24 pagini

an XII nr. 157

TIMPUL
REVIST| DE CULTUR|

aprilie 2012

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP 7 - IA{I

Num\r ilustrat cu fotografii de Natalie Schor

Un jurnal regal [i un an de cump\n\

Ovidiu Pecican

Amintiri din Inocen]ia

Dorin Tudoran

Finalul finalului procesului cu dl Andrei Ple[u

Gabriel Andreescu

Don Quijote cest moi

Valeriu Gherghel
www.timpul.ro

TIMPUL

Agora

Note inutile
BOGDAN C|LINESCU
du-v\ m`na m\car o mic\ parte din talentul dumneavoastr\ m\ va contamina. La care academicianul i-a r\spuns: Sper c\ str`ng`ndu-v\ m`na, o mic\ parte din ideile dumneavoastr\ politice nu m\ vor contamina. C`nd va ap\rea acest num\r, rezultatele alegerilor vor fi deja cunoscute. E totu[i `ngrijor\tor de constatat c\ extremele reunesc peste 30% din voturi `n Fran]a

Din nou despre alegeri

~n num\rul trecut, am f\cut c`teva comentarii despre alegerile preziden]iale ce vor avea loc pe 22 aprilie [i 6 mai. La ora la care scriu aceste r`nduri e `nc\ imposibil de f\cut un pronostic. Pre[edintele Sarkozy a revenit vertiginos la nivelul candidatului de st`nga, Franois Hollande, [i chiar l-a dep\[it `n primul tur. Cea mai mare surpriz\ e deocamdat\ scorul candidatului de centru, Franois Bayrou, fost arbitru la alegerile din 2007, `ns\ dep\[it ast\zi de reprezentanta Frontului Na]ional, Marine Le Pen [i de Jean-Luc Mlenchon, liderul Frontului de St`nga ce reune[te comuni[tii, tro]ki[tii [i to]i nostalgicii marxismului. Celebrul scriitor academician Jean dOrmesson s-a `nt`lnit cu Mlenchon la o dezbatere pe un platou de televiziune. Acesta din urm\ i s-a adresat lui dOrmesson: Sper c\ str`ng`nCAPRICORN

Terorismul nu e rezultatul s\r\ciei

Crimele lui Mohamed Merah, francezul de origine algerian\, au readus `n actualitate problema imigran]ilor [i a integr\rii lor `n Fran]a. De asemenea, ni s-a servit din nou salata despre problemele sociale din cartierele periferice [i cauzele sociologice ale violen]ei din aceste cartiere. Trebuie totu[i remarcat faptul c\ t`n\rul Merah era, `n principiu, perfect integrat `n Fran]a. Locuia `ntr-un apartament normal, `ntr-un bloc cu patru etaje c`t se poate de acceptabil. Cartierul e considerat ca fiind unul foarte lini[tit. ~ns\ teroristul [i-a putut procura un adev\rat arsenal ce costa foarte scump `ntr-o ]ar\ unde armele s`nt interzise (de fiecare dat\ c`nd s`nt crime provocate de arme de foc `n Statele Unite, imediat, sociologii de serviciu acuz\ libertatea de a purta arme) [i a

putut preg\ti aceste atentate fiind supravegheat de serviciile secrete franceze dup\ ce a fost reperat f\c`nd c`teva c\l\torii `n Pakistan. Teroristul nu era deloc un produs al cartierelor fierbin]i din Fran]a. De fapt, `n ciuda cli[eelor, zonele cele mai s\race din Fran]a s`nt [i cele mai calme. ~n Arige, Cantal [i Creuse, rata criminalit\]ii e cea mai sc\zut\ din Fran]a, de[i aceste departamente s`nt cele mai s\race. Explica]ia actului lui Merah nu ]ine de mediul social (terori[ti precum Ben Laden, Al Zarwai s`nt boga]i [i fac parte din familii `nst\rite), ci de ideologia islamist\. Occidentul, democra]ia, libertatea, evreii ar fi du[manii de moarte ai islamismului. De asemenea, comunitarismul (musulman, evreiesc) ar juca [i el un rol extrem de nefast `n societatea de ast\zi. Toate acestea snt [i `ncurajate de c\tre adep]ii discursului corect politic, lucru din ce `n ce mai vizibil, cel pu]in `n Fran]a. Democra]ia [i libertatea capitalist\ pot `ns\ c`[tiga b\t\lia `mpotriva fundamentalismului.

condamn\ proste[te (de[i s`nt pentru legea lustra]iei [i `n cazul lui) sau din cei care `l ap\r\ orbe[te. Nu cred `n teoria cu intelectualul care e musai [i un politician de calitate. Majoritatea intelectualilor s-a `n[elat `n politic\ sau a f\cut compromisuri ru[inoase. C\ MRU e un individ inteligent [i cultivat [i c\ fa]\ de ceilal]i politicieni vorbe[te corect e un lucru evident. ~ns\, deocamdat\, el nu are nici un merit politic. Nu a fost niciodat\ ales [i nu e dec`t un aparatcik ce tr\ie[te din banii publici. ~n fine, cunosc`ndu-i parcursul [i ambi]iile, s`nt sigur c\ MRU ar fi devenit prim-ministru [i sub Ceau[escu.

Despre infernul cambodgian

Am citit cartea LElimination de Rith Panh (`n colaborare cu Christophe Bataille, Editura Grasset) despre genocidul cambodgian. Recunosc c\, de[i crimele comuniste `mi s`nt familiare, nu am `nt`lnit at`ta cruzime ca `n Cambodgia lui Pol Pot (Saloth Sar). Unele scene s`nt chiar insuportabile. Copii tortura]i [i uci[i, femei c\rora li se ia s`ngele, oameni ar[i de vii doar pentru c\ nu corespund criteriilor comuniste. Ce s-a `nt`mplat `n Cambodgia `ntre 1975 [i 1979 dep\[e[te imagina]ia unui om normal.

MRU
Mai mul]i prieteni insist\ s\ scriu despre Mihai R\zvan Ungureanu. Pentru c\ am fost colegi din clasa I p`n\ la serviciul militar. Pentru c\ `i cunosc parcursul politic [i ideologic (p`n\ `n 1989). Nu fac parte din cei care `l

Un jurnal regal [i un an de cump\n\

OVIDIU PECICAN
~n virtutea aspira]iei moderne a istoriografiei la statutul de [tiin]\, mai ales dup\ revolu]ia pozitivist\, sursele narative ale discursului istoricului au pierdut din prestigiul lor consolidat anterior, f\c`nd din document favoritul speciali[tilor. O `ncredere nem\surat\ a fost acordat\ birocratului `n toate formele sale notar regal, monah instruit, oficial de orice form\ cu sarcini scripturistice , retr\g`ndu-i-se (sub pretextul subiectivismului [i viziunii par]iale) autorului de nara]iuni parte din confiden]a anterior ar\tat\. Dup\ experien]ele totalitarismului, lumea a `nceput `ns\ s\ observe mai bine capacitatea sistemelor controlate de o voin]\ unic\ [i subordonate `n forme piramidale de a `neca `n formule stereotipe [i cifre bine aduse din condei, antedat`nd sau postdat`nd, eliber`nd simultan chiar mai multe originale Dezam\girii acesteia i-a corespuns nevoia de confirm\ri de alt\ factur\, care au venit [i continu\ s\ vin\ nu doar din media [i din arheologie, din at`tea alte moduri ale conserv\rii sau amintirii trecutului, ci [i, din nou, dinspre nara]iuni. ~nsemn\rile zilnice ale Reginei Maria a Rom=niei ajunse, acum la al IX-lea volum (Ia[i, Editura Polirom, 2012, 456 p.) fac parte, f\r\ nici un dubiu, dintre sursele narative ale reconstituirii trecutului. Ele se singularizeaz\ `ns\, printre alte m\rturii de acela[i fel, prin faptul c\ s`nt nota]iile unei personalit\]i oficiale cu `nalte roluri `n stat, fie ele chiar numai ori mai degrab\ de natur\ reprezentativ\, implic`nd, a[adar, o mul]ime de contacte cu protagoni[tii de prim plan ai scenei politice [i culturale [i calitatea de actor-martor la principalele evenimente ale fiec\rui moment `n care via]a personal\ s-a intersectat cu istoria. Al nou\lea volum cuprinde integral anul 1927, un an `n care a condus un guvern PNL, `n care Nichifor Crainic devenea deputat independent de Vla[ca, Nicolae Iorga era ales decan al Facult\]ii de Litere din Bucure[ti, Nae Ionescu `[i ]inea prelegerile de logic\, Mircea Eliade se afirma impetuos, ca student, `n publicistic\ (public`nd faimosul manifest-foileton al tinerei genera]ii, Itinerariu spiritual), se `ncheia Concordatul din 1927, `ntre Sf`ntul Scaun [i Regatul Rom=niei, murea Vasile P`rvan, murea regele Ferdinand I, Mihai I devenind, la numai cinci ani, Regele Rom=nilor Tot `n acest an, murea I. C. Br\tianu, iar Corneliu Zelea-Codreanu, `ntors `mpreun\ cu I. Mo]a de la Grenoble, punea bazele Mi[c\rii Legionare, `nregistr`nd primele succese fulminante. Nu toate aceste evenimente, a c\ror importan]\ este ast\zi u[or de apreciat, `n virtutea cunoa[terii consecin]elor lor directe, apar `n jurnalul suveranei, scris `n englez\. Ceea ce face `ns\, `n primul r`nd, pre]ioase respectivele pagini `ntr-un an c`nd ]ara plonja `n plin\ criz\ politic\ (rege minor, PNL decapitat, apari]ia impetuoas\ a unei for]e tinere de orientare extremist\) este `nregistrarea dinamicii din anturajul reginei, demersurile `n care a fost `nv\luit\, reflec]iile despre figurile perindate pe la Palat, nuan]ele care dezv\luie intrigi [i balete politice Iar peste toate, coloratura tr\irilor personale ale Reginei, preocupat\ de gr\dinarul ei de la Bran sau de descinderile la Balcic, de episoadele petrecute la Pele[ [i de prezen]a regal\ la Bucure[ti. Uman vorbind, anul 1927 a fost unul extrem de solicitant suflete[te pentru Regina Maria. Ea l-a asistat pe so]ul ei bolnav, a c\rui moarte era previzibil\ [i care nu a mai `nt`rziat. ~ntre timp, periplurile europene de auto-exil ale mo[tenitorului de drept, dar care renun]ase la tron formal, viitorul Carol al II-lea, o nec\jeau, a[a cum tribula]iile unui fiu risipitor pot sup\ra pe un p\rinte neconsolat. De aici, se `n]elege, [i participarea, cu tact, dar persuasiv\, a monarhiei la intrigile care se ]eseau, cu speran]a c\, `n cele din urm\, Carol urma s\ se `ntoarc\ pentru a-[i revendica mo[tenirea de [ef al Casei Regale. Pentru oricine se preocup\ de interbelicul rom=nesc, anul 1927 r\m`ne unul nodal pentru `n]elegerea lucrurilor, plecarea din prim-planul scenei publice a unor mari figuri l\s`nd un gol de autoritate, lipsind de echilibru o ambian]\ constitu]ional\ [i f\c`nd loc manifest\rii plenare a noilor tendin]e. Ar fi ajuns oare Mi[carea Legionar\ la aceea[i notorietate `n prezen]a, pe mai departe, pe tron a regelui unificator al Rom=niei Mari? S-ar fi ajuns la prima dictatur\, cea regal\, dac\ Ferdinand ar mai fi tr\it cincisprezece ani? De[i `n Europa, dup\ 1933, lucrurile se schimbau cu repeziciune, este posibil ca derapajele rom=ne[ti de la democra]ia parlamentar\ s\ fi fost mai temperate [i s\ nu fi sc\pat `n asemenea m\sur\ de sub control. Dincolo de toate celelalte, Regina Maria este `ns\ o scriitoare. Autoare de beletristic\, memorialist\, om de condei, stilist\ ale c\rei cuvinte se `n[iruie, nu tocmai lipsit de farmec, `n pagin\, oferind imaginea unei noble]i autentice, suverana las\ `n `nsemn\ri [i un material excep]ional `n ordine literar\. La drept vorbind, Marcel Proust ar fi fost, probabil, `nc`ntat s\ aib\ la dispozi]ie carnetele contesei de Guermantes m\ rog, ale prototipului ei real , dup\ cum, la r`ndul lui, Mateiu Caragiale le-ar fi folosit avid, extr\g`nd din ele `ntors\turi alese de condei. Stilul `nsemn\rilor este unul rezultat din educa]ia britanic\ a reginei, din rolul ei social, din nevoile omene[ti [i feminine ale acestei personalit\]i, din servitu]ile a[ez\rii ei `n via]\ ca so]ie [i mam\, din ambi]iile sale literare. Ceea ce vedem `n pagin\ este pasta rezultat\ din asemenea intersec]ii [i decant\ri, `ntr-o cernere de mare limpezime, f\r\ emfaz\, cu economie de mijloace, marcat\ de directe]e. Poate c\ paginile acestui jurnal personal ar merita s\ fie citite al\turi de unele fragmente din memorialistica lui C. Argetoianu, al\turi de anumite articole din publicistica lui N. Iorga [i, nu `n ultimul r`nd, `mpreun\ cu jurnalul politic al lui Octavian Goga. Punerea textului regal `n contexte scripturale diferite aduce lumini [i reliefuri diferite, uneori surprinz\toare, asupra unei scrieri cu o valoare literar\ intrinsec\, dar de o importan]\ ce urmeaz\ s\ fie mai bine estimat\ abia de aici `nainte pentru cercetarea [tiin]ific\ a epocii dintre r\zboaie. De pe acum se poate spune c\ anii 20, socoti]i lumino[i `n compara]ie cu deceniul care a urmat, se cuvin scruta]i [i c`nt\ri]i mult mai nuan]at [i mai atent, descoperindu-li-se complexit\]ile. ~n aceast\ ac]iune, ideea Polirom-ului de a prelua editarea masivei mo[teniri a ~nsemn\rilor zilnice, fie [i numai de la volumul al IX-lea `nainte, redeschide `nc\ un dosar important al istoriei secolului al XX-lea rom=nesc.

aprilie 2012

www.timpul.ro

Agora

TIMPUL
BURSA C|R}ILOR

Amintiri din Inocen]ia

DORIN TUDORAN

I. Elegie la Partidul Comunist Rom=n

~ntr-una din camerele proasp\t-`nfiin]atei reviste Amfiteatru, A. tocmai disputa un aprig meci de silic\ (fotbalul jucat pe mese [i birouri cu monede de metal nepre]ios pe care F\nu[ Neagu le botezase coco[ei) cu asistentul nostru de la facultate, Mircea Martin, c`nd a fost somat s\ se prezinte `n biroul Redactorului-[ef, Ion (Gu]\) B\ie[u. Gu]\ `i spune sup\rat lui A.: Ce dracu, b\tr`ne, te-am rugat s\ bagi `n num\rul \sta [i poezia b\iatului de la Filozofie. M\ f-t \ia de la UASCR la cap s\-l public\m. Nu pot, domne, s\-l public, r\spunde A. De ce?, `ntreab\ Gu]\. Cum, de ce, domne? Tu ai citit poezia \luia? Nu, eu nu m\ pricep la poezie [i daia te-am pus redactor la Sec]ia de Poezie. Da rom=ne[te mai [tii? B\tr`ne, du-te dracu! Cum adic\? Domne, tu ai citit m\car titlul poeziei? Nu, b\tr`ne. P\i titlul este Elegie la Partidul Comunist Rom=n Gu]\ s\ cad\ sub birou. Recupereaz\: P\i, schimb\-i titlul, zi-i [i tu Od\ la Partidul Comunist Rom=n. Nu pot, domne, r\spunde A. Degeaba `i schimb titlul. Trebuie s\-i scriu [i alt\ poezie, fiindc\ poezia nefericitului e pe m\sura titlului. P\i, b\tr`ne, scrie-i alt\ poezie [i m\ scapi, dracu, de telefoanele \lora de la UASCR. Ce-]i ia ]ie? Zece minute, hai un sfert de or\. Dau o bere. Nu pot, Gu]\, trebuie s\ m\ `ntorc dincolo c\ Martin m\ conduce cu 1:0 [i am f\cut pariu pe mai multe beri [i pe-o friptur\. G`ndindu-m\ la c`te poezii nefericite a scris mai t`rziu prietenul meu A., `mi spun c\ mai bine scria poezia pentru nefericitul \la de la Filozofie [i poate c\ omul respectiv f\cea (doar) carier\ de poet patriotic [i nu ajungea ditamai mah\rul pe la partid, de unde a m`ncat sufletul multora.

profesorul nostru de istorie, dl Mihai Ra]iu, pe care-l adoram. De la o vreme `ns\ m-am pomenit folosind maculatorul pentru a scrie `n el ni[te lucruri despre care, aveam s\ `n]eleg mai t`rziu, pot intra `n categoria proz\ scurt\. ~ntr-o zi, mi-a disp\rut maculatorul. Am c\utat peste tot nimic. Peste vreo dou\ s\pt\m`ni, m-am trezit b\gat `ntr-o `nc\pere din vecin\tatea Cancelariei Mari a liceului. ~n\untru, dirigintele meu [i un tovar\[ necunoscut. Dl diriginte a spus: Acesta este elevul Tudoran Dorin. Dup\ ce termina]i, v\ stau din nou la dispozi]ie. Apoi, dl diriginte a ie[it. C`nd a trecut pe l`ng\ mine, am sim]it c\ duduie de nervi, dar nu mi s-a p\rut teribil de `ncruntat, a[a cum era alteori. Tovar\[ul necunoscut m-a invitat s\ iau loc la mas\. A b\gat m`na `n serviet\, a scos din ea maculatorul meu [i m-a `ntrebat: E maculatorul dumitale? Da, am r\spuns fericit. M\ bucur foarte mult c\ l-a]i g\sit. }in foarte mult la el. V\ mul]umesc. Unde era? Tovar\[ul necunoscut s-a uitat foarte atent la mine, a schi]at un z`mbet u[or [i m-a `ntrebat: Dumneata crezi c\ eu m\ ocup cu g\situl maculatoarelor? P`n\ s\ m\ duc\ mintea mai departe, m-a `ntrebat: Cuno[ti pe cineva `n Grecia? Cuno[ti acolo oameni din familii importante? ~n Grecia nu cuno[team pe nimeni, dar n\scut `n Grecia era colegul meu de internat Dimitrie Piki Inglessis (Liceul Mihai Viteazul [i {coala Greac\ au `mp\r]it aceea[i cl\dire pentru c`]iva ani), ghitarist minunat, care (`mpreun\ cu al]i prieteni [i colegi ai mei de liceu Dorin Chubby Zaharia [i Mihai Teo Teodorescu) a `nfiin]at una dintre primele trupe pop/ rock Olimpic 64. Am r\spuns: Nu, nu cunosc. G`nde[te-te mai bine... Ceva nobili dintr-\[tia, a[a, mai s\raci acum? Nu, nu cunosc pe nimeni, am spus, dar g`ndul meu tot la Piki era; s\ nu fi f\cut ceva. Dup\ alte `ntreb\ri, tovar\[ul necunoscut mi-a dat maculatorul `napoi [i mi-a spus: M\i

b\iete, dac\ tot ai chef s\ scrii, s\ ajungi vreun scriitor acolo, scrie acas\, nu la [coal\. Dac\ nu po]i s\ te ab]ii s\ tragi chiulul `n timpul orelor de istorie, m\car stai singur `n banc\, fiindc\ s`nt destule b\nci goale `n clasa ta. Dus a fost tovar\[ul necunoscut. Nu l-am mai `nt`lnit vreodat\. Dup\ c`teva decenii aflu c\ maculatorul mi-ar fi fost [terpelit de un coleg de banc\. Spirit mediocru, dar extrem de muncitor, con[tiincios [i activ prin [edin]ele [col\re[ti, s-a dat peste cap s\ vad\ maculatorul meu ajuns acolo unde trebuie. Dup\ terminarea liceului, a urmat Facultatea de Comer] Exterior, a tr\it mai mult `n str\in\tate dec`t `n ]ar\ [i `n urm\ cu c`]iva ani a fost pensionat cu gradul de general. ~n plus, aflu c\ de mul]i ani este [i mare maestru al unei importante loji masonice. Tot nu pricep cum de-a putut ajunge unul ca el general de Securitate, c`nd a fost incapabil s\ `n]eleag\ ceva din cele scrise de mine `n maculatorul de istorie? {i dac\ el a ajuns at`t de sus, `mi spun c\ drept ar fi fost ca tovar\[ul necunoscut s\ ajung\ un al doilea Einstein, nu? Ce era `n acel maculator? O prozuli]\. Eu trimiteam o scrisoare celui mai bun prieten al meu. ~l poreclisem Contele, fiindc\ avea maniere irepro[abile. ~i comunicam c\ am hot\r`t s\ plec `n lumea-luminat\ (ce premoni]ie, nu?), c\ `mi va fi foarte dor de el [i c\, nefiind prea `nst\rit, tot ce-i puteam l\sa era Peloponezul. Cine era Peloponezul? Peloponez era un c`ine, fictiv [i el, despre care `n finalul scrisorii fictive trimise prietenului meu fictiv scriam: B\tr`ne Conte, p\streaz\ Peloponezul. E tot ce am mai de pre] pe lume. Te va servi cu mult mai mult\ credin]\ dec`t serve[te unchi-tu c\catul \la de partid. Despre unchiul Contelui, nu am fost `ntrebat nici odat\ nimic. Nici atunci, nici mai t`rziu. {i, oricum, n-aveam ce s\ le spun fictiv era [i unchiul.

Alan Watts, Devino ceea ce e[ti, Prefa]\ de Mark Watts, Traducere din limba englez\: Mihai Popa-Radu, Colec]ia Metanoia, Editura Herald, Bucure[ti, 2012, 160 p.

II. Cine a fost de fapt Vladimir Ulianov

A. `ncepuse pentru o revist\ literar\ un miniserial, ceva `n stilul lui Alexandru Ivasiuc, despre t`n\rul Marx. Vroia s\ le dovedeasc\ troglodi]ilor \stora c\ nici marxism nu [tiu [i c\ fugeau ca dracu de t\m`ie de textele adev\rat remarcabile ale t`n\rului Marx. M\ prinde pe picior gre[it (adic\ `ndr\gostit lulea) cu primul episod al proiectatului miniserial, text, zicea A., cu b\taie lung\, b\i, \sta mic. Citesc [i zic c\-l recitesc peste noapte [i a doua zi `i spun ce cred. A doua zi scriu pe o coal\ de h`rtie c`teva cuvinte, `mpachetez coala, o pun `n plic, pun plicul la po[t\ [i plec la mare. M\ `ntorc peste o s\pt\m`n\. M\ sun\ A. Mai `nt`i url\ apoi zice: B\i, zurbagiule, hai s\ tragem un fotbal pe Tineretului, p`n\ nu te salt\ \[tia [i `nfunzi, dracu, pu[c\ria. Mergem, tragem fotbalul, dup\ care bem bere. A. m\ `ntreab\: Auzi, b\i, \sta micu? Nu puteai [i tu s\ ba]i r`ndul \la la ma[ina de scris, te-apuca[i s\ mi-l trimi]i scris de m`n\? P\i, zic eu, [i dac\-l b\team la ma[in\, care era diferen]a? B\i, dac\ te salt\ \[tia, poate g\sesc pe cineva, s\ pun\, dracu, o vorb\ bun\ pe l`ng\ \ia s\ te bat\ peste ma[ina de scris, nu peste m`ini, p`n\ r\m`i, dracu, f\r\ ele. Ha! Ha! Ha! Apoi m\ `ntreab\: Auzi, b\i, Dorinache, [i care dracu e leg\tura `ntre Marx al meu [i Lenin al t\u? P\i, zic eu, o s\ afl\m de la tine la finalul serialului. Ha! Ha! Ha! Ce-i scrisesem prietenului meu A.? Iat\: Vladimir Ulianov a fost un t`n\r mediocru care, neav`nd talent nici m\car la stalin, s-a apucat de marx [i a f\cut o carier\ str\lucit\ ca lenin.

III. Problema Peloponezului

Eram prin ultimele clase de liceu. Aveam un maculator `n care notam mai tot ce spunea
www.timpul.ro

A[a cum sugereaz\ [i titlul, Devino ceea ce e[ti reprezint\ o colec]ie de scrieri ale lui Alan Watts care trateaz\ dilema celui ce se caut\ pe sine, c\utare pe care adeseori o facem sacrific`ndu-ne capacitatea de a ne vedea via]a exact a[a cum este. Dup\ cum scrie Alan Watts: Se spune c\ cea mai `nalt\ form\ de `n]elepciune este deta[area, `n sensul con]inut `n cuvintele lui Chuang-Tzu: Omul perfect `[i folose[te mintea precum o oglind\; nu se ata[eaz\ de nimic; nu respinge nimic; percepe f\r\ a p\stra. Deta[area `nseamn\ s\ nu ai nici regrete legate de trecut, nici temeri legate de viitor; `nseamn\ s\ la[i via]a s\ `[i urmeze cursul f\r\ a `ncerca s\ intervii `n felul `n care ea curge [i se schimb\, ne`ncerc`nd s\ prelunge[ti momentele pl\cute [i nici s\ gr\be[ti trecerea celor nepl\cute. Asta `nseamn\ s\ te mi[ti `n pas cu via]a, s\ fii `n perfect acord cu muzica ei schimb\toare, asta se `n]elege prin ceea ce numim Iluminarea. Pe scurt, `nseamn\ deta[area at`t de trecut, c`t [i de viitor [i a tr\i `n eternul Acum. {i asta pentru c\ `n realitate nici trecutul [i nici viitorul nu au o existen]\ independent\ de acest Acum; ele `nsele s`nt doar ni[te iluzii. Via]a exist\ doar `n acest moment, iar `n acest moment ea este infinit\ [i etern\. {i asta `ntruc`t momentul prezent este infinit de scurt; `nainte s\-l putem m\sura el a trecut, dar cu toate acestea va persista pentru eternitate. Aceast\ mi[care [i schimbare a fost numit\ de chinezi Tao, de[i `n realitate nu exist\ nici o mi[care, `ntruc`t momentul este singura realitate [i nu exist\ nimic `n afar\ de el `n func]ie de care putem spune c\ acesta se mi[c\. De aceea putem spune despre moment c\ este `n acela[i timp `n continu\ mi[care [i `ntr-un continuu repaus. Ce putem face pentru a fi `n acord cu acest Tao? Un `n]elept a spus odat\: cu c`t vom `ncerca s\ fim `n acord cu Tao, cu at`t ne vom `ndep\rta de el. Doar c\ nu avea pe de-a-ntregul dreptate. Lucrul curios e ca nu putem fi `n dezacord cu Tao nici dac\ vrem; chiar dac\ g`ndurile pot fugi `n trecut sau `n viitor, ele nu pot evada din momentul prezent. Oric`t de departe `n trecut sau `n viitor `ncearc\ s\ scape, nici odat\ nu se pot separa de momentul actual, deoarece g`ndurile `nsele apar]in prezentului; ele formeaz\, la fel ca toate celelalte lucruri existente, mi[carea continu\ a vie]ii care este Tao. Tu po]i crede c\ e[ti `n dezacord cu via]a [i cu eternul Acum; dar nu po]i fi, `ntruc`t tu e[ti via]a [i exi[ti Acum altfel nu ai fi aici. Astfel, acest Tao infinit e ceva de care nici nu po]i s\ fugi, nici nu `l po]i prinde; nu e ceva de care te po]i apropia sau dep\rta; el este [i tu e[ti el. A[adar, devino ceea ce e[ti.

aprilie 2012

4
BURSA C|R}ILOR

TIMPUL

Agora

Finalul finalului procesului cu dl Andrei Ple[u

GABRIEL ANDREESCU
Prin hot\r`rea dat\ la 12 martie 2012, Tribunalul Bucure[ti a pus cap\t unei istorii de 11 ani. Instan]a a anulat decizia prin care fusesem condamnat `n anul 2001, r\spuns la pl`ngerea dlui Andrei Ple[u, pe atunci membru al Colegiului CNSAS. R\sturnarea verdictului de acum 11 ani era inerent\, dup\ ce ~nalta Curte de Casa]ie [i Justi]ie stabilise revizuirea procesului. La r`ndul ei, ~nalta Curte se pronun]ase a[a cum a f\cut-o `ntruc`t Curtea European\ a Drepturilor Omului (CEDO) dovedise `nc\lcarea de c\tre statul rom=n a libert\]ii mele de exprimare [i a dreptului la un proces echitabil. Citez c`teva idei c\rora, `n decizia lor, judec\torii europeni le-au dat amploarea corespunz\toare: discursul incriminat al reclamantului se `nscria `n contextul special al unei dezbateri de ordin na]ional privind o tem\ de interes general [i extrem de sensibil\; `n opinia Cur]ii, interesul general fa]\ de adoptarea Legii nr. 187/1999 [i fa]\ de aplicarea acesteia de c\tre CNSAS era de natur\ s\ justifice dezbaterea public\ privind aspectul de a [ti dac\ membrii acestui organism `ndeplineau condi]iile impuse de lege pentru a ocupa o asemenea pozi]ie; Reclamantul a subliniat, la sf`r[itul interven]iei sale, c\ nu de]ine probe care s\ `i permit\ s\ afirme c\ A. P. cedase efectiv presiunilor Securit\]ii, dar c\ a comp\rut `n fa]a ziari[tilor pentru a-[i exprima b\nuielile; Afirma]iile prezentate nu erau exprimate ca certitudini; remarc`nd calitatea de publicist a reclamantului [i calitatea sa de militant pentru drepturile omului [protejarea libert\]ii sale de exprimare] este subordonat\ condi]iei ca reclamantul s\ ac]ioneze cu bun\ credin]\; Curtea estimeaz\ c\ reclamantul a ac]ionat cu bun\-credin]\, scopul conferin]ei fiind de a informa publicul cu privire la un subiect de interes general. Nu adaug argumentele privitoare la `nc\lcarea procedurilor cerute de desf\[urarea unui proces corect. Judec\torii europeni au reu[it s\ surprind\ penibilul justi]iei rom=ne[ti de a fi pedepsit o declara]ie ce reprezenta mai cur`nd un model de decen]\ pentru punerea `n discu]ie a presta]iei unui demnitar. pe care evenimentele din 2001 i l-au oferit. Indignarea a 26 de colaboratori ai Colegiului Noua Europ\, condus de dl Ple[u, a fost atunci at`t de mare `nc`t `n comunicatul lor au cerut CNSAS s\ ini]ieze f\r\ `nt`rziere ac]iunea `n justi]ie pentru afirma]iile f\cute de mine. Grupul pentru Dialog Social a exprimat nu doar `ntreaga solidaritate cu membrul Colegiului CNSAS, ci hot\ra excluderea vinovatului in absentia. Cei 22 de oameni de cultur\ care semnau scrisoarea de solidaritate publicat\ `n nr. 53 al Observatorului Cultural au avut ocazia s\ sus]in\ c\ integritatea dlui Ple[u st\ deasupra oric\rei `ndoieli. Prin scrisori compasive, insultatul primise calificativul vestitul disident, dovezi personale de mare pre]uire intelectual\ [i moral\ [.a. O cunoscut\ poet\ avea s\ aplaude la scen\ deschis\ condamnarea mea penal\ [i obligarea la daune morale. unei casete video cu Mircea Geoan\ `n timpul unei partide de sex oral. Afirma]ia f\cut\ `n timpul campaniei electorale c\dea sub autoritatea codului penal. Morali[tii nu s-au sim]it implica]i nici c`nd un altul dintre ale[i a plagiat New York Times Magazine, ba chiar [i-a ap\rat non[alant n\ravul. Nici implica]iile juridice ale plagiatului nu erau clare, se vede, unor intelectuali. Parc\ nici odat\ ca p`n\ la evenimentele din anul 2001 nu au pronun]at fo[tii mei colegi cuv`ntul credibilitate cu at`ta patos. ~n vasta lor con[tiin]\, acest cuv`nt nu avea nimic de-a face cu intrarea frauduloas\ `n chiar Colegiul CNSAS. Parc\ nici odat\ p`n\ atunci nu au vorbit cu asemenea siguran]\ despre integritatea celui ce sta, pentru semnatarii scrisorii de solidaritate, deasupra oric\rei `ndoieli. Pentru ei, integritatea era compatibil\ cu umilin]a memoriilor adresate lui Nicolae Ceau[escu, cu ac]iunea de sp\lare a lui Petre Roman de p\catele mineriadei (vezi [i cartea de dialog dintre Petre Roman, Andrei Ple[u [i Elena {tefoi din 2002) ca s\ men]ionez doar at`t. Am putut asista, `n sf`r[it de la distan]\, la impresionantul spectacol al `nchipuirii de sine. Al preten]iei unor membri ai GDS, care `ncalc\ de 22 de ani decizii asumate, statute [i cutume, de a fi model de moralitate public\. La lipsa de verticalitate a celor care, particip`nd la demiterea recent\ a lui Sorin Ilie[iu, au asumat prin t\cere diatriba pe care Andrei Ple[u a pus-o pe umerii lor, scriind despre prostia, mediocritatea, pu]in\tatea, ridicolul, impertinen]a bietului agitat de m`na a treia, a iresponsabilului de tip paranoic. Parc\ mai ieri crucia]ii decen]ei reclamau declara]iile care lezau onoarea unui coleg de-al lor. Am contemplat [i atitudinea de superioritate, [i gesticula]ia competen]ei, [i preten]iile meritocratice ale acestor oameni care se indigneaz\, se solidarizeaz\, acuz\, protesteaz\ `n chestiuni pe care nu le `n]eleg, nu le urm\resc suficient [i, `n fond, de care nu le pas\ dec`t `n m\sura `n care le atinge egoul. Fenomenalul spectacol al acestei elite mustind de retoric\ [i searb\d\ `n con]inut e mult prea bogat ca s\-[i g\seasc\ loc `ntre cuvintele scrise la finalul finalului unui proces.
1 Din impresionanta list\ a acuzatorilor, doi intelectuali nu-[i mai afl\ locul `n aceast\ istorie: vechiul meu prieten, Sorin Vieru, a c\rui supunere de atunci la voin]a colegilor nu putea [tirbi lucrurile esen]iale care ne uniser\ timp de decenii; Ion Bogdan Lefter cu care, ironia vie]ii, am devenit prieten abia dup\ evenimente. Repetata lui aten]ie [i generozitate uman\ au r\s-r\scump\rat gr\bita judecat\ de atunci.

Alexandru Surdu, Filosofia pentadic\ I. Problema Transcenden]ei, Colec]ia Cogito, Editura Herald & Editura Academiei Rom=ne, Bucure[ti, 2012, 238 p.

Spectacolul
Vocalizele nemaipomenite de la `nceputul anului 2001 au adus, `n final, o u[urare personal\1. Pasul `napoi din via]a public\ mi-a oferit, dup\ mai bine de zece ani de post-revolu]ie, timpul s\ m\ ocup de cei apropia]i [i de via]a mea. Am folosit banii aduna]i de prieteni pentru plata amenzii penale [i a daunelor la `nfiin]area unei organiza]ii care avea s\ joace un rol aparte `n anii ce au urmat. De ac]iunile asocia]iei la care m\ refer, Solidaritatea pentru Libertatea de Con[tiin]\, au fost legate salvarea Parcului Carol, dezbaterea asupra prezen]ei icoanelor `n [coli, primele dezv\luiri asupra rev\rs\rii de[\n]ate de bunuri din proprietatea public\ c\tre BOR. Dar, mai ales, distan]area fa]\ de cei pe care `i cunoscusem `ndeaproape mi-a oferit un bun punct de observa]ie pentru marele spectacol `n care se reg\sesc. Am asistat la indiferen]a pe care o au fa]\ de fapte [i documente oameni ce-[i asum\ cu aplomb statutul de intelectuali. Nici unul dintre ei nu pare s\ fi cercetat cele `ntr-adev\r spuse la conferin]a incriminat\, diferite `n con]inut [i ton de ceea ce a r\sp`ndise presa doritoare de scandal. Peste 10 ani, nucleul greu al ini]iatorilor campaniei de condamnare din 2001 avea s\-[i afirme `n toat\ for]a indiferen]a [i dispre]ul fa]\ de cerin]a document\rii, la `nscenarea monstruoasei denigr\ri a c\rturarului Adrian Marino. Oamenii care g\seau drept intolerabil ca declara]iile f\r\ probe s\ r\m`n\ f\r\ urm\ri juridice nu au ar\tat nici o preocupare la anun]area, de c\tre unul dintre ei, a existen]ei

Filosofia pentadic\ I. Problema transcenden]ei este un studiu filosofic amplu documentat [i temeinic argumentat, aplecat asupra problemei metafizice a sistemelor categoriale dar [i a transcenden]ei. ~n viziunea autorului, filosofia pentadic\ este un sistem categorial-filosofic de tip dialectico-speculativ, care se deosebe[te `n multe privin]e de celelalte sisteme filosofice. Aceasta este abordat\ `n spiritul optimist al ideii c\ filosofia contemporan\ ca [i `ntreg contextul cultural actual, cu nota sa predominant [tiin]ific\ [i tehnic\ mai are nevoie ast\zi, [i mai poate integra, sisteme categoriale. Prima parte a volumului se focuseaz\, astfel, pe explicarea filosofiei pentadice, prilejuind o imersiune `n chestiuni fundamentale ale domeniului filosofiei precum clasificarea [i originea categoriilor sau tipuri de facult\]i ale g`ndirii. Cea de-a doua parte reprezint\ o analiz\ a problemei transcenden]ei din mai multe perspective esen]iale precum: distinc]iile conceptuale `ntre transcenden]\, transcendentalitate [i existen]\, rela]ia dintre aceasta [i religie sau aspectele sale cosmologice. Filosofia pentadic\ este, pentru cititorul avizat [i nu numai, un prilej de radiografiere a unor probleme de fond, cu tradi]ie, ale filosofiei. Demersul explicativ merge, desigur, m`n\ `n m`n\ cu trimiteri constante la momente [i autori cheie din istoria reflec]iei filosofice, precum Aristotel, Fichte, Hegel, Kant, Brentano. O lectur\ nu u[oar\ dar, cu siguran]\, provocatoare ca exerci]iu intelectual. (Irina-Gabriela Buda, Rom=nia Liber\)

Solidarizarea
Analiza f\cut\ de un om de cultur\ declara]iilor mele din anul 2001 nu are de ce s\ difere esen]ial de cea a instan]ei europene. G`ndirea judec\torului este mai precis\, contextualizat\, `ntruc`t apar]ine unui profesionist. Dar modul `n care oamenii de cultur\ [i judec\torii disting actele legitime, rezonabile sau decente, de cele care nu s`nt astfel, d\ m\sura culturii lor civice [i etice. Ar trebui deci s\ coincid\. ~n acest sens, hot\r`rea CEDO denun]a nu doar statul rom=n, ci [i sim]ul civic [i moral al intelectualilor vehemen]i sus]in\tori ai verdictului justi]iei rom=ne[ti. Cum s-a v\zut, o astfel de punere la punct venit\ de la Strasbourg nu a trezit nici o fr\m`ntare printre sus]in\torii dlui Ple[u. O fi pierdut domnia sa, `n final, `n fa]a instan]elor de judecat\, dar el se poate bucura [i ast\zi pe deplin de capitalul de solidaritate intelectual\
www.timpul.ro

aprilie 2012

Agora
POLEMICI CORDIALE

TIMPUL

{coala lui Nae Ionescu (VIII)

ADRIAN NI}|
Dup\ ce am aruncat o privire proasp\t\ asupra cursurilor de metafizic\, istoria metafizicii, logic\ [i istoria logicii, credem c\ e timpul s\ facem o scurt\ pauz\ [i s\ aducem `n discu]ie alte c`teva elemente foarte importante. Avem `n vedere faptul c\ acele cursuri au fost predate `ntr-un anumit context istoric, social, politic etc. Avem deci nevoie de o privire asupra contextului, `n condi]iile `n care, vorba lui Schleiermacher, pentru a `n]elege o propozi]ie avem nevoie de `n]elegerea operei, iar pentru `n]elegerea operei avem nevoie de `n]elegerea istoriei, societ\]ii, politicii etc. Din aceast\ perspectiv\, se poate observa un fenomen extrem de interesant cu privire la g`ndirea lui Nae Ionescu. ~n primul deceniu al activit\]ii sale didactice (deceniul al treilea al secolului trecut) se constat\ o anumit\ independen]\ `n raport cu istoria ([i g`ndirea) european\. Parc\ profesorul a fost impregnat cu mult na]ionalism, rom=nism [i ortodoxism [i nu a l\sat s\ fie invadat de spiritul european aflat `n profund\ schimbare, chiar imediat dup\ `ncheierea Primului R\zboi Mondial. Desigur, idei na]ionaliste, rom=niste [i ortodoxiste au fost prezente `n articolele din Cuv`ntul, dar aceste elemente s`nt mult mai prezente `n deceniul urm\tor (deceniul al patrulea), ajung`nd s\ se manifeste `n forme extremiste. S\ ne amintim c\ `nc\ din deceniul al treilea, Europa a suferit profunde transform\ri, odat\ cu invitabilele modific\ri generate de un r\zboi mondial ce a schimbat lumea la propriu (a[adar, nu doar lumea european\). Vechea idee de stat, vechile raporturi dintre individ [i colectivitate etc. s`nt acum `nlocuite cu idei autoritare, chiar autoritariste, [i treptat-treptat totalitariste. ~nc\ din deceniul al treilea, unele state din Europa trec la o organizare politic\ tot mai pronun]at totalitar\. A[a se face c\ se constat\ un anumit sincretism, o anumit\ apropiere de spiritul european, la mul]i dintre g`nditorii rom=ni. Spunem asta pentru c\ este clar c\ nu e cazul numai al lui Nae Ionescu, dar [i al lui Constantin R\dulescuMotru (dup\ cum se observ\ din scrierile [i din memoriile sale) [i al multor altora. La fel ca R\dulescu-Motru, Nae Ionescu a fost c`nd de partea unei idei, c`nd a alteia, p`n\ a ajuns s\ `mbr\]i[eze tot mai puternic g`ndirea totalitar\. Nu e locul aici, `n aceast\ pagin\ de revist\, s\ prezent\m evolu]ia g`ndirii lui Nae Ionescu, dar vom re]ine c`teva elemente, c`teva fapte care s\ ne ajute s\ avem o bun\ imagine pentru a putea r\spunde la problema acestei serii de articole. Este un adev\r binecunoscut c\ Nae Ionescu a `mbr\]i[at ideologia tr\irist\, adic\ antira]ionalist\, `n condi]iile `n care ra]iunea `i apare ca fiind seac\ [i, oarecum, str\in\ de bog\]ia extraordinar\ a vie]ii: Pentru ca rezultate s\ fie ob]inute ar trebui ca `n acela[i timp lupta aceasta anti-masonic\ s\ fie purtat\: `mpotriva individualismului liberal, a [cientismului, a cartezianismului [i kantianismului, a democra]iei, a monarhiei
www.timpul.ro

constitu]ionale [i republicanismului (care structural s`nt aproape acela[i lucru), a socialismului, a protestantismului religios de toate formele, a romanismului, dar [i a galicanismului catolic, a misticei individualiste de la fericitul Augustin p`n\ la Francisc din Assisi, a kabalisticei, a teosofiei, a asiatismului panteist, a umanitari[ani]smului etc., a tot ce este ra]iune uscat\ fa]\ de plin\tatea tr\irii, a tot ce este mecanism fa]\ de bog\]ia polimorf\ [i fecund\ a vie]ii. (Nae Ionescu, Adev\ruri pe jum\tate, Cuv`ntul, 11 februarie 1932; Roza v`nturilor, Bucure[ti, 1990, pp. 291-292) Chiar [i na]ionalismul lui Nae Ionescu poate fi pus `n rela]ie cu ceea ce se petrece de-a lungul [i de-a latul Europei. De exemplu, `n seria de texte intitulat\ A fi bun rom=n din Cuv`ntul (30 octombrie/17 noiembrie 1930), el r\spunde opiniei catolicilor dup\ care [i ei, catolicii din Rom=nia, au fost buni rom=ni. Desigur, catolicii pl\tesc taxe ca orice alt cet\]ean rom=n, au participat la r\zboi [i s-au jertfit pentru ap\rarea Rom=niei, ca orice cet\]ean rom=n etc. Nae Ionescu pleac\ de la sublinierea ambiguit\]ii termenului, apoi arat\ importan]a avut\ de inten]ia de a fi un bun rom=n. Dar, de[i necesar\, inten]ia nu este suficient\ pentru ca cineva s\ poat\ fi caracterizat drept bun rom=n. El poate chiar s\ concead\ catolicilor c\ ar fi buni rom=ni, dar ridic\ problema dac\ ei s`nt [i rom=ni. Astfel, `n articolul Noi [i catolicismul, el scrie c\ de `ndat\ ce confesiunea, realitatea istoric\, face parte integrant\ din cealalt\ realitate istoric\, na]iunea, urmeaz\ c\ `n defini]ia no]iunii rom=n [i `n constitu]ia realit\]ii rom=n, intr\ ca not\, respectiv component\, esen]ial\, ortodoxia. A fi rom=n, nu bun rom=n, ci rom=n pur [i simplu, `nseamn\ a fi [i ortodox. (Nae Ionescu, Noi [i catolicismul, Cuv`ntul, 31 octombrie 1930; Roza v`nturilor, p. 201) Cele dou\ argumente aduse `n sprijinul tezei sale s`nt c\ ortodoxia este o not\ esen]ial\ a rom=nit\]ii `n acela[i fel `n care, de pild\, animalul cal este [i patruped. (Roza v`nturilor, p. 201) [i c\ ortodoxia este o form\ de via]\ `nn\scut\, iar nu dob`ndit\. Legat de primul argument, s\ observ\m c\ analogia nu func]ioneaz\, deci c\ Nae Ionescu face sofismul falsei analogii. Un cal este `ntr-adev\r patruped, `n sensul c\ este un mamifer ce are doi ochi, dou\ urechi, patru picioare, o coad\ etc. Dar nu la fel e cazul cu a fi rom=n. Diferen]a dintre rom=n, englez sau german nu este dat\ de num\rul picioarelor, ci de situarea geografic\, limb\, tradi]ii, obiceiuri etc. Credin]a religioas\ este `ntr-adev\r o not\ important\, dar nu este esen]ial\ a[a cum este a fi patruped pentru a fi cal. Al doilea argument sus]ine c\ rom=nii se nasc ortodoc[i, c\ ortodoxia ca tr\s\tur\ a rom=nit\]ii este prezent\ `nc\ de la na[terea individului. Ulterior, din diferite considerente, unele persoane trec de la ortodoxie la catolicism sau alte credin]e. Se observ\ u[or caracterul sofistic [i al acestei demonstra]ii. Dac\ ar fi a[a, am avea consecin]e extrem de inacceptabile, [i care, `n plus, ar contrazice punctul de plecare. Dac\ ar fi a[a ar `nsemna c\ englezii, francezii sau germanii se nasc catolici, indienii se nasc budi[ti, turcii se nasc musulmani etc. Or, Nae Ionescu confund\ cet\]enia cu apartenen]a la o comunitate religioas\. ~n plus, ipoteza e fals\ dac\ avem `n vedere c\ un englez ce se na[te `ntr-o maternitate din Rom=nia do-

b`nde[te automat cet\]enia rom=n\, dar nu [i apartenen]a la religia ortodox\. Mai mult, Nae Ionescu ar trebui s\ concead\ c\ dac\ ortodoxia este o form\ de via]\ `nn\scut\, tot la la fel e cazul cu catolicismul. Antimodernismul (cu toate implica]iile sale: antiindividualism, antira]ionalism, exacerbarea tr\s\turilor ]\r\ne[ti ale rom=nit\]ii etc.) se poate vedea de asemenea `n contextul s\u general european. Vechea idee aristotelic\ dup\ care individul trebuie s\ fie supus cet\]ii, reapare acum `n for]\. Mai mult, teoria individualist\, at`t de important\ pentru modernitatea european\, este considerat\ de Nae Ionescu a fi una din principalele teorii care au provocat multe dezastre (el nu prezint\ acele dezastre, dar se pot intui care s`nt): Marea pacoste a istoriei moderne au fost oamenii inteligen]i [i teoriile lor. Mintea omeneasc\ e de la natur\ pornit\ spre generalizare. Ea porne[te de la fapte simple, [i se ridic\ repede la teorie. Din nefericire, de cele mai multe ori aceste teorii s`nt false; pentru c\ faptul de la care s-a plecat nu e esen]ial. Omul `ns\ crede c\ teoria lui primeaz\, [i c\ realitatea trebuie s\ se supun\. S`nt peste 300 de ani de c`nd omenirea toat\ e victima unei teorii; aceea a individualismului; care a provocat, provoac\ [i va mai provoca `nc\ multe dezastre [i ad`nc\ mizerie `n toate ramurile existen]ei umane. (Nae Ionescu, Tot despre prejudecata inteligen]ei, Cuv`ntul, 31 ianuarie 1931; Roza v`nturilor, pp. 223-224) Cum despre antisemitismul, extremismul [i legionarismul lui Nae Ionescu am mai vorbit [i probabil c\ vom mai vorbi, s\ ne punem urm\toarea problem\: ce fel de idei a vehiculat Nae Ionescu? A predat el vreo doctrin\ filosofic\ (`n cursuri sau `n publicistic\)? Punem aceast\ problem\ pentru c\ este esen]ial\ pentru problematica [colii. O [coal\ poate func]iona f\r\ ziduri sau cl\diri, dar mi se pare c\ nu poate func]iona f\r\ profesori [i discipoli, f\r\ idei, teorii [i cuno[tin]e care s\ fie predate/ `nv\]ate. Am v\zut deja o parte din r\spunsul la aceast\ problem\: cursurile lui Nae Ionescu nu pot fi considerate a sta la baza unei doctrine proprii pe care s\ se sprijine `nfiin]area [i func]ionarea unei [coli. Analogia cu [coala lui Platon, a lui Aristotel, a lui Kant, Hegel etc. arat\ imensa distan]\ ce separ\ [colile acestora de vreo pretins\ [coal\ a lui Nae Ionescu. Cineva ar putea contraargumenta cu exemplul lui Blaga. Acesta f\cea exact pe dos dec`t Nae, adic\ `[i preda de la catedr\ propriile lucr\ri, propriile c\r]i. Cu alte cuvinte, dimensiunea informativ\ era confisDETECTOR

cat\ de dimensiunea personal\ sau a personalit\]ii lui Blaga. Astfel, se poate continua, Blaga nu a reu[it prin acest procedeu s\-[i fac\ vreo [coal\, de[i a predat at`]ia ani o filosofie ce-i era proprie. ~ntr-adev\r, cazul Blaga arat\ cum dimensiunea informativ\ a unei [coli este important\, este chiar necesar\, dar nu e [i suficient\. Degeaba transmi]i un corp doctrinar dac\ nu ai elevi care s\ duc\ mai departe spiritul [colii, s\-l dezvolte, s\-l critice etc. Cazul celebrei triplete Socrate, Platon, Aristotel este [i aici paradigmatic. Platon l-a urmat pe Socrate `n unele aspecte [i l-a tr\dat `n altele, astfel `nc`t [i-a putut crea propriile teorii filosofice pe care le-a transmis ulterior mai departe. La r`ndul s\u, Aristotel a preluat o serie de idei de la Platon [i a l\sat altele pentru a-[i crea propria teorie pe care a predat-o altor elevi. Vedem cum lipsa corpului doctrinar filosofic se `mplete[te `n cazul lui Nae Ionescu cu lipsa ideilor filosofice la a[a-zi[ii s\i elevi. Faptul c\ l-au audiat pe Nae Ionescu nu a condus automat la ideea c\ Noica, Eliade, Cioran [i ceilal]i ar fi f\cut parte din [coala lui Nae Ionescu. Ei au fost pur [i simplu auditori, publicul lui Nae Ionescu, nu urma[ii spirituali, nu continuatorii ideilor filosofice ale lui Nae Ionescu. Faptul c\ este a[a a fost confirmat, mai mult sau mai pu]in paradoxal, chiar de c\tre Constantin Noica `n lucrarea Jurnal filosofic. Publicat\ `n 1944, Jurnalul are ca tem\ obsedant\ tema [colii, dar a unei [coli speciale, a unei [coli f\r\ profesori [i f\r\ elevi, f\r\ constr`ngeri [i f\r\ idei. Cu alte cuvinte, Noica d\ la iveal\ exact pretinsa [coal\ a lui Nae Ionescu. Profesorul nu e profesor, pentru c\ nu are capacitatea intelectual\ necesar\, nu are cuno[tin]ele necesare. Este celebr\ afirma]ia lui Noica despre Nae Ionescu cum c\ era slab preg\tit. ~n plus, Nae Ionescu a sim]it inteligen]a [i preg\tirea superioare ale studentului s\u [i i-a cerut s\ nu participe la unele seminarii. Elevul nu este elev, pentru c\ nu are ce `nv\]a [i nici de la cine. Idei nu s`nt, pentru c\ nu e nevoie de ele, `n condi]iile `n care se iube[te `n]elepciunea, iar nu memorarea unor informa]ii prezente `n c\r]i. Aceast\ idee de [coal\ lipsit\ de [colaritate, postmodern\ `n spiritul ei, vine s\ confirme lipsa de temei a vreunei pretinse [coli a lui Nae Ionescu. Fie ea [coal\ filosofic\, fie [coal\ nefilosofic\. S\ re]inem, a[adar, aceste elemente [i s\ mergem cu analiza mai departe, p`n\ c`nd vom avea toate elementele pe baza c\rora s\ putem aduce un r\spuns la problema [colii lui Nae Ionescu.
C`nd cifrele ies din statistici [i intr\ `n limb\, putem consemna sigur cu triste]e [i regrete, probabil f\r\ nici o speran]\ de viitor `nceputul dispari]iei definitive a numeralului, categorie, p`n\ ieri-azi, vie `n limba rom=n\ contemporan\. 51) /.../ doisprezece persoane /.../ (ibid., 08.04.2010, 11H). Oare, `mi zic de unul singur, ce-om fi avut noi, rom=nii, cu bietul numeral cardinal flexibil, mo[tenit cu pio[enie din zestrea latinei mame, cu toate formele lui vii [i variate, de i-am preg\tit, de c`]iva ani buni, decesul constatat medico-legal, ca urmare a `ncremenirii (rigor mortis...) `ntr-o unic\ expresie a numeralului doi, cu compu[ii [i deriva]ii lui? Mai r\m`ne s\ auzim, `n cur`nd: doizeci, doi sute, doi mii...

Suferin]ele limbii rom=ne

LIVIU FRANGA
Anun]uri [i `ntreb\ri cvasi-funebre. 50) /.../ optzeci [i doi de mii de disponibiliz\ri (interviu, emisiunea {tirile care conteaz\, postul de radio Europa FM, din 08.04.2010, 8H30).

aprilie 2012

TIMPUL

Aventura lecturii

Aventura lecturii sau lectura aventurii

Un alt fel de literatur\ pentru copii
MARCELA CIORTEA
Numim `ndeob[te literatur\ pentru copii textele apar]in`nd beletristicii, de la basmul cult p`n\ la romanul despre copil\rie, la care se adaug\ unele specii ale literaturii populare, de la snoav\, prin poveste, spre legend\. Pe l`ng\ acestea, speciali[tii admit apartenen]a comun\ la genul mai sus men]ionat a calendarelor pentru copii, a benzilor colorate, a edi]iilor repovestite, a revistelor [i almanahurilor destinate v`rstelor copil\riei1. ~n ultimul timp `ns\, au `nceput s\ apar\ [i la noi, diverse lucr\ri destinate copiilor, care, prin tematica abordat\, prin imagine [i prin modul de prezentare (adesea prin detalii tridimensionale), s-ar putea al\tura, credem noi, acestui gen de literatur\. ric\ se adreseaz\, mai ales, copilului aflat la sf`r[itul ciclului primar [i, ulterior, [colarului de gimnaziu. Este un copil preg\tit pentru o astfel de lectur\? Este. Este acest tip de lectur\ unul propriu literaturii pentru copii? Noi spunem c\ este, deoarece copilul nu vine `n `nt`mpinarea ei cu un vid de cuno[tin]e, c`t\ vreme s-a delectat `n prima copil\rie cu aventurile faraonului Tutenstein. prin textul scurt, cu informa]ie precis\. De la Cavalerii Mesei Rotunde, Sir Lancelot du Lac [i Regele Arthur este preluat `n paginile c\r]ii de fa]\ un Cod al cavalerilor, pe care urm`ndu-l, t`n\rul cititor ar putea deveni o persoan\ onest\, curajoas\, modest\, generoas\ [i loial\. Descoperim de asemenea informa]ii despre armele [i armura cavalerilor, `nso]ite de o reprezentare tridimensional\ a unui coif, cu tot cu vizier\. Scutierii se preg\tesc aici s\ devin\ cavaleri, exers`nd ascu]irea armelor, antrenamentul `n lupt\, c\l\ritul [i lustruirea armurii. Caii unui cavaler s`nt nobili arm\sari dac\ e vorba de c\l\rie sau de lupt\ [i cai puternici dac\ e vorba de poveri ca armura sau merindele. Heraldica este [tiin]a care se ocup\ cu studiul blazoanelor, iar heralzii s`nt speciali[tii care, pe l`ng\ faptul c\ identificau blazoanele participan]ilor la turnire, uneori chiar arbitrau aceste `nfrunt\ri; afl\m aici despre crestele coifurilor, despre diviziunile (partitiones) unui scut, despre desene, culori [i bl\nuri care apar pe scuturi, precum [i despre semnifica]ia lor. Nu s`nt l\sate la o parte nici regulile unui turnir, nici structura castelelor medievale, iar spre exemplificare, avem castele din lemn, construite pe movile, castele de piatr\ [i castele concentrice, cum [i c`teva imagini ale unor castele celebre din Evul Mediu. Dac\ ajungem la asedii, `nv\]\m [i despre tuneluri [i despre armele de asediu, de la turnurile mobile [i de la berbec, p`n\ la balist\, catapult\ [i tun. Sigur, b\t\liile erau de multe feluri, de la cele cu dragoni, uria[i, c\pc\uni, vr\jitoare [i mon[tri marini, p`n\ la cele iscate de recuperarea unor domni]e sau de c\utarea Sf`ntului Graal. ~n vreme de pace, cavalerii benchetuiau [i-[i povesteau aventurile, dar, la vreme de r\zboi, `[i g`ndeau strategia de lupt\ p`n\ la detaliu; avem de model schemele c`torva b\t\lii, de la Poitiers, de la Bouvines, dar mai ales cea de la Arsuf, a lui Saladin [i sarazinii s\i contra lui Richard Inim\ de Leu. Au mai fost ei mul]i cavaleri faimo[i: Sir William Marshal, Sir Ulrich, Sir Lancelot, Sir Tristan, Sir Perceval, Sir Galahad [i pare c\ versul lui Geoffrey Chaucer a fost ales de autor `n mod special, pentru fiecare cavaler `n parte: Era cavaler, un om demn de stim\ Iar deviza cavalerilor inscrip]ionat\ pe ultima pagin\ este: Tr\ie[te nobil! tru juc\torul angajat `n b\t\lia virtual\, `ncep`nd cu armele, trec`nd prin structura [i forma castelelor, p`n\ la heraldica datorit\ c\reia `[i poate recunoa[te [i grupa lupt\torii. Dac\ jocul pe calculator `i intereseaz\ mai mult pe b\ie]i, ghidul pentru scutieri ap\rut la editura Corint se adreseaz\ `n egal\ m\sur\ [i fetelor, care `nva]\ astfel ce a[tept\ri pot avea de la un cavaler.

1. De la Tutenstein la Tutankhamon
~n anul 2009, ap\rea la Editura Corint Junior o excelent\ carte pentru copii, ~n c\utarea lui Tutankhamon2, cartonat\, cu imagini foarte bine realizate [i cu detalii tridimensionale, prezent`nd `n 28 de pagini istoria legendarului faraon, urm`nd aventura celebrului arheolog Howard Carter. Fiecare pagin\ con]ine c`te o surpriz\ pentru micul cititor: o minimachet\ tridimensional\ a vaporului care l-a dus pe Carter, prin Canalul M`necii, din Anglia `n Egipt; un mic dic]ionar pentru arheologi, cuprinz`nd termeni ca artefact, faraon, hieroglife, necropol\, sarcofag, scriere hieratic\, sit etc.; cele trei piramide redate tridimensional, `n carton sub]ire; harta Cet\]ii Theba, cu templele faraonilor; harta V\ii Regilor, `ntocmit\ de Carter; o colec]ie de fotografii de la intrarea `n morm`ntul faraonului (1922); reprezentarea tridimensional\ a sarcofagului; componen]a echipei finan]ate de Lord Carnarvon [i conduse de Carter; imagini cu lucrurile personale ale lui Tutankhamon, descoperite `n morm`nt; imagini tridimensionale cu racla de aur [i cuf\rul canopelor (sculptat dintr-un singur bloc de alabastru); imagini cu cele trei sicrie din sarcofag; mici explica]ii despre cum se f\cea o mumie (!); am\nunte despre moartea regelui-copil [i, nu `n ultimul r`nd, am\nunte din biografia lui Howard Carter.

Cleo, Tutenstein [i Luxor

Tutenstein este un desen animat3 realizat de Jay Stephens4 [i produs de Porchlight Entertainment, a primit premiul Emmy [i-l are ca protagonist pe faraonul-copil Tutankhensetamun (adev\ratul rege Tutankhamun), mort la v`rsta de 10 ani [i `nviat accidental de Cleo Carter, o feti]\ `n v`rst\ de 12 ani, care, f\r\ s\ [tie, execut\ un ritual cu sceptrul lui Was, un obiect din muzeul care ad\postea sarcofagul. Feti]a `l boteaz\ Tutenstein, c`nd, uimit\ de o asemenea ar\tare, exclam\: Ar\]i ca Frankenstein!. Prin urmare, Tutenstein este o mumie care trebuie s\ se adapteze la condi]iile de via]\ ale secolului al XXI-lea. Nu este de mirare c`nd, voind s\-[i `nt`lneasc\ poporul, convins c\ va fi primit cu ova]ii, descoper\ `n ora[ blocuri [i ma[ini, pe care le nume[te piramide [i cor\bii. ~ns\ r\zboinicii-demoni din lumea de dincolo `l urm\resc pe micul faraon, voind s\-i fure sceptrul lui Was, pentru a-l duce lui Set, zeul haosului, care vrea s\ instaleze `ntunericul `n lume. Astfel feti]a Cleo afl\ de la micul faraon povestea lui Isis [i a lui Horus, a lui Osiris [i a altor zei egipteni, dar este, uneori, dezam\git\ de ne`ndem`narea [i aiureala micului rege absolut neputincios f\r\ obiectele sale cu puteri magice. Leg\tura dintre lumea lui Cleo [i lumea lui Tut se reface deseori instantaneu, at`t prin ac]iunile protagoni[tilor, c`t [i prin limbaj. Astfel, c`nd fata se arat\ decep]ionat\ c\ micul faraon nu se ridic\ la nivelul faimei sale, spun`ndu-i c\ a citit despre el lucruri mult mai mari dec`t poate el `nf\ptui, Tut `i r\spunde sec: Presa era cu mine!. Al\turi de Cleo, feti]a care poart\ numele de familie Carter, `ntocmai ca marele arheolog englez de la `nceputul secolului al XX-lea, Tutenstein este `nso]it `n aventura lui de motanul lui Cleo, Luxor, care, `n urma aceluia[i ritual cu sceptrul lui Was, a devenit vorbitor, amintindu-[i totodat\ c\, `n vremuri str\vechi, el era pisica sacr\ a faraonului. Vedem a[adar c\, prin intermediul desenelor animate, urmate de imagine [i reprezentare tridimensional\, copilul ajunge la text deja preg\tit pentru a porni o nou\ aventur\, de data aceasta prin lectur\.

Medieval Total War II

3. De la repovestirea marilor legende medievale spre marea literatur\

Am v\zut `n cele de mai sus c\ micul cititor a cunoscut deja c`teva nume de cavaleri celebri din epoca medieval\. Pove[tile lor pot fi aflate dintr-un alt volum ap\rut `n anul 2009, tot la editura Corint: Marile legende medievale, ap\rut ini]ial `n Spania7, tradus `n limba rom=n\ de Mirella Acsente [i ilustrat de Adri Fruitos. Re`nt`lnim aici pe Lancelot [i Cavalerii Mesei Rotunde, dar [i pe Tristan, al\turi de alte personaje [i alte pove[ti: Roland, Romeo [i Julieta, Robin Hood, Cidul, Siegfried, {eriful din Nottingham [.a.m.d. Sigur, aceste personaje au mai fost `nt`lnite p`n\ acum, fie `n desene animate8, fie `n jocurile de calculator. Cititorul c\ruia i se adreseaz\ acest volum este deja copilul puber, care al\tur\ aventurii primele semne de erotism. Dac\ ad\ug\m [i cele c`teva produc]ii cinematografice consacrate, deja drumul spre marea literatur\ medieval\ este deschis, fie c\ ne g`ndim la William Shakespeare, la Pierre Corneille sau la poemele anonime C`ntecul lui Roland sau C`ntecul Nibelungilor. ~n mod sigur vor ajunge pu]ini la marile texte, dar aceste lecturi timpurii fie vor deschide calea pasiona]ilor, fie vor suplini textele majore pentru al]ii, care va fi s\ r\m`n\ cu at`t.
1 Vezi Adrian Marino, Hermeneutica ideii de literatur\, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987, pp. 169 sqq. Cf. Florica Bodi[teanu, Literatura pentru copii [i tineret dincolo de story, Editura Casa C\r]ii de {tiin]\, ClujNapoca, 2007, pp. 7-23; Vistian Goia, Literatura pentru copii [i tineret. Modele formative, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2000, pp. 11-18; Ion Buza[i, Literatura pentru copii. Note de curs, Editura Funda]iei Rom=nia de m`ine, Bucure[ti, 1999, pp. 5-9. 2 Publicat\ `n anul 2007 de The Five Mile Press Pty (Melbourne, Australia). Autor: Niki Horin. Traducere `n limba rom=n\ de Lia Decei. Ilustra]ii de Andrew Hopgood [i Lee Krutop. 3 http://www.youtube.com/watch?feature=endscreen&NR=1&v=0OMGCEZTZdU, on-line la data de 3 aprilie 2012. 4 http://jaystephens.com/tutenstein/, on-line la data de 3 aprilie 2012. 5 Ap\rut\ `n Anglia, `n anul 2006, la The Templar Company. Autor: Sir Geoffrey de Lance. Titlu: How To Be A Knight. A Squires Companion. 6 http://www.totalwar.com/medieval, on-line la data de 3 aprilie 2012. 7 La Param?n Ediciones, S.A., Barcelona. 8 http://www.youtube.com/watch?v=_or3MKiU8Rw; http://www.youtube.com/watch?v=05DN1LbG36Y; http://www.youtube.com/watch?v=UtVSab2dsFk&featu re=relmfu, on-line la 4 aprilie 2012.

2. De la Cum s\ devii cavaler la Medieval Total War

Ar putea spune cineva c\ o astfel de lucrare este un moft; c\, prin abunden]a de imagini, texte [i date istorice, ar putea z\p\ci de tot un copil de v`rst\ [colar\ medie. Pentru c\, trebuie s\ spunem, dac\ imaginea ajut\ copilul de v`rst\ [colar\ mic\, textul [i explica]ia isto~n anul 2007 ap\rea, la noi, la aceea[i editur\ Corint Junior, sub semn\tura aceleia[i traduc\toare, Lia Decei, o alt\ carte pentru copii, Cum s\ devii cavaler. Ghid pentru scutieri5 (30 p.), o carte la fel de atractiv\, prin imagine, prin reprezent\rile tridimensionale,

Agreeaz\ copiii acest tip de lectur\? Accept\ ei aceste informa]ii cu trimitere, iat\, spre legend\, spre istorie, spre marea literatur\ universal\? Da! Da, da, da! Pentru c\, p\r\sind terenul desenelor animate sau evolu`nd simultan [i acolo [i pe cel al jocurilor de calculator, copilul `nt`lne[te jocurile de strategie, printre care [i Medieval Total War6, a c\rui ac]iune se petrece `n prima jum\tate a celui de-al doilea mileniu din era noastr\ [i se bazeaz\ pe istoria politic\ [i religioas\ a Europei, Africii [i a Orientului Mijlociu `n timpul r\zboaielor medievale. Diferite coresponden]e se pot astfel realiza `ntre imaginea de pe monitor [i litera c\r]ii, deoarece am\nuntele sesizate `n volumul prezentat s`nt vitale pen-

aprilie 2012

www.timpul.ro

Cronici din tranzi]ie

TIMPUL
BURSA C|R}ILOR

Poe]ii mei Azi, {tefan Doru D\ncu[

LIVIU ANTONESEI
Se `nt`mpl\ ceva ciudat `n critica noastr\ literar\, sigur at`t c`t mai exist\ [i cum mai este c`nd nu e transformat\, prin urmare, `n opera]iune de publicitate pentru edituri, clanuri literare sau nomenklatura cultural\, care, toate, pot oferi diverse avantaje, de la ochiul dracului p`n\ la servicii reciproce, burse [i alte delicatese. Aproape nu exist\ vreun poetastru cu o plachet\ sub]iric\ scoas\ pe banii babachii care s\ nu adune un mic snop de recenzii [i cronici literare, menit s\-i satisfac\ orgoliul de autor sau s\-i asigure intrarea `n sf`nta sfintelor, USR, care va s\ zic\, `n vreme ce autori cu o for]\ liric\ neobi[nuit\, care-[i cl\desc o oper\ puternic\ [i original\ nu doar c\ nu par lua]i `n seam\, dar parc\ se inten]ioneaz\ ocultarea, ascunderea lor. Un caz clasic este cel al regretatului Ion Zuba[cu, luat c`t de c`t `n seam\ abia cu prilejul ultimului volum antum [i al celui dint`i de postume, de[i se afirmase ca un poet cu totul demn de interes `nc\ de la debutul petrecut cu peste trei decenii mai devreme. Un alt caz este cel al remarcabilului {tefan Doru D\ncu[, care pentru critica literar\ nici nu exist\, de[i a adunat, de la debutul din 1996 `ncoace, aproape zece volume de poezie, proz\ [i publicistic\. N-a contat nici m\car faptul c\, `n ultimii doi ani, [i-a accelerat ritmul apari]iilor: Scrum/ Cendre (poezii, edi]ie rom=no-francez\, Editura Grinta, 2010), B\rbatul la 40 de ani (volumul I, edi]ia a II-a, Editura Valea Verde, 2011) [i, mai ales, Casa memorial\ D\ncu[. Antologie de autor (Editura Eikon, 2011), volum care reproduce patru dintre volumele sale anterioare: Dormi `n pace, Doamne! Antidiavolul (1996), Lumea de m`ntuial\. Am`ndoi (2004), Casa memorial\ D\ncu[ (2004), Apocalipsa dup\ D\ncu[ (2004). Dac\ volumele acestei serii luate separat au putut trece ca [i neatinse de aripa criticii, m\ `ntreb cum a sc\pat ochilor agili ai acesteia acest cvartet de volume. Sigur, putem da vina pe faptul c\ volumele separate au ap\rut la T`rgovi[te, dar antologia de anul trecut a ap\rut (totu[i) la Cluj. L-am putea `nvinov\]i p`n\ la urm\ pe autor dac\ tot a plecat din cap\tul ]\rii, din Maramure[, de ce s-a ascuns la T`rgovi[te, `n loc s\ se stabileasc\ `n capital\? Bun, las deoparte faptul c\ Zuba[cu s-a oprit `n Bucure[ti `nc\ de la sf`r[itul anilor [aptezeci [i nu i-a fost mai u[or cu afirmarea. {i, de fapt, c`nd revista pe care o scoate electronic se cheam\ Singur, c`nd editura pe care a creat-o [i la care [i-a editat majoritatea c\r]ilor se cheam\ la fel, la ce sar fi a[teptat, la solidaritate? S\ fim serio[i, tr\im `n Rom=nia unde recunoa[terea meritelor altuia provoac\ insurmontabile dureri, nu, nu doar suflete[ti, ci de-a dreptul fizice! N-a[ l\sa la o parte faptul c\ nici eu n-am fost mai breaz `n receptarea acestei importante opere lirice [i, `n general, literare. De[i `i citisem primele texte cu prilejul unui concurs literar din Maramure[, pe la sf`r[itul anilor optzeci, `n al c\rui juriu eram [i, din c`te am amintesc, m\ b\tusem pentru premierea t`n\rului poet nici eu nu eram a[a de b\tr`n pe atunci , dup\ aceea, l-am pierdut complet din vedere. E adev\rat, `nainte de 1990, cu poezia lui era imposibil s\ debuteze, iar `n 1996, c`nd a debutat, eu eram cu totul cuprins de frenezia p\guboas\ a politicii, literatura nefiind atunci principala mea obsesie. L-am reg\sit `ns\ acum vreo doi ani, gra]ie blogului lui Vasile Gogea, am primit de la autor c`teva c\r]i, iar de la editor antologia, mi l-am amintit, i-am citit c\r]ile [i m-am sim]it cu totul bulversat, ceea ce nu mi se `nt`mpl\ foarte des [i cu at`t mai pu]in `n cazul unor autori care au dezavantajul s\ fie, `n acela[i timp, [i rom=ni [i contemporani. Dac\ m\ g`ndesc bine, `n ultimii ani, `n ce prive[te poezia, am mai fost at`t de tulburat de ultimele dou\ volume ale lui Zuba[cu [i de cel al lui Ion Mure[an, Alcool. Ceea ce bulverseaz\ `n poezia lui D\ncu[ este for]a acesteia, care m\ trimite cumva dar nu e vorba despre influen]e, prelu\ri etc., ci de un fel de aer de familie, de o comunitate de structur\ la poe]i precum Lautramont, Whitman sau Cezar Iv\nescu, poe]i de altfel foarte diferi]i `ntre ei, `ns\ caracteriza]i, dincolo de originalitatea formulelor, de un lirism foarte puternic, vulcanic, care mai degrab\ te cite[te dec`t te las\ s\ `l cite[ti, a[a cum poezia bun\ te scrie, nu o scrii tu. D\ncu[ `[i subintituleaz\ unele dintre volume poezie-eseu [i nu se `n[eal\, ar putea s\ adauge [i poem `n proz\ celor dou\ calificative [i tot nu s-ar `n[ela. ~n fond, amplele sale scrieri se compun din pasaje de un lirism ba violent, ba duios, din altele de o proz\ aproape romanesc\, cu scene [i dialoguri, precum [i din fragmente cumva teoretice, unele cu valoare autoreferen]ial\ pentru textul ca atare. {i, totu[i, nimic compozit `n aceste texte, nici o al\turare nu pare for]at\, totul intr\ `n ansamblu `n modul cel mai firesc cu putin]\. E chiar straniu cum o literatur\ care `ncearc\ s\ `mpace at`tea, care ar putea fi situat\ `n zona experimentalismului dar nu este experimental\ , poate s\ sune at`t de natural. Ei, bine, aceast\ `mp\care a contrariilor vine din for]a eminamente liric\ care b`ntuie pe dedesubtul textului de la un cap\t la cel\lalt, umpl`nd lacunele acolo unde s`nt, netezind, `mbl`nzind asperit\]ile prea violente. Am amintit trei autori pe care-i situez cumva `n aceea[i familie, referindu-m\ exclusiv la for]a lirismului lor. ~ns\ D\ncu[ nu mizeaz\ nici pe filosofia cruzimii, nici pe cea mai degrab\ naturalist\ a lui Whitman, nici pe c`ntarea cuplului dragostemoarte precum Cezar Iv\nescu, ci `[i plaseaz\ amplele `nscen\ri `n lumea noastr\ cotidian\, `n tranzi]ia noastr\ cea de toate zilele. Temele recurente s`nt cele dintotdeauna ale literaturii adev\rate dragostea, moartea, timpul, rela]ia complicat\ cu divinitatea, ba chiar [i natura etc. , dar se produce un efect de farmec cu totul aparte c`nd toate acestea s`nt puse s\ produc\ un lirism de `nalt\ tensiune `ntr-o lume at`t de aproximativ\ cum este cea `n care tr\im. {i un regret. Nu pot cita nici un fragment din aceste ample poeme f\r\ sentimentul c\ am distrus armonia `ntregului. {tefan Doru D\ncu[ este un stilist extraordinar, produce imagini [i metafore memorabile `n serie, de]ine arta contrapunctului esen]ial\ pentru orice scriitor de valoare ca pu]ini al]ii, dar orice extragere a unora din ansamblu le-ar distruge, le-ar minimaliza str\lucirea. S`nt ca ni[te pietre pre]ioase ce iradiaz\ una c\tre cealalt\, s`nt puse `n valoare de metalul pre]ios `n care s`nt `ncastrate. Dac\ dori]i s\ citi]i {tefan Doru D\ncu[, rezerva]i-v\ un timp compact de lectur\. Nu are sens s\ citi]i azi o pagin\, m`ine alta. Odat\ `ncepute, ciclurile de poeme trebuie parcurse p`n\ la cap\t. M\ `ntreb dac\ nu tot astfel, dintr-o (foarte ampl\) suflare, vor fi fost scrise

Robin G. Collingwood, Ideea de natur\. O istorie a g`ndirii cosmologice europene, Traducere din limba englez\: Alexandru Anghel, Colec]ia Mathesis, Editura Herald, Bucure[ti, 2012, 304 p.

Ideea de natur\ nu reprezint\ un tratat sistematic despre cosmologie; are mai degrab\ un caracter istoric [i interpretativ, `ncep`nd cu perspectiva lui Thales [i termin`ndu-se cu perspectiva lui Whitehead despre natur\. Cartea este `mp\r]it\ `n esen]\ `n trei sec]iuni: (1) concep]ia greac\ despre natur\, (2) concep]ia renascentist\ despre natur\ [i (3) concep]ia modern\ despre natur\. Collingwood arat\ c\, `ncep`nd cu perspectiva greac\ asupra naturii, filosofii naturali[ti greci [i-au fundamentat [tiin]a pe supozi]ia potrivit c\reia lumea naturii este saturat\ sau p\truns\ de minte [i c\ mintea este cea care explic\ ordinea din lumea natural\. Concep]ia renascentist\ despre natur\, `n general vorbind, compar\ natura cu un mecanism lipsit de via]\ [i de inteligen]\. Originea ordinii din natur\ era explicat\ de g`nditorii Rena[terii prin postularea unui Creator divin. Dup\ Collingwood, at`t cosmologia greac\ c`t [i cea renascentist\ s`nt bazate pe analogii: analogia dintre lumea naturii [i fiin]a uman\ [i, respectiv, analogia dintre mecanism [i f\uritorul acestuia. Cosmologia modern\, sus]ine autorul, este de asemenea bazat\ pe analogie: analogia dintre procesele lumii naturale pe care le studiaz\ omul de [tiin]\ [i vicisitudinile vie]ii umane studiate de istorici. ~n acest sens, el scrie: Cosmologia modern\ nu ar fi putut s\ apar\ dec`t `n urma unei familiariz\ri generale cu studiile istorice [i `n particular cu studiile istorice de genul celor care a[ezau ideea de proces, schimbare [i dezvoltare `n centrul preocup\rii lor [i o recuno[teau drept categoria fundamental\ a g`ndirii istorice. Astfel, dup\ Collingwood, concep]ia modern\ despre natur\ presupune doctrina potrivit c\reia schimbarea este progresiv\ [i nu ciclic\, a[a cum era la greci, concep]ia c\ teleologia este prezent\ `n natur\ [i c\ structura trebuie s\ fie transformat\ `n func]ie. Ideea de natur\, ap\rut\ la Universitatea Oxford `n 1954, trebuie s\ fie considerat\ o oper\ remarcabil\. (Frederick C. Dommeyer)

www.timpul.ro

aprilie 2012

TIMPUL

Cronici din tranzi]ie

Ion Dezideriu S`rbu (1919-1989)

Acas\, `n exil1
este mult mai ampl\ [i implic\ efectele experimentului asupra `ntregii rom=nit\]i, ceea ce Goma a numit reeducarea la scar\ na]ional\. Putem considera c\ [i I. D. S`rbu a ajuns la aceea[i concluzie, [i este de ajuns pentru exemplificare s\ d\m un singur citat din Jurnalul unui jurnalist f\r\ jurnal, unul scurt [i aparent mai pu]in impresionant dec`t altele: Din istorie [i politic\, r\ul se mut\ `n sufletele sclavilor [i, de-acolo, `n soart\ [i natur\. Omul devine total neputincios, e r`ndul apelor, uscatului, cerului s\ se revolte [i s\ `[i arate m`nia. ~n aceast\ idee a lipsei de `ncredere `n puterea de regenerare a unei `ntregi comunit\]i na]ionale, cristalizat\ dup\ decenii de exil craiovean, concluziile povestirii {oarecele B ne `mping la medita]ie serioas\ [i nu ne ofer\ r\spunsuri imuabile. Sigur c\ putem a[eza povestirea l`ng\ Ferma animalelor a lui Orwell, `ns\ Ion D. S`rbu este mult mai aproape de ce s-a scris `n spa]iul controlat ideologic de sovietici, dintr-un motiv evident: S`rbu, ca [i Goma sau Soljeni]`n, a scris din experien]\ direct\, din inima terorii penitenciare. Descrierile lor s`nt nu doar verosimile, ci [i adev\rate. Pe scurt, natura uman\ bun\, oric`t de traumatizat\, `nvinge `n cele din urm\, cu riscul de a fi perceput\ ca naiv\, fraier\, slab\, perdant\. {oarecele B, spre deosebire de [oarecele A, cedeaz\ torturii `n detrimentul propriei pofte de m`ncare, el g`nde[te, nu are doar instincte. {tiind c\ `nfometarea `i poate aduce moartea, putem spune chiar c\ el are con[tiin]\, spre deosebire de cel\lalt care nu are dec`t reflexul animalic al conserv\rii [i ghiftuirii cu orice pre]. {oarecele B (`i putem spune Domnul X, Y sau Z) renun]\ mai `nt`i la demnitate. Este prima care se pierde, pentru a l\sa loc unor senza]ii [i instincte controlate `n condi]ii normale de piesa numit\ con[tiin]\ (uman\, cultural\, istoric\). Unul dintre personaje, profesorul de psihologie experimental\ Fronius, spune: Nu exist\ diferen]ieri fatale `ntre indivizi, exist\ numai forme de foame diferite. Ceea ce se leag\ cu o expresie a altui de]inut politic, Emil C\praru, medic pediatru, care mi-a spus c`ndva: Atunci adic\ `n lag\rele de munc\ for]at\ din Balta Br\ilei mi-am impus s\ nu devin nici odat\ robul blidului. Un asemenea om, [i el terorizat [i `nfometat un tip generic, {oarecele B nu va deveni nici odat\ colaborator. Se `n]elege, al poli]iei politice. Lucrurile, cuvintele, expresiile au `n]elesuri [i greut\]i diferite `n func]ie de context. C`nd contextul este susceptibil de a reda realit\]i avem de a face cu o literatur\ vie. Povestirea se `ncheie precum experimentul reeduc\rii de tip Pite[ti: vinova]i s`nt ]apii isp\[itori, `n cazul de fa]\ Hermann, fidelul servitor al lui Fronius. Plecat la Congresul de psihologie de la Strasbourg, Fronius l\sase [oarecii `n grija lui Hermann, adic\ gardianul caraliul `n limbaj penitenciar. Interpretarea povestirii trece din cazuistica literar\ `n cea istoric\ [i psiho-moral\. Nu este deloc `nt`mpl\toare remarca din final: Trebuie uitat, trebuie ignorat tot ce s-a `nt`mplat post-Strasbourg. Fiindc\ pentru contradic]iile ce au ap\rut dup\ ce noi ne tr\seser\m concluziile (`n modul cel mai riguros [i [tiin]ific, nu?) de vin\ este numai Hermann. Cretinul [i imbecilul de Hermann... Sustragerea artizanilor proiectului de la responsabilitate pe seama tovar\[ilor de drum este relevant\, pe fondul numirii exprese a unui ora[ strategic din Europa Occidental\, deoarece este sediul Consiliului Europei `nc\ de la `nfiin]area organismului, `n 1949. Trimiterea la drepturile omului mi se pare clar\. Experimentul reeduc\rii a `ncetat numai dup\ ce secretul a fost deconspirat [i f\cut public `n lumea liber\. Nu mi-am propus o abordare literar\ a tematicii S`rbu, tocmai pentru c\ s`nt istoric. Istoriografia a `ncetat de mult\ vreme s\ mai fie o culegere de date [i informa]ii, uneori extrem de circumstan]iale. ~n zilele noastre, tributare excesului, istoriografia este nevoit\ s\ se plaseze la confluen]a interpret\rilor [i teoriilor propuse de [tiin]ele auxiliare [i de domenii complementare. Unul dintre aceste domenii este istoria literaturii. Locul lui Ion D. S`rbu nu este fixat credibil `n istoria literaturii. Poate din cauza osific\rii criticii literare `n curentele critice tradi]ionale. O atare afirma]ie are o doz\ prea mare de generalitate, ceea ce frizeaz\ eufemismul. Literatura victimelor directe ale regimului comunist m\ refer la manuscrisele de sertar [i la cele trimise `n lumea liber\ de cenzur\, ceea ce `nseamn\ tot sertar, `ns\ unul eliberat mai devreme a fost [i este marcat\ de aceast\ experien]\. Adic\ de o component\ implicit\, organic\, natural\ a eticului, a principiului moral. {coala literar\ rom=neasc\ `nc\ pune accentul pe estetic\. Cenzura de dup\ r\zboi, devenind cu timpul autocenzur\, avea s\ ridice estetismul l\s`nd la un moment dat realism-socialismul `n surdin\ la rang de rezisten]\ prin cultur\. Pentru dezambiguizarea eufemismului trebuie spus c\ nu doar considerente de natur\ tehnic\ a criticii literare `i ]in `n margine pe scriitori ca S`rbu, Goma, Steinhardt, Herta Mller sau Norman Manea, ci [i vanit\]i grefate pe un complex al vinov\]iei nerecunoscute de c\tre comunitatea literar\. Primul indiciu este numitorul comun al acestor pu]ini scriitori: experien]a traumatizant\ `n rela]ie cu ideologicul [i cu contextul social [i profesional. Ca o ironie, S`rbu a murit cu dou\ luni `nainte de c\derea regimului comunist. ~n]elegem de ce a preferat s\ r\m`n\ `n Rom=nia: era ombilical legat de ]ar\, prin datele strict personale, prin formarea sa ca om de litere `n preajma unor personalit\]i precum Lucian Blaga, era legat de pu]inii prieteni fideli a se vedea coresponden]a , care, mai mult ca sigur, l-au ajutat s\ supravie]uiasc\ `n acest exil interior. Era legat, mai ales, de so]ia sa, delegat\ de Limba Rom=n\ s\-mi ]in\ de ur`t [i s\ m\ p\zeasc\ de sinucidere sau, mai r\u, de urlet sau nebunire. Este greu de explicat de ce o literatur\, o scriitur\ a[a cum ne-a l\sat S`rbu nu a produs dup\ 1989 dac\ nu o [coal\, m\car o dezbatere adev\rat\. Antonio Patra[ [i Daniel Cristea-Enache s`nt dou\ exemple2 de tineri litera]i care s-au preocupat de scriitorul Ion D. S`rbu. Trebuie s\ `i numim [i pe mai maturii Nicolae Oprea, Mihai Barbu sau pe Ioan Lascu [i Nicolae Coande, cei doi craioveni care `[i dau silin]a s\ men]in\ un interes pentru opera [i memoria scriitorului, at`t `n con[tiin]a literar\, c`t [i `n cea public\. Trebuie amintit [i Toma Velici, pentru os`rdia cu care se `ngrije[te de editarea operei scriitorului. Ion D. S`rbu a trecut de cenzur\ scrieri f\r\ o miz\ subliniat\, la limita supravie]uirilor de tot felul, `ns\ asigur`ndu-[i `n acest chip exilul interior `n care nu au p\truns tentaculele subliminale ale regimului [i ideologiei. Era con[tient de precaritatea gesticii de solidarizare a contemporanilor, convins c\ adev\rul trebuie l\sat, m\car `n scris, ascuns deocamdat\. Dar era con[tient [i de consecin]ele afl\rii acestor scrieri de c\tre Securitate. Dac\ Goma a avut voca]ia atitudinii f\]i[e [i a public\rii romanelor sale necenzurate `n Occident, S`rbu a avut voca]ia scrierii libere cu g`ndul conserv\rii pentru vremea `n care unii dintre noi cu prec\dere cei n\scu]i `n a doua jum\tate a secolului al XX-lea aveau s\ se `ntrebe cum au rezistat rom=nii ofensivei ideologice. S`rbu, Steinhardt, Goma s`nt exemple relevante de rezisten]\. Dintr-un motiv clar: a rezista ideologiz\rii, comuniz\rii `nseamn\ a nu ceda. {i nu dup\ cum transmit mentorii [i simpatizan]ii rezisten]ei prin cultur\ a ceda. S`ntem con[tien]i c\, de[i nu dorim s\ polemiz\m, `n materie de istorie-politic\moralitate nu exist\ discurs neutru pur [i simplu. S`rbu este perceput [i cultivat mai degrab\ ca scriitor de jurnal [i coresponden]\. De[i este prizat, simpatizat de o parte relevant\ a lumii literare [i a publicului, chiar fanii s\i `l deporteaz\, acceler`nd pe paradigma eticului. Acela[i lucru este valabil [i pentru felul `n care este perceput Paul Goma. Eroarea de interpretare se datoreaz\ privirii disonante ce separ\ eticul de estetic, `n detrimentul literaturii [i al unei [anse la o percep]ie echilibrat\, la care cei doi scriitori au dreptul. Gre[esc at`t cei care accelereaz\ pe etic, precum [i cei care cred `n estetic pur [i simplu, ca `ntr-o imagine perfect\ generat\ de computer, `ns\ rupt\ de realitate. Este menirea litera]ilor s\ ne vorbeasc\ despre valen]ele literare ale unei scrieri, dar nimeni nu are dreptul moral s\ pun\ literatura de dragul literaturii mai presus de orice. De ce un scriitor care `n timpul regimului comunist a fost altfel dec`t majoritatea cobresla[ilor, prin atitudinea fa]\ de scris [i fa]\ de ce se `nt`mpla `n jurul lui, este tratat minimalizator de critica literar\? Cine dac\ nu cunosc\torii [i degust\torii de literatur\ trebuie s\ educe poten]ialii cititori? ~ns\ nu arunc`nd `n aer suportul realit\]ii. Iat\ un pasaj scris parc\ azi de diminea]\ 16 iunie 2009 , scriam eu cu doi ani [i jum\tate `n urm\, pentru Colocviul na]ional Ion D. S`rbu un text de trimis la Rom=nia literar\, unde, f\r\ dubiu, ar fi fost respins la vremea scrierii, dar am temeri c\ ar fi respins [i azi:
www.timpul.ro

FLORI B|L|NESCU
Eu scriu la persoana `nt`ia, din frond\; nu vreau s\ fiu b\nuit c\ schimb paralaxa povestitorului, c\ a[ compune, des-compune, amestec`nd planurile. ~ntr-o lume hipers\tul\ de proz\, pot ap\rea [i experien]e, dar `n lumea noastr\ (`n care umbl\ pe str\zi url`nd adev\rurile neb\gate `n seam\) excesul de stil e sinonim cu excesul de pruden]\, mitocoseal\, ploie[tism. Ambal\m `n vat\ un tren de vorbe, ca s\ ascundem, `n ultimul vagon, un ac cu g\m\lie ironic\. (Ion D. S`rbu, `ntr-o scrisoare c\tre Virgil Nemoianu, volumul Travesarea cortinei) Esen]a omului [i personajului tragic Ion Dezideriu S`rbu `[i hr\ne[te r\d\cinile din biografia marcat\ ireversibil de regimul represiv comunist, tr\ind cu demnitate `n domiciliu obligatoriu, asum`ndu-[i o acas\ care l-a respins `n datele istorico-politice. Pentru c\ nu a putut s\ tr\iasc\ departe de aceast\ acas\ ingrat\, `n exilul clasic, s-a cuib\rit `n exilul interior. De aici vine marea for]\ moral\ [i creatoare a lui Ion D. S`rbu din `n]elegerea profund\ [i din asumarea f\r\ resturi a exilului interior. Scriitorul a `n]eles care `i este menirea. ~n cazul s\u [i, din p\cate, nu avem `n trecutul nostru recent prea multe exemple via]a [i opera `nseamn\ martiriu [i m\rturisire. Reflexul condi]ionat creat de lan]urile ideologice are `n cazul lui S`rbu finalitatea fericit\ a m\rturisirii sub forma jurnalului, a coresponden]ei [i a romanului. El nu mai poate fi `ntreg, integru, dec`t astfel: nu pot g`ndi dec`t `n lan]uri, prin lan]uri, contra lan]urilor. Este un reflex dob`ndit printr-o asidu\ `ncr`ncenare cu sine `mpotriva nedrept\]ilor pe care a `n]eles s\ le analizeze [i s\ le numeasc\: fie mai codificat, `n limbaj literar, `n opera antum\ a[ da exemplu nuvela {oarecele B, fie f\r\ opreli[ti `n opera de sertar, editat\ postum. Las speciali[tilor `n ale literaturii privilegiul c\ci privilegiu este s\ te po]i apleca asupra unui asemenea creator, fie [i t`rziu de a studia cu tehnicile specifice opera lui Ion D. S`rbu, `ns\ a[ vrea s\ spun ceva despre pomenita {oarecele B. Merg`nd pe firul consecin]ei finale, este de mirare c\ un asemenea text a putut fi publicat `nainte de 1989. }ine probabil de iner]iile inevitabile ale oric\rui sistem. V\d `n experimentul imaginat de S`rbu, `n aceast\ colaborare for]at\ la mediu a celor doi [oareci A [i B, o paradigm\ a experimentului reeduc\rii. ~n 1956, c`nd a scris prima variant\, la Bucure[ti, reeducarea violent\ din pu[c\riile rom=ne[ti fusese stopat\, scriitorul este arestat [i va afla `n `nchisorile prin care a trecut despre neverosimilul experiment carceral. La `nceputul anilor 1960, `n `nchisori precum Aiud [i Ocnele Mari, s-a aplicat a[a-numita reeducare nonviolent\ sau reeducarea prin autoanaliz\. Nu cred c\ este `nt`mpl\tor c\ S`rbu a finalizat povestirea `n 1966, la Craiova, 10 ani mai t`rziu. Tot ca de]inut politic a aflat [i s-a documentat despre reeducare [i scriitorul Paul Goma, care avea s\ scrie romanul Patimile dup\ Pite[ti. Ion D. S`rbu a l\sat aceast\ povestire-parabol\ despre un experiment e[uat `n varianta lui tare total\. A e[uat pentru c\ majoritatea s-au `ntors din el. ~ns\, a reu[it `n varianta lui mai moderat\, extins\. O parte a lumii istoriografice se `ntreab\ `nc\ dac\ reeducarea ca proiect ideologic a izb`ndit `n `nchisori. R\spunsul nu poate fi dat prin da sau nu. Discu]ia

aprilie 2012

Cronici din tranzi]ie

~i spun foarte `nv\]atului critic [i istoric literar: Prea s`ntem cunctatori [i prudentissimi: prea am trecut u[or peste a[a-zisul obsedant deceniu. Termenul acesta eufemistic a fost inventat de cineva care nu a p\timit [i nu a fost sacrificat `n acei ani. Este c`t se poate de trist [i descurajant faptul c\ despre un asemenea deceniu, de `ntuneric [i moarte, scriu tot cei cu acces la tribune [i microfon Ar trebui i-am spus scris\ o foarte documentat\ istorie a nonliteraturii: cu biografii precise [i detaliate, cu drepturi de autor `ncasate, cu vile [i c\l\torii: cu case de odihn\, case de oaspe]i, case de crea]ie: cu multe citate din acele opere pe care nu noi, ci istoria le-a aruncat la co[. Cu critici [i autocritici, cu masc\ri [i demasc\ri, denun]uri [i turn\torii benevole etc. Nu avem voie s\ uit\m nimic din ce s-a putut face [i spune `n acei ani: o dat\ pentru totdeauna, trebuie s\ devenim con[tien]i c\ sursa tuturor relelor rom=ne[ti de ast\zi const\ `n imensa noastr\ gre[eal\ de a nu fi procedat, public, la o destalinizare zgomotoas\, total\ [i f\r\ mil\, atunci c`nd a `nceput dezghe]ul acela scurt. Nu m\ intereseaz\ dispari]ia din opinia public\ a Europei a unor scriitori ca Fadeev, Ehrenburg, Gladkov; Aragon, Eluard, Sartre; dar teribil m\ arde, `nc\, genera]ia Vitner, Roller, Jar, Petru Dumitriu, Nagy Istvan, Baconski, Crohm\lniceanu, St Andras, Beniuc, Banu[ etc. (epoca `n care Baranga, cu cinism, `mi spunea: ~n cultur\, domnule, noi nu admitem dec`t rom=ni pro[ti sau foarte pro[ti, cu condi]ia s\ fie c`t mai mari lichele!) RAME

TIMPUL

9
rat, dup\ liberare, `nchisoarea din libertate, exilul interior. Astfel a `n]eles s\ fie consecvent cu sine, responsabil cu un bun care nu era doar al lui, s\ nu dezerteze din condi]ia normalit\]ii scriitorului de a scrie-rosti adev\rul.3 Nu o uit `n `ncheiere pe jum\tatea fidel\ a lui Ion D. S`rbu, femeia care i-a f\cut exilul craiovean vie]uibil. Este o femeie care `nseamn\ mai mult dec`t un mald\r de romane avizate de cenzur\ Doamna Elisabeta S`rbu. Un popor nu se salveaz\ prin fals\ rezisten]\, ci prin demnitate inclusiv prin demnitate `n literatur\.
1 Text prezentat la Colocviul Ion D. S`rbu, organizat la Casa memorial\ Traian Demetrescu, Craiova, 10 noiembrie 2011. 2 Recent (2011) a ap\rut la Editura Curtea Veche cartea Clarei Mare[, Zidul de sticl\. Ion D. S`rbu `n arhivele Securit\]ii, Prefa]\ de Antonio Patra[. 3 Nu am ales `nt`mpl\tor motto-ul. Acum dou\ zile m-a `ntrebat un prieten dac\ mi-am pus vreodat\ `ntrebarea ce curs ar fi luat via]a mea profesional\ dac\ nu c\dea regimul comunist `n 1989, av`nd `n vedere c\ am intrat la facultatea de Istorie `nainte de a[a-numita revolu]ie. F\r\ s\ recurg la istoria contrafactual\: nu [tiu ce a[ fi f\cut, dar [tiu sigur ce nu a[ fi f\cut nu a[ fi m`ncat bor[ ideologic cu polonicul partidului, l\ud`ndu-l apoi `n opere nemuritoare. Slav\ Domnului, exemple de demnitate am avut, unul dintre ele este Ion D. S`rbu. Tata cu siguran]\ m-ar fi dezmo[tenit. Nu suporta comuni[tii, cu at`t mai pu]in securi[tii. Avem fiecare o familie `n care vrem s\ r\m`nem ori dimpotriv\. (am preferat s\ scot paragraful din text, pentru varianta tip\rit\).

Admit sp\larea m`inilor, r\s-g`ndirea, poc\in]a: asist cu bucurie la schimbarea la fa]\, la schimbarea fe]e-fe]e chiar, ale numero[ilor politruci arunca]i la margine. Dar nu pot s\ uit c\ am tr\it cea mai frumoas\ v`rst\ a b\rb\]iei mele sub imperiul ucig\tor [i barbar a trei lozinci care, din p\cate, func]ioneaz\ [i ast\zi: Lumina vine de la R\s\rit!, Arta este reflectarea artistic\ a realit\]ii!, Cine nu e cu noi este `mpotriva noastr\!

~n exilul postum, Ion D. S`rbu este o con[tiin]\ vie, una transcendent\, care ne arat\ ceea ce rareori s`ntem dispu[i s\ accept\m despre noi `n[ine, anume c\ nu am supravie]uit cu adev\rat ideologiei comuniste pentru c\ nu am fost capabili s\ `i rezist\m. Scriitorii nu au primit `n pu[c\ria politic\ h`rtie [i creion ca s\-[i scrie c\r]ile, deoarece pedeapsa lor nu a fost doar privarea de libertate, ci s-a `ncercat distrugerea lor ca fiin]e morale. S`rbu a prefe-

Poezie la purt\tor (II)

LIVIU FRANGA

{iruri
Peste volumul din 20021, cu care, exact acum un deceniu, debuta o poet\ anterior remarcat\ prin grupaje atent, parcimonios selectate, se a[eaz\ `n chip propedeutic un motto prestigios. El reprezint\ un foarte scurt pasaj, referitor la religia tibetan\, din Istoria credin]elor [i ideilor religioase, celebrul opus maius al lui Mircea Eliade. Acest citat lumineaz\ intrarea `n volum [i sugereaz\ pa[ii lecturii. Este vorba acolo de iubirea ca o lumin\ ce eman\ dintr-un trup, al b\rbatului, ilumineaz\ cel\lalt trup, al femeii, [i `i fecundeaz\ matricea. ~ntr-o astfel de viziune, de-a dreptul platonician\, iubirea a degenerat ulterior, transform`ndu-se `n instinct sexual, `n sex, [i anume atunci c`nd oamenii, con[tientiz`ndu-se corporal, au `nceput s\-[i ating\ m`inile. Avem de-a face cu simbolicul motto erotic al unei c\r]i pur erotice. ~n Mici unit\]i de percep]ie, Eugenia }ar\lung\, vr`nd parc\ s\ dea o replic\ subiacent\ miturilor tibetane, reface drumul invers. De la atingerea de azi a m`inilor, de la perceptibilitate, la imponderabilul [i inefabilul imperceptibilului originar. Mitul primordial relatat de Eliade povestea trecerea de la logos (iubirea ca virtualitate, ca idee [i cuv`nt) la eros (iubirea tactil\). ~ntregul volum al unit\]ilor de percep]ie reia drumul `n sens exact invers: de la eros(ul perceptibil p`n\ `n infinitezimalele sale unit\]i) `napoi spre logos(ul ini]ial: ideea, viziunea de iubire). Cu alte cuvinte, poeta nu e `nt`mpl\tor deloc faptul c\ am folosit femininul, distinct [i independent de masculinul uzual reface,
www.timpul.ro

`n [i prin verb, un drum ini]iatic: acela care nu caut\ adev\rul sau realitatea ultim\ a iubirii, ci se `ntoarce spre temeiul ei, spre starea ei primordial\ de gra]ie, lumina pur\ a ideii de iubire. Volumul de debut al Eugeniei }ar\lung\ st\ sub aceast\ lumin\ imperceptibil\ a ideii iubirii. De la primul la ultimul poem, textele descoper\, vreau s\ spun s`nt un dialog cu cel\lalt, cu marele Absent nenumit. Persoana gramatical\ cel mai des `nt`lnit\ este tu. Un tu care nu e nici marca impersonal\ a dedubl\rii schizofrenice, nici destinatarul sau instan]a lecturii, cititorul. Tu al poetei este partenerul absent, este cel care pre]uie[te (adic\ d\ pre]), cel care merge p`n\ la cap\t, cel datorit\ c\ruia viitorul la dual are, totu[i, un sens (c`t mai conteaz\ viitorul nostru ame]itor...). Cel de-al treilea text al volumului un poem f\r\ titlu, cizelat alexandrin p`n\ c`nd s-a redus la muchiile a [ase versuri, comprimate `ntre trei [i [apte cuvinte rezum\ sensul criptic al `ntregului demers poetic asumat: iubirea [terge contururile/ lumina te `nconjoar\/ din toate p\r]ile/ `nchizi ochii pe jum\tate/ pentru c\ nu mai po]i suporta lumina/ care oricum nu [tii de unde vine. Structura volumului de debut este inten]ionat asimetric\. Diviziunile lui, `n num\r (anticlasic...) de cinci, poart\ titluri la fel de simbolice precum cel general: oracolul de z\pad\, narcotizat\ de lumin\, p`n\ la ghemuirea de tot, zid la purt\tor, [iruri. Sec]iunile s`nt precedate, `ns\, simetric de data aceasta (secrete aspira]ii clasice?...), de un prolog pseudo-jurnalistic (`ntreb\ri mai mult sau mai pu]in frecvente, adresate poetei }ar\lung\ de ziarista }ar\lung\) [i, respectiv, `ncheiate printr-o dubl\ postfa]\, semnat\ de Al. Cistelecan [i Ioan Es. Pop. A tr\i iubirea se dovede[te, `n fiecare r`nd al fiec\rui text din acest volum, o iluzorie posibilitate. Miza st\ `n a spune iubirea, `n a o reg\si nu prin atingerea eliadesc\ a m`inilor, ci `n zborul de fluturi al cuvintelor. {i dialogul este o iluzie a vorbirii cu o absen]\, dialogul cu Nimeni, de fapt un pur auto-dialog: dar pentru cine? (se `ntreab\ pe sine poeta la finele penul-

timei sec]iuni) tu pleci oricum, `mi voi amputa picioarele [i m\ voi arunca, siren\, `n apele cele verzi, pentru a nu alerga dup\ tine, ne`nduplecabilule, tu [i numai tu (siren\ acum) Forma textelor sugereaz\ cititorului balansul imprevizibil `ntre spunere, zicere [i contrarul ei. Poemele construite pe succesiunea obi[nuit\ a cuvintelor `n versuri libere [i inegale, scurte de regul\ [i grupate pe nuclee cvasi-strofice, poeme care nu dep\[esc aproape nici odat\ dimensiunile unei pagini, s`nt majoritare cantitativ, deosebindu-se `ntre ele [i prin absen]a sau prezen]a unui titlu. Dar, uneori, acestea se intersecteaz\, pe nea[teptate, cu texte-bloc, poeme tipografic paralelipipedice, f\r\ titlu, plasate de obicei la `nceputul sau la sf`r[itul c`te uneia dintre primele patru sec]iuni. Este ca [i cum geometria totalmente `nchis\ a textului ar nega, ostentativ, libertatea de a crede `n iluzia cuvintelor ce zboar\ prin poemul amorf. Sec]iunea ultim\ ([iruri) opteaz\ pentru o nou\ form\ a spunerii. Versul alb `n desen iregular, dar [i poemul-bloc (cu excep]ia celui

care deschide sec]iunea) par a-[i fi epuizat, aici, laten]ele. Locul lor este luat de ceea ce a[ numi, dup\ tiparul propus, versul-[ir. Nu doar c\ fiecare dintre textele ultimei sec]iuni (toate f\r\ titluri) `ncep cu fix [apte linii de suspensie, urmate invariabil de cuv`ntul [ir. Dar fiecare poem al [irurilor nu este altceva dec`t un [ir al vorbelor, o zicere nervoas\, o fraz\ mai mult sau mai pu]in scurt\, mai mult sau mai pu]in lung\. Poemul se reduce la un [ir al cuvintelor selectate aleatoriu `n transa afund\rii, mici cuiburi de memorie recuperat\ dintrun [ir al (re)`ntoarcerii `n sine: - [ir: patima frica sau furia s-au `ndepdep\rtat/ va fi lupta/ va fi somnul/ va fi bucuria (p. 147). De la desenul liber aerat la blocul paralelipipedic. Iar de aici la [ir, succesiuni, succesivitate, memorie selectiv\, dic]iune minim\. Un zbor invers, `n care se pierde balastul retoricii `n beneficiul salvgard\rii ideii, sentimentul perceptibilit\]ii `n favoarea viziunii.
1 Eugenia }ar\lung\, Mici unit\]i de percep]ie. Bucure[ti, Editura Muzeul Literaturii Rom=ne, 162 p.

aprilie 2012

10

TIMPUL

Poezie

Pisicosul
P`n\ `n 1989, de ziua mea, se ]ineau osanele, parade etc., na]ionale [i televizate, eram [i eu cel mai iubit fiu anonim, n\scut norocos pe 26 ianuarie. Dup\ revolu]ie, `nt`lnirea care a schimbat multe `n via]a mea s-a petrecut `n 1993, la Alexandria, cu cei autointitula]i mult mai t`rziu Grupul Rotocolarilor (sau Grupul Zero sau {coala dintre Brazi). ~n ordinea numerelor de pe tricouri, cu tot cu porecle, ei s`nt: Valentin Nicolae (raul t. modig sau raul t. velocitat sau gabriel blajinul), Lucian Damiev (Lucian Clarpestru) [i Marco (de marco). ~mpreun\ cu ei am conceput, tehnoredactat [i aruncat sub ochii cititorilor avizi ai urbei dou\ foi de atitudine cu preten]ii culturale limitate, Lama de ras(\) (1999) [i Efectul de sear\ (1999-2001). Efectul [i-a continuat povestea `nc\ dou\ numere, odat\ cu descinderea mea `n Bucure[ti `n 2000, cu ajutorul nepre]uit al celor doi: Andrei Peniuc [i Adrian Urmanov. ~mpreun\ cu ei, m-am combinat la performance poetic `n dou\ cluburi bucure[tene, Lennoir [i Club A, sub denumirea de Secta insecta. ~n 2004, cu sprijinul criticului Marin Mincu, apar Deschiderile la Editura Pontica, iar `n anul urm\tor volumul ia premiul pentru debut al A.S.B. Prin 2007, un grupaj de texte apare `n antologia bilingv\ No longer poetry new romanian poetry, ap\rut\ la Heaventree Press. ~ntre 2007-2010 am scos volume sub form\ under, b\tute la ma[ina de scris sau scrise de m`n\, care au purtat titluri de genul: mesaje (colaj din sms-uri, jurnal, poezie), the Best of... (poeme) [i simptome (amalgam de mailuri-sms-uri [i poeme). Ele au fost lansate la Festivalul F`n-FEST de la Ro[ia Montan\, `n cadrul unor lecturi din liceele bucure[tene, `n baruri [i diverse locuri neortodoxe. ~n mediul internautic continuu `mpreun\ cu Valentin Nicolae povestea rotocolar\ pe blogul www.grupulrotocolarilor.blogspot.com, iar povestea mea, cu ceva `ntreruperi din cauza dispozi]iilor fluctuante, pe www.inhalatii.blogspot.com. o s\ `l scoatem ieftin sau mai bine nu-i d\m nici un ban nu vezi c\ vrea s\ scape de el de aceea nu face niciodat\ lumin\ pe hol iube[te doar banii no[tri floricelele pe care i le-am v\rsa `n cap c`nd `ntinde m`na s\ ia din castron mai bine vars\ tot pe jos vars\ acum! mai mult de doi litri face bine la ma] apoi un litru de bere ni se umfl\ bur]ile [i plutim `n hrubele demisolului c\ci am aflat pentru noi `nc\ nu au hart\. (nu exist\ lini[te spune coana de acum doar r\zboi cine a murit `n locul \sta va tr\i altfel dar `n alt loc.) aproape de gratiile desp\r]itoare [i strig\m la fete mamii! mamii! ia-ne cu tine `n zbor! [i `ntindem m`na spre ciorapi u[or m\ finu] c\ fetele se sperie! `i zic lu pisicosul mamii nu ne l\sa aici! mamii vrem cu tine! vrem la cald! [opte[te el printre gratiile pr\fuite iar ele se feresc speriate s\ nu le atingem. (le `ndr\geam [i ele nu [tiau cum se sting luminile la `nceputul nop]ii cum el ne `nchide ochii [i ne acoper\ trupurile cu cear[afuri ne a[eaz\ pe fe]e m\[tile clic-clac fac degetele de la picioare str`nse `n fr`nghii clic-clac unghiile introduse `n urechi pentru a nu mai auzi strig\tele venite din perete).

8.
dac\ iese cumva leul b\tr`nul s\ fac\ scandal s\ repete iar ca prostul c\ el este st\p`nul c\ o s\ ne arunce cu for]a afar\ `i spunem: sictir m\ c\ am m`ncat bine `n diminea]a asta nu ne strica cheful [i siesta azi nu sp\lam holul [i nici m`ine doar tu o s\-l speli de acum `nainte. bani o s\-]i dea coana dac\ vrea pentru servicii comunitare extra pentru tine extra-program extra-via]\. (cine poate r\m`ne aici cine nu dincolo aici nu va mai primi nimic nici mic-dejun nici dejun cu vin ro[u dup\ nici lumin\ sau ie[ire nici intrare nimic dincolo o s\ vad\ ei).

12.
r\suflarea ne aburea geamul camerei `n c`teva minute nu se mai vedea nimic nu se mai auzea dincolo de u[\ coana nu are somn de c`nd ne-a `nchiriat camerele face calcule apoi caracteriz\ri `ntr-un dosar cu coperta galben\ peste treizeci de pagini scrise compuneri pentru la [coal\ ne inspecteaz\ la ore neanun]ate s\ ne prind\ `n pozi]ii indecente ohoo... (de aceea ne sp\lam seara picioarele cu past\ de din]i s\ miroas\ a prim\var\ peste tot).

OVIA HERBERT

1.
pisicosule ne era foame ne era mereu foame diminea]a `ntre diminea]\ [i pr`nz la pr`nz seara la miezul nop]ii dup\ miezul nop]ii [i ne era team\ c\ o s\ murim de foame [i nimeni nu o s\ mai [tie de noi puteam s\ putrezim bloca]i `n demisol s\ ne g\seasc\ dup\ o lun\ `ntin[i `n patul cu arcuri de fier ultimul z`mbet conteaz\ apoi `ngroparea. (ni[te eroi cu medalii post-mortem trimise familiilor pentru rezisten]\ `n tran[ee.)

5.
[i mai punem de `nc\ o tigaie v\ place coana? v\ place, nu? floricele cu br`nz\ de vac\ buc\]i de [unculi]\ boia pe deasupra [i dedesubtul farfuriei chineze[ti. altceva? doar ap\ mineral\ b\ut\ cu paharul ciobit. s`nte]i amabili b\ie]i! a[a zicea s`ntem pe dracu!

9.
coana este [efa [i domnul virgil cu cheia lui francez\ ce o plimb\ zilnic de parc\ ar vrea s\ repare toate u[ile camerelor din demisol mai indicat ar fi s\ le sparg\ pentru a le aerisi m\car se tot agit\ sus-jos pe sc\ri toat\ ziua cu salopeta aia albastr\ murdar\ pe care scrie shark cu litere mari ro[ii parc\ este dintr-o reclam\ pe care `nc\ nu o [tim dar `ntr-o zi o vom filma. (a face este rulvis. a nu face este un alt rulvis. e[ti visat. c`nd te treze[ti e[ti `n somn.)

13.
c`t\ verdea]\ era atunci `n somn c`t\ spum\ de [ampanie venea peste noi plecam descul] `n zorii zilei c`nd aduceau p`ine cu semin]e la doamna de l`ng\ pia]a amzei patru l\zi pline ne vor ajunge [i nou\ cump\r\ 5 p`ini nesuri lapte [i o sana cu glug\ de sm`nt`n\ ne folose[te dup\ be]ie ca pansament gastric. (caut\ un alt nick non-stop plin de dulciuri [i b\uturi trimise de peste grani]\ doar pentru noi subsolicii).

2.
demisolul era c`mpul de lupt\ al altei lumi groapa unde ne aruncam p\m`nt p`n\ la glezne apoi p`n\ la genunchi [i tot a[a sudoarea ne-o str`ngeam `n sticla de plastic pe care o luasem cu noi `n caz de urgen]\ str`ngeam p\m`nt [i ap\ p`n\ la g`t [i apoi vorbeam cu limba plin\ de ]\r`n\ cu capul injectat de vise deliram `ntr-un c`ntecel al zonei.

6.
lu\m de la non-stop nick o p`ine turceasc\ m\sline grece[ti trei ro[ii un ardei capia [i nes la plic uneori diminea]a tu aduci ni[te carne fript\ cu mu[tar fran]uzesc din \la de import carne furat\ sau strecurat\ `n rucsac de una din picoli]ele de la clubul unde munce[ti resturi de la cine [tie ce chef de ba[tani. b\iiii! tr\im ca ni[te lorzi de pe urma fetelor [i a b\ie]ilor de bani gata m`nc\m p`n\ la ultima firimitur\ str`ns\ de pe mas\ p`n\ la penultima bucat\ de carne t\iat\ m\runt pe toc\torul de lemn [i nu ne trece foamea niciodat\ nu ne trece.

14.
le iubeam pe toate `n acela[i fel dulciuri [obolan bl\nuri de animal venite `n transporturi de noapte prin trapele pere]ilor aruncate `n `nc\peri altele predate omului de leg\tur\ din lumea f\r\ becuri apoi primeam l\zile cu prafuri depozitate `n camere de la marginea ora[ului multe le vindeam apoi `n alte p\r]i ne[tiute de coana. (teama ne apropie. substan]ele `nlesnesc transferuri.)

10.
Leule po]i urla p`n\ vine coana s\ te alinte cu o `njur\tur\ ia mai bine [i tu o gur\ de bere [i nu mai ]ipa! promitem c\ o s\ o plimb\m pe nevast\-ta cu c\ruciorul de la un cap la altul al lui th. aman cu tot cu c\]elul ei [oricar o prezent\m la somit\]i s\ le vorbeasc\ ea despre durere imobilizat\ de zece ani via]\ tr\it\ `n c\rucior [i vitez\ 90 km pe secund\ a ro]ilor-minune. (vrem o rent\ anual\ lumin\ de 500 de wa]i pe hol m`ncare c`t s\ ne ajung\ [i apoi multe plimb\ri pe bulevard.)

3.
este at`ta euforie `n vorbele noastre ca s\ ne treac\ cump\r\m ceva parizer cu suta de grame iar tu `ncepi s\ r`zi ca prostul de parc\ am fi c`[tigat marele loz avem m`ncare? avem, nu? avem lozul c`[tig\tor trecem pe via]\ extra nu avem nimic de[teptule! faci cinste? fac cinste: uischi bere [i somon deocamdat\ at`t.

15.
fierb ciolanele pe aragazul cu dou\ ochiuri ai grij\ la furtunul de cauciuc trei metri de la scaunul unde este a[ezat aragazul p`n\ la pat poate fi t\iat cu explozie s\ dispar\ totul iar noi s\ privim la lumea de dup\ la fel de uimi]i ca [i p`n\ acum.
www.timpul.ro

7.
o punem de o fiesta la 7 diminea]a asta facem uit\m c\ m`ine este o alt\ zi toate zilele s`nt str`nse `n asta un an `ntreg a intrat `ntr-o or\ [i gata bem apoi mult\ ap\

4.
redecor\m demisolul cu uleiuri [i carioc\ dup\ ce `l cump\r\m de la coana

11.
ne repezim `n camer\ la geam ne urc\m `n patul de campanie s\ fim mai

aprilie 2012

Est-Vest

TIMPUL
BURSA C|R}ILOR

11

Poeme de Ruth OCallaghan

Aceste poeme s`nt traduse `n cadrul Proiectului Interna]ional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, Universitatea Bucure[ti, http://mttlc.ro. Ruth OCallaghan, nominalizat\ anul acesta la premiul Pushcart, realizeaz\ interviuri, este editor de recenzii, conduc\tor de ateliere literare [i mentor. Poemele sale au fost traduse `n [ase limbi, a fost invitat\ s\ citeasc\ `n Asia, Europa [i `n Statele Unite. ~n anul 2009, Consiliul Arts i-a sponsorizat o vizit\ `n Mongolia pentru a colabora cu poe]i `n vederea realiz\rii unei c\r]i [i a unui CD. De asemenea, `n anul 2010, a fost premiat\ `n Taiwan, cu o medalie de aur pentru `ntreaga oper\. A publicat trei volume de poeme, Goaters Alley (2010), A Lope of Time (2009) [i Where Acid Has Etched (2007). Aici, raze de soare lenevesc, o rostogolire de floare s\lbatic\ `ntr-un borcan de gem pe o barj\ mai jos, vorbirea, `n cantit\]i mici, se clatin\. ~n c\derea care moare r`ul de lumin\ noi a[tept\m coaja de iarn\, ascult`nd responsabilii cu barjele strig`nd echilibreaz\, navigheaz\, salveaz\ dar asta e o alt\ limb\ pe care istoria noastr\ a f\cut-o s\ fie nehot\r`t\.

Adrian Chivu, Strada, Colec]ia: Ego. Proz\, Editura Polirom, 2012, 248 p. (publicat\ [i `n edi]ie digital\).

Poemul oriental
Visuri, arhipelagul nop]ii te tr\deaz\: c`rme[te cu aten]ie, curentul te tr\deaz\. Absen]a ta nu-mi dezv\luie nimic. Minciunile pot `n[ela, dar un s\rut te tr\deaz\ de asemenea. La aeroport, iubi]ii de vacan]\ se s\rut\, Murmur\ eternit\]i, argoul obi[nuit te tr\deaz\. Dorin]a face iubirea plictisitoare. Un amant destul de dornic s\ c`nte arpegii te tr\deaz\. Umbre [i unele lumini `nmoaie, sf`rcuri `ndr\zne]e cheam\ pasiunea. Dezbr\cat, un trunchi `mb\tr`nind te tr\deaz\. Iubirile s`nt mult prea des nemiloase: Visul plutind c\tre ve[minte de mireas\ te tr\deaz\.
Un amestec de South Park [i Amintiri din copil\rie, o poveste plin\ de umor, sensibilitate discret\ [i triste]e despre candoarea [i cruzimile v`rstei. Istorisit\ la persoana `nt`i chiar de protagonistul s\u, Traian, un b\iat de 11 ani, povestea are `n centru dispari]ia unchiului acestuia, mister `n jurul c\ruia unul dintre prietenii b\iatului construie[te un scenariu `n care unchiul a fost omor`t de so]ia lui, cu ajutorul mamei lui Traian. El `[i convinge prietenii c\ are dreptate [i dezvolt\ scenariul p`n\ la un nivel fabulos, brod`nd o istorie complicat\ `n care intriga poli]ist\ se `mplete[te cu pl\smuiri alimentate de spaim\, supersti]ii [i credin]a `n strigoi, ce reflect\ felul `n care sensibilitatea celor mici percepe lumea de ne`n]eles a adul]ilor, cu dramele [i complica]iile sale. Toate acestea se proiecteaz\ pe fundalul `nt`mpl\rilor m\runte [i `nduio[\toare ce recompun nostalgic copil\ria `n Rom=nia anilor 80: mersul la [coal\ [i poznele mai mult sau mai pu]in inocente din jurul blocului, conflictele dintre grupurile rivale din cartier, trezirile matinale, urmate de statul la cozile de la alimentara, schimbul de timbre, completarea oracolului, filmele cu b\t\i de pe casete video, dar [i emo]iile primei iubiri [i descoperirea sexualit\]ii. Adrian Chivu s-a n\scut `n 1975, la Bucure[ti. Volume publicate: Schizosonet (Brumar, 2005), Caiet de desen (Curtea Veche, 2008), Exit (Curtea Veche, 2008), Benzi desenate (Curtea Veche, 2009), Obraji alba[tri, pleoape verzi [i buze mov (Curtea Veche, 2010). Romanul s\u de debut, Caiet de desen, a fost tradus `n limba italian\ (Asara, 2011), iar `n 2008 a fost nominalizat la Premiile Prometheus. Acela[i roman a ob]inut Premiul Insula Europea (Italia, 2009) [i o men]iune special\ din partea comisiei de acordare a Premiului Francesco Alziator (Italia, 2011). ~n luna mai, a anului 2011, Adrian Chivu a beneficiat de o burs\ la Viena, oferit\ de Bank Austria Literaris.

Inventar
~n spatele u[ii buc\t\riei, un sor] dungat. Pe toc\tor un avocado, copt prea tare. L`ng\ t\blie, bluzele aranjate frumos, patru dintre ele, `nc\ `n plastic, discrete. ~n garderob\ costumele at`rn\ l`ng\ rochii: unul aproape incomplet, cu greutatea-i sl\bit\. Pe masa de l`ng\ pat, o fotografie, cravat\, ac, e[arf\ de la Universitatea Oxford. ~n pung\, pudr\, roz deschis, acoper\ r\m\[i]e de bomboane foarte mentolate. Sub pat arunca]i papuci din satin, o plant\ ro[u aprins, dou\ sticle goale, ciorapi. Peste balustrad\ o lungime de m\tase, cu albastru [i verde, dublat\, `nnodat\.

Autopsie
[i ce spunem despre ceea ce nu mai vorbea? Va a[tepta la fiecare col] cu o p\l\rie pleo[tit\, cu o hain\ de ploaie ur`t\, topindu-se `n pere]i, r`ncezeala `ngro[`nd aerul? Sau lunec`nd bandaje la o fereastr\ nep\zit\, furi[`ndu-se pe alei mai pu]in luminate unde vulpea cenu[ie cotrob\ie grohoti[ul vie]ilor mai pu]in tr\ite? Atras\ de zarva conservelor de aluminiu, se va uita cu ochi pierdu]i spre gr\dini ude, o rugin\ de copaci ce este durerea asta ce vine cu ploaia? va a[tepta s\ se crape de ziu\ [i pisica [i va aduce sturzul?

Balcon
Unde paharul t\u se sparge o linie sub]ire de s`nge atinge linia de vin.

Traducere de Bianca Dumitru

~NGERII {I LUCR|RILE LOR

Ciudat
EMIL BRUMARU
Pentru A. Ciudat, nu m-am uitat la curul t\u, Ci doar la ochi, la gur\ [i la frunte, La umerii rotunzi, la am\nunte {tiute doar de bunul Dumnezeu: Cum `]i lucesc [i buzele [i din]ii Dac\ sur`zi, m`nc`nd o portocal\, Cum faci pa[ii mai mici `n pielea goal\, De mi se clatin\ `n cap st`lpii credin]ei, {i-aproape-s pr\bu[it peste icoane Cu sufletul umplut de o dulcea]\ Ce nu mi-a fost dat\ nicic`nd `n via]\ De miezul copt [i plin al unei poame Anume at`rnat\ s\-mi dezmierde Visul ce, uite,-ncet-`ncet se pierde
www.timpul.ro

aprilie 2012

12

TIMPUL

Eseu

Reinhart Koselleck [i {coala de Istorie Conceptual\ de la Timi[oara

VICTOR NEUMANN
Conferin]a interna]ional\ de istorie conceptual\ privitoare la Europa Central\ [i de Est este dedicat\ memoriei lui Reinhart Koselleck. Am avut mai multe motive s-o g`ndim astfel. ~n primul r`nd, metoda, ipotezele [i teoriile `nnoitoare ale savantului au avut un ecou `n mediile universitare ale zonei `n discu]ie. ~n al doilea r`nd, Reinhart Koselleck a manifestat o curiozitate pentru particularit\]ile cultural-identitare, dar [i pentru oamenii, limbajele [i monumentele reprezent`nd cele dou\ regimuri totalitare ce au dominat via]a public\ a amintitelor regiuni europene `n secolul al XX-lea. ~n al treilea r`nd, `nt`lnirile cu lumea intelectual\ central [i est-european\ sau datorat traducerii [i public\rii unora dintre c\r]ile sale `n perioada postcomunist\ `n limbile maghiar\1 [i rom=n\2. ~n acela[i sens al refacerii coridoarelor culturale Est-Vest, Maison des Sciences Humaines din Sofia, sub coordonarea profesorului Ivaylo Znepolski, a organizat simpozioane anuale dedicate operei unor faimo[i oameni de [tiin]\ din domeniile umaniste [i social-politice contemporane, unul dintre acestea, acela din 2002, fiind dedicat operei lui Reinhart Koselleck. ~n sf`r[it, vizita la Timi[oara `n cursul anului 2005 [i decernrea titlului de Doctor Honoris Causa al Universit\]ii de Vest fusese un alt moment fast al contactelor savantului cu Europa Central\ [i de Est, al interesului [i efortului s\u sincer pentru dezvoltarea dialogului intelectual germano-rom=n. Trebuie spus c\ prezen]ele de acest fel `n partea de r\s\rit a continentului at`tea c`te au fost s-au datorat deopotriv\ interoga]iilor intelligentsiei din regiune, segmentul social cel mai preocupat de decodarea limbajelor [i reflexelor mentale mo[tenite, de reconstruirea pun]ilor de leg\tur\ cultural\ dintre Estul [i Vestul continentului, de `mbun\t\]irea metodelor de cercetare `n [tiin]ele umaniste [i social-politice. Cea dint`i `nt`lnire cu Reinhart Koselleck am avut-o la Sofia, `n contextul `n care opera sa a fost `n centrul unei excelente dezbateri despre timp istoric [i temporalitate. La ea au luat parte Heinz-Dieter Kittsteiner, Heinz Wismann, Maurice Aymard, Alexandre Escudier, Alban Bensa, Georges Prevelakis, JeanMarc Tetaz, Christo Todorov, Peter Apor, Helge Jordheim, Alexander Kiossev, Roumen Daskalov, Yordan Eftimov, Ivaylo Znepolski3. Abord`nd timpul istoric [i compar`ndu-i reflec]iile cu mai pu]in discutata perspectiv\ teoretic\ a lui Fernand Braudel, reu[isem s\-l provoc pe Reinhart Koselleck. Pusesem `n discu]ie posibila complementaritate a abord\rilor lor atunci c`nd e vorba de cercetarea [i `n]elegerea timpului `n spa]ii geografice diferite. A urmat un fecund schimb de idei privind metodologiile `n [tiin]ele sociale, particularit\]ile de g`ndire [i de scriere a istoriei. El a fost `nso]it de povestiri despre trecut [i viitor, de amintiri ale multor biografii intelectuale, toate d`nd un farmec inimitabil `nt`lnirii. ~ntreg dialogul nostru sofiot avea s\ se petreac\ `n beneficiul descoperirii unui alt spa]iu [i al unui timp al Europei. Un an mai t`rziu, `n 2003, ne revedeam la Sofia, `n capitala Bulgariei, invitat special al aceluia[i cerc de studii umaniste [i socialpolitice construit de Ivaylo Znepolski fiind Pierre Nora. De aceast\ dat\, reuniunea avea o tem\ diferit\ de cea din anul precedent, gener`nd `ns\ o spectaculoas\ polemic\ `ntre Koselleck [i Nora pe tema locurilor memoriei. ~ntr-una din acele zile, i-am propus lui Koselleck o cooperare mai consistent\, descriindu-i inten]ia traducerii `n limba rom=n\ a unuia dintre textele sale. Este vorba de excelentul articol despre conceptul de istorie (Geschichte), inserat `n volumul II din GG (Geschichtliche Grundbegriffe)4, articol pe care l-am socotit necesar s\-l fac cunoscut colegilor de breasl\ din Rom=nia. {tiam c\ al\turi de articolele lui dedicate conceptelor de progres, revolu]ie, federalism, cel de istorie a avut un ecou aparte `n mediile istoriografice interna]ionale. Toate fuseser\ publicate `n marele lexicon, `n GG, la c\rui organizare [i coordonare Koselleck a depus o munc\ suprauman\5. Evolu]ia conceptului de istorie, diversitatea `n]elesurilor sale, contribu]ia la schimbarea limbajelor social-politice le-am apreciat ca fiind esen]iale `ntr-un moment `n care istoria fostelor state comuniste a[teapt\ s\ fie cercetat\, reg`ndit\ [i rescris\ f\r\ balastul ideologiilor extreme care au `mpov\rat-o de-a lungul secolului al XX-lea6. Dup\ ce vorbisem de transpunerea `n rom=n\ a articolului Geschichte, am avansat discu]ia `n jurul traducerii `n aceea[i limb\ a c\r]ii Zeitschichten (Straturi temporale). Tot atunci, aveam s\-i adresez invita]ia de a face o vizit\ Universit\]ii din Timi[oara. Iat\ ce `mi scria Reinhart Koselleck, la 21 martie 2003, `n leg\tur\ cu unul din aceste proiecte: Drag\ [i stimate domnule Neumann, V\ mul]umesc pentru interesul [i solicitarea dvs. de a v\ acorda drepturile de traducere pentru cartea Zeitschichten. Bine`n]eles c\ s`nt de acord, iar `ntre timp am trimis o scrisoare [i editurii Suhrkamp. De `ndat\ ce primesc un r\spuns, v\ voi `n[tiin]a direct, dac\ editura nu va face acest lucru de la sine. Cu cele mai bune g`nduri [i salut\ri, Al dvs. Reinhart Koselleck.7 ~nt`lnirea cu mediul universitar est-european a ar\tat perspicacitatea sa remarcabil\ de a descoperi [i `n]elege un spa]iu geografic [i cultural pu]in preocupant pentru occidentali. Identificase foarte repede [i exact mo[tenirile l\sate de fascism [i comunism, coment`nd [i fotografiind monumentele pe care le `nt`lnise pe parcursul peregrin\rilor noastre pe str\zile din centrul istoric al Sofiei, ulterior, pe acelea din Timi[oara. Au fost gesturi deloc `nt`mpl\toare [i care nu aveau de-a face cu o simpl\ curiozitate ori amabilitate, ci f\ceau parte din interesul lui Reinhart Koselleck de a `n]elege istoria Europei `n ansamblul s\u, mersul [i consecin]ele ideologiilor politice din secolul al XX-lea. Fusese mereu tentat s\ compare Estul [i Vestul continentului at`t sub raportul diferen]elor, c`t [i al asem\n\rilor. Studiile asupra ceremoniilor de comemorare a r\zboaielor [i a func]ionaliz\rii reprezent\rilor mor]ii `n beneficiul supravie]uitorilor (the functionalization of the representation of death) indic\ aten]ia pentru reprezentarea experien]elor istorice. Potrivit lui Koselleck, the history of European war memorials testifies to a common visual signature of modernity. But it just as much attests to an optical transformation of experience. This transformation involves social and political sensibility, which has its own history and has had a productive as well as receptive effect on the language of memorials.8 C\l\toriile sale `n ora[ele [i capitalele Europei Centrale [i de Est extinseser\ acest tip de studii, una dintre inten]iile m\rturisite fiind aceea de a scrie o istorie european\ comparativ\ a memorialelor. Dincolo de similarit\]i, aceasta va fi `n m\sur\ s\ includ\ particularit\]ile statelor [i societ\]ilor care le-au conceput. La Timi[oara l-au interesat monumentele dedicate r\zboaielor mondiale, precum [i cele rememor`nd evenimentele din 1989, anul schimb\rilor majore din Europa Central\ [i de Est. Este de re]inut c\ Timi[oara a fost cel dint`i ora[ din Rom=nia care `n 1989 s-a revoltat `mpotriva dictaturii lui Nicolae Ceau[escu, reprezent`nd el singur opozi]ia timp de o s\pt\m`n\ p`n\ la izbucnirea demonstra]iilor din alte ora[e [i p`n\ la dispari]ia regimului comunist. Reinhart Koselleck solicitase o zi anume pentru a vizita cele mai importante monumente din ora[. Identifica, fotografia, citea inscrip]iile [i comenta continuu simbolistica lor. Recursul la inscrip]ii f\cea parte din metoda de lucru koselleckian\, fiind o referin]\ foarte util\ `n]elegerii empirice. Al\turi de curiozitatea pentru memoriale [i tragediile reg\sibile `n simbolistica [i `n limbajele social-politice ce le `nso]esc, impresionant era [i faptul c\ invocase adesea aspira]iile contemporanilor privind integrarea celor dou\ p\r]i ale Europei [i importan]a redefinirii identit\]ii continentale. Observase [i `n]elesese nu doar diferen]ele ce particularizeaz\ Europa Central\ [i de Est, dar mai ales experien]ele [i a[tept\rile popula]iei acestor regiuni, rostul integr\riireintegr\rii lor `n circuitul valorilor culturale [i civiliza]ionale ale continentului. C\l\toria lui Reinhart Koselleck la Timi[oara a fost precedat\ de traducerea [i publicarea articolului Geschichte [i de un schimb epistolar. Ea a devenit oficial\ de `ndat\ ce senatul universit\]ii timi[orene a decis acordarea titlului de Doctor Honoris Causa. La 22 noiembrie 2004, Reinhart Koselleck `i scria rectorului Universit\]ii de Vest urm\toarele: Magnificen]a voastr\! Mult stimate domnule prof. Mihai, M\ simt extrem de onorat c\ Senatul Universit\]ii dvs. a hot\r`t `n unanimitate a-mi acorda titlul de Doctor Honoris Causa. Acest fapt reprezint\ o mare bucurie pentru mine `ntruc`t am speran]a c\ rela]iile dintre [tiin]a rom=neasc\ [i cea german\ vor fi [i mai str`nse pe viitor. ~n ceea ce prive[te perioada acord\rii titlului, v\ rog s\ fi]i amabil s-o stabili]i `n luna mai. P`n\ la sf`r[itul lunii aprilie, trebuie s\ onorez mai multe evenimente pe care nu le pot contramanda, iar luna mai este liber\ pentru mine Cu rug\mintea de a transmite salut\ri prietene[ti domnului profesor Victor Neumann, v\ transmit `ntreaga mea stim\, Al dvs. Reinhart Koselleck.9
www.timpul.ro

aprilie 2012

Eseu
Reiese nu numai entuziasmul, dar [i aten]ia acordat\ cooper\rii academice germano-rom=ne, dorin]a de a face posibile rela]iile bilaterale prin instituirea de programe comune de cercetare. De fiecare dat\ c`nd `mi scria, Reinhart Koselleck o f\cea `n chip firesc, d`nd s\ se `n]eleag\ faptul c\ o c\l\torie la Timi[oara e motivat\ de curiozitatea pentru o ]ar\ [i o regiune ce nu intraser\ p`n\ atunci `n orizontul c\ut\rilor sale istorice [i general culturale, dar care tocmai de aceea puteau fi atr\g\toare. La 8 februarie 2005 mi se adresa astfel: Drag\ [i stimate domnule Neumann, ~nainte de toate a[ dori s\ v\ mul]umesc pentru efortul pe care l-a]i depus [i `l depune]i. Am speran]a c\ `nt`lnirea noastr\ festiv\ din luna mai va fi pl\cut\ [i datorit\ preg\tirilor pe care le-a]i `ntreprins p`n\ `n prezent! Dup\ convorbirea noastr\ telefonic\, v\ pot `n[tiin]a c\ voi sosi la Timi[oara mar]i, 24 mai 2005... Cel mai important aspect: depinde `ntru totul de competen]a [i imagina]ia dvs. cum dori]i s\ repartiza]i [i s\ organiza]i activit\]ile din 24 mai dup\-amiaz\ p`n\ `n 27 mai, la pr`nz. Titlul contribu]iei mele este Structuri repetitive `n limb\ [i `n istorie, unde voi dezvolta unele teze cu privire la semantic\ [i la istorie [i unde voi analiza rela]ia lor reciproc\. ~n cazul `n care el trebuie tradus `n prealabil, v\ voi trimite acest text peste dou\ s\pt\m`ni. Dac\ mai dori]i s\ `ntreprinde]i modific\ri, mai este destul timp de a c\dea de acord asupra acestora. Cu cele mai bune g`nduri [i salut\ri, Al dvs. Reinhart Koselleck.10 ~ntr-adev\r, lucrurile au evoluat potrivit programului stabilit, vizita `ncep`nd `n 24 mai [i desf\[ur`ndu-se p`n\ `n 28 mai 2005. Principalul moment al vizitei a fost decernarea, `ntr-un cadru festiv, a titlului de Doctor Honoris Causa al Universit\]ii de Vest din Timi[oara. Cu acest prilej, Reinhart Koselleck a sus]inut conferin]a despre Structuri repetitive `n limb\ [i `n istorie11. Tema nu era nou\, lucrase la ea de mai mult timp, prezentarea ei `n context rom=nesc era `ns\ cu totul nou\. Pentru a eviden]ia leg\tura dintre inova]ia lingvistic\ [i repeti]ia lingvistic\, l-a citat pe marele lingvist de origine rom=n\, Eugen Co[eriu, subliniind contribu]ia [tiin]ific\ excep]ional\ a acestuia. Limba [i istoria s`nt interdependente, orice limb\ put`nd fi modificat\ din punct de vedere istoric [i orice istorie fiind condi]ionat\ [i mijlocit\ de limb\. Totu[i, prin aceasta Koselleck nu voia s\ spun\ c\ limba [i istoria se afl\ `ntr-un raport de unu la unu sau c\ istoria este `ntemeiat\ doar prin intermediul limbii12. Dup\ el, con]inutul antropologic al unei afirma]ii repetate, anume faptul c\ fiecare om este muritor, put`ndu-se desf\[ura at`t lingvistic, c`t [i `n realitate cum, de ce, unde moare cineva nu `nseamn\ c\ limba poate recupera singularitatea decesului. De aceea, `n compara]ie cu sintaxa, semantica se afl\ mai cur`nd sub constr`ngeri demonstrative sau `ntr-o criz\ de credibilitate.13 C`t despre istorie, `n pofida repeti]iilor, ea este plin\ de surprize [i de aceea m\rturiile despre trecut trebuie continuu prelucrate. Limba descrie [i articuleaz\ fie mai mult, fie mai pu]in dec`t este realitatea, prin urmare Koselleck admitea c\ exist\ diferen]e de nerezolvat `ntre presta]ia lingvistic\ `n sine [i lumea istoric\. Una dintre concluzii trimitea la rostul `nnoirii continue a actului g`ndirii [i ac]iunii14. Tema conferin]ei `mi st`rnise interesul cu at`t mai mult cu c`t problema `nt`mpl\rilor [i conflictelor dispuse [i con]inute `n actele repetitive15 a fost formulat\ de istoricul rom=n Alexandru D. Xenopol. Structurile repetitive descrise de Koselleck le-am comparat cu ipotezele lui Xenopol formulate `n La theorie de lHistoire (Paris, 1908) [i `n care se sus]inea c\ adev\ratul element organizator al [tiin]ei istorice este seria16. Potrivit lui Xenopol, orice serie de dezvoltare leag\ o succesiune de fapte care pleac\ de la un nucleu, urc\ sau coboar\, pentru a ajunge la un rezultat care d\ numele seriei.17 ~n favoarea ipotezelor sale, Xenopol invoca seria terenurilor primitive,
www.timpul.ro

TIMPUL

13
bil\ reunirea la Timi[oara, `n anul 2009, a mai multor studio[i rom=ni, germani, ungari, s`rbi, francezi, americani `n scopul elabor\rii celei dint`i culegeri de studii de istorie a conceptelor fundamentale rom=ne[ti. Rezultatul s-a materializat `n elaborarea [i editarea volumului Istoria Rom=niei prin concepte. Perspective altertnative asupra limbajelor social-politice (2010), a c\rei edi]ie `n limba englez\ este `n curs de finalizare. Metoda interdisciplinar\ dezvoltat\ prin Begriffsgeschichte este util\ identific\rii pun]ilor de leg\tur\ dintre terminologiile [i limbajele diferitelor discipline [tiin]ifice umaniste [i social-politice. Extensia studiilor de Begriffsgeschichte `n Europa Central\ [i de Est merit\ o aten]ie special\, cu at`t mai mult cu c`t culturile, societ\]ile, identit\]ile [i istoriile lor pretind o atent\ reexaminare. Compara]iile [i integrarea european\ a cercet\rilor istorice dedicate acestor spa]ii este cu neputin]\ `n absen]a profes\rii metodei novatoare amintite. Demersurile de acest fel conferin]\ interna]ional\ de istorie conceptual\ de la Timi[oara [i-a propus s\ le `ncurajeze pot genera rezultate pe potriv\, dimensiunea [i valoarea lor fiind `ndatorate `n primul r`nd ecoului operei lui Reinhart Koselleck, unul dintre cei mai importan]i istorici ai secolului al XX-lea.
1 Reinhart Koselleck, Elmlt jvo. A trtneti idok szemantikja (Vergangene Zukunft. Zur Semantik geschichtlicher Zeiten), Fordtotta Hidas Zoltn, Szab Mrton, Budapest, Atlantisz Knvykiad, 2003. 2 Idem, Conceptul de istorie (Geschichte, Historie), Traducere de Victor Neumann [i Patrick Lavrits, Studiu introductiv de Victor Neumann, Ia[i, Editura Universit\]ii Alexandru Ioan Cuza, 2005; Idem, Conceptele [i istoriile lor. Semantica [i pragmatica limbajului social-politic, Traducere din limba german\ de Gabriel H. Decuble [i Mari Oruz, Bucure[ti, Grupul Editorial Art, 2009. 3 Okolo Reinhart Koselleck. Istoricesko Vreme u temporalnost, [Timp istoric [i temporalitate] Dom na naukume za cioveka u ob[estbomo, Sofia, 2003. 4 Reinhart Koselleck, Geschichte, Historie, `n Otto Brunner, Werner Konze, Reinhart Koselleck, Geschichtliche Grundbegriffe. Historisches Lexikon zur politischsozialen Sprache in Deutschland, Band 2, Stuttgart, Klett-Kotta, 2004, pp. 593-717. 5 Vezi Christian Meyer, Reinhart Koselleck. A Comemorative Speach, `n Javier Fernndez Sebastin, New Approaches to Conceptual History. Political Concepts and Time, Santander, Cantabria University Press and Mc Graw-Hill Interamericana de Espaa, 2011, pp. 415-434, 425. 6 Victor Neumann, Istoria ca teorie a istoriei. Reinhart Koselleck despre evolu]ia modern\ a conceptului Geschichte, studiu introductiv la edi]ia `n rom=n\ Conceptul de istorie (Geschichte, Historie), Traducere de Victor Neumann [i Patrick Lavrits, Studiu introductiv de Victor Neumann, Ia[i, Editura Universit\]ii Alexandru Ioan Cuza, 2005, pp. 7-23. 7 Scrisoare p\strat\ `n arhiva destinatarului. 8 Reinhart Koselleck, War Memorials: Identity Formations of the Survivors, `n Idem, The Practice of Conceptual History, Timing History, Spacing Concepts, Translated by Todd Samuel Pressner and Others, Foreword by Hayden White, Stanford University Press, Stanford, California, 2002, pp. 285-326, 324. 9 Scrisoare p\strat\ `n arhiva mea prin bun\voin]a rectorului Ioan Mihai. 10 Scrisoare p\strat\ `n arhiva destinatarului. 11 Reinhart Koselleck, Wiederholungsstrukturen in Sprache und Geschichte, `n Laudatio und Vortrag. Anlsslich der Verleihung des Doctor Honoris Causa Titels an Herrn Professor Reinhart Koselleck, Extrakt, West Universitt Verlag, Temeswar, 27. mai 2005. 12 Idem, Cuv`nt de mul]umire adresat cu ocazia decern\rii titlului de Doctor Honoris Causa al Universit\]ii de Vest din Timi[oara. 13 Idem, Wiederholungsstrukturen in Sprache und Geschichte, `n Laudatio und Vortrag. Anlsslich der Verleihung des Doctor Honoris Causa Titels an Herrn Professor Reinhart Koselleck, Extrakt, West Universitt Verlag, Temeswar, 27. mai 2005, p. 18. 14 Idem, Cuv`nt de mul]umire adresat cu ocazia decern\rii titlului de Doctor Honoris Causa al Universit\]ii de Vest din Timi[oara. 15 Ibidem. 16 A. D. Xenopol, Teoria istoriei, Traducere din limba francez\ de Olga Zaicik, Studiu introductiv de Al. Zub, Bucure[ti, Editura Funda]iei Culturale Rom=ne, 1997, p. 110. 17 Ibidem, p. 102. 18 Ibidem, pp. 102-103. 19 Vezi Heinrich Rickert, Die Grenzen der naturwissenschaftlichen Begriffsbildung (Eine Einleitung in die historischen Wissenschaften), Freiburg i.Br./Leipzig, 1896. 20 A. D. Xenopol, Teoria istoriei, p. 107. 21 Ibidem, p. 5. 22 Scrisoare p\strat\ `n arhiva destinatarului. 23 Ibidem. 24 Victor Neumann, Neam, Popor sau Na]iune? Despre identit\]ile politice europene, Bucure[ti, Editura Curtea Veche, 2005.

aceea a transform\rii reptilelor `n p\s\ri, seria epocii preistorice a epocii de piatr\, dar [i originea [i evolu]ia libert\]ilor engleze de la cucerirea normand\ p`n\ la Constitu]ia din 168818. ~ntemeiat pe examin\ri [i compara]ii `ntre metodele de cercetare [tiin]ific\, scopul studiului s\u era de a conferi istoriei statutul de [tiin]\. Observa]iile lui Xenopol parte dintre acestea au fost inspirate de reflec]iile lui Heinrich Rickert19 eviden]iaz\ rolul cercet\rii [i expunerii leg\turilor cauzale care confer\ istoriei caracterul de [tiin]\. Istoricul rom=n fusese preocupat de c\utarea cauzei `n faptele de repeti]ie, ceea ce `n accep]iunea sa trebuia s\ confere substan]\ [tiin]ei. Concluzia era c\ de[i nu poate fi exclus\ din [tiin]ele de repeti]ie, cercetarea cauzelor nu constituie scopul lor principal.20 Pe Koselleck l-a impresionant acest gen de studiu. Relat`ndu-i-l, aveam s\-i provoc o mare curiozitate pentru ceea ce scrisese savantul rom=n `n urm\ cu un secol [i mai ales pentru cartea ce con]inea a[a-numita teorie a seriilor de fenomene [i de evenimente, `ntotdeauna unice [i specifice.21 Au urmat numeroase `ntreb\ri despre biografia [i personalitatea lui Xenopol, despre ideile [i studiile sale. Dificultatea pronun]\rii numelui lui Xenopol motiv pentru care `l repeta la anumite intervale de timp [i `mi cerea s\-l corectez , nu l-a `mpiedicat pe Koselleck s\-[i propun\ ca imediat dup\ revenirea la Bielefeld s\ `mprumute dintr-o bibliotec\ german\ La Theorie de lHistoire. Cum reiese din scrisoarea datat\ 24 septembrie 2005, ajunsese s-o citeasc\ [i s\ aprecieze contribu]ia autorului ei, identific`ndu-i locul `n istoria istoriografiei europene: ~ntre timp, am `mprumutat cartea lui A. D. Xenopol, La theorie de lhistoire. Xenopol a fost un mijlocitor extrem de productiv `ntre cultura german\ [i cea francez\, ceea ce se repet\ [i ast\zi datorit\ aportului dvs. V\ transmit dvs. [i so]iei dvs. toate cele bune [i v\ mul]umesc `nc\ o dat\. Al dvs. Reinhart Koselleck.22 Vizita lui Koselleck la Timi[oara a fost o `nc`ntare, iar mul]umirile adresate `n preambulul scrisorii mai-sus amintite s`nt o m\rturie `n acest sens: Drag\ [i stimate domnule Neumann, V\ mul]umesc pentru cele dou\ fotografii, care `mi amintesc de festivitatea de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa. {tiu c`t de mult efort a]i depus, `nainte, `n timpul [i dup\ aceast\ ceremonie!23 Pentru a cuprinde [i mai bine rela]ia lui Reinhart Koselleck cu Timi[oara, este de dorit s\ mai spunem c\ descoperise un ora[ similar altora din Europa, o regiune care din punct de vedere geografic, social, cultural are tr\s\turi multi- [i interculturale, reune[te, `ntr-o coabitare pa[nic\ de lung\ durat\, c`teva dintre cele mai cunoscute expresii religioase de pe `ntreg continentul european: ortodox\, romano-catolic\, reformato-calvin\, evanghelico-luteran\,

greco-catolic\, mozaic\ (c`ndva, la r`ndul ei, de rit ashkenazim [i de rit sepharadim), neoprotestant\. Zilele petrecute la Timi[oara i-au prilejuit multe alte `nt`lniri, `n universitate [i `n afara ei; discu]ii cu tineri care vorbeau germana [i engleza; un consistent dialog cu intelectuali plurilingvi ce frecventaser\ universit\]ile germane [i austriece, s`rbe [i ungare [i care aveau o foarte bun\ cunoa[tere a istoriei [i culturii ]\rilor Europei Centrale [i de Est. Cu to]ii i-au pus `ntreb\ri [i i-au oferit lui Reinhart Koselleck posibilitatea de a reflecta asupra caracteristicilor acestui spa]iu, care, adesea [i `n pofida aportului excep]ional la crea]iile literar\, muzical\, artistic\, [tiin]ific\ ale Europei, este considerat periferic. Impresionat mai ales de oameni, de personalitatea [i de franche]ea lor, devenise comunicativ de `ndat\ ce ace[tia `i ar\taser\ c\ s`nt dornici nu numai de un schimb de informa]ii ori amabilit\]i, dar mai ales s`nt interesa]i de experimente, de metode de cercetare alternative necesare [tiin]elor umaniste [i social-politice. Atmosfera creat\ m-a `ncurajat s\-i supun aten]iei lui Koselleck proiectul meu privind construirea la Timi[oara a unei echipe dedicate studiului istoriei conceptelor [i istoriei conceptuale. Proiectul unei viitoare Begriffsgeschichte a Europei Centrale [i de Est putea debuta cu cercetarea conceptelor fundamentale [i a limbajelor social-politice rom=ne[ti, urmat fiind rescrierea istoriilor na]ionale [i zonale `n contextul `n care temeiurile lor documentare [i mai ales interpretative au fost puse sub semnul `ntreb\rii. Influen]at de faptul c\ reexaminarea parametrilor lingvistici `n care a fost elaborat\ o istorie era esen]ial\ [i din perspectiva lui Koselleck, am schi]at un prim obiectiv: cercetarea necesarelor explica]ii la vechile sau noile `ntreb\ri asupra trecutului. Preocup\rile mele privind istoria conceptual\ datau dintr-o perioad\ precedent\ `nt`lnirilor cu Reinhart Koselleck [i ele [i-au g\sit o prim\ valorificare `n cartea dedicat\ evolu]iei c`torva concepte fundamentale rom=ne[ti24. Proiectul privind dezvoltarea unei [coli [i a unui institut de studii de istorie conceptual\ a prins contur ca urmare a impactului operei lui Koselleck, dar [i ca urmare a repetatelor `nt`lniri [i a imboldului pe care mi l-a dat prezen]a sa la Timi[oara. Nu mult mai t`rziu, o fericit\ `nt`lnire cu Armin Heinen de la Universitatea din Aachen, expert de prim rang `n istoria modern\ a Rom=niei, a f\cut posibil\ demararea a dou\ proiecte academice `n beneficiul [colii de istorie conceptual\ de la Timi[oara. Mul]umit\ cooper\rii rom=no-germane, suportului Funda]iei Volkswagen [i al Consiliului Na]ional al Cercet\rii {tiin]ifice din Rom=nia, ele func]ioneaz\ `ncep`nd din anul 2008, respectiv, 2011, [i evolueaz\ `n sensul perspectivelor g`ndite ini]ial `mpreun\ cu Reinhart Koselleck. ~nfiin]area unei [coli doctorale interna]ionale cu o tematic\ identic\ s-a datorat constantei [i fecundei cooper\ri [tiin]ifice, organizatorice [i curriculare realizat\ `mpreun\ cu Armin Heinen. I-au urmat debutul cercet\rilor `n echip\, ceea ce a f\cut posi-

aprilie 2012

14

TIMPUL

Eseu

Gheorghe Asachi: p\rintele conservatorismului clasic rom=nesc

BOGDAN C. ENACHE
~n mediul intelectual autohton a crescut `n ultimii ani interesul pentru istoria conservatorismului politic rom=nesc1, `ns\ rolul crucial al personalit\]ii lui Gheorghe Asachi (1 martie 1788-12 noiembrie 1869) `n conturarea acestui curent politic a fost de regul\ trecut cu vederea. Conservatorismul clasic rom=nesc cristalizat dup\ Revolu]ia din 1848 [i maturizat `n timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a fost de la bun `nceput [i p`n\ la sf`r[it un fenomen preponderent moldav, iar Gheorghe Asachi c\rturarul moldovean postiluminist, situat din punct de vedere ideologic undeva `ntre Johann Wolfgang Goethe [i Edmund Burke a fost adev\ratul s\u p\rinte spiritual. N\scut `n nordul Moldovei istorice, `n t`rgul Her]ei (aflat ast\zi, ca urmare a creionului gros cu care se zice c\ Stalin ar fi trasat noile grani]e dup\ ultimatumul din iunie 1940, peste grani]\, `n Ucraina), Gheorghe Asachi urmeaz\ studii universitare `n latin\ la Universitatea polonez\ din Lemberg, vechiul Liov, `n Gali]ia, aflat la acea dat\ `n componen]a Imperiului Habsburgic, dup\ un itinerariu educa]ional cu o tradi]ie secular\ pentru nobilimea moldav\, care coboar\ p`n\ la cronicari; le continu\ apoi la Viena, unde asist\ la intrarea triumf\toare a lui Napoleon Bonaparte [i ia contact cu ideile revolu]ionare; [i le `ncheie la Roma, dup\ un lung periplu tipic spiritului preromantic al epocii de-a lungul `ntregii Italii. Se `ntoarce la Ia[i `n 1812, la scurt timp dup\ ce Imperiul Rus anexa jum\tatea estic\ a Principatului Moldova, asigurat de generalul Sextius Alexandre Franois de Miollis, comandatul garnizoanei franceze din Roma, c\ `mp\ratul Napoleon Bonaparte va restaura Regatul Daciei dup\ `ncheierea campaniei din Rusia, [i devine principalul animator al vie]ii culturale a ]\rii, dedicat promov\rii literaturii [i educa]iei `n limba rom=na `n locul instruc]iei `n limba greac\; unul dintre cei mai importan]i `nalt func]ionari de pe l`ng\ domnitorii epocii, reformatorul administra]iei [i promotorul revenirii la domniile autohtone [i elimin\rii regimului fanariot, av`nd un rol important `n dezbaterile care au dus la adoptarea Regulamentului organic din Moldova, `n 13 ianuarie 1832; [i, `n cele din urm\, liderul neoficial al grup\rii conservatoare care s-a opus at`t mi[c\rii revolu]ionare de la 1848 c`t [i unioni[tilor din 1857-1859. Contradic]iile din opiniile [i activitatea lui Gheorghe Asachi reformator al institu]iilor feudale [i `n acela[i timp adversar al Revolu]iei de la 1848; promotor al afirm\rii culturii na]ionale a rom=nilor din `ntreg spa]iul carpatic, a c\rui fiic\, Hermione, s-a c\s\torit, de altfel, `n 1852, cu filorom=nul Edgar Quinet, celebrul istoric [i revolu]ionar romantic-na]ionalist francez, dar `n acela[i timp personalitatea cultural\ cea mai ata[at\ de independen]a Moldovei [i cea mai preocupat\ de declinul economic [i social al acesteia dup\ unificare; sus]in\tor al Unirii Principatelor la dezbaterile Regulamentului organic din 18301831 [i apoi oponent al Unirii cu ocazia Divanurilor Ad-hoc din 1857, ba chiar un simpatizant din umbr\ a mi[c\rii anti-centraliste, mai degrab\ dec`t separatiste, de la Ia[i, din aprilie 1866 nu izvor\sc din circumstan]\, oportunism ori din acte de corup]ie ale puterilor str\ine, a[a cum poate fi suspectat domnitorul Mihail Sturdza, al c\rui colaborator a fost, caimacanul Nicolae Vogoride, pe care la ap\rat cu ocazia falsific\rii alegerilor `n Divanurile Ad-hoc, sau pretendentul la tronul Moldovei Nicolae Rosetti-Roznoveanu, ci din forma]ia sa iluminist-preromantic\ [i din atitudinea sa eminamente conservatoare, ostil\ spiritului revolu]ionar pa[optist [i preocupat\ de men]inerea `ntr-o form\ reformat\ a institu]iilor [i privilegiilor nobiliare moldave, care `mbin\ `n mod sui generis ceva din refractaritatea lui Goethe vizavi de na]ionalismul militant al secolului al XIX-lea [i ceva din pledoaria lui Burke pentru gradualism `n schimbare [i respect pentru trecut. Condi]ion\rile locale [i influen]a preponderent\ a culturii [i surselor germane, mult mai conservatoare dec`t cele franceze, asupra intelectualilor rom=ni din Moldova `nceputului de secol XIX nu s-au f\cut sim]ite doar `n tab\ra conservatoare. Liberalii moldoveni din jurul lui Mihail Kog\lniceanu s`nt, de asemenea, mult mai modera]i dec`t liberalii-republicani munteni, ro[ii, din jurul lui Ionel Br\tianu [i C. A. Rosetti, a c\ror atitudine revolu]ionar\ s-a format sub influen]a nemijlocit\ a surselor franceze. Cu toate acestea, `n Moldova, prin Gheorghe Asachi, influen]a mediatoare a culturii germane [i-a pus `n mod decisiv amprenta mai ales asupra cristaliz\rii conservatorismului clasic rom=nesc, care a fost `ntotdeauna reprezentat preponderent de moldoveni, de la Lasc\r Catargiu, `n vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, [i p`n\ la Theodor Rosetti, Petre P. Carp, [i Titu Maiorescu (ultimul, moldovean naturalizat), `n timpul lungii domnii a regelui Carol I, [i care a p\strat `ntotdeauna ceva din opozi]ia lui Gheorghe Asachi fa]\ de centralismul birocratic de inspira]ie francez\ a radicalilor munteni. Din acest motiv, Gheorghe Asachi poate fi considerat adev\ratul p\rinte al conservatorismului rom=nesc, elitist sau clasic, din secolul al XIX-lea.
1 v. Ioan Stanomir, Con[tiin]a conservatoare, Editura Nemira, Bucure[ti, 2004; Lauren]iu Vlad, Conservatorismul rom=nesc. Concepte, idei, programe, Editura Nemira, Bucure[ti, 2006; Ioan Stanomir, Spiritul Conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga, Editura Curtea Veche, Bucure[ti, 2008.

Iluzia libert\]ii liberale

TIBERIU BR|ILEAN
Eu respect libertatea fiec\ruia, dar din pozi]ia `n care m\ aflu s`nt obligat s\ v\ spun adev\rul. Iar adev\rul este mai important dec`t libertatea. (Ioan Paul al II-lea) {tiin]a economic\ contemporan\ str\luce[te prin absen]a unor idei noi, r\m`n`nd ancorat\ `ntr-un trecut conven]ional, `ncurcat\ `n propriile axiome [i construc]ii tot mai fictive. Extrem de obedient\ politic, manipulant\ [i manipulatoare, ea nu mai produce doctrine noi nici m\car `n situa]ie de criz\. R\m`nem cu acela[i eclectism de idei neoliberale [i neokeynesiene pe care fiecare le amestec\ `n c`te un mixtum compozitum, de dorit c`t mai inteligent [i c`t mai bine adaptat fiec\rei situa]ii specifice. Nu mai avem de-a face cu politici economice de inspira]ie doctrinar\ pur\, ci cu diverse policy mix, alc\tuite cel mai adesea din vechi idei reciclate, `n spatele c\rora ni[te b\ie]i de[tep]i `[i urmeaz\ foarte bine interesele. Bine`n]eles c\ la noi lipsesc cu des\v`r[ire [i astfel de mixturi coerente, totul desf\[ur`ndu-se la plesneal\, `ntr-o dezordine redutabil\ [i o des\v`r[it\ lips\ de eficien]\. Lipsind marile idei de pe scena dezbaterii publice, unii devin nostalgici dup\ timpurile comuniste, altora le sun\ bine [i cred c\ i-ar prinde calificativul de liberal. Aud c`te un student din anul `nt`i m\rturisind prezum]ios: {ti]i, eu m\ definesc ca liberal, de[i el habar n-are ce `nseamn\ asta, doar c\-l g`dil\ `n mod pl\cut trimiterea la libertate, prin care `n]elege de fapt un soi de libertinism rebel, ce se define[te cel mai bine prin posibilitatea ne`ngr\dit\ de a-[i alege discoteca [i ga[ca. Nici o leg\tur\ cu vreo responsabilitate asumat\, cu respectul unor valori, cum ar fi adev\rul. Rezult\ un trai bezmetic ce-i duce imediat la conflicte cu nostalgicii, la rupturi sociale ad`nci, divor]uri, abandonuri, imoralitate, plec\ri-veniri, c\ut\ri-`mpotriviri, destine ratate. Desigur, exist\ [i excep]ii, dar ele s`nt tot mai rare, fiind privite ca ni[te cazuri. Ar trebui s\ spunem mai `nt`i c\, spre deosebire de ce spuneau Marx [i autorii Constitu]iei americane, inspira]i de acela[i fior iluminist generat de revolu]ia francez\ [i de cei care au pus-o la cale, omul nu se na[te liber. El vine deja cu ni[te predispozi]ii, cu ni[te apriorisme, se na[te `ntr-o familie, `ntr-o comunitate unde `nt`lne[te imediat tot felul de condi]ion\ri [i constr`ngeri, tradi]ii [i obi[nuin]e, reguli care-[i pun amprenta pe personalitatea sa `n formare [i o orienteaz\ pe un anumit f\ga[ al posibilului. Oric`t m-am str\duit, nu am g\sit o defini]ie mai bun\ a libert\]ii dec`t tot cea chinuit\ de Engels, dup\ care libertatea este necesitatea `n]eleas\. Asta `mi reaminte[te afirma]ia Papei din motto-ul ales [i m\ face s\ cred c\ adev\rata libertate `ncepe abia dup\ aflarea [i respectarea adev\rului. Ceea ce exers\m noi `n cotidian este liberul arbitru sau forme c\zute de libertinaj, pe care mul]i le confund\ cu libertatea. Adev\rata libertate nu poate fi dec`t una spiritual\ [i `ncepe dup\ eliberarea de necesitate, din samsara budist\, sau lan]ul karmic de leg\turi cauz\-efect `n care ne-am prins [i din care nu putem sc\pa dec`t prin exercitarea virtu]ilor superioare. Apoi, Iisus Hristos, eliberatorul, nu a fost liberal. El spune clar: Cerul [i p\m`ntul vor trece, dar nici o liter\ din lege nu va c\dea, sau Toate `]i s`nt `ng\duite, dar nu toate `]i s`nt de folos [i caut\ `n tot ce face s\ `mplineasc\ voia Tat\lui ceresc. De fapt, toate civiliza]iile [i toate religiile s-au cl\dit pe c`te un cod de legi, p`n\ ast\zi, c\rora individul trebuie s\ li se supun\ [i numai `n interiorul c\rora `[i poate exercita libertatea, sau dac\ le poate transcende printr-o eliberare interioar\. Dar asta se face tot `n duhul adev\rului [i al celorlalte atribute divine. P`n\ acolo, omul e liber s\-[i tr\iasc\ non-libertatea. Am citit cu to]ii experien]a terifiant\ de om liber a lui Robinson Crusoe [i am `n]eles c\ omul e o fiin]\ social\, purusha, suflet colectiv [i c\ numai `mpreun\ putem deveni liberi, de[i unora mai individuali[ti le poate suna paradoxal. Oricum, liberalismul este o inven]ie a modernilor inspira]i de suflul iluminist ce ataca ordinea divin\ a societ\]ii [i-l a[eza pe om `n locul Creatorului s\u, investindu-l cu toate libert\]ile fundamentale, `ntr-un mod idolatru [i egolatru, f\c`nd, `n acela[i timp, din prostituat\ Zei]a Ra]iunii [i a[ez`nd-o frumos `n altar. M`ntuirea a fost `nlocuit\ cu progresul, iar omul, despov\rat de responsabilit\]i, rupt din ascultare, a pornit liber pe calea spre autodistrugere. Prin urmare, ca [i egalitatea visul de aur al sociali[tilor, libertatea nu este dec`t o am\gitoare iluzie a modernit\]ii. Pentru ambele s-au f\cut revolu]ii [i s-au purtat r\zboaie, `n care au murit inutil milioane de oameni. Rog ayatolahii liberalismului s\-mi arate un om liber de pe urma lor. De fapt liberalismul de bun\ condi]ie nu este lipsit de reguli sociale [i asta se poate vedea de la scrierile lui John Locke [i Adam Smith, la John Stuart Mill [i, mai aproape de noi la John Rawls, Robert Nozick sau John Gray. Dar ei trebuie citi]i. Cine dore[te s\ `nve]e liberalismul autentic, poate s\ o fac\ [i particip`nd la manifest\rile organizate de Institutul Hayek al Facult\]ii de Economie [i Administrarea Afacerilor de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza. Eu r\m`n la credin]a c\ libertatea e o chestiune interioar\ de cucerit, o chestiune de ordin spiritual accesibil\ omului care reu[e[te, `n lumina adev\rului [i `n spiritul drept\]ii, printr-un dificil parcurs cvasiini]iatic, s\ se autodep\[easc\, s\ transcead\ limit\rile mundane [i s\ accead\ c`t mai aproape de Surs\, cel pu]in la altitudinea spiritual\ la care a fost creat [i pe care a pierdut-o din neascultare, altfel spus din dorin]a de a fi liber. Acolo poate g\si [i egalitatea pe care o caut\. C\ci, s`ntem una numai `n Domnul. Restul s`nt construc]ii pe nisip, am\giri sub v\lul mayei. Cu ajutorul lor, liberalismul `l poate mai cur`nd `ndep\rta pe om de idealul libert\]ii.

aprilie 2012

www.timpul.ro

Eseu

TIMPUL

15

Don Quijote cest moi

VALERIU GHERGHEL
M-am str\duit s\ interpretez c`t mai pu]in posibil. Nimic mai ciudat dec`t afirma]ia lui Erich Auerbach din Mimesis. Am men]ionat-o `n alt\ parte. De obicei, exege]ii procedeaz\ pe dos. Nu se mul]umesc niciodat\ cu pu]in, vor s\ priceap\ [i s\ explice totul, de-a fir a p\r (ceea ce, la urma urmelor, nici nu e un cusur): `ntorc cuvintele pe toate fe]ele ([i semnifica]iile), le transcriu de la sf`r[it c\tre `nceput [i de la mijloc c\tre extreme, rostogolesc vocalele [i consonantele, descoper\ pretutindeni jocuri de substantive [i verbe (`n mai multe limbi, de preferin]\ ebraica), caut\ acrostihuri, acronime [i anagrame, ca [i cum Cervantes ar fi st\p`nit toate graiurile omene[ti (inclusiv limba p\s\rilor) [i ar fi propus, `n Don Quijote, o enigm\ foarte `nc`lcit\. Romanul e privit ca poem hermetic. Exege]ii nu accept\ nimic at face value. Doamne p\ze[te! Fraza lui Erich Auerbach are, `nainte de orice, o conota]ie polemic\ bine temperat\. F\r\ a numi explicit vreun comentator din specia exalta]ilor, autorul capitolului Dulcinea cea vr\jit\ (al patrusprezecelea din Mimesis) ofer\ o lectur\ anti-romantic\. El precizeaz\ `n treac\t c\ e o lectur\ modest\ de filolog. Ce poveste[te, `n fond, Miguel de Cervantes Saavedra `n Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha? Rezum parafraza lui Auerbach. Un nobil m\runt de ]ar\, Alonso Quijano, nici foarte t`n\r, nici foarte b\tr`n, dar mai degrab\ b\tr`n dec`t t`n\r (are `n jur de cincizeci de ani), `nnebune[te din pricina vastit\]ii lecturilor: i se usuc\ creierii, spune, poate cu ironie, Cervantes. ~n consecin]a acestui exces bibliofil, Don Quijote nutre[te obsesia c\ destinul lui e ne`ncheiat [i banal, dac\ nu porne[te de `ndat\ la drum sub chipul unui cavaler r\t\citor. Visul smintit s-a conturat [i se `nst\p`ne[te despotic pe mintea protagonistului. ~[i ia un nume nou, se `narmeaz\, `ncalec\ pe Rocinante (care rimeaz\ cu Cervantes!) [i `ncepe s\ cutreiere Spania `n c\utare de aventuri. Este convins c\ nedrept\]ile au sporit, c\ orfanii [i v\duvele au nevoie de bra]ul lui ne`nfricat. Vrea s\ t\m\duiasc\ bolile [i durerile, s\-i apere pe cei s\raci [i smeri]i, s\ ofere consolare tuturor. Pentru cititorii lui Cervantes, impulsul lui Don Quijote va fi fost comic. Nu e `ndoial\. Pentru cititorul romantic (pentru cel post-modern), aspectul comic a diminuat sim]itor1. Abia de mai percepem parodia [i gluma. Nebunia lui Don Quijote, subliniaz\ Erich Auerbach, nu-l transform\ dintr-o dat\ `ntr-un vizionar. Prin intermediul ei, Don Quijote nu accede la un adev\r mai ad`nc, nu sesizeaz\ un secret neguros, nu p\trunde `n str\fundul `n]elepciunilor eterne. Leg\tura dintre nebunie [i `n]elepciune este, negre[it, o achizi]ie romantic\. Shakespeare a `ntrev\zut raportul. ~n schimb, Cervantes a fost str\in de aceast\ idee. Un nebun este numai un nebun. Dac\ Don Quijote devine `n]elept (cum cred mul]i), e pentru c\ Alonso Quijano era deja `n]elept. ~ntr-o singur\ privin]\ `n]elepciunea i-a lipsit cu des\v`r[ire: c`nd s-a apucat s\ citeasc\ romane cavalere[ti. ~n]elepciunea nu rezult\ din nebunie [i nici nu e anulat\ de ea. Un om cumsecade, bl`nd [i `n]eleg\tor `nnebune[te `ntr-o bun\ zi f\r\ a `nceta s\ fie un om cumsecade, bl`nd [i `n]eleg\tor. Nu este la mijloc nici un paradox. ~n cuvintele lui Auerbach (1967: 383): ~n]elepciunea lui Don Quijote nu este `n]elepciunea unui nebun; este ra]iunea, noble]ea, buna-cuviin]\ [i demnitatea unui om `n]elept [i echilibrat: nici demoniac, nici paradoxal [i nici plin de `ndoieli, de dezbinare l\untric\ [i de sentimentul c\ e f\r\ patrie `n lumea aceasta, ci uniform, cump\nit, receptiv, ba chiar [i `n ironie modest [i amabil; de asemenea, el e mai degrab\ un spirit conserwww.timpul.ro

vator. ~n firea eroului, nebunia coexist\ cu `n]elepciunea [i nu o `nfr`nge. Mai departe. Don Quijote nu este un negator. Str\bate lumea (f\r\ consecin]e deosebite pentru lume), dar nu o t\g\duie[te niciodat\. Remediaz\ defectele prin discursuri (`nv\]ate din c\r]i), nu prin fapte. Aventurile lui reprezint\, `n realitate, simple ne`n]elegeri, nu disensiuni. Pur [i simplu, idealul cavaleresc de odinioar\ nu se mai mai potrive[te cu lumea. Fire[te, v`rsta de aur e departe. Am intrat, vai, `n veacul de fier. Universul a dec\zut treptat, stric\ciunea a crescut sim]itor, justi]ia s-a `nclinat, virtu]ile au apus, pasiunile amoroase s-au stins. Tonalitatea discursului e mai presus de orice elegiac\. Fra]ii p\stori `n]eleg foarte bine melancolia oratorului. A[ propune o solu]ie succint\. ~n m\sura `n care este un `n]elept (fiindc\ nu a `ncetat niciodat\ s\ fie unul), Don Quijote se `mpac\ de minune cu oamenii ([i `mprejur\rile). To]i `i fac pe plac [i `l ascult\. ~n m\sura `n care exprim\ idealismul ideii fixe (sintagma lui Auerbach) [i e un dogmatic, Don Quijote are parte de batjocur\, lovituri [i riposte. Nu devine `ns\ un mucenic ([i nici un cre[tin nou!). Simpatia unanim\ trezit\ de bravul cavaler preface lumea `ntr-un mare teatru. Eroul principal r\m`ne, desigur, unul [i acela[i: Don Quijote. Spectatorii se schimb\ [i aleg cu pl\cere rolurile secundare. Hangiul devine un castelan jovial, porcarul, un herald, [i femeile de duzin\, domni]e neprih\nite. Numai Dulcinea cea vr\jit\, `n capitolul 10 din partea a doua a romanului, st\p`na universal\ din Toboso, nu-i face jocul. E o excep]ie. ~n concluzie, declar\ Erich Auerbach, Don Quijote str\bate o lume vesel\ [i prim\v\ratic\. E mai presus de orice un personaj comic. ~i lipse[te tragismul, fiindc\ nu are (nu poate avea) sim]\m`ntul r\spunderii. Un nebun e un nebun. Dac\ aceast\ lectur\ e rodul re]inerii (m-am str\duit s\ interpretez c`t mai pu]in posibil), oare cum arat\ o lectur\ excesiv\? B\nuim deja. ~n incipit am sugerat o cale. ~nainte de a r\spunde, se cade, totu[i, a examina pu]in\tatea interpret\rii lui Auerbach. Ce-l `mpinge, a[adar, pe critic s\-[i cenzureze pornirea hermeneutic\? Inten]ia autorului. Este bine s\ observ\m c\ inten]ia lui Cervantes este ea `ns\[i o ipotez\ de lectur\. Doar textul [i, mai ales, cititorii o pot confirma sau infirma. Un exeget mai `ndr\zne] e `n stare s\ construiasc\, dac\ ]ine cu tot dinadinsul, o inten]ie diferit\ (o anti-inten]ie). S\ ne g`ndim, de exemplu, la specula]iile lui Miguel de Unamuno din Via]a lui Don Quijote [i Sancho. S\ ne g`ndim la articolul din 1984 al lui Daniel Eisenberg, Teaching Don Quijote as a Funny Book. Cervantes a creat un erou `ntru at`ta de spiritualizat, de eteric [i vaporos, `nc`t a sf`r[it, el `nsu[i, prin a nu-[i mai `n]elege crea]ia. Cavalerul Tristei Figuri l-a cople[it. A p\r\sit fic]iunea [i a intrat, cu arme [i idealuri, `n lumea f\pturilor aievea. Prin urmare, Cervantes [i-a nesocotit inten]ia (dac\ a avut una). A scris un `ntreg roman `n pofida (sau `n absen]a) ei. A e[uat. Oricum ar fi, inten]ia (oricare ar fi) e, mai degrab\, a sublimului hagiograf (Miguel de Unamuno nu e singurul) dec`t a umilului prozator. Dar, `n cazul lui Erich Auerbach, s\ fie vorba de altceva? Nu. Cervantes a vrut pu]in, fiindc\ exegetul `l face s\ doreasc\ pu]in. De altminteri, autorul `nsu[i a fost un model de discre]ie, un taciturn. Aproape to]i interpre]ii admit acest am\nunt. A propus o poveste, dar a refuzat s\ trag\ toate concluziile. S-a p\strat mereu [i mereu `n umbr\. Dac\ a avut un g`nd ascuns, e imposibil s\-l recuper\m `n toat\ acurate]ea lui. Erich Auerbach nume[te inten]ia lui Cervantes pentru a-[i justifica re]inerea. Inten]ia rezult\ dintr-o interpretare [i depinde `ntru totul de ea. S-a ivit ca o ipotez\ cu scopul de a limita interpret\rile [i r\m`ne [i dup\ lectura care o invoc\ o ipotez\ limitativ\. Ne izbim, astfel, de cercul hermeneutic al subiectivit\]ii celei mai acute: inten]ia provine dintr-o interpretare [i, la r`ndul ei, interpretarea provine dintr-o inten]ie care provine dintr-o interpretare. Nu se poate altfel. ~n succesiunea momentelor, nu exist\ un `nainte, nu exist\ un dup\.

Din p\cate, prea pu]ini au urmat `ndemnul lui Erich Auerbach. C`nd vine vorba de rostirile [i p\]aniile vestitului Don Quijote de La Mancha, e greu s\ fii moderat. Comentatorii ignor\, de obicei, sf`nta simplitate. M-am referit deja la interpretarea lui Unamuno. Dorin]a lui Cervantes a fost s\ compun\ o comedie, s\-i amuze pe cititori, s\ `nsenineze. A realizat f\r\ s\ vrea, printr-un miracol, o dram\. A scris o evanghelie a suferin]ei. Pentru a pricepe anagogia `n toat\ amploarea ei, este nevoie de arta hermeneuticii biblice. Am v\zut: Erich Auerbach nu accept\ aceast\ opinie. E un exces. Pentru sf`r[itul acestui eseu, am ales `ns\ un alt exemplu. M-am referit la el, ironic, `nc\ de la `nceput. Reticen]a lui Cervantes e mai presus de discu]ie. A fost negre[it un individ discret. A refuzat constant s\-[i asume o pozi]ie definit\. Nici n-a afirmat [i nici n-a negat. A transcris pur [i simplu opiniile personajelor. {i-a am`nat judecata [i s-a ferit de concluzii. S-a p\strat mereu `ntr-o binevoitoare, ambigu\ neutralitate. Acela[i Auerbach (1967: 390) repet\: Nu se poate sublinia `ndeajuns acest fapt [reticen]a autorului, n. m. V. G.]. Pe drept cuv`nt. Dezacordul apare de `ndat\ ce exege]ii `ncearc\ s\ explice t\cerile, s\ acopere lacunele, s\ alunge echivocul. ~n definitiv, de ce a t\cut Miguel de Cervantes Saavedra? Cel mai simplu r\spuns cu putin]\: pentru c\ instinctul lui de scriitor incomparabil l-a `ndemnat s\ fie eliptic. E suficient s\ vorbeasc\ iscusitul Don Quijote. Doar e biografia lui. Nu e nevoie de glosele [i l\muririle autorului. Cel mai complicat r\spuns sun\ `n chipul urm\tor: pentru c\ se tragea dintr-o familie de conversos. Fiindc\ era un cre[tin nou, un marran. Iat\ ra]iunea laconismului! Dar cum putem dovedi aceast\ ipotez\? Tocmai lipsa dovezilor reprezint\, `n acest caz, suprema dovad\, adev\rul invincibil, secretul diamantin. Cervantes s-a retras, prudent, din discursul narativ ([i chiar din prologul la roman). A [ters urmele ori le-a amestecat cu o cabbalistic\ ingeniozitate. Dac\ nu ar fi fost converso, crede Marthe Robert (1983: 207-208), le-ar fi p\strat. Nu putem elogia `ndeajuns acest sofism str\lucitor. Rar mi-a fost dat s\ citesc un argument mai straniu. Transcriu: Dup\ unii critici, Cervantes ar fi apar]inut unei familii de evrei cre[tina]i F\r\ `ndoial\ c\ `n biografia lui nu exist\ nici o singur\ referire precis\, care s\ permit\ aceast\ afirma]ie, dar era [i normal. Marranul nu-[i asigura salvarea dec`t tri[`nd, adic\, mai `nt`i, falsific`ndu-[i starea civil\, apoi purific`ndu-[i existen]a cotidian\ de tot ceea ce ar fi putut s\ tr\deze pata. E un str\lucit argument prin absen]\. Doar teologii accept\ asemenea dovezi. E de crezut, fiindc\ e complet incredibil! Credibile est quia ineptum est! Cu toate acestea, c`nd exist\ presupuneri interesante, apar la un moment binecuv`ntat, ca printr-un miracol, probele. De-o pild\, numele mult sl\vit Quijote. De obicei, exege]ii l-au derivat dintr-un termen care desemna o parte a armurii cavalerilor (proteja

coapsa) [i l-au apropiat de numele Lanzarote (echivalentul spaniol al lui Lancelot). Ote ar fi un sufix augmentativ, ca `n librote, c\r]oi, sau monigote, om de nimic (crai de CurteaVeche, cum ar veni). Prea banal, [i-au zis gramaticienii. Aici nu poate fi vorba de ironie [i caricatur\. Cervantes nu-[i bate joc de eroul lui. Don Quijote e, `n realitate, un nume venerabil. Se cuvine, `n consecin]\, a-i c\uta un etimon `n limba lui Adam. {i au mers, bine`n]eles, la ebraic\. Astfel, sursa lui Quijote (Quixote e grafia originar\) ar fi aramaicul qeshot (adev\r, certitudine) sau/ [i ebraicul quishot (plant\). Mai mult, Quijano (Quixano), numele vechi al cavalerului, ar fi anagrama pronumelui ebraic pentru persoana `nt`i singular, Anokhi, eu. Echival\rile ne conduc la urm\torul adev\r pre]ios. C`nd spune Quijano (`n spaniol\), Cervantes g`nde[te, de fapt, Anokhi (`n ebraic\) [i divulg\, mai `nt`i, deplina lui identitate cu protagonistul (Quijano = eu). {i, `n al doilea r`nd, identitatea dintre Quijote [i Adev\r. E un alt fel de a spune, ocolit, precum Flaubert mai t`rziu despre Emma Bovary: Don Quijote cest moi. Ne putem `ntreba, desigur, al\turi de comentatorii deja men]iona]i: `n ce scop a `ngropat Cervantes, `n onomastica romanului, at`ta erudi]ie terminologic\? R\spunsul nu poate fi dec`t unul singur. ~n calitatea lui de cre[tin nou, de converso, autorul a ]inut s\ transmit\ un mesaj iudaic, `n linia cabbalei. De altfel, substantivul caballeria e un fapt unanim cunoscut trimite direct la cabbal\. Sic! Dulcinea e Shekhina, aspectul matern al divinit\]ii. Nici mai mult, nici mai pu]in. Teoria e c`t se poate de subtil\. Pe de o parte, Cervantes a practicat re]inerea, `ntruc`t a fost converso. Pe de alta ([i din acela[i motiv: a fost converso), a `ncifrat un mesaj eretic. A t`njit dup\ Shekhina. Pe de o parte, Don Quijote e un cavaler parodic. Pe de alta, e `ntruparea Adev\rului. Nara]iunea lui e un comentariu alegoric la Zohar. Foarte frumos! Nu am dec`t trei obiec]ii. Prima. Nu v\d de ce un converso ar trebui s\ transmit\ mai cur`nd un mesaj iudaic dec`t unul cre[tin. A doua: este imposibil de aflat c`nd [i unde a deprins Cervantes subtilit\]ile limbii ebraice. Dar pentru acest tip de g`ndire, tocmai imposibilitatea e o dovad\. {i, a treia obiec]ie: prin permut\ri de litere, orice cuv`nt din limba spaniol\ (ori din rom=n\) poate fi f\cut s\ semene cu oricare alt cuv`nt din ebraic\. Dac\ Erich Auerbach ar fi b\nuit toate aceste fine]uri, s-ar fi str\duit cu siguran]\ s\ nu mai interpreteze deloc.
1 Nu-i de mirare: lectura are o istorie. Ceea ce producea groaz\ [i cutremurare acum dou\ secole, azi treze[te sur`sul. Ceea ce producea ilaritate, azi treze[te frisoane metafizice. Contemporanii lui Cervantes r`deau mai mult [i mai tare dec`t noi. Cine `ndr\zne[te acum [i aici s\-l ironizeze pe s\rmanul cavaler iluminat? Don Quijote a devenit (prin pana unor Unamuno [i Ortega y Gasset) un sf`nt intu[abil. E chivotul `n]elepciunii, unghia din v`rful ar\t\torului divin, steaua care i-a c\l\uzit pe Magi.

aprilie 2012

16

TIMPUL

Interviu

Kog\lniceanu te cucere[te `nc`t, cu oarecare cochet\rie, `mi place s\ spun c\ e marea mea dragoste postum\
Interviu cu Georgeta Filitti realizat de Laura Gu]anu
O cunosc de ani buni pe doamna Georgeta Filitti [i l-am cunoscut [i pe domnul Manole Filitti, Emanoil `n acte. Am`ndoi m-au primit at`t de cald `n casa din Icoanei care mi se p\rea a[a cum era o oaz\ de lini[te [i civiliza]ie `ntr-un Bucure[ti care le pierduse pe am`ndou\. Am dorit s\ evoc\m acea c\ldur\ [i pe oamenii importan]i din via]a doamnei Filitti.
Evoca]i adesea figura luminoas\ a mamei dvs. care v-a format. Cine era doamna Penelea? Despre mam\ nu se poate vorbi, `n cele mai multe cazuri, dec`t la superlativ. Deschizi ochii spre via]\ al\turi de ea, te `nva]\ primele cuvinte, `]i alin\ durerile reale ori `nchipuite. Are solu]ii pentru orice. Cel pu]in a[a am perceputo eu pe cea care mi-a dat via]\. Provenea dintro familie croat\ venit\ `n Rom=nia `n vremea regelui Carol I. M-am n\scut prematur, c`nt\ream la na[tere cam c`t o pisic\, nu suflam [i eram plin\ de c`rlion]i aurii pe umeri [i pe picioare. E bun\ de pus `n spirt!, a spus cineva la maternitate. Probabil c\ `n scorul ce se d\ pruncilor la na[tere, voi fi avut o not\ sub cinci. Mama a decis c\ trebuie s\ tr\iesc. {i la o lun\ aveam greutatea unui b\ie]el; iar la doi ani eram aproape la fel de vorb\rea]\ ca acum. Re]inut\, cultivat\, t\inuind cu grij\ unele griji suflete[ti (n-am reu[it nici azi s\ descifrez caietele cu `nsemn\ri pe care le ]inea `ntr-o nota]ie absolut criptic\), mama a dob`ndit ra]iunea de a fi c`nd i s-a n\scut unicul copil. Discu]iile nesf`r[ite cu mine, r\bdarea ar\tat\ la `ntreb\rile f\r\ num\r [i mai ales repetate `n manier\ copil\reasc\, de ce e a[a? preocuparea de a-mi g\si permanent o ocupa]ie inteligent\, f\r\ ca eu s\ bag totdeauna de seam\, grija p`n\ `n ultima clip\ a vie]ii de a m\ cru]a de orice r\u, de orice suferin]\ toate acestea au jalonat via]a acestei femei minunate, frumoase, unice. E nu doar constatarea mea, ci a mai tuturor celor care au cunoscut-o. Aveam patru ani [i ne plimbam prin Ci[migiu (pe c`nd gr\dina era lini[tit\, curat\, f\r\ muzica asurzitoare de ast\zi [i c`rciumile nepotrivite una are drept firm\ o tabl: La bibliotec\! Cine [tie de unde prinsesem o no]iune nou\ [i m-am gr\bit s-o exprim cu glas tare: M\ plictisesc! Mama [i-a cobor`t ochii neasemuit de calzi spre mine [i a rostit ca o sentin]\: Numai pro[tii se plictisesc! Au trecut de atunci 70 de ani [i g`ndind c\ cineva m-ar putea taxa de proast\, g\sesc continuu ceva de f\cut. Am avut [ansa ca foarte de timpuriu s\ am `n preajm\ o m\icu]\ catolic\. Practic, mre Marlne [i mama [i-au `mp\r]it sarcina de a face din mine un om responsabil. Toate ne`n]elegerile cu mine (trebuie s\ m\n`nci asta! N-ai voie astalalt\! F\-]i patul! Spal\-te pe urechi!) mama le-a rezolvat bl`nd, sporov\ind amuzat\ cu mine c`nd m\ `nc\p\]`nam s\ nu cobor din pat diminea]a fiindc\ voiam s\ m\ mai g`ndesc un pic. Am primit de la ea o singur\ palm\. A regretat-o [i mi-a cerut iertare [i `n ultimele clipe de via]\. Ne plimbam pe cheiul D`mbovi]ei (curat, `nverzit, lini[tit). La un moment dat, a trecut `n sens invers pe l`ng\ noi un domn cu nasul r\nit, acoperit cu un plasture pus cruci[. Mi s-a p\rut caraghios [i am izbucnit `n r`s. Confuz\, mama mi-a dat o palm\ pentru aceast\ necuviin]\. Eu am amu]it, ea s-a dezmeticit [i a urmat explica]ia, repetat\ de-a lungul anilor: Ai avut dreptate, era un lucru ie[it din firesc, `nc`t ai r`s. C`nd m-am copt `ndeajuns, mi-a dat s\ citesc cartea lui Henri Bergson Le rire, ca s\ `n]eleg mai bine mecanismul acestei st\ri i]ite la apari]ia anormalului. Eram om `n toat\ firea, cercet\toare la un institut al Academiei [i, dup\ un mariaj e[uat, m\ sim]eam foarte bine `n pielea mea, c\s\torit\ parc\ cu istoria. {i atunci m-am `ndr\gostit. O poveste extrem de elevat\, cu nesf`r[ite discu]ii peripatetice prin Bucure[ti (pe atunci te mai puteai plimba, ba chiar flana, cum zice francezul) [i `mprejurimi, cu bucuria unei comunic\ri des\v`r[ite. Dar dragostea adev\rat\ e p`n\ la urm\ o boal\, chiar dac\ nu figureaz\ `n vreun nomenclator medical. Dac\ treceau trei zile f\r\ s\ ne vedem ori s\ ne telefon\m, m\ apuca spaima: Nu m\ iube[te! {i unde s\ m\ duc dec`t la mama. Puneam capul `n poala ei [i `i istoriseam a c`ta oar\? ce zis el, ce am zis eu, [i tot a[a... F\cea psihanaliz\ cu mine, explic`ndu-mi r\bd\toare c\ nu totdeauna dorin]a de a se vedea `ntr-un cuplu e sincron\. I-au trebuit totu[i mamei vreo trei ani ca s\ m\ fac\ s\ pricep c\ totul era o nebunie `n capul meu, c\ dragostea era `mp\rt\[it\... {ti]i bine Branul [i castelul de acolo. Cum a]i ajuns s\ locui]i acolo? De atunci v-a]i `ndr\gostit de Istorie? Branul l-am aflat tot prin ochii mamei. Dintr-o `mprejurare oarecare de via]\, se mutase `n acea sta]iune, a participat la organizarea [i deschiderea faimosului muzeu iar eu, ca student\, am `nceput s\ frecventez locul, pe l`ng\ vacan]e, la mai fiecare cap\t de s\pt\m`n\. N-am locuit, prin urmare, dec`t vremelnic acolo, dar `l cunosc bine, sau mai bine spus `l cuno[team. Castelul Bran, ca orice lucru pe lumea asta, a trecut prin istorie. Urmele perioadei medievale se mai vedeau `nc\ (gra]ie reconstituirii mig\lite de regina Maria), la fel anii de str\lucire de dup\ 1919, c`nd ajunsese una din casele de vis ale acestei regine f\r\ seam\n. C`nd a devenit bun al poporului, castelul s-a transformat miraculos `ntr-un brand. Zeci de mii de oameni l-au vizitat. Ca ghid de vacan]\, am primit sute de scrisori `n care oameni de pretutindeni, din Africa de sud p`n\ `n Norvegia [i din America (foarte mul]i) p`n\ `n URSS, `[i exprimau `nc`ntarea pentru cele v\zute. Din 1990 castelul e altfel [i transformarea lui se precipit\ nemilos; `[i caut\ identitatea, pe semne, pe internet, unde afl\, `ntre altele, c\ numeroasele [i minunatele castele fran]uze[ti, `nconjurate cu mii de hectare de vi]\ de vie, au [i produc]ia de vin corespunz\toare, marcat\ ca atare: Chateau Cutare. A[a au ap\rut la Bran, zon\ muntoas\ prin excelen]\, improprie cultiv\rii vi]ei-de-vie, un fel de baloane preten]ioase de sticl\, umplute cu vin Chateau Bran! Dar ca s\ r\spund p`n\ la cap\t `ntreb\rii dumneavoastr\: Nu, nu atunci m-am `ndr\gostit de istorie! Eram deja prins\ `n mrejele ei, urmam facultatea de istorie la Bucure[ti [i ast\zi continuu s\ fiu la fel de interesat\ de ea. Gr\dina din Icoanei era un loc cu `nt`mpl\ri [i oameni speciali, unde s-a re`nfiin]at Jockey Clubul, unde s-a petrecut cu inteligen]\ [i pl\cere. N-a]i vrea s\ evoca]i c`teva dintre `nt`mpl\rile din acel loc? Gr\dina [i casa din strada Icoanei au avut un farmec aparte, c`t\ vreme acolo s-a aflat spiritul tutelar, omul echilibrat, pild\ de boier autentic, `n]elept [i tolerant Manole Filitti. ~nt`mpl\rile curgeau de diminea]\ p`n\ seara [i `n cei 13 ani c`t am locuit ca so]ie Filitti (v\duvia petrecut\ acolo vreau s-o uit fiindc\ altminteri nu m\ mai prime[te preotul la spovedanie) ele se `nchegau `ntr-o ]es\tur\ complicat\, cu lumini [i umbre, satisfac]ii [i triste]i, disper\ri [i reveniri uimitoare. Dimine]ile de februarie-martie, c`nd culegeam primii ghiocei, i]i]i voinice[te din z\pad\, apoi votculi]a b\ut\ pe la 12, cu c`teva feliu]e de [unc\ afumat\, t\iate din bucata ce at`rna `mbietoare `n pivni]\... St\team `ncoto[m\na]i bine, `n fotoliile de gr\din\ [i soarele, sfios `nc\, ne n\ucea totu[i, dup\ lungile zile de iarn\. C`nd se f\cea mai cald, pe la 11 diminea]a, se ar\tau primii musafiri, cu cuvintele stereotipe dar nelipsite: Am venit s\ v`r un ochi, Am trecut doar o clip\ s\ v\d ce face]i, S`nte]i bine? Era vorba de fra]ii Papia, Sandu [i Dinu, Ion Voicu, violonistul, Barbu Brezianu, doctorul Pi]i Vasiliu, Ilie Kog\lniceanu, Anca Costaforu... Li se ad\ugau colegi de-ai mei de institut, prietene din copil\rie. Manole experimenta genul acesta de `nt`lniri dar diferen]a de v`rst\, de mentalitate, f\ceau s\ pluteasc\ pu]in\ stinghereal\ repede [tears\ `ns\ de buna cre[tere a tuturor. Dup\-amiaza sau seara era altceva. Atunci ap\reau, cel pu]in odat\ pe lun\, greii: Alexandru Paleolog, Mu]i B\l\ceanu, Dan Berindei, Bani Ghica, Virgil C`ndea, Nuki Sculy, Cuti Giuvara, Bebe Simici cu nevestele. Apoi Olga Racovi]\, Ileana Sturdza, Dina Bal[, Simina Mezincescu, Ileana Cr\tunescu, Mircea Sl\vescu, Radu Beldiman, Sandu Misirliu. Eu, care la c\s\toria cu Manole nu [tiusem s\ fierb un ou, acum m\ specializasem `n fel de fel de bun\t\]i. Aveam [i dou\ ajutoare, femei dibace [i r\bd\toare. Dilema nu era ce g\te[ti, ci c`t, asta pentru c\ aveam printre cei evoca]i mai sus doi m`nc\i: nu se s\turau dec`t dup\ 30-36 de s\rm\lu]e `n foi de vi]\ cu sm`nt`n\ [i iaurt. V\rul nostru, Alexis Catargi, nelipsit la orice primire, se mul]umea cu trei sarmale. Complicat\ aritmetic\! Mai erau partidele de bridge din ultima vineri a lunii. M\ `ntreb [i ast\zi, c`t erau de preocupa]i de joc prietenii no[tri [i c`t se curiozitau pentru ce vor m`nca. Asta pentru c\ toate nevestele `n casa c\rora se juca bridge sufragioaicele se `ntreceau s\-[i uimeasc\ oaspe]ii. Oricum, eu am fost `n permanen]\ c`[tigat\; c`nd ie[ea periodic din joc, mortul venea s\ sporov\iasc\ cu mine. A[a i-am ascultat `n nenum\rate r`nduri istorisind lucruri cutremur\toare din deten]ie pe v\rul nostru Bani Ghica [i pe Corneliu Coposu. C`nd a ap\rut Neagu Djuvara `n casa noastr\, la `nceputul anilor90, accentul a `nceput s\ se pun\ pe discu]ii mai mult sau mai pu]in savante, cu tent\ politic\. Crescut `n cump\tata Fran]a, ca s\ nu spun regardant\, uit`nd c\ s-a `ntors `n patria unde m`ncatul ocup\ un loc considerabil, Neagu privea reticent debandada noastr\ culinar\, `ncerc`nd s\ eleveze atmosfera. Avea at`tea de constatat, de spus, de `mp\rt\[it! {i a f\cut-o `n chip magistral. Deun\zi `mi m\rturisea, cu amuzat\ satisfac]ie, c\ un provincial ceruse cuiva: Dac\ treci pe la C\rture[ti, ia-mi un Djuvara, orice! M\ `ntreba]i de Jockey Club. E adev\rat c\ s-a `nfiin]at `n casa noastr\, primii `nscri[i fiind mai to]i cei evoca]i p`n\ acum. Dar transform\rile suferite `n timp de aceast\ institu]ie, boiereasc\ la origine, ca [i retragerea at`tora, m\ `ndeamn\ s\ evit subiectul. Pentru mine Jockey Clubul a murit cur`nd dup\ dispari]ia re`ntemeietorului, Manole Filitti. S\ nu v\ imagina]i c\ `n gr\dina noastr\ se petreceau doar evenimente cu [taif... Odat\, ne `ntorceam din str\in\tate, ploua cu g\leata [i, intr`nd `n curte, `l vedem pe bunul nostru prieten Bu]i Busch ud`nd de zor gr\dina. Ce v\d eu, vezi [i tu, nevast\? `ntreab\ Manole, jum\tate amuzat, jum\tate scandalizat. ~l l\sase pe neam] cu instruc]iuni limpezi s\ ude gr\dina o zi da, o zi nu. Noi sosiser\m acas\ `n zi cu da. A[a c\... De-aia a]i pierdut r\zboiul!, a r\bufnit Manole, altminteri at`t de st\p`nit [i curtenitor. ~ntr-o sear\ am avut o mic\ disput\ pe seama traseului unei viitoare c\l\torii `n str\in\tate. }ineam mor]i[ s\ ajung la Zagreb, la neamurile mele croate, [i Manole se gr\bea spre Italia. M-am bosumflat, am ie[it din cas\ [i m-am urcat confortabil `n hamacul ag\]at de nuc. Acolo am r\mas toat\ noaptea, privind amuzat\ cum Manole suna `n toate p\r]ile, chem`ndu-l, `n cele din urm\, pe v\rul Alexis ca s\ se sf\tuiasc\: S\ cutreiere spitalele ori s\ anun]e Poli]ia? Pe la 4 diminea]a, r\pus\ totu[i de noutatea culcu[ului, am intrat `n cas\ eveniment s\rb\torit cu destuparea unei sticle de [ampanie. Urma dopului poate mai e, al\turi de at`tea altele, [i ast\zi pe tavanul tavernei. A]i editat foarte multe c\r]i, unele r\m`n de referin]\. Le-a]i ales pentru c\ `i iubea]i pe autori (Mihail Kog\lniceanu, Nicolae Iorga) sau pentru c\ a[a s-a `nt`mplat? Editarea celor doi a venit ca o oportunitate de serviciu. Kog\lniceanu te cucere[te `nc`t, cu oarecare cochet\rie, `mi place s\ spun c\ e marea mea dragoste postum\. Iorga te sperie dar [opte[ti Doamne, ajut\! [i mergi `nainte. A[a am f\cut [i eu, dup\ fiecare din cele [apte volume scoase din opera lui. Faimoasa de acum carte despre mileniul de istorie rom=neasc\, plin\ de ilustra]ii foarte cunoscute, care fac parte din zestrea rom=nilor, dar [i de extrem de multe ilustra]ii inedite, a]i f\cut-o tot din pasiune. Care ar fi locurile din ]ar\ pe care orice rom=n trebuie s\ le vad\ m\car o dat\ `n via]\? Dar cele din Bucure[ti? Millenium rom=nesc nu e doar volumul meu. L-am lucrat `ntr-o colaborare des\v`r[it\ cu directorul Magazinului istoric, profesorul Dorin Matei. De altfel, selec]ia imaginilor [i-a asumat-o `n cea mai mare parte, c\ut`nd cu r\bdare benedictin\ `n cele peste 80000 de cli[ee din fototeca revistei. E greu s\ r\spund `ntreb\rii dumneavoastr\ pentru c\ Rom=nia, ca peisaj, e o ]ar\ unic\ [i m`na omului n-a parvenit s\ distrug\ chiar tot. S\ nu m\ `n]elege]i gre[it dar `n orice ]ar\ civilizat\ monumentele s`nt ocrotite, c`mpurile lucrate, drumurile cur\]ate [i `ndreptate. La noi totul se pr\p\de[te, sub scuza: e criz\, nu-s bani. M-a[ opri totu[i la c`teva locuri, `ndemn`ndu-i pe vizitatori s\ ignore chio[curile cu marf\ oribil\, surogatele de art\ popular\, obiectele biserice[ti cu duiumul, c`inii vagabonzi, cer[etorii f\r\ num\r. A[a, sta]iunea Vidra, de pe valea Lotrului, comparabil\ cu un peisaj elve]ian, Dun\rea la Cazane, Valea Cernei, Mun]ii Apuseni, Bucovina de Nord, Delta, vulcanii noroio[i de l`ng\ Buz\u. Apoi muzee: Ploie[ti, Urla]i, al }\ranului Rom=n, al Unirii (Ia[i), cel de arheologie din Constan]a, cetatea R`[nov (care a ajuns s\ dep\[easc\ Branul ca num\r de vizitatori) etc. etc. Pentru Bucure[ti, v\ invit s\ consulta]i site-ul Funda]iei Calea Victoriei [i ve]i vedea traseele vizitate de cursan]ii no[tri, `nso]i]i de lectori. Num\rul lor spore[te de la an la an, dovad\ c\ Rom=nia profund\ e totu[i mai interesat\ de valorile na]ionale perene, renun]`nd la reclama stearp\ a televiziunilor de toate categoriile. Care este lucrul de care nu v-a]i desp\r]i pentru nimic `n lume? Acum, la sf`r[itul vie]ii, de[i s`nt `nconjurat\ de o mul]ime de lucruri frumoase, socot c\, p`n\ la ultima clip\, trebuie s\ p\strez doar amintirile, `n primul r`nd cele legate de mama [i de so]ul meu, Manole Filitti. Ele m\ sus]in `n momente de cump\n\, `mi aduc alinare [i m\ fac s\ `n]eleg c\ s`nt doar o verig\, pieritoare, `ntr-un lan] biologic, menit\ la un moment dat anonimatului.
www.timpul.ro

aprilie 2012

Vitraliu
FIGURINE DE STIL

TIMPUL

17

Veste bun\, veste rea

CRISTINA FLORESCU
Conversia no news is good news good news is no news alunec\ spre `n]elesuri antagonice care, mai ales de la jurnalistul american Chilton R. Buch citire, au devenit titluri de articole (vezi Robert Turcescu, `n Dilema veche) sau filme (ale regizorului Will Jason, de exemplu). Nu vom intra `n structurile sinonimice ale celor doi termeni pu[i, `n acest caz, `n rela]ie: engl. news [i rom. veste. Fiecare expresie care cuprinde, `n rom=n\ sau `n englez\, respectivele cuvinte presupune discu]ii am\nun]ite de specialitate. Re]inem faptul c\, `n traducerea rom=nesc\ a sintagmelor mai sus invocate, s-a impus, ca echivalent semantic pentru news, lexemul rom=nesc veste nu [tire (eventual nout\]i sau informa]ii). ~n limba rom=n\ veste (provenit din slava veche) se g\se[te `n rela]ie de sinonimie cu [tire. C`nd rom=nul prime[te sau trimite [tire se refer\ simplu [i pragmatic la o informa]ie, la ceea ce este de [tiut. Verbul a [ti `[i sus]ine infinitivul lung substantivat temeinic, din vremuri vechi p`n\ ast\zi, `n aiureala semantic\ strict contemporan\. Sus]inerea se face cu autoritate lingvistic\, prin valori etimologice latine[ti ([tire este considerat un derivat al verbului a [ti mo[tenit din latin\). Cuv`ntul veste accede `n sui[urile lui semantice c\tre celebritate, ating\tor fiind cu familia sa lexical\ care cuprinde [i adjectivul vestit cu sensul (bine sus]inut `n DLR) celebru, faimos, adic\ acela despre care se d\ veste. Despre care se vorbe[te de bine sau de r\u. Un scriitor poate fi vestit prin valoarea estetic\ a operei sale ori prin pornografie penibil\. A[a cum despre un t`lhar se duce vestea datorit\ cruzimii sale, ori prin actele sale cu miez haiducesc. Celebritatea at`t de necesar\ mult mai multor oameni dec`t ai crede dac\ te-ai lua numai dup\ spusele [i nu dup\ faptele lor se bazeaz\ pe veste, `ns\ adesea nu avem de-a face cu o veste poveste despre ceva bun sau frumos, ci cu vestea aceea rea c\reia i s-a dus buhul. Pentru c\, trebuie s\ recunoa[tem, buhul acesta se `nfige mai iute `n curiozitatea omeneasc\ dec`t vestea bun\. Atrage, surescit\, bezmetice[te. Vestea rea atrage privirile [i teleobiectivele. Curiozitatea omeneasc\ `n rela]ie stupid\ cu ratingul face mai mult r\u dec`t se crede [i se admite `ndeob[te. S-a calculat oare vreodat\ c`t la sut\ din actele zguduitoare de terorism mondial au ca scop declarat buhul ca impact socio-politic? C\tarea acestor gesturiarm\ distructiv\ este `ndreptat\ spre opinia public\ a lumii, s\ ne arate ei cum crezul lor bubuie `n auzul tuturor. Spre luare aminte. Spre o mai tare [i crunt\ vedere. Dac\ ne referim la nebuniile paranoice ale unui individ ca Breivik, dorin]a lui dominant\ este de a atrage aten]ia strict asupra persoanei sale, faptul este mai mult dec`t evident cu toate declara]iile inflamante neo-naziste. Sub stratul reprobabil, `ng\lat `n genetic\ aberant purist\ ([i nu numai geneticienii [tiu exact la ce m\ refer) a neofascismului, se g\se[te un individ bolnav. Nu intereseaz\ acum deciziile medicolegale punctuale ale cazului la care m\ refer. Boala lui mental\ pleac\ de la dorin]a de celebritate-cu-orice-pre] [i acum pre]ul ne cutremur\ via]a a 77 de fiin]e omene[ti. Ne g\sim `n fa]a unui paradox social: protec]ia de sine este o lege biologic\; dorim s\ cunoa[tem, s\ afl\m c`t mai multe informa]ii mai ales ca s\ ne putem proteja curiozitatea este una dintre manifest\rile pregnante ale acestei autoprotec]ii; aflarea informa]iei care ne satisface curiozitatea m\re[te ratingul canalelor de difuzare a informa]iei; mass-media este putere `n statele civilizate ale lumii, care putere se dezvolt\ pe seama ve[tilor rele, a actelor c`t mai [ocante, criminale; se petrece acest lucru de[i s-a demonstrat c\ actul criminal invocat obsesiv de mass-media incit\ spre alte fapte reprobabile care ne pun `n pericol existen]a. Solu]ia este evident\. O [tim cu to]ii. Ea a fost aplicat\ acum patruzeci de ani c`nd un bezmetic schizoid, fiin]\ dezaxat\, a distrus cu un ciocan Pieta a lui Michelangelo declar`nd c\ aceasta este calea lui de acces la memoria colectiv\ a lumii. De fapt voia s\ devin\ celebru astfel, pentru c\ nu putea altfel [i nu-[i avea propria gr\din\ pe care s-o cultive voltairian. Un ziarist italian de mare prestigiu a propus `n acel moment ca mass-media epocii s\ ucid\ mizerabilul renume al respectivului nebun. {i mass-media din acea vreme a procedat `n consecin]\. Numele `n-pieta-torului nu mai era pronun]at. A fost uitat. Complexa mass-medie a zilelor Wikipediei noastre a restaurat nefasta celebritate, d`ndu-ne veste rea despre numele dezaxatului. S\ vedem ce se petrece ast\zi cu norvegianul Breivik. Privirea lui calm\ tresare u[or `nc`ntat\ c`nd, `ntr`nd `n sala de judecat\, vede teleobiectivul `ndreptat asupr\-i. Prin atitudine olimpian\, calm\, stupid-maiestuoas\, de monstri[or care toarce m`ng`iat de privirile noastre invizibile, sper\, `n mod declarat, s\ fac\ noi prozeli]i. Prozelitismul a `nceput deja, Kevin Forts este un t`n\r american `n v`rst\ de 23 de ani care-l venereaz\ pe acest criminal `n mas\. Aici nu este at`t neonazism ori neofascism, este neo-buhu-ism, cultivat de televiziunile lumii [i mai ales de cele norvegiene. De la vikingi [i Edvard Grieg, omul semidoct al zilelor noastre nu mai cunoa[te altceva despre norvegieni. Ace[tia nu [tiu cum este s\ te sim]i, ca popor, prins `n pionezele memoriei false ale unei `ntregi epoci. Vor afla, dac\ faptele de popularizare acut\ punctual\ [i de[\n]at\ a criminalului nu se vor potoli. Norvegienii vor fi indigna]i `n viitorii ani c`nd un oarecare om al lumii civilizate, `ntrebat despre personalit\]ile Norvegiei `[i va aminti `n primul r`nd de Breivik, [i va spune, poate, civilizatul Edvard Grieg... Nu e danez sau finlandez, nu?. A[a cum rom=nii se fr\m`nt\ indigna]i c`nd (din cele inscrip]ionate pe placa explicativ\ care se g\se[te acum sub statuia de cear\ a lui Vlad }epe[ din faimosul [i extrem de vizitatul Muzeu al figurilor de cear\ din Londra, Madame Tussauds) v\d scris despre domnitorul rom=n, dup\ o scurt\ [i corect\ plasare geografic\ [i istoric\ `n spa]iul Rom=niei, nu faptul c\ a luptat `mpotriva turcilor m\car o propozi]ie, fie ea [i aluziv\, ci c\ a ucis `ntre 10.000 [i 100.000 (sic!) b\rba]i, femei [i copii. Nu are sens s\ `ncepem s\ ne enerv\m [i s\ strig\m Ce fac ambasadorii no[tri din Marea Britanie?! {tim dinainte c`te r\spunsuri maiestuos-adormitoare ni se pot da (nu c\ s-ar repezi toat\ diploma]ia rom=n\ s\ ne r\spund\!). Tot ce putem face este s\ lupt\m cum putem cu dorin]a automutilant\ de a urm\ri ve[tile rele conferind rating cu orice pre] mass-mediei [i s\ mut\m imediat de pe posturile TV care insist\ prelu`nd publicitatea penibil\ f\cut\ nef`rtatului Anders Breivik. *** ~n `ncheiere, se poate pune problema: lu`ndu-ne dup\ titlu, nu se `ntrez\re[te vestea bun\. Este exact ceea ce am `ncercat s\ v\ spun `n r`ndurile de fa]\. {i, dec`t asemenea ve[ti ca cele amintite mai sus, mai bine vorba englezului: no news is good news.

Ultimul potop
SORIN BOCANCEA

Cap. 1: Ei
1. Neprevestirea potopului 1. Fusese un an bun, `[i umpluser\ hambarele [i mul]umiser\ lui Dumnezeu pentru asta. Criza de care vorbea toat\ lumea avea s\ le fie mai u[oar\ at`ta vreme c`t aveau ce m`nca. 2. Dar toamna fusese cam secetoas\ [i acesta nu era un lucru bun. S-au rugat la Dumnezeu ca m\car iarna s\ le aduc\ z\pad\ c\ le `nghe]a gr`ul `n p\m`nt [i trebuia ca `n prim\var\ s\-l `ntoarc\ [i s\ semene din nou. 3. {i Dumnezeu i-a ascultat [i a nins.
2. Potopul 4. A nins o zi, a nins dou\, a nins trei. Nu s-a mai oprit din ninsoare [i s-a st`rnit [i vijelia care i-a `ngropat `n z\pad\, de nu s-a mai cunoscut unde era casa bogatului [i unde era a s\racului. {i a trecut prima zi, [i a trecut [i a doua zi [i a treia [i nimeni nu i-a c\utat. 5. {i au m`ncat ce au avut prin cas\ [i au topit z\pad\ de au b\ut ap\. {i vitele fl\m`nde [i `nsetate au mugit [i doar ei le-au auzit [i nu au avut ce s\ le fac\. Au pl`ns de mila lor [i au a[teptat. 6. {i s-au rugat la Dumnezeu s\-i ajute s\ mai vad\ m\car odat\ lumina Soarelui. {i Dumnezeu le-a ascultat ruga. 7. El Le-a dat putere de au f\cut tuneluri prin z\pad\ de au ajuns la vie]uitoarele fl\m`nde, `nsetate [i `nfrigurate de zile `ntregi. Ei au `nceput s\ sape `n z\pada `nghe]at\ de pe l`ng\ pere]ii caselor, au mers pe acoperi[uri ca pe drumul drept [i le-au cur\]at ca s\ nu se rup\ de greutatea z\pezii. 8. Ei au `nceput s\ se numere `ntre ei [i au v\zut c\ unii nu sc\paser\. I-au pl`ns, i-au mulwww.timpul.ro

]umit lui Dumnezeu c\ pe ei i-a iertat [i au intrat `n casele lor. 9. De la ei niciun porumbel nu a plecat p`n\ la cap\tul z\pezilor [i nici unul nu a venit de acolo. Prea mare v`nt, prea mare ger. 3. ~ncetarea potopului 10. {i iar a `nceput s\ ning\ [i s\ viscoleasc\, iar ei s-au rugat la Dumnezeu s\-i scape de potop. {i Dumnezeu le-a ascultat iar ruga. 11. Ziare, televiziuni [i radiouri au `nceput s\ vorbeasc\ despre ei [i aceste cuvinte i-au salvat. 4. Semnul leg\m`ntului 12. Mai `nt`i au `nceput s\ vin\ slujba[ii Cezarului s\ le aduc\ aminte pe ce lume se afl\. 13. {i apoi au `nceput s\ vin\ oamenii. {i cu oamenii era Dumnezeu. 14. Caravane `ntregi de alimente [i haine s-au `ndreptat spre ei [i lor le-a p\rut bine. Le-au venit `n sprijin [i boga]ii [i s\racii [i s-au sim]it aproape unii cu al]ii. De]inu]ii le-au dat din hrana lor pe trei zile, iar minerii [i-au rupt de la gur\ pentru ei bucatele pentru un pr`nz. Au venit [i salvamonti[tii de au croit drum p`n\ la ei. P`n\ [i ultra[ilor mereu pu[i pe g`lceav\ li s-au `nmuiat inimile [i au venit s\-i scoat\ din z\pezi. 15. {i ei au pl`ns de bucurie [i le-au mul]umit binef\c\torilor [i au adus slav\ lui Dumnezeu. 16. A[a au petrecut ei ultimul potop. Lumea le spune sinistra]i.

pentru construirea Catedralei M`ntuirii Neamului. O va `n\l]a tocmai l`ng\ casa pe care o f\cuse pentru propria glorie de[art\ Cezarul ateu, pe care l-au izgonit credincio[ii cu ani `n urm\, ca semn al gloriei credin]ei. De atunci, ea a adunat bog\]ii `n lumea Cezarului: p\m`nturi, p\duri, iazuri, fabrici de cherestea, trust de pres\ [i loca[uri de cult. Multe loca[uri de cult. 2. C\ a fost ap\ mare, c\ a fost frig, c\ a fost secet\, nici v`nt rece nu a b\tut-o. Iar acum a fost recolt\ bogat\ [i acesta era un lucru bun, c\ci va fi gr`u pentru coliv\ [i bani pentru r`nduieli. 3. Dup\ o toamn\ secetoas\, Dumnezeu a trimis ninsoarea. Cam mult\, dar nimeni nu poate judeca acest lucru, c\ mare este puterea Lui. 2. Potopul 4. {i a nins prima zi, iar slujba[ii ei au vorbit despre p\cat. {i a nins a doua zi, iar ei au vorbit despre puterea lui Dumnezeu. {i a nins a treia zi, iar ei au vorbit despre poc\in]\. 5. Nici o urgie nu e mai mare dec`t cea `nchipuit\ `n discu]iile la gura sobei, iar ei cu aceea se bat, c\ toate s`nt de[arte `n aceast\ lume. Z\pada vine [i pleac\, dar p\catul originar r\m`ne pentru eternitate, prezent `n toate chipurile. C\ nu este pl\cut lui Dumnezeu ca femeia s\ poarte pantaloni [i s\ se vopseasc\, iar Nef`rtate `[i face lucrarea prin telefonia mobil\, Internet [i codul de bare. Astea s`nt adev\ratele groz\vii, marile `ncerc\ri, marile ispite. 6. {i s-a hot\r`t ea s\-[i ]in\ slujba[ii la ad\post, c\ ce a dat Dumnezeu tot El va lua, c\ nu trebuie s\ te lup]i cu natura, care e pl\cut\ lui Dumnezeu, ci cu ceea ce face omul `mpins de for]ele diavole[ti. 7. {i a v\zut ea c\ la slujb\ nu mai vin enoria[ii, c\ s`nt bloca]i `n case de z\pezi, [i c\ mor]ii nu pot fi `ngropa]i, c\ nu e cine s\ le sape

gropile, iar drumurile s`nt troienite. {i s-a g`ndit c\ cel mai `n]elept lucru este s\ a[tepte, c\ e timpul rug\ciunii. 8. {i iar a nins [i a b\tut v`ntul, iar ea a zis c\ nu degeaba a trimis Dumnezeu potopul acesta, ci pentru ca s\ vad\ oamenii c\ s-au `nr\it [i c\ trebuie s\ p\timeasc\ pentru asta pentru a se m`ntui. 9. {i ca s\ se s\v`r[easc\ toate acestea, ea i-a l\sat singuri, s\ se zbat\ ca apa de maluri, s\ vad\ ce e suferin]a. Nu a intervenit cu nimic, ca s\ nu strice voia lui Dumnezeu. El vrea ca lumea s\ se nevoiasc\, s\ vad\ ce grea e singur\tatea, s\ `n]eleag\ ce a sim]it Domnul pe Golgota. 10. A mai fost un potop [i Cartea spune de ce. Atunci a fost ap\ mare, nu ca acum, [i nu a venit nimeni cu ajutoare umanitare [i mare pild\ a fost. 11. {i s-a g`ndit ea c\ nici acum nu trebuie f\cut nimic. Nici o a[chie de lemn, nici un blid de m`ncare, nici o lingur\ de ap\. Nimic. Nu trebuie spulberat\ [ansa la m`ntuire prin suferin]\ a celor `ntroieni]i. 12. Se scrie `nc\ o pagin\ din nesf`r[ita Carte a omenirii, la care ea trebuie s\ priveasc\ cu smerenie [i cu luare aminte. 3. ~ncetarea potopului 13. Z\pada se va topi, vor veni inunda]iile [i, cine [tie?, poate o alt\ secet\, un alt diluviu... Vor fi multe evenimente de oficiat. Vor veni vremuri cu multe `nmorm`nt\ri [i praznice, cu multe campanii [i sfin]iri. 14. E nevoie de autoconservare [i odihn\ pentru a putea duce la bun sf`r[it aceste sfinte nevoin]e. 15. Credincio[ii trec, slujitorii ei trebuie s\ r\m`n\ `n putere s\ le poarte de r`nduial\. Amin. 16. A[a a petrecut ea ultimul potop. Lumea `i spune Biserica Ortodox\ Rom=n\.

Cap. 2: Ea
1. Neprevestirea potopului 1. Fusese un an bun, ca de regul\, dar `n cel ce tocmai a trecut ob]inuse de la Cezar banii

aprilie 2012

18

TIMPUL

Est-Vest

Poeme din volumul ~n soarele de noiembrie

Anna Frajlich (n. 1942, numele literar al Annei FrajlichZajac) tr\ie[te `n New York din 1970, dup\ ce a emigrat `mpreun\ cu so]ul ei `n 1969, odat\ cu exodul evreiesc. A terminat masterul `n literatur\ polonez\ de la Universitatea din Var[ovia [i [i-a sus]inut teza de doctorat la Departamentul de Studii Slave de la Universitatea din New York, `n 1990. Este autoarea a 15 volume, dintre care 12 de poezie. Anna Frajlich este senior lecturer la Departamentul de Limbi Slave, Universitatea Columbia, New York, unde pred\ limb\ [i literatur\ polonez\. ~ntre distinc]iile primite de-a lungul anilor, i-au fost decernate Premiul Funda]iei Koscielski, din Elve]ia, `n 1981, iar `n 2003, Premiul Funda]iei W. & N. Turzanski, din Toronto, Canada. ~n 2002, Anna Frajlich a primit Crucea de Cavaler a Ordinului de Merit, decernat\ de Pre[edintele Republicii Polone. ~n acest num\r al Timpului prezent\m c`teva dintre poemele ei, `n traducerea Alinei Savin. Am urm\rit de-a lungul anilor cariera Annei Frajlich. E un poet foarte talentat. (Czeslaw Milosz, laureat al Premiului Nobel pentru literatur\, 1980) Anna Frajlich este una dintre cele mai interesante personalit\]i a emigra]iei din Polonia. (Ryszard Matuszewski, Asocia]ia Scriitorilor din Polonia) Poezia Annei Frajlich e un dialog `ntre v`nt [i copac; `ntre furtun\ [i rezisten]\; `ntre ceea ce este extern, schimb\tor [i dinamic, [i ceea ce constituie esen]a neschimbat\ a vie]ii. Ne`ndoielnic e poezia balansului dintre elemente contradictorii, dar complementare. (Jaroslaw Anders) Sensibilitatea e domeniul poetic al Annei Frajlich. Sensibilitate fa]\ de frumuse]ea lumii, fa]\ de anotimpuri [i fa]\ de peisaj Dou\ t\r`muri se `ntrep\trund `n poezia ei: cel al erosului [i cel al memoriei. Din amestecul acestor dou\ voci, `n ]esutul vibr`nd al poemelor ei, Anna e o poet\ a exilului. {i aceasta define[te sfera personal\ a sensibilit\]ii Annei Frajlich, unic\ [i inimitabil\. (Jan Kott) geamurile s`nt acum opace a[a cum eram demult a[a s`nt [i acum o dat\ [optesc alt\ dat\ strig doar glasul meu se `ntoarce schimbat de pe perete

Rug\minte pentru ploaie

Nu plou\ nu, nu plou\ [i unde pot s\ te `nt`lnesc dac\ nu `n ploaie e palid liliacul de-a lungul autostr\zii s-a stins verdea]a `n tot ora[ul pleci singur f\r\ umbrel\ iar eu? dup\ ce sting somnul cel dureros vreau s\ ne trimit\ dumnezeu o furtun\ mare a[a cum ne-a trimis [i darul dorin]ei.

[optit `n limba uitat\ `n limba primitiv\ a copil\riei `n graiul necunoscut al mor]ii amor]ite de mil\ buzele morfinei r\m`n neterminate...

Este
Then God summoned the angel of Death, saying: Come, Death, you cruel one, hide your fierceness, veil your foulness and, disguised in youth and glory, go down and fetch My friend, Abraham to Me!

Ontologie
A[ vrea s\ [tiu unde e El [i unde nu e El recunosc un gest nev\zut a[ vrea s\ aud clopotul t\cerii s\ [tiu dac\ asta e adierea v`ntului explozia stelelor sau dispari]ia lor s\ [tiu dac\ a[chiile de lemn p\trunse `n palma mea s`nt o cumplit\ durere.

Hebrew Myths
Moartea este el este de ne`n]eles coapt\ `n noi [i pe crengile de liliac sau pe tulpina mentei indiene e `ndelung frumoas\ dar toamna mirosul se sparge `n `mb\t\ri moartea este el este [i Mozart a c`ntat-o ca un vis al trandafirului negru de nimeni cunoscut ca o lav\ ce inund\ cu arborii sufocan]i ultimul suflu al p\m`ntului moartea este

ANNA FRAJLICH

Noapte r\coroas\
Noaptea e r\coroas\ `n cealalt\ camer\ lum`narea arde aura ei p`lp`itoare se scurge prin u[a deschis\ raza ei geometric\ se ridic\ spre tavan frunzele `n perpetuarea lor verde fo[nesc de la v`nt zorile se apropie [i cerul e de o ciudat\ str\lucire care nu lumineaz\ ci doar contureaz\ lucrurile noaptea e r\coroas\, sirena se aude `n dep\rtare atingerea u[oar\ a somnului nu-l deranjeaz\ pe adormit s`ntem `mpreun\, aproape unul de cel\lalt doar somnul ne e separat tocmai visez un poem ciudat lung [i totodat\ dificil un poem pe care nici un critic nu-l `n]elege de la prima lectur\ un poem care poate r\m`ne ani de zile neatins precum pe fundul unei m\ri vapoare scufundate din ]\ri de departe `n ele s`nt cupe de argint [i t\vi sm\l]uite smaralzi `n sipete filigranate catarge de mult putrezite doar perlele nepre]uite lumineaz\ p`lp`itor pere]ii `nchi[i ai camerei comorilor un astfel de poem visez `ntr-o noapte sf`nt\ de iarn\ `ntre lum`nare [i r\coare `ntre zori [i v`nt `ntre veghe [i vis

Canon
pentru Jerzem Jarzebskiem Te a[teapt\ Garda de noapte a lui Rembrand `n Amsterdam cu tobo[arii [i tobele lor. C\pitanul Cocq are pielea alb\ [i-a aruncat peste um\r e[arfa galben\ prive[te c\tre tinerii `narma]i din negurile r\s\ritului ei `l urmeaz\... schi]ez `ntunericul cu pensonul din praful vecilor din somn cre[te canonul.

Andante spianato
Au r\mas dup\ noi insule albatro[i sunetul `ndep\rtat al sirenelor tremur`nd nelini[tit capriciul ciudat al lunii care z\misle[te valuri capriciul ciudat al buzelor tale de a le s\ruta pe ale mele [i ce dac\ a v`nt de mare `mi miroase p\rul scoicile aruncate pe mal se trezesc `n t\cere albatro[ii ca ni[te paznici pe st`lpii ce ies din mare vegheaz\ [i r`zi c`nd `ntreb dac\ nu se plictisesc acolo

~nt`lnire cu o poetes\
Poe]ii au p\r\sit-o unul a ales moartea al doilea o nou\ so]ie din Karelia a r\mas singur\ singur\ cu poezia de aceea `i tremur\ m`inile c`nd apuc\ paharul a fost primul de c`nd au deschis barul. Poe]ii au p\r\sit-o unii au fost demult executa]i altora le-a alunecat p\m`ntul de sub picioare din aceast\ cauz\ ea nu-[i poate g\si cuvintele `nainte ca o pic\tur\ de vin s\-i picure pe limb\ de abia atunci vorbe[te repede Da, am fost la Columbia University Nu vre]i pu]in vin? deci eu [tiu c\ polonezii beau [i apoi numai c`teva gesturi `n planul secund golful pe fereastr\ concentrat\ pe lichidul ro[u cu greutate `nghite un crevete. Asta e ea [opte[te lumea c`nd ea trece singur\ cu poezia.

Mersul cu trenul
Alunec\ timpul [i alunec\ trenul trenul nu poate m\ri viteza timpului. Voi ajunge o [tiu dar oare voi ajunge la timp?

***
Eu s`nt altfel frunza care cade pentru mine se a[eaz\ cu o asemenea stranietate la picioarele mele nimeni nu vede cu ochii mei eu s`nt altfel nu s`nt nici o parte a sistemului, nu s`nt proprietatea nim\nui [i nici o roti]\ a mecanismului m\sor altfel mun]ii lunari inspir praf `n pl\m`nii mei unici `n cosmos pot s\ m\ stric pot s\ m\ opresc dintr-o dat\ pot s\ m\ `ndr\gostesc pot s\ p\r\sesc dintr-o dat\ [i murind pot s\ hirotonesc cu buzele mele numele separat al unui dumnezeu separat

Popas pe drumul fugii `n Egipt

un comentariu la pictura lui Luc Olivier Mersom cu acela[i titlu A adormit Maria la picioarele Sfinxului `[i visa visele ghicitorile destinul [i Copilul are ochii larg deschi[i el [tie de ce tace Sfinxul.

Metamorfoze
~n locul unde am stat demult stau [i acum doar un alt r`u `mi spal\ picioarele `n r`u s`nt al]i pe[ti `n locul unde am fost demult s`nt [i acum acolo te a[tept numai frunzele au c\zut

Taina vie]ii
Cu m`na pe clan]\ pe pahar pe receptor `ntotdeauna pleac\ cineva ultimul cuv`nt

Vermont
~n nori e Vermont ghemuri de nori deasupra fiec\rui deal [i a fiec\rei c`mpii
www.timpul.ro

aprilie 2012

Labirint
Black River curge cu vuiete adu-]i aminte de Negrul Dunajec drumul zg`rcit dintre mun]i `n cercuri [i semicercuri `n spatele nostru `n fa]a noastr\ spre culmile aureolate cu cea]\ argintat\. TATUAJE

TIMPUL

19

Sala Oglinzilor scriitorului-fotograf

MIHAIL VAKULOVSKI
Sala Oglinzilor este a doua parte din trilogia fotografului scriitorilor, Ion Cucu, ap\rut\ tot la Editura Casa de Pariuri Literare. Ca [i primul volum, [i Sala Oglinzilor este compus din dou\ p\r]i. Prima parte continu\ interviul cu Ion Cucu, realizat de Un Cristian, editorul c\r]ii (al\turi de Victor Jalb\-{oimaru) [i prefa]atorul ei, iar a doua parte con]ine o alt\ serie de portrete de scriitori. Interviul cu Ion Cucu e pur [i simplu delicios. C`nd poveste[te, talentatul fotograf `]i transmite [i mesajul & informa]ia, dar [i starea, `nc`t atunci c`nd cite[ti ce poveste[te el, parc\ e[ti [i tu acolo ca [i la sf`r[itul interviului, c`nd te treze[ti c\ participi [i tu la pescuitul autorului cu unchiul s\u cu acela[i nume. Pentru Ion Cucu, scriitorii (pe care spune c\-i fotografiaz\ cu sufletul) s`nt o specie aparte, iar defini]ia fotografiei este scriere cu lumin\. ~n portretele despre scriitorii rom=ni, probabil cel mai `nzestrat fotograf al lor din toate timpurile, Ion Cucu, surprinde momente cinematografic-existen]iale demne de Oscarul Oscarurilor, cum e `nt`lnirea dinaintea mor]ii lui Zigu Ornea (P`n\ c`nd, `n ultimul lui an, l-am `nt`lnit ca niciodat\ de altfel, la stop, la statuia Aviatorilor. Am`ndoi traversam de la Institutul Parhon [i a[teptam la stop. L-am v\zut `nt`i din spate, m-am apropiat de el: Bun\ ziua, domnu Ornea. S-a `ntors cu mi[c\ri greoaie. Eram `n st`nga lui. M-a privit cu ochi tri[ti. {i la `ntrebarea mea ce mai face]i, zice: Nu mai am timp, domnu Cucu. Cum adic\ nu mai ave]i timp? Nu mai am timp a repetat el. {i, f\r\ s-a[tepte s\ se schimbe culoarea semaforului, a cobor`t de pe trotuar [i cu pa[i `nce]i a `nceput s\ traverseze bulevardul. M-a cuprins o stare de panic\ v\z`ndu-l trec`nd pe ro[u.) sau cu Constantin Stan, de exemplu (C`nd a plecat, mi-am revizuit, ca de obicei, comoara. Am observat c\ lipseau c`teva fotografii cu el. Din cele 15 fotografii singur [i `n grup, vreo cinci nu mai erau. Luase toate fotografiile `n care tr\gea din ]igar\. Le grupasem `ntr-un singur loc, `nainte de venirea lui, de-asta [tiam sigur num\rul lor. Cum de fiecare dat\ `i f\ceam moral\ pe subiectul tutun, `mpotriva c\ruia am fost `ntotdeauna, dr\gu]ul de el, a plecat acas\ cu imaginile compromi]\toare. {i uite c\ morala mea a avut efect. C`nd ne-am rev\zut nu i-am spus nimic. A ap\rut un material de-al lui despre expozi]ia mea la orizontal\. {i c`nd ne-am `nt`lnit `n fa]a po[tei din Doroban]i, ca s\-mi dea paginile tip\rite, am dat s\ deschid ziarul. {ti]i, curiozitatea. Zice: Deschide]i acas\ [i a plecat gr\bit [i st`njenit. Sigur c\ imediat le-am deschis. Dintre foile gazetei au picat la p\m`nt cele cinci fotografii subtilizate. ~n toate ap\rea cu ]igara care l-a [i stins.). Nu lipsesc, fire[te, nici descrierile ghidu[e [i haioase, ca acela `n care marele Al. Philippide a]ipe[te `n timpul propriei cuv`nt\ri din prezidiul Uniunii Scriitorilor (Vorbea rar, cu pauze bine studiate. Efectiv studiate. Crea o lini[te `n jurul lui, un calm aproape imperial. Dar `ntr-una din d\]i, `n timp ce vorbea, s-a creat o pauz\ nefireasc\. Adormise. O simpl\ a]ipire. Din doi pa[i m-am interpus `ntre el [i auditoriu, respectiv Sala Oglinzilor care era plin\ ochi. M-am aplecat mim`nd cumva c\ vreau s\-l fotografiez [i l-am mi[cat u[or de um\r. Vede]i c\ a]i a]ipit, i-am [optit.). ~n compara]ie cu Cum ar ar\ta via]a f\r\ fotografie?, acest (al doilea) volum are [i fotografii. Fiecare portret din cuvinte are fotografie de-a maestrului Ion Cucu (`n afar\ de Eugen Jebeleanu, unicul portret care nu e ilustrat fotografic, dar care are denumire, `n compara]ie cu celelalte), a[a cum [i interviul este ilustrat de minunate fotografii marca Ion Cucu. Plus cele dou\ poze cu fotograful-scriitor, aia sugestiv\ de pe copert\, f\cut\ de Bogdan Nicolescu, [i aceea de la pagina 36, nesemnat\. A[adar, oric`t de pu]in te-ar interesa scriitorul despre care scrie, portretul lui Ion Cucu se cite[te cu mult\ pl\cere, fiind scris cu dragoste [i cu foarte mult talent. Abia a[tept s\ citesc [i partea a treia a acestui proiect minunat al lui Ion Cucu! Ion Cucu, Sala Oglinzilor, Editura Casa de Pariuri Literare, Bucure[ti, 2011

~n soarele de noiembrie
pentru Bartek Malysa Lacul Ontario o mare Mediteran\ a nordului clipoce[te `n soarele de noiembrie [i nu se [tie dac\ aceasta este doar ironia divinului Dumnezeu sau o periculoas\ `nc\lzire a stratosferei pentru c\ `n locul brumei argintii se v\d toate nuan]ele aurii ale amestecului de minereu purpuriu care se t`r\[te pe mal

Vita
Acel lucru nu a existat ceea ce el a vrut s-a stins `n dep\rtare ca v`ntul alunec`nd pe p`nze, pe vele s-a dizolvat ca spuma f\cut\ de turbina vaporului ca urma care o clip\ doar se deseneaz\ `ntre valuri... Acel lucru nu a existat el doar a avut ce a vrut.

Revelatio privata
Tata `nspre sine `nsu[i s-a `ntors [i s-a transformat `n turnul Babel dumnezeu i-a amestecat limbile ca dovad\ a existen]ei lui `nt`rziate.

Bernardo Atxaga, Obabakoak romanul unei culturi

ANAMARIA BLANARU
Bernardo Atxaga, pe numele s\u real Joseba Irazu, `[i traduce singur romanele din eskuara `n castellano. Devine, `n scurt timp, cel mai cunoscut scriitor `n limba basc\, [i mai apoi al spa]iului hispanic, prin linia de demarca]ie `n parcursul literar de dup\ epoca franchist\. Romanul Obabakoak este un complex literar ordonat de o voce din text ce pare a purta un dialog continuu cu un cititor care trebuie s\ fie nzestrat cu luciditate [i un spirit ludic, pentru a putea readuce la acela[i nivel planurile textului. Cele 26 de povestiri (ce pot fi denumite cu u[urin]\ capitole ale unui roman ce se construie[te pe m\sur\ ce este citit) s`nt legate prin personaje al c\ror destin nu este niciodat\ ncheiat, tocmai pentru a deveni protagoni[ti `n povestirile ce vor urma. Inser]iile metafic]ionale prin care naratorul `[i construie[te propria teorie literar\, aplic`nd-o pe m\sur\ ce scrie romanul, s`nt integrate `ntr-un nucleu mitic care aduce cu suflul literar sud-american, la care se adaug\ mici intrigi poli]iste acoperite [i acestea de pove[ti despre triburi sau istorisiri din folclor. Memoria cultural\ revine, ca `n mai toate operele de tranzi]ie ale scriitorilor spanioli, [i `n textul lui Bernardo Atxaga, pentru a problematiza de data aceasta lipsa unui fundament lingvistic pe care autorii spa]iului }\rii Basce s\-[i construiasc\ oper\ literar\ comun\. Romanul atinge problema prin imaginea limbii eskuara, o limb\ aproape moart\, arid\, suger`nd prin inser]ia oniric\ necesitatea aducerii la realitate a unei limbi care nu poate supravie]ui `n absen]a unor scriitori care s\-i utilizeze resursele semantice `n operele literare. Atxaga atinge problematica plagiatului tratnd-o pe un ton ludic `ns\. Ofer\ o serie de reguli pe care un plagiator ar trebui s\ le respecte. Dac\ autori precum Robbe Grillet sau Faulkner s`nt exclu[i `n acest caz din cauza tehnicii narative pe care un plagiator nu o poate copia, Hemingway sau Dino Buzzati par a oferi materia necesar\, at`ta vreme c`t s`nt tradu[i `n limba plagiatorului [i, pe m\sur\ ce se scrie romanul cu pricina, s`nt inserate indicii care s\ trimit\ la autorul de baz\; strategia s-ar numi a-]i lua m\suri de precau]ie `n cazul `n care e[ti descoperit, pe l`ng\ o minim\ cunoa[tere a unor no]iuni de metaliteratur\, pentru a justifica facerea literaturii din literatur\ [i lipsa originalit\]ii ast\zi. Planul mitic al romanului este construit `n c`teva povestiri (Exposicin a la carta del cannigo Lizardi, Wei Lie Deshang. Fantasia on the Marco Polos theme), unde istorisirea este segmentat\, chestion`ndu-se `n acest fel validitatea textului original de la care naratorul spune c\ pleac\ scrisoarea incomplet\ a unui cleric. Subiectul scrisorii aduce `n mentalitatea occidental\ posibilitatea `n]elegerii unui act mitic. Dispari]ia unui copil `ntr-un sat spaniol coincide cu apari]ia unui cal alb pe care b\tr`nul [i `n]eleptul localit\]ii `l vede drept o metamorfozare a copilului. Mai mult, animalul are abilitatea de a vorbi doar `n prezen]a b\tr`nului, ceea ce adaug\ mitului construit `n prima parte sugestia senilit\]ii b\tr`nului. ~n acela[i dublu registru, `n care ludicul anuleaz\ gravitatea `n]elepciunii populare, este construit\ legenda [op`rlei pe spa]iul mai multor capitole (Jvenes y verdes, X e Y). Istorisirea are drept scop nu doar aducerea `n roman a unor pove[ti de leag\n sau mici avertiz\ri pentru copiii care vedeau `n [op`rl\ un element obscur [i o pedeaps\ `n cazul `n care nu respectau cuv`ntul p\rin]ilor, ci [i o form\ de interpretare a rolului literar [i social al unor asemenea pove[ti. Ultimul cuv`nt pe care `l caut\ naratorul pentru a-[i ncheia romanul r\m`ne incert, de vreme ce r\ul pe care `l f\cea [op`rla intrat\ `n urechile copiilor, [i anume aducerea la o stare de uitare [i demen]\, `l atinge [i pe narator. Planul mitic este substituit de povestea membrilor annamitos ai triburilor din `n spa]iul KiangSi. Lupta pentru putere, pentru succesiune devine planul de r\zbunare al unui copil f\cut servitor de c\petenia acestora, Aga Kubalai, dup\ ce p\rin]ii s`nt uci[i. ~ntr-un plan mai apropiat de `n]elegerea modern\, dou\ povestiri, Klaus Hanhn, Margarete y Heinrich, Gemelos, propun dou\ intrigi poli]iste, care ating `ns\ doar la suprafa]\ planul psihanalizei. Klaus Hahn `[i construie[te via]a pe sonoritatea vocii fratelui mort, Alexander, pe care o aude ne`ncetat [i care `l determin\ s\ omoare familia [efului unei b\nci. Spre final, cititorul va afla c\ vina este cea care face posibil acest dialog `ntre dou\ lumi, de vreme ce Klaus `[i ucisese fratele cu c`]iva ani `nainte. ~n acela[i registru, fratele geam\n preia identitatea surorii dup\ moartea acesteia [i `i continu\ destinul, `n ritmul sacadat al trenului ce revine `n fiecare sear\ [i care i-a cauzat acesteia moartea. ~n acest construct literar, `n care fiecare nou\ povestire comunic\ printr-un personaj sau o filozofie de via]\ cu o povestire anterioar\, Bernardo Atxaga readuce `n literatura contemporan\ povestea, mitul, f\r\ a abandona ceea ce reprezint\ noua direc]ie a autorilor spanioli de dup\ tranzi]ie, [i anume metafic]iunea. ~n profida multiplelor digresiuni teoretice cu rol de instruire a lectorului, dar [i de chestionare a problematicii originalit\]ii, a plagiatului, a perfec]iunii `n stil [i tehnic\, autorul spaniol transform\ o c\l\torie a doi prieteni spre casa unchiului `ntr-un periplu naratorial amintind de 1001 de nop]i. ~n cele din urm\, rostul unor `nt`mpl\ri din prima parte a romanului este aflat `n casa unchiului unde se povestesc alte `nt`mpl\ri [i unde e adunarea final\ a personajelor centrale. Ceea ce reu[e[te Bernardo Atxaga este aducerea `n prezentul cititorului a unui plan fic]ional expus chiar `n romanul Obabakoak, acela de a construi o cultur\ pe fundamentul limbii basce [i de a o integra `n spa]iul hispanic al\turi de romancierii contemporani care se desprind de realismul epocii franchiste pentru a chestiona adev\rul documentelor istorice [i a posibilit\]ii construirii unei memorii culturale.
Anamaria Blanaru este doctorand `n cadrul Departamentului de Studii Hispanice, Universitatea Konstanz, Germania.

Epitalamium
Taina vie]ii este `n conexiune to]i o v\d mul]i martori dar nimeni nu [tie ce [i cum s-a `nt`mplat dac\ stelele s-au `nt`lnit mai `nainte dac\ ei s-au `nt`lnit `mpotriva stelelor. De acum `nainte o stea a lor `i va conduce [i dou\ drumuri comune se vor uni `ntr-o cale comun\ pomul iubirii se va `mplini cu sevele proprii `n fiecare prim\var\ vom rena[te `n plante efervescente. Fiecare mister are ritualul lui fiecare foc `[i are lemnele lui iubirea `[i are nenum\ratele ei daruri nenumite nemurite.

N\scut toamna
pe cele dou\ ]\rmuri opuse ale oceanului ast\zi se face un leg\m`nt cu toamna Coleen [i Paul azi unirea e darul lor.

(traducere din limba polonez\ de Alina Savin)

www.timpul.ro

aprilie 2012

20

TIMPUL

Scriitori romni din Canada

Argumentul de autoritate
MIRCEA GHEORGHE
Azi e zi de colegiu redac]ional. Colaboratorii s-au a[ezat la masa lung\ prezidat\ de directorul magazinului lunar Mesagerul rom=nocanadian, fiecare cu c`te o foaie sau dou\ de h`rtie `n fa]\. Articolele pe care le vor discuta. Totul e bine [i frumos p`n\ c`nd o colaboratoare corpolent\ [i aferat\ d\ citire unui articol foarte sim]itor despre datoria poli]i[tilor de a fi buni patrio]i. {i cu digresiuni care dezvolt\ ideea c\ aidoma poli]i[tilor, to]i ar trebui s\ fim mai buni patrio]i. ~n felul acesta s-ar realiza o `nfr\]ire `ntre poporul suferind [i poli]ie. Directorul supune discu]iei generale articolul care s-a terminat pe o not\ patetic\ despre faptul c\ fiecare dintre noi are `n el m\car o p\rticic\ din sufletul unui poli]ist. Urmeaz\ c`teva opinii prudente, nici de laud\, nici de critic\. Nu se [tie dac\ articolul a pl\cut sau nu directorului [i colaboratorii ]in foarte mult s\ nu-l `ntristeze. Dactilografa, [i ea invitat\, democratic, `n colegiu, `n schimb are o r\t\cire. A uitat s\ fie prudent\ [i spune c\ articolul e sentimental, liric [i ridicol. Dup\ mine, e kitsch, zice ea, v\ rog s\ m\ scuza]i. O clip\ toat\ lumea tace impresionat\. Directorul tu[e[te `ncurcat. Apoi: Ai dreptate fat\ drag\, e sentimental [i nu merge. Nu e genul nostru. Ce faceee?!, strig\ ro[ie la fa]\ colaboratoarea trupe[\. E mai important\ opinia dactilografei dec`t opinia mea? Ea care n-are nici m\car studii superioare `ndr\zne[te s\ m\ critice pe mine, care am dou\ facult\]i?! lung\, nici foarte complicat\ [i era optimist\. To]i tinerii puteau s\ devin\ foarte creativi dac\ erau bine `ndruma]i. C`nd conferen]iara a t\cut, un participant din sal\ a observat c\ optimismul comunic\rii era exagerat. Nu to]i tinerii [i nu to]i oamenii pot fi creativi. Aptitudinea pentru crea]ie apare [i se pierde irevocabil, pentru cei mai mul]i oameni, `n copil\rie. {i a `nceput s\ dezvolte idei din teoriile pedagogice care `i d\deau dreptate: Piaget spune... Potrivit pedagogiei Montessori... Chiar dac\ Freinet admite... ~nc\ de la Kant se [tie... Colega mea `l asculta indignat\ [i s`s`ia ca s\-[i exprime dezacordul. Dar c`nd comentatorul a continuat cu un alt subiect care `ncepea cu cuvintele dialectica lui Socrate, at`t de subtil\... n-a mai putut suporta. Mai ales c\ g\sise r\spunsul cu care-l `nfunda: Ce v\ tot `nv`rti]i printre g`nditorii \[tia ideali[ti? {i dialectica lui Socrate, pardon! adev\rata dialectic\ este dialectica marxist-leninist\. {i dac\ nu v\ convine concluzia mea, citi]i v\ rog Sc`nteia care sus]ine acela[i lucru. Dac\ organul Partidului gre[e[te, atunci, de acord, gre[esc [i eu!

Corina
Era o dup\-amiaz\ de iarn\, ningea des [i dincolo de geam, pe strad\, vedeam ma[inile aproape `mpotmolite `n z\pad\. Dar `n redac]ie era cald, era bine [i `n plus aveam un musafir. Omul din fa]a noastr\, venit de c`teva minute, `ncepuse s\ ne povesteasc\.

***
~n urm\ cu c`]iva ani aveam o prieten\ de familie, Corina, cu care ne `n]elegeam foarte bine, [i eu [i so]ia mea, Angela. Dar, din p\cate, `mprejur\ri dincolo de voin]a [i de limitele noastre omene[ti au f\cut la un moment dat ca prietenia noastr\ s\ se rup\. Nu ne-am mai v\zut c`]iva ani, timp `n care ne-am mul]umit cu ve[tile pe care le puteam avea unii despre al]ii, de la prieteni comuni. Dar printre ve[tile acestea nu am aflat una esen]ial\: fosta noastr\ prieten\ se `mboln\vise grav. {i `nt`mplarea, sau poate bunul Dumnezeu, a f\cut s\ ne re`nt`lnim [i s\ reluam rela]iile de mult `ntrerupte. O reg\seam pe Corina, a[a cum o [tiam dintotdeauna: inteligent\, vesel\, curioas\, risipitoare, lacom\ s\ tr\iasc\ totul indiferent cum, s\rac\, dar vis`nd la o opulen]\ imposibil\. {i, de asemenea, plin\ de contradic]ii. Doamne c`t de repede trecea de la un fel de a g`ndi la altul opus, uneori `n aceea[i fraz\! Casa ei era ornat\ de tablouri [i statuete, de obiecte de art\ modeste, dar de bun gust [i cump\rate cu eforturi eroice. {tiam din anii dinainte c\ avea o fiic\ `n Rom=nia c\reia `i trimitea aproape `n fiecare lun\ c`teva sute de dolari din salariul ei modest de infirmier\ `ntr-o cas\ de b\tr`ni. Pe vremea aceea, cunoscuse `ndeaproape toat\ nefericirea oamenilor bolnavi, afla]i la sf`r[itul vie]ii, angoasele, neputin]ele, dec\derea, mizeria fiziologic\, vulnerabilitatea [i singur\tatea lor. Ne vorbea uneori despre ei, despre vie]ile lor dinainte, ur`te sau frumoase, cu un fel de deta[are care ne p\rea pu]in cinic\. Lua lucrurile ca atare, nu-i iubea [i nu-i detesta pe b\tr`nii de care se ocupa. C`nd r\m`neam singuri, dup\ plecarea ei, ne spuneam c\ avea o fire tare. Credeam c\ e vorba de o lips\ de sensibilitate, necesar\ `n meseria ei dur\. Acum, ani de zile mai t`rziu, nu mai era infirmier\. Era v`nz\toare `ntr-un mic [i elegant magazin de `mbr\c\minte de pe o arter\ animat\ a Montrealului. Patroana ]inea la ea ca la o prieten\ bolnav\ dar pu]in cam tr\znit\. Fusese o vreme managerul magazinului, `[i adusese fiica `n Canada [i se `mboln\vise. Cancer la s`n, plus o hepatit\ care f\cea, `i spuseser\ doctorii, cancerul inoperabil Am reluat, cum am spus, rela]iile. C`nd am rev\zut-o prima oar\, venind de afar\ cu Angela retr\iau `mpreun\ una dintre bucuriile de alt\dat\, umblau prin magazinele de tot felul, f\r\ s\ cumpere mare lucru, mai mult s\ priveasc\ [i s\ descopere nout\]ile, am `ntrebat-o cu un fel de sfial\: Ce faci Corina? A r`s bine dispus\: Bine, m\ bucur ca te v\d, ce s\ fac? Bine. Apoi fiindc\ aveam probabil o figur\ u[or `ncurcat\: Te g`nde[ti la boal\? Doctorii mi-au spus c\ mor `ntr-un an. Aiurea! S\ vezi tu ce ]eap\ o s\ le trag! Pe urm\, totu[i cu o und\ de gravitate: R\u e c\ nu po]i s\-]i mai faci planuri pe termen lung. Dar o s\ v\d eu ce se mai `nt`mpl\. {i am trecut apoi, a[ez`ndu-ne la mas\, la alte subiecte. Ea, mai ales, era foarte volubil\ [i mul]umit\ c\ s`ntem din nou `mpreun\. Vorbea despre fata ei care nu-[i g\sea nici un rost [i nici prieteni buni nu avea, era `ngrijorat\ c\ s-ar putea apuca de droguri, pe urm\ despre colegele de serviciu, despre filmele pe care le v\zuse de c`nd nu mai vorbisem, despre c\r]i, despre r\zboiul din Irak, despre prieteni comuni, despre Rom=nia despre toate, nici un cuv`nt despre boal\ [i suferin]\. Aflasem totu[i c\ avea dureri mari [i c\ trebuia sa ia de dou\trei ori pe zi sedative foarte puternice. Corina a fost de atunci prezent\ `n casa noastr\ de dou\-trei ori pe s\pt\m`n\. Am s\rb\torit `mpreun\ aniversari, zile de Cr\ciun, ne-am bucurat `mpreun\ ori de c`te ori aveam un motiv cat de mic s\ ne sim]im bine, am

***
Prietenul nostru l-a apucat pe Dumnezeu de-un picior `n anul al doilea de facultate. Dumnezeu a ap\rut sub chipul unui conferen]iar care `n via]a extra-universitar\ era diplomat [i viitor ministru. Prietenul era un student foarte bun, la sesiunile din anul `nt`i avea zece pe linie. Numai doi din dou\ sute cincizeci erau la fel de buni ca el. {i la un examen cu conferen]iarul pe care prietenul nostru l-a luat cu acela[i brio, dintr-o vorb\ `n alta, ca de la profesor la student, a ]`[nit la suprafa]\ un am\nunt surprinz\tor: tat\l prietenului nostru fusese coleg de facultate cu conferen]iarul! Pl\cut\ coinciden]\ a zis conferen]iarul. Salut\ri tat\lui dumitale de la Bebe. O s\-[i aduc\ aminte de mine, s`nt sigur. Prietenul nostru a continuat s\ studieze cu aceea[i d\ruire [i cu acela[i succes. Competi]ia cu ceilal]i doi aidoma lui era cr`ncen\, dar spectaculoas\. Noi, \ilal]i, eram `n pluton, ne uitam la ei cu admira]ie [i pariam ba pe unul ba pe altul, c\ or s\ c`[tige. {i iat\, la sf`r[itul sesiunii din anul al doilea, conferen]iarul-diplomat a primit din partea unei universit\]i germane o burs\ ce trebuia acordat\ unui t`n\r merituos [i cu mari aptitudini pentru studiu. Cui putea acorda conferen]iarul bursa nem]easc\ de un an dac\ nu prietenului nostru, fiul excep]ional al fostului s\u coleg de facultate? Era scris `n stele s\ fie a[a [i nu altfel. Anul a trecut, eram acum `n anul al patrulea [i prietenul s-a `ntors de la Heidelberg. Era un alt om. Prosper, ro[u `n obraz, vesel, vorb\re], colegele noastre frumoase `l m`ncau din ochi. ~ntr-o zi, ne-am dus cu to]ii la un restaurant. Odat\ pe lun\ era un ritual, mergeam la restaurantul Moldova, vestit pentru fleici [i m\duvioare. {i acolo, `ntre dou\ fripturi [i c`teva pahare de vin, s-a `ncins o discu]ie studen]easc\. Cu patos, cu strig\te [i r`s, cu ironie. Nu, nu eram `nc\ la vremea c`nd se cuvenea s\ fim impresiona]i de prezen]a unui mare om `ntre noi [i s\-l ascult\m smeri]i, f\r\ s\ cr`cnim. {i eram, de bun\ seam\, [i invidio[i. Prietenul nostru spunea una, spunea alta, era categoric [i f\cea cu ochiul la colege, a[a c\ ne venea tot timpul s\-l contrazicem, poate a[a, de-ai dracului, ca s\-i stric\m cheful. Dar mai abitir dec`t to]i, `l contrazicea unul dintre concuren]ii lui r\ma[i `n ]ar\. O dat\, de dou\ ori, de trei ori [i iar [i iar. {i c`nd i s-a p\rut, la o remarc\ sclipitoare a concurentului, c\ nu are ce r\spunde, [i c`nd ne-a v\zut [i pe noi, c\r\cuda, c\ ne bucur\m de `ncurc\tura lui, prietenul nostru a s\rit `n picioare, aproape s\ d\r`me masa. C\ devenise [i cam gras: B\ pr\p\di]ilor, v\ pune]i voi cu mine? Cine s`nte]i voi, m\? Ni[te nulit\]i! Ni[te nimeni! Dar eu s`nt crem\, m\, eu s`nt elit\. C`]i rom=ni ajung, m\, s\ studieze la Heidelberg?

***
S`ntem aduna]i mai mul]i la o mic\ petrecere de familie. Printre noi, invitat de onoare, se afl\ [i un domn Yvon Mallet, vicepre[edinte al unei mari firme de avia]ie din Quebec [i totodat\ cumnat cu gazda, c\ci so]iile lor s`nt surori. Gazda, domnul Radu Panaite, este un ins volubil [i cu opinii clare despre tot ce mi[c\ [i zboar\. El este contabil la o [coal\. Acum are o p\rere despre economia japonez\. Bun\ sau rea, nu are importan]\. Domnul Yvon Mallet `l prive[te cu `ng\duin]\ [i `l contrazice politicos, dar ferm. Domnul Radu Panaite este la fel de politicos, dar ]ine la opinia lui. Aduce `n discu]ie un reportaj v\zut de cur`nd la televizor. Domnul Yvon Mallet spune c\ reportajul e o prostie. Domnul Radu Panaite spune c\ nu, nu e o prostie. Domnul Yvon Mallet bea nervos din paharul cu vin din fa]a sa. Ba e o prostie, ziaristul nu a vorbit cu cine trebuie. Ba a vorbit cu cine trebuie, a vorbit cu un japonez, doamne iart\-m\, zice domnul Radu Panaite. Japonezii [tiu mai bine dec`t noi cum e la ei. Nu putem discuta subiectul \sta, zice domnul Yvon Mallet. Hai s\ vorbim despre altceva! Toat\ lumea a ascultat scurta polemic\ a celor doi cu mult\ `ncordare. Mai to]i ]inem cu domnul Panaite. Spun mai to]i [i nu to]i fiindc\ doamna Olimpia Mallet, so]ia vicepre[edintelui s-a solidarizat cu so]ul [i este neagr\ la fa]\ de sup\rare. {i fiindc\ i se pare c\ domnul Radu Panaite are un aer triumf\tor, pune lucrurile la punct, pe rom=ne[te: Drag\ Radule cum po]i tu, un am\r`t de contabil pl\tit cu 30 de dolari pe or\, s\-l contrazici pe b\rbatu-meu care c`[tig\ 500?

***
Cu mul]i ani `n urm\ o coleg\ vestit\ `ntre noi pentru sentimentele ei anticomuniste [i ce proba mai bine aceste sentimente dec`t faptul c\ nu era membr\ de partid? a participat cu o comunicare la un simpozion pe o tem\ oarecare. Cred c\ era vorba despre creativitatea la adolescen]i. Nu era mult\ lume la simpozionul acela care se ]inea `ntr-o bibliotec\, s\ fi fost zece sau cincisprezece persoane, eram ca `ntre prieteni. Comunicarea nu era nici foarte

primit `mpreuna al]i prieteni. Avea m`inile din ce `n ce mai umflate, fa]a tot mai devastat\ de o suferin]\ pe care prietena noastr\ o ascundea fa]\ de to]i. C`nd cineva aducea vorba despre boal\, ea intra `n discu]ie firesc, f\r\ s\ fie st`njenit\ dar [i f\r\ interesul unui bolnav obsedat de ce i se `nt`mpl\. Re`ncepuse [edin]ele de chimioterapie, p\rul `i c\zuse [i purta peruc\. F\ceam fotografii, zeci de fotografii. Uneori, c`nd eram mai mul]i [i discu]ia era mai animat\, o vedeam c\ se retr\gea `ncet `ntr-un fotoliu. C`teodat\, parc\ `i trecea un nor pe fa]\, se ridica `ncet, se ducea la baie [i se `nchidea acolo pentru c`teva minute. {tiam c\ `[i lua fiola de morfin\ f\r\ de care nu mai putea s\ reziste. Dup\ [edin]ele de chimioterapie, a fost avertizat\, c\ mai are de tr\it [ase luni. S-a `nscris `ntr-un program-pilot. Cobai. Alte [anse n-am, ne spusese ea lini[tit\. Poate s`nt norocoas\. A durat via]a asta care se putea termina `n fiecare clip\ aproape trei ani. Doctorii erau contraria]i, toate pronosticurile lor pesimiste nu se adeveriser\. Corina se ]inuse de cuv`nt, le tr\sese o ]eap\ {i brusc, `ntr-o zi, telefoanele ei cotidiene au `ncetat. N-a mai ap\rut nici la magazinul unde lucra [i care se afla la c`teva zeci de metri de blocul nostru. Dup\ dou\ zile, Angela a c\utat-o la telefon, acas\. Da, i-a spus Corina, se sim]ise r\u, de aceea nu mai telefonase. Ne-am dus la ea, s-o vedem de[i de c`nd redevenisem prieteni ne spusese c\ se sim]ea st`njenit\ s\ mai primeasc\ vizite. Dar eram `n ajun de Cr\ciun [i ne-am g`ndit c\-i face bine s\ vad\ c\ n-o uitam de s\rb\tori. Apartamentul ei micu] era curat ca un pahar. Era singur\. Ne-a povestit. C\zuse `n z\pad\ [i nu mai avusese putere s\ se ridice. Era cu fata ei [i au ajuns la urgen]\. Deocamdat\, nu mai mergea la serviciu. Dar cine [tie ? Poate m\ fac bine. Doctorii mi-au spus c\ am ap\ la pl\m`ni, nu [tiu ce-o fi asta. O sa caut pe Internet s\ v\d despre ce e vorba. La plecare, ne-a condus p`n\ la u[\ [i a avut pentru prima dat\ un accent dramatic: Mul]umesc c\ a]i venit, petrecere frumoas\ disear\ [i nu uita]i s\ v\ bucura]i de fiecare clip\! De o s\pt\m`n\ Corina nu mai e nici acas\. E la spital. N-a mai putut `ndura, a trebuit p`n\ la urm\ totu[i s\ se interneze. Angela s-a dus s-o vad\ ieri. Prietena noastr\ era acum mai istovit\ ca niciodat\, dar tot curajoas\. Au r`s. Au vorbit iar despre o mul]ime de m\run]i[uri. Pe urm\, `n treac\t, Corina i-a spus c\ a avut dureri mari. Angela i-a spus tot `n treac\t c\ ea, Corina, ne lipse[te mult. Au vorbit iar m\run]i[uri. {i spre sf`r[itul vizitei: Vezi Angela, aici toat\ lumea e bolnav\ ca mine. Eu nu m\ mai `ntorc acas\. Ai s\ vezi tu ce frumos o s\ fac eu aici, `n rezerva asta. O s\-mi aduc ni[te lucruri frumoase de care m\ simt ata[at\, o s\ fac aici col]ul meu, ai s\ vezi. Toat\ lumea din spital o s\ fie mul]umit\. Aici au grij\ de mine. Asta-i via]a. Acas\ nu m\ mai descurc singur\, iar fiic\-mea e mai mult plecat\, le are [i ea pe-ale ei, s\raca Asear\, c`nd am ajuns acas\, i-am telefonat Angelei pe celular: S`nt la spital, cu Corina, mi-a zis, st\m de vorb\ afar\, la intrare. Schimb\ [i tu c`teva cuvinte cu ea. Ce faci Corina, nu v\ e frig ? Nu, deloc, e bine. Ninge frumos [i aerul e bun. S`nt fericit\ c\ exist. Tu ce faci? Omul s-a ridicat obosit de pe scaun: Asta-i tot, a zis [i a dat m`na cu noi, `nainte de a ie[i. Trec s-o v\d, m\ `nt`lnesc cu Angela la spital peste o jum\tate de or\. *** L-am c\utat pe omul acela peste o s\pt\m`n\ la telefon. Mi-a r\spuns so]ia lui, Angela. I-am spus cine s`nt [i i-am cerut ve[ti despre Corina. Murise cu trei zile `n urm\.
www.timpul.ro

aprilie 2012

Vitraliu

TIMPUL

21

Pe urmele lui Himerus Alter

VASILE BAGHIU
Drumurile pe care am mers `n ultimul timp prin Europa pe urmele personajului meu Himerus Alter, cel care spune despre mine c\ a[ fi personajul lui m-au dus din nou, din var\ p`n\ `n preajma Cr\ciunului de anul trecut, pentru a treia oar\, `n ]ara cantoanelor. La Winterthur, o localitate cam de m\rimea ora[ului Piatra Neam], la 25 de kilometri de Zrich. Centrul reziden]ial `n care mi-am petrecut zilele [i nop]ile ca oaspete a fost Villa Struli, o cas\ imens\, cu etaj [i mansarde, cu bistro la parter, cu o gr\din\ cu gazon tuns [i [ezlonguri, o gr\din\ care poate s\ te fac\ s\ te sim]i ca `ntr-un film cu arti[ti [i scriitori de felul celor despre care afli numai prin romane, biografii sau vie]i roman]ate. Invitat `n aceast\ oaz\ de umbr\ [i verdea]\ `n plin centru al ora[ului, aspira]iile mele spre statutul de scriitor profesionist care tr\ie[te din scris [i pe care nu le-am pierdut nici acum dup\ mai bine de zece volume publicate au fost `mplinite m\car pentru cele [ase luni petrecute acolo. Un apartament foarte larg [i luminos, cu trei `nc\peri, cu o teras\ imens\ pe care po]i ie[i la cafea, la umbra mesteac\nului [i a bradului dinspre apus. Plus oamenii din cas\, ca s\ zic a[a, cei din staff-ul funda]iei, doamnele Annelise Schmidt (directoarea centrului), Gabriele Huggenberg, Rosmarie Boschetti, cuplul Ruth [i Roger Girod (pre[edintele Funda]iei Sulzberg), {tefan Trzoska. Nu-mi puteam permite s\ ratez [ansa scrierii unui roman. Am fost preocupat s\ fac `n a[a fel `nc`t s\ `naintez `n fiecare zi `n lumea romanului meu, s\ scriu `n fiecare diminea]\, p`n\ la orele amiezii sau chiar [i mai `ncolo, cele patru sau cinci pagini de computer c`te `mi propuneam. M-am confruntam `n primul r`nd cu acel caracter necesar despre care vorbe[te Mario Vargas Llosa `n Scrisori c\tre un t`n\r romancier [i care const\ `n potrivirea pove[tii cu felul `n care este povestit\, `n a[a fel `nc`t scrierea s\ devin\ conving\toare. A fi conving\tor nu este a[adar o chestiune de sinceritate `n sens comun, ci una de potrivire `ntre fond [i form\, a[a cum parc\ ne spunea c`ndva chiar dac\ un pic diferit [i al nostru Maiorescu. Am scris un roman. Am scris `n fiecare zi, dup\ program, cam [apte sau opt ore, cel pu]in cinci pagini de m`n\, plus transcrierea pe computer [i corecturile. Disciplina pe care `ncerc s-o deprind din aceste medii germane prin care tot am umblat `n ultimii zece ani este, cum bine [tiu cei care [tiu, o condi]ie a scrierii prozei. Odat\ am citit undeva c\ Thomas Mann a scris toat\ via]a cel pu]in dou\ pagini zilnic, absolut `n fiecare zi, chiar [i `n zilele lui aniversare. Am fost foarte impresionat de acest detaliu al vie]ii lui, iar de o vreme `ncoace `ncerc [i eu s\ m\ ]in de acest model uria[. Acolo la Winterthur am dep\[it norma de dou\ pagini, dac\ `mi pot permite s\ `ncerc o glum\, pentru c\ eram sigur c\ nu voi avea aceste condi]ii toat\ via]a [i c\ va trebui s\ profit, dac\ pot spune a[a, de acel timp [i acele condi]ii. Chiar ar trebui reconsiderat\ m\ g`ndesc ideea de disciplin\ [i la noi `n Rom=nia, ca metod\ eficient\ `n munc\ [i `n via]\, dac\ a fost vreodat\ apreciat\. ~n [coli ar prinde foarte bine, s`nt sigur ~n acela[i timp cu mine, la Villa Struli mai locuiau o artist\ din Japonia, Sayumi Fukushima, care lucra c`te o lun\ `ntreag\ de diminea]a p`n\ seara la petalele unei singure flori, [i un compozitor italian, Willi Merz, care ne-a propus o sear\ de muzic\ sofisticat\, stranie, poetic\. Din octombrie, dup\ plecarea pictori]ei japoneze, avea s\ vin\ [i un scriitor din Lituania, Sergey Moreino, p\tima[ `n modul lui de a-[i exprima ideile, un om cu care am f\cut un film documentar cu aparatul meu foto, rudimentar, plimb`ndu-ne pur [i simplu prin ora[, vorbind, iar eu ]in`nd mereu camera cu m`na `ntins\ `n fa]\ [i `n lateral, spre mirarea trec\torilor. Filmul a st`rnit senza]ie `n ultima sear\ a [ederii mele acolo, la cina de desp\r]ire, la care m-am sim]it regizor [i actor, nu poet [i scriitor.
www.timpul.ro

S\pt\m`nal aveam o `nt`lnire la o cafea cu staff-ul acelui program `n gr\dina superb\ a vilei sau, dac\ ploua, `n bistroul mai mereu plin de oaspe]i care luau masa sau st\teau pur [i simplu la o cafea. Vorbeam un pic despre proiectele noastre `n lucru, dar era o `nt`lnire informal\, cum nimic nu era rigid `n comunicarea dintre oameni acolo, o `nt`lnire de dialog [i socializare. De altfel, cel mai greu de suportat `n astfel de reziden]e s`nt singur\tatea, dorul de cei dragi [i quasi-absen]a comunic\rii. Noroc c\ au putut veni la mine pentru c`teva s\pt\m`ni [i cei dragi ai mei, so]ia [i copiii. ~n unele reziden]e arti[tii se `nt`lnesc, iau masa `mpreun\, merg la cump\r\turi, fac plimb\ri. ~n altele, fiecare st\ `n apartamentul lui, `n izolare. Am cunoscut `n peregrin\rile mele prin Europa ambele situa]ii. Depinde [i de firea fiec\ruia, bine`n]eles. Oricum ar fi `ns\, dac\ ai de lucru, dac\ scrii `n fiecare zi, dac\ ai un proiect serios, nimic nu mai conteaz\. Timpul trece altfel c`nd lucrezi. Iar eu am lucrat. Am scris. A trebuit s\ duc o b\t\lie numai de mine [tiut\, `n t\cere [i singur\tate. ~ns\ nu acas\ la mine, cum ar fi trebuit, ci `ntre str\ini. ~nc\ m\ `ntreb [i eu ca at`]ia al]ii, poate de ce trebuie s\ ne c\ut\m calea [i rostul prin lumile str\in\t\]ii? ~ntrebarea va r\m`ne ve[nic f\r\ un r\spuns, de[i fiecare dintre noi `l cunoa[tem de la muncitorul onest, care `[i c`[tig\ p`inea necesar\ familiei adun`nd zilnic [i cu mult\ trud\ recolte de pe c`mpii [i de prin ferme str\ine, p`n\ la studentul, artistul, cercet\torul [i scriitorul care `[i iau lumea `n cap pentru c\ simt c\ nu pot r\zbi acas\ de at`ta mediocritate sus-pus\ [i dezinteres pentru valoare. ~ntr-un ziar de la noi, `n perioada reziden]ei mele elve]iene, redactorul un om de bun\ credin]\, s`nt convins g\sise s\ pun\ ca titlu unui articol, `n care se vorbea despre prezen]a mea acolo la Winterthur [i despre c\l\toriile [i bursele pe care le-am avut prin Europa `n ultimii ani, ceva de genul scriitorul care caut\ inspira]ia `n str\in\tate. Departe de mine orice repro[. St\team numai [i m\ g`ndeam. M\ g`ndesc [i acum. Oare inspira]ia `mi lipse[te mie? Oare nu g\sesc eu inspira]ie `n ]ar\ [i de aceea o caut `n str\in\tate? Iar aceast\ c\utare [i plecare `mi este ea a[a de la `ndem`n\ `nc`t s\ plec pur [i simplu `n Occident c`nd am chef sau s`nt `n pan\ de inspira]ie. Nu. Ceea ce `mi lipse[te `n ]ar\ s`nt fire[te condi]iile de scris, care `nseamn\ confort omenesc pentru mine [i pentru familia mea. Aten]ie, nu lux, ci confort! Aceasta `nseamn\ `n situa]ia de salariat s\ ai ce m`nca [i s\ po]i s\-]i pl\te[ti [i ratele la banc\ [i toate facturile f\r\ s\ tremuri c\ luna viitoare, din cauza diferen]elor de curs monetar, nu vei mai reu[i [i `]i vor lua poate casa pus\ garan]ie, s\ po]i s\-]i sus]ii copii la ni[te studii normale la o universitate normal\ [i s\ po]i pleca dou\ s\pt\m`ni `n concediu f\r\ s\ trebuiasc\ s\ faci alt `mprumut. Astea ca lucruri de baz\. ~n plus, mai trebuie ca `n mediile literare s\ g\se[ti o atmosfer\ `ncurajatoare, oameni plini de bun\voin]\, gata s\ te ajute, lipsi]i de invidie [i cu mult, mult caracter. Exist\ [i astfel de oameni, dar s`nt pu]ini, s`nt marginaliza]i, nu ei au p`inea [i cu]itul, din p\cate. Nu, nu inspira]ia `mi lipse[te `n ]ar\. Nu plec eu departe de familie numai a[a, pentru un moft de scriitor, cum ar veni, de dragul inspira]iei. Sigur am [i eu defecte, `ns\ iresponsabilitatea nu se afl\ printre ele. Inspira]ia nu mi-a lipsit nici `n cele mai grele perioade, c`nd scriam pe unde se nimerea, prin medii de tot felul. ~mi lipsesc condi]iile. Posibilitatea de a cump\ra o carte f\r\ s\ pun `n balan]\ cheltuielile de subzisten]\ [i alte priorit\]i, de a vedea un spectacol f\r\ s\ trebuiasc\ s\ fac sacrificii, de a face o c\l\torie la Bucure[ti sau la Cluj f\r\ ca aceasta s\ `nsemne un grav dezechilibru financiar. Apoi, dac\ ar fi a[a de simplu s\ pleci s\ cau]i inspira]ia `n str\in\tate c`nd sim]i c\ te plictise[ti sau mai [tiu eu pentru ce alt motiv fantezist, ai vedea numai scriitori `n vilegiatur\ prin reziden]ele Europei. Lucrurile nu se `n-

t`mpl\ `ns\ a[a, pentru c\ `n spatele acestor c\l\torii se afl\ nelini[te [i zbucium, un efort nu tocmai obi[nuit, o suferin]\ a `nstr\in\rii. {i mai presus de toate se afl\ o ofert\ a condi]iilor care lipsesc `n ]ar\, f\cut\ `n baza unei selec]ii. Noi c\ut\m pe acolo pe afar\ pre]uirea adev\rat\, care `nseamn\ condi]ii normale de lucru. Eu unul o g\sesc mereu `n aceste reziden]e, cum a fost [i aceea de la Villa Struli din Winterthur, o pre]uire simpl\ [i eficient\, `n stilul nem]esc cunoscut, f\r\ vorbe multe [i sentimentalisme, f\r\ dubii. Odat\ rezolvate condi]iile, inspira]ia devine strict o chestiune personal\ de tehnic\ literar\. Simpla plimbare pe str\zi cu arhitectur\ veche [i diversitate uman\ halucinant\ poate chema inspira]ia. Intrarea `ntr-un muzeu unde dai nas `n nas cu Van Gogh, Picasso sau Renoir este [i ea o metod\ de `mbun\t\]ire a tehnicii. S`nt multe de spus despre minunile adunate acolo, dar `mi face pl\cere s\ amintesc `n primul r`nd un moment special, `nt`mplat `n ziua `n care am vizitat Oskar Rheinhart Museum am Rmerholz. Am v\zut acolo, `ntre alte capodopere, dou\ lucr\ri de la 1889 ale lui Van Ghogh, care pe mine m-au impresionat `ntotdeauna, pentru c\ au leg\tur\ cu lumea poeziei mele. Este vorba despre Curtea interioar\ a spitalului din Arles [i Sala de tratamente a spitalului din Arles, pe care mi le-a[ dori una pe coperta unei noi edi]ii a romanului Ospiciul [i alta pe coperta unei antologii viitoare din poeziile mele. Vise de scriitor Timpul meu acolo era, cum am spus, mai mult de jum\tate dedicat scrisului la noul roman, o munc\ deloc u[oar\, care presupune r\bdare, rezisten]\ fizic\, putere de concentrare, st\ruin]\, cafea [i c`t mai pu]ine griji. ~ns\ dup\ munca de zi cu zi la scris, este pl\cut s\ intri `ntr-un muzeu. Devenisem un client al muzeelor. A[a am ajuns [i la Muzeul Fotografiei, unde am putut admira trei expozi]ii. ~n primul r`nd, expozi]ia Alles wird besser (Lucrurile vor merge mai bine) de Hans Steiner, un jurnalist fotograf elve]ian (1907-1962) care [i-a publicat o bun\ parte din lucr\ri `n anii treizeci, `n timpul r\zboiului [i `nc\ o vreme dup\ r\zboi [i care lucru absolut admirabil! [i-a pus `n ordine spre sf`r[itul vie]ii `ntreaga arhiv\ de aproximativ o sut\ de mii de imagini, o bog\]ie, artistic\ [i documentar\. Mi-a atras aten]ia lucrarea care d\ [i titlul expozi]iei (de altfel, Steiner are [i talentul special de a da titluri potrivite, poetice, fotografiilor, ca un autentic om de pres\), `n care membrii unui club elve]ian de alpinism echipa]i adecvat, lega]i cu fr`nghii, `ntre altele purt`nd acel tip de ochelari rotunzi care dau marca epocii se uit\ to]i, undeva `n zare, `nspre st`nga lor, cu `ncredere deplin\ c\ vor reu[i. De asemenea, o imagine din 1941, cu echipele de fotbal ale Germaniei [i Elve]iei aliniate la `nceputul partidei, `n care nem]ii salut\ cu m`inile `ntinse, iar elve]ienii stau solemn, sportiv, cu m`inile pe l`ng\ corp. ~n fine, o secven]\ cu Churchill vizit`nd `n 1946 Elve]ia,

salut`nd cu p\l\ria mul]imea, din ma[ina descoperit\, cu ve[nicul trabuc `n gur\, z`mbitor. Iar imaginile cu copiii refugia]i din timpul r\zboiului s`nt iar\[i pline de o `nc\rc\tur\ emo]ional\ care parc\ devine mai grea pe m\sur\ ce timpul se adaug\, mai mult [i mai mult. Din aceea[i epoc\ [i chiar [i mai dinainte, din anii dou\zeci, dar [i din r\zboi [i de dup\ r\zboi, din fostul spa]iu sovietic, c`teva s\li ale muzeului g\zduiau lucr\ri fotografice ale lui Alexander Rodschenko, un reprezentant al avangardei ruse de la `nceputul secolului dou\zeci, constructivist, inventator de tehnici `n domeniu, promotor al tehnicii abstracte a colajului, al tehnicii unghiurilor diferite asupra aceluia[i subiect, `n fine, director al unei direc]ii a muzeelor `n primul guvern bol[evic. Imaginile lui m-au dus `n terifian]ii ani ai Gulagului, cu amestecul lor de propagand\ g\l\gioas\ [i suferin]\ atroce, cu Pia]a Ro[ie [i par\zile ei, grandioase `n ansamblu [i jalnice c`nd te ui]i pe fe]ele participan]ilor, cu pionierele cu cravata `n v`nt, cu fanfare c`nt`nd `n marginea [antierului nu [tiu c\rui canal imens care se s\pa cu t`rn\copul, lopata [i vie]i de oameni, cu toat\ panoplia de simboluri ale unui timp ce s-a rev\rsat cu otrava lui [i peste noi rom=nii. Remarcabile portretele pe care i le-a f\cut lui Maiakovski, dar [i lui Sev[cenko sau lui Tretiakov. ~n sf`r[it, am v\zut [i expozi]ia artistului chinez Ai Weiwei (n. 1957), un om al timpului nostru, arhitect, sculptor, fotograf, blogger, critic de art\, un vehement critic al realit\]ilor sociale din China [i din lume. Fiul poetului Ai Qing, artistul era arestat atunci, din nefericire, fiind considerat un provocator (de[i fusese desemnat s\ lucreze `n echipa pentru proiectul Stadionului Na]ional Olimpic din Beijing), iar faptul pe care lumea liber\ `l depl`ngea [i `mpotriva c\ruia protesta s-a `nt`mplat chiar `n zilele deschiderii acolo a acestei expozi]ii. Lucr\rile lui privesc demol\rile din China, `n care vechiul este dat la o parte f\r\ mil\, `n care pentru construirea unor zg`rie-nori, mo[tenirea cultural\ pe care o con]in cl\dirile vechi nu conteaz\, `n care nici vie]ile oamenilor nu conteaz\ absolut deloc. De asemenea, seria de fotografii cu oameni simpli poz`nd `n acela[i loc pune foarte elocvent [i expresiv problema identit\]ii `n lumea de azi. Este abordat\ [i chestiunea consumerismului din Occident, a `nstr\in\rii pe care lumea de azi o induce omului. Ceea ce demonstreaz\ c\ `n fiecare moment [i `n absolut orice tip de societate, acum [i mereu, este nevoie de o privire [i o voce cum s`nt acelea ale acestui artist complex, profund implicat, prin arta sa, `n realitatea epocii. Un artist care deopotriv\ prin atitudine [i prin oper\ ne for]eaz\ s\ refacem schemele noastre de g`ndire influen]ate de cli[ee `n care cel mai adesea ne place s\ r\m`nem toat\ via]a. Via]a noastr\ poate ar\ta uneori ca un muzeu, iar un muzeu poate con]ine `n el mai mult\ via]\ dec`t via]a noastr\ cea de toate zilele.

aprilie 2012

22
(L)ATITUDINI

TIMPUL

Labirint

~n slujba cet\]eanului
CONSTANTIN ARCU
~n anii din urm\, `n nomenclatorul func]iilor din Rom=nia s-a introdus [i aceea de administrator public. Ideea era c\ un asemenea administrator ar fi un factor de eficientizare a managementului la nivel local. ~n mod normal, o func]ie public\ necesar\ organismului social nu ar trebui s\ fie resim]it\ ca o povar\ de c\tre cet\]eni. Cum un organ s\n\tos din corpul omenesc `[i face treaba f\r\ s\-[i semnaleze prezen]a `n fiecare moment, `n societ\]ile cu adev\rat democratice, o func]ie se integreaz\ nevoilor sociale pentru care a fost creat\ [i nu intervine arbitrar `n via]a omului. Func]ia este instituit\ `n interesul omului, nu `mpotriva lui. Dar conteaz\ [i cine ocup\ temporar acel scaun. Func]ia de administrator public al jude]ului Suceava este de]inut\ de c`tva timp de o anume doamn\ Vasilciuc. Cum st\ bine unui om apropiat partidului de la putere, doamna Irina Vasilciuc a defilat de una singur\ [i plin\ de voio[ie prin probele concursului pe care [i l-a adjudecat cu media 10. Conducerea jude]ului informa publicul c\ administratorul public urmeaz\ s\ aib\ ca atribu]ii cre[terea gradului de absorb]ie a fondurilor europene [i urm\rirea investi]iilor realizate din aceste fonduri. Se justifica astfel un salariu indecent de vreo 5000 euro pe lun\ (sum\ vehiculat\ prin presa sucevean\). Nu [tiu ce fonduri europene capteaz\ sorbul acestei func]ii b\noase [i cum s`nt utilizate ele sub `n]eleapta diriguire a doamnei Vasilciuc, eu `ns\ m\ lovesc de un abuz inadmisibil pe care l-a s\v`r[it de cur`nd. Nu cunosc exact fi[a postului unui administrator public, dar nici vorb\ s\ aib\ competen]e legate de revista Bucovina literar\. Publica]ia noastr\ este editat\ de Societatea Scriitorilor Bucovineni, persoan\ juridic\ de tip privat. Consiliul Jude]ean Suceava sprijin\ apari]ia revistei, suport`nd numai cheltuielile de tipar [i plata unor ne`nsemnate drepturi de autor colaboratorilor permanen]i. (Asta nu `nseamn\ c\ dreptul de proprietate intelectual\ asupra revistei a fost cedat c\tre institu]ia jude]ean\.) Suma anual\ alocat\ revistei este aprobat\ prin hot\r`re a Consiliului Jude]ean Suceava [i este administrat\ de c\tre redac]ie prin conducerea Bibliotecii Bucovinei I. G. Sbiera Suceava (revista nu are contabilitate proprie). Pe data hot\r`rii date de c\tre consilierii jude]eni, suma aprobat\ trece din domeniul public `n domeniul privat, av`nd destina]ia precis\ de a `nlesni apari]ia revistei. (Este cert c\ folosirea banilor respectivi `n alte scopuri dec`t cele ar\tate `nseamn\ deturnare de fonduri.) ~n continuare, procedura este simpl\. Dup\ apari]ia fiec\rui num\r de revist\, eu `ntocmesc un stat de plat\ `n care prev\d sumele (ne`nsemnate, repet!) ce urmeaz\ a fi trimise colaboratorilor permanen]i, `n raport de materialele trimise, iar serviciul de contabilitate al bibliotecii expediaz\ sumele. De[i nu m\ ocup personal de trimiterea banilor, plata se face pe baza statului de plat\ `ntocmit de mine. Este evident c\ s`nt banii publica]iei Bucovina literar\, pentru c\ eu nu am competen]a de a dispune de bani publici. Iar `n calitate de redactor [ef, eu decid exclusiv de banii revistei, nu administratorul public al jude]ului. ~n anul de gra]ie 2012, dup\ apari]ia primului num\r dublu (1-2/2012) al revistei, am `ntocmit tabelul cu colabor\rile [i l-am `naintat, ca de obicei, Bibliotecii I. G. Sbiera Suceava care gestioneaz\ fondurile noastre. Dup\ c`tva timp, am fost sesizat de c`]iva colaboratori c\ nu li s-au remis sumele cuvenite. Interes`ndum\, am aflat cu stupefac]ie c\ doamna Vasilciuc a dispus suspendarea pl\]ii colaboratorilor p`n\ c`nd m\ voi prezenta (merg`nd t`r`[, probabil!?) la [eful C. J. Suceava! ~n mintea oric\rui om de bun\ credin]\ se nasc mai multe `ntreb\ri: ~n ce calitate suspend\ administratorul public plata unor bani din domeniul privat?! Ce treab\ am eu la Consiliul Jude]ean c`t timp nu s`nt angajat acolo, iar conducerea la v`rf a ar\tat din capul locului ostilitate [i desconsiderare fa]\ de redac]ie (e-hei, ce deosebire fa]\ de Ia[i sau Boto[ani!), refuz`nd spre sf`r[itul anului 2010 o audien]\ de c`teva minute? Ce `nseamn\ acest [antaj? Habar n-am. Totu[i, m-am obligat fa]\ de ace[ti intelectuali care m\ ajut\ s\ fac revista [i unii dintre ei chiar s`nt `n nevoie. A[a c\ am `nceput s\ pl\tesc eu colabor\rile, `n speran]a c\ m\car `n postul Sfintelor Pa[ti se va `nfr`nge `nd\r\tnicia administra]iei. Iat\ ce-mi scrie domnul Geo Vasile (am permisiunea de a face public mesajul): Multumesc din suflet, mon vieux Constantin Arcu, s`nt prea inexpresive cuvintele pentru a califica gestul t\u, unul maiorescian, toute proportion garde, `n]eleg c\ este vorba de o situa]ie extrem\, dac\ domnia ta a ajuns s\-[i pl\teasc\ `n locul autorit\]ilor `ndrituite, colaboratorii... S`nt uluit de generozitatea ta, nu mi s-a mai `nt`mplat ca redactorul [ef al unei reviste s\-mi trimit\ din banii proprii, pu]ini, ca ai oric\rui scriitor, onorariul ~nc\ nu m-am dezmeticit, este o situa]ie unic\, de-a dreptul romanesc\ prin care am trecut `n ultimii... 40 de ani... o voi face public\ Cu drag, Geo De ce s\ primesc eu mul]umiri, iar nu administratorul public? Sau doamna Vasilciuc, de[i de]ine o func]ie at`t de `nalt\, nu [tie care `i s`nt atribu]iile [i `ncalc\ legea f\r\ s\ clipeasc\. Din avion se vede c\ s\v`r[e[te un grav abuz `n dispre]ul voin]ei deliberativului jude]ean. Nici nu m\ mir\ prea mult conduita acestei doamne. ~n decembrie 2010, dup\ ce am preluat revista, am ajuns la u[a ei (era director economic) pentru prima [i ultima dat\. Doamna s-a preumblat pe hol vreo jum\tate de or\, `ncoace [i `ncolo, cu pahare, br\du]i, globuri etc., f\r\ s\-mi dea aten]ie, de[i stabilisem `nt`lnirea din ziua precedent\. Apoi s-a `nchis `n birou cu un fl\c\u, a[ez`ndu-se temeinic la taifas. Cred c\ am a[teptat aproape o or\ `n apropierea u[ii, r\stimp `n care au tot trecut fo[ti studen]i [i masteranzi interes`ndu-se ce a[tept. Mi-am dat seama c\ tipa face jocul cuiva care vrea s\ se [tie cine e [eful (?!), nu-[i permitea de capul ei s\ m\ umileasc\. A[a c\ mi-am ie[it din pepeni, am deschis u[a [i i-am atras aten]ia c\ nu a[tept `n interesul meu personal, ci pentru o revist\ care face onoare Bucovinei. Reac]ia ei?! Ca o dovad\ de infantilism [i stupiditate, a `nceput s\ se str`mbe exact cum se schimonosea Elena Udrea c`nd a fost `ntrebat\ de ce s-a dat o admiratoare a propriei sale persoane pe un post TV (se petrecuse cu pu]in timp `nainte, ca s\ vezi ce aptitudini mimetice are!). I-am tr`ntit u[a [i am plecat. Iar acum `i simt din nou apuc\turile, de[i nu ne-am mai `nt`lnit `ntre timp. Totu[i, te `ntrebi ce salt a f\cut Irinuca de la acea dat\ `nc`t s\ fie indicat\ pentru postul de administrator public al jude]ului? Ce acumul\ri `n competen]a sa administrativ\ pot fi re]inute? Nu [tiu. Pe la `nceputul anului trecut am primit de la o doamn\ un e-mail cu un horoscop arab sau chinezesc. Involuntar, am observat c\ fusese trimis ini]ial de doamna Irina Vasilciuc, `n jurul orelor 10, deci `n toiul programului, c\tre ni[te doamne din cadrul Prim\riei Suceava. {i dup\ c`teva luni am aflat c\ a ajuns administrator public al jude]ului. Eforturile depuse `n slujba comunit\]ii s`nt r\spl\tite. Ironia sor]ii este c\ aceast\ doamn\, dac\ nu m\ `n[el, a f\cut un master cu mine. Oare indivizii \[tia, n\scu]i din p\rin]i normali, odat\ ajun[i `n func]ii `nalte, devin ni[te mon[tri?! Cum `]i po]i trata astfel un fost profesor? Cum `]i permi]i s\ te compor]i a[a chiar [i fa]\ de un simplu cet\]ean? Vorbim totu[i de o persoan\ investit\ cu o func]ie `nalt\. De-a lungul anilor, dincolo de informa]ii, am `ncercat s\ inoculez studen]ilor [i masteranzilor ideea c\ administra]ia public\ trebuie s\ fie permanent `n slujba cet\]eanului. Ce-a `n]eles oare doamna Vasilciuc?!

Fals Jurnal de Groningen (II)

DORIN DAVID
{tiam dintotdeauna, iar o ]ar\ mic\ precum Olanda mi-a confirmat o dat\ `n plus, ce dar nepre]uit avem noi acas\, [i cum ne batem joc de el, f\r\ s\ realiz\m c\ distrugem viitorul copiilor no[tri. ~n nem\rginita noastr\ ignoran]\ credem c\, dac\ am ajuns homo supermarketus, s`ntem moderni [i civiliza]i. Ne d\m mari cu ma[inile noastre epuizante, `n timp ce ne `nr\im. Cheltuim miliarde pe-un asfalt care se `n-groap\ dup\ primul ger. Ne-am ajuns or\[eni [i-i dispre]uim pe cei care-[i duc am\r`]i via]a la ]ar\, alien`ndu-ne `ncetul cu `ncetul. S`ntem parte a unui ecosistem pe cale de dispari]ie, tocmai din cauza noastr\. Am t\iat p\duri, [i continu\m s\ o facem, pentru a ne `mbog\]i c`t mai repede. Am v`ndut ieftin (aproape) tot ce se putea vinde, iar acum pl\tim scump. Distrugem tot ce atingem, f\r\ s\ ne pese, doar ca s\ ne fie nou\ mai bine, aum, f\r\ s\ ne g`ndim c\ tot ce facem are consecin]e pe termen lung. Polu\m f\r\ `ncetare [i nu ne d\m `n l\turi de la nimic `n numele consumismului, [i al distrac]iei pe care credem c\ o merit\m `n week-end, dup\ o s\pt\m`n\ stresant\. Construc]ii haotice, adev\rate dovezi de imbecilitate, au luat locul naturii, [i doar criza le-a oprit dezvoltarea. Involu\m `n loc s\ evolu\m, [i repet\m gre[eli pe care ar fi trebuit s\ nu le mai fac\ nimeni niciodat\. St\m `n fa]a televizorului [i admir\m peisajele noastre s\lbatice l\udate de al]ii, dar c`nd s`ntem acolo l\s\m puhoaie de gunoaie `n urm\. Mi-e dor de traiul lini[tit de la ]ar\, dar nu neg c\ `mi place via]a la ora[, oportunit\]ile culturale, sociale, informa]ionale etc. Dar mai ales trebuie s\ am grij\ de copiii mei, s\ mearg\ la o [coal\ bun\, s\ se dezvolte, [i pentru c\ s`ntem departe de un sistem de `nv\]\m`nt, nu finlandez, ci nici m\car olandez, acestea s`nt posibile numai la ora[. Dar ora[ele noastre au ajuns toxice, la propriu [i la figurat, [i sincer nu v\d nici o ie[ire, pentru c\ de partea guvernan]ilor nu exist\ nici o strategie de dezvoltare durabil\, pozitiv\, iar din partea locuitorilor nu a[tept nimic, at`ta vreme c`t singura precupare este cheltuirea banului, de c\tre cei care `l au, respectiv c`[tigarea lui, de ceilal]i. Nu-i acuz pe cei din urm\ pentru asta, pentru c\ nu au de ales `n aceste timpuri. Dar s`nt multe de obiectat referitor la comportamentul pe care aceste dou\ preocup\ri `l atrag dup\ sine, `n special la cei din prima categorie, a `navu]i]ilor de doi bani, iar aici trebuie s\ munceasc\ fiecare singur, pentru a se `ndrepta. ~ns\ cei d`nt`i, guvernan]ii, date fiind pozi]iile pe care le ocup\ de 23 de ani [i misiunea pe care ar trebui s\ o aib\, s`nt de acuzat. Rom=nia, ca ]ar\, ar putea fi minunat\, `nc`t cu foarte mic efort politic, economic [i social, direc]ia de acum, care duce spre deriv\, dac\ nu cumva spre un naufragiu total, poate fi `ndreptat\, iar situa]ia salvat\. G`ndi]i-v\ doar la asta: avem mun]i [i p\duri, `n care tr\iesc cam jum\tate din marii carnivori ai Europei, `n frunte cu ursul nostru brun; avem mare, cu un litoral de invidiat; avem dealuri cu p\[uni pline de flori; sate `ntregi `nc\ `n picioare; mai avem castele medievale [i bisericile fortificate care l-au umplut de admira]ie p`n\ [i pe Prin]ul Charles; `nc\ mai exist\ case din secolele trecute, cu o arhitectur\ cu care ne putem m`ndri; [i a[a mai departe. Pe scurt: avem bog\]ie! {i acum `ntreba]i-v\: de ce nu o sim]im cu to]ii? {i ce e de f\cut? Poate un exemplu din Groningen este binevenit pentru fiecare dintre noi. Am mai scris despre [oferii care opresc f\r\ excep]ie la trecere de pietoni. Credeam c\ m-am obi[nuit cu asta. Dar c`nd v\d ditai tirul oprind pentru a ceda trecerea unor bicicli[ti, [i a[tept`nd cu r\bdare at`t c`t este nevoie, uimirea mea nu mai are margini. {i la fel [i admira]ia. Iar acum pot sintetiza mai bine, ceea ce [oferul acelui imens tir are `n s`nge: nu m\rimea ma[inii conteaz\, ci respectul fa]\ de ceilal]i. Ceea ce de fapt echivaleaz\ cu: nici un om nu este mai presus dec`t ceilal]i, chiar dac\ st\ mai sus `n cabin\, sau `n Q-ul ori `n X-ul s\u. Eu unul cred c\ acesta este unul dintre punctele de pornire corecte.

aprilie 2012

www.timpul.ro

Labirint
TABLA DE MATERII

TIMPUL
BURSA C|R}ILOR

23

Londra, pe fug\...
BOGDAN ULMU
De la Paris, foarte diminea]\, lu\m Eurostarul [i mergem cam trei ore. Pe peron, vam\ serioas\. ~n fa]a pa[aportului rom=nesc, to]i au ceva de comentat. Eu, ca (ex)june cu educa]iune, m\ fac c\ n-auz. Schimb\m la cot\ proast\ euro, `n gar\. Totu-n lire! Mi se pare stupid! M\ rog... V\d Podul Londrei, Turnul Londrei (aici, `ntr-un Starbucks beau cea mai mare cafea din via]a mea: o jum\tate de litru! Mi-am pus singur scor]i[oar\, crem\ de lapte [i fulgi de ciocolat\; ceva nostim: c`nd intrai, erai `ntrebat cum te cheam\, iar c`nd era gata comanda, te striga pe nume un osp\tar prietenos). Trecem prin fa]a sediului Scotland Yard (unde doi solda]i executau pa[i de front, pocnind teribil din c\lc`ie, `nc\l]a]i `n ni[te bocanci foarte grei) [i ne odihnim pe o banc\, `ntr-un parc mare, cu multe ra]e [i fazani. Capitala, plin\ de bicicli[ti, ]\c\ni]i, boschetari; toate rasele fac jogging... Podul `n dou\ p\r]i; doi ]igani fraiereau englezi cu alba-neagra. Pe strada cu arti[ti imagini jalnice: una f\cea baloane de s\pun mari, unii erau statui [i altul a[eza oameni `n piramid\, strig`nd `ntr-una... O `nt`mplare inedit\: la Buckingham am v\zut lumea ie[ind de la o recep]ie a familiei regale! Am privit cu admira]ie p\l\riile teribile ale doamnelor [i redingotele domnilor, tr\sur\ de epoc\ cu beefeaters [i am inspirat aer monarhic... A fost cel mai pl\cut moment al zilei... La Ochiul Londrei am `nt`lnit un Viking care se tot plimba precum un... din \la, `ntr-o c\ldare. Lume obositor de mult\. C`nd am ie[it, m-am pozat cu David Beckham [i cu Kate Winslet; din cear\ (m-am uitat `n decolBURSA C|R}ILOR teul ei, dar n-am v\zut nimic). {tiam de mult\ vreme c\ b\ie]ii buni n-au noroc... Ce goan\, ce goan\ nebun\! M\ dor picioarele, rinichii, mul]i kilometri `n pas `ntins [i exasperant de multe sc\ri, mii de trepte la metrou... `mbulzeal\, c`rduri de turi[ti, sugrum`ndu-ne... lumea alearg\ [i la metrou, disperat\, ca [i cum ar fi ultima zi dinaintea Apocalipsei! Te obose[te [i traversatul str\zii, sensul circula]iei fiind altul dec`t la noi: precau]i, londonezii au pictat pe trotuare avertismente gen Look left!, ori Look right! Muream dac\ nu jucam [i la un Casino chinezesc: `n schimbul a 40 de lire am c`[tigat... trei ceasuri defecte. Am m`ncat la Steak House ceva modest, am fost la Tesco (de unde mi-am mai luat un... magnet de frigider) [i am c\utat un market cu o t\rie specific\, accesibil\ ca pre]. N-am g\sit: am cump\rat, pentru consumat la `ntoarcere, un gin & gogo[i, din Picadilly. ~n drum spre Paris, am mers la Vagon restaurant: decep]ie! Slab aprovizionat [i cam scump (6 lire un sandwich!). Nici scaune tip bar nu avea! {i era Eurostar! Un dicton spune c\ Parisul e `ntrebarea [i Londra, r\spunsul. Nu-l [tiu. Poate, data viitoare...

Amlie Nothomb, O form\ de via]\, Traducere din limba francez\ de Valentina Chiri]\, Colec]ia: Biblioteca Polirom. Proz\ XXI, Editura Polirom, 2012, 160 p.

Romanul O form\ de via]\ (2010) relateaz\ povestea coresponden]ei dintre scriitoarea Amlie Nothomb [i soldatul american Melvin Mapple, care `i scrie din Bagdad. Treptat, rela]ia epistolar\ `i apropie pe cei doi, scriitoarea se `mprietene[te cu soldatul obez [i fiecare `nfrunt\ linia `n[el\toare de demarca]ie dintre fantezie [i realitate. Melvin Mapple are o lupt\ de dus cu corpul s\u [i cu vinov\]ia care `l asalteaz\, iar scriitoarea se confrunt\ cu problema moral\ a implic\rii fanteziste [i pline de elan `ntr-o realitate ce se dovede[te a avea o fa]\ ascuns\. Iluzia este o form\ mutant\ de via]\, iar cartea atrage aten]ia asupra `ntreb\rilor ce se nasc atunci c`nd realiz\m c\ judec\m [i oper\m `n real cu instrumentele, uneori inadecvate, ale fanteziei. ~mi tot spun: ar trebui s\ renun]i, scrii scrisorile astea cu s`ngele t\u. Cu unii corespondez din 1992. De ce continui? ~mi tot pun `ntrebarea asta, iar r\spunsul cred c\ e: Ce nu ai face ca s\-]i vorbeasc\ un om?. (Amlie Nothomb) O form\ de via]\ este o reflec]ie magistral\ despre motivele care te `mping s\ scrii, iar Amlie Nothomb ne ofer\, prin cartea ei, un minunat prilej de lectur\. (Lire) Iat\ o metod\ elegant\ [i amuzant\ de a examina micile sl\biciuni ale scriitorilor: orgoliul, dorin]a de a schimba lumea, neputin]a de a spune c\ scrii `ntotdeauna pentru sine. (LExpress) Amlie Nothomb s-a n\scut `n 1967 la Kobe (Japonia). ~[i petrece primii trei ani de via]\ `n Japonia, dup\ care urmeaz\ China, SUA, Bangladesh, Birmania, Laos. Igiena asasinului (1992, Prix Ren-Fallet [i Prix Alain-Fournier), prima ei carte, s-a v`ndut `n sute de mii de exemplare. I-au urmat Sabotaj din iubire (1993), Combustibilii (1994), Catilinarele (1995), Peplum (1996), Atentat (1997), Mercur (1998), Uimire [i cutremur (1999, distins cu Marele Premiu pentru roman decernat de Academia Francez\ [i ecranizat de Alain Corneau), Metafizica tuburilor (2000), Cosmetica du[manului (2001), Dic]ionar Robert de nume proprii (2002), Antichrista (2003), Biografia foamei (2004), Acid sulfuric (2005), Jurnalul R`ndunicii (2006), ~n necuno[tin]\ de cauz\ (2007, c\ruia i s-a decernat Prix de Flore), Drept de via]\ [i de moarte (2008).

Imaginea evreului `n cultura rom=n\

Andrei Oi[teanu, Imaginea evreului `n cultura rom=n\, Edi]ia a III-a, rev\zut\, ad\ugit\ [i ilustrat\, Colec]ia Seria de autor Andrei Oi[teanu, Editura Polirom, 2012, 608 p. (publicat\ [i `n edi]ie digital\). Carte distins\ cu Premiul Academiei Rom=ne, Marele Premiu al ASPRO, Premiul Asocia]iei Scriitorilor Bucure[ti, Premiul Revistei Sfera politicii, Premiul Federa]iei Comunit\]ilor Evreie[ti din Rom=nia, Premiul Funda]iei Sara & Haim Ianculovici (Israel). Volumul prezint\ originea, evolu]ia temporal\ [i spa]ial\, supravie]uirea sau dispari]ia cli[eelor ce compun portretul fizic, profesional, spiritual, magico-mitic [i religios al evreului imaginar `n spa]iul cultural rom=nesc. Este de asemenea analizat modul `n care antisemitismul popular l-a influen]at pe cel intelectual [i politic, de la jum\tatea secolului al XIX-lea p`n\ ast\zi. Abord`nd tema din perspectiva [i cu instrumentele antropologiei culturale, autorul reface portretul-robot al evreului imaginar [i evalueaz\ diferen]ele dintre acesta [i evreul real. M\ fascineaz\ cuprinsul c\r]ii lui Andrei Oi[teanu. Se vede imediat c\ este altceva: tratarea decontractat\ a unei teme grave [i delicate. Important\ [i `ntr-un sens metodologic mai general (cum se construie[te o imagine, adesea at`t de diferit\ de modelul s\u real),
www.timpul.ro

cartea ne invit\ s\ ne reg`ndim istoria, raporturile noastre cu ceilal]i [i cu noi `n[ine. (Lucian Boia) O carte `n chip urgent necesar\. Nimeni nu era mai potrivit s\ o scrie dec`t Andrei Oi[teanu, cu r\bdarea, precizia, echilibrul [i umorul cu care ne-a obi[nuit de mult\ vreme. Cititorul va petrece c`teva ceasuri de lectur\ pasionant\ [i, dac\ e om `ntreg, va c\dea pe g`nduri (Andrei Ple[u) Andrei Oi[teanu este cercet\tor la Institutul de Istorie a Religiilor (Academia Rom=n\), conferen]iar la Centrul de Studii Ebraice (Universitatea Bucure[ti), pre[edinte al Asocia]iei Rom=ne de Istorie a Religiilor. A fost distins cu Ordine della Stella della Solidariet Italiana (2005) [i Ordinul Na]ional Steaua Rom=niei (2006). C\r]i publicate: Gr\dina de dincolo. Zoosophia (1980, 2012); Motive [i semnifica]ii mito-simbolice `n cultura tradi]ional\ rom=neasc\ (1989); Cutia cu b\tr`ni (roman, 1995, 2005); Mythos & Logos (1997, 1998); Cosmos vs Chaos (1999); Imaginea evreului `n cultura rom=n\ (2001, 2004) (Premiul Uniunii Scriitorilor din Rom=nia Asocia]ia Bucure[ti; Marele Premiu al ASPRO); Ordine [i Haos (2004); Religie, politic\ [i mit. Texte despre Mircea Eliade [i Ioan Petru Culianu (2007); Il diluvio, il drago e il labirinto (2008); Inventing the Jew (2009, Premiul A.

D. Xenopol al Academiei Rom=ne); Konstruktionen des Judenbildes (2010); Narcotice `n cultura rom=n\ (2010, 2011, Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Rom=nia); Sexualitate [i societate (`n curs de apari]ie); Rauschgift in der rumnischen Kultur (`n curs de apari]ie).

aprilie 2012

24
BURSA C|R}ILOR Siri Hustvedt, O var\ f\r\ b\rba]i, Traducere din limba englez\ [i note de Veronica D. Niculescu, Colec]ia: Biblioteca Polirom. Proz\ XXI, Editura Polirom, 2012, 192 p. (publicat\ [i `n edi]ie digital\). Scris\ la persoana `nt`i, cu un rafinament [i o fine]e remarcabile, O var\ f\r\ b\rba]i este o carte despre descoperirea sinelui feminin, despre diferen]ele dintre sexe, despre maturizare [i recuperare, o remarcabil\ cufundare `n universul profund al feminit\]ii. Mia Fredricksen, personajul principal din O var\ f\r\ b\rba]i, pare o femeie `mplinit\. Ajuns\ la cincizeci [i cinci de ani, are o carier\ universitar\, este o poet\ cu un oarecare renume [i are o fiic\ fermec\toare, care e actri]\. ~ns\ romanul debuteaz\ cu n\ruirea universului stabil al eroinei: dup\ treizeci de ani de c\snicie, so]ul ei, Boris Izcovich, o p\r\-

TIMPUL
se[te, spun`ndu-i c\ vrea s\ ia o pauz\. Numai c\ Mia afl\ c\ pauza este o coleg\ a acestuia, cu dou\zeci de ani mai t`n\r\. Dup\ o c\dere nervoas\, Mia se `ntoarce peste var\ `n Bonden, ora[ul copil\riei ei, unde se integreaz\ `ntr-un univers exclusiv feminin, `n care idiosincraziile [i obsesiile b\tr`nelor dintr-un azil alterneaz\ cu vitalitatea [i cruzimea copil\reasc\ ale unui grup de feti]e c\rora le pred\ un curs de poezie. O var\ f\r\ b\rba]i are aerul unei c\r]i luminoase, `n ciuda unui subiect de via]\ [i de moarte... Printre p\r]ile cele mai `nc`nt\toare ale romanului se num\r\ analizele asupra femeilor [i b\rba]ilor, dar [i Mia `ns\[i, personajul central, o fiin]\ onest\, spiritual\ [i `n]eleg\toare. (The New York Times Book Review) Siri Hustvedt (n. 1955, Northfield, Minnesota) a urmat cursurile colegiului St. Olaf din Northfield p`n\ `n 1977. A studiat apoi la Columbia University din New York, unde [ia sus]inut [i doctoratul `n literatur\ englez\ `n anul 1986. ~ntre timp `ncepe s\ scrie literatur\ [i debuteaz\ `n 1978 cu un poem publicat `n Paris Review. ~n 1982, Siri Hustvedt s-a c\s\torit cu prozatorul Paul Auster. ~n acela[i an a publicat volumul de poeme Reading to You, dup\ care a `nceput s\ scrie proz\. Dou\ dintre povestirile sale au fost incluse `n antologiile anuale Best American Short Stories din 1990 [i 1991, iar ulterior i-au ap\rut romanele The Blindfold (1992), The Enchantment of Lily Dahl (1996), What I Loved (2003) [i The Sorrows of an American (2008). Pe l`ng\ scrierile de fic]iune, Siri Hustvedt a mai publicat [i c`teva volume de eseuri. ~n 2011 `i apare romanul The Summer Without Men (O var\ f\r\ b\rba]i), care a fost nominalizat la Premiul Femina, `n Fran]a. P`n\ `n prezent scrierile lui Siri Hustvedt au fost traduse `n treizeci de limbi.

Flash

Colegiul de redac]ie:
{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Redactor [ef:
Gabriela Gavril

Colaboratori:
Radu Pavel Gheo Gabriela Haja Erica Ioana Moldovan Florin }upu Andreea Florea (PR) C\t\lina Butnaru (marketing) Cristian Dumitriu (tehnoredactor) Paul Dan Pruteanu (webmaster) Cabinet individual de avocatur\ Maria Crina Kmen

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

Adres\ coresponden]\:
CP 1677, OP 7, Ia[i

Redac]ia:
Radu Andriescu Constantin Arcu Sorin Bocancea Claudia Fitcoschi Andreea Grinea Mihai Mocanu Mihaela Morariu Elena Raicu Lucian Dan Teodorovici George {ipo[ Bogdan Ulmu

Revista de cultur\ TIMPUL poate fi desc\rcat\ gratuit de pe internet, `n format PDF, de pe site-ul www.timpul.ro

Coresponden]i externi:
J. W. Boss (Amsterdam) Paula Braga imenc (Ljubljana) Bogdan C\linescu (Paris) Eva Defeses (Lisabona) Mircea Gheorghe (Montreal) Aliona Grati (Chi[in\u) Ramona Mitric\ (Londra) Ana-Maria Pascal (Londra) Bogdan Suceav\ (Los Angeles) William Totok (Berlin)

www.timpul.ro
TIMPUL Marc\ `nregistrat\ la OSIM cu nr. 90797 E-mail: redactia@timpul.ro YM: timpul www.facebook.com/Revista.Timpul ISSN 1223-8597 Copyright Funda]ia Cultural\ Timpul, 2012

Nu pierde TIMPUL, cite[te!

Revist\ editat\ de:

Funda]ia Cultural\ Timpul Director general: Gabriel Cucuteanu Director executiv: Adi Afteni

aprilie 2012

www.timpul.ro