putut sa si explice nsa de ce teoria lui dadea rezultate n majoritatea cazurilor, dar uneori ducea la nepotriviri neasteptate. Desi chiar el a abandonat ideea segmentului de dreapta infinitezimal, ea a ramas n folosinta dnd rezultate n majoritatea cazurilor. Presupunerea ca, la infinit, curbele de fapt sunt similare dreptelor, ramne n picioare, desi aparitia iminenta a unor forme imposibil de supus liniaritatii avea sa zguduie iar matematica.

Fig. 1.1. - Aproximarea curbelor cu linii tangente Totul a nceput n 1875 cnd marele matematician german Karl Waierstrass a descris o curba continua care nu putea fi diferentiata, deci nu parea sa aiba nici o tangenta. O multime de curbe ciudate au nceput sa apara, denumite "Galerie de monstri". Primii fractali faimosi Triunghiul lui Sierpinski Polonezul Waclav Sierpinski a pornit de la un triunghi pe care l-a divizat n patru parti egale. Apoi a divizat cele trei parti marginale n acelasi mod, continund procesul la infinit. Figura obtinuta este numita "Triunghiul lui Sierpinski".

Fig. 1.2. - Triunghiul lui Sierpinski Un alt mod de constructie a aceleiasi forme porneste de la un triunghi plin, n care "decupam" gauri identice, n loc de a trasa linii. Rezultatul este acelasi desi este numit n aceasta maniera "Sita lui Sierpinski".

Fig. 1.3. - Sita lui Sierpinski "Covorul lui Sierpinski" este o alta forma care a nedumerit matematicienii, format la fel, prin ambele variate:

Fig. 1.4. - Covorul lui Sierpinski 1

Fig. 1.5. - Covorul lui Sierpinski 2

Principala problema era legata de aria acestor figuri. Din moment ce ele erau alcatuite din segmente de dreapta, care, matematic, nu au nici arie, nici latime, matematicienii au convenit ca aria figurilor este 0, mai mult nsa deoarece nu puteau spune ct este aria, daca nu ar fi 0. Matematicianul italian Giueppe Peano, "profesor extraordinar de calcul infinitezimal" la Universitatea din Torino, folosindu-se de Covorul lui Sierpinski, a demonstrat ca o curba continua, fara latime (si deci fara arie), poate umple o portiune de spatiu, deoarece la infinit, ntre linii nu va mai ramne deloc spatiu gol (curba de umplere a spatiului). Curba va avea asadar aria patratului care o margineste, desi este alcatuita n continuare din segmente de dreapta. Praful lui Cantor Matematicianul german Georg Cantor[1], cel care a dezvoltat singur teoria seriilor, a creat n 1877 o forma denumita "Praful lui Cantor". Ea este construita din fragmentarea segmentelor de dreapta unidimensionale, continnd la sfrsit doar puncte de dimensiune 0, desi este n continuare alcatuita din segmente de dreapta.

Fig. 1.6. - Praful lui Cantor Curba lui Koch Matematicianul suedez Helge Von Koch[2], fascinat de infinit ca toti colegii sai n timpul marii crize din matematica, a construit "curba liniei de coasta". El a pornit de la o dreapta pe care a desenat un triunghi exterior. Pe fiecare segment de dreapta al aceleiasi forme a desenat cte un triunghi, s.a.m.d. Asemanator, se poate crea Curba liniei de coasta Koch si pornind de la un patrat, sau de la un triunghi echilateral pe laturile caruia desenam triunghiuri echilaterale.

Fig. 1.7. - Curba lui Koch

Fig. 1.8. - Fulgul de zapada Koch

Curba lui Koch da nastere la un paradox interesant. De fiecare data cnd un nou triunghi este adaugat figurii 12, lungimea liniei evident creste. Totusi, aria interioara a curbei lui Koch ramne mai mica dect aria cercului care trece prin vrfurile triunghiului initial. O linie de lungime infinita care nconjoara o arie finita. Lungimea curbelor este diferita, pornind de la tipul de generare. La primul nivel, lungimea curbei din figura 11 va fi de patru treimi din segmentul de dreapta, iar lungimea curbei similare generate cu un patrat va fi de cinci treimi, adica 133, respectiv 166, daca lungimea segmentului initial este de 100. Pentru a rezolva aceasta dificultate, matematicienii au inventat dimensiunea fractala, prezentata n cele ce urmeaza. La nceputul secolului al XX-lea, cercetarea n domeniul acestor curbe complexe s-a lovit de o mare piedica: calculul laborios. Matematicienii trudeau zile si chiar luni, calculnd si desennd pentru a produce niste aproximatii foarte inexacte si sarace n detalii ale curbelor neliniare infinit detaliate. Din 1925 pna n 1960, limitele calculului manual au mpiedicat orice proces serios n geometria complexitatii si infinitului. Apoi au aparut calculatoarele. La nceput, nimeni nu s-a gndit sa foloseasca aceste masini scumpe, construite pentru calcule contabile sau pentru utilizari militare, n cercetarea matematica. Apoi, calculatoarele au nceput sa atraga atentia matematicienilor, prin furnizarea sutelor de zecimale ale numerelor , e, sau ale radacinii patrate din 2. Dar matematicienii erau nca nelinistiti de bazarea calculelor pe "aproximari". Primul care a ndraznit sa foloseasca simularea pe calculator a fost un biolog: Aristid Lindenmayer, care a introdus ideea "automatelor celulare" pentru a modela dezvoltarea organismelor vii. El era n special interesat de dezvoltarea celulei si de modele ramificate ale plantelor. Definitie Fractalii sunt reprezentari ale planului complex, ntr-o maniera recursiva. Un obiect fractal este mai dificil de surprins n complexitatea sa, el necesita din partea observatorului un efort imaginativ, o participare mentala de natura unui proces nesfrsit, care este nsasi esenta fractalilor - ei si pastreaza forma, indiferent ct de mult am mari o reprezentare. n termenii cei mai generali, un fractal demonstreaza o limita; obiectul fractal este chiar limita acestui proces cu numar infinit de operatii. Fractalii pot parea foarte complicati fata de formele geometrice clasice. Liniile drepte, arcele gratioase, curbele, poligoanele, etc., au un lucru n comun: chiar daca unele nu sunt drepte, ele sunt considerate liniare, datorita diferentierii (marind la infinit frontiera lor, obtinem tangenta). n cazul formelor neliniare, marind la infinit imaginea lor, obtinem n continuare detalii complexe. nsa, ei sunt de obicei niste procese foarte simple care produc rezultate complicate. Aceasta proprietate se transfera si asupra Teoriei Haosului. Daca ceva are rezultate complicate, nu nseamna neaparat ca a avut si un input complicat. Este posibil ca haosul sa se fi strecurat n proces, producnd rezultate complicate. Fractalii sunt forme auto-similare, aceasta nsemnnd ca structura ntregului sistem e deseori reflectata n fiecare portiune a sa. Un sistem va arata auto-similar cnd forte asemanatoare actioneaza la mai multe nivele ale scarii. Natura abunda n forme auto-similare, cum ar fi liniile de coasta, ramurile care se aseamana cu copacii, vrful muntilor care are

aceeasi forma ca ntregul munte, valurile si norii mici sunt o replica a celor mai mari. si astfel putem caracteriza ntr-un mod nou mediul nconjurator. 1.4. Dimensiunea fractala O notiune elementara cnd discutam despre fractali este dimensiunea fractala. Formal, spunem ca un set este n-dimensional daca avem nevoie de n variabile pentru a descrie vecinatatea unui punct. Aceasta notiune a dimensiunii este numita dimensiunea topologica a setului. Uneori apar confuzii cu privire la dimensiunea unei figuri. Evident, o linie are dimensiunea 1, un plan dimensiunea 2, un cub dimensiunea 3. Deseori se crede nsa ca o sfera are dimensiunea 3, ea neputnd exista dect n spatiu, nu si n plan. Dar sfera este bidimensionala: fiecare particica a ei arata ca o portiune din plan si ntr-o portiune asa mica, este nevoie doar de doua coordonate pentru a reprezenta un punct. ntr-o exprimare libera, dimensiunea fractala este o masura a ct de "complicata" este o figura auto-similara. Exista mai multe definitii si metode de a determina dimensiunea fractala a unei figuri. n1919, matematicianul Hausdorff, a introdus o noua dimensiune, dimensiunea fractala sau dimensiunea Hausdorff. Aceasta dimensiune, masoara numarul de multimi de diametre mai mici, necesare pentru a acoperi o figura. Daca acest numar este ntreg, atunci dimensiunea este topologica, altfel, dimensiunea este fractala. Besicovitch, dezvoltnd lucrarile anterioare ale lui Hausdorff, a afirmat ca formele ar putea avea ntradevar dimensiuni fractionare cum ar fi 1,3 sau 2,5. Curbe precum cele ale lui Sierpinski si ale lui Koch ar putea fi explicate cu ajutorul aceste dimensiuni. n mod concret, dimensiunea Hausdorff/Besicovitch este definita ca raportul dintre logaritmul numarului de copii si logaritmul marimii semintei corespunzatoare fiecarei copii. Pentru linia de coasta Koch triunghiulara vom gasi dimensiunea fractala log4/log3=1,2618, deoarece sunt patru copii si fiecare este o treime din marimea semintei, iar pentru linia de coasta patrata: log5/log3=1,46. Dimensiunea fractala a prafului lui Cantor este log2/log3=0.63, deci acest obiect are dimensiunea mai mare dect punctul (0) si mai mica dect linia (1). Dimensiunea fractala a triunghiului lui Sierpinski este log(3)/log(2) = 1.585. Pentru a fi clasificata oficial ca fractal, o forma trebuie sa aiba dimensiunea HausdorffBesicovitch mai mare ca dimensiunea sa topologica traditionala. Muntii, norii, copacii, florile au dimensiuni ntre 2 si 3, si putem deduce multe doar din dimensiunea unui corp. Dimensiunea fractala, asa cum a denumit-o mai trziu Mandelbrot, a devenit un instrument nou de masurare a spatiului.