Sunteți pe pagina 1din 20

I.

STUDII

CADRUL LEGAL AL CIRCULAIEI CRILOR VEST-EUROPENE N IMPERIUL RUS (1721-1917)


Andrei Emilciuc
Interesul nostru pentru tema n cauz este o prim etap n elaborarea unui catalog de carte vesteuropean din colecia MNAIM. n cea mai mare parte este vorba de carte modern, de pn la 1918, care a ajuns n coleciile MNAIM prin diferite liere, dar n special prin transfer de la instituii ninate nc n perioada arii Basarabiei sub dominaie rus, precum Biblioteca Public din Chiinu1 i Muzeul Zemstvei2. Prezena unui fond bogat de carte vest-european este un indiciu important al nivelului de integrare a populaiei Basarabiei n cultura i tiina european n contextul procesului de rusicare i transformare a provinciei n gubernie rus, reect evoluia mentalitii colective, n special a elitelor sociale a nobilimii i a intelectualitii. Problema legislaiei din domeniul comerului extern cu cri nu este o problem absolut nou n istoriograe, ea ind abordat n lucrri cu caracter monograc i studii, n principal n contextul problematicii privind circulaia crii i cenzura. Menionm aici lucrri att ale cercettorilor din epoc H. Meidinger (Meidinger 1840), A.A. Bahtiarov ( 1890), V. Bintok ( 1897), ct i ale celor contemporani: S.P. Luppov ( 1980), M. Childin (Choldin 1985; 2002), V.A. Somov ( 1990), N.A. Grincenko ( 1995), L.I. Gusman ( 1999; 2000), V. Milcina (Miltchina 2005; 2006), A.A. Petrenco ( 2009) .a. n cercetarea problemei de un real folos ne-au fost i colecia de documente privind istoria crii n Rusia, alctuit de T.G. Kuprianova i O.V. Andreeva ( 1995), colecia de hotrri i ordonane ale organelor de cenzur precum i privind organizarea activitii acestora, alctuit cu ocazia elaborrii Regulamentului cenzurii din 1862 ( 1862), colecia complet de legi ale Imperiului
ninat la 1832, azi Biblioteca Naional a Republicii Moldova. 2 ninat la 1889, azi Muzeul Naional de Etnograe i Istorie Natural a Moldovei.
1

Rus (). Pentru muzeogra este deosebit de preios Catalogul unei expoziii dedicate cenzurii crilor strine n Imperiul Rus i URSS, care a avut loc la Biblioteca Istoric Public de Stat din Moscova n anul 1993 ( 1993). Cercetarea cadrului legal al circulaiei crilor vest-europene n Imperiul Rus n perioada abordat nu poate avea o nalitate deplin fr a xate dimensiunile dezvoltrii i tematica produciei poligrace n Europa, deoarece lrgirea legturilor culturale i tiinice ntre statele europene se realiza prin intermediul crii, ca cel mai ecient mijloc de circulaie a ideilor i viziunilor peste limitele unui ora, stat, continent. Presa de tipar cu litere mobil, inventat n anii 30 ai sec. XV de ctre Johannes Gutenberg, s-a rspndit rapid n ntreaga Europ datorit calitii nalte a tiparului i preului relativ sczut, contribuind determinant la propagarea ideilor renascentiste. La sfritul sec. XVIII - primele decenii ale sec. XIX, drept rezultat al declanrii revoluiei industriale, mai nti n Anglia, iar apoi i n Frana, producia poligrac n Europa cunoate un nou impuls n dezvoltarea sa. La nceputul sec. XIX n Marea Britanie i Irlanda se publicau anual n jur de 2000 de titluri de cri noi, n Frana circa 1500, n statele germane circa 4000 (Monthly 1801, 563). Creterea produciei poligrace n deceniile care au urmat a fost posibil, n mare parte, n virtutea a dou descoperiri importante. Prima din acestea s-a realizat n 1838, cnd chimistul francez Anselme Payen a descoperit celuloza, lucru ce a dus la ieftinirea hrtiei, iar crile au devenit accesibile pentru masele largi ale populaiei. A doua s-a realizat n 1843, cnd inventatorul american Richard March Hoe a inventat presa de tipar rotativ, care, mbuntit n 1863 de un alt inventator american, William Bullock, a revoluionat industria poligrac datorit vitezei sale mari i ecienei nalte de imprimare. Ca rezultat al progresului tehnologic producia poligrac n statele europene a crescut pe parcursul sec. al XIX-lea de peste zece ori. 9

Tyragetia, s.n., vol. VI [XXI], nr. 2, 2012, 9-28

I. Studii

Lucrrile religioase, literatura liturgic i teologic trece n secolul al XIX-lea printr-un proces de actualizare, adaptndu-se la necesitile cititorului, i continu s ocupe o bun cot din piaa de cri. Se dezvolta rapid literatura tiinic, mai ales cea necesar pentru dezvoltarea tehnologiei i industriei. De o mare popularitate se bucurau enciclopediile, dicionarele i ndrumarele. Se nmulesc lucrrile beletristice, lumina tiparului vznd multiple serii i volume de romane i povestiri, att de o nalt calitate literar ct i de bulevard. De aceea ntr-o societate att de tradiionalist i evlavioas precum era cea rus existau motive destule pentru a considera multe lucrri duntoare i periculoase. ntietatea n domeniul poligrac n Europa o deineau statele germane, unde existau mai multe centre tipograce, dintre care inem s le menionm pe cele de la Stuttgart, Dresda, Kln, Leipzig. Pe parcursul anilor 1814-1833 n statele germane au vzut lumina tiparului 90126 titluri de carte, dintre care n 1814 2225, n 1815 2750, n 1816 3137, n 1817 3532, n 1818 3781, n 1819 3916, n 1820 3958, n 1821 3997, n 1822 4283, n 1823 4309, n 1824 4511, n 1825 4836, n 1826 4704, n 1827 5708, n 1828 5654, n 1829 5341, n 1830 5926, n 1831 5658, n 1832 6275, n 1833 5888 ( 1834, II, VI, 342). Ca urmare, dup formarea statului unitar Germania, acesta a obinut o bun parte din piaa european de carte. Domeniile de care ineau majoritatea crilor erau din start susceptibile de idei duntoare. Astfel, n 1869, din cele 11305 lucrri aprute n Germania, 1141 ineau de jurispruden, politic i statistic (10,1%), 1607 teologie (14,2%), 1131 manuale colare i universitare (10,0%), 335 publicistic (2,9%), 322 pentru copii (2,8%), 252 istoria literaturii, colecii etc. (2,2%), 634 istorie i memorii (5,6%), 517 medicin (4,6%), 259 geograe (2,3%), 124 matematic i astronomie (1,1%), 424 comer (3,7%), 435 arte frumoase (3,8%), 8 francmasonerie (0,1%), 364 miscelaneu (3,2%) etc. (Theological 1870, 774). Frana, care de asemenea avea o producia editorial important, i avea principalele centre tipograce la Paris, Marsilia i Lyon. n perioada dintre 1 noiembrie 1811 i 31 decembrie 1855 n Frana au fost publicate 271994 titluri de cri, excluznd de aici litograile, compoziiile muzicale, gravurile i alte publicaii minore (The 10

acquisition 1867, 140-141). Ct privete domeniul de care ineau acestea menionm, spre exemplu, c n 1833 din cele 2061 lucrri aprute3, 275 erau lucrri literare uoare, 355 lucrri literare voluminoase (romane, povestiri), 532 lucrri tiinice, 213 lucrri istorice, 102 de lozoe, metazic, etic, 170 arte frumoase i cltorii, 235 lucrri religioase, de spiritualitate i istoria bisericii, 179 piese teatrale ( 1834, I, VI, 477-478). n Anglia principalele centre tipograce se aau la Londra, Edinburgh, Dublin, Oxford, Cambridge i Glasgow (Waterston 1843, 94). n perioada anilor 1700-1756 aici au aprut 5280 titluri de cri noi, sau doar 93 n medie pe an. Nici n perioada 1760-1800 numrul crilor nou-aprute n Anglia nu a fost prea mare, dar s-a lrgit piaa de difuzare a crilor, i a crescut numrul de exemplare tiprite. Ctre sfritul sec. XVIII anual se publicau n Anglia n jur de 370 de cri noi, excluznd brourile, iar n perioada 1800-1827 n jur de 588. n 1828 au aprut n Anglia 842 de lucrri noi, excluznd brourile i reeditrile, n 1829 1064, n 1830 1142, n 1831 1105, n 1832 1152, n 1833 1180, n 1834 1220, n 1835 1382, n 1836 1332 (Waterston 1843, 94). n perioada 1800-1827 n Anglia au aprut 19860 titluri de cri, iar n perioada 1816-1851 45072 (The acquisition 1867, 140-141). n comparaie cu Frana, Anglia se manifesta mai modest i la capitolul exportului de cri. Potrivit statistului francez Moreau de Jouns n anii 1821-1832 Anglia importa anual din Frana peste 400000 de volume de cri, adic un volum la 55 de locuitori, pe cnd Frana importa din Anglia 80000 de volume, adic un volum la 400 de locuitori ( 1835, IV, IV, 360). Aceasta cifr era att de mic, nct, potrivit contemporanilor, chiar i China exporta mai multe cri dect Anglia (TFQR 1829, 120). Un mare centru tipograc se aa n Viena, oraul de reedin a suveranilor Imperiul Habsburgic. Dezvoltarea produciei de cri de aici s-a datorat n mare parte reformelor lui Iosif al II-lea, care a proclamat la 31 mai 1782 libertatea comerului cu cri att pe plan intern ct i extern, pentru ca publicul s aib avantajul unei alegeri mai largi i al preurilor mai mici, literatura s obin ediii mai multe i mai bune, iar comerul avantajul
3 Excluznd aici brourile, alte tiprituri nensemnate, i cele n alte limbi, cu care, n total, alctuiau 7011 titluri.

A. Emilciuc, Cadrul legal al circulaiei crilor vest-europene n imperiul rus (1721-1917)

interschimbului i n general mijloace de a se dezvolta. Un alt centru tipograc european era Bruxellus, care a trecut, pn la 1831, cnd a devenit capitala Belgiei, prin minile mai multor state: Frana, Imperiul Habsburgic i Regatul Unit al rilor de Jos. Cu alte cuvinte, la o simpl privire asupra principalelor centre editoriale europene, constatm c exista o serie de contradicii ntre modelele social-politice, economice, confesionale etc. existente n statele respective i cel existent n Imperiul Rus. Valorile propagate n lucrrile ce apreau n aceste state, atentau la fundamentele statului rus: n plan politic (conceptul de monarhie constituional, republic), social (conceptul privind drepturile i libertile omului), confesional (concepiile dogmatice propovduite de biserica catolic, cea protestant i cea anglican), naional (principiul autodeterminrii naiunilor sau a popoarelor) etc. Dezvoltarea social-economic a Rusiei n sec. XVIII, care a avut ca rezultat activizarea politicii externe pe direcia european, precum i proclamarea sa n 1721 drept imperiu, a determinat necesitatea deschiderii fa de cultura vest-european. Interesul societii ruse pentru literatura strin crete odat cu aa-numita deschidere a lui Petru I spre Europa. Acest lucru devine evident analiznd numeroasele recenzii la apariiile editoriale noi, n special ale celor franceze, poloneze, germane i engleze, publicate n diverse reviste ociale ruse ( 1835, VI, V, 277-295; 1835, VIII, VI, 181-209; 1836, XII, VI, 181-209), precum i discuiile aprinse din pres privind problemele puse n literatura strin. Importul crilor strine n Rusia, care exista nc de pe timpul dominaiei ttaro-mongole, devine de altfel, tot mai intens n secolul al XVIII-lea. Crile erau aduse de nobili i preoi din cltorii, iar treptat a nceput s se formeze o tagm a negustorilor specializai n importul de cri. De fapt, deja la nceputul secolului al XIXlea nobilii rui citeau cu preferin cri strine, iar negustorii strini dominau pe piaa de cri din Rusia. Afacerile cu cri ale strinilor erau organizate mai bine i mai profesionist. Acetia ofereau diverse servicii precum: precomanda, informaii bibliograce, abonamente la cri i reviste. Negustorii francezi comercializau n special cri n limba francez, cei germani cri n limba german .a.m.d. La Sankt Petersburg, spre exemplu, n 1839 activau zece negustori germani

de cri, care aveau legturi strnse cu editurile din Leipzig (Meidinger 1840, 187). Acest interes crescnd fa de literatura strin a fost perceput de ctre guvernul rus ca un pericol pentru bazele statului, ornduirea lui politic, social, naional i confesional. Desigur c reformarea ornduirii social-politice devenea imperios iminent, ns reacionarismul elementelor feudal-iobgiste genera necesitatea unui control strict asupra circulaiei crilor strine pe teritoriul Imperiul Rus, chiar dac nu exista o concepie clar despre cum urmeaz a realizat acest control, fr a izola ara n totalitate. Abia treptat principalul instrument de control a devenit cenzura, care avea rolul de a decide interdicia total sau parial a unor titluri de carte strin. Cea mai radical msur n controlul circulaiei crilor strine n Imperiul Rus, mai exact interzicerea total a importului de cri, a fost practicat cu precdere pn la nceputul secolul al XIX-lea. Un prim ucaz n acest sens a fost emis la 26 octombrie 1732, i viza crile cu caracter tiinic, care se aau deja la Academia Imperial de tiine, sub pretextul de a nu admite pierderile nanciare care puteau rezulta din concurena pe care acestea le-ar creat-o ediiilor tiprite pe lng Academie ( 1830, I, VIII, 6240, 963-964). Dar prima referin la coninutul crilor strine se face n decretul din 26 octombrie 1738, prin care a fost interzis introducerea n Rusia a calendarelor4 din Polonia, deoarece conineau pasaje ru intenionate, n special despre teritoriile ucrainene, care intraser n componena Imperiului Rus. Cele care deja se aau pe teritoriul imperiului urmau a arse ( 1830, I, X, 7715, 680). Ulterior, la 9 decembrie 1743, a fost interzis importul din strintate al crilor religioase publicate n limba rus, i traducerea crilor religioase strine n limba rus, fr permisiunea Sinodului ( 1830, I, XI, 8832, 960-961). La 25 august 1750 a fost prohibit importul crilor n care erau menionate personaliti de vaz ruse, iar cele care deja fuseser vndute, urmau a predate Academiei de tiine sau Senatului ( 1830, I, XIII, 9794, 345-346). Desigur, c interdicia gndit de Academia Imperial de tiine venea n contradicie total cu
n epoc, se numeau calendare crile cu informaii variate, util pentru ntreg anul, cu descrierea tuturor srbtorilor i omagierilor importante.
4

11

I. Studii

necesitile dezvoltrii tiinei n Imperiul Rus. Ca urmare, la 10 octombrie 1750 a fost admis importul crilor strine de istorie, genealogie i geograe cu condiia ca acestea s nu conin referine la personalitile5 ruse ( 1830, I, XIII, 9805, 359-360). Pentru celelalte genuri de cri au mai fost necesari nc 20 de ani pentru a putea ptrunde legal pe teritoriul imperiului. Astfel, la 1 martie 1771, prin ucaz imperial, unui oarecare supus strin Johan Hartung i s-a acordat dreptul exclusiv de a reedita cri n limbi strine n cuprinsul imperiului, cu condiia prezentrii preliminare, a tuturor tipriturilor, spre examinare Academiei de tiine ( 1830, I, XIX, 13572, 231). n aa mod a fost nfptuit o prim ncercare de cenzurare a literaturii strine, utiliznd metodele interne de control. Numai c monopolul asupra tipograilor interne, prin care se realiza controlul asupra ediiilor interne nu se putea aplica efectiv n cazul crilor strine, deorece chiar dac importul era ocial prohibit, existau multiple alte ci de ptrundere a acestora. De aceea se impunea necesitatea constituirii unui organ, care ar avut autoritatea i competena necesar de a admite sau respinge importul anumitor lucrri, lucru care ar permis i scoaterea interdiciilor totale la importul crilor strine. Cenzura va deveni, n scurt timp, principalul instrument de control al circulaiei crii strine n teritoriile imperiului, viznd nu doar crile religioase, ci i cele laice (att cu caracter literar-publicistic, ct i tiinic). De fapt, cenzura deschis a crilor n Imperiul Rus ncepe din anul 1790, atunci cnd n ucazul din 15 mai pe numele Comandantului Suprem al Moscovei, cneazul A.A. Prozorovski, pentru prima oar sunt folosii termenii cenzur i cenzor ( 1890, 174). Controlul circulaiei crilor strine n Rusia prin cenzur ncepe ocial, pe de alt parte, la 16 septembrie 1796, cnd este adoptat ucazul de instituire n oraele Sankt Petersburg, Moscova, Riga, Odesa i Radziwilow a comitetelor de cenzur, n ale cror atribuii au fost incluse nu doar supravegherea tipriturilor interne, ci i aprobarea importului publicaiilor strine. Instituirea acestora tocmai n localitile menionate nu era ntmpltoare, deoarece, n conformitate cu Tariful Vamal Normal de la 1796,
Este vorba de personaliti din perioada domniei lui Ivan al VI-lea, sub regena lui E.I. Biron i mama sa Anna Leopoldovna, anii 1740-1741, detronat de Elizaveta Petrovna i bgat, pn la sfritul vieii, n nchisoare.
5

importul crilor strine se admitea doar prin vmile din aceste orae ( 1830, I, XXIII, 17508, 933-934). Cenzurnd literatura strin, guvernul rus avea ca scop prevenirea ptrunderii ideilor revoluionare de peste hotare. n scrisoarea general-procurorului A.B. Kurakin, adresat guvernatorului civil al Kievului V.I. Milaevici, din 24 iunie 1798, se meniona c mpratul a aat c tineretul care studiaz n universitile de peste hotare expediaz rudelor colete potale, n care includ i cri strine, duntoare i inadmisibile ( 2009, 210). De aceea guvernul rus a fost nevoit s lrgeasc componena organelor de cenzur. Astfel, potrivit ucazului din 5 octombrie 1797, n comitetul de cenzur din Riga au fost cooptai doi evrei pentru a supraveghea crile evreieti importate ( 1830, I, XXIV, 18186, 760). De asemenea, la 11 februarie 1798 s-a dispus instituirea ct mai grabnic a comitetul de cenzura din Radziwilow, nceperea lucrrilor cruia ntrzia, chiar dac era prevzut prin ucazul din 16 septembrie 1796 ( 1830, I, XXV, 18367, 61). Se specica faptul c Vama de la Radziwilow urma s reprezinte singurul punct de import al crilor strine n guberniile Volnia, Podolia i Minsk6. Ulterior, ns, prin ucazul din 17 mai 1798, s-a dispus instituirea comitetelor de cenzur n toate porturile comerciale ( 1830, I, XXV, 18524, 247). Dar, deja la 16 aprilie 1799, Senatul rus a dispus ca n conformitate cu ucazul imperial din 8 (4) aprilie 1799 s e instituite Comitete de cenzur adiionale doar n porturile Kronstadt, Rewel, Vyborg, Fridrichsham i Arhanghelsk. n toate celelalte porturi importul crilor urma s e interzis ( 1830, I, XXV, 18939, 621-622). Numirea cenzorilor era pus n prerogativele guvernatorilor. n baza raportului aprobat de mprat la 22 iunie 1799, Senatul rus a dispus instituirea suplimentar a unui comitet de cenzur n Vilno, pentru supravegherea importului crilor n gubernia Lituania ( 1830, I, XXV, 19010, 685-686). n timpul campaniilor elveiene i italiene ale generalului Alexandr Suvorov, din 1799, oerii i soldaii rui au descoperit civilizaia european, iar odat rentori, interesul pentru literatura vest-european a crescut substanial. Dar pen6 Statele de personal al comitetului de cenzur din Radziwilow au fost aprobate la 4 aprilie 1799 ( 1830, I, XXV, 18922, 609)

12

A. Emilciuc, Cadrul legal al circulaiei crilor vest-europene n imperiul rus (1721-1917)

tru a putea introdus n Imperiul Rus, orice carte din strintate trebuia s e citit de cenzor i aprobat. Urma a cenzurat i literatura strin trimis prin pot ( 1830, I, XXV, 18524, 247-248). Mai mult dect att, n contextul tensionrii relaiilor politice externe, la 18 aprilie 1800, prin ucazul lui Pavel I dat Senatului, importul crilor de peste hotare a fost interzis, fr sechestrare, pn la adoptarea unui alt ucaz n aceast privin ( 1830, I, XXVI, 19387, 133). Doar dup ascensiunea la tron a lui Alexandru I, acesta a dispus prin ucazul din 31 martie 1801 scoaterea interdiciei la importul crilor (inclusiv al celor cu note muzicale), impus n conformitate cu ucazul din 18 aprilie 1800, precum i scoaterea de sub sechestru a tipograilor private, impus prin ucazul din 5 iunie 1800 i dreptul acestora de a importa i retipri cri i reviste strine, cu respectarea regulilor stabilite prin ucazul din 16 septembrie 1796 ( 1830, I, XXVI, 19807, 599). Ulterior, prin ucazul imperial dat Senatului la 9 februarie 1802 s-a dispus, sub motivul c regulile impuse prin ucazul din 16 septembrie 1796 nu i-au atins scopurile, ca importul crilor din strintate s e restabilit n conformitate cu Tariful din 1782, iar comitetele de cenzur din orae i porturi s e dizolvate. Cenzurarea publicaiilor interne i externe, cu excepia celor cu caracter religios, era pus n atribuiile guvernatorilor civili, care puteau solicita n acest sens avizul directorilor de coli publice ( 1830, I, XXVII, 20139, 39-40). Liberalizarea importului de cri a ntmpinat, ns, anumite obstacole din partea administraiilor vamale. Pentru a soluiona aceste probleme, la 16 august 1802, Alexandru I a emis pe numele Senatului un ucaz n care insista ca s e respectat importul fr piedici al crilor strine, dac acestea nu erau interzise prin ucazul din 9 februarie 1802 ( 1830, I, XXVII, 20375, 226). n plus, prin ucazul imperial dat Ministrului de Comer la 2 decembrie 1802, ca urmare a restabilirii comitetului de cenzur din Riga, dup cum acesta a existat pn n 1796, Alexandru I a dispus ca negustorilor din Riga s nu li se mai solicite aprobri de la vama din port la importul de cri, iar acestea s e direcionate direct spre acest comitet n conformitate cu ucazul din 9 februarie 1802 ( 1830, I, XXVII, 20537, 381-382). Dar nmulirea ucazurilor i a dispoziiilor ce vizau editarea i circulaia crii impuneau unica-

rea i crearea unei suport legal mult mai solid i mai bine gndit. Lucrrile legiuitorilor rui sub conducerea lui M.M. Speranski au avut ca rezultat adoptarea la 9 iulie 1804 a primului Regulament al cenzurii. n acesta au fost xate pentru prima dat principiile de baz ale cenzurii i funcionrii comitetelor de cenzur ( 1830, I, XXVIII, 21388, 439-444). Cenzura a fost pus n gestiunea Ministerului nvmntului Public, n subordinea Direciei Generale a colilor. Regulamentul avea cteva referine i la importul i circulaia crii strine n Imperiul Rus. Astfel crile strine comandate prin pot urmau a cenzurate de un Comitet de cenzur special instituit pe lng Ociul Potal. Crile din strintate nu erau supuse cenzurii obligatorii, ns negustorii de cri strine erau obligai s nu comercializeze cri care veneau n contradicie cu prevederile Regulamentului. Negustorii de cri strine puteau solicita de la Comitetul de cenzur o expertiz, dac aveau dubii n ceea ce privete comercializarea unei sau altei cri. Abaterea se urmrea penal. Pentru eviden, negustorii de cri strine urmau s transmit comitetelor de cenzur cataloage cu crile strine pe care le comercializau, i pe msura completrii stocului de carte cu suplimente la aceste cataloage ( 1830, I, XXVIII, 21388, 442). Prin adoptarea acestui Regulament, legislaia ce viza importul de publicaii strine a nceput s prind contur sistemic. Totui, datorit faptului c responsabilitile comercializrii literaturii strine, care nu corespundea normelor legale, era pe umerii negustorilor7, cenzurarea crilor strine se efectua nu prea minuios. Negustorii, pe de alt parte, puteau exilai i chiar lipsii de cetenie pentru abaterile svrite ( 2006, 132). Autoritile imperiale ncercau s dozeze i s controleze informaiile obinute n coli i universiti. Acest control nu era ecient, lucru neles i de ociali, de aceea pe lng universiti au nceput s e instituite comitete de cenzur de sine stttoare. Astfel, prin ucazul din 12 decembrie 1802 s-a dispus c Universitatea din Dorpat s aib propria sa cenzur, att pentru lucrrile tiprite aici, ct i a celor importate ( 1830, I, XXVII, 20551, 395). Acest drept a fost xat i n statutul Universitii Imperiale din Mosco7

n Regulamentul ghildelor din 14 noiembrie 1824 se preciza c comerul cu cri era un drept exclusiv al negustorilor de ghild, micii-burghezi puteau comercializa doar cri vechi.

13

I. Studii

va, aprobat la 5 noiembrie 1804 ( 1830, I, XXVIII, 21498, 589). De altfel, prin Regulamentul de cenzur din 9 iulie 1804, pe lng toate universitile urmau a deschise astfel de comitete de cenzur ( 1830, I, XXVIII, 21388, 440). Controlul asupra importului de publicaii strine va reprezenta o funcie important a cenzurii ruse pe parcursul ntregului secol al XIX-lea. De aceea, pe lng reglementrile generale privind circulaia crii strine n Imperiul Rus, vor exista i unele de conjunctur, n special dictate de mbuntirea sau nrutirea relaiilor politice externe ale Rusiei cu marile puteri europene. Astfel, spre exemplu, n 1802, n Rusia circula liber cartea Histoire de Bonaparte, care elogia personalitatea lui Napoleon, dar n 1807, cnd relaiile bilaterale ruso-franceze s-au ncordat, n contextul rzboiului ruso-turc, cartea a fost interzis ( 1862, 17). Dup iniierea reformei ministeriale la 25 iunie 1810, i instituirea Ministerului Poliiei, n conformitate cu Regulamentul de instituire a acestuia, pe lng Cancelaria Ministerului de Poliie se instituia o Cancelarie Special, care urma s supravegheze ediiile importate de peste hotare, precum i cele tiprite ntre hotarele Imperiului Rus ( 1830, I, XXXI, 24687, 723). Odat cu aceasta, controlul asupra circulaiei crilor strine s-a nsprit considerabil, inclusiv prin supravegherea activitii cenzorilor. Un exemplu concludent n acest sens este cazul secretarului Comitetului de Cenzur de pe lng Ministerul de Interne, funcionarul de stat de clasa a VII G.V. Lerhe i cel al succesorului acestuia din 1819, funcionarul de clasa a VI-a D.I. Hummel. Ambii au fost judecai n 1825 de un tribunal secret8 i au fost condamnai ca criminali de stat, pentru eliberarea fr vericrile de rigoare a circa 6070 de adeverine, care le permiteau deintorilor s achiziioneze liber Dicionarul enciclopedic Brockhaus, interzis de ctre de Cenzur nc din 1815 ( 2006, 133-134). Nu exista, ns, nici o list comun de cri interzise, iar elaborarea unei astfel de liste era, practic, imposibil, pentru c ar trebuit s includ cel puin dou-treimi dintre toate crile publicate n Europa. Aceasta i n virtutea faptului c repre8 Alctuit din eful Comitetului de Minitri i al Consiliului de Stat, ministrul de justiie i ministrul de interne.

zentanii claselor superioare vorbeau la perfecie limbi strine, iar n Rusia intrase n vog colectarea bibliotecilor cu cele mai renumite lucrri ale literaturii occidentale, care erau aduse constant n imperiu. Cenzorii trebuiau s examineze foarte minuios crile venite din strintate, n limbi diferite, uneori foarte voluminoase, pentru a lua o decizie. De aceea acestora le era foarte dicil s i ndeplineasc sarcinile, mai ales c foarte rar aceste persoane aveau caliti morale i literare necesare pentru a putea aprecia la justa valoare lucrrile examinate ( 2006, 133). Uneori cenzorii ajungeau pn la absurd, n preteniile exprimate fa de operele literare ( 1862, 43). Ca urmare se simea necesitatea elaborrii unor noi reglementri n acest domeniu. Regulamentul de cenzur din 10 iunie 1826, emis n consecin, prevedea crearea Comitetului Suprem de Cenzur, ca organ special de control al cenzurii. Se specica c urmeaz a interzise de cenzur toate lucrrile care conin tratri necorespunztoare ale Bibliei i ale dogmelor credinei cretine-ortodoxe, ies n afara moralitii ortodoxe, cele care critic guvernul, legile i mpratul, precum i legitimitatea puterii acestora, monarhia ca sistem politic, statele care se aau n relaii prieteneti cu Rusia, mai ales acelea din cadrul Sntei Aliane, precum i cele ce conineau reecii pe problemele interne ale altor state ( 1830, II, I, 403, 565). Imediat dup nisarea acestui regulament (de ctre amiralul A.S. ikov), mpratul Nicolai I a dispus efului Ministerului Afacerilor Interne V.S. Lanskoi s elaboreze regulamentul pentru cenzura strin, care s aib la baz Regulamentul elaborat n Ministerului nvmntului Public. n noiembrie 1826 regulamentul elaborat a fost prezentat spre examinare mpratului, dar a fost restituit pentru revizuire ntr-un comitet special alctuit din I.V. Vasilcikov, K.V. Nesselrode, A.H. Benkendorf, S.S. Uvarov, D.V. Dakov i V.S. Lanskoi. Lucrrile acestui comitet au durat pn la sfritul anului 1827, cnd s-a maturizat necesitatea elaborrii unui nou Regulament al cenzurii, la baza cruia urma s stea principiul unitii cenzurii interne cu cea strin, n evidena Ministerului nvmntului Public ( 1862, 44). n proiectul noului Regulament se preconiza ca cenzura strin s e o subdiviziune a cenzurii generale, iar acest lucru devine principalul motiv i pretext pentru adoptarea unui nou regulament al cenzurii.

14

A. Emilciuc, Cadrul legal al circulaiei crilor vest-europene n imperiul rus (1721-1917)

n noul Regulament, aprobat de Nicolai I la 22 aprilie 1828, se prevedea ca comitetele de cenzur a crilor publicate n teritoriul Imperiului i al celor strine, care aveau o subordonare ministerial diferit, s e unicate ( 1830, II, III, 1979, 459). Astfel cenzura a fost subordonat Direciei generale a Cenzurii, instituit pe lng Ministerul nvmntului Public, i se diviza n dou comitete, pentru cenzur intern i extern ( 1830, II, III, 1979, 460). Partea a doua Regulamentului se referea exclusiv la cenzurarea crilor strine. Cenzurarea crilor strine se punea n atribuiile Comitetului de Cenzur strin de la Sankt Petersburg i comitetele din subordinea acestuia din Riga, Vilno i Odesa. Acestea puteau s se expune doar asupra cataloagelor sau crilor pe care le primeau, controlul asupra librriilor, bibliotecilor i altor instituii de acest gen se realiza de ctre poliie. Comitetele de cenzur informau poliia despre crile strine neadmise spre comercializare i urmau s in o eviden strict a crilor cenzurate, att admise ct i a celor neadmise spre circulaie, prin ntocmirea a cinci registre: a facturilor, a cataloagelor, a crilor primite de la autoritile vamale, a crilor comandate de instituiile de stat, de persoanele private, de cltori, precum i un registru comun al tuturor crilor strine care parveneau spre examinare ( 1830, II, III, 1979, 470471). Odat cu intrarea n vigoare a noului Regulament, negustorii de cri urmau s scoat din vnzare toate crile strine care nu aveau aprobarea Comitetelor de cenzur strin. Negustorii urmau s prezinte n comitetele de cenzur strin registrele crilor importate. Crile neadmise de cenzura strin urmau s e expediate napoi peste hotare. Bibliotecile urmau s pun la dispoziia publicului doar crile strine enumerate n cataloagele aprobate de cenzur. Crile strine comandate prin pot de persoane zice sau instituii ale statului, dup ce erau cenzurate de comitele de cenzur de pe lng pot, urmau a expediate n Comitetele de cenzur strin din Sankt Petersburg, Riga, Vilno i Odesa, iar n alte localiti n cea mai apropiat Administraie civil ( 1830, II, III, 1979, 477-478). Ca urmare a schimbrilor fcute prin noul Regulament de cenzur, Comitetul de cenzur a crilor strine informa Departamentul Comerului extern, c n ceea ce privete crile, ziarele i alte tiprituri aduse de peste hotare fr a declarate, Consiliul Suprem al Cenzurii a considerat

oportun s dispun ca acestea s e conscate i prezentate Comitetului de Cenzur extern. Dac cartea era considerat admis, ea urma s e pus n vnzare public, n caz contrar, urma s e trimis nafara Imperiului (TFQR 1829, 339). Cu alte cuvinte, dup adoptarea Regulamentului de cenzur din 1828 are loc o birocratizare a procedurii de examinare a crilor strine. Autoritatea Comitetului de cenzur strin din Sankt Petersburg se diminueaz i mai mult dup ce la 12 ianuarie 1829 ministrul nvmntului Public a dispus Comitetului Cenzurii Strine s prezinte mpreun cu rapoartele despre crile interzise sau cele ndoielnice, nsei crile ( 1862, 214). Cu toate acestea, decizia n cauz putea avea i un rol pozitiv, deoarece, crile interzise din exigena excesiv a cenzorilor Comitetului de cenzur strin, puteau ntr-un nal s e admise de cenzorii Direciei Generale a Cenzurii. Pe de alt parte, crile admise nu se puneau la ndoial, toat responsabilitatea revenind pe umerii cenzorilor primari, astfel c, pentru orice eventualitate, ei erau mult mai severi i riguroi la examinarea unei lucrri dect li se cerea prin lege. Desigur c ntrzierile ce apreau n respectarea procedurilor generau mult indignare, nu att n rndul negustorilor, ct mai ales n rndul cltorilor. Statul, pe de alt parte, trebuia s suporte tot mai multe cheltuieli, deoarece i asuma transmiterea crilor de la o instan la alta. n ncercarea de a micora cheltuielile, ministrul de nane a elaborat un raport, n care se sugera ca crile importate prin vmile de pe uscat s e expediate n comitetele de cenzur de nsei autoritile vamale. Ulterior crile erau expediate proprietarilor la adresele indicate n declaraia lor vamal. De aceast prevedere erau scutii diplomaii strini. Acest raport a fost aprobat de Nicolai I la 11 noiembrie 1831 ( 1832, II, VI, 4937, 199). Numrul de lucrri importate din strintate cretea de la an la an, cu ritmuri nalte. Astfel, dac n anul 1835 au fost importate n Rusia n jur de 300 mii volume, apoi n 1836 n jur de 350 de mii, iar n 1837 deja n jur de 400 mii de volume (Meidinger 1841, 381). De altfel, dup cum arma poetul i omul de stat rus F.I. Tiutcev, comerul cu lucrri strine norete n Rusia mai mult dect cel cu lucrri proprii un fenomen care, n orice caz, este nefavorabil pentru activitatea editorial rus i deloc mgulitor pentru 15

I. Studii

mndria naional ( 2004, 26). O bun parte a acestor volume ajungea pe rafturile bibliotecilor publice din oraele imperiului, ale instituiilor de nvmnt i de cultur, precum i ale societilor tiinice. Fondul de carte al acestor instituii se suplinea i prin achiziie sau donaie de la persoane private. Spre exemplu, pentru seciunea de limbi orientale ce se dorea a instituit n cadrul Universitii din Sankt Petersburg, n conformitate cu ucazul din 20 martie 1830 a fost achiziionate de la baronul Schilling von Kanstadt o colecie de cri n limbi orientale. Dar nsi crearea seciunii ntrzia a realizat, iar crile se depozitau la Biblioteca de pe lng Academia de tiine din Sankt Petersburg. Din acest motiv, la 13 iunie 1835, s-a dispus ca acestea s e transmise Bibliotecii Muzeului Oriental al Academiei Imperiale de tiine ( 1835, VII, I, IX-X). Odat cu creterea numrului de volume importate, cheltuielile asumate de stat pentru transportarea acestora la instituiile de cenzur devine o problem substanial. De aceea prin ucazul Senatului din 18 iulie 1838, care stabilea regulile de expediere a crilor strine importate n Rusia din vmi n Comitetele de cenzur, plata pentru expedierea crilor a fost trecut n seama proprietarilor de cri. n localitile unde nu funcionau comitete de cenzur, proprietarul urma s duc cutiile plombate cu cri n comitetele de cenzur de sine stttor, n decurs de ase luni, expediind totodat n comitetele de cenzur lista cu informaii detaliate despre crile importate. n caz de neprezentare, sau prezentare cu plomba deteriorat, se percepea o amend de 25 ruble de pe ecare volum, iar n caz c se demonstra intenie de a ascunde cri interzise se prevedea urmrire penal ( 1838, II, XIII, 2, 11413, 18-19). Din acest motiv, costurile suportate de negustori la importul de cri se va rsfrnge negativ asupra preului acestora de vnzare. Ct privete cltorii, acetia deseori refuzau s mai ia cu sine crile aduse, lsndu-le n vam pn la ntoarcere, sau le expediau napoi n rile din care le-au procurat. Prin ucazul Senatului din 19 iulie 1839 normele n cauz au fost reiterate pentru importul crilor prin portul Arhanghelsk, iar ministrul nvmntului Public se investea cu dreptul de a introduce aceste reguli i n alte localiti unde nu funcionau comitetele de cenzur. Vama era obligat s elaboreze registrul crilor importate, i s-l oblige pe negustor sau cltor s le transporte n cutii plombate la administraia oraului de 16

reedin. La rndul su, administraia oraului trimitea registrul crilor importate n comitetele de cenzur i atepta verdictul, sau putea permite importul crilor strine admise anterior de comitetele de cenzur strin, cu informarea acestora din urm ( 1840, II, XIV, 12552, 629). Un rol substanial n prevenirea contrabandei de cri le revenea administraiilor oraelor-porturi prin care era permis importul de cri. Astfel, n dispoziia Consiliului de Stat din 30 iunie 1840 privind reorganizarea comitetului de cenzur din Odesa, se sublinia c Administraia oreneasc urma s supravegheze cu strictee ca n Odesa s nu e importate clandestin cri interzise ( 1841, II, XV, 13618, 458-459). De asemenea, pentru prevenirea fraudelor legate de neprezentarea crilor strine n comitetele de cenzur, la 6 aprilie 1843 Comitetul de Minitri a micorat de la ase la trei luni termenul n care cltorii urmau s prezinte n comitetele de cenzur crile introduse n Imperiul Rus. Pentru facilitarea procedurilor urmau a ntocmite formulare-tip n limbile rus, francez, italian, german i englez. Neprezentarea crilor n pachete sau cutii plombate la administraiile locale din guberniile n care se ndreptau se pedepsea cu o amend de 7,5 ruble argint ( 1844, II, XVIII, 16700, 215). Celelalte msuri de prevenire a ptrunderii ilegale a crilor strine pe teritoriul Imperiului Rus urmau s rmn conform prevederilor anterioare. O atenie special se acorda controlului circulaiei crilor n regiunile lituaniene i poloneze. n aceste din urm, nsprirea controlului cenzurii are loc mai ales dup rscoala din 1830-1831. Astfel, Regulamentul Cenzurii n districtul colar Varovia, aprobat la 25 mai 1843, prevedea c cenzorii de aici trebuiau s acorde mai mult atenie dect ceilali cenzori din imperiu la crile publicate n Regatul Poloniei, dar i scopurilor pe care la urmreau crile strine pe care le examinau. Romanele, povestirile i alte genuri ale literaturii strine urmau a examinate cu o atenie deosebit, mai ales n privina moralitii coninutului ( 1843, XL, I, 11). O situaie dicil se constat n privina cenzurrii lucrrilor n limbile orientale9, ca urmare a
Pe lng limbile asiatice ruii includeau n aceast categorie i limba greac, probabil datorit tradiiei bizantine, dar i romna.
9

A. Emilciuc, Cadrul legal al circulaiei crilor vest-europene n imperiul rus (1721-1917)

lipsei n rndurile cenzorilor a cunosctorilor de astfel de limbi. Pentru a depi situaiile de acest gen, guvernul rus lua decizii extraordinare, prin care ncredina cenzura unor organe nespecializate. nc n interpelarea din 7 noiembrie 1828 a Comitetului de Cenzur Strin, adresat ministrului nvmntului Public, se sugera oportunitatea importrii crilor n limbile orientale (turc, greac, ttar i altele) fr examinarea cenzurii, din cauza lipsei cenzorilor cunosctori ai acestor limbi. n rspunsul su ministrul nvmntului Public meniona c a naintat propunerea Direciei Generale a cenzurii, care a dat un rspuns negativ, iar ca soluie Comitetului i se propunea s se adreseze pentru asisten Universitii Imperiale din Sankt Petersburg, Academiei Imperiale de tiine sau Departamentului Asiatic al Ministerului Afacerilor Externe. Ministrul preciza c reprezentanii Comitetului urmau iniial s se adreseze Academiei i Universitii, iar dac membrii acetia nu cunoteau limba uneia dintre crii, atunci Comitetul urma s se adreseze ministrului nvmntului Public pentru ca acesta s fac demersurile necesare ministrului Afacerilor Externe. Cu toate acestea, la 22 ianuarie 1829, secretarul Academiei de tiine a ntiinat Comitetul Cenzurii Strine c poate s-i asume doar cenzurarea crilor n limba arab ( 1862, 211-212). O bun parte a crilor n limbile orientale revenea pentru examinare Comitetului de Cenzur din Odesa. Dar i acesta nu fcea ntotdeauna fa. Astfel, la 23 ianuarie 1845, a fost aprobat decizia Comitetului de Minitri prin care crile n limbile orientale ce se importau n Imperiul Rus prin portul Odesa s e cenzurate, n cazul lipsei cunosctorilor acestora, n Comitetul de cenzur din Odesa, de ctre profesorii Gimnaziilor din districtul de nvmnt Odesa, specializai n limbi orientale. Decizia a fost luat dup ce n Liceul Richelieu din Odesa nu s-au gsit cunosctori de limb armean pentru a se putea expune asupra unor cri importate n aceast limb ( 1846, II, XX, 18658, 142). n cele din urm, pentru a descrca oarecum Comitetul de Cenzur din Odesa, la 30 noiembrie 1851 Ministrul nvmntului Public P.A. irinski-ihmatov, rezidentul plenipoteniar de Caucaz, cneazul M.S. Voronov, i ministrul Finanelor, P.F. Brok, au convenit ca toate lucrrile n limbile orientale ce erau aduse n imperiu, cu excepia celei ebra-

ice (i derivatelor), urmau a expediate pentru examinare n Comitetul de Cenzur din Caucaz ( 1862, 279)10. Regulamentul de Cenzur admitea lucrrile n care erau criticate i condamnate crile interzise. Cu toate acestea treptat s-a ajuns la absurd n aceast privin, ind interzis nu doar nsi lucrarea, ci chiar i publicarea titlului acesteia n alte ediii. Astfel, la 12 martie 1848, printr-o rezoluie a mpratului Nicolai I s-a dispus ca interdicia de a importa anumite titluri de carte strin, semnic i interdicia de a analiza coninutul acestora n reviste, i cu att mai mult de a publica fragmente din acestea n traducere sau n original ( 1862, 244). Ulterior, n edina Direciei Generale a Cenzurii din 30 mai 1853 s-a decis ca Comitetul de Cenzur Strin s distrug coperile sau lele de nal ale crilor ce conineau informaii despre crile interzise, sau chiar i titlurile acestora, fr consultri suplimentare ( 1862, 287). Creterea numrului de cri strine ce ajungeau pe piaa rus suprasolicita tot mai mult resursele comitetelor de cenzur strin, nu doar prin munca de cenzur, ci i cea a ntocmirii numeroaselor rapoarte i de coresponden. Ca urmare acestea ncercau s obin anumite diminuri ale obligaiilor prescrise. O ncercare voalat de acest gen a aparinut Comitetul de Cenzur din Odesa. Interpelarea acestuia viza vechimea ediiilor strine supuse examinrii cenzurii. Ministrul nvmntului Public, cneazul P.A. irinski-ihmatov i scria la 15 octombrie 1851 adjunctului efului districtului colar Odesa c, dat ind c acest lucru nu era prevzut n Statutul de Cenzur din 1828 i nici n dispoziiile Consiliului de Stat aprobate de mprat la 8 mai 1850, privind prevenirea importului de peste hotare al crilor interzise, toate crile i revistele strine urmau a examinate de cenzur, indiferent de anul publicrii ( 1862, 278). n cele din urm, guvernul rus a fost nevoit s lrgeasc numrul comitetelor de cenzur abilitate cu examinarea lucrrilor strine. Astfel, la 19 februarie 1852, Comitetul de cenzur din Kiev a fost nvestit i el cu dreptul de a cenzura cri strine, cu aceleai
10

Comitetul de cenzur din Caucaz a primit dreptul de a examina crile importate de peste hotare n inuturile caucaziene, prin ucazul Senatului din 26 octombrie 1849, avnd aceleai drepturi acordate la 26 iunie 1840 Comitetului de cenzur din Odesa ( 1850, II, XXIV, 2, 23608, 139-140).

17

I. Studii

prerogative i subordonare precum comitetele de cenzur strin din Vilno, Odesa, Riga ( 1853, II, XXVII, 26005, 120). De asemenea, la 30 noiembrie 1852, Direcia General a Cenzurii a solicitat Comitetului de Cenzur Strin ca s permit trecerea fr piedici a crilor religioase ce conineau doar dogmele religiei cretine, fr polemizri cu alte confesiuni sau religii. Crile religioase strine catolice i protestante urmau a eliberate strict doar enoriailor respectivelor confesiuni ( 1862, 284). Chiar dac Comitetul de Cenzur Strin era abilitat de a acorda dreptul de traducere a crilor strine, prin dispoziia Direciei Generale a Cenzurii din 19 decembrie 1850, traducerile nu erau scutite de examinarea cenzurii interne ( 1862, 268). La 4 octombrie 1851 Direcia General a Cenzurii propunea ministrului nvmntului Public ca decizia Comitetului de Cenzur Strin asupra dreptului de traducere a crilor strine s e una consultativ, decizia nal aparinnd Comitetelor de Cenzur intern. n acest caz traducerea romanului lui Alexandre Dumas Les mille et un fantmes, admis de Comitetul de Cenzur Strin, a fost respins de Comitetul de Cezur din Moscova, nu din cauz c traducerea nu ar fost reuit, ci din motiv c s-a considerat c romanul are direcie greit ( 1862, 276-277). De altfel, cele dou departamente de cenzur, cea strin i cea intern, nu acionau la unison. Uneori se ntmpla ca o carte interzis n original s e autorizat n traducere. Un exemplu n acest sens este romanul lui mile Zola Nana, originalul cruia a fost interzis n imperiu de ctre Departamentul de cenzura Strin, dar se vindea liber n traducere, fr intervenii majore n text (Leroy-Beaulieu 1894, 452). Numrul tot mai mare de cri respinse de cenzur pentru acces pe piaa intern rus, mai ales n contextul acutizrii sentimentelor antieuropene ale ruilor, ca o consecin a nfrngerii suferite de Imperiul Rus n Rzboiului Crimeii (18531856), n faa alianei anglo-franco-turco-sardine, determina creterea numrului de cri stocate n instituiile vamale i de cenzur. Drept soluie, la 14 august 1854, printr-un ucaz imperial crile strine reinute n ociile vamale din cauz c erau interzise de comitetele de cenzur, precum i cele depistate la trecerea frontierei fr a declarate, dac nu erau reexpediate napoi de proprietari n timpul prevzut de lege, urmau s e trans18

mise n proprietatea Bibliotecii Publice Imperiale din Sankt Petersburg ( 1855, II, XXIX, 28834, 739). n plus, Direcia General a Cenzurii a decis ca Comitetul de Cenzur s-i asume de sine stttor interzicerea anumitor titluri de cri strine prin votul majoritar al membrilor si, precum i excluderea unor fragmente din acestea, i s nu le mai expedieze Direciei n conformitate cu dispoziiile ministrului nvmntului Public din 1828. Excepie fceau doar crile ndoielnice parvenite de la Comitetul de Cenzur din Varovia, care urmau s e cenzurate n continuare n conformitate cu decretul imperial din 10 aprilie 1852 ( 1862, 305-306). De asemenea, la 12 februarie 1857 Comitetul de Minitri a stabilit, n baza propunerilor ministrului nvmntului Public, ca cenzorul din Dorpat, care avea n obligaiile sale cenzurarea crilor interne, s cenzureze i crile strine. ns, acesta nu avea dreptul s le primeasc direct de la vam, sau de la ociile potale, ci prin intermedierea Comitetului de Cenzur strin din Sankt Petersburg, sau n baza dispoziiei acestui comitet din alte instituii de cenzur. Decizia sa n urma examinri crilor urma s e prezentat Comitetului de Cenzur strin pentru verdictul nal ( 1858, II, XXXII, 31504, 145-146). n schimb, pentru a-i simplica sarcinile, la 4 octombrie 1861 Direcia General a Cenzurii a solicitat Comitetului de Cenzur Strin ca n rapoartele cu crile interzise de acesta, s e indicat categoria de neadmitere pentru public (total, pentru publicul larg, sau cu unele extirpri), iar titlul crilor ndoielnice, asupra crora urma s se expun Direcia General a Cenzurii, s e expediat n original, netradus ( 1862, 463). Din numrul total de cri strine supuse cenzurii n 1858 au ajuns n Comitetul de Cenzur Strin de la Sankt Petersburg pentru prima oar 1586 de lucrri, n 2244 volume, iar la cele din Riga, Vilno, Odesa i Kiev, precum i la cenzorii din Revel i Dorpat 876 lucrri n 1403 volume. Au fost ntoarse peste hotare, la decizia negustorilor i a altor persoane, neind acceptate, sau parial acceptate de cenzur, 2114 lucrri n 7423 volume ( 1859, CIII, I, 136-137). Cele mai multe cri interzise ineau de politic, literatura artistic i istorie ( 1859, CIII, I, 137). Pentru comparaie, n 1854 n Imperiul Rus au aprut 1312 titluri de cri, dintre care 861 n rus i 451 n alte limbi (The acquisition 1867, 142). De altfel, dup cum se poate observa din Tabelul 1, n

A. Emilciuc, Cadrul legal al circulaiei crilor vest-europene n imperiul rus (1721-1917)

Tabelul 1 Numrul de cri strine, importate n Rusia i examinate de instituiile de cenzur (1857-1862)*
Importate Anul Lucrri 1857 1858 1859 1860 1861 Total 202384 219665 214725 333121 411160 1381055 Volume 1613862 1614874 1422157 2255359 2306272 9212524 Inclusiv supuse cenzurii (neexaminate anterior) Lucrri 3172 3734 4336 5184 6010 22436 % 1,57 1,70 2,02 1,56 1,46 1,62 Volume 5182 5494 7732 7608 9508 35524 % 0,32 0,34 0,54 0,34 0,41 0,39 Examinate de cenzur Lucrri 2277 2462 3481 4325 5120 17665 % 1,13 1,12 1,62 1,30 1,25 1,28 Volume 3196 3647 6206 6074 8309 27432 % 0,20 0,23 0,44 0,27 0,36 0,30

* 1862, CXIV, I, 126

comitetele de cenzur ajungeau doar 1-2% din numrul total al lucrrilor importate. Acest fapt ne sugereaz c negustorii de cri strine aveau grij ca titlurile importate s e deja admise de cenzur, i nu riscau s aduc nouti editoriale. Astfel, nii negustorii realizau o prim cenzurare a crilor i, ntr-un fel, ntrziau punerea n circulaie a noilor titluri de carte. Pe de alt parte, Cenzura nu reuea s controleze chiar toat producia tipograc strin ce ptrundea n Rusia, din cauza contrabandei. n 1849, contele A.F. Orlov, eful Cancelariei a IIIa imperial i a Jandarmeriei, l informa pe P.A. irinski-ihmatov, ministrul nvmntului Public, c investigaiile efectuate n cazul unui oarecare Petruevski i a complicilor si, au artat numrul imens de cri strine interzise ce circulau n Rusia. La un singur vnztor din Petersburg au fost depistate peste 2500. n acest context mpratul rus i-a dispus contelui A.F. Orlov s colaboreze cu Ministrul Afacerilor Interne la identicarea msurilor necesare prevenirii acestui fenomen ( 1862, 75). La nceputul domniei lui Alexandru al II-lea (1855-1881), pregtirile pentru o nou reform a cenzurii au relevat n cercurile birocratice anumite tendine n discuiile privind soarta cenzurii publicaiilor strine. Toi acceptau faptul c conscrile vamale ale publicaii strine se rsfrngeau negativ asupra imagini Rusiei n ochii opiniei publice europene, generau nemulumiri n rndul publicului cititor rus i nu aduceau benecii concrete pentru autoriti. Se impunea

necesitatea descentralizrii cenzurii, prin furnizarea unor competene mai largi comitetelor locale de cenzur strin. Se propunea o exibilitate mai mare n privina lucrrilor strine, pentru a le folosi n lupta cu ideile socialiste i ateismul. Dar propunerile privind reducerea controalelor asupra publicaiilor strine nu vizau nicidecum lucrrile strine n limba rus, nici traducerile operelor strine i astfel avantajau doar intelectualitatea, nu i masele largi ale populaiei ( 1999, 15). n Regulamentul cenzurii din 1857, au fost fcute doar completri la Regulamentul din 1828 prin includerea prevederilor adoptate ntre timp, care au fost examinate mai sus. De aceea, o schimbare major n privina cenzurii strine survine abia dup ce, prin ucazul imperial dat Senatului la 10 martie 1862, au fost xate schimbrile din domeniul organizrii cenzurii. Potrivit prevederilor acestui ucaz Direcia General a Cenzurii a fost lichidat, iar sarcinile ei au fost partajate ntre Ministerul Afacerilor Interne (funcii de supraveghere i urmrire) i Ministerul nvmntului Public (funcia de cenzurare i prevenire) ( 1862, CXIII, I, 49). Pe de o parte, acesta este un indiciu al creterii importanei acestei instituii, deoarece Ministerul de Interne a fost mereu unul de cheie n guvern. Pe de alt parte, includerea cenzurii n evidena unui organ exclusiv de for nsemna, de fapt, intensicarea controlului asupra maselor, statul ind nevoit s adopte msuri mpotriva micrii revoluionare n curs de dezvoltare. De fapt, pe tot parcursul secolului al XIX-lea, schimbrile efectuate n do19

I. Studii

meniul cenzurii urmreau dou scopuri majore: de a consolida restriciile impuse de cenzur i de a perfeciona aparatul de cenzura i profesionalismul cenzorilor. Ucazul avea menirea de fapt de a pregti terenul pentru implementarea reglementrilor prevzute n noul Regulament al cenzurii care va emis la 12 mai 1862 i va purta ocial denumirea de Reguli temporare privind cenzura ( 1865, II, XXXVII, 1, 38270, 430). Un aspect important la dezbaterile privind elaborarea noului Regulament al Cenzurii l-a constituit cenzurarea literaturii strine. n aceast privin, baronul M.A Korff, eful Cancelariei Imperiale, cooptat la elaborarea Regulamentului, a fcut un ir de propuneri: 1) toate lucrrile publicate peste hotare n limbile rus i polonez s e admise n circulaie doar cu aprobarea cenzurii; 2) crile publicate peste hotare n limbi strine, s e admise n circulaie fr cenzurare prealabil. De aceea crile respective urmau a trecute prin vmi fr reineri, pe cnd cele prevzute prin punctul 1 erau expediate n Direcia general de cenzur potrivit reglementrilor n vigoare; 3) Circulaia n cuprinsul imperiului a crilor cu coninut ce contravenea legilor putea interzis de instanele de judecat, n baza sesizrilor Direciei generale a tipriturilor, precum i n baza rugminilor persoanelor private. Comercializarea i distribuirea crilor interzise n aa mod, chiar i fr intenie, se pedepsea penal. n acest scop urmau s e alctuite n permanen i s e livrate n tarabele de cri i inspectoratele locale de poliie registrele crilor strine interzise de instanele de judecat; 4) Vnztorilor de cri nu li se interzicea, comandnd ediii strine, s le transmit din iniiativ proprie spre examinare organelor de cenzurare prealabil. n caz c erau declarate interzise n urma examinrii, acestuia i se restituia paguba; 5) n caz c direcia general a tipriturilor solicit instanelor de judecat interzicerea unui titlu de carte, atunci, pn la examinarea judiciar, comercializarea acesteia putea suspendat. Comercianii de cri urmau, n consecin, s prezinte registrul crilor importate de peste hotare, iar comercializarea lor putea iniiat abia dup trei zile de la prezentarea registrelor ( 1897, 205). Baronul M.A. Korff declara c toat lumea cunoate c pe parcursul existenei continue la noi a cenzurii, nu sunt i nu au fost cri strine interzise, pe care s fost imposibil a le obine. ncercrile de a proteja societatea mpotriva intruziunii din afara a ideilor duntoare 20

prin cenzur, este la fel cum ai ncerca s protejezi grdina ta de psri, zvornd poarta ( 1897, 203). Propunerile acestuia n mare parte au intrat n textul nal al Regulamentului, astfel c interzicerea unui titlu de carte strin putea decis doar de instanele de judecat. Tendinele liberale, consnite n Regulamentul din 1862, au fost ntrite prin hotrrea Comitetul de Minitri de la 24 august 1864. Aceasta prevedea c ocialii vamali puteau acorda cltorilor dreptul de a introduce n hotarele Imperiului Rus diferite cri i alte publicaii fr examinarea cenzurii. Condiia era ca titlurile s e ntr-un singur exemplar, s nu abordeze subiecte politice sau religioase (cu excepia crilor de rugciuni sau a Sf. Scripturi), i s nu e interzise categoric de cenzur11 ( 1867, II, XXXIX, 41224, 859-860). De altfel, cenzura strin n perioada domniei lui Alexandru al II-lea, a fost, potrivit aprecierilor istoricului i publicistului francez al timpului Anatole LeroyBeaulieu (1842-1912), foarte generoas i liberal. Lucrrile cele mai radicale de losoe i economie politic, n special cele mai marcante tratate de socialism, au fost admise s e importate i s e traduse, precum Capitalul, de Karl Marx. Pe de alt parte, lucrrile semnate de oamenii de tiin i loso renumii din Occident, cum ar Herbert Spencer, Darwin, Haeckel, Strauss, Renan etc., au fost respinse sau admise ntr-o stare extrem de mutilat. Acelai lucru s-a ntmplat i cu lucrrile unor poei i romancieri, cum ar H. Heine i G. Flaubert (Leroy-Beaulieu 1894, 450). Cenzura ruseasc din aceast perioad se deosebea prin faptul c se opunea mai puin doctrinelor i teoriilor, ct mai ales criticilor aduse unor fapte i persoane, i n acest fel favoriza involuntar difuzarea teoriilor radicale, de care urma de fapt s se apere imperiul (Leroy-Beaulieu 1894, 450). Creterea interesului pentru literatura german i francez, n Rusia, a generat o cretere a produciei poligrace proprii, n special a ediiilor traduse, dar i a lucrrilor originale, att n domeniul literaturii ct i al diverselor tiine. Contemporanii considerau c odat cu armarea literaturii ruse,
Doar crile religioase n limba rus n sau slava bisericeasc urmau s aib indicat expres permisiunea Clerului superior ortodox, adic nu se admiteau fr cenzura religioas. n plus, mpratul rus a considerat necesar, prin ucazul din 21 decembrie 1857, a le interzice misionarilor strini s distribuie n Rusia cri ale Sntei Scripturi, publicate de edituri strine. Acetia puteau s le comercializeze de la tarabe, dup examinarea prealabil a Cenzurii ( 1858, II, XXXII, 32582, 1035).
11

A. Emilciuc, Cadrul legal al circulaiei crilor vest-europene n imperiul rus (1721-1917)

precum i creterea sentimentului naional, se va produce, inevitabil, o scdere a cererii pentru literatura strin ( 1887, 362). Acest lucru pare s fost conrmat de cifrele din statisticile ociale, potrivit crora n Rusia n 1880 au fost importate cri n valoare total de 3689902 ruble, n 1883 3016002 ruble, iar n 1885 2093736 ruble. Dar, n realitate, dup cum arm istoricul rus V.A. Moskvin, importul de literatur strin nu se diminua ( 2004, 25). Odat cu semnarea tratatelor bilaterale ce vizau aprarea drepturilor de autor, cenzura strin a nceput s serveasc direct intereselor editorilor rui, care puteau pretinde c o anumit lucrare de peste hotare i ncalc drepturile deinute asupra acesteia n cuprinsul Imperiului Rus. De exemplu, n 1870, editorul de lucrri muzicale Bessen s-a adresat Comitetului de Cenzur strin de la Sankt Petersburg cu cererea de a-i proteja drepturile pe care le deinea la tiprirea operelor lui A.G. Rubinstein, n faa ediiilor strine. Comitetul a constatat c cererea merit atenie, i c lucrrile din strintate nu pot admise spre vnzare. Concurena genereaz, de altfel, un nou pol de presiune asupra cenzurii strine. Ca o form de protecie mpotriva concurenei poate considerat i ncercarea motenitorilor rmei de comercializare a crilor E. Melle s instituie n 1886 Societatea de comercializare a crilor franceze n Rusia ( 2004, 27). Listele lucrrilor strine interzise total sau parial de cenzur erau expediate lunar n organele administraiilor locale, n special ale regiunilor de hotar12. n ncercarea de a sistematiza aceste liste interminabile, a fost iniiat publicarea pentru uz intern a cataloagelor de lucrri strine interzise total sau parial, care au aprut la Sankt Petersburg n 1870 i 1898. Primul se referea la perioada 1865 1 iulie 1869 ( 1870), iar al doilea 1 iulie 1871 - 1 ianuarie 1897 ( 1898). Dat ind c negustorii se conduceau la importul crilor strine de aceste liste i cataloagele, n linii mari, din numrul crilor expediate n comitetele de cenzur, titlurile interzise complet sau parial alctuiau n medie 0,5-1,5% din numrul total al volumelor examinate ( 2004, 17). Cenzura, nepermind aducerea n Rusia a crilor ieftine din strintate, contribuia, dup armaia istoricului V.A. Moskvin, la rspndi12

rea lucrrilor ieftine ruseti n rndul populaiei, care, totui, de multe ori nu aveau nici o valoare artistic ( 2004, 25). Astfel, cenzurarea publicaiilor strine contribuia indirect i la dezvoltarea pieei de carte rus. La nceputul secolului XX, odat cu ptrunderea capitalului comercial n afacerile poligrace are loc o cretere accentuat a numrului de cri ruseti pe piaa de carte i apariia concurenei. De aceea se promova ideea nspririi controlului asupra crilor importate de peste hotare. ns, la reuniunea special pentru elaborarea unui nou statut de cenzur n 1905, vicepreedintele Academiei Imperiale de tiine, P.V. Nikitin, se ntreba retoric: Dac cenzura strin nu a putut mpiedica ptrunderea ideilor strine n baza reglementrilor anterioare, atunci ar putea oare o ngrdire mai ecient n baza celor noi? i nu este oare mai periculoas dect orice idee duntoare acea percepie fals ce se formeaz i se dezvolt n privina cenzurii strine, precum i a oricrei alte cenzuri, precum c exist anumite adevruri, de care puterii i este team i c ea le ascunde deoarece nu le poate contraargumenta ( 1905, 21). Dup prima Revoluie Rus numrul de publicaii importate de peste hotare a crescut de peste dou ori: de la 168920 volume n 1906, de la 362357 n 1914. ns, odat cu izbucnirea Primului Rzboi Mondial a fost introdus cenzura militar, iar legturile comerciale i potale internaionale au fost grav afectate ( 2004, 17). Un aspect important n ceea ce privete evoluia circulaiei crilor strine n Imperiul Rus ine de acordarea ctre unele instituii de nvmnt, academice, administrative i culturale a dreptului de a importa cri din strintate fr aprobarea comitetelor de cenzur ordinare. O atare politic avea cu siguran scopul de a diminua repercusiunile asupra dezvoltrii tiinei i culturii ruse i asupra rspndirii cunotinelor generale n rndul populaiei cauzate de formalitile birocratice de cenzurare a crilor strine i ltrul exagerat al acesteia. Astfel, pe parcursul secolului al XIX-lea - nceputul sec. XX, au obinut dreptul de a achiziiona i primi din donaii cri de peste hotare fr examinarea cenzurii o serie de instituii academice i de nvmnt, precum: Academia de tiine, Universitile i alte instituii superioare de nvmnt, Academiile Teologice, Observatoarele din 21

ANRM, F. 2, inv. 1, d. 4672, f. 2-4, 13-14 verso, 39-40, 51-58; d. 4850, f. 11-14 verso.

I. Studii

Pulkovo, Nikolaev, Irkutsk i Ekaterinburg, societile tiinice etc. ( 1912, 117-121). n rndul instituiilor guvernamentale i administrative au obinut acest drept general-guvernatorii, ei Administraiilor guberniale i provinciale, minitrii i adjuncii lor, Duma de Stat, alte instituii i comisii imperiale ( 1912, 116, 122-125). De asemenea au obinut acest drept i unele instituii de cultur, precum bibliotecile publice i muzeele imperiale ( 1912, 116, 125). Pe de alt parte, ca rspuns la interpelarea Comitetului de Cenzur Strin adresat ministrului nvmntului Public, Nicolai I a solicitat la 23 noiembrie 1850 ca lucrrile expediate din strintate pentru membrii familiei imperiale s nu e scutite de la examinarea cenzurii. n schimb, Comitetul urma s-l informeze pe ministru despre lucrrile neadmise, sau parial admise, pentru ca acesta s ntiineze destinatarul din rndul familiei imperiale13. n realizarea controlului circulaiei crilor strine n Imperiul Rus un rol nsemnat le-a revenit pe lng organele de cenzur i celor comercial-vamale, care realizau curarea vamal i carantinal a crilor din strintate, precum i supunerea acestora taxelor vamale de import. n Imperiul Rus cartea nu a fost perceput iniial ca marf. n conformitate cu Tarifele vamale din 1724, 1731, 1754, 1757, 1766, 1775, 1782, importul crilor strine n legturi i fr legturi se realiza fr plata taxelor vamale ( 1830, I, XLV, 40-41). Prin Tariful din 1796 s-a stipulat c crile strine continuau s e importate fr plata taxelor vamale, ns doar prin vmile portuare din Sankt Petersburg, Riga i Odesa i cea de pe uscat de la Radziwilow ( 1830, I, XLV, 100-101). Prima iniiativ n acest sens a vizat nu cartea propriu-zis, ci materialul de pre folosit la copertarea i decorarea crii. Astfel, la 15 februarie 1807, prin ucazul imperial dat Senatului, s-a dispus ca crile importate n legturi de marochin cu margini aurite, s e supuse taxelor vamale, n funcie de mrimea lor, de la 0,5 la 2,5 ruble, iar cele fr margini aurite de la 0,25 la 1,5 ruble. Crile n legturi lustruite erau i ele taxate de la 10 la 50 copeici, n funcie de mrimea lor ( 1830, I, XXIX, 22458, 10181019). Nici n Tarifele vamale din 1816 i 1819 nu se specicau taxe vamale pentru importul cri13

lor. Potrivit Tarifului vamal din 1822 doar crile strine tiprite dup 1800 n legtur lustruit (politur), de piele, de marochin i oricare alt tip era supuse taxei 10 copeici de pe funt14. Importul crilor strine era facilitat i prin faptul c de pe acestea, prin ucazul din 31 decembrie 1809, nu se solicitau certicate de origine, precum de la alte mrfuri n conformitate cu prevederile legii din 31 iulie 1808 ( 1830, I, XXX, 24060, 1388). Abia prin ucazul Senatului din 14 iunie 1848, ca urmare a aprobrii de ctre mpratul rus la 5 mai 1848 a raportului Ministrului nvmntului Public, au fost stabilite taxe unice de 5 copeici argint pentru ecare volum de carte importat, indiferent de mrime sau numr de le, inclusiv brourile ce apreau n ediii aparte. De pe crile nebroate, ediii periodice, ziare i reviste urma s se perceap o tax de 5 copeici argint de pe ecare funt de greutate. Romanele i povestirile erau taxate suplimentar cu 5 copeici argint. De taxe erau scutite crile aduse de diplomai strini, crile comandate de Universitile Imperiale i alte instituii academice crora li s-a acordat acest drept, crile, ziarele i revistele trimise prin pot, crile publicate n Rusia aduse de cltori napoi n ar, crile publicate n Regatul Polonez, crile n limbile ebraic i idi, care aveau de altfel un statut aparte i nu se puneau pe aceeai treapt cu alte cri strine15. Dac crile erau rentoarse peste hotare, din cauz c nu erau admise de cenzur, taxa se restituia. Crile, a cror tax de import nu era achitat timp de un an, intrau n proprietatea statului. Taxa anterioar de pe crile copertate rmnea n vigoare ( 1849, II, XXIII, 22367, 411-412). La 28 aprilie 1849 aceste taxe au fost nlocuite cu una unic de pe greutate, a cte 10 copeici argint de pe funt, i adiional a cte 10 copeici de pe funt pentru romane i povestiri ( 1850, II, XXIV, 1, 23214, 249-250). n Tariful Vamal
Funt veche msur de greutate, care n Rusia constituia 1/40 puduri, sau 0,5 kg. 15 Reintroducerea taxelor vamale la importul crilor evreieti din Regatul Polonez i din strintate a fost aprobat de mprat la 26 aprilie 1854 la propunerea Consiliului de Stat. Taxa stabilit era de 1,5 copeici pe l, iar comercializarea crilor care nu aveau imprimat la nceput i sfrit marca ce demonstra achitarea taxei, era interzis. Sumele acumulate de la colectarea taxei reveneau colilor evreieti, iar cele care timp de trei luni nu erau marcate, sau expediate napoi, erau conscate n favoarea acelorai coli evreieti ( 1855, II, XXIX, 28187, 437-438).
14

La 24 februarie 1858 Ministrul nvmntului Public a dispus ca Comitetul s-i ntiineze pe cei vizai direct, fr intermedierea sa ( 1862, 267).

22

A. Emilciuc, Cadrul legal al circulaiei crilor vest-europene n imperiul rus (1721-1917)

Normal European din 11 iunie 1891 era prevzut ca crile ce se importau de peste hotare n limbi strine nu erau supuse unor taxe vamale directe, ci doar taxelor indirecte, i anume cea prevzut pentru legturile cu cotor, care era de 1 rubl aur de pe pud. n schimb cele n limba rus erau supuse taxei de 3 ruble aur de pe pud ( 1894, III, XI, , 7811, 188). Ulterior, la 4 iunie 1901, Consiliul de Stat a stabilit ca importul crilor tiprite peste hotare n limbile rus i polonez, se va taxa cu 4,5 ruble aur de pud. Aceast stipulare urma s reprezinte punctul 4 al articolului 178 al Tarifului Normal European ( 1903, III, XXI, 20242, 445). De taxele pentru legturi au fost scutite prin ucazul din 31 august 1807 crile comandate de peste hotare de Academii, Universiti, liceele de cadei i gimnazii ( 1830, I, XXIX, 22603, 1249). Prin dispoziia Comitetului de Minitri din 4 octombrie 1827, aprobat de mprat la 18 octombrie, toate instituiile de nvmnt de stat au primit dreptul universitilor de a comanda cri i manuale din strintate, fr plata taxelor vamale, cu condiia ca acestea s e examinate preliminar n comitetele de cenzur de pe lng universiti ( 1830, II, II, 1478, 915-916). Acest drept era reconrmat n statutele i regulamentele de activitate ale mai multor instituii de nvmnt ( 1838, II, XIII, 1, 11363, 1012-1013; 1840, II, XIV, 12219, 355; 1841, II, XV, 13289, 187; 13415, 307; 1842, II, XVI, 14696, 668; 1865, II, XXXVII, 2, 38654, 58; 38984, 446; 1875, II, XLVII, 51428, 834; 1885, III, I, 484, 329). De plata taxelor vamale la aducerea crilor de peste hotare au fost scutite i unele instituii de stat i funcionari de rang nalt, precum: cei din Departamentul II al Cancelariei imperiale, Duma de Stat etc., dar i unele instituii de tiin i cultur, precum: Observatorul Fizic Principal i Observatorul Fizic de la Tiis, Ermitajul Imperial ( 1912, 119-120) .a. De taxe vamale la importul crilor din strintate a fost scutit la 14 octombrie 1810 Biblioteca Imperial Public din Sankt Petersburg ( 1830, I, XXXI, 24377, 389), iar la 13 martie 1874 acest privilegiu a fost acordat i directorului acestei instituii ( 1876, II, XLIX, 53248, 359).

Procedurile de devamare a crilor strine erau prevzute n Regulamentele vamale i de cenzur. Legile i dispoziiile cu caracter special erau puine n aceast sfer, i vizau doar soluionarea unor probleme excepionale. Astfel, de exemplu, prin ucazul imperial dat Senatului la 16 august 1802 ministrului de Comer, contele N.P. Rumeanev, se solicita permiterea fr piedici a crilor importate de peste hotare de Universitatea din Dorpat, sau aduse de oamenii de tiin care vizitau universitatea ( 1830, I, XXVII, 20376, 226-227)16. n alt caz, n legtur cu adoptarea la 31 iulie 1808 a legii prin care se solicitau documente de provenien a mrfurilor importate, crile, precum i hrile geograce i maritime au fost eliberate la 31 decembrie 1809 de aceast obligativitate ( 1830, I, XXX, 24060, 1388). O excepie de la lege s-a fcut i la 3 mai 1860, cnd Comitetul de Minitri a venit cu propunerea de a permite Academiei de tiine Imperiale, precum i universitilor s primeasc de peste hotare cri prin pot n banderol, lucru interzis prin dispoziia imperial din 15 decembrie 1858, deoarece expedierea acestora n cutii nchise era prea costisitoare pentru donatari. mpratul a acceptat acordarea acestui drept doar Academiei de tiine, Observatorului din Pulkovo i Universitilor, dar nu i membrilor acestor instituii ( 1862, II, XXXV, 35752, 516-517). n concluzie, putem arma c pe parcursul perioadei abordate n Imperiul Rus circulaia crii strine a fost obiectul unui sever control legislativ. Acest control urmrea mai multe obiective, pe lng acel primordial de a limita rspndirea ideilor liberale, care puteau ubrezi baza social, politic i naional a statului. Politica n domeniul cenzurii reect atitudinea duplicitar a autocraiei ruse n privina a tot ceea ce era strin. Guvernul rus cuta s in pasul cu civilizaia occidental, dar, n acelai timp, i era fric de ideile progresive. Cenzura strin avea n virtutea scopurilor i obiectivelor sale specice un statut special, deoarece avea de a face cu lucrri deja publicate n alte state, unde controlul guvernului asupra tipograilor nu funciona. Orice supus rus, mai nstrit, putea lua cunotin de lucrrile autorilor
16

Prin ucazul din 14 octombrie 1802, pentru a curma abuzurile, cutiile de cri urmau s e plombate pentru a nu ajunge n circulaie liber i expediate direct n Magistratul din Dorpat ( 1830, I, XXVII, 20460, 307).

23

I. Studii

vest-europeni n cursul unei cltorii peste hotarele Imperiului, sau chiar cumprnd cri aduse prin contraband. Intelectualitatea din Rusia era strns legat de Occident, astfel c o noutate editorial, imediat dup publicare, devenea subiect de dezbatere n rndurile ei. n aceste condiii devenea practic imposibil de a face fa prin represiuni poliieneti invaziei penetrante a lucrrilor occidentale, care criticau bazele social-politice ale statului rus.

Studierea legislaiei privitoare la cenzur ne permite s armm c, timp de aproape un secol, ntre 1828-1917, metodele i specicul activitii cenzurii strine au rmas practic neschimbate. Activitatea cenzurii strine era xat n Regulamentele de cenzur i a cunoscut n evoluia sa o cretere a numrului instituiilor cu atribuii n acest domeniu. Pn la lichidarea ei n 1917, ea a rmas unul dintre cele mai conservative organe ale aparatului de stat.

Bibliograe
Choldin 1985: M. Choldin, A Fence around the Empire: Russian Censorship of Western Ideas under the Tsars (Durham NC 1985). Leroy-Beaulieu 1894: A. Leroy-Beaulieu, The Empire Of The Tsars And The Russians (New York-London 1894). Meidinger 1840: H. Meidinger, A Statistical Account Of The Book-Trade, from the Earliest Records to the year 1840, with particular reference to Germany. In: Journal of the Statistical Society of London, vol. III, part II, July (London 1840), 161-190. Meidinger 1841: H. Meidinger, A Statistical Account Of The Book Trade Of Various Countries. Part. II. In: Journal of the Statistical Society of London, vol. III, part IV, January (London 1841), 376-386. Miltchina 2005: V. Miltchina, La censure sous Alexandre Ier vue par un diplomate franais. In: Les Premires Rencontres de lInstitut europen Est-Ouest (Lyon 2005), 171-193. Monthly 1801: Monthly Retrospect of Foreign Affairs, June, 1801. In: The Gentlemans magazine and Historical Chronicle for the Year MDCCCI (London), volume LXXI, P. 1 (London 1801), 562-563. TFQR 1829: The Foreign Quaterly Review, vol. IV, April and August (London 1829). The acquisition 1867: The acquisition of Knowledge impede by our legislation. In: The National quarterly review (New York), volume XIV: December 1866, 1867, 134-150. Theological 1870: Theological and Literary Intelligence. The American Presbyterian review (New York-Philadelphia), New Series, volume 2, 1870, 393-398. Waterston 1843: W. Waterston, A cyclopaedia of commerce, mercantile law, nance and commercial geography (Edinburgh 1843). 1870: , , , 1865 1 1869 (- 1870). 1890: .. , (- 1890). 1897: . , . : , 90, IV-, (- 1897), 179-206. 1995: H.A. , ( XIX .). .: ( 1995), 66-78. 1999: .. , (1861-1881 .). (- 1999). 2000: .. , (60-70- XIX ). .: XIX XX , . 10 ( 2000), 49-59. 1834, I, VI: , . I, . VI, 1834. 1834, II, VI: , . II, . VI, 1834. 1834, IV, IV: , . IV, . IV, 1834. 1835, VI, V: , . VI, . V, 1835. 1835, VII, I: , . VII, . I, 1835.

24

A. Emilciuc, Cadrul legal al circulaiei crilor vest-europene n imperiul rus (1721-1917)

1835, VIII, VI: , . VIII, . VI, 1835. 1836, XII, VI: , . XII, . VI, 1836. 1843, XL, I: , . XL, . I, 1843. 1859, CIII, I: , . CIII, . I, 1859. 1862, CXIII, I: , . CXIII, . I, 1862. 1862, CXIV, I: , . CXIV, . I, 1862. 1862: (- 1862). 1898: , , 1 1871 . 1 1897 . (- 1898). 1980: .. , XVIII : ( ). .: : , . 7 ( 1980), 150 -181. 2006: . , . : Studia Russica Helsingiensia et Tartuensia X: : , . 1 ( 2006), 128-150. 2004: .. , ( XIX - XX .). ( 2004). 2009: .. , XVIII . .: , XVI-XIX . ( 2009), 208-211. 1905: (- 1905). 1830, I, VIII: , . I, . VIII, 1728-1732 . ( 1830). 1830, I, X: , . I, . X, 1737-1739 . ( 1830). 1830, I, XI: , . I, . XI, 1740-1743 . ( 1830). 1830, I, XIII: , . I, . XIII, 1749-1753 . ( 1830). 1830, I, XIX: , . I, . XIX, 1770-1774 . ( 1830). 1830, I, XXIII: , . I, . XXIII, 1789 6 1796 . (- 1830). 1830, I, XXIV: , . I, . XXIV, 6 17961798 . (- 1830). 1830, I, XXV: , . I, . XXV, 1798-1799 . ( 1830). 1830, I, XXVI: , . I, . XXVI, 1800-1801 . (- 1830). 1830, I, XXVII: , . I, . XXVII, 1802-1803 . (- 1830). 1830, I, XXVIII: , . I, . XXVIII, 1804-1805 . (- 1830). 1830, I, XXIX: , . I, . XXIX, 1806-1807 . (- 1830). 1830, I, XXX: , . I, . XXX, 1808-1809 . (- 1830). 1830, I, XXXI: , . I, . XXXI, 1810-1811 . (- 1830). 1830, I, XLV: , . I, . XLV, (- 1830). 1830, II, I: , . II, . I, 12 1825-1827 . (- 1830).

25

I. Studii

1830, II, II: , . II, . II, 1827 . (- 1830). 1830, II, III: , . II, . III, 1828 . ( 1830). 1832, II, VI: , . II, . VI, 1831 ., 2 (- 1832). 1839, II, XIII, 1: , . II, . XIII, 1838 ., 1 (- 1839). 1839, II, XIII, 2: , . II, . XIII, 1838 ., 2 (- 1839). 1840, II, XIV: , . II, . XIV, 1839 ., 1 (- 1840). 1841, II, XV: , . II, . XV, 1840 ., 1 (- 1841). 1842, II, XVI: , . II, . XVI, 1841 ., 1 (- 1842). 1844, II, XVIII: , . II, . XVIII, 1843 ., 1 (- 1844). 1846, II, XX: , . II, . XX, 1845 ., 1 (- 1846). 1849, II, XXIII: , . II, . XXIII, 1848 ., 1 (- 1849). 1850, II, XXIV, 1: , . II, . XXIV, 1849 ., 1 (- 1850). 1850, II, XXIV, 2: , . II, . XXIV, 1849 ., 2 (- 1850). 1853, II, XXVII: , . II, . XXVII, 1852 ., 1 (- 1853). 1855, II, XXIX: , . II, . XXIX, 1854 ., 1 (- 1855). 1858, II, XXXII: , . II, . XXXII, 1857 ., 1 (- 1858). 1862, II, XXXV: , . II, . XXXV, 1860 ., 1 (- 1862). 1865, II, XXXVII, 1: , . II, . XXXVII, 1862 ., 1 (- 1865). 1865, II, XXXVII, 2: , . II, . XXXVII, 1862 ., 2 (- 1865). 1867, II, XXXIX: , . II, . XXXIX, 1864 ., 1 (- 1867). 1875, II, XLVII: , . II, . XLVII, 1872 ., 2 (- 1875). 1876, II, XLIX: , . II, . XLIX, 1874 ., 1 (- 1876). 1885, III, I: , . III, . I, 1 1881 - 31 1881 . (- 1885). 1894, III, XI: , . III, . XI, 1891 . ( 1894). 1903, III, XXI: , . III, . XXI, 1901 ., 1 (- 1903). 1862: 1720 1862 (- 1862). 1912: , . VI (- 1912).

26

A. Emilciuc, Cadrul legal al circulaiei crilor vest-europene n imperiul rus (1721-1917)

1990: .. , XVIII . .: , 4 ( 1990), 53-58. 1993: : ( 1993) 1887: . , . 8-9, 1887, 359-363. 2002: .. , . ( 2002). 1862: . , (- 1862). 1995: . .. , .. ( 1995).

The legal framework of the circulation of Western European books in the Russian Empire (1721-1917)
Abstract Our interest in the subject in question is a rst step in developing of a catalog of Western European books from the collection of NMAHM in the pre-WWI period. The presence of a rich Western European book fund is an important sign of the level of integration of the population of Bessarabia in European culture and science in the process of Russication and transformation of the province into a Russian gubernia, it reects the evolution of collective mentality, especially of the nobility and the intelligentsia. That is why the control over the importation of foreign publications was an important function of Russian censorship throughout the nineteenth century. Based on researched documents we can say that during the covered period, in the Russian Empire the circulation of foreign books was a subject of a strict legislative control. In the control of circulation of foreign books in the Russian Empire, besides the censorship organs, an important role was given to customs institutions and legislation, which regulated the access points for books from abroad, and import duties. This control aimed at several objectives, in addition to that primary to limit the spread of liberal ideas, which could weaken the social, political and national basis of the state. The study of legislation on censorship, allows us to ascertain that for almost a century, between 1828-1917, foreign censorship methods and specic activity remained virtually unchanged. Up to its liquidation in 1917, it remained one of the most conservative organs of the state apparatus, even though the increasing number of foreign books that were reaching the Russian market strained on more and more, year by year, the resources of the committee of foreign censorship, not only through the work of censorship, but also that of preparation of numerous reports and correspondence. Analyzing the Russian government censorship policy we came to the conclusion that it reects the dual attitude of Russian autocracy on everything that was foreign. It sought to keep up with Western civilization, but at the same time, it was afraid of progressive ideas.

(1721-1917)
, . , , . . , . , - . , , - . , , 1828-1917 ., . 1917

27

I. Studii

, , , , , - . , , . , .

1.02.2012
Dr. Andrei Emilciuc, Muzeul Naional de Arheologie i Istorie a Moldovei, str. 31 august, 121-A, MD-2012 Chiinu, Republica Moldova

28

S-ar putea să vă placă și

  • Ana Niculiţă, Piese de Giuvaiergerie Antică Din Colecţiile Muzeului Naţional de Istorie A Moldovei (Catalog) Seria Albume" III, Chişinău, 2018. 296 P.
    Ana Niculiţă, Piese de Giuvaiergerie Antică Din Colecţiile Muzeului Naţional de Istorie A Moldovei (Catalog) Seria Albume" III, Chişinău, 2018. 296 P.
    Document29 pagini
    Ana Niculiţă, Piese de Giuvaiergerie Antică Din Colecţiile Muzeului Naţional de Istorie A Moldovei (Catalog) Seria Albume" III, Chişinău, 2018. 296 P.
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    100% (5)
  • 42 Plosnita PDF
    42 Plosnita PDF
    Document4 pagini
    42 Plosnita PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 41 Plosnita Suedia PDF
    41 Plosnita Suedia PDF
    Document3 pagini
    41 Plosnita Suedia PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 43 Danilov PDF
    43 Danilov PDF
    Document2 pagini
    43 Danilov PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • Catalog Icoane Mariale
    Catalog Icoane Mariale
    Document12 pagini
    Catalog Icoane Mariale
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    100% (2)
  • 44 Chirtoaga PDF
    44 Chirtoaga PDF
    Document2 pagini
    44 Chirtoaga PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 40 Marinescu PDF
    40 Marinescu PDF
    Document3 pagini
    40 Marinescu PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 37 Serjant PDF
    37 Serjant PDF
    Document5 pagini
    37 Serjant PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 38 Gritco PDF
    38 Gritco PDF
    Document4 pagini
    38 Gritco PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 39 Chirosca PDF
    39 Chirosca PDF
    Document5 pagini
    39 Chirosca PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 33 Dobrea PDF
    33 Dobrea PDF
    Document3 pagini
    33 Dobrea PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 35 Postica PDF
    35 Postica PDF
    Document4 pagini
    35 Postica PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 29 Casu PDF
    29 Casu PDF
    Document3 pagini
    29 Casu PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 26 Furtuna PDF
    26 Furtuna PDF
    Document3 pagini
    26 Furtuna PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 31 Pisica PDF
    31 Pisica PDF
    Document3 pagini
    31 Pisica PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 32 Tabac PDF
    32 Tabac PDF
    Document4 pagini
    32 Tabac PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 24 Scutaru PDF
    24 Scutaru PDF
    Document3 pagini
    24 Scutaru PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 36 Stavila PDF
    36 Stavila PDF
    Document4 pagini
    36 Stavila PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 18 Chicaros PDF
    18 Chicaros PDF
    Document3 pagini
    18 Chicaros PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 28 Lisnic PDF
    28 Lisnic PDF
    Document3 pagini
    28 Lisnic PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 27 Fustei PDF
    27 Fustei PDF
    Document3 pagini
    27 Fustei PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 21 Postarencu PDF
    21 Postarencu PDF
    Document3 pagini
    21 Postarencu PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 25 Petcu PDF
    25 Petcu PDF
    Document3 pagini
    25 Petcu PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 22 Tanase PDF
    22 Tanase PDF
    Document4 pagini
    22 Tanase PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 20 Brihunet PDF
    20 Brihunet PDF
    Document4 pagini
    20 Brihunet PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 23 Danilov PDF
    23 Danilov PDF
    Document3 pagini
    23 Danilov PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 19 Gherasim PDF
    19 Gherasim PDF
    Document3 pagini
    19 Gherasim PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 17 Cereteu PDF
    17 Cereteu PDF
    Document3 pagini
    17 Cereteu PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 15 Condraticova PDF
    15 Condraticova PDF
    Document3 pagini
    15 Condraticova PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări
  • 16 Tomulet Bivol PDF
    16 Tomulet Bivol PDF
    Document4 pagini
    16 Tomulet Bivol PDF
    Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei
    Încă nu există evaluări