UNGUENTE (UNGUENTA FRX) Definitie: Sunt preparate farmaceutice semisolide destinate aplicarii pe pielesau mucoase in scop therapeutic sau

de protectie. Sunt constituite din excipienti(baze de unguent) in care se pot incorpora SA. Excipientele constituie o parte majora a preparatului care pot influenta eficacitateasubstantelor medicamentoase incorporate. Unguentele se intrebuinteaza atat pt tratamentul afectiunilor dermatologice cat si pentru protejarea si intretinerea epidermului. Preparatele destinate sa apele pielea de actiunea agresiva a unor agenti nocivi suntdenumite unguente de protectie iar cele care contribuie la ingrijirea pielii se numescunguente dermatocosmetice .In literatura de specialitate se intalnesc pe langa denumirea de unguent si altedenumiri care sunt atribuite in functie de anumite caracteristici privind compozitia saumodul de folosire al preparatelor respective. Astfel se intalnesc urmatoarele denumiri:pomezi sunt unguente de consistenta semisolida care se inmoaie cand sunt frecate pe piele formand un film superficial gros.-cremele sunt unguente-emulsii cu un continut ridicat de apa si se caracterizeaza printr-o consistenta mai scazuta.-pastele sunt preparate cu un continut mare de pulberi care au o consistenta mai tare sicare de obicei nu se topesc la temperatura corpului iar prin intindere pe piele formeaza unfilm protector.-ceratele sunt preparate grase care contin un procent mare de ceara sau de parafinaavand o consistenta tare si un punct de topire ridicat.-glicerolatele sunt hidrogeluri obtinute cu glicerina si amidon, fiind cunoscute si subnumele de unguent de glicerina. CLASIFICAREA UNGUENTELOR 1.Dupa actiunea terapeutica -unguente de acoperire formeaza o pelicula protectoare pe tegumente. In aceastacategorie se includ unguente de protectie si unguente cosmetice -unguente racoritoare contin apa sau alcool diluat. Acestea in contact cu pielea prinevaporarea unei parti din apa sau alcool dau o senzatie de racorire a pielii -unguente epitelizante (pt rani) se aplica pe pielea lezata in scop de vindecare -unguente revulsive produc o vasodilatatie locala si hiperemie locala -unguente antiacneice-unguente antimicotice-unguente sicative

2.Dupa locul de aplicare -dermice -oftalmice -unguente care se aplica pe mucoase 3.Dupa capacitatea de patrundere (locul manifestarii efectului terapeutic) -unguente cu actiune locala:-unguente de suprafata -unguente de acoperire sau epidermice -unguente de profunzime (endodermice) -unguente de penetratie (cele care se situeaza intre celedoua, sau diadermice).-unguente cu actiune la distanta (sistemice). Permit administrarea medicamentului prinocolirea tubului digestiv, ceea ce reprezinta administrarea percutanata. Aceste unguentecedeaza SA vaselor sanguine si vaselor limfative. Ex: ung antireumatice. 4.Dupa proprietatile chimice si fizice -hidrocarburi geluri-lipogeluri-hidrogeluri-polietilen-glicol geluri-silicon geluri. 5.Dupa metoda de preparare respectiv gradul de dispersie al substantei medicamentoase -unguente de tip solutie-unguente de tip suspensie-unguente de tip emulsie-unguente mixte Penetratia prin piele Prin penetratia cutanata se intelege patrundereaintradermica a substantei medicamentoase incorporate in baza de unguent, iar prinabsorbtie percutanata se intelege traversarea pielii si patrunderea SA in fluxul sanguin.Deoarece pielea este considerata o membrana lipidica, prin piele pot penetra substantesolubile in grasimi. Totusi absorbtia grasimilor se face redusa si penetratia este favorizatala substantele care au pe langa solubilitatea in lipide si o oarecare solubilitate in apa. Medicamentele hidrofile pot patrunde in piele numai daca se produce o hidratare a pielii (ex: dupa o baie calda care are loc o dilatare a porilor si o umflare a pielii). Intratamentele dermatologice se urmareste ca medicamentul sa patrunda in piele, dar sa nuajunga in circuitul sanguin desi acest lucru nu poate fi impiedicat in toate cazurile. Otrecere a medicamentului in torentul sanguin este intalnita in terapia locala cuantireumatice. Antireumaticele sunt aplicate prin masarea pielii. Se mai administreazaunguente cu nitroglicerina, cu actiune vasodilatatoare sub forma de pansament adezivaplicat in regiunea

toracica.Patrunderea in piele si prin piele a preparatelor farmaceutice se poate face prin pori sau transepidermal (prin celulele pielii). Conditiile unei bune penetratii sunt: -dimensiunea particulei de substanta medicamentoasa -sa existe o afinitate lipofila a excipientului fata de piele Pentru a putea defini modul de actiune al unui preparat dermatologic este necesar sa se analizeze 3 factori: pielea, SA si excipientul. PIELEA este foarte importanta starea pielii. Ex: pielea descuamata, iritata secomporta diferit in comparatie cu pielea intacta. Pentru tratarea afectiunilor in faza acutase urmareste o actiune de profunzime in timp ce in afectiuni cronicizate se prefera oactiune in straturile superficiale ale pielii. Pentru tratamentele dermatologice estenecesara sa se precizeze suprafata de aplicare, timpul de contact si frecventa. Zona carese trateaza, marimea acesteia, prezinta importanta deoarece caracteristicile pielii variaza de la o zona la alta la acelasi individ. Varsta este un alt factor insemnat. Astfel porozitateasi gradul de hidratare al pielii la tineri sunt superioare persoanelor in varsta. Alelgereaunei baze de unguent in functie de tipul de piele reprezinta o conditie esentiala pentruformularea preparatelor dermatologice, astfel pentru pielea cu secretie sebacee abundentasunt indicate unguente emulsii de tip U/A si hidrogeluri. Timpul de contact, modul deaplicare si frecventa aplicarilor influenteaza eficacitatea preparatelor dermatologice.Prin masarea viguroasa a pielii se favorizeaza penetrarea. Patrunderea in invelisulcutanat poate fi grabita si prin masarea in prealabil cu acetona, alcool, solventi cu actiuendegresanta. Pansamentele ocluzive izoleaza zona pe care se aplica preparatele ceea cedetermina o crestere locala a temperaturii, activand circulatia ceea ce duce laintensificarea penetratiei SA. SUBSTANTELE ACTIVE. Penetratia cutanata a substantelor active depinde desolubilitatea acestora in excipient, de greutatea moleculara si de forma cristalina.Astfel se absorbe foarte bine prin piele urmaatoarele substante: hormonii sexuali,corticosteroizi, vitamine liposolubile, unele vitamine hidrosolubile (acid ascorbic,tiamina, riboflavina, piridoxina), acid salicilic, anestezina, unii alcaloizi (morfina,strignina, nicotina), fenolul si mercurul.

EXCIPIENTUL. Functia bazelor de unguent este aceea de a dilua PA. Excipientulreprezinta in majoritatea cazurilor cel poutin 90% din preparat. Pe langa aceasta functie,rolul excipientului este de a vehicula SA, astfel la locul indicat excipientul trebuie sacedeze SA. Cedarea SA depinde de solubilitatea acesteia in excipient, substanteleinsolubile sau putin solubile in baza de unguent fiind cedate mult mai usor. Un excipient pentru unguent trebuie sa indeplineasca o serie de conditii:-sa nu fie iritant si sa nu produca sensibilizari-sa nu produca deshidratarea pielii si sa fie emolient-sa cedeze rapid si complet medicamentele incorporate-sa nu fie gras si sa fie lavabil-sa aibe un aspect placut-sa fie constituit dintr-un numar minim de componente si sa fie usor de preparat-sa aiba compatibilitate chimica, stabilitate si pret de cost convenabil. COMPONENTELE BAZELOR DE UNGUENT De cele mai multe ori se folosesc ca excipient o asociere constituita din mai multecomponente a caror alegere se face iin functie de necesitatile terapeutice si tehnice. Unastfel de excipient poate fi constituit din: produse lichide, moi, emulgatori, agentitensioactivi, stabilizanti, antioxidanti si conservanti. Numarul componentelor trebuie safie limitat la strictul necesar.Dpdv al afinitatii fata de apa sau fata de grasimi, excipientii pentru unguente potfi impartiti in 4 categorii:1.baze apoase2.baze emulsii de tip A/U3.baze emulsii de tip U/A4.baze hidrosolubile I. Baze grase se mai numesc baze anhidre lipofile.Din aceasta grupa fac parte:-grasimi si uleiuri vegetale si animale-hidrocarburi-siliconiCaracteristicile principale ale acestor baze sunt: solubilitatea in uleiuri si lipsa desolubilitate in apa.1.Grasimile si uleiurile (lipogeluri) sunt dpdv chimic amestecuri de golicozide.Ex: substante vegetale: ulei de floarea soarelui, soia, masline, arahide, seminte de bumbac.Uleiurile vegetale in generat sunt asociate cu componente avand punct de topireridicat (ceara, parafina). Aceste uleiuri sunt bine tolerate de piele. Din categoriagrasimilor animale (grasimea de porc) este produsul rezultat prin topirea tesuturilor adipoase ale porcului. A fost folosit ca baza de unguent fara adaosuri deoarece are oconsistenta semisolida. Este o masa alba, moale, omogena, cu miros caracteristic. Astazieste foarte putin folosit in medicina naturista deoarece este instabila

chimic fiind supusaunei antioxidari rapide.Cerurile: ceara de albine, cetaceum, lanolina, alcooli derivati in lanolina. Ceara de albine este un produs obtinut prin topire in apa calda a fagurilor dealbine goliti de miere. Exista doua tipuri de ceara: alba si galbena. Ceara galbena este subforma de placi sau masa galbena cu miros slab caracteristic. Se foloseste pentru obtinereaunguentelor emulsii A/U. Ceara alba se obtine din ceara galbena prin purificare. Are proprietati similare cu ceara galbena. Cetaceum este un produs obtinut din substante grase continute in cavitatile pericraniene ale balenei. Se prezinta ca o masa cu luciu sidefos, cu structura lamelaracristalina, transparenta in strat subtire cu miros slab caracteristic. Adaugat in bazele deunguent confera preparatului un aspect omogen. Nu este iritant sau alergic. La lumina seantioxideaza cand are loc colorarea in galben.Atat ceara cat si cetaceum nu pot fi folosite ca baze de unguent ca atare ci intra incompozitia bazei de unguent compuse. Lanolina (adeps lane anhidricus) este un produs de origine animala obtinut prinextratia si purificarea lipidelor de pe lana de oaie si contine alcooli superiori esterificaticu acizi grasi alaturi de alcooli si acizi grasi liberi. In Farmacopee figureaza 2 lanoline:lanolina anhidra (adeps lane anhidricus) si lanolina hidratata (adeps lane hidrosus).Lanolina hidratata contine 25% apa. Se obtine incalzind lanolina anhidra pe baia de apaapoi se adauga treptat apa, se amesteca pana la racire si se omogenizeaza. Cand pe oreteta se prescrie lanolina se elibereaza lanolina hidratata. Lanolina ca baza de unguenteste comparabila cu pielea constituind un agent emolient care produce o peliculahidrofoba cu efect adeziv. Se absoarbe mai greu dar in amestec cu produse fluide patrunde destul de usor prin piele si favorizeaza absorbtia medicamentelor.Lanolina este o masa vascoasa de culoare galben deschis pana la galben brun cumiros slab caracteristic. Este solubila in eter, cloroform, benzen, benzina si este insolubilain apa, alcool. Se pastreaza la rece la adapost de lumina in vase complet umplute. Desieste relativ stabila, lumina, aerul, caldura produc degradari datorita autooxidarii. Pentru omai buna pastrare se pot adauga antioxidanti cum ar fi: alfatocoferolul. Lanolina se

amesteca usor cu vaselina si da amestecuri care absorb cantitati mari de apa sau solutiiapoase sub forma de emulsii A/U.Cu toate dezavantajele pe care le prezinta ramane unul dintre produsele cele maiutilizate la prepararea unguentelor. De obicei se foloseste in amestec cu alte bazedeoarece folosita ca atare duce la obtinerea de produse lipicioare.Dezavantajele lanolinei: miros persistent, aderenta prea mare de piele, uneorireactii alergice, antioxidarea.Alcoolii proveniti din lanolina (derivati de lanolina) Eucerina obtinuta din lanolina. Nu se foloseste ca atare ca baza de unguent ci inamestec cu vaselina. Dpdv chimic este un amestec de oxicolesterol, izocolesterol,metacolesterol. Alcooli de lanolina (lanalcooli) in FR se intalnesc sub denumirea AlcoolesLanes se obtin prin hidroliza lanolinei cand se obtin un amestec de acoolsteroici(colesterol, izocolesterol).2.Cele mai utilizate produse pentru prepararea unguentelor: parafina, vaselina,uleiul de parafina.Cea mai intalnita: vaselina. In FR (valinum album) vaselina este un produs deconsistenta moale obtinut din rezi\duurile de la distilarea petrolului brut si este constituitdin hidrocarburi saturate. Inafara de vaselina saturata se mai intalnesc produse sinteticeca vaselina artificiala care este alcatuita din amestecuri de ulei de parafina si parafinasodica iar vaselina sintetica este obtinuta prin sinteza si este un produs foarte scump.Vaselina alba este un amestec semisolid de hidrocarburi saturate obtinute din petrol purificata si albita. Este o masa alba cu aspect omogen, grasa la pipait, translucidain strat subtire si opaca in strat gros. Fara miros si fara gust. Sub forma topita estetransparenta si are o slaba fluorescenta verdealbastruie. Este usor solubila in eter,cloroform, benzen, insolubila in apa, alcooli, glicerina. Este o baza de unguent hidrofoba.Produsul nedecolorat este vaselina galbena care nu contine urme de decoloranti si deaceea este mai bine tolerata pe mucoase.Vaselina are o buna capacitate de intindere, formeaza un film uniform pe piele,este inerta fata de SA, este stabila la pastrare, are un pret de cost scazut. Poate fisterilizata prin caldura uscata.Dezavantaj: este mai greu tolerata de piele, poate fi iritanta, nu poate fi absorbita.,emulsioneza cantitati mari de apa iar vascozitatea si consistenta sunt dependente detemperatura astfel in timpul verii unguentele cu vaselina devin moi si apare risculsepararii componentelor active iar in timpul iernii pot deveni prea consistente si sunt maigreu de aplicat pe piele.

Uleiul de parafina (ulei de vaselina) Parafinum Lichidum. Este un amestec dehidrocarburi saturate lichide obtinute la distilarea petrolului. Este folosit in unguenteasociat cu parafina, vaselina sau alte baze de unguent pentru a regla consistenta acestora.Se folosesc 2 tipuri de ulei de parafina: tipul usor si tipul vascos. Uleiul de parafina nuare capacitatea de a penetra in epiderm si da o senzatie uleioasa la aplicare. Parafina este un amestec de hidrocarburi solide asemanatoare cu ceara ca siconsistenta. De culoare alba. Nu se foloseste ca atare ci in amestec cu alte baze 3.Siliconii (Polisiloxani). Sunt polimeri inalti la care atomi de silicon sunt legatiintre ei prin intermediul oxigenului. Cei mai simpli sunt siliconii metilici care exista sub3 forme: uleiuri, rasini, elastomeri (asemanatori cauciucului).Cei mai folositi sunt polimeri fluizi cu greutate moleculara mica si dintre acestiacel mai intalnit este Dimeticonul. Pe masura ce greutatea moleculara creste produseledevin vascoase. Pielea normala tolereaza foarte bine siliconii. Ei sunt relativ inerti si nuexercita o actiune terapeutica proprie.Preparatele cu silicon nu se vor aplica acolo unde este necesara o drenare sau pe pielea inflamata si iritata. Nu se folosesc pentru unguentele oftalmice. II. Baze de unguent emulsii A/U Prin incorporarea apei sau a solutiilor apoase sau hidroalcoolice in hidrocarburigliceride, silicon, se pot obtine baze de unguent de tip A/U sau U/A.Deoarece capacitatea de incorporare a apei majoritatii acestor baze este mica seimpune adausul de emulgatori.Bazele emulsii prezinta o serie de avantaje sub aspectul proprietatilor reologice sial capacitatii de penetrare si cedare a substantelor medicamentoase incorporate. Bazeleemulsiei de tip A/U au o consistenta buna ce asigura calitati sporite de intindere siaderare de tesuturi si contin o faza apoasa incorporata in faza grasa datorita proprietatilor emulsive ale emulgatorilor.Bazele emulsiei A/U au o buna capacitate de a incorpora apa si din acest motiv senumesc baze de absorbtie. Ca si bazele lipofile, bazele emulsiilor A/U nu se pot indeparta prin simpla spalare cu apa. Comparativ cu acestea prezinta avantajul ca au o consistenta potrivita si o anumita capacitate superioara de penetrare si de cedare a SA incorporate.Penetrarea se datoreaza faptului ca excipientul

gras care reprezinta faza externa aemulsiei fiind miscibil cu grasimile pielii favorizeaza patrunderea in piele a SA dizolvatein faza apoasa.E x : - u n g u e n t u l d e a c o o l d i n l a n a f o r m a t d i n a m e s t e c d e a l c o o l d i n l a n a , a l c o o l cetostearic si parafina.unguent cu alcool din lana hidratat-unguent simplu (ung. Simplex) III. Baze de unguent emulsii U/A Prin utilizarea emulgatorilor hidrofili se obtin baze U/A. Excipientii de tip U/Asunt usor de aplicat, cedeaza rapid SA si in unele cazuri favorizeaza penetrarea. Sunt produse care se indeparteaza usor prin spalare, de aceea se numesc si baze lavabile.E x : 1 . u n g u e n t u l emulgator este oficinal in FRX si are urmatoarea compozitie: a l c o o l cetostearic cu rol de emulgator, parafina lichida, vaselina alba.2.unguentul emulgator hidrat. Se obtine din unguent emulgator+apa. Pentru o mai buna conservare in loc de apa se foloseste solutia conservanta (nipagin, nipasol).3.unguente racoritoare. Au in compozitia lor ceara iar apa continuta are tendintade a se evapora de aceea se numesc unguente racoritoare.

IV. Baze solubile in apa (hidrogeluri) Bazele de unguent hidrosolubile sau hidrodispersabile formate din substanta carese umfla sau se dizolva in prezenta apei.Exista 2 categorii:-hidrogeluri anorganice: bentonica, aerosol, hidroxid de Al-hidrogeluri organice:-naturale (amidon,tragacanta, pectine si alginati)-semisintetice (derivati de celuloza)-sintetice (alcool polivinilic, polietilen glicol, carbopoli).Hidrogelurile au un continut mare de apa 80-90%, sunt indiferente fiziologic, seusuca si formeaza un film la locul de aplicare. Sunt preferate de bolnavii care au pieleasensibila la grasimi. Se indeparteaza cu usurinta prin spalare cu apa de aceea sunt indicatein tratamentul regiunilor paroase ale mucoaselor, ale pielii bolnave sau traumatizate. Suntcompatibile cu majoritatea substantelor medicamentoase. Fiind lipsite de grasimi aucalitatea de a depinde foarte putin de temperatura in ceea ce priveste consistenta. Pentruevitarea deshidratarii se adauga glicerina sau propilen-glicol.Prezinta dezavantajul ca se deshidrateaza usor si pot fi invadate demicroorganisme. Se recomanda conservarea in vase bine inchise in prezenta substanteconservante. Adera bine pe mucoase si pe rani supurate. Sunt preparate ca baze deunguente oftalmice. Actiunea terapeutica, absorbtia si penetratia este mai buna decat dinunguentele grase in special cand sunt aplicate pe pielea

lezata sau pe mucoase.Aerosilul este un bioxid de siliciuu coloidal.Bentonita un silicat de Al hidratAmidonul un produs organic obtinut din plante (grau, porumb, cartofi). Dinamidon se obtin unguente numite glicerolat de amidon .Alginatul de Na sarea de Na a acidului alginic.Derivati de celuloza - metil celuloza, carboximetilceluloza, hidroxietilceluloza.Polietilen-glicoli compusi macromoleculari a caror consistenta depinide degreutatea moleculara. Cu cat greutatea moleculara este mai mare cu atat compusul estemai consistent. PREPARAREA UNGUENTELOR Bazele de unguent pot fi folosite pentru calitatile lor de protectie, de intretinere a pielii dar rolul cel mai important este cel de a servi ca vehicole pentru diferite SA.Substantele medicamentoase pot fi dizolvate in baza de unguent (unguent solutii), pot fi emulsionate daca se gasesc sub forma lichita (unguent emulsii) sau dispersate subforma solida (unguente suspensii).La prepararea unguentelor trebuie sa se tina seama de natura SA si de posibilitateade incorporare a acesteia in excipient. De obicei daca in prescriptie nu se indicaexcipientul atunci se folosesc ca baza de unguent unguentul simplu. Aceasta indicatie poate fi respectata cand SA incorporate sunt dispersate sub forma de emulsii saususpensii. Cand este necesar un excipient hidrofil se va folosi unguentul cu glicerina. Defiecare data se specifica pe reteta baza de unguent folosita. Obtinerea bazelor de unguent prin procedeul topirii In majoritatea cazurilor unguentele se prepara la cald fiind necesara incalzirea sitopirea componentelor care formeaza baza. Amestecul topit este eventual separat deimpuritatile mecanice prin detectare si filtrare.Ca material filtrant se folosesc de obicei tifonul sau un strat subtire de vata asezat pe un suport de tifon. Intotdeauna se va topi mai intai substanta cu punct de topire cel mairidicat adaugand apoi celelalte substante in ordinea descrescanda a punctelor de topire..Ex: ceara, parafina, alcool cetilic, vaselina, lanolina si la sfarsit se adaugacomponentele lichide.Componentele de consistenta solida se maruntesc inainte de a fi topite pentru a nufi nevoie de o incalzire prelungita. Amestecul topit se aduce intr-un mojar, se tritureaza pana la racire pentru a obtine un preparat omogen. Unguente solutii

Exista medicamente avand caracter lipofil care se dizolva in grasimi si uleiuri lacald in excipientul topit. In unele cazuri substanta medicamentoasa se dizolva intr-unlichid volatil cum ar fi cloroformul sau eterul iar solutia obtinuta se amesteca cuexcipientul lipofil topit. Dupa aceea solventul volatil care a servit ca intermediar pentrudizolvare se inlatura prin incalzire si amestecare.La unguentele preparate prin dizolvarea SA in baza la cald trebuie sa seurmareasca ca substantele solide sa nu cristalizeze la racire. Aceasta se poate petrecedatorita unei tehnici defectuoase cum ar fi o racire rapida, fie datorita concentratiei preamari de SA.Cristalizarea poate surveni in timp in perioada de conservare astfel cand nu estesigura mentinerea gradului de dispersie initial se prefera prepararea sub forma deunguente suspensii. La adaugarea substantelor solubile in excipientul topit trebuie sa seevite excesul de caldura pentru a evita degradarea acestora.Unele substante cum ar fi substantele volatile se dizolva in baza racita tocmai pentru a evita indepartarea lor prin incalzire. Ex: camforul, mentolul. In cazul solutiilor apoase dispersarea lor se face in baze hidrosolubile astfel se prepara si unguentele cusubstante usor solubile in apa. Prepararea in acest caz se poate face fie la cald, fie la rece. Unguente emulsii Medicamentele usor solubile in apa care nu se dizolva in grasimi pot fi dispersatein baze lipofile sub forma de emulsii. Prepararea unguentelor emulsii se face respectandregulile intalnite la obtinerea emulsiilor fluide astfel se obtin separat cele 2 faze (uleioasa,apoasa) care se amesteca la o temperatura cuprinsa intre 50-70 grade Celsius.Substantele medicamentoase se includ in faza in care sunt solubile. Candcantitatea de lichid este prea mare si ar rezulta un unguent moale se recurga laconcentrarea acestuia. Ex: tinctura.Daca faza apoasa depaseste 10% din masa unguentului, unguentele emulsii se mainumesc si creme.

Unguentele suspensii Cele mai multe unguente sunt preparate in care SA este dispersata sub forma desuspensie. Pentru aceasta substantele solide se transforma mai intai intr-o pulbere cat mai

fina. Astfel pentru unguentele dermatologice este recomandata dimensiunea de 150microni iar pentru unguentele oftalmice dimensiunea este 10-20 microni.In cazul in care cantitatea de pulbere este mica aceasta se tritureaza mai intai lamojar cu o mica cantitate de ulei de parafina, ulei vegetal sau o portiune din excipientultopit, dupa care se adauga treptat restul recipientului. Cantitatea de ulei folosita pentrutriturare se scade din greutatea excipientului si se specifica pe reteta.Daca cantitatea de pulbere este mai mare, este preferabil sa se lucreze intr-unmojar incalzit cu masa topita, tehnica prin care se obtine un amestec omogen.Cand cantitatea de pulbere este foarte mica incorporarea se poate face si in masanetopita.Pentru a evita fixarea pulberii de peretii mojarului se foloseste un mojar gresat cuo mica cantitate de baza de unguent. Acest lucru este recomandabil si in cazulsubstantelor colorante cand ustensilele pot fi curatate mai usor.Unguentele care contin mai multa doza cu 5% pulbere au o consistenta mai tare sisunt denumite de obicei paste. Prepararea unguentelor in farmacie Se folosesc mojare cu interiorul mat sau lucios sau patene emailate. Amestecarease face ajutorul pistilului iar in timpul operatiei de amestecare unguentul care se ridica pe peretii mojarului se curata cu o spatula flexibila si se aduce in fundul mojarului. Mojarelesunt avantajoase mai ales cand se incorporeaza cantitati mari de lichid. Uneori esteindicata incalzirea mojarului si a pistilului pentru a pastra la inceput o temperaturaapropiata de cea a amestecului care se lucreaza.In general, ustensilele cu care se lucreaza sunt din: portelan, sticla, metal emailat.Aceste ustensile care servesc la prepararea unguentelor trebuie rezervate exclusiv acestuiscop. Aceasta masura este justificata de faptul ca excipientii grasi lasa urme chiar dupa o buna curatare.In farmacie se mai pot folosi mojarele actionate mecanic. Un astfel de mojar estefixat pe un suport si executa o miscare circulara. Prepararea in industrie Se folosesc aparate speciale obtinandu-se astfel produse foarte omogene si stabile,astfel se folosesc diferite mori pentru amestecare. De asemenea amestecatoare planetareiar unele aparate lucreaza sub vid care este util pentru a elimina bulele de aer dinunguent.In FRX la prepararea unguentelor se mai indica:-posibilitatea de folosire a antioxidantilor si conservantilor antimicrobieni-unguentele care se aplica pe plagi, arsuri, pe pielea sugarilor se prepara cu baze deunguent cu proprietati emulsive, peliculogene-se folosesc metode care le asigura sterilitatea si care permit evitarea unei contaminariulterioare cu microorganisme.

AMBALAREA UNGUENTELOR Unguentele se elibereaza in cutii de material plastic de forma cilindrica cudeschidere larga pentru a favoriza relevarea unguentelor sau pot fi eliberate in tuburi demetal flexibil sau material plastic (in industrie). Cutiile de material plastic sunt usoare

ieftine si asigura in multe cazuri o pastrare satisfacatoare. Unguentele preparate infarmacie si ambalate in cutii de material plastic pot fi pastrate doar cateva saptamani. Intimp mai indelungat se pot produce modificari datorita faptului ca peretii din material plastic nu sunt complet impenetrabili.In industrie conditionarea unguentelor este facuta aproape exclusiv in tuburiflexibile din metal. Se utilizeaza de cele mai multe ori tuburi de Al dar si de material plastic. Aceste tuburi sunt prevazute cu o canula si un orificiu prin care se scoateunguentul prin apasare.Umplerea tuburilor se face pe partea inferioara pana cand unguentul patrunde intot tubul si aerul iese afara, dupa aceea se inchide prin pliere, urmata de sudare iar orificiul se astupa cu un capac filetat.Tuburile se eticheteaza sau se folosesc tuburi imprimate. Se mentioneazadenumirea produsului, cantitatea in grame, compozitia, modul de intrebuintare, producatorul si termenul de valabilitate. Pentru a se asigura integritatea in timpultransportului si a manipularii tuburile se introduc in cutii de carton. CONTROLUL CALITATII UNGUENTELOR Unguentele au o compozitie complexa de aceea controlul calitatii presupuneefectuarea a numeroase incercari:1.Controlul organoleptic aspect, culoare, finete si aderenta. Dupa FRX unguenteletrebuie sa aibe mirosul componentelor, sa nu prezinte miros ranced sau de mucegai.2.Determinarea pH-ului este important pentru a aprecia daca unguentul este sau nuiritant pentru tesuturi. FR prevede ca pH-ul unguentelor sa fie cuprins intre 4,5 si 8,5.3.Marimea particulelor se determina doar pentru unguentele suspensii si consta inurmarirea la microscop a dimensiunilor particulelor SA.4.Masa totala pe recipient