Sunteți pe pagina 1din 99

280

capacitate mare de reactualizare este mai numeros gi se presupune ci reprezint[ media subiectrilor care igi amintesc probele realizate in timpul hipnozei; grupul mai mic, al celor care au uitat toli cei l0 itemi, a fost descris ca grup ce respectd in mod consecvent probele aplicate in timpul hipnozei. Diferen{ele de reactualizare dintre cele doud grupuri legate de sugestia post-

lntrodtrcere in

ps

ihologie

HALUCINATIILE POZITIVE $I NEGATIVE. Unele experien{e hipnotice necesitd un nivel mai inalt de talent hipnotic dec6t altele. Spre exemplu, deformdrile perceptuale care sunt vii gi convingdtoare sunt relativ rare. Doud tipuri de lialucinalii au fost cotate ca manifestdri obiective: halucinaliile pozitive, in care subiectul vede un obiect sau aude o voce, inexistente in realitate; qi halucina{iile negative, in care subiectul nu percepe ceva ce ar

hipnoticd nu par sd fie in rapoft cu diferenlele legate de capacitatea de mernorare;


o datd ce amneziaeste anulatd de un semnal

prestabilit dat de hipnotizor, subieclii puternic amnezici igi amintesc la fel de mulli itemi ca gi cei care sunt mai pu{in amnezici. Unii cercetbtori au sugerat cI hipnoza interfereazd temporar cu abilitatea persoanei de a reactualiza un item particular
din memorie, insd nu afecteazd de fapt procesul de stocare a memoriei (Kihlstrom, 1 e87).

putea fi perceput in mod norrnal. Multe halucina{ii au componente at6t pozitive, cit gi negative. Pentru a nu vedea o persoand ce std agezata" pe un scaun (halucinalie negativd), subiectul trebuie sd vadd pdrfile scaunului care in mod nonnal nu s-ar vedea (halucinafii pozitive). Totodatd, halucinafiile pot apdrea ca

rentltat al sugestiei post-hipnotice. De


exemplu, subieclilor li se poate spune cd la

trezireadin starea hipnotici vor observa cd

REGRESIA VAnSf

sugestie
capabili

U Ca rispuns la o hipnotic6, unii indivizi sunt

lin in brafe un iepure care doregte sd fie mAngAiat gi care va intreba: ,,Cdt este ceasul?" A vedea gi a mAngdia iepurele
pare firesc pentru majoritatea subieclilor. Dar cdnd igi dau seama cd ii spun iepurelui ora exact6, sunt surpringi qi vor incerca sb dea o explica{ie cu privire la acest comportament: ,,Am auzit pe cineva intrebAnd cdt este ceasul? E nostim, mi s-a pdrut cd iepurele a intrebat, dar iepurii nu vorbescl" este un rdspuns tipic.

sd dezvdluie episoade din perioade anterioare ale vie{ii, cum ar fi sdrbdtorirea zilei de na;tere la vdrsta de 10 ani. Pentru unii subiecli, episodul pare a fi un filrn aga cum apare pe ecranul TV; subieclii sunt congtienli de prezenfa qi viziorrarea evenimentului, insd nu-gi dau seama c6 ei produc acest film. intr-un alt tip de regresie, subiecfii au sentimentul cd retrdiesc evenimentele. Acegtia pot descrie hainele pe care le poart[, iqi pot trece mAna prin pbr pentru a spune cdt este de lung, ori pot

recunoa$te colegii de clasd din qcoala ele-

mentard. Ocazional, limbajul copildriei, dernult uitat, apare in timpul regresiei. De


exemplu, un bdiat ndscut american, ai cdrui

fi folosite eficient pentru a controla durerea. in multe cazuri, hipnoza elimind cornplet durerea, chiar dacd sursa durerii - o arsurd severi sau un os fracturat - existd in continuare. Egecul in a percepe ceva (durerea) care in mod firesc ar fi perceput, calificd acest rdsHalucinaliile negative pot

pirin{i au fost japonezi, gi care a vorbit


japonezade la o vArsti fragedd, dar pe care a uitat-o, a inceput sd o vorbeascd iardqi in

timpul hipnozei (Fromm, 1970).

puns drept halucinalie negativd. Reducerea intensitetii durerii chiar gi cu 20%o poate face viafa pacientului mai tolerabi16. Studiile experimentale au ardtatcdun nivel redus de durere este strdns corelat cu gradul de h ipnotizab i I itate (H il gard gi H i gard, 1 97 5).
I

ConStiinla Si stdrile sale ntodiJicale

281
ceea ce se petrecuse 9i a fost capabilb sf, rela-

teze ce a avut loc. Hilgard a gdsit o metaford potrivitd pentru a descrie acest manor detagat. uns $

,, O b s ervator

ul

us c

Conceptul de observator ascuns a fost :laborat de Hilgard in 1986 pe baza obser"

aliei cd la mulf i subiecfi hipnotizali, o parte a


sd

psihicului care nu este congtientd pare

lrmireascd intreaga experientf, a subiectului. )escoperirea sa a fost descrisd a$a cum se :rezintd rnaijos:
Circumstanlele descoperirii lui Hilgard, cu

:rir,ire la o gdndire paraleld in starea de hip-.oza. au fost dramatice. Hilsard f6cea o de:onitralie de hipnoz[ unei iase de studenli :olosind un subiect de experieniI care, din
.:timplare, era orb. Hilgard i-a indus surzenia, .;uniindu-i cd va fi capabil sd audi cind el va :une mdna pe umhrul sdu. Deconectat de la
;eea ce se intAmpla in jurul sdu, subiectul s-a :iicitisit gi a inceput sd se gdndeasci la alte

observatorul ascuns (Hebb. 1982^ pag.53t. IatE ci metafora observatorului ascuns se relerd la o structuri mentala care nronitorizeazi orice se intdmpla, inclusiv evenimenlele de care subiectul hipnotizat nu este con$tient. Prezenta observatorului ascuns a fost demonstrata in rnai multe experimente lKihlstrorn, 1985: Zarnansky gi Bartis, 1985). ln studiile referitoare la atenuarea durerii, subieclii sunt capabili sd descrie cum este sirrlitd durerea, folosind scrierea sau vorbirea automatd, in acelagi tinrp in care sisternul lor congtient acceptA sau rf,spunde la sugestia hipnotizorului pentru atenuarea durerii. in alte studii, folosind scrierea automat6, subieclii hipnotiza{i au scris unele mesaje de care nu erau congtienti, in tinrp ce atentia lor a fost directionat6 cdtre o altd sarcina, cum ar fi scrisui cu voce tare sau numirea culorilor de pe o plangeti (Knox, Crutchfield qi Hilgard, 1975). Hilgard et ai. au
comparat aceste fenomene cu experienlele de zi

:.eimpresionabil pe cdt pdrea? Cu voce scf,zut5, --:i;gard a intrebat subiectul dacd 1in ciuda

.:cruri. Hilgard a arAtat clasei c6t de neimpre..onabil era subiectul la sunete sau vorbe, dar =:unci a apdrut intrebarea: era oare at6t de

cu zi, in care individul iii distribuie atenlia intre doud sarcini. cum ar fi condusul unei magini gi o conversalie in acelagi timp. sau linerea unui discurs de catre o persoanh care
simultan igi evalueazb performanfa de orator.

::ptului cd a devenit surd datorita hipnozei) :ristA .,o anutne parte din el" care poate auzi; :.lcA este a$a, poate ridica degetul ardtdtor.

Experimenrele de tipul observatorului ascuns, deqi au lost repetate in multe laboratoare

Spre surprinderea fiecf,ruia, inclusiv a subiec::iui hipnotizat, degetul s-a ridicat. La aceasta, subiectul a vrut sI qtie ce s-a

gi clinici, au fost criticate pe motive de metodologie. Scepticii presupun ca sunt implicate anumite cereri de consimldmant care sd pro-

ducd rezultatele (v. de exemplu, Spanos

gi

mAnS pe umdr =.itel incdt el a putut str aud6 (gi a prornis su:iectului cd ii va explica maitdrziu), dar intre ::rp a intrebat subiectul ce iEi amintegte. Ceea :. ;i-a amintit a fost laptul c6 s-a fdcut linigte

::implat. Hilgard i-a pus o

Hewitt, 1980; Spanos, 1986). intr-un experiment destinat determindrii rolul .,servilismului". cercetdtorii au ardtat cf, este posibil sa se
distingd rispunsurile celor hipnotizali cu adev6rat de ale acelora care participd doar de formf,. Acegtia au cerut subiec(ilor care dovedeau un nivel scdzut de hipnotizabilitate, si simuleze hipnoza. timp in care subieclii puternic impresionabili s-au comportat natural. Experimentatorul nu gtia din care grup fbcea
parte fi ecare subiect.
S

:prejur, c[ s-a plictisit gi a inceput sI se .'rdeascl la altele. Apoi a simjit curn degetul
-,:J s-a ridicat gi a wut sa gtie de ce.

Hilgard i-a cerut apoi

relatare despre

.:cea parte din tine care m-a ascultat inainte gi :-e a fbcut degetul sd se ridice", timp in care ,*fiectul hipnotizat nu era capabil sd audd ce ::Lnea el insugi. S-a descoperit cA aceasta pafie

im u lanli i s-au con lormat

.,;undi a congtienfei subiectului a auzit tot

cerintelor in lelul in care au crezut ei cl e mai potrivit, insd relatdrile experientelor erau in mod semnificativ diferite de cele ale indivizilor

282
intr-adevlr hipnotizali (Hilgard et al.,
Zamansky qi Bartis, 1985).
1978;
de

In

trodttcere in

ps

h o I ogi

O problemd nerezolvatd priveqte lipsa

acces a subieclilor puternic impresionabili la observatorul ascuns. A fost rapofiatA o diferen!6 intre doud grupuri de subiecli. Subieclii

variabil o persistentd dualitate a conqtienlei. in timpul regresiei, subieclii se vad pe ei inSigi simultan atat observatori adulli, cAt gi copii. Aceastd divizare intr-un participant activ $i un
observator este spontanA gi nu este sugeratd de

fhr[ observator ascuns sunt mai ,.servili"

la

sugestiile de regresie a vdrstei - ei raporteazi starea cA sunt iardgi copii* in timp ce subieclii cu observator ascuns raporteaz6 in mod in-

hipnotizor (Laurence, I 980). Astfel de aspecte complexe nu pot fi explicate sirnplist sau ignorate. Ele au irnplicalii nu nurnai pentru teoriile hipnozei, ci gi penffu o viziune asupra con$tiintei in general.

Fenomene Psi
O dezbatere asupra congtiinfei nu ar fi cornpletd far6, a lua in considerare unele veleitali esoterice qi rnistice ale spiritului, ce au atras aten{ia intregii lumi. De interes deosebit sunt intrebdrile legate de faptul
dacd fiinlele umane pot sau nu: 1) sd achizilioneze informalii despre lume sau des-

simf (de exernplu, identificarea unei

c.

carfi dejoc ascunse qi a cdrei identitate nu e cunoscutd de nimeni). Precogni{ia. Percep{ia unui eveni-

ment viitor ce nu poate fi anticipat prin nici un proces bazatpe deduc{ie


(de exemplu, prezicerea cd un anumit numdr va apdrea la unnltoarea aruucare a zarului). Psihokinezia (PK). Influen{a merrtal6

pre alte persoaue pe cdi care uu irnplica


stimularea organelor senzoriale cunoscute, sau 2) sd influen{eze evenimentele fizice prin mijloace mentale. Aceste intrebdrire-

2.

prezinta sursa coutroverselor legate de existenla fenomenelor Psi, procese de schimb inforrnalional gi/sau energetic, care nu pot fi explicate cu ajutorul fenomenelor fizice cunoscute. Fenomenele Psi caracterizeaz6, obiectul de studiu al parapsihoIogiei (,,dincolo de psihologie") qi includ
unndtoarele:

asupra uuor evellimente fizice lird interven[ia vreunei fo4e fizice cunoscute (de exemplu. la aruncarea zarului s[ apard numdrul dorit).

Dovezi experimentale
Majoritatea parapsihologilor se considerd oameni de gtiin{a care aplicd regulile uzuale ale cercetdrii qtiin{ifice perrtru adrniterea fenomenelor neobignuite. In prezent, se afirmd cd fenomenele Psi sunt at6t de incredibile gi de asenrdndtoare cu superstiliile, inc6t unii oarneni de gtiinfa declard cd fenomenele Psi sunt imposibile gi res-

l.
a.

Percepfia extrasenzoriali (PES).


Rdspunsul la stimulii externi fErd nici un contact senzorial cul.toscut. Telepatia. Transferul gAndului de la o persoand la alta lird medierea vreunui

canal senzorial de comunicare (de exemplu, identificarea unei cd4i dejoc

b. Clarviziunea.

care este gAndita de o altd persoand). Percep{ia obiectelor gi evenimentelor in absenta unui stimul care sb ac{ioneze asupra organelor de

ping legitimitatea cercetdrii parapsihologice. Asemenea judeca{i a priori sunt in afara gtiin{ei: adevdrata intrebare este daci
dovezile empirice sunt acceptate de standardele gtiin[ifice. Numerogi psihologi incd
nu sunt convingi de faptul cd fenomenul Psi

Constiin[a Si stdrile sale modificate


a fost demonstrat gi sunt cu atAt mai pulin

283

deschigi la ipoteza cd ar putea apdrea noi

receptorul incearcd sd identifice !inta


transmisd de emildtor. O analizd completb a28 de studii(care cuprind in total 835 de gedinle ganzfeld conduse de diferiticercetdtori in l0 laboratoare diferite) aratd cd subieclii au fost capabili sd selecteze corect stimulul !intd in procent de38o/o. Deoarece

dovezi mai convingdtoare. De cealalt[ par1e, mulli psihologi cred cd recentele procedee experimentale oferd deja argumente pentru demonstrarea fenomenelor Psi. Vom examina pe cel mai promilStor
dintre acestea, procedeul ganzfeld. Procedeul ganzfeld testeazd comunicarea telepaticd dintre un subiect,,receptor" gi un alt subiect ce servegte ca ,,transmifdtor". Receptorul este ,,sechestrat" intr-o camerd izolatd, acustic, fiind realizata gi o izolare perceptualS a subiectului: doudjurndt6ti de mingi de ping-pong, translucide, sunt fixate pe ochi, iar pe urechi este pusd o cascit audio; o lumind rogie difuzd lumineazd camera, gi un anumit sunet de fond este transrnis prin c69ti. (Sunetul de fond are diferite frecven!e, asemdndtoare celor recep{ionate intre doud posturi de radio). Acest mediu vizual gi auditiv orxogen poarla denumirea de ganzfeld, un cuvAnt german care inseamnd ,,cAmp total". Transrnildtorul se afl6 intr-o altd camerd izolatd, ac ustic, iar sti mu I u I vizual (fotografii, diapozitive sau secvente video) este selectat la intArnplare dintr-o mullirne de stimuli similari ce servesc drept ,,fint6" pentru aceastd gedinla. In timp ce transmildtorul se concentreazd asupra {intei, receptorul incearcd sd descrie printr-un continuu raport verbal asociafiile libere sau imaginile mentale. La terminarea experimentului, receptorului ii sunt prezenta{i patru stimuli - unul dintre acegtia fiind finta - 9i este rugat sd prezinte proporfia de simi-

subiectul trebuie sd selecteze tinta din


patru alternative, ne agteptdrn la un succes de25oh dacd s-ar lua in calcul doar garrsa. Din punct de vedere statistic, acest rezultat
este foafte semnificativ; probabilitatea cd

s-ar

fi

gansl este mai

putut ob{ine acest rezultat prin rlicd de 1 la un miliard

(Honorton, 1985).

laritate cu asocialiile libere qi irnaginile


mentale trdite in timpul gedinlei ganzfeld. Avem ,,punct cAgtigat" dacS receptorul selecteazd, cea mai mare asemdnare cu stimulul fintd. De la primul procedeu ganzfeld realizat in 7974, s-au desliqurat mai mult de 50 de experirnente; un experiment tipic implicd

aproximativ 30 de gedin!e ganzfeldin care

Fig. 6.1 L Receptorul (intaginea a) Si entildtorul (imagineab) intr-un experiment ganzfeld.

284

I ntroducere

in psihologie

Dezbateri privind dovezile


de parapsihologie publica o analizd completi referitoare la experimentele ganzfeld, analizd ce s-a concentrat asupra unei disculii dintre Ray

in ce mai mult tehnica metaanalizei,

in 1985 gi 1986, .Iurnalul

Hyman, psiholog cognitivist qi critic al parapsihologiei gi Charles Honorton, un


parapsiholog cu o contribu{ie importantd la dezvoltarea datelor ganzfeld. Acegtia surrt de acord cu rezultatele cantitative, dar au pdreri diferite in legdturd cu interpretarea acestora (Hyman, I985; Hyman giHonofton, 1986; Honorton, 1985). Voni folosi aceastd dezbatere ca un ghid pentru exatninarea problemelor implicate in evaluarea fenomenelor Psi.

tefrnic[ statistici ce trateazd studiile adunate despre un fenorlen particular ca un singur mare experiment, iar fiecare studiu ca o singurd observalie. De aceea, orice studiu care obline rezultate in sens pozitiv (chiar dacd s-ar putea sd nu fie el insugi semnificativ din pLurct de vedere statistic) contribuie la intdrirea credibilitalii 9i la
reabilitatrea fenornenului, mai degrabd decAt dacd ar fi elirninat ca un egec in repetarea fenomenLrlui (Glass, McGarv gi Smith, I981; Rosenthal, I984). Din aceastd perspectivd, studiile gattifeld oferd o repetabilitate impresionantd: din 28 de studii 23 oblin rezultate pozitive (mai multe puncte cdgtigate decAt ar prezice gansa), un rezultat al cdrui grad de probabilitate privind aparilia datoritd gansei este mai mic de l/1000.

PROBLEMA REPETABILITATII
FENOMENULUI. in domeniile qtiin{ei, un fenomen nu este considerat stabilit pdnd cdnd nu a fost observat in mod repetat de rnai mulli cercet[tori. Din acest motiv, cele mai serioase critici aduse parapsihologiei se datoreazd faptului cd aceasta nu poate oferi o singurd demonstralie Psi demn[ de incredere care sd poatd fi reprodusd de alli
cercetdtori. Chiar dacd acelagi investigator

Criteriul conven{ional al repetabilitalii


cere ca orice investigator competent sb fie

testeazd aceiagi indivizi de-a lungul tirnpului, poate ob{ine statistic rezultate sernnificative o datd, insd nu qi cu alt[ ocazie. Procedeul ganzfeld nu face excepfie: mai pufin de jumdtate (43%) din 28 de studii analizate in dezbateri au produs rezultate semnificative din punct de vedere
statistic.
Cele mai eficiente replici ale parapsihologiei la aceste critici vin chiar din irrte-

capabil sd reproducl pretinsul fenomcn, gi nu doar unu sau doi experimentatori norocogi. Acesta este adesea un criteriu dificil de realizat in noile domenii de investiga{ie, deoarece un rrumhr de variabile nea$teptate pot afecta rezultatul. in experirnentele psihologice, investigatorul reprezintd deseori un stimul social imporlant pentru subiect gi prin unnare este o sursd de variabilitate greu de controlat . Chiar gi intr-un domeniu stabilit deja, curn este condilionarea clasicb, cercetdtorii de la o anumitd universitate au ob{inut rezultate pozitive de 94To intr-un timp oarecare, pe c6nd alli cerce-

tdtori au oblinut numai 62Yo, in

aceeaqi

riorul psihologiei. Destul de mulli statisticieni gi psihologi sunt nesatisllcu{i de concentrarea psihologiei asupra nivelului semnificafiei statistice, ca singura unitate
de mdsurd in succesul studiului. Ca o alter-

perioadd de tirnp (Rosenthal, 1966: Spence. 1964). Nu este singular doar cazul psiho-

logiei. DificultSli similare in reproducerea fenomenului au fost raporlate ;i in studiile rnedicale asupra eficacitdgii efectului placebo (Moerman, 1981), precurn gi in domeniul ftzicii, cu privire la tehnologia laser

nativ5, acegtia au inceput sd adopte din ce

(Collins, 1914).

Constiinla Si stdrile sale modiJicate

285 Un punct de vedere perlinent este acela cd studiul a inclus peste 22 000 de subiec{i. Dacd ar fi sa se repete experimentul cu 3000 de subiecti. va fi improbabil sd apard un efect semnificativ al aspirinei; experimentul va e$ua la repetare. in ciuda reali-

Aceastd problemd poate fi chiar mai acutd in parapsihologie, intrucAt efectele


Psi pot depinde de atmosfera rnotivaliorralS stabilitd de experimentator. Unii parapsi-

hologi cred in continuare


efect.

ci propriile abilitdti $i atitudini Psi pot avea un anume

tAtii sale de necontestat gi a importanlei


practice, efectul aspirinei este de fapt prea
slab.

in ciuda acestor dificultali potenfiale, reproducerea efectului ganzfeld nu pare sd lina de succesul unuia sau a doi experimentatori. $ase din zece experimentatori care au contribuit la cele 28 de studii examinate au obfinut rezultate semnificative din punct de vedere statistic; gi, chiar dacl toate studiile celor rrrai buni doi investigatori sunt respinse de la analizd (urndtate din studii), rezultatele tot rdmAn semnificative (Palmer, Honofton gi Utts, 1989). Puterea unui anumit experiment de a reproduce un efect depinde, de asernenea, de cAt de putemic este efectul gi de cdte observa{ii au fost 1Icute. Dacd un efect este slab, un experimeut cu mai pufini subiecli
in detectarea acestuia la un nivel semnificativ din punct de
sau observa{ii va egua vedere statistic, chiar dacd efectul existd in fapt. Acest aspect este foafte bine ilustrat de un recent experiment rnedical desemnat sd determine daca aspirina poate preveni atacul de inimd. Studiul a fost intrerupt in

Acum sd reconsiderdm efectul ganzfeld. Dacd efectul existd de fapt gi are intr-adevdr o ratd a ,,punctului cdqtigat" de 380h. atunci din punct de vedere statistic ne putem agtepta ca la experimente cu 30 de Sedinte ganzfeld (media pentru 28 de experimente) sd obfinem efecte Psi semnificative din punct de vedere statistic numai din totalul de incercdri (Utts, 1986). Efectul ganzfeld este de aproximativ 3 ori mai puternic decAt efectul aspirinei. Pe scurl, ar fi nerealist sd cerem ca orice efect real sd fie reprodus in orice moment de cdtre oricare investigator colnpetent. Problerna repetabilitatii este cu mult mai complexd decdt pare, iar metaanaliza se dovedegte a fi un instrument valoros pentru rezolvarea unor asemenea complexitali.

lall,

CONTROLUL INADECVAT. Cea dea doua criticd adusd parapsihologiei este cd


multe, dacd nu rnajoritatea experirnentelor se des{bgoard lard un control adecvat qi sunt lipsite de siguran{5. Metodele defectuoase care permit unui subiect sd obfind o informa{ie comunicatd prin modalitatea senzorial6 obignuitd sunt ori inadvertente,

1987 deoarece rdspunsul era clar - DA. Dupd 6 ani, grupul care a consumat aspi-

rind a suferit 45o/o mai pufine atacuri de inimd, decAt grupul de control care a primit o medicalie placebo - un rezultat cu o probabilitate de aparilie prin garrsd mai micd de I la un milion (The Steering Committee of the Physicians' Health Study Research Group, 1988). Cu asernenearezultate izbitoare, s-a considerat lipsitd de eticd (inerea grupului de control sub rnedicalie placebo. Acest experiment a fost larg mediatizat, fiind considerat o mare realizare medicald.

ori

realizate prin fraudd inten{ionatd. Aceastd situalie este denumitd problema ,,scurgerii senzoriale" gi se referd la modul in care se poate recep{iona infonna{ia prin
metode frauduloase. O altd problemd o reprezintd procedeele inadecvate de alegere la intAmplare a stimulului tint6.

286 Cu asemenea inadverlen{e metodologice se confruntd toate gtiin{ele, dar istoria parapsihologiei este din plin stingheriti de rezultatele promildtoare care s-au nSruit atunci cAnd au fost exarninate critic (Akers, 1984). Ceea ce se imputd in general parapsihologiei este faptul cd studiile realizate cu un control sumar ob{in adesea rezultate pozitive, insi de indatd ce se introduc un control qi o siguran{d mai bune, rezultatele dispar. O datd ce a fost descoperitd o deficien,ti intr-un experiment incheiat, nu existd nici o cale persuasivi de a demonstra cd acea

Intro ducer e in ps i h o logi e

PROBLEMA SERTARULUI CU DOSARE. Sd presupunem cd fiecare cercetdtor, dintr-un grup de 20 se decide in mod independent sd facd un experiment ganzfeld. Chiar dacd nu a existat nici un
efect ganzfeld veritabil, existd o probabili-

tate rezonabild

ci

cel pulin unul dintre

acegti cercetdtori va obline un rezultat prin purd qans6, semnificativ din punct de vede-

re statistic. Acel cercetdtor norocos va


publica apoi un rapoft al experimentului, insd ceilalli 19 cercetitori, cei care au oblinut rezultate nule, vor fi probabil descurajafi, igi vor pune datele ob{inute intr-un sertar, iar apoi se vor indrepta spre un domeniu mai promildtor. Astfel, comunitatea gtiin{ifici va afla despre un studiu care a avut succes, dar nu au nici o cunogtinld
despre celelalte 19 studii 1ir5 rezultat arurrcate undeva in seftare. Datele cercetdrilor cunoscute vor fi astfel in favoarea studiilor

defecliune nu a contribuit ilegal la un rezultat pozitiv; singurul remediu constd in refacerea corectd a experimentului. Din datele mai multor experimente, metaanaliza poate evalua ernpiric aceste critici prin verificarea dacd nu cumva, de fapt, studiile mai slab controlate au oblinut mai multe rentltate pozitive dec6t cele care sunt mai riguros controlate. Dac6 existd vreo corela{ie intre deficienlele procedurale gi rezultatele pozitive din aceste experimente, atunci intr-adevlr existl o problemi. in cazul datelor ganzfeld, ambii criticiHyman qi parapsihologul Honorton, sunt de acord cd deficienfele in cadrul unei securitdli inadecvate gi posibila ,,scurgere senzorial6" nu se coreleazd cu rezultatele pozitive. Hyman pretindea cd a gdsit o corelalie
intre gregeala de a pune subiectul sf, aleagd la intAmplare gi rezultatele pozitive, insd analizele licute de Honorton cAt qi analizele adilionale llcute de doi non-parapsi-

pozitive gi orice metaanalizd a acestor date va ajunge in mod similar la aceleagi concluzii favorabile. Aceasta este problema sertarului cu dosare.
Problema este de fapt ingeldtoare, intrucAt este irnposibil, prin defini{ie, sd gtii cAte

hologi contravin concluziei lui Hyman (Harris gi Rosenthal, 1988; Saunders,


1985). Pe lAngd acestea, o serie de 1 I studii noi, desemnate sd controleze deficienlele identificate in datele originale, au ar[tat rezultate conforme cu setul original de 28 de studii (Harris gi Rosenthal, 1988;

studii necunoscute ,,lAncezesc" aiurea prin sertare. Cu toate acestea, parapsiliologii oferd doud pledoarii impotriva acuzaliei potrivit c[reia problema seftarului cu dosare compromite in mod serios baza lor de date. In prima, acegtia au subliniat faptul cd Jurnalul de Parapsihologie solicitd gi publicd cu regularitate studii ale cdror rezultate sunt negative. Mai rnult decAt atAt, colectivitatea parapsihologi lor este relativ
restrAns[, iar majoritatea cercetdtorilor cunosc activitatea in curs din diverse laboratoare din lumea intreagd. Cdnd parapsihologii conduc o metaanalizd, aceqtia incearcd sd respingd experimentele negative nepublicate la congrese sau in refeaua lor de activitate.

Honorlon et al., 1990).

)gte

Constiinla Si stdrile sale modificate

28

)oler-

Dar cea mai imporlantd pledoarie a lor


este de ordin statistic, gi din nou metaanaliza furnizeazd o rnodalitate empiricd de

:in
rent

un

rilirtre rrin
deYa

rezolvare a problemei. Prin cunoagterea semnificafiei statistice a datelor cunoscute, este posibil sd evaludm numdrul cercetdrilor cu rezultate nule ce ar trebui sd existe in seftare pentru a anula aceastd semni-

dovezi apar doar o singurd datf,. O ferne anurr{6 o premonilie, cum cd va cAgtiga loterie in acea zi, qi c6gtigd. Visezi un evr niment nepldcut care {i se va intArnpla c

fapt cdteva zile mai tArzil. Un mediur prezice corect asasinarea unei figuri publ ce. Astfel de incidente pot fi forfate sr biectiv, dar nu existd nici o metodd de a
evalua, fiindcd acestea nu sunt repetabiL

ficafie.In cazul datelor ganzfeld, artrebui


rnult de 400 de studii cu rezultate nule neraportate - echivalentul a 12 000
sd
rTTai

fie

Problema controlului inadecvat

gi

lui,
ob-

siguranfei este decisiva, deoarece astfel

cu-un dortea

de gedinle ganzfeld - pentru a anula sernuificalia statisticd a 28 de studii analizate in dezbateri (Honorton, 1985). Fdrd a surprin-

'ea

existl un consells ce susfine cb semnificalia globala a cercetirilor ganzfeld nu poate fi explicatd rezonabil prin efectul
de,

incidente apar in condilii neaqteptate sunt specificate ambiguu. De aceea, t existd nici o cale de a exclude interpretdri alternative: coincidenla (gansa), arnintiri
defectuoase sau ingeldtoria deliberatd.

nF
url-

ilor ilor
;tor
ragi

rle-

,,dosarelor in seftar" (Hyman gi Honorton, 1 e86). Hyman gi Honorton au ajuns la concluzia cd ar fi rnai bine ca disputa lor sd se incheie gi s6 facd o infelegere, in care sd stabileascd intAi chestiunile in care sunt de acord qi cele in care nu sunt de acord, apoi sd facd o serie de sugestii privind conducerea pe viitor a unor noi cercetdri ganzfeld

$i problema seftarului cu dosare este r asemenea fatald. Cdgtigdtoarea la loter care a anunfat dinainte cd va cAgtiga, . apdrea drept cap de afig la gtiri. Dar de al mii de persoane cu premoni{ii asemln toare care nu au cAqtigat nu se aude nici datd; acestea rdrnAn in ,,seftarele cu dos

re". Este adevdrat cd probabilitatea,

(Hyman gi Honorton, 1986). Dezbaterea lor gi discu{iile care au unnat ofer5 un rnodel valoros pentru evaluarea domeniilor disputate ale cercetdrii gtiin{ifice.

aceastd femeie sd cAgtige la loterie a fc foarte micd. insd criteriul de evaluare cr

Dovezi amuzante

in

mintea publicului larg, mdrturiile

ticd a acestui caz nu reprezintd probat litatea cd ea va cAgtiga, ci probabilitatea unul dintr-o mie care s-a gAndit cd va cd tiga, a cAgtigat. Probabilitatea este mr mai mare. in plus, aceastd femeie are ,,sefiar cu dosare", ce con{ine toate ace cazuri cu prernonilii similare din trecut,
urma cdrora a pierdut.

legate de fenomenele Psi constau in principal din experien{ele personale gi din anecdote. Astfel de mdrlurii sunt neconvingdtoare in sfera gtiinfei, intrucAt suferd in mod fatal de aceleapi probleme care pericliteazd gi probele experimentale: nonrepetabilitatea, controlul inadecvat ;;i problema seftarelor cu dosare. Problema reproducerii fenomenului este acut5, pentru

Acelagi ralionament este valabil

pentru visele premonitorii (vise care an. cipeazd un eveniment improbabil, ce se' indeplini cAteva zile rnai tdrziu). Ave tendin{a sd uitdm visele pAnd cAnd se i t6mpla un eveniment care sd ni le reami teascd. Cu toate acestea, nu dispunem de

faptul cd cele mai multe dintre

aceste

metodd de evaluare a numdrului de vi reprezentAnd evenimente improbabile

Introdttcere in ps ihol ogie

milare, care nu s-au adeverit. Acumuldm inbaza personal[ de date intAniplSri pozitive gi, fErd sd gtim, le excludem pe cele
negative. Probabil cel mai incdrcat ,.sertar cu do-

vederi largi sunt cu adevdrat impresionafi de cercetdrile ganzfeld, dar este firesc de

sare" apa4ine a$a-numitelor mediumuri, care fac anual predic{ii in diferite ziare. Nimeni nu-gi mai arnintegte de predicliile ralate, insd fiecare igi amintegte ,,punctele c6gtigate" ocazional. De fapt, aceste mediumuri aproape intotdeauna gre$esc (Frazier, 1987; Tyler, 1977).

exemplu, sd aibd posibilitatea sd ceard mai multe dovezi inainte de a se incredinla realitSlii Psi. Caracterul extraordinar al acestor fenomene este gi el gradat. Telepatia pare mai
pu{in uimitoare pentru rnul{i dintre noi decdt

Scepticismul legat de fenomenele Psi


Dacd una dintre dovezile experimentale legatd de fenomenele Psi este atAt de impresionantd pe cAt pare, de ce nu a devenit o pafte stabi16 a gtiinfei? De ce continudm
sb

precognilia, pentru cd suntem deja farniliarizati cu transniterea invizibilS a informa(iilor prin spa{iu. Putern sd nu in{elegem pe deplin modul iu care irnaginile TV ajung in camerele noastre, dar qtirn cA acesta este rezultatul. De ce telepatia pare mult nrai rnisterioasd? Precognilia, pe de altd parte, pare mult mai surprinzdloare, fiindca nu avem nici un alt fenomen asemlnltor in care informalia sd curgii inapoi in tirnp.

firn sceptici?

joritatea oamenilor de gtiinfa cred

PRETENTII NEOBr$NUITE. Maci anumite revendicdri extraordinare necesitd


probe indiscutabile. Un studiu care relateazd, cd. studenlii silitori au rezultate mai bune va fi crezut, chiar dacd studiul a fost
defectuos, pentru cd datele problemei surrt in acord cu modul in care inlelegem noi

Caracterul extraordinar depinde, de asemenea, de rnodelul pe care il avem despre realitate. O datd ce modul nostru de a inlelege lumea se sclrimbd, un fenomen care ni s-a pdrut extraordinar intr-un moment anterior nu ni se rnai pare Ia fel de grozav, chiar gi in cazul in care calitatea dovezii rlu s-a schimbat. Orice copil care a vizitat un muzeu de istorie naturald a vdzut fragmentele unui meteorit. irrsd, inainte de secolul al XIX-lea cornunitatea gtiin{ificd nu credea in meteori(i. Aceia
care au relatat cd au vdzut acele fragrnente

lumea. insd preten{ia cd doud persoane intr-un studiu gartzfeld cornunicd telepatic este mai mult decdt neobignuit6; aceasta violeazd credinlele noastre a priori despre realitate. De aceea, in mod indreptdlit apar dovezi rnai clare din partea parapsihologilor fiindca, dacS ceea ce pretind este adevdrat, acest lucru va cere din partea noastrd

au fost ridiculiza{i, fiind avansate explica{ii alternative asupra dovezii (Nininger,


l 933).

in secolul al XX-lea, mecanica cuantici


a provocat rnodelul nostru de realitate de zi

o revizuire radicala a viziunii despre


lume
ugor.

cu zi mult mai radical decAt ne ddrn seama (Herbert, 1987). Unii parapsihologi cred cd fizica modernd oferd un model al realitdtii

in

ceva cu care nu ne vom obignui acest fel, gtiinfa este justificabil

in care fenomenele Psi se vor potrivi cu viziunea noastr[ despre lurne (Stokes,
1987), iar multe din cercetdrile de psihoki-

conservatoare.

Mulli non-parapsihologi cu

ConStiinpa qi stdrile sale modificate

289
date frauduloase. Cei care au urmdrit dez-

fi conduse de fizicieni care-gi vor explica teoriile cu privire la fenomenele


nezie vor

Psi, pe bazele rnecanicii cuantice (Jahn gi

Dunne, 1987). Dacd vor avea dreptate, comunitatea gtiin{ifica va accepta fenomenele Psi nu pentru cd datele problemei
devin mult mai convingdtoare, ci pentru cd fenomenele Psi devin mai pu(in surprinzdtoare.

SCEPTICISMUL PSIHOLOGILOR.
Psihologii reprezintd un grup particular de sceptici. Statisticile realizate la nivel na{ional au ardtat cd jumdtate din persoanele
adulte din Statele Unite cred in perceplia extrasenzoriala (PES), numdr care atinge2l3 dintre americanii cu studii superioare. O anchetd realizata pe I 000 de profesori a depistat faptul cd aproximaliv 66%o dintre ei cred

voltarea acestui domeniu s-au intdlnit de multe ori cu garlatani, unii chiar foarle inteligen{i, inc6t au un motiv intemeiat sd fie sceptici la noile afirmalii (Gardner, 1981; Randi, 1982). in al treilea rAnd, psihologii gtiu c5 explicafiile populare referitoare la descoperirile psihologice sunt deseori exagerate. De exemplu, o rerlarcabile gi autenticd descoperire legatd de asirlteria creierului uman a fost descrisd in cdr{ile de popularizare apsihologiei, iar relatdrile mass media con{ineau afirma{ii nefondate in leg6turd cu predominan{a unei emisfere, dreapta sau stAnga, la oameni. Relatdri irespon-

in PES. Mai mult decAt atAt, aceste pireri


favorabile sunt expritnate de majoritatea profesorilor de qtiinle naturale (55%); cei dirr arte, gtiinle umaniste gi educa{ie sunt favorabili in propo(ie de77Yo, in cornpara{ie cu psihologii, care au pbreri favorabile in propo(ie de 34o/o (Wagner qi Monnet,1979). Psihologii sunt mai sceptici decat altii din maimulte motive. in prirnul r6nd, preten(iile cu privire la existen{a fenomenelor

sabile despre starile congtiin{ei, inclusiv hipnoza qi fenomenele Psi, apar zilnic in mass media. De aceea este important sd subliniem faptul c5, atunci c6nd profesorii de colegiu (in ancheta citatd mai sus) au
fost ruga{i sd numeasch sursele ce le-au determinat credin{a in fenomenele Psi, acegtia au citat cel rnai frecvent relatdrile din ziare qi reviste. $i, in sfdrgit, cercetarea in psihologia cognitivd gi socialI i-a licut mai receptivi pe psihologi fafa de inclirrarea gi insuficienla facultdtilor noastre in a trasa ra[ionamente valide privind experien{ele de zi cu zi (v. cap. l8). Aceastd situalie ii determind

Psi par mai greu de crezut psihologilor decAt altora, deoarece lumea lor conceptuald va necesita cele mai numeroase revizuiri, dacd se va demonstra cd fenornenul Psi existd. in al doilea rAnd, ei sunt cei mai
fam
iIi

intr-un mod particular sd fie sceptici

la

arizati cu cazurile extraord inare ante-

relatdrile anecdotice privitoare la fenomenele Psi in care, a$a cum am vdzut rnai sus, judeca{ile noastre sunt subiectul atAtor

rior consemnate in cadrul psihologiei, experien{e ce s-au dovedit a fi realizate prin


metode defectuoase, rafionamente gregite sau chiar prin fraudi qi ingeldciune. De-a lungu l i storiei cercetdrii parapsihologice au existat numeroase cazuri in care afirmaliile cercetdtorilor s-au dovedit a fi bazate pe

tipuri de erori. Din aceste rnotive, o mare pafte a scepticisrnului psihologilor fa{d de fenornenele Psi este bine fondata. insd nurnai o parte. Experimentul care utilizeazd procedeul
gan4feld a rezistat considerabil exarnindrii amdnunfite gi e bine sd nu fie negat gi neglijat.

290

I nlro

ducere in

p,si ho

ogie

Rezumatul capitolului
1.

Percep[iile unei persoane, gdndurile gi sentimentele din orice moment corrstituie conStiinla persoanei. O stare modifi catd a congtiin{ei existd oricAnd are loc o schimbare de la modelul obignuit de funclionare mentald la o stare ce pare diferita persoanei care tr[iegte schimbarea. Unele stdri modificate ale congtiinlei, cum ar fi somnul gi visele, sunt trdite de fiecare; altele rezultd din circumstan{e speciale: medita!ia, hipnoza sau consumul de dro-

bile conqtiintei deoarece sunt refulate, deviate in incongtient. GAndurile gi inrpulsurile inconStiente ne
infl uenleazd compoft amentul, chiar dacd acestea ajung in conqtiinld numai pe cdi indirecte. prin vise. cornportamente iralionale qi lapsusuri. 4. No{iunea de conqtiinld divizatd,

gu"

2.

-') .

Func{iile congtiinfei sunt: a) monitorizarea proprie gi a mediului inconjurdtor, astfel incdt sd fim congtienli de ceea ce se intAmplS in interiorul gi exteriorul organismului; gi b) controlul acliunilor personale, astfel incAt acestea sd coordoneze evenimentele din lumea exterioar6. Nu toate evenimentele care influenfeazd congtiinla se afl6 in centrul atenliei noastre congtiente. Amintirile unui eveniment personal gi ale unor cunogtinlc acumulate de-a lungul vielii. care sunt accesibile, dar nu reprezintd o pafte curenti a conqtiinlei, sunt denumite amintiri preconStienle. Evenimentele care ne afecteazd comporlamentul, chiar dacd nu suntern conqtienli de perceplia lor, ne influenteazd subconstient. in acord cu teoria psihanaliticd, unele inrpulsuri gi amintiri cu rezonanfd emolionald na sunt disponi-

admite faptul cd gdndurile gi amintirile pot fi mai degrabd disociate sau scindate de conqtiin![, dec6t refulate in incongtient. Exemplele extreme sunt cazurile de personalitate multipld,in care doud sau mai multe personalit[!i bine dezvoltate altemeazd in interiorul aceluiagi individ. 5. Sontnul, ca stare modificatd de conqtiinfd, intereseazd datoritd ritn-rurilor evidente in orarele de somn qi in profunzimea somnului. Aceste ritmuri sunt analizate cu ajutorul electro ence.t'alogramei (EE G). P att ern -urlle undelor cerebrale aratd 4 stadii de somn profund, plus un al cincilea stadiu caracterizat de nriscdrile oculare rapide, somnul REM. Aceste stadii alterneazd pe toatd perioada nop{ii. Visele apar rnai des in timpul somnului REM decdt in celelalte 4 stadii de somn NREM. 6. in anul 1900, Sigmund Freud a propus cea mai influentd teorie a viselor. Freud atribuie viselor cauze psihologice, face distinclie intre conlinutul manifest qi latent aI vr-

ConStiinla Si stdrile sale modificate

291

selor $i stabileqte cd visele sunt dorinle deghizate.


7, Sub
s t an!

ele p s iho activ e sunt adesea

lolosite pentru a altera congtiin{a qi dispozilia psihicd. Acestea includ s edativ el e (alcoolul gi tranchilizantele), s t i mul unt e I e (amfetaminele qi cocaina), halucinogenele (dielllamida acidului lisergic - LSD - qi fenciclidina - PCP) qi cannabis (marijuana qi haqiq). 8. Toate aceste droguri pot produce dep end e nld p s ih o I o gicd (subiectul este constrins sd foloseascd drogul pentru a reduce anxietatea) gi cel mai adesea dep enddnyd.fizicd (toleranld crescutd qi simptome de intrerupere), dacd drogul este consumat frecvent. 9. Meditatria reprezintd efortul de a modifica congtiinla, urmAnd ritualuri sau exercilii planificate: Yoga sau Zen. Rezultatul este ceva asemdndtor unei stdri mistice, in care individul este extrem de relaxat qi se simte despa4it de lumea exterioar6. Exerciliile simple care combind concentrarea cu relaxarea pot ajuta incepdtorii sd trdiascd stdri meditative. 10. Hipnoza este o stare responsivd in care subieclii igi conce ntreazd atenlia asupra hipnotizorului gi sugestiilor acestuia. Unii indivizi sunt mai uqor hipnotizabili decat altii, chiar dacd marea majoritate prezintd o oarecare susceptibilitate. Caracteristica rdspunsurilor hipnotice constituie cregterea sau diminuarea

controlului asupra ntiS cdrilor, distorsiunea memoriei prin amnezia post-hipnoticd, regresia vdrstei, halucinaliile pozitle gi negative. Reducerea senzaliei de durere (halucinafie negativd) constituie unul din scopurile benefice ale hipnozei. I 1. Existd o controvers[ puten'ricd privind fenomenele Psi: dacd fiinlele umane pot achiziliona informalii despre lume pe cdi ce nu irnplic[ stimularea organelor senzoriale cunoscute sau dacd pot influenla evenimentele ftzice prin mijloace pur mentale. Fenomenul Psi include p e rc epli a extr a s enzorialri (PE S) cu toate formele sale (telepatia, clarviziunea, precognilia) qi psihoki n ezia, adicd miqcarea obiectelor cu ajutorul gAndului. 12. Numeroase studii verificate cu grija (experimentele ganzfeld) au fost realizate in scopul evaludrii PES prin telepatie. Aceste experimente sunt subiecte de critici (problema repetabilititlii experimentului, a controlui inetdecvat, problema ,,sertarului ctt dosare"). Ctt toate acestea, o analizd atentd a acestor rezultate nu exclude posibilitatea unui efect Psi real. Totuqi,

majoritatea psihologilor rdmAn sceptici in fala PES 9i Psi, in general, in mare parte datoritd numeroaselor afirmalii despre fenomene extraordinare din trecut ce s-au dovedit a fr bazate pe metode defectuoase. rationanrente grcgite sau chiar pe fraudi sau inqeldciune.

292

I nlrodttcere in ps

ihologie

Recomanddri bibliograJice
Farthing, The Psycholog,; of Consciousness

(Psihologia congtiinlei, 1992) oferd o viziune


de ansamblu asupra problemelor congtiin{ei gi a

nrului de heroinS, precum gi despre evaluarea unor solu{iiposibile, vezi Kaplan, The Heardest Drug: Heroin and Publ ic Poliq, (Cele mai dure
droguri; heroina gi inlelepciunea populard, 1985). Despre practici meditative, vezi West (coord.), The Pqtcholog, oJ Meditatlon (Psihologia meditaliei, 1987); Goleman, The Varetie.s of Meditative Experience (Tipuri de experienld

stdrilor sale alterate. Vezi, de asemenea, Baars, Cognitive Theory of Consciousness (Teoria cognitiv6 a congtiinlei, 1988); Pope qi Singer (coord.), Stream of Consciousress (lzvorul congtiinfei, 1978); qi Bowers gi Meichenbaum (coord.), Tlte Unconscious Reconsidered (lncongtientul reconsiderat, I 984). Pentru o disculie filosofico-psihologicd asupra congtiinfei,
v

meditativd. 1977);Naranjo qi Ornstein, On the Psycholog, of Meditation (Despre psihologia rneditaliei, 1977). Despre meditalia de relaxare,
vezi Benson, The Relavtion Response(Reaclia

ezi Ly can,

C o n s c i o us n esr

(Congti i nta,

I 9 87 ) ;

Jackendoff, Consciousness and the Comptttational h,lind (ConStiinla qi psihicul calculator, 1990); pi Churchland, Matter and Consciousness (Materie gi congtiin!d, 1988). Probleme legate de conqtiinla divizatd sunt tratate in Hilgard, Divided Consciousness (Congtiin{a divizatd, 1986); Kluft (coord.), C hi I dhood Arlt ecedent s of Mul t ipl e P ersonal i4, (Personalitdli alternative in copildrie, 1985); li

de relaxare, 1976). Pentru o disculie asupra relaxdrii gi a imaginilor mentale la atleli, vezi Syer giConnoly, Sporting Body Sporting Mind; An Athlete's Guide to Mental Training (Corp sportiv, minte sportivd; Ghidul atletului pentru pregdtire mental6, 1988); 9i Butt, The Psycholog,, of Sport (Psihologia spottului, edi(ia a II-a, r e88). Exist6 o serie de lucrdri despre hipnoz6. Prezentdri care includ metode, teorii qi rezultate experimentale sunt: E.R. Hilgard, The Experience of Hypnosis (Experienla hipnozei, 1968); Fromm qi Shor (coord.), Hypnosis. Developments in Research and lVev' Perspectives (Hipnoza: dezvoltarea cercetdrii gi noi perspective, edilia a I I-a, 1979); qi J.R. Hilgard,

Braun (coord.), Treatnent of Multiple Personality Disorder (Tratamentul tulburdrii de personalitate multipl6, I 986). Lucrdri utile despre somn gi vise sunt:

Hobson, S/eep (Somnul, 1989); Booztin, Kihlstrom, Schacter (coord.), Sleep and
Cognition (Somn qi cognilie, 1990); Anch et
al., Sleep: A ScientiJic Perspective (Somnul:
o perspectivi

Personali4, and Hypnosrs (Personalitate


hipnozf,, edilia a

qi

gtiinfifici, 1988); li Hobson, I/re

ll-a,

1979).

Dreanting Brain (Creierul donnind, 1988).

Lucrdri cu caracter general privind drogurile sunt: Julien, A Primer qf Drug Action (Acliunea drogului, edilia a VI-a, 1992) qi Julien, Drugs and the Body (Drogurile gi organisrnul, 1988). Drug and Alcohol Abttse (Abuzul de drog 9i alcool, edilia a III-a, 1989) scrisd de Schuckit se considerd a fi un ghid pentru diagnozd gi tratament. Pentru o disculie mai tehnic[ despre problemele legale gi sociale ale consu-

Pentru o revizuire a domeniului parapsihologiei, vezi Wolman, Dale, Schmeidler gi Ullman, Handbook of Parapychologr (Manual

de parapsihologie, 1986); Frazier (coord.),


Science Confronts the Paranormal ($tiinla se

confruntd cu paranormalul, 1985); Kurtz (coord.), A Skeptic's Handbook of Parapsychologt (Scepticismul fa(d de parapsihologie, 1985); qi Gardner, Science: Good, Bad, and Bogus ($tiinla: bund, rea gi fictiva, 1981)

Fnr{ee
invifarea, memoria gi
gAndirea
('ap. 7 invifarea
9i

condifionarea

('ap.8 Memoria ('ap. 9 Gfindirea Ei limbajul

tnvifarea) memoria
gffndirea
('ap. 7 invlfarea ('ap. 8 Memoria
Cap. 9 GAndirea
qi condifionarea

gi

qi

limbajul

Capitolul 7
invlfarea
qi condi{ionarea

Perspectivele psihologice ale inv[firii

Condi{ionarea clasici Experimentele lui Pavlov Fenomene qi aplicatii Predictibilitatea qi factorii cognitivi Limitarile biologice Discu{ie criticd: Bazele neurologice ale invdldrii elementare Condifionarea operanti Legea efectului Experimentele lui Skinner Fenomene qi aplicalii
Condi{ionarea aversivd Controlul gi factorii cognitivi

Limitdrile biologice Discufie criticS: Economia recompensdrii

invifarea complexi
Schemele cognitive qi conceptele absffacte InvSlarea prin inlelegere Convingerile anterioare

I pectele vie{ii uoastre, iutervenind lnu ,,u,uui in stapduirea unei uoi abilitS{i sau a unor problerne gtiin!ifice, ci gi in dezvoltarea erlo{ionald, rela{ionarea socialS gi chiar in dezvoltarea personalit5lii. InvSldm de ce trebuie sd ne fie fricd, cum sd iubim, cum sd fim politicoqi, cum sd fim
intimi q.a.rn.d. Data fiind aceastS vastd implicare a invd{drii in via{a noastrd, tru este deloc surprinzdtor faptul ca au fost deja abordate rnulte aspecte ale invS{drii; spre exemplu, copilul invald sd perceapd lumea jurul sdu, sd se identifice cu sexul de care aparline gi s[-gi controleze propriul comportament conform standardelor pdrinlilor. In acest capitol se va realiza insd o analizd rnai sistematica a inv6{drii ca proces psihic. invdlarea poate fi definitd ca o schimbare relativ permanentd a comportamentului determinatd de experienld; urodific6rile comportamentale datorate maturizdrii (deci nu determinate de experienfd) sau stdrilor temporare ale organismului (cum ar fi oboseala sau stdrile induse de droguri) nu sunt incluse in cadrul procesului de inv5{are. Nu toate situa{iile de invi(are sunt similare; se pot distinge patru mari tipuri
din

lnvalarea

acoperd aproape toate as-

invd{are complex6. Obiqnuin{a, cea mai sirnpld situalie de irrvdlare, corrsti in a invdla sd ignori un stimul care a devenit familiar gi nu are consecinfe semnificative
(un exemplu ar fi ignorarea ticditului unui ceas nou). Condilionarea clasicd gi condifionarea operantd presupun ambele formarea de asociafii, invdfarea faptului cd anumite evenimente se intdmpld simultan. In cadrul condi{ionirii clasice, un organism inva!6 cd un eveniment urmeazd dupd un altul; de exemplu, un copil inva{d cd imaginea sdnului este urmatd de gustul laptelui. Condi{ionarea operantl este procesul prin care un organism invald cd un anume rdspuns va avea o anumitd consecin{d; spre exemplu, un copil invafd cd dacd igi bate fratele va fi pedepsit de cdtre pdrinti. Invifarea complexl presupune qi altceva in afard de formarea asocialiilor; exemple

de invdlare complexd sunt aplicarea unei anumite strategii pentru rezolvarea unei
probleme sau elaborarea unei scheme mentale a mediului inconjurdtor. Acest capitol va prezenta ultimele trei tipuri de invS{are, pentru cd cele mai interesante procese de invdlare nu^sunt cele care se bazeazd. pe obiqnuinfd. Inainte de a aborda invd{area gi condilionarea, s-a considerat necesard prezentare diferitelor perspective psi hologice care au fost adoptate in studierea inva{arii.

de inv6{are: (a) obignuinfa, (b) condi{iona-

rea clasicd, (c) condilionarea operantd gi (d) ceea ce se cunoagte sub numele de

Perspectivele psihologice ale


Reamintifi-vd cd in capitolul 1 au fost
prezentate diferitele perspective psihologice gi cd trei dintre acestea, cele mai importante, sunt behaviori smul, cognitivi smu I gi perspec-

inviflrii

Cele mai multe dintre studiile initiale pe

tiva biologicd. Studiul inva!6rii a adoptat, in aceeagi rndsurd ca gi alte dornenii particulare ale psihologiei. aceste trei perspective.

tema invdfdrii qi a conditiondrii au fost realizate din perspectiva behavioristd. Cercetdtorii au studiat modul in care organisrnele inferioare inva{d asocierea dintre stimuli sau dintre stirnul gi rdspuns, accentul

fiind pus pe stimulii extemi 9i

rdspuns,

296
conform pri ncipiului behaviori st care sus{ine cd un anume compoftalrleut este mai bine in{eles in tenneni de cauze exterioare decAt psihice. Abordarea behavioristd a invitdrii arelabazd.gi alte cdteva ipoteze. Una dintre
acestea este aceea cd simpla asociere clasicd

I rttrorluce

ra itt ps iltolo g i e

menului de condilionare, fhcAnd abstractie de inva{area complexd, necesitd Iuarea in


considerare a ceea ce gtie organismul despre relatia stirnul rdspuns (clriar atunci cAnd respectivul organism este un gobolan sau un porumbel), cu alte cuvinte luarea in considerare a perspectivei cognitive. De asemerrea, ir.r cazul invSldrii cornplexe a regulilor. a strategiilor gi in alte cazuri sirnilare, trebuie avutd in vedere, in afard de asocia{ii, gi abordarea cognitivist6. Mai mult decAt atAt, se pare cd nu existd ur-r singur set de reguli pe care sebazeazdinvdfarea in general (adicd pentru toate situafiile qi la toate organismele). Se pare cd la specii diferite sunt im-

sau operantd este parte componentd a invdtdrii: astfel incdt un proces destul de complex, cum ar fi cel al achiziliei lirlbajului, este probabil o chestiune de inv5{are a mai multor asociafii (Staats, 1968). O alta ipotezd este aceea cd unele dintre legile de
bazdale inva{drii ac{ioneazd in funcfie de ce anume trebuie invSfat sau de cine anume

invald - urr gobolau care invafd s6 iasa dintr-un labirint sau un copil care inva(i operafia de impd(ire (Skinrrer, 1938, 1 971). Aceste ipoteze orientative au determinat
preocuparea behaviori gti lor pentru infl uenfa pe care o au recompensa gi pedeapsa asupra comportamentul ui organi smelor inferioare, in special asupra gobolanilor gi porumbeilor, in situalii simple de laborator.

plicate mecanisme diferite ale inva{arii gi. tocrnai de aceea, este necesard luarea in
considerare a perspectivei biologice. Rezultatul tuturor acestora este cA studierea inva(arii presupune, in prezent, integrarea celor trei perspective prczentate anterior. Ca urmare, atAt abordarea inv6{drii

Aceste lucriri dezvdluie o serie de fenomene ale cdror rezultate continud sd reprezinte o bazd perrtru multe dintre informaliile existente in prezent, referitoare la invdlarea asociativd. Dar, dupd cur.n se va vedea in continuare, principiile behavioriste au fost u lterior re lati v nod i fi cate. inlelegerea feno-

clasice, cdt gi cea a invd{brii condi{ionate se va realiza (in6nd cont de factorii comportamentali, cognitivi gi biologici (prezentarea inva(arii complexe va consta, in princpal, din expunerea factorilor cognitivi). Intr-o primd fazd se vor prezenta studiile behavioriste, studii care de fapt ini{iazd expunerea fenomenelor esenliale.

lvatt Pavlov Si colaboralorii sui

i nv d1 ar e a s i

co ndiyio

nar e a

297

Conditionarea clasicl
Primele studii avdnd ca teme condi{ionarea clasicl dateazdde lainceputul secolului al XX-lea, cAnd fiziologul rus Ivan Pavlov, care cerceta digestia, gi-a indreptat atentia spre domeniul inv616rii. in urma cercetdrilor asupra digestiei a cAgtigat premiul Nobel. In timpul cercetdrilor sale, el a observat cd un cdine incepe sd saliveze in momentul in care vede farfuria cu hran6. ln timp ce era de agteptat ca un cdine sd saliveze in momentul in care avea hrana in gurd, s-a constatat cd in cazul acestui ex-

condilii este un rispuns condifionat (RC), iar lumina este un stimul condi(ionat (SC). Cdinele a fost deci invdtat, sau condi{ionat, sd asocieze lumina cu hrana gi sd rdspundd la aceastd asociere prin salivafie. Experimentele lui Pavlov sunt reprezentate grafic in figura7.l.
it'rA,rNrE DE coN Dtl0N,ARE

Stimul

condilionat
(lumina)

periment cAinele a invd{at sd asocieze vederea farfuriei cu gustul mAncdrii. Pornind de la acest cazde invd(are asociativd, Pavlov a incercat sd stabileascd posibilitatea asocierii mAncdrii cu un alt tip de semnale, cum ar fi lumina sau sunetul.

Nici un rdspuns sau rispuns irelevant

necondilionat

Rispuns necondilionat
(salivare)

(hrani)

DUPA CONDTTTONARE

Experimentele lui Pavlov


in experimentul inilial, Pavlov a adoptat urmdtoarea tehnic6: cdinele era plasat in tafa unei farfurii, dupd ce in prealabil ii fusese atagatd o capsuld la

Stimul

condilionat (lumini)

Stimul neconditionat (salivare)

nivelul glandelor salivare, in scopul mdsurhrii cantitAtii de

salivd. Dupd cdteva secunde, hrana era pusa in farfurie gi era stinsd lumina. Cdinele fiind in prealabil infometat, s-au inregistrat accentuSri semnificative ale secre{iei salir are. Aceasta secre(ie salivard este un rlspuns necondi{ionat (RN), care nu implicd invd{area; hrana este un stimul necondi(ionat (SN). Procedura descrisd anterior era repetatd de un anunrit numir de ori - era prezentatd mai intAi lumina qi apoi hrana. Pentru a se verifica dacd s-a produs invdtarea asocieriiintre cei doi stimuli (hrana qi lumina), experimentatorul aprindea lumina. insd llrd a prezenta hrana; invdfarea s-ar fi produs in situa{ia in care cdinele ar t-i salivat. Producerea salivatiei in aceste

Fig. 7.1. Reprezentarea grafici a condifionlrii clasice. Asocierea unui stintul necondi;ionat Si a rdspunsului necondilionat existd
de la inceptrtul experimentului,

inndscutd (care

fiind o relapie nu lrebuie deci invdlald).

Asocierea unui stimul condi!ionat cu un stitnul necondilionat este invd;atd; aceastd relalie este rezultatul asocierii stimulului necondiyionat Si a st imululu i cottd i1 iortat.

VARIANTE ALE EXPERIMBN. TULUI. De-a lungul anilor, psihologii au


realizatdiferite variante ale experimentelor lui Pavlov; unele dintre acestea vor fi prezentate in cele ce urmeazd. Pentru a putea evalua aceste variante este necesard o analizd criticd a experimentelor din domeniul condiliondrii. Fiecare pereche de stimuli prezentata, alcdtuitd dintr-un stimul condi{ionat (SC) qi unul necondilionat

298

I ntroducere

tn psilnlogie

9 o z. o.r u'
J

-z'\'f/\z1
i1

E'
F v,
J
ut

t 4
= U)

:Lrl

i ir

1 2 3 4 56,7.8 9'10111213141516 1 23 4 5 6 7 I S10 irucrncARroE.AcHrzrroNARE irceRcAntoesrNcERE


Fig.7.2. Achizifionarea gi stingerea unui rdspuns condifionat. Curba din partea
stdnga

ilustreazdfaza de achizilie dintr-wt experiment. Picdturile de salivd apdrute ca rdspuns la stimulu' condilional (care anlerior afost asociat celui necondilionat) sunt reprezenlate pe axaverticala. iar numdrul de incercdri pe axa orizontald. Dupd l6 asocieri, experimentatoruL recurge la stingere; rezultatul este prezentat in graficul din partea dreaptd. (Dup6 Pavlov,1921)

(SN), este denumiti asociere. Asocierile necesare invd{hrii perechilor de stimuli reprezintd stadiul de achizi{ie al condifionirii; pe parcursul acestui stadiu, asocierile repetate ale SC (lumina) 9i SN (hrana) trebuie sd fie puternice, adici intlriteo aga cum este ilustrat prin curba din dreapta figurii 7.2.Dacd asocierile nu sunt intdrite (adica SN este in mod repetat omis), rdspunsul se va diminua treptat; acest fenomen este denumit stingere gi este ilustrat prin curba din stdnga figurii J.Z.intrebarea care se ridici este urmdtoarea: stingerea are loc datoritd neinvdldrii asocierii, sau invaldrii inhibiliei RC in conditiile in care
SC este prezent? Pavlov a preferat varianta

ces de inv6{are care ofer[ predic{ii

in legiturd cu evenimentele care vor unla.


(Aceasta este eserrfa aborddrii cognitive
a

condiliondrii, abordare care va fi prezentata intr-una din sec{iurrile urmdtoare.) in situafia in care predicfia este adevdrati (intaritd), animalul inva{d sd men{ind acea pre-

diclie (achizilia); in situalia

care se rnodificd ceva in mediul inconjurdtor gi aceastd modificare face ca prediclia sd nu rnai fie posibilS (lipsa intdririi), animalul
inva{d sd-qi inhibe acea prediclie (stingereal.

in

CONDITIONAREA

LA

DIFERITE
este un feno-

SPECII. Condilionarea clasicd

men specific tuturor animalelor, putdndu-se

inhibiliei gi o mullime de cercetdri ulterioare au demonstrat cd acesta este rdspunsul adevdrat - SC este esen{ial in ceea ce priveqte aparilia inhibiliei.

realiza chiar qi la organismele primitive.


cum ar fi viermele plat; aceste organisme

i;i

Achizilia gi stingerea capdtd, o sernnificafie intuitivd in momentul in care condi{ionarea clasicd este consideratd ca un pro-

contracti corpul in momentul in care sunt supuse acliunii unui curent electric, iar daca sunt stimulate printr-un nurndr suficient de asocieri ale stimulului electric (SN) cu lumina (SC), vor avea acelaqi rdspuns la actiu-

i nv dlarea i cond i; ionare a


S

299
poate fi jucat de orice alti stirnuli, dacd sunt

nea izolat5 a stirnulului luminos (Jacobson, Fried qi Horowitz, 1961). La cealaltd extre-

rnd a diferitelor specii. l'ruffreroase rdspunsuri umane pot fi condilionate prin iutermediul rnecanismelor clasice ale condition[rii; multe dintre aceste rdspunsuri sunt involuntare. Pentru a exernplifica, sd ludm in considerare situalia destul de dificild a bolnavilor de cancer care fac tratament chimio-

terapeutic, pentru a incetini dezvoltarea tumorilor. Chimioterapia constd in injectarea unor substan{e toxice in organismul pacientului, care au ca efecte secundare greafa gi vdrsdturile; dupd un numdr de ged i nle ch i m ioterapeutice, pac ienf i i prezirftl uneori aceste simptome, chiar inainte de a intra in sala de tratament. Repetarea asocierilor dintre chimioterapie (SN) li imaginea sdlii de tratament (SC) aduce pacientul in situalia de a asocia caulera cu chirnioterapia, fenomen care are ca rezultat resim-

asociafi cu uu stirnul neconditionat semnificativ din punct de vedere biologic. Reamintili-va experimentul in care unui cAirre i se prezintd un stimul lunrinos (SC), care este urmat de vederea mAncdrii (SN) gi, cu timpul, lumina declangeazd un rIspuns condilionat. Astfel, dacf, acest cline este pus in situalia in care i se prezintd un suuet care este urmat de lumind (deci nu de rnAncare), este posibil ca sunetul sddeclangeze secrefia

salivard, chiar dacd nu a fost asociat cu


mAncarea. (Pentru aceasta artrebui sdexiste

mai multe asocieri ale luminii gi rndncdrii, altfel condilionarea initiala dintre lumind gi
mdncare se va stinge.)

{irea efectelor secundare, chiar inaintea


inceperii tratamentului efectiv. Un fenomen similar se constatd la pacienlii tineri cdrora li se dd inghe{atd inainte de inceperea qedin-

{ei de chimioterapie; degi inghefata

era

destinatd sd inlbture teama copilului fap de tratament, cu timpul va deveni un stimul asociat tratamerrtului (in aceastd situafie, inghetata este SC, iar tratamentul este SN). Re-

Existenfa condiliondrii de ordinul II duce la o cre$tere considerabi16 a obiectivelor condiliondrii clasice, in special in cazul persoanelor pentru care semnifica!ia biologicd a SN este relativ frecventS. Tot ce este necesar pentru condilionarea de ordinul II este asocierea a doi stimuli, primul dintre acegtia fiind anterior asociat cu un eveniment semnificativ din punct de vedere biologic. Sd presupunem cd pentru uu arlume pacient, sirnpla vedere a sdlii de
tratament va insemna aplicarea tratamen-

tului chimioterapeutic (un eveniment

cu

zultatul va fi refuzul copilului de a minca ingheptd in restul tirnpului (Benrstein, 1978).

semnificalie biologica). Dacd pacientului i se prezintd in mod repetat un stimul neutru, un sunet de exemplu, urmat de imaginea
de tratament, este posibil ca prezentareaizolald,a sunetului sd declangeze aparitia acelor senzafii de grea{d.

sllii

Fenomene Ei aplicafii
in cele ce urmeazd vor fi luate in considerare aspectele generale ale condiliondrii clasice.

^ CONDITIONAREADEORDINULil. In discutiile anterioare, stirnulul ueconditionat a fost un stirnul sernnificativ din punct de vedere biologic: mdncarea, temperatura sau curentul electric. Rolul de SC

GENERALIZAREA $I DISCRIMINAREA. Rdspunsul condifionat se poate obline gi la stimuli similari celui care a fost asociat initial. Sd considerdrn cd o persoand a fost condi{ionatd sd prezinte o anumitd reac{ie emotional6 la sunetul rezultat din atingerea unui diapazon in zona de curbu-

rd. (Reactia erno{ionald astfel declangatd

300 este mdsuratd prin intermediul rispunsului galvanic al pielii - RGP, care constd in inregistrarea modificdrilor produse de o trdire emojionald la nivelul activitdtii elec-

Inlroducere in psihologie

Un proces complementar este acela de discriminare. In timp ce generalizarea este o reaclie la similaritdli, discriminarea este
o reaclie la diferenfe. Discriminarea condilionatd este procesul rdspunzdtor de aparilia fenomenelor de intirire selectiva gi de stingere, a$a cum este ilustrat in figura 7.4.

trice a pielii). O asemenea persoand va avea modificdri ale RGP at6t la sunetele joase cAt gi la cele inalte, fdrd a fi necesare condilionari ulterioare (fig, 7,3). Cu cAt stimulii ulteriori seamdnd mai mult cu cel inilial, cu atAt va cre$te probabilitatea declangirii rdspunsului condi{ionat. Acest
principiu, denumit generalizare, este uttul din factorii care stau 1a baza capacitSlii individuale de a reac(iona la stimuli noi,

o.

o (
l!

similari stimulilor familiari.

e o T b J

sc1

,/*r"runsurita
20

& E

/ /

\**:'il*.,
9&10
];,

o. o g,

1&2 3&4 '5&6 7&8


iruceRcARt

230
F J
Fig. 7 .4. Discrimi

.s.

na

rea condifionatd. Stimu

Ii

*','zo
condilionat r. timpul exersirii\
Stimulul

discriminativi au fost doud sunete de indlyintt diferite (SC,: 700 Hz ll SC: : 3 500 H:t.
Stimulul necondilionat, un Soc electric, aplicat la nivelul pdrlii stdngi a unui deget, a fost asocial nwnai cu SC 1. lntensitatea rdspunsulur
condisionat, in cazul nostru RGP, creSte odata cu asocierea SC1 Si descre$te treptat in cazui qsocierii cu SC2. (Dupd Baer gi Fuhrer, 1968)

/
-3-2-l r: ':

0+l+2+3
,STIMULI

Fig. 7.3. Gradientul de generalizare. Stimulul 0 este sunetul inilial care a dus la aparilia rdspunsului galvanic condilionat. Stimulii + l, +2 Si + 3 reprezintd sunetele-lest cu o tonalitate mai mare, iar -1, -2 Si -3, sunetele-test

in acest experiment au fost folosili doi stimuli: unul de indljime joasi, SC1, car 0
fost intotdeauna urmat de un goc electric gi altul de indl{ime inaltS, SC2, prezentatfarit

cu o tonalitate mai micd. Obsenali cd gradientul de generalizare descreSte pe mdsura


creSterii diferenyelor dintre sunelul-test Si sunetul-stimul ini!ial.

nici o asociere" S-a constatat cd, inilial, subiecfii au prezentat RGP la ambii stimuli sonori, insd in timpul condiliondrii ampli-

tudinea rdspunsului condilionat la SC, cre$te treptat, iar cea a rdspunsului la SC: scade. Se observd deci cd, prin intermediul

I nv dyar ea

i c ondilionare

301

intiririi

diferen{iale, subiec!ii sunt condi-

{ionali si discrirnineze doud sunete; sunetul de tonalitate inaltd, SC2, a devenit urr
semnal care inhibd rbspunsul invd{at.

inilial un SC care, undeva in trecut, asociat unui SN, a dus la aparilia fricii; prezentarea repetatd a unui SC fErd a fi intdrit de
un SN va duce la aparilia reacliei de team6.

Generalizarea gi discriminarea sunt fenomene frecvent intAlnite in viala de zi cu zi. Un copil care a invdfat deja sd asocieze imaginea c6inelui sdu cu posibilitatea de a sejuca, va incepe sd se apropie de tofi cdinii. Prin intermediul unui proces de intdrire a diferenfelor, acelagi copil poate insd invdfa sd se joace numai cu c6inii care
seamdnd cu al sdu qi sd evite apropierea de cdini care ar putea fi periculoqi.

(O prezentare detaliatd a condiliondrii gi a fobiilor se gdsegte in capitolul 16, iar a terapiilor prin condilionare in capitolul 17.)

CONDITIONAREA $I TOLERANTA

LA MEDICAMENTE $I DROGURI. ln
cele mai multe dintre exemplele prezentate p6nd acum, rdspunsul condilionat prezintd foarte multe asembndri cu rdspunsul ue-

condi{ionat: cAinele din experimentul lui Pavlov saliveazd la lumind (RC) in acelaqi

TEAMA CONDITIONATA. Condilionarea clasicd joacd un rol important in cazul unor reaclii emolionale, cum ar fi frica. SI presupunem cd un gobolan este
amplasat intr-o cugcd inchis[ qi este supus periodic unor gocuri electrice provenite din podeaua cu$tii; inainte de aplicarea gocului electric se produce un sunet de o anumitd

fel in care saliveazd la vederea mdncdrii (RN), pacien{ii cu cancer prezintl. grea!6 la vederea sdlii de tratament (RC) in acelagi fel ca la efectuarea tratamentului
chimioterapeutic (RN) g.a.m.d. Aceastd situafie nu este insi prezent6 in toate cazurile de condilionare. Existd cazuri in care RC este opusul RN, iar unele dintre cele mai dramatice cazuri sunt cele constatate

tonalitate. Dupd mai multe asocieri ale


sunetului (SC) cu gocul electric (SN), se va constata cd aplicarea izolat6, a sunetului va duce la aparilia semnelor de fricd (oprirea din miqcare gi zgarierea cu$tii, cregterea

in toxicomanii. Sd lu6m in

considerare

cazul unei persoane care igi injecteazd periodic morfind. AtAta vreme cAt vederea

tensiunii sanguine). Are loc deci o condilionare: reaclia de fricd apare la un stimul inilial neutru. Multe dintre motivele de fricd, in cazul omului, sunt dobAndite printr-un proces similar, care are loc in special in copildrie (Jacobs qi Nadel, 1985). Cea mai griitoare dovadd a acestei legituri cauzale o constituie faptul cd unele din aceste frici, in special cele care nu au o explica{ie ra{ional6, pot fi eliminate prin tehnici terapeutice bazate pe principiile condilionbrii clasice.
O persoand care are o fricl accentuatb fald de pisici, de exemplu, poate depdgi aceastd stare prin expunerea repetati qi gradual6 la pisici; se presupune cd pisicile au fost

seringii este urmatl de injectarea drogului, injectarea aclioneazd ca un SC gi rnorfina ca un SN av6nd loc reac{ia de condilionare clasicd (cu alte cuvinte vederea seringii va fi asociatd cu introducerea morfinei in organism). in timp ce rdspunsul lamorfin5, RN, constd in reducerea sensibilitSlii dureroase, rdspunsul la vederea seringii, RC, duce la cregterea sensibilit6lii dureroase. Rdspunsul condifionat este in acest caz
opus rdspunsului necondifionat. Fenomenul prezentat anterior are implicafii deosebite in dezvoltarea toleranlei la medicamente gi droguri. Este binecunoscut faptul cd, pe mdsuri ce se prelungegte perioada de timp in care se folosegte un medicament cum este morfina, o anumitd

302
doz6, va deveni ineficientd pentru respectivul pacierrt; devine deci necesarl rndrirea

ntroducere in

ps

ihologie

progresiv6 adozei administrate pentru a se

un SN (stirnulul necondi{ionat). ln cele ce urnteazd, se va prezenta rolul de(inut de factorii cogr-ritivi in cadrul procesului de

ajunge la efectele dorite. Degi o parte

condilionare clasicd.

acestei situa{ii este datoratd procesului fiziologic de adaptare, s-a constatat cd gi mecanismuI condiliondrii clasice de(ine un rol destul de important. in cazul folosirii indelungate a morfinei, in special, condilionarea are ca rezultat cregterea sensibilitatii dureroase. lucru care duce la mdrirea treptatd a dozei necesare in vederea inldturdrii durerii. Cauza acestei situalii nu este scdderea efectului terapeutic al morfinei, ci rnai degrabd descregterea pragului sensibilitdlii dureroase. Un proces similar are loc, probabil, gi in cazul folosirii heroinei in scopuri non-medicale. Dupa injectdri repetate, rdspunsul condilionat al narcomanului la injectare este opus rdspunsului necondilionat (,,starea de bine") indus de droguri - in consecin{d, acesta va lua o dozd mai mare pentru a ajunge la efectele dorite (Sieg el, 197 9, 1 983 ).

CONTIGUITATEA $I PREDICTIBILITATEA. Ulterior experimentelor lui


Pav I ov, spec i al i gti i a u incercat
sd, pr

ecizeze

factorul detenninant al procesului de condilionare clasica. Pavlov a considerat cd acest factor este contiguitatea tenrporalS a SC gi a SN, cu alte cuvinte ac{iunea celor doi stiniuli trebuie sa aibi loc la scurl timp
una fa$ de cealaltd. Unele rezultate experimentale susfin aceastd afirmaf ie, in special cele furnizate de experimentele in care s-a variat intervalul de tirnp dintre actiurrea SC gi a SN. S-a constatat cd cea mai mare eficienld a condi{iondrii este realizatd atunci cAnd SC, precede SN cu aproximativ o jumdtate de secundd, gi devine din ce in ce

mai pu{in eficientd pe mdsura creqterii


intervalului de timp dintre cei doi stirnuli. Existd insd o alternativd la considerarea contiguitAtii temporale ca factor critic al condi{iondrii clasice: SC este un predictor
cert al SN; cu alte cuvinte, este o mai mare

Predictibilitatea qi factorii cognitivi


Pdnd in acest punct al expunerii, condi-

{ionarea clasicd a fost analizatd doar prin

intennediul factorilor de naturd externS, adicd a factorilor de rnediu - un stimul este in mod constant unnat de un altul gi astfel organismul va ajunge la situalia de a-i asocia. Cu toate cb aceastd perspectivd behavioristd a fost dorninantd pentru mult timp, au existat totugi specialiqti in psihologie care au sus{inut cd factorul critic ce determind condilionarea este nivelul currogtinfelor (Tolman, 1932). Din perspectiva cognitivd, condilionarea clasicd oferd organismului noi cunogtinte referitoare la relaliile dintre doi stirnuli - la un SC dat, organisnrul a invd{at c[ trebuie sd a$tepte

probabilitate de aparilie a SN in cazul in care SC a fost deja prezentat, comparatir cu situa{iile in care SC nu a fost prezentat (o astfel de ipotez[ are un accentuat caracter cognitiv). Rescorla (1961) efectueazS un interesant experiment in vederea studierii raportului dintre contiguitate 9i predictibilitate. ln anumite situalii experimentale, Rescorla a expus cAinii la un $oc electric (SN), iar in unele dintre aceste situatii, gocul era precedat de un sunet (SC). Procedeul folosit

pentru cele doud grupuri experirnentale este ilustrat in figura 7.5. Nunrdrul de asocieri contigue ale celor doi stiniuli (sunetul qi gocul) a fost acelagi pentru arnbele grupuri, iar variabila independentd a fost

I nv d!

area S i

co

ndision are a

303 fruntat cu o multitudine de evenimente ce au loc in acelagi timp, ca in cazul tunetului, un meteorolog va incerca sd le identifice pe acelea care au valoare predictivd. Este

t-aptul cd sunetul a precedat toate gocurile

electrice in cazul grupului A, in timp ce in cazul grupului B gocurile erau precedate de sunete a cdror tonalitate nu avea o valoare predictivd. Puterea predictivd a sunetului

extrem de importantd: in ;azul grupului A procesul de condilionare se realiza mai rapid comparativ cu grupul B levaluarea s-a realizat pebazaexistenlei reactiei de evitare a gocului la prezentarea sunetului). in alte grupuri experimentale i care nu sunt insi prezentate in figura 7.5), s-a constatat c[ intensitatea condiliondrii era dependentd direct de valoarea predic:ir a a SC in semnalarea acfiunii SN. Expe:imente ulterioare susfin ipoteza cd relalia :redictivd dintre SC gi SN este mult mai
-nportantA fa!6 de contiguitatea temporalS =.au frecvenfa asocierilor dintre cei doi

s-a dovedit a

fi

stimuli (Rescorla, 1972).

Rlspunsul cAinelui din experimentul


:nterior poate fi considerat analog cu situa:ra specificd a investigaliei gtiinlifice: con-

destul de dificil de stabilit care anume fenomen este in rela{ie de contiguitate cu tunetul, pentru cd exist5 o multitudine de asemenea fenomene care se afl5 intr-o astfel de relafie (cum ar fi prezenla norilor gi chiar a arborilor). Meteorologul va cduta mai degrabd sd identifice evenimentele care au valoare predictivd pentru tunet gi pe cele care il preced. CAinele din experimentul anterior, trebuind sd !ind seama de acfiunea negativd a gocului electric, va incerca sd identifice acel eveniment care are semnifica{ie predictivd. intr-un mod similar meteorologului, cAinele nu va acorda nici o importanld evenimentelor care au loc in acelaqi timp cu ac{iunea gocului electric (ca de exemplu, vederea instrumentelor folosite in experiment sau sunetul, in cazul grupului B), ci va c[uta sd

Numirul incercirii

'l 2

3;, 4

5,

:6 't' 8 9 ,10 11 't2 13 14 15 16


:,
:i'

3 sunit'1sCj:i

SC, r+.i::SN-{

i
('

s"l

liit,.nqnall$cftr:
j',::

:::l.r::.ii

qsri,11=
ri,

irdrhal ;SN=or:

Fig. :.5. Experimentul lui Rescorla. Figura este o reprezentare schematicd a celor doud grupuri :.,: studiul ltti Rescorla. Sunt prezentate, pentrufiecare grup, cele I 6 incercdri. Observali cd in unele :.c:re aceste incercdri, SC este urmat de SN fSC + SN); in alte incercdri, SC ql 51/ slrn r prezentali =:.'tr; in altele, nu sunl prezentali nici SC Si nici SN. in chenarele existente in dreapta sus sunt :'.entate rezultatele acestor incercdri pentru ambele grupuri. Numdrul de incercdri de tip SC + SN :::: egal cu numdrul incercdrilor de tip SC, pentru ambele grupuri. Cele doud grupuri diferd insd din :-:v:pectiva numdrului de incercdri in care SN este prezentat izolat (niciodatd, in cazul grupului A, Si :- c frec,-enld sintilard celorlalte incercdri, tn cazul grupului B). ulterior, grupul A era pus in - -:'.aria de a conferi ovaloare utilitard (dar nu totald) unui sunet cu o anumitd lonalitate*predictor :- ; -'cului care ve urma lafoarte pulin timp dupd acesta; tn cazul grupului B, sunetul nu wea nici o '' :-' ;tre predictivd pentru Socul electric. S-a constatal cd rdspunsul condi1ionat la acyiunea SC s-a ::::ilit mai rapid in cazul grupului A Si nu a apdrut deloc in cazul grupului B.

304
identifice acele evenimente anterioare $ocului electric, qi nu evenimentele care au loc intr-un alt interval de timp (sunetul, in cazul grupului A al experimentului), incercAnd sd evalueze capacitatea predictivd a
acestor evenimente.

[ntroducere in psihologie

rispunsul condi{ionat; s-a observat c[ animalele din grupul de control prezintd un


asemenea rdspuns, in timp ce animalele din

grupul experimental, nu. Pentru acest din


urmd grup, invS{area anterioard a asocia{iei dintre lumind gi goc a blocat invi{area noii asociafii sunet-qoc. De ce ? Probabil pentru cd inv[farea anterioard face ca gocul sd fie predictibil gi, odatd ce SN este predictibil.

Importanla predictibilit6tii poate fi


prin fenomenul de blocare, descoperit de citre Kamin (1969). lpoteza demonstrati
gi

lui Kamin este aceea cb dacd SC este


redundant, adicd oferd o infonnalie pe care organismul o posedd deja, nu se va putea elabora o reaclie de condilionare. Experi-

existd posibilitSli reduse de corrdiliondri


suplimentare.

mentul lui Kamin, ilustrat in tabelul 7.1, s-a desfhgurat in trei etape. in prima etapd, unui grup experimental de animale ii era prezentat in mod repetat un stimul luminos, SC, urmat de un $oc electric, SN; s-a constatat cd animalele din acest grup au invilat foarte repede sd asocieze cei doi stimuli. In cea de-a doud etapd, at?rt grupului experimental, cAt gi celui de control, le era prezentat un stimul condi{ionat compus (luminos gi sonor) urmat de un $oc electric, SN; s-a constatat cd pentru animalele din grupul experimental, care deja invdlaserd sd asocieze lurnina qi qocul, sunetul era acum redundant, in timp ce pentru animalele din grupul de control, care nu inv6faseri nici o asociere in prealabil, stimulul compus avea valoare informativd. In cea de-a treia gi ultima etapS a experimentului era prezentat doar sunetul, pentru a se vedea dacb acliunea acestuia declangeazd

PREDICTIBILITATE $I EMOTTVITATE. Predictibilitatea este irnpoftantd qi pentru trdirile emo{ionale. Dacd un anume SC cert anticipeazd,durerea, atunci absenqa respectivului SC anticipeazd faptul cd nu va apdrea durerea, iar organismul se relaxeazd. SC este deci un semnal de ,,pericol", iar absen{a lui este un semnal de ,,siguran{6". in situalia in care asemenea semnale de pericol sunt prezente, se declangeazd in organism trdiri emolionale devastatoare. Atunci cAnd se prezintd goarecilor un semnal care anticipeazi acfiunea gocului electric, acegtia rispund cu reactii de teamd doar in situafia irr care este prezentat semnalul ,,pericol"; dacl goarecii nu au la dispozilie un predictor ceft, atunci trdiesc o stare de anxietate continui care poate duce cliiar la aparilia ulcerului (Seligman, 1975). Existi paralele evidente intre aceastd situa{ie giemolionalitatea uman6. Dacd un

Tabelul 7.1. Experiment referitor la fenomenul de blocare. Proiectul unui experiment care
demonstreazd cd invdlarea anterioard a unei asocialii poate bloca tnvdlarea unor noi asocialii. (Duptr Kamin,1969)

ETAPA I

ETAPA 2

ETAPA

Grupul experimental lumin6--rgoc luminf,+sunet-+$oc Grupul de control


luminS+sunet-+$oc

sunet-rabsenla rlspunsu I ui condilionat


sunet-+rdspuns condi{ionat

I nv

d!area

i condi 7i onarea

305

doctor dd unui copil un seurnal de pericol


(spunAndu-i cd o anumiti procedurd medicala il va durea), atunci copilului ii va fi teami pAnd cAnd respectiva procedurd se va incheia. Dac5, dimpotriv[, doctorulii va spune copilului cd nu-l va durea, c6nd de fapt il va durea, atunci copilul nu dispune nici de semnale de pericol gi nici de siguranld gi va deveni anxios in orice cabinet medical. Multora dintre noi. adullifiind, ne

iniliala. Acestpattern al condi{iondrii- se inva{d mai rnult in fazele iniliale gi apoi din ce irr ce rnai pu{in --caracterizeazd de fapt achizilia unui rdspuns condilionat clasic (revede{i fig. 7.3). O alta premisd a rnodelului RescorlaWagner este aceea cd la fiecare incercare, predictibilitatea SN este detenninatd de tof i stirnulii condifionali prezenli la acea incercare; de exemplu, dacd sunt prezenti doi
stimuli condilionali la o anumitl incercare,
sd zicem o lumind gi un sunet, atunci inten-

este cunoscutd anxietatea specificd unei


intAmplSri nepldcute, pentru care nu aveffl nici un semnal cu valoare predictivd; evenimentele nepl6cute sunt prin definilie ne-

pldcute, insi evenimentele nepldcute gi neanticipate sunt pur gi simplu greu de


suportat.

sitatea posibild a condilionarii pentru unul dintre cei doi stimuli condilionali, sd zicern sunetul, este mai micd decAt condilionarea care s-a realizaldeja pentru cel de-al doilea SC, adicd lurnina. Acesta explicd fenomenul de blocare descris anterior. Sintetic spus, dacd stirnulii condilionali ac{ioneazd simultan cu un altul pentru intdrirea asocia-

MODELELE CONDITIONIRII CLA. SICE. lnforma!iile existente referitoare la predictibilitate au condus la elaborarea cAtorva modele ale condiliondrii clasice. Cel mai cunoscut model este acela al lui Rescorla gi Wagner (1972) care, deqi are un mai pulin accentuat caracter cognitiv
comparativ cu alte modele, ca gi acestea, el accentueazd i rnportan{a predictibil it51i i qi a caracterului neatteptat al stimulului. Confonn modelului Rescorla-Wagner, intensitatea condiliondrii la fiecare incercare depinde de noutatea SN, care, la rAndul lui, depinde de modalit6!ile de asociere ale SN cu posibili stirnuli condilionali: cu cAt SN este mai surprinzdtor, cu atAt va fi rnai intensd reacfia de condilionare a asocierii respective. in fazele iniliale ale condilio-

fiei, intensitatea condi{iondrii va fi determinatd de gradul de non-anticipare al SN. Alte modele ale condiliondrii clasice
acordd o mai mare irnportan{d factorilor cognitivi. Conforrn rnodelului lui Wagner (1981), animalele inferioare posedd, ca qi
oamenii, o memorie de scurtd duratd la nivelul cdreia este stocatd informafia (v. cap. 8) gi tind sd stocheze la acest nivel mai ales infonnaliile cu caracter de noutate. in fazele iniliale ale condiliondrii, SN este nou qi neanticipat; in consecin[d, orgarrisrnul va stoca in mernoria de scurtd duratd legdtura dintre SC gi SN, acest proces fiind probabil mediatorul achizitionirii rdspunsului con-

ndrii, SN are un accentuat caracter de noutate (nici un SC nu il anticipeazd incd) gi de aceea are loc un intens proces de
invdfare. Ulterior, existdnd insd cel pu{in un SC care sd anticipeze SN, acesta din urmi devine mai pulin nou (deci mai pufin surprinzdtor) gi, ca urmare, rata invdldrii este relativ mai scdzuti comparativ cufaza

difionat din cadrul condiliondrii clasice. SN nemaifiind nou, stocarea se atenueazd gi o dati cu aceasta gi ritmul invS{drii. Acest model oferd o altd explica{ie pentru
fenomenul de blocare: atunci cArrd SN este

total predictibil, nu va mai fi stocatd nici o noul asociafie care sd implice SN. Un alt rnodel cognitiv considerd condifionarea clasicd ca fiind un proces de gene-

306
rare $i testare aregulilorreferitoare la succesiunea temporald a evenimentelor (Holyoak,

Introducere in ps ihologie

a condus la studierea comportamentelor


neinvS(ate (deci inndscute) gi la o abordare

Koh qi Nisbett, 1989). Conform acestui model, este posibil ca un animal sd genereze o regul6, ori de cdte ori au loc in imediata sa vecindtate evenimente neagteptate, sau ori de cAte ori o reguld existenti nu mai este valabili. Pentru un gobolan dintr-un experiment de condilionare clasic6, o lumind neagteptatd urmati imediat de un qoc electric va determina generarea unei reguli de genul ,,Dacd apare lumina, atuttci va urma gocul electric". O datd formatd, regula va fi intiritd de fiecare datd c6nd conduce la o prediclie corectd, gi va fi sldbitd de fiecare datd cAnd conduce la o predic{ie incorect6. Acest model sus{ine cd predictibilitatea este absolut necesard pentru condi!ionare, deoarece numai predicfiile corecte pot intdri o reguld. Fenomenul de blocaj este explicat de acest rnodel astfel: atdta vreme c6t SN este predictibil de cdtre o anumitd regulS, nu va fi generat6 nici o altd noud reguld referitoare la SN.

diferiti a procesului invb{6rii - invd(area

este limitatd de zestrea geneticd a organismului, abordare ce a determinat un interes

deosebit fald de modalit6lile specifice de

inv[lare ale diferitelor specii. (Iniflal,


behaviorigtii sus{ineau cI legile inva{irii sunt aceleaqi pentru toate speciile.) Etologii accentueazi faptul cd inv[larea in cazul animalelor se conformeazd,,proiectului / matri{ei comportamentale" determinat genetic; a$a cum un proiect arhitectural

impune constrAngeri asupra obiectivelor


pentru care se construiegte clSdirea, tot a$a un proiect comportamental impune constrdngeri genetice asupra paletei de compoftamente pe care un organism le poate invSla. Cu alte cuvinte, animalele sunt programate sd invele un anumit lucru, intr-o anumitd modalitate.

Limitirile

biologice

S-a menlionat deja mai devreme in cadrul acestui capitol cd, uneori, specii diferite inva15 acelagi lucru prin mecanisme diferite. Acest fenomen a fost descoperit de cdtre etologi, biologi qi psihologi care au studiat etologia - qtiinld care se ocupd cu studiul comportamentului an imalelor in mediul lor natural. Fenomenul relevd fap-

tul cd ceea ce un organism poate invSla pe baza condiliondrii este influenlat de pafticularit5lile sale biologice.

PERSPECTIVA ETOLOGICA. in
mod similar, behaviorigtii sunt preocupafi

de comportamentul animalelor dar, spre deosebire de primii, pun un accent mai mare pe aspectele evolutive qi genetice, nu pe cele ale invdldrii. Aceastd particularitate

LrMrr;.RrLn tN coNuTroNAREA CLASICA. Cele mai convingdtoare dovezi referitoare la limitdrile cond iliondrii clasice sunt oferite de studiile ce au ca temd aversiunea gustativd. intr-uu studiu tipic. unui gobolan i se permite sd bea o solulie aromatd, sd zicem de vanilie. Dupd ce a biut aceastd solu{ie, gobolanului i se dd o solulie nocivd care duce la imbolndvirea lui. Dupd insdndtogire, i se dd iarlqi solufia vanilat6 gi se constatd cd gobolanul evitd sistematic solu(ia, pentru cd a invdtat deja sd asocieze gustul vaniliei cu cel al otrdvii. Acest fenomen este o bund dovadd a faptului cb evitarea este urr aspect al condiliondrii clasice: gustul inilial al soluliei este SC, trdirea bolii este SN, iar dupd condilionare, gustul semnalizeazi boala. In conformitate cu teoriile behavioriste iniliale, este de a$teptat ca o lumind sau un sunet s6 poatd indeplini acelaqi rol de semnal ca gi un anume gust; cu alte cuvinte, dac6 lumina este la fel de eficientb

i nv dyarea i co ndi Sionar e a


S

307
starea de boalS nurnai gustul. Aceste rezul-

ca qi gustul, atunci asocierea dintre lumind gi starea de boal6 ar trebui si fie la fel de

tate nu s-au putut explica prin faptul cd na * sunetul, aceasti explica{ie fiind exclusd de observaliile asupra grupului de control (aga cum se arati in partea dejos a tabelului 7.2). In cel de-al doilea stadiu, gobolanii din grupul de control nu erau
gustul este un SC mai puternic decAt lumi-

ugor de stabilit ca gi cea dintre gust gi starea de boal5. Se pare insd cd lucrurile nu stau chiar aga, qi acest lucru este dovedit printr-un experiment reprezentat grafic in tabelul T .2. in primul stadiu al acestui experiment, grupului experimentalde gobolani i se permitea sd guste dintr-un tub care conlinea o solu{ie aromat6, fiecare degustare fiind insolitd de un clic Ai o luminS; asupra gobolanilor ac{ionau simultan trei stimuli: gustul soluliei, lumina gi sunetul. in cel de-al
doilea stadiu al experimentului, gobolanilor din grupul experimental li se dd o solulie nocivd care ii imbolndvegte. Intrebarea care se ridicd este urmdtoarea: care dintre

otrdvili, ci erau supugi unui goc electric; s-a constatat cd aceqtia evitau solu{ia numai
atunci cAnd erau prezentate lumina gi sunetul, gi nu atunci c6nd aveau la dispozilie stimulul gustativ izolat (Garcia qi Koelling,

r966).
Gustul este deci un semnal mai adecvat

pentru starea de boal6 decAt pentru qocul


electric, iar lumina * sunetul - mai adecvat pentru qocul electric, decdt pentru starea de boal[. De ce existd oare o asemenea selectivitate a asocia{iei? Selectivitatea asocia-

stimuli (gustativ, vizual sau sonor) va fi


asociat cu starea de boald? Pentru a rdspunde la aceastd intrebare, in cel de-al

treilea stadiu al experimentului, gobolanilor li se prezenta acelagi tub; in unele cazuri solulia existenti in tub era aceeaqi cu cea din primul stadiu, dar nu se prezenta nici lurnina gi nici sunetul, iar in restul cazurilor solu{ia nu avea aceeaqi aromd, insd era prezentat stirnulul luminos gi cel sonor. S-a constatat ci animalele au evitat solufia cdreia ii gtiau arorla, dar nu gi in situalia in care lumina gi sunetul erau prezentate; deci anirnalele au asociat cu

{iei nu

respectd unul dintre principiile behavioriste iniliale, conform cdruia stimulii egali ca intensitate se pot substitui unul altuia in cadrul procesului de condi{ionare; dacd atAt gustul, cdt gi lumina + sunetul pot la fel de bine sd fie stimuli condilionali, iar starea de boal6 gi acfiunea unui goc electric pot la fel de bine sd fie SN, atunci oricare dintre SC poate fi aso-

ciat cu oricare dintre SN. Selectivitatea


asocia{iei respectd irrsd perspectiva etologicd gi accentul pe care aceastl perspectivd

Tabelul 7.2. Experimentul referitor la limitlri gi aversiunea gustativd, Proiectul unui


experiment care demonstreazd cd gustul este un semnal mai qdecvat pentru starea de boalii decdt pentru Eoc, in lintp ce lumina * sunetul reprezintd un semnal mai adecvat pentru Socul electric, decdt pentru starea de boald. (Dupd Garcia giKoelling, 1966)

ETAPA
Grupul experimental gustul gi lumina+clic gustul gi lumina+clic

ETAPA2
Starea de boal6

ETAPA
gustul*+evitare

:'
Stare de goc

lumin6+c lic-+absen{a evitdrii


gustu l-+absenta evitdri i

Grupul de control

luminS+clic-+evitare

308
il pune pe adaptarea evolutivd a animalelor la mediul lor. In mediul lor natural, gobolanii(ca gi alte mamifere) sebazeazdpe gust pentru a selecta hrana; in consecin!5, este destul de probabil sd existe o relalie
genetic determinat6, intipdritd, intre gust gi reac{iile digestive, ce irnpune constr6ngeri asupra asocialiilor pe care gobolanii le pot inv6la; relafia intipdritd genetic asigurd asocia{ia dintre gust gi starea de boald, dar nu gi pe cea dintre lumind gi starea de boal6. Mai mult decAt atAt, in mediul natural al gobolanului, durerea declangatd de

Intoducere in psihologie

ciere, atunci alte specii (care posedd alte modalitali de selectare a liranei) ar trebui
sd intAmpine dificultali in invdlarea asocierilor dintre gust gi starea de boald. Aceastd ipotezd este adevdratd. Pdsdrile igi selecteaz6, hrana predom inant pe baza informafiilor vizuale gi inva![ rapid s6 asocieze cu starea de boal6 lumina, gi nu gustul (Wilcoxin, Dragoin giKral, 1911). Acesta este un foarte bun exemplu al faptului cd specii diferite invatA un acelagi lucru (cauza bolilor) prin rnodalitafi diferite. Pe

factori exteriori (arsurile sau rbnirile) este invariabil determinatl de stimuli externi; in
consecin!6, este destul de probabil sd existe o relafie intipdritd genetic intre stimulii externi gi ,,durerea exterioard", care sd asigure asocialia dintre lumind gi gocul electric, dar nu qi pe cea dintre gust gi gocul electric. Dacd gobolaniiinvafd sd asocieze gustul

scurt, se poate spune cd dacd dorirn s6 gtirn ce poate fi condilionatsi la ce, nu putem sd considerdrn izolat cei doi stimuli, SC gi SN; mai degrabd va trebui sd ne concentrdm aten(ia asupra combindrii celor doi stimuli gi s6 luiln in considerare gradul in care aceastd combina(ie reflectd relaliile intipdrite genetic. Aceastd concluzie diferd

cu starea de boal6, datoritd existen{ei unei

predispozilii naturale pentru aceastb aso-

considerabil de ipoteza conform cdreia legile invd{drii surrt aceleagi pentru toate speciile qi situaliile.
invdt6m sd rispundem mai puternic la sunetul unui anumit aparat, dacb acsta este in mod ,frecvent urmat de o bubuitur[. Cercetarea a 'ftcut progrese remarcabile pe tema determinarii bazei biologice a acestor doud forme de

Baz4le neurologice ale invdydrii

,',

invd!are.

Ientenlare
Condilionarea clasicd gi condilionar& op: rantii sunt cele m.ai,Silnple forme ale invlfirii asociative, insa aja s-a menlionat in acest capitol, existd gi forme elementare de invdfare. Una dintre acestea este obignuinla, prin intermediul clreia un organism invatl sd ignore un stimul mai putin intens, care nu are consecinle semnificative * cum ar fi sunetul Ceasului: O alti form[ inruditi de invdtare este sensibilizirea, prin intermediul ctrreia un organism

Si luim acum in considerare cdteva dintre cercetdrile lui Eric Kandel gi ale colaboratorilor sii, cercetf,ri efectuate pe melc, ai cdrui neuroni sunt relativ similari ca structura gi funclie celor pmani, iar sistemul nervos al apestuiaeste sufi-C.iert de-,simplu pentru a permite cercetitorilor shrdiul individual al neuronului. NumSrul total de neuroni ai unui melc esti de numai cdteva
mii, pe cdnd la om ei suni in num4r de miliarde. De asemenea, sistemul neuronal al unui

melc este relativ ugor de studiat, pentru ca


aceste organisme ;unt numeroase, deci accesibile; mai mult decdt atit, neuronii unui melc sunt grupati in ganglioni care reunesc de la 500 la 1500 de neuroni gi doar un singur ganglion poate controla un aspect al,obiqnuinfei sau al

inVatd s6-gi accentueze reacfiile la un stimul de intensitate redusi, dactr acesta este urmat de un

stimul periculos sau dureros. Spre exemplu,

-aarroiEca -1 i PANIA|T lsTRATtl


I
I nvdlarea
$ i cond il i on area

L_-_Lnarl"q

309

sensibiliz[rii. Aceastd situalie face posibilS o explicalie amdnunlitd a invatarii elementare. Aplysia, existent in nurndr mare in mediul
marin, este specia de rnelc selectatd de cercetdtori in vederea studierii, iar comportamentul particular care prezinti interes este contraclia (rdspunsul de retragere). Aga cum este ilustrat in figura 7.6. branhiile la Aplysia sunt situate intr-o cavitate care prezintd un invelig protector denumit mar)ta; mantaua prezintd un capit de scurgere denumit sifon. Atunci cdnd sifonul este stimulat prin atingere, atat acesh cat gi branhiile se contractd spre interior. Constric{ia este controlatd de un singur ganglion gi poate prezenta fenomene de obignuinli ;i sensibilizare.

nului activeazd 24 de neuroni senzoriali, fiecare dintre acegtia activdnd la rdndul lor 6 motoneuroni de la nivelul branhiilor, care inerveazd musculatura constrictivh. Structura sistemului poate fi mai bine inleleasa prin studierea conexiunilor neuronale ale unui neuron senzorial gi ale unuia motor (fig. 7.7).

*;;'*r1I
Sifon Branhii
gl slfon

lnterneuron

.,

','|,:,ri,

,.=,,

gl slfon,

Branhii
Manta protectoare

Fig. 7.7. Circuitele neuronale pentru otriqnuin{tr gi sensibilizare. Partea superioard a Jigurii ilustrea:d conexiunile dintre un netlron senzitiv (N0 li un neuron motor (NM), intplicali in reflexul de constriclie branhiald. Stimularea sifonului deternrind etccitarea NS, care

la randul sdu determind

excitarea l,{M ce

inerveazd branhiile. Obisnuirea cu rdspunsul de constriclie branhiald este rnediatd de cone-

Fig. 7.6. Contracfia branhialtr lamelc. Atunci cdnd este slintulat sifonul, melcul iSi retrage branhiile in interiorul cavitdlii acoperite de o mantie protectoare. (Duptr Kandel, 1979)

xittnea sinapticd existenld intre NS Si NlvI. Partea inferioard a figurii ilustreazd conexiunile stabilite in timpul sensibilizdrii. in aceastd situalie, st inularea cozii deternrind excitarea uruti interneuron facilitator (lNF), care favorizeazd trqnsmiterea impulsului nervos trimis de la nivelul neuronului senzitiv al sifonului. Triunghiurile existente in figuri reprezintd conexiunile sinaptice dintre neuroni, in cadrul cirora sinapsa este prevdzutA cu un rnic spaliu care trebuie str6bAtut de un neurotransmildtor.
La Aplysia, neurotransmildtorul

in studiile referitoare la obignuin{6, cercetdtorii ating ugor sifonul melcului de mai multe ori (cdte o datd in fiecare incercare). in incercdrile iniliale, reflexul de constriclie branhialS este puternic, dar se atenueazAteptat dupl l0
sau l5 incerciri. Se poate spune ca melcul a invSlat sb recunoasci banalitatea stimulului. Care este procesul celular care mediazi acest
comportament de obignuire? Stimularea sifo-

de Ia nivelul neuronului senzorial c[tre neuronul motor - determinb constricfia branhial6 iniliald; iar scdderea propo4iei de neurotrans-

o datd eliberat

310
mi!6tori este cba care mediaza obignuirea meicului (demonstratd de teducerea intensitdlii rf,spunsului de constric{ie branhial6). Cu alte cuvinte, dupd un numdr suficient de incerctrri, atingerea rapidb a sifonului are ca rezultat eliberarea unei cantitdli mai mici de neurotransmilator, insufi cientS pentru aparilia rdspunsului

Introdacere in ps ihologie litator gi circuitele care coordoneazd constriclia branhiald. in esenta, activitatea neurona16 declanpatl de stimuli putemici aplicali la nivelul

cozii modificf, conexiunile neuronale

care

de constric{ie branhiald. Aceasti formf,


(Kandel, 1979).

de

invdlare elementard se datoreaz6 modificdrilor chimice induse Ia nivelul conexiunilor sinaptice Sensibilizarea se realizeazi intr-o modalitate similard, insd mai complexa; pentru a sensibiliza rdspunsul de constrictie branhial6, cercetitorii au stimulat tactil silonul melcului, aplicdnd simultan un stimul putemic la nivelul

realizeazd rdspunsul de constriciie branlriali. De aceastd datd, invatarea este mediatd tot de modificdri ale neurotransmildtorilor care traverseazd sinapsele dintre neuronii senzoriali ai silonului qi motoneuronii branhiilor. insd

schimbbrile constau in cregterea proporliei neurotransmi!6torilor eliberali de neuronul senzorial (Castelluci qi Kandel. 1976: Bailey.
Chen, Keller pi Kandel. 1992.1. Discu{ia noastr[ despre sensibilizare sugereazd faptul cd analizapas-cu-pas este posibild in cazul condi{ionf,rii clasice. Constricfia branhiald la Aplysiu poate fi condilionatd clasic; iar o asemenea condilionare, cum este cazul sensi-

cozii. Dup[ un anumit numf,r de asemenea incerclri, s-a constatat cd rf,spunsul de constriclie branhiall a devenit mai accentuat; c6teva dintre modalitalile de mediere neuronall sunt prezentate in figura 7.7. Deoarece de

doistirnuli care actioneaza simultan (atingerea sifonului gi stimularea puternicl a cozir), trebuie si aibd loc transmi terea impulsului nervos intre cele doud cdi
aceasta datd exista

bilizdri i, presupune modi fi carea rlspunsului de constric{ie branhialS de c6tre un stimul secundar. Cercetdtorii propun astfel un model celular al condiliondrii clasice, care este similar

celui al sensibilizarii (Hawkins gi Kandel,


1984). Acest model a generat cdteva controverse (Cluck gi Thompson, I987), dar nu poate fi conrbdtut in ceea ce priveqte aspectele sale esenlialel modelul dernonstreazd, de asemenea,
cd anumite forme de condilionare se bazeaza pe

neuronale. Legitura care se realizeazd constd

intr-o conexiune a neuronilor de la nivelul


cozii, addugata cfucuitului sifonului; noile conexiuni neuronale includ o sinapsi intre neuronul senzorial al cozii qi un interneuron facilitator (un neuron care conecteazb alli neuroni), precum gi o sinapsd intre interneuronul faci-

lorrne elementare de invdlare qi c5, pentru anumite olganisme cel putrin, bazele biologice

aie invd{brii elementare


activitatea neuron ilor speci

igi au originea in
fi c

i.

Condifionarea operanti
In cazul condiliondrii clasice, rdspunsul condilionat se confundd adesea cu rdspunsul normal la stimulul necondifionat: salivalia, de exemplu, este rdspunsul norrnal al cAinelui la vederea mAncdrii. in cazul in care obiectivul este acela de a
invS{a un organism ceva nou, cum ar facd tumbe? Pentru a antrena cAinele, trebuie ca mai intdi sd-l detenninirn sd facd o anumitd tumbb gi dupd aceea sd-l recompensdm fie cu un compoftament de aprobare, fie cu mAncare; dacd se va continua acest procedeu, este posibil ca respectivul cAine sh invefe tumba. Multe dintre compoftamentele din viala de zi cu zi sunt similare celui tocmai descris: rdspunsurile sunt invS{ate pentru cd acestea ac{ioneazd asupra mediului sau

fi

sd

inve{i cAinele o acrobalie, condilionarea


clasicd devine ineficientS. Care este stimulul necondilionat care ar determina un cAine si se ridice in doud picioare gi sI

Invdlarea S i condi|ionarea

311 printre barele cugtii; aceastb incercare duc6nd la egec, pisica va incepe irr continuare

influenleaz6 rnediul. Denumit condifionare operantl, acest tip de invSfare este caracteristic atAt organismelor evoluate, cAt gi celor mai simple. StAnd singur in pdtu!, un copil di din picioare, se rdsucegte gi gAnguregte spontan; atunci cAnd se afl6 singur intr-o camer6, un cAine se va inv6rti intr-una prin camerd, poate scheuna sau poate da intr-o minge, o poate ignora sau se poate juca cu aceasta. Orice organism rdspunde la solicitdrile, la stimulii existenfi in mediul inconjurdtor sau, se poate spune mai degrabd ci ac{ioneazS asupra mediului inconjurbtor. Atunci c6nd organismul are
un anumit comportament, probabilitatea ca respectivul comportament sd se repete de-

dacd la un moment dat va atinge din intAmplare zdvorul va iegi din cuqcd gi va mAnca pegtele. Ulterior, cercetltorul va pune iar6gi pisica in cugcd, iar in afara cugtii va aqeza o altd bucatd de pegte; pisica va proceda intocmai ca in cazul descris anterior pdnd in momentul in care va atinge intAmplbtor zivorul. Aceastd procedurd va fi repetatd de mai multe ori gi se va constata c6, intr-un final, pisica va re-

sd se migte prin cuqcd, adoptAnd diverse comportamente pentru a ajunge la hrand -

nurrla la rnulte dintre compoftamentele


neadecvate gi chiar va deschide uga imediat

pinde de consecinlele acestuia: copiii vor


gAnguri mai des dacd acest fapt este urmat de captarea atenliei pdrinlilor, iar cAinele

dupd momentul intrdrii in cugc6. Pisica a invdlat deci sd deschidd uga pentru a obline
m6ncarea.

va aduce mingea dacd acest lucru

este

recompensat prin mdng6ieri sau prin mAncare. Dacd se considerd cd obiectivul copiilor este captarea atenliei pdrin{ilor, iar al cAinelui de a ob{ine mAncarea, atunci putem considera condiliorrarea operant6 ca fiind invSlarea unui anumit compoftament care conduce la atingerea unui anumit

Acest experirnent ne poate induce convingerea cd pisica a avut un compoftament

inteligent, insd Thorndike afirmd cd in


aceastd situa{ie este implicatd in micd rndsur6,,inteligenfa" operativd, pentru cd nu a

obiectiv (Rescorla, 1987).

existat nici un moment in care pisica sd pard cd a avut o infelegere referitoare la solu{ia problemei sale, ci a avut loc o imbunltd{ire treptatd a performanlei, o datd cu exerciliul. Chiar dacd la un moment dat

Legea efectului
Studiul condilionirii operante

la inceputul secolului, o dati

inceput cu experia

mentele lui E.L. Thorndike (1898), care, influenlat de teoria evolu{iei a lui Darwin, a incercat sd demonstreze faptul cd invdlarea la animale este relativ sirnilard invd{drii umane. Un experiment tipic este urmdtorul: o pisici infometatS este agezatd intr-o

cercetitorul plaseazd laba pisicii pe zdvor gi deschide uga, ardtAndu-i prin aceasta solu!ia, pisica va progresa totugi destul de incet, dovedind prin aceasta ci nu este vorba de in{elegere, ci de adoptarea unui com-

portament de incercare gi eroare,' recompensa prirnitd imediat dupl reugitd duce


la intdrirea respectivului compofiament. Thorndike considerd cd aceasti consolidare progresivd are loc datoritd legii efectului, afirmAnd cd in cadrul procesului de invS{are operantd, aceastd lege selecteazd dintr-o

cugc6, a cdrei ug[ este {inutd inchisd printr-un zdvor ce se poate deschide cu ugurin!6, qi o bucatd de peqte este plasatd in afara cugtii. Inilial pisica va incerca sd ajungi la mAncare prin intinderea labei

paletd aleatorie de rdspunsuri numai pe acelea care au consecin{e pozitive. Condifionarea operantd este similard evolufiei, in

3t2
cadrul cdreia legea selectiei naturale determind selectarea dintr-o paletd de rnutalii posibile ale speciei, doar a aceiora care au ca efect supravie{uirea speciei. Deci legea

Introdtrcere in psi hologie

efectului favorizeazd, rlspunsurile cele mai adecvate (Schwartz, 1989).

Experimentele lui Skinner


B.F. Skinner a adus nurneroase modi-

ficdri de conceptualizare gi de studiu al


condifiondrii operante, metoda sa de cercetare fiind mai sirnpld fafd de cea a lui Thomdike gi rnult rnai larg acceptatd.

VARIATIILE EXPERIMENTALE. iN experimentul lui Skinner, un anirnal infornetat, de obicei un gobolan sau un
porurnbel, este plasat intr-o cugcd de genul

celei ardtate in figura 7.8, denurnitd peritl

de

Fig. 7.8. Dispozitivul utilizat pentru studierea condif ionlrii operante. Imaginile aratd o cuScd Skinner, prevdztttd cu o magazie de hrand, din care se oferd porpiile necesare desfdS ur dri i ex p er
i m ent u I u i. C ompu teru I es te folosit pentru a controla experimentul Si a inregistr a r dsptt nstr ile S o b o I a nul i.
u

atunci ,,cugca Skirrner"; cugca este neacogi este prevdzutd cu o bard pe care se

afla agdlatd o bucatd de pegte. Experimen-

tatorul are posibilitatea de a aprinde o


lumind situatd deasupra barei.

Ldsat singur in cugcd. gobolanul se deplaseazd gi o exploreazd, iar din cdnd in cArrd cerceteazd,bara gi o apasd. Frecven{a cu care gobolanul apasd pentru prima datd bara este nivelul bazal al apdsdrii barei; dupd stabilirea nivelului bazal, experirnentatorul va activa magazia de hrand situatd

in afara cugtii. Din acest moment, de fiecare dat6 cAnd gobolanul va apdsa bara, o micd bucatd de pegte va fi eliberatd in vasul existerrt in cugcd. $obolanul va mdnca bucata de pegte gi curdnd dupd aceea va apdsa din nou bara: hrana intiregte reac{ia de apdsare a barei, iar frecvenla apdsdrii va cregte semnificativ. Dacdmagazia de hrand
este deconectatd, astfel inc6t apdsarea barei

B.F. Skinner

mai duci la eliberarea hranei, atunci frecvenfa apdsdrii barei se va dinrinua.


s6 nu

i nv dtrar ea s i c ondi1i

onar ea

313 obiceiurile anterioare la ora culcdrii gi


sd

Aqadar, s-a instalat un rdspuns condilionat (mai simplu spus un rdspuns operant), care va evolua spre stingere dacd nu este intdrit,

similar traseului din cazul condiliondrii


clasice. Experimentatorul poate s6 aplice un test de discrirninare prin prezentarea hranei, doar in situalia in care qobolanul apasd bara in timp ce lumina este aprins6,
cu alte cuvinte poate condi{iona gobolanul

ignore protestele copilului; prin eliminarea (aten{ia acordatd), este posibil s5 fie eliminate compoftamentele inadecvate - lucru care de fapt s-a qi intAmplat: timpul pe care copilul il petrecea plAngAnd inainte de culcare era de 45 min., iar dupd o sdptamdnd nu mai plAngea deloc (Williams,

int[ririi

les9).

prin intdrire selectivd. in acest exemplu, lumina servegte ca stimul discriminativ


ce controleaz[ rdspunsul. Condilionarea operantd creqte posibil itatea de aparilie a uuui rdspuns, ca urmare a unui comportament care este intdrit (adesea cu mAncare sau apd). Bara fiind intotdeauna prezenti in cutia Skinner, gobo-

in

O alta aplicalie a condi{ionirii operante cregterea copiilor se coucentreazd pe relalia temporal6 existentd intre r6spuns gi

intdrirea rdspunsului. Experimentele de laborator au demonstrat cd intdrirea imediatd este rnai eficientd, comparativ cu cea intdrziatd,: cu cdt interualul de timp dintre rdspunsul operant gi intdrire este mai mare, cu atAt va fi mai micS intensitatea rdspunsului. Mul{i psihologipreocupali de procesul dezvoltlrii au subliniat faptul cd intAr-

lanul poate rdspunde la prezen\a acesteia


cu frecvenla pe care o alege. Frecvenlardspunsurilor organismului este deci o moda-

litate adecvatd de mdsurare a intensitSlii rdspunsului condi{ionat: cu cAt este mai mare frecven!a rdspunsului intr-un interval de timp, cu atAt este mai mare puterea rdspunsului condi{ionat.
CRESTERII COPIILOR. Deqi studiile pe tema condiliondrii operante au fost efectuate in special cu gobolani gi porumbei, acest proces se aplicd qi la multe alte specii, inclusiv cea uman[. Condilionarea operant6 ne oferd un ajutor important in cazul cregterii copiilor, iar un exemplu ilustrativ in acest sens este cel de mai jos. Un bdielel prezentareaclii negative intense dacd nu primea suficientd aten{ie din partea pdrinlilor, in special la ora de culcare; dacd pdrin{ii acestuia ar rdspunde cerin{elor copilului, atentia exagerati pe care i-ar acorda-o va intdri comportamentul neadecvat al copilului. Pentru a elimina aceste reaclii neadecvate, pdrinfii au fost slituili sd respecte

intdririi este un factor important in abordarea copiilor: dacd un copil se comzierea portd delicat cu animalul favorit, acestcomportament poate fi rnai bine consolidat, dacd este recompensat imediat; dacd un copil lovegte pe cineva lIr[ a fi provocat, atunci compoftamentul agresiv va fi mai degrabd inldturat daci este pedepsit imediat.

IMPLICATIILE ASUPRA

MODELAREA COMPORTAMENTULUI. Sd presupunem cd dorim sd foloinvdla un cAine un anumit comportament, de exemplu sd apese un claxon cu nasul. Pentru a atinge acest obiectiv, nu putem a$tepta ca gestul sd fie fEcut in mod natural de cAine (gi abia dupd aceea sd-l intdrim), pentru cd este posibil ca acest
sim condilionarea operantd pentru
a

lucru sd nu se int6mple niciodatd. in


situa{ia in care compoftamentul vizat este

complet nou, este necesar sd-l condi(iondm, valorificdnd varia{iile naturale ale
ac{iunilor animalului: pentru a antrena un

314

Introducere in psihologie

cAine sd apese cu nasul pe un claxon, putem intdri fiecare apropiere de claxon a cAinelui, incurajAndu-l astfel sd se apropie

din ce in ce rnai mult de claxon, pAnd cAnd il va atinge cu nasul. Aceastd tehnicd

Fff F
L.r

*:l

i, il I

de intdrire numai a acelor rdspunsuri care

-4,'P #,j,

l'u'.* %'t * $ii * wo; *


,Tifi

ry W.&

conduc actiunea cdinelui in direc{ia doritd de cdtre experimentator este denurnitd modelare compoftamentalA.

Anirnalele pot fi invSlate sd achizi{ioneze comportamente sau obiceiuri relativ


complicate, prin intennediul procesului de
antrenare

(fig.7.9).

Doi psihologi gi colaboratorii acestora


au antrenat sute de animale de diferite spe-

? trEEil

cii, in vederea susfinerii unor spectacole televizate, comerf sau sdrbdtori zonale (Breland qi Breland, 1966).irrtr-urr popular spectacol, num it,,Priscilla, purcelugul mofturos", Priscilla gtia sd deschidd televizorul, sd ia micul dejun agezat la masd, s[ strAngd rufele rnurdare gi sd le pund in cogul de rufe, sd-gi aleagd mencarea preferatd (dintre alte feluri de mAncare similare cu acelea ale sponsorului!) gi sd ia parte la
un program ,,Cine gtie cAgtig6", rdspunzAnd

intrebdrilor puse de auditoriu prin interme-

diul aprinderii qi stingerii unei


Fig.7 .9. Anintalele aufost invdlate, prin tehnica modeldrii comportamentale, sd dea rdspunsuri foarte complexe. La Centrul de Cercetdri asupra

lanterne

(indicAnd astfel rdspunsul afirmativ sau negativ). Purcelugul folosit nu era unul foarte,,inteligent"; de fapt, datoritd faptu-

Primatelor Yerkes din Atlanta, un cimpanzeu pe nume Lana a invdpat sd rdspundd la intrebdri Si sd ceard ceva prin intermediul apdsdrii simbolurilor existente pe monitorul unui computer. In partea dejos afigurii este prezenlatd o schild a desJdsurdrii experimentului. Un cercetdtor aflat in afara camerei ti pune Lanei o intrebare prin apdsarea unui buton pe care este inscris simbolul cuvintelor ,,Ce nume are acesta?" Si prin ardtarea unei bomboane. Cimpanzeul
rdspunde prin apdsarea butoanelor pe care sunt i ns cr is e s im b o lur il e cor espunz dt o ar e cuv i nt e I or ,, M & M numele acesteia. "

lui c5 porcii cresc foarte repede, o ,,nou6"


Priscilla era antrenatd la fiecare 3 - 5 luni.
Ingeniozitatea nu era datoratd purcelugilor, ci experimentatorului, care a folosit condilionarea operantd gi a antrenat animalele pentru a ajunge la rezultatul scontat. Porumbeii au fost antrenafi prin modelarea

rlspunsurilor operante pentru a localiza persoane pierdute pe mare (fig. 7 .10), iar delfinii pentru a glsi echipament subacvatic.

Invdlarea S i condilionarea

3t5

'_w
rff-t.'. t,if 'S
-t) .

13

s6

m-r

Porumbelul

sti

agezat

Porumbelul apuce cu

Porumbelul este recompensat

ciocul maneta

Fig.7.l0. Operafiuni de localizare li salvare efectuate de porumbei. Paza de coastd afolosit : oruntbei pentru a cduta persoanele pierdute pe mare; in acest sens, porumbeii eratr antrenali, prin vetoda modeldrii cotnportamentale, sd detecteze culoarea portocaliu, culoare folositd pe plan :,ternalional pentru vesta de salvare. Trei porumbei sunt linuli intr-o boxd de plexiglas la bordul inui elicopter; boxa este divizatd in trei incdperi, astfel incat f ecare porumbel sdfie orientat intr-o :ird direclie. Atunci cdnd unul dintre porumbei localizeazd un obiect portocaliu sau orice alt obiect, :pasd o nranetd care alenlioneazd sonor pilotul Si il deternind sd modifce direclia de zbor confornt :elor indicale de poruntbel. Porumbeii sunt rnttlt mai dotali decat oamenii in a detecta obiectele ;istante situate pe mare: pot suprcweghea suprafa;a apei perioade indelungate, /drd a apdrea obo::ala oculard, au un exlraordinar sint! crontalic Si au o deschidere a crinrpuluivizual de 60-80 de :,ade (ontul iSi poatefocaliza atenlia nuntai pe o arie de 2-3 grade). (Dupd Simmons, l98l)

Fenomene qi aplicafii
Urmdtoarele fenomene demonstreazd
:aracterul general al condi{iondrii operante s; constituie cateva aplica{ii ale acestui pro-

INTARITORI CONDITIONATI.
Majoritatea intaritorilor prezentati anterior se numesc primari, intrucAt ei satisfac anumite nevoi bazale, cum ar fi hrana. Dacd procesul condiliondrii operante ar avea loc numai atunci cAnd se folosesc intdritori

:ss in domeniul comportamentului uman.

316

Introducere in psihol ogie

primari, atunci acest proces nu ar fi caracteristic viefii de zi cu zi, pentru c6 irrtSritorii prirnari nu sunt foarte des intAlnili in acest caz. In schimb, orice stimul poate deveni un intdritor condi{ionat sau secundar dacd este asociat in rnod repetat cu un intdritor primar: intdritorii condiliona{i consolideazd conditionarea operant6, similar modului in care condilionarea secundarl consolideazb procesul de condilionare
clasic6.

promisiunea unui intdritor primar, poate stimula multe activitdti.

RELATTVTTATEA tXrAnrnU. Oeqi


pare firesc sd considerdm intdrirea ca sti-

mul, uneori este mult mai eficient sd o considerdm o activitate,' nu po4iile de hrand sunt intdritori pentru apdsarea rnanetei, ci consumarea hranei efective. Data fiind
aceasti afirmafie, putem pune acum urmdtoarea intrebare: care este rela{ia dintre doud activitAti, dintre care uua o intdregte
pe cealaltd? Se pare cd la orice organisrn, o

O modificare minorS a experimentelor tipice de condi{ionare operantd ilustreazd rnodul de desligurare a int[ririi condilionate. Atunci cAnd un gobolan, aflat in cugca Skinner, apasd maneta, se aude pentru scurl timp un sunet, unnat aproape instantaneu de oblinerea hranei (hrana este un intdritor primar, iar sunetul va deveni un intdritor condifionat). Dupd ce animalul a fost conditionat in acest mod, experimentatorul iniliazd, procesul de stingere, astfel incAt apdsarea manetei nu va mai fi urmatd nici de sunet gi nici de hrand; la momentul agteptat, animalul nu va mai apdsa pe manetd - in acel moment este reconectat sunetul, insd nu gi hrana. Atunci cAnd animalul descoperi cd apdsarea manetei determind declan$area sunetului, rata apdsdrii
maneteiva cregte progresiv, ducAnd deci la

activitate frecvent desfbquratd poate intdri

orice altd activitate care inilial era mai pulin frecventd. Spre exemplu, intr-un studiu copiilor li se oferea posibilitatea de a alege intre a se juca pe o rnagini mecanicd, gi a mAnca o bomboand; copiii care preferau bomboana au manifestat o cregtere a interesului pentru magina rnecanici dacd aceastd creqtere avea ca rezultat bomboana; deci consumul bomboanei a intdrit jocul cu magina mecanicd. Pentru copiii care preferau jocul cu magina mecanicS, s-a constatat existenfa unei situalii inverse:
consumul de bornboane cre$tea numai dacd acest lucru determina cregterea qanselor de a se juca la magina mecanicd (Premark. l e59).

inlSturarea stingerii, chiar dacb nu este urmatd de obtinerea hranei. Sunetul a devenit deci intdritor in procesul de condi{ionare operantd; datoritd faptului cd sunetul

GENERALIZAREA $I DISCRIMINAREA. Principiile condiliondrii clasice sunt valabile gi in cazul condiliondrii operante : gener alizarea invdfdri i gi diminuarea

anticipa oblinerea hranei, a devenit un


semnal pentru hran6.

generalizdrii prin intermediul antrenamentelor de discriminare. Dacd este intdrit de cdtre pirin{i comportamentul de m6ngAiere a cd{elului familiei, la copil va aparea in curAnd generalizarea acestui comportament 9i fa{d de alli cdini. Din momentul in care un asemelrea comportamenl

Viala noastrb abundd in intdritori condi{iona{i, iar dou[ dintre cele mai curroscute exemple sunt banii gi aprecierea. Se presupune cd ban i i reprezint[ un intdritor foarte puternic, pentru cd a fost asociat frecvellt cu intaritori prirnari: cu ei putem cumpdra mAncare, bduturd, putem sd ne oferim confort etc. Aprecierea, chiar neinsolitd de

devine periculos (sd presupunem cd un vecin are un cAine periculos), pdrin{ii co-

I
l
il,

.'

nt' dtarea

condit i onare a

317
cesar sd se qtie cu exactitate planificarea acesteia: dupa fiecare al treilea raspuns? la fiecare 5 secunde? g.a.rn.d. Programul de intirire determind modelul rdspunsurilor. Unele dintre acestea sunt denumite programe propor(ionale, cu alte cuvinte irrtaririle depind de numdrul de rdspr"rnsuri date de cdtre organism; acest tip de program este similar platii unui confectioner la nurndrul de tivuri efectuate. Propor{ia

t
fi lt

rilului in discutie vor :ilul numaiatuncicAnd

incepe un exercitiu
se

Je discrirninare, adicd vor recompensa co-

joacd cu cdinele :arniliei, dar nu qi cu cel al vecinilor. Antrenamentul in discrirninare este efi:ient numai dacd exista un stimul discrirni-

rati\' (sau un grup de aser.nenea stimuli),


:are sd asigure diferenlierea clard intre si:uatiile in care un anumit comportalnerlt 3ste recolrandat gi cele in care acelagi - !'lljporlarlrent este ittterzis. PROGRAME DE iNTARIRE. in viala

:e zi cu zi comportarrrentele sunt rareori


.:tarite: numai din cAnd in cdnd rezolvarea -:nei sarcini foar-te ditlcile este urmatd de 'rreciere, adesea fiind trecuta cu vederea. )acd procesul condilionirii operante ar :rea loc nurnai in condiliile unei intdriri :ontinue, atunci ar detine un rol Iimitat in '. iala noastrd. Se constatd cd, dimpotrivd, jn cornpoftament o dat[ stabilizat poate fi :rentinut chiar gi atunci cAnd este intdrit :areori. fenornen cunoscr.rt sub nunrele de intdrire par(ial5, ce poate fi ilr"rstrat :rperinrental: un porumbcl care a invd(at :eia sd apese pe un butor.r pentru a obline :',ancarea. continud sd apese cu un ritm :elativ mare. chiar dacd primeqte hrana intaritorul) nurnai ocazional. in unele :azuri. porumbeii care au fost recompen-

intdririi poate fi fixd sau variabild. Intr-un prograrr de intdrire proporfional fix (prograrn PF). numdrul de rdspunsuri care trebuie ob{inute este fixat la o anumitd valoare; dacd acest nurndr este 5 (PF 5),
atunci sunt uecesare 5 rdsputtsuri, dacd este 50 (PF 50), atunci^ sut.tt necesare 50 de rdspunsuri g.a.m.d. In general. cu cdt proporfia este mai mare, cu atAt este tlai trrare frecvenfa rdspunsurilor pe care trebuie sd le dea organismul. in special atunci cAnd organismul este initial antrenat intr-o pro-

por{ie relativ nricd (sd zicem 5) qi dupd


aceea este continuu orientat cdtre

proporlii

mai mari (sa zicern 100). Acest fenomen


este asemdr.rdtor sitLra{iei confec(ioneruIui

::ti

cLr

hrand la intervale de 5 minute (deci

:e

12 ori pe orb) au apdsat pe buton in

edie de 6 000 de ori pe ordl Mai rnult de::t atdt. stingerea uuui riispuns par{ial inta:.: este mult mai lenta decdt stingerea unui :ispuns int5rit corrtinuu. Acest fenomen

care initial prinregte 5 dolari la fiecare 5 tivuri cLrsute, dar ulterior va trebui sd facd 100 de tivuri pentnr a prirni cei 5 dolari. O caracteristicd a comporlamentului in cazul programului de intdrire PF este aceea cd existd o pauza de rdspuns imediat la int6rire (vezi partea st6ngd a figurii 7.1 1). Este destLrl de dificil pentru confec{ionerul din exernplul nostru sd inceapd un rrou set de tivuri dupd ce tocmai le-a terrlinat pe cele
necesarc recornpen sei. In cazul programului de intarire propor-

:ste cunoscut sub denumirea de .,efectul :tiririi parliale" gi aparitia sa pare logicd, jeoarece existb putine diferen{e intre stin::re gi men{inere. in situa{ia in care intdri::a din tirnpul menf inerii este doar pa(iala. .{tunci cAnd intdrirea se realizeazd nu:ai la anumite intervale de timp, este ne-

(ionald variabild (program PV), se administreazd, intdrirea dupa un anumit numdr de rdspunsuri, insd acest nurndr este variabil; de exemplu, intr-un program PV 5 numdrul de rdspunsuri necesar pentru int6rire este in medie de 5, dar uueori este l, iar alteori 10.

318

I nl

ro dtt cer e in ps

ih

ol ogie

_r- /

,,,n/

"

-tt

.t'

Fig.7.ll. Patlent-urile tipice ale riispunsuluiin cazul celor patru tipuri de programe de intlrire. Fiecare curbd reprezintd nunrdrul lotal de riispunstu'i ale
unui anintal infunclie de tintp; inclinalia curbei indicd deci rata rdspunsttilor animalului. Curbele din stdnga ilustreazd programul proporlional - obser,-ali segntenlele ori:ontale care corespund pauzelor (nu aratii nici o creStere a

--r,

nuntdrtrlui tota/ de rdspunsuri). Ctrrbele din parlea dreaptd reprezinld prograntul de intdrire la intenale - in cazul curbei programultti IF, segmentele orizontale corespund de q,eemenea pan:elor. (Adaptata dupd Schwartz, 1989)

Spre deosebire de coulporlarnentul din cazul programului PF, in programul PV nu se inregistreazd, acea pauzd de rdspuns (vezi partea dreaptd a figurii 7.1 1), probabil datoritd faptului cb orgar-rismul nu are posibilitatea de a detecta factorii de condi{ionare. Un bun exemplu de program de intdrire PV din viala de zi cu zi este cel al jocurilor de noroc mecanice, situalie in care numdrul de rdspunsuri (ocuri) necesare pentru intdrire (cAgtigul) se men{ine variabil, iarjucdtorul nu gtie niciodatb la al cAtelea joc va c6gtiga; programul de intdrire PV duce la aparilia unor rate de rdspuns foafie inalte, dupd cum declard proprietarii de cazinouri. Alte programe sunt: programele de intirire la intervale - caracterizate de faptul cd intdrirea este disponibilS nurnai dupd expirarea unui anumit interval de timp, care poate fi fix sau variabil. intr-un program de intdrire la interval fix (IF), organismul prirnegte intdrirea pentru primul rdspuns doar dupd un anumit interval de timp de la prirna intdrire. intr-un program de intdrire IF 2 (minute), de exemplu,
intdrirea este disponibi16 numai dupd ce au

trecut 2 minute de la ultin,ul rdspuns intd-

rit; rispunsurile date in tirnpul

acestui

interval nu au nici o consecinfd. Caracteristica cea mai importantd a acestui prograrn de iutdrire este existenla unei pauze imediat dupd intdrire gi creqterea ratei de rdspuns pe mdsurd ce intervalul de intdrire se apropie de sfArgit (vezi partea dreaptd a

figurii 7.11). Un exemplu ilustrativ

de

program de irrt6rire IF din via{a de zi cu zi este verificarea coresponden{ei, care vine uneori o singurd datd pe zi (IF 24 ore) sau alte ori de doud ori pe zi (IF 12 ore); astfel se constat6 ci irlediat dupd ce a trecut pogtagul frecven!a verificdrii cutiei poqtale
scade (aceasta este pauza) gi se rnbregte pe mdsura apropierii mornentului in care vine poqtagul. In cazul programului de intdrire la

interval variabil (program IV). intdrirea va depinde, de asemenea, de expirarea unui interval de tirnp, insd mSrirnea intervalului nu este predictibild. Intr-un program IV,

minute, de exemplu, uneori intervalul critic poate fi de 2 minute, iar alteori de


5

20 mirrute g.a.m.d., cu o medie de 5 minute. Spre deosebire de varia{iile de rdspuns

I ttt'dtarea

i conditrionarea

319
cazuri pedeapsa este fblosita pentru a rnicgora probabilitatea de aparilie a urrui cornpoftarnent indezirabi l. Degi pedeapsa poate duce la elirninarea unui comportament nedorit. ea are totugi cAteva dezavantaje semnificative. Prirnul dintre acestea este f-aptul cd efectele sale l.lu sunt predictibile in aceeagi misurd cu cele ale recompensei; solicitarea esenIial6
I

eristente in cazul programului IF. in cazul progran-rului IV organisnrele tind si rdspundd cu o frecvenld constantd a rdspun-

surilor (vezi partea dreaptd a figurii 7.1 I ). Un exernplu de program IV din viala de zi cu zi este acela al formdrii unui nurnir de telefon la care sund ocupat; in scopul int6ririi (efectuarea convorbirii dorite) este neapdrat necesar un interval de agteptare dupd ultirnul rdspuns (forrnarea rrumdrului
de telefon), fbrd a putea gti insd cAt tirnp va trece pdnd nu se va mai auzi tonul de post

a recompensei este

,,Repetd ceea ce ai pe cAnd a pedepsei este .,Nu rlai fEcut", face asta", fdr6, a oferi o alternativd. Ca urmare, organismul poate avea un rdspuns chiar mai pulin dezirabil decAt cel pentru care a fost pedepsit. Un al doilea dezavan-

telefonic ocupat.

Condifionarea aversivi
PAnb acurn a fost prezentat mecanismul

taj

de intdrire a rdspunsului condilionat in condilii aproape intotdeauna pozitive (de


exemplu, mAncarea). Adesea se utilizeazd insa in procesul de condilionare gi evenimente negative sau aversive, culr ar fi ull ;oc electric sau un sunet puternic. Existi mai multe moduri de condifionare aversivi. putAndu-se folosi stimulul aversiv fie pentru a diminua un rdspuns existent, fie pentru a invala un nou rdspuns.

este existen{a riscului ca, in tinipul condiliondrii aversive, sd aibd loc fenomene negative: aparilia antipatiei fa{6 de persoana care aplica pedeapsa (pdrinte, profesor sau patron) sau chiar fa{d de situafia in care s-a aplicat pedeapsa (gcoala, casd sau locul de muncd). Un ultim dezavantaj al compoftamentului punitiv este faptul cd
un caracter extrem sau dureros al pedepsei poate avea carezultal accentuarea comportamentului agresiv, care este o problernd cu mult rnai serioasd comparativ cu alte

PEDEAPSA. in cadrul procesului punitiv, un rdspuns este urmat de un stimul sau un eveniment aversiv, deterrninAnd
astfel diminuarea sau dispari{ia rbspunsului respectiv intr-o situa{ie similard ulterioard. Sa presupunem c5 un copil care invS{d sd scrie cu creionul va incepe sd deseneze pe pereli (adicd sd aiba un rdspuns indezi-

comportamente indezirabi le. Toate aceste riscuri nu inseamnd totugi cd pedeapsa nu trebuie folositd niciodatd; acest procedeu poate avea efecte benefice, de eliminare a rdspurrsului indezirabil, dacd sullt recompensate alternativele de rdspuns. $obolanii care au invdfat sd urmeze cel mai
Nu existi nici o sirnilitudine intrc recompcnsa sau pedeapsS, pe de o parte, gi intdrirea pozitiva sau negativa, pe dc alta partc. Recompensa este uneori sinonimd intaririi pozitivc' - un evcniment carc are loc dupl un rdspuns creqte probabilitatea apariliei acelui rdspuns. Pedeapsa insf, nu este sinonirrd cu \n\tr u ca, negats u. \n\ar\r ea nrgatr.vi. cons\l\n drsparilia unui eveniment aversiv care urrneazd unui raspuns, acest\ucru va crelle deci probabi\itatea ace)ui rS,spuns: pedeapsa are un efect cu totul opus: diminueazi probabi litatea acelui rdspuns.
I

rabil); dacd este lovit peste mAnd (pedeapsa) atunci cAnd face acest lucru, va inv6{a sa nu mai repete comportamentul indezi-

rabil. in mod similar, dacd unui gobolan iare \nt\.L sl, \asl, ilrntr-un \ab\r\n\ \r es\e aplicat un $oc electric de fiecare datd c6nd sre$e$te drumul, acesta va invSla destul de repede sd evite pistele gregite. in ambele

320
scurt dintre cele doud drumuri pentru a ie$i din labirint gi pentru a gbsi rn6ncarea, vor invdla repede sd urmeze drumul mai lung dacd li se aplicd un $oc electric in tirnp ce incep sb urmeze drumul scurt. Eliminarea temporard a rdspunsului pentru care primesc pedeapsa se constituie intr-o oportunitate de a invd{a drurnul rnai lung. in acest caz, pedeapsa este o modalitate eficientd de a redirecfiona comportamentul datoritA Iaturii sale inforrnative accentuate, aceasta fiind, se pare, cheia succesului irt cazul comportamentului purritiv uman. Ut.t copil care se electrocuteazdpoate irrvd{a cb unele evenimente nu sunt periculoase, pe c6nd altele da; corecturile urrui profesor pe teza unui elev pot fi considerate o pedeaps6, dar au de asemenea rol inforniativ gi se pot constitui in ocazii de inv6{are.

Introducere tn psihologie

dintre compartimente. La un rnoment dat


se aude un sunet de avertizare qi, 5 secunde

mai tArziu, podeaua compartirnentului va fi strdbdtut[ de un curent electric, pe care animalul il poate evita prin depagirea ba-

rierei existente intre cele doud compartimente qi intrarea in cel de-al doilea compartiment. Se constatd ca inilial animalul sare peste barier6 nurnai atunci c6nd qocul

electric deja

a inceput; pe

mdsurd ce

exerseazi, anirnalul va inv5{a sd sar6 peste bariera dintre compartimente o datd cu apari{ia sunetulr"ri de avertizare, pritr asta evitand total gocr:l electric - aceasta este invdfarea evitdrii. invdlarea prin evitare a generat numeroase studii interesante, ir.r parte datoritd faptului cd este un subiect incd destul de slab conturat. Ce anume intdregte rdspunsul

EVADAREA $I EVITAREA. Evenimentele aversive pot de asemenea sd fie folosite in invd[area unor noi rdspunsuri.
Organismele au capacitatea de a invd{a un r[spuns care sd impiedice continuarea unui eveniment aversiv; copilul poate invdfa sd inchida robirretul de apd caldd, in r.rlomentul in care apa in care face baie este suficient de caldh. Aceasta se numegte inv5fare prin evadare. Organisrnele pot invd{a s[ prevind un evenirnent aversiv, deci pot acliona chiar inainte de aparilia evenimentului aversiv, cunl ar fi cazul in care inv6fdm sd ne oprim la lumina rogie a semaforului pentru a preveni accidentele (sau amenzile) - aceasta este invi{area prin

de evitare? in experimentul anterior, ce anume intdregte comportamentul animalului de a sdri peste barierd? La nivel intuitiv, rdspunsul ar putea fi absenla gocului electric, insd acesta este utr pseudoeveniment. Cum este posibil ca un pseudoeveniment sd devinb un intdritor? Una dintre alternativele de rdspuns ar fi existenla a doud stadii ale inv6{drii. Primul stadiu cortstd in condi(ionarea clasic[: prin asocierile repetate ale sunetului de avertizare (SC) cu evenirnentul punitiv sau gocul (SN) anirnalul inva{d rdspunsul de teamd la
avertizare. Cel de-al doilea stadiu constd in condilionarea operantd: animalul inva{d cd un anurne rdspuns (depigirea barierei) duce la evitarea evenirlentului aversiv, adicd a fricii. Pe scuft, ceea ce la prirna vedere pare a fi un pseudoeveniment este de fapt tean.r6, deci putern considera cd evitarea este un fel de evadare din starea de teamd (Mower, 1947: Rescorla gi Solornon,1967). Existd o alternativd a acestei teorii bistadiale, care pune accentul pe factorii cog-

evitare.
Adesea procesul de invdlare prin evadare precede invd(area prin evitare, aceastd afirma{ie fiirrd ilustratd de urmbtorul expe-

riment de laborator: un qobolan se afld intr-o cugcd formatd din doua compartimente separate printr-o barierd, la fiecare incercare animalul fiind plasat intr-unul

nitivi (Seligman gi Jolrnson, 1973). Con-

rF

:
F

i
ri tfi

i tn' dtarea

i condi1i on are a

321 der6m cd organismul aflat in situatie de condilionare operantd achizilioneazd noi cunogtinfe referitoare la relatia rdspuns -

ii

i:

Iorm acestei teorii cognitive, autrena:rentul in vederea evitArii conduce animalul la anurnite agteptdri: (a) daca rdspunde , adicb sare bariera), uu va avea loc nici un soc electric ai (b) dacd nu rbspunde, se va :roduce gocul. Aceste expectarrle sunt intd:ite ori de cdte ori sunt confirmate. Motivul :entru care gobolanul din precedentul stu-

intirire.

CONTIGUITATE $l CONTROL. Ca
qi in cazul condiliondrii clasice, se urmdregte identificarea acelor factori care de{in rolul esenlial in cadrul procesului de condilionare operantd. Una dintre op{iuni va fi

iiu

continud sd sard bariera la auzirea su-

:etului de aveftizare este acela cd sunetul lJti\eazA expectanta ,,rdspuns - absenfa s,:cului". Mai mult decAt atAt, aceastd :e,-rie cognitivd explicd un alt aspect im:.rrtant al rdspunsurilor de evitare - ele

!-rnt putin afectate de fenomenul de stin::i'e: astfel, dach este deconectat gocul -.:ctric din experimentul anterior, gobo:nul va continua sd sard bariera laauzirea .-netului de aveftizare. De ce? Pentru cd ::Jonectarea gocului nu influen{eazd cu
- , rr i c expectan{a ,,rdspuns

din nou contiguitatea temporald: un operant este condi{ionat ori de cAte ori int6rirea urmeazd imediat comportamentului (Skinner, 1948). O altd op{iune, cu un caracter cognitiv mai accentuat gi strAns legatd de predictibilitate, este aceea a controlului: un operant este condifonat nuurai
atunci cAnd organ ismu I iuterpreteazd intdrirea ca fiind controlatd de cdtre rdspuns. Unele experimente iuteresante efectuate de cdtre Maier qi Seligman (1916) furnizeazd dovezi nrai degraba perttru cea de-a doua op{iune. (Citegte discutia despre control gi stres existenta in cap. 15.) Experirnentele iniliale ale acestora cuprindeau dou[ etape. Irr prirna etapi, cdliva cdini invafa cf, li se aplica un $oc electric in funcfie de comportamentul lor (deci aplicarea gocului este controlatl prin intermediul comportamentului), iar alli cAini

absenfa gocu-

-:". deci conlportarnentul va continua sd ::: controlat de cdtre aceastd expectanfd. S.:rilar. daca noi invS!5m sd evitdrn o si:-::ie care a fost o datd periculoash (uri lift :;:ect. de exernplu), este posibilsd evitim

:-s::ctira situalie chiar gi dupd ce peritrecut (liftul a fost reparat), din cau-1 ;i nu s-a intAmplat nimic care ar putea .= :rlature expectanfele noastre.
: - .-il
a

Controlul qi factorii cognitivi


.\naliza condiliondrii operante, prezenin acest rnorrent, tinde sI accen-=z: rolul factorilor de rnediu - un rds-

-- :ind

: -:.! este in mod constant unnat de o intd- -,. rar orqanisurul inva{a sd asocieze rds: - - s:1 ;i intdrirea. Cu toate acestea, teoria - .--.iir A deja prezentatd sus{ine impoftan- :-:;nutd de factorii cognitivi in procesul := :, llitionare operantd, ca gi in cazul con- . -:"rii clasice. Aga cum se va vedea in - - -..:.uare. este adesea eficient sd consi-

inva{a cd nu defin nici un control asupra gocului. Acegti cAini au fost ulterior testa{i in perechi. Ambii membri ai unei perechi se afld in chingi care le lirniteaza migcdrile, iar gocul li se aplica la diferite intervale. Un membru al perechii, cAinele ,,de colltrol", poate intrerupe gocul prin apdsarea unui buton cu nasul; celalalt cAine din
pereche, cAinele,,inhdn1at", nu poate con-

trola in nici un fel aplicarea gocului. De cdte ori este aplicat gocul cdinelui .,de corrtrol", este aplicat gi celui ,,inhdmat", qi de cAte ori cAinele ,,de control" intrerupe gocul, este intrerupt gi gocul cAinelui ,.in-

322 hdrnat". Celor doi cAini din pereche Ii


se

I n!

rodtr

ce

re in

ps i lt oktgi e

aplici deci acelagi numdr de qocuri. in cea de-a doua etapd a studiului, experirnentatorul plaseaza ambii cAini intr-o noud aparaturd - o cugcd imparlita in doud compaftimente prin intermediul unei bariere. In continuare, se folosegte procedura men{ionatd anterior: Ia fiecare incercare se aude mai intAi urr sunet. care avertizeazd aparitia gocului electric in respectivul cornparliment; pentru a evita gocul electric, animalul trebuie sd invefe sd sard bariera in cel de-al doilea compartiment la auzirea

sarea butouului gi intreruperea gocului electric; perceperea acestei continuitati duce la aflarea laptului ca existd o rnai rnare

probabilitate a intreruperii gocului dacd


este apdsat butonul, decAt daca nu este apdsat. CAinii care nu percep aceastd continuitate in prinia etapa a studiului, nu vor cduta

nici o alta in cea de-a doua etapf,. Abortatii duce


darea procesului din perspectiva continuiIa concluzia cd rezultatele experimentelor de conditionare operantd sunt similare celor referitoare la imporlan(a predictibilitatii din cazul condiliondrii clasice: cunoa$terea faptului ca SC anticipeazd SN

sunetului de avertizare. S-a constatat cd animalele (cAinii) ..de control" invatd foarte repede acest rdspuns. it.t .".u ce privegte

situa{ia cAinilor,,irrhdma{i". lucrurile stau pulin altfel. Inifial acegtia nu fac nici o nrigcare pentru a depagi bariera gi, pe mdsurd ce incercdrile progreseazd. corxportamentul lor devine din ce iu ce mai pasiv. ajungAnd in final sd latre de neputin{d. De ce? Pentru ca in timpul prirnei etape, cAinii ..de control" au invd{at cd gocurile nu se afld sub controlul lor gi aceastd convingere de a nu avea control face irnposibila con-

fi consideratd ca o congtientizare a continuitalii celor doi stimuli. Deci atAt in condilionarea operantd, cAt gi in cea clasicd, ceea ce se pare cd invd{a de fapt organisnrul este colrtinr.ritatea celor doud
poate everrirlente.

Abilitatea noastrd de a invdta continuitatile se dezvolta de foarle timpuriu, a;a


curn se dernonstreazd prin urnrdtorul studiu

efectuat cLr copii

in vdrstd de 3 luni. Fie-

care copil dirr acest erperirnent este a$czal in pdtu!. cu capul pe pernd, iar la pernd este

dilionarea operantd (in timp ce convingerea in capacitatca de control lace posibil acest proces). Multe alte experirnente dovedesc faptul cd procesul de conditionare operantd are loc r.rumai in situalia in care
organismul percepe cd are sub contlol intdrirea (Seligrnan. 1975). Pentru o prezental
detaliatd a nea.iutordrii invdtate (dobdndite).

conectat un comutator care se inchide ori de c6te ori copilul iqi intoarce capul. in

cazul subiectilor din grupul de coutrol.


oricarc irrtoarcere
a

capLrlui. deci inchidere

a conlutatorului, deterrlind activarea unui

vedefi discutia din capitolul 15.

coNTTNUITATEA
zultatele anterioare pot

iNVAlAn[. nefi abordate gi din

perspectiva continuitatii, putem afirrna cd procesr.rl de conditionare operantd are loc nurnai atunci cAnd organismul percepe o

obiect mobil de pe partea opusd a patului. Pentru acegti copii existd o continuitate intre intoarcerea capului gi migcarea obiectului, scopul fiind ca obicctul sd se migte atunci cAnd copilul igi intorcea capul, gi nu atunci cAnd nu il inlorcea. Aceqti copii au invatat rapid sa-gi migte capul gi au reactionat la miqcarea obicctLrlui mobil printr-ur.t cornpofiament pozitiv (zArribete gi gAngurit). hr ceea ce privegte copiii din

continuitate intre rdspunsurile salc qi intarire. in prirna etapd a studiulLri prccedent,


continuitatea relevantd este cea dintre apd-

grupul experimental, situalia este total diferita: degi obiectul a'v'ea aceea$i ratd a rnigcarilor ca gi in prirrul grup, acegtia nu

I nt' d1 ar e a

on di 1 i on

area

323
tru ca apoi sd alunece cdtre unul care licea parte din setul de compoflalnente instinctuale de c[utare a hranei specific speciei (Breland gi Breland, 1961).

detineau controlul migcdrii (adicd nu exista nici o continuitate intre intoarcerea capului gi migcarea obiectului). Cu alte cuvinte, in condilii experimentale nu existd nici o con-

tinuitate intre intoarcerea capului gi migcarea obiectului. Acegti copii nu au invdlat sa-gi intoarcd de rnai multe ori capul gi, mai mult decdt atAt, nici chiar dupd un interval rnai mare de tirnp nu au avut nici o reaclie de bucurie la vederea obiectului in migcare. Faptul de a nu define nici un control asupra obiectului mobil se pare cd duce la pierderea unora dintre caracteris-

LIMITARILE RISPUNS _ iNTARITOR. Lirnitarile in cazul condiliondrii operante implicd gi rela{ia rispuns-intdritor. Aceastd afirrna{ie se poate ilustra prin experimentele cu porumbei, in doud situalii diferite: invdlare prin recompensA, in care
animalul invafb un conrpoftarnent care este

ticile intdririi.

Limitirile

biologice

Ca gi in cazul condi{ionarii clasice, structura biologica impune anurnite limite ref'eritoare la ceea ce poate fi inv6(at prin
intermediul condi{ionbrii operante.

ERORILE DE COMPORTAMENT.
Primele dovezi ale existen(ei acestei limi-ri biologice a condiliondrii operante pror in de la psihologii care au utilizat tehni:ile operante pentru a invd{a animalele j:ttrite comportamente. Acegtia au con.:atat c6, in loc sd invele cornportamentul :ezirabil, uneori animalul avea tendinfa la ..3roare", invdlAnd un alt comportament :are era rnai apropiat de cele instinctuale .nnascute). Intr-un aselt"lenea caz, cer:::itorii aveau ca obiectiv sd inve{e un pui .: stea linigtit pe o platfomd; s-a constatat

intdrit prin hrand, gi invdfare prin evadare, in care porumbelul irrva{d uu colnportament care este intdrit prin intreruperea unui goc electric. In cazul recompeusei, porumbeii inva{d mult mai repede sd apese pe un buton decdt sd bat6 din aripi. ln cazul fugii de pericol, se constatd situalia inversd: porumbeii inva(d mult mai repede sd bati din aripi decAt sa apese pe un buton (Bolles, 1970). Ca gi in cazul condifionarii clasice,
rezultatele experimentale nu sus{in ipoteza cd in toate situaliile de invh{are sunt aplicabile aceleagi legi ale irrvdtirii, ci aceea cI intervirt influenfe de naturd etologicd. Situa{ia recompensdrii prin hranS a apdsdrii pe buton este pafie componentd a activitatilor naturale ale pdsdrii in vederea hr5nirii, lucru care nu este valabil pentru b5taia din aripi; deci existl o legdturd geneticd intre apdsare gi hrdnire. intr-un mod sirnilar, in cazul fugii dintr-o situafie periculoasd, reacf ia naturalS a porumbeilor este zborul, dar nu gi apasarea. Se gtie cd pas6-

:i puiul continua sd ,,rAcAie" suprafala :.:rtbnnei. Un asemenea comportameut

rile au un repeftoriu ingust de reacfii defensive, deci vor invd{a repede sd scape de pericol numai atunci cAnd compoftamentul vizat este unul dintre aceste reac{ii defensive naturale. Ca o concluzie, putem spune cd procesul de conditionare operantd este o

=s:: mult mai apropiat de comportamentul :..:inctual de cdutare a hranei, care a intrat ': ;.-'mpetitie (de fapt a gi ,,invins") cu
: - :ript-rftafflntul pe care experirnentatorii :::3au sa-l irnprime. Deci setul de instinc-: .;miteazd ceea ce poate fi dobAndit prin .--'.:iare. In alte cazuri, un animal a reugit :,-:rai sa invete compoftamentul vizat, pen-

modalitate de invd{are in limitele zestrei genetice, gi nu una de inva{are a unor asocialii arbitrare.

324
ciocolat6

I ntroducere

in psihologie

- ce poate fi cumpdratd la un anume pre{. Modificarea prefului va duce la o


modificare a nevoii, aceasta putand fi redatd printr-o curbd a nevoii asemdnatoare celor prezentate in figura 7.12.

,'.'Economiarecon:tpensdrii''',
Experimentele simple de condilionare operant?l prezentate anterior nu reugesc sd surprindd un aspect'important al comportamentului uman: multe dintre rdspunsurile noastre reprezintd o alegere dintre mai multe alternative.-Pentru a studia aceaittr alegere, cercetdtorii realizeazf, experimente in care animalul are de ales intre cel pufin douS rispunsuri. Alegerile pe care le face animalul pot fi diferite fie din punct de vedere al intaririi, fie aL programului de intbrire, fie al ambelor; de exemplu,

lrJ FC
r{

o-

2 =A
uJ

U'

:f

o^ E5
o-

ul

un porumbel poate avea la dispozilie doul


butoane, apdsarea unuia dintre ele duce la oblinerea hianei, iar a celuilalt, a apei; mai existi qi

cl
J

&,2 5
1

posibilitatea ca:ambele butoane s6, ducd la ob{inerea'hranei, dar pot avea programe diferite: apdsarea unuia dintre ele pot necesita cinci itr.slsiiJ'i pentru otlinerea hranei, pe cdnd ap6sarea celuilalt,znce (PF 5 fald de PF,l0). I In eiperimentele in care seanalizeazAcomportamentul de alegere, cercetf,torii au constatat

1,00

2,50

5,00

COSTiPRODUS

ci unele concepte

gi principii ale econoa

miei sunt eficiente (Rachlin, 1980). Pentru

vedea'care este rela{ia dintre principiile economiei gi apdsarea butonului de cltre porumbei,

observa{i

cl aceqtia sunt de fapt invi{afi sd aleagi modalitAlile de distribuire a rdspunsurilor destul de limitate pe care le posedl - cu alte cuvinte, a resurseloi - gi cE teoria economiei trateazb aspectele referitoare la alocarea resurselor limitate. Prin intermediul urmtrtoarelor trei exemple se va ilustra condilionarea operanti din perspectiva econom iei resurselor. in fiecare dintre aceste exemple se va prezenta mai intdi principiul economic relevant qi numai dupd aceea, aplicarea acestuia in cadrul procesului de condilionare operanta.

Fig. 7.12. Curba ipotetictr a nevoii de p6ine qi de ciocolattr. Dacdprelul unei paini creSte de la I$ ta 5$, cantitqtea de pdine cunpdratdva descreqte relativ pulin: cererea de pdine este coinstantd. Dacd insd pre{ul ciocolatei va creSte de lq I $ lq 5 $, cantitatea de ciocolatd cumpdratd va scddea brusc: nevoiq de ciocolata eyl adatrtabild Observali sclderea brusci a curbei pentru ciocolatd: cu cdt aceasta costd mai mult. cu atdt se va cumpbra mai pulind ciocolat6. Din acest motiv se spune cd nevoia de ciocolatd este o curbd elasticd. Spre deosebire de cererea de ciocolatS, cererea de pAine este relativ pulin afectatd de prel: se va cumpdra aproximatir' aceeagi cantitate de p6ine, indiferent de costul acesteia; deci nevoia de pdine este o curbi plond.Toate acestea ne conduc la concluzia c6 p6inea este o necesitate,iar ciocolata un lux.

CURBELE NEVOII. Un concept impor' tant in cadrul condilionSrii este nevoia pentru un produs de primi necesitate: mai precis.
cantitatea de produs

cum ar

fi pdine sau

invdyarea

i condi1ionarea

32s
tem interesati de alegerea dintre benzini
gi

Si

luf,m acum

in

considerare relevanla

acestui fenomen

operante. Pentru qobolani qi porumbei, echivalentul prelului este numdrul de rlspunsuri necesare pentru a obline intdrirea. Aceastd echivalenld este ilustratd in figura 7.1 3, in care este reprezentatd, nevoia de hrand a qobolanilor printr-o curbd, curbd care ne spune c6t de multd mdncare (intAritor) va ,,cumpira" (muncege gd o oblini) gobolanul la diferite preluri (programul de intdrire). $obolanii cumpArd aceeagi cantitate de hran6, indiferent de cdt6 hran6primesc (dupd 2 rispunsuri sau dupd 8 rdspunsuri); rezulti o curbl planb a nevoii de hran6. Cealalti curbd leprezintS stimularea cerebralS (este cunoscut faptul c6 stimularea electrici a anumitor zone cerebrale este o intf,rire). Nevoia de stimulare este in mod evident elasticd, pentru cE se observd o descre;tere bruscd a cantit[lii cumpdrate o datd cu cre;terea prelului (numbrul de r6spunsuri necesar pentru intdrire).

in cadrul condi[ionlrii

transport in comun; pentru cd ambele curbe sunt elastice, vorn presupune cd mdrirea preplui benzinei va duce la creqterea nuntdruluide persoane care folosesc mijloacele de transport in comun. Un asemenea rezultat firesc se daLoreazainsd faptului c6 cele doud variante sunt relativ echivalente, putAndu-se substitui una alteia. Si lu6m in considerare alte doud variante de alegere, benzina gi parcarea ieftind de la'marginea oragului, caz in care cele doud nevoi sunt complementare (cu cdt i1i este indeplinitd mai mult una dintre ele, cu atAt tri-o doregti pe cealalti). ln acest caz, cregterea prelului benzinei nu va mai determina cregterea preferinfei pentru cea de-a doua nevoie.

ul

Curbele din figura

;13 aiat6'implica{iile

: Zs
F. gl

deosebite ale naturii intiririi. Este firesc sd ne inffebam dacd un anume tip de intarire este mai

g^
,<

mult sau mai'pu1in decisiv decdt altul, de exemplu, mAncare fa![ de stimulare, Cu ceva timp in urmi; cercetitorii interesali de aceasti
chestiune au efectuat experimente comparate:

Eo

F.

z
J

H+
d.

ambele aveau'aceleagi programe de intdrire,


.rrs6

intr-unul

se

uti\iza ca inlLritof mdncatea,

iar in celilalt, stimularea cerebral6. Aqa cum


este ilustrat in.figura 7.13, rezultatele unui a-iimenea experiment vor depinde in intregime

E2
z

ie prograurul de lnt6rire ales: atunci cdnd :-ntirirea necesit[ 2 rdspunsuri, stimularea ;erebrali este alegerea preferati,'?nsi la prefuri
::ai mari (8 rbspunsuri) mdncarea devine ale-=::a preferat6. intrebarea care dintre intiritori

Numirul de apisiri pe buton


COST/iNTARIRE

:;: :;;

--;

nai potent are un rbspuns clar in situatia in ambii intdritori reprezinti o func{ie planl cind nevoia pentru ambii intdritori este o
nevoi

:;-::ie elasticd, iar curbele reSpectivelor . -: aceleagi (Hursh gi Natelson, 1981).

Fig. 7.13. Curba nevoii de a mdnca gi curba de stimulare cerebrali, utilizate ca intdritori. Dqcd creste ,,prelul" unei porlii de mancare. de Ia 2 apdsdri ale butor'tului la 8, se observii menlinereq relativ constantd a cantildlii de mdncare obfinute: necesitatea de a
nranca este inelasricd. Spre dc:osebire de aceasta, ere;terea ,,prelului" stintuldrii cerebrale de

ll*i

:-r.-r:3nte intre alegeri,

LrLocurneA PRoDUSELoR DE PRr\ECESITATE. o analizr economicd a , =::ni trebuie sd ia in considerare qi relaliile


Si presupunem
cd sun:

Ia 2 apdsdri pe buton la B apdsdri duce la cre;terea accentuatd a cantitdlii de intdrire


oblinute: nevoia de stimulare c'erebrala elasticd. (Dupi Hirsh qiNatelson. l98l)
este

326
Similar, studiul alegerii in cadrul condifiondrii operante trebuie s5 ia in considerare
gradul,ln:care cele doud variante se pot substitui una alteia sau gradul in care sunt complementare. Sd presupunem cd porumbeii au la dispozi{ie doud butoane gi ambele duc la ob;
{inerea hranei; cele doub intdriri se pot substitui deci una alteia. In consecin!f,, dacd unul dintre butoane are un pret mai mic (intlrirea necesitd

I nlrodtrcere in ps i ho

logie

numai 5 rdspunsuri, comparativ cu ce de-al


doilea care necesitd 10 apdsdri), se va costata ci porumbelul va prefera primui buton, pe care

il

va ap6sa mai frecvent, gi nu pe cel de-al

doilea, in cazul ciruia rata apSsZ.rilor va scddea. Dacd insd intiritorii sunt hrana gi apa, care sunt complementare, gi prelul mai mic il are butonul care duce la oblinerea hranei. se va constata cre$terea ratei apdsdrilor porumbelului la ambele butoane (cu cdt mdndncd mai mult, cu atdt va avea nevoie si bea mai rnulta api). lnfluenla diferen{elor de pret asupra alegerii depinde deci de relalia existentb intre produse (Schwartz, 1e8e).

STSTEMDESCHTS $r STSTEM rNCHrS. Principiile economiei prezentate pdnd acum au


avut drept cadru de desfrqurare sisteme inchise - situali i in care nu a existat o surs6 alternativd de produse. Conceptul de sistem inchis poate fi ilustrat prin intermediul unui alt produs, cum ar fi bAuturile ricoritoare, care reprezintd o necesitate de tip elastic, O scldere a prefului bdu-

la{iile prelului de pe pia!6, deci vd aflafi intr-un sistem deschis, iar conceptul de necesitate nu mai este valabil. Existd o similaritate intre cele prezentate gi cercetarile din domeniul condiliondrii operante. Un asemenea experiment care ar folosi. de exemplu, mdncarea ca intiritor poate fi desfbgurat in doud modurirelativ distincte: intr-un sistem inchis sau in unul deschis. In versiunea sistem deschis, dacd animalul nu obline suficientd mdncare ca int6rire in timpul etapei experimentale, ii va fi dat un supliment inainte de cea de-a doua etapS; anirnalul va avea deci o modalitate alternativl de obtrinere a produsului dorit. in versiunea sistem inchis a experirnentului, nu existd posibilitatea de oblinere a supliment6rilor intre etapele experimentale. Dacd programul de intdrire este stabilit in aga fel incdt determind o nevoie din ce in ce mai mare (suni necesare nu 50 de rlspunsuri, ci 100 pentru intdrire), comportamentul rezuitat este diferit in cele doui versiuni ale experimentului. in versiunea sistem deschis, propo4ia de intAritori cumpdra{i va scddea in cazul programelor foarte solicitante, pentru ca acestea nu se conformeazf, cu ideea potrivit cdreia necesitatea pentru hran6 reprezintd o curbd plan6. In versiunea sistem inchis, adesea cantitatea de intd.rire cum-

plrati este aceeaqi, indiferent de programul de intirire; cu alte cuvinte, este exact ceea ce se poate intdmpla dacd necesitatea de a mdnca
reprezintd o curbd pland (Schwartz. 1989). Deci comportamentul operant al animalelor inferioare poate fi considerat ca o modalitate de economie a deciziilor. Animalul va decide alocarea resurselor sale destul de limitate. respec-

turilor rlcoritoare poate determina

cre$terea

vdnzirilor. insd cu o singurd condilie: inexisten{a unei alte surse de procurare a bduturilor

rf,coritoare, cu exceptia cumpdririi la preful piefii. Dacb ave{i posibilitatea de a procura bduturi rdcoritoare pe gratis, nu va mai exista nici un motiv de a cumpdra in func{ie de osci-

tiv comporlamentele de rispuns, inrr-un rnod relativ similar deciziilor umane luate in situatii
economrce.

tnvlfarea complexi
Din perspectiva cogriitivd, esenla invdldrii, gi a inteligen{ei in general, constd in abilitatea organismului de a-gi reprezenta mental realitatea gi de a opera ulterior mai
degrabd cu aceste reprezentdri mentale, decAt cu elementele lurnii exterioare. in multe cazuri, ceea ce se reprezint[ rnental sunt asociatiile dintre stimuli sau eveni-

invdyarea Si condilionarea

327 permitea ini!ial sd exploreze labirintul (ftg. 7 .14), in absen{a oricirui intdritor (hrana). Grupului de control nu i s-a oferit posibilitatea explor[rii labirintului. Ulterior, folosind ca intdritor mAncarea, qobolanii din ambele grupuri erau pugi sd 96seascd drumul pentru a iegi din labirint. S-a constatat cd gobolanii din grupul experimental au gdsit mai repede dec6t cei din grupul de control drumul cdtre iegire, probabil pentru c5 au invSlat deja traseul in timpul explor[rii neintdrite, iar aceasti schemd cognitivd a facilitat invdlarea unui traseu adecvat in momentul in care s-a introdus mAncarea ca intirire.
Cercetdri mai recente furnizeazd dov ezi suplimentare in favoarea existenlei schemei cognitive la gobolani. Pentru a ilustra acest lucru, sd ludm in considerare din nou labirintul din figura 7.15. Schema constd dintr-o platformd centrald, prevdzutd cu opt brale radiale identice. La fiecare incercare cercetdtorul plaseazi mAncarea la capdtul fiecirui braf, iar gobolanii vor trebui si invefe faptul c[ trebuie sb treaci prin fiecare bra! (qi si gdseascd mAncarea existentd), fbrd a se intoarce acolo unde au mai fost o dati. $obolanii inva!6 foarte repede: dupd 20 de incercbri, acegtia nu mai repetd cdutarea in bralul in care au fost deja. ($obolanii vor face acest lucru chiar daca labirintul a fost parfumat pentru a elimina reperele olfactive ale prezenlei mAncdrii in brafele in care mai existd incd mdncare.) Un rezultat mai important este faptul cb

mente; aceste cazuri corespund conditio-

nirii

clasice gi operante. In alte cazuri insd, ceea ce se reprezinti mental este mult mai complex: o schemd a mediului exterior sau un concept abstract cum ar fi cel de cauza-

litate. Exist6, de asemenea, cazuri in care opera{iile efectuate cu aceste reprezentdri mentale sunt mult mai complexe comparativ cu procesele asociative, operalii care
pot lua forma unor tatonlri mentale (incercare gi eroare) - in care organismul testeazd mental diferite posibilitdti - sau se pot constitui in strategii multistadiale, prin care organismul parcurge mental anumite etape in scopul facilitirii atingerii obiectivului final. Termenul de strategie este folosit in scopul sublinierii faptului cd inv6(area complexi este distinctd de simplele asocialii. In cele ce urmeazd se vor aborda acele aspecte ale invdlbrii care presupun

reprezentiri qi operalii non-asociative; in unele cazuri se va face referire la comportamentele animalelor, in timp ce in altele
sunt prezentate comportamente umane apdrute in situalii de rezolvare a unor sarcini similare celor din experimentele ce au ca temd condi!ionarea.

Schemele cognitive gi conceptele abstracte


Unul dintre primii reprezentan{i aiaborddrii cognitive a invdldrii a fost Edward
Tolman, ale cirui cercetdri vizeazlproble-

matica inv5lirii la gobolani - invS{area iegirii dintr-un labirint complex (Tolman, 1932). Din punctul sdu de vedere, un gobolan, care se afl5 intr-un labirint complex, nu inva{6 o secvenli de rdspunsuri de intoarcere dreapta-stAnga ci, mai degrabS, i9i formeazd o schemI cognitivl- o reprezentare mentalb a traseului labirintului. intr-un experiment tipic al lui Tolman, ;obolanilor din grupul experimental li se

qobolanii folosesc foarte rar strategii de c[utare similare celor umane, cum ar fi verificarea bra{elor intr-o anumitd ordine de exemplu a acelor de ceasornic. Strategia

utilizatd de gobolani este aceea de a verifica aleator fiecare bra{, lucru care demonstreazd cd ei nu inva!6 o secvenfd rigidi de rdspunsuri. Atunci ce invafd? Probabil cd qobolanii gi-au intocmit o reprezentare a

328

I nt

rodtt cere in ps i hol ogie

x n*

Drum cu o singure iesire Perdea


rlI

tli
si,;

1-:.-*,-*t**
rr-

II
**!,===*',''U,,
gl
l

,;l
:* 3:1

I
I

nll
'-.1'.J

--

-*=ilffi.:
I

::4

il
rSnx-

rna

Punct de

Punct

pornire

de sostre

(hrana)

a labirintului creat de Tolman. Contpleritatea labirintulur singur sens, perdele care limiteazdvederea drumului) lesteazat abilitatea Sobolanului de a-si crea o schemd cognitivd.

Fig.7.l4. Reprezentarea schematici


(intrdri dreapta-stanga,
uSi c'u un

Fig. 7.15. Labirintul utilizat pentru studierea schemelor cognitive. Dacii mancarea este a$e:atd la capdtul fiecdrui bray al labirintului, problema Sobolanilor esle aceea de a gdsi toatd ntdncareaJdrd a porarrge de cloud ori acelasi drum. illodelul ardtat inJigurd este cel al invdydrii perJbcte: Sobolanul se va afla pefiecare bral al labirinlului o singurd datd, va mdnca ceea ce gdseSte acolo S i nu se va mai intoarce nici mdcar o singurd dald pe un bral trnde ntr nai este ndncare.

I nt dy ar e a

i c ondili

onar e a

329
abstracte de genul ,,acelagi", ,,diferit" 9i ,cauz6", acest lucru fiind der-nonstrat de faptul cd sunt capabili sd invele sd foloseascd simbolul pentru ,,acelagi", atunci cAnd i se prezinti doui sirnboluri ,,rndr" sau doud,,porlocald" in acelagitimp, sau sd foloseasci simbolul ,,diferit", atunci cAnd i

iabirintului in care sunt specificate relaliile


spaliale dintre bra{e, iar la fiecare incercare

se marcheazd mental fiecare bra( care a tost deja verificat (Olton, 1978, 19'79).

Studii mult mai recente, efectuate cu primate, oferd dovezi mult rnai convingSir-r?r in favoarea reprezentirilor mentale ;omplexe. Unele dintre aceste experimente Jemonstreazd faptul cd cirnpanzeii pot :chiziliona concepte abstracte care p6nd nu lemult erau considerate ca fiirrd exclusiv jmane. intr-un studiu tipic, cimpanzeii in'. ata sd foloseascd drept cuvinte simboluri :rafice de diferite forme, rndrimi qi culori. Spre exemplu, ei pot invdla cd unul dintre =;este simboluri inseamnd,,mdr", iar altul .rseamnd ,,hArtie", degi nu existd nici o .-qemdnare fizicL iutre simbol gi obiectul :esemnat. Faptul cd cimpanzeii pot inva{a ';este legdturi demonstreazd ch ei in{eleg ::nceptele concrete de genul ,,mdr'o gi ..hanie". Mult mai interesantd este insd :Jnstatarea faptului ci cimpanzeii au, de
:

prezinti ,,mdr" gi ,.por1ocald". De asemenea, cimpanzeii sunt capabili sd in!eleagd relalia de cauzalitate: folosesc simbolul ,,cauzd" atunci c6nd li se prezintd o hArtie taiatd gi o foarfecd, ir.rsd nu gi atunci cAnd li se prezintd o hAnie intactd qi o foarfecb (Premack, 1985a; Premack gi Prernack,
se 1983).

invifarea prin in{elegere


Dacd unii dintre prirnii psihologi au studiat invdlarea complexd la speciile inferioare, allii au considerat cd cele mai bune dovezi pot fi oferite nurnai prin studierea comportamentului subiec{ilor apar{inAnd speciilor mai evoluate, in special prirnate-

semenea, capacitatea de a invSla concepte

Fig.7.l6. UtilizareatehniciielaborateSiperfeclionatealuiPrentackdecdtreun ecperimentator care testeazd abilitatea cimpanzeilor de a.folosi lin$ajul, prin
intermediul ntanipuldrii unor obiecte de plastic ce reprezintd cwinte spectfice.

330
lor. Unul dintre aceqti cercetStori, Wolfgang Kohler, a studiat in anii '20 invd{area Ia cimpanzei. Problema care trebuia rezolvatd, de cimpanzeii din studiile sale se bazape

I nlrodu

cere i n ps ihologi

Sultan (cel mai inteligent cimpanzeu

al lui Kcihler) incerca sd se ca{ere pe barele cuEtii, ins6 nu putea ajunge la


fructul care se afla dincolo de acestea,
el avea la indemdnd numai un bd{ scur1. Un bd1 mai lung se afla dincolo de bare, la circa 2 metri distanfd, l6ngd obiect gi

infelegere, pentru cd

nici un element

al

problernei nu era ascul.ls vederii (spre deosebire de experimentele pe tema intdririi, in care animalele din cutia Skinner nu puteau vedea hrana). Specificul experirnentelor lui Kohler consta in faptul ci animalele erau plasate intr-un spa{iu inchis in care era o bucatd de rnAncare preferatS, adesea o banand, insd aqezatd in aga fel incAt cimpanzeii sd nu poatb ajunge la ea. Pentrtt a ob!ine banana, animalul trebuia si foloseascd drept instrument un obiect care era aqezat la inderndnd. De cele mai multe ori, animalele reu$eau sd rezolve problerna gi, mai mult decAt atAt, o rezolvau intr-un mod care demonstra existen{a unei inlelegeri. Urmdtoarea descriere este tipicd pentru

paralel cu grilajul; la acest bd1 nu se putea ajunge cu mdna, insd putea fi


apropiat prin folosirea bd{ului mai scurt aflat la indern6nd in cugcd. (Ilustrarea unei problerne similare este prezentatA

in figura7.17).

Sultan a incercat

sd

ajungd la fruct prin folosirea bdtului mai scurt; incercarea sa de a ajunge la fruct rdmdndnd insd liri nici un rezultat, cimpanzeul a rupt o bucatd de s6rmd din

reteaua care exista in cuqc6, dar nici astfel nu a putut ajunge la fruct. Dupd
aceasta incercare a fbcut o pauzd lungd,

Kohler:

privind in gol (pe parcursul experimentului au existat numeroase asemenea pauze, in care animalul cerceta intreaga arie vizibild). La un rnoment

W
Fig.7.17. Problema befelor multiple. Folosind bdyul mai scurt, cimpanzeul apropie bd1ul cel
lung, suficient de mult pentru
aceastd problemd
a

puted ajunge la bucata defruct. Cimpanzeul a invdyat sd rezolve

prin inlelegerea relaliilor existente intre bele Si bucala defruct.

',ty

dl area

on

dilionare a

33r
problern[, fructul era din nou agezat mult prea sus pentru a se putea ajunge la el, iar
cimpanzeul a gdsit alte obiecte pentru a-qi construi platforma; in unele cazuri, Sultan a folosit o masd qi o rnicd scard, iar altddatd l-a folosit cliiar pe Kohler ca platformS pentru a ajunge la banan6. Existd trei caracteristici importante ale solu{iei gdsite de cimpanzeu la problema anterioar6: bruschelea apariliei, di sponibiI itatea ulterioarl g i transferabi I itatea. Aceste trei caracteristici nu sunt similare celor

dat, brusc animalul a luat incd o dat6b6-

tul mai scurt gi s-a indreptat citre


grilajul din direc{ie opus6, cdtre bi{ul mai lung, gi pe care l-a apropiat prin
intermediul b6!ului ,,auxiliar", dupd care s-a indreptat cdtre obiectivul s6u, spre

fruct, reugind astfel sf, ajungb la el. Din momentul in care privirea sa a c6zut pe b61ul cel lung, procedura descrisd anterior a fost rapid realizat5,, ibrd intrerupere; deqi apropierea bAFlui lung prin

intermediul celui scurt este o acfiune completd gi distincti in sine, obser-

raliile aratd cd brusc se inregistreazd scurtd pauz6, un interval de ezitare

o
gi

ale comportamentelor de tip incercare

gi

indoial6, care fbrd indoiald are o leg6tu-

eroare obseruate de cdtre Thorndike, Skinner

ri

cu obiectivul final; aceastf, pauzi este imediat continuatd de acliunea finald necesari atingerii obiectivului (Kdhler, 1925, pag.174

175).

Caracteristicile performan!ei acestor :impanzei sunt cu totul diferite de ale :isicilor lui Thorndike sau ale gobolanilor si porumbeilor lui Skinner. in cazul cim:anzeilor, solufia apare brusc Ai nu pare a :-r rezultatul unui proces de tatonare (serii ie incercdri gi erori). in al doilea r6nd, :impanzeul a rezolvat deja o problem6, pe :are ulterior o va rezolva ldrd prea multe =i;cari inutile; un asemenea comporta:rent nu este similar celui al gobolanului :rn erperimentul lui Skinner, care continud n taca migc6ri inutile mai rnult timp. De Nrnenea, s-a constatat c6 cimpanzeul lui -rrirler are abilitatea de a transfera la o :L'ua problem[ ceea ce tocmai a invi{at: S.ultan. care nu mai era in cugcd de aceastd ::ii er& aiezat lAng[ cAteva banane care
a5ezate poatd ajunge ca si -u -.1 8, a, prea susPentrule rezolva noua :lg. b, c, a

gi studenlii lor. Spre deosebire de acegtia, solufia cimpanzeului demonstreazd existenla unei tatondri mentale, ceea ce presupune faptul cd animalul formeazd o reprezentare mentalS a problemei qi rnanipuleazi elementele acestei reprezentdri, p6nd cdnd ajunge la o solulie, dupd care transpune in fapt aceastl solulie mentald. Solulia pare sd aibi o aparilie brusc6, pentru cd cercetdtorii nu au acces la procesele mentale ale cimpanzeului; solulia este disponibild ulterior, pentru ci reprezentirile mentale persist[ in timp; solulia este transferabild, pentru cd reprezentarea este suficient de abstractl incdt sd acopere un dorneniu mai larg fa!6 de situagia ini1ial6, sau pentru cd este suficient de maleabild pentru a fi extinsl la o nou[ situalie.

Studiile lui Kilhler demonstreaz[ c[


invdlarea complexb se realizeazd, adesea in doul faze. in faza iniliala, rezolvarea problemei are drept obiectiv identificarea unei solulii; in cea de-a doud fazd, solu{ia este stocatd in memorie gi reactualizati ori de c6te ori apare o situalie problernaticd similard. invd{area complexd este deci intirn legatd de memorie qi de gAndire (subiectele

@.

-.-blemd. Sultan a strAns cAteva cutii in -rrul sdu, a urcat pe ,,platforma" astfel :;lnstruitA gi a apucat banana. intr-o alta

332

I nt r o

ducer e in ps ihologi e

cd
Fig. 7.18, a' br c, d. Cimpanzeu construind o platforml. Pentru a ajunge la banana care este agdlatd de tavan, cimpanzeul asazd cutiile una peste alta, pentru afornta o platformd.

I nt, dlar ea

con d iilon

ar ea

333
o asemenea relafie. intr-un alt experiment,

urmdtoarelor doud capitole) gi, mai mult


decAt atAt, aceastd structurd bifazicd caracterizeazd, rru doar invd{area la cimpanzei, ci gi multe cazuri de invdfare complexd uma-

subiec{ilor

li

se cerea sd depisteze o po-

sibild relalie intre desenele bolnavilor


psihici gi sirnptomele acestora. La fiecare incercare, subiec{ilor le era prezentat desenul unui om, fbcut de bolnav, gi unul dintre cele Ease simptome, inclusiv simptomele de,,suspiciune fafd de alli oameni" gi ,,dorinfa de a fi ingrijit". Sarcina subiec{ilor era aceea de a determina dacd existd vreun semn in desen (un amdnunt al gurii sau al ochilor, de exemplu) care sd se asocieze cu unul dintre simptome. Cele qase simptome au fost de fapt asociate aleator cu desenele, in aga fel incAt nu a existat de fapt nici o asociere intre semn (desen) gi simptom. Cu toate acestea, subiec{ii au rapoftat existenla uuor asemenea rela{ii, probabil din cauza faptului cd relaliile pe care le-au raportat erau anterioare parlicipdrii efective la experiment: de exemplu, ochii foarte mari sunt asociali cu suspiciunea, iar gLrra mai ntare este asociatd cu preocuparea de a fi ingrijit de al1ii. Aceste rela{ii inexistente, insd plauzibile, sunt itr general denurnite asocia{ii false. S-au constatat asocialii false sirnilare gi in cazul psihologilor clinicieni care incearcd sd utilizeze testul Omuleyul pentru a diagnostica tulburdri le psihologice; mdsurdtori obiective ale acestui test au demonstrat inexisten{a unor corelalii cu problernele psihologice. in trecut, unii clinicieni au sus{inut cd testul ar avea valoare de diagnostic Ai cd, in special dimensiunile exagerate ale ochilor ar fi asociate cu tendinfa de a fi suspicios fa16 de altii, iar dimensiunile exagerate ale gurii ar fi asociate cu dor\nta de a fi proteiat (Chapman
qi Chapman, 1967).

in domeniul inteligenlei artificiale, au fost elaborate recent progralne de calculator care incearcd sd simuleze invS{area
nd.
umand (Rosenbloom, Laird giNewell, 1991).

Convingerile anterioare
Cercetdrile pe tema inv6{6rii la animale

au pus un accent deosebit pe invdlarea unor rela{ii perfect predictibile. in rnajoritatea studiilor de condilionare clasicd, SC era urmat de cdtre un SN in toate cazurile. in viala reald ins6, relafiile dintre stimuli sau evenimente nu sunt de obicei perfect predictibile gi, tocmai de aceea, studiile invd{drii asociative a relaliilor cu o predictibilitate partiald au fost realizate in special cu subiecfi umani. in aceste studii s-a constatat cA invdlarea implici qi alte procese in afara celor care formeazd asociafiile dintre

inforrnatiile de intrare. S-a constatat cd subieclii din aceste studii au adesea convingeri anterioare referitoare la relaliile care trebuie invdlate, convingeri care pot
determina ceea ce va fi de fapt invd{at. in unele studii, subieclilor le sunt prezentate la fiecare incercare perechi de stimuli (imaginea gi descrierea unei persoane). iar sarcina experimentald este invafarea relatiilor dintre cei doi membrii ai res-

pectivelor perechi (de exemplu, faptul cd :rnaginea unui bdrbat inalt tinde sd fie aso;iatd cu scurte descrieri). Dovezi coplegi-.oare referitoare \a rolu\ convingeri\or an:erioare au fost oferite de cazurile in care, i;r mod obiectiv, nu existir nici o relafie ::ire cei doi stimuli, degi subiectii ,,invati"

AtAt pentru psihologii clinicieni, cAt 9i pentru subiec{ii din experimentul anterior,

334
convingerile anterioare referitoare la indicii care de obicei sunt asociate (cum ar fi
convingerea cd ochii mari se asociazd cu

Introducere in psihologie

obiectivd dintre dou[ indllimi a fost rnicd (aga cum aratd mdsurarea prin intermediul coeficientului de corelalie dintre doud inal-

suspiciunea) au influen{at invdlarea asocia{iei prezentate. Deci convingerile anterioare despre stirnuli au detenninat ceea ce a fost ,,invd!at"; convingerile anterioare ftc6nd parte din cunogtin{ele pe care le posedim deja, aceste rezultate experimentale demonstreazd natura cognitivd a unei asemenea invd!6ri.

lirni),

adesea subiecfii

nu au reugit sa

detecteze nici o rela{ie; atunci cAnd relatia

obiectivd a fost moderatd, subiec(ii au reugit in general sd inve{e cd existd o


relafie, dar au subestimat intensitatea acesteia; numai irr situa{ia in care rela{ia obiectivd a fost mare qi aproape perfect predictibi15, subiec{ii au reugit sd invefe cI exist6 o relafie gi sd o estinreze adecvat (Jennin-es. Amablie qi Ross, 1982). intrebarea care se ridicd este: ce s-ar intArnpla cu esti mdrile re lali i lor predictive

Cercetarea de mai sus demonstreazd influen(a puternicd a convingerilor anterioare asupra invd{drii asociative, insd nu spune nimic despre mecanismul invdfdrii (in situalia irr care invdlareavizeazddefapt o asociere) gi nici despre invdfarea asociativd in condiliile in care cel care invafd nu deline convingeri anterioare relevante. Aceste doud chestiuni au constituit obiec-

rnici, medii gi mari ale subiecfilor, dacd


acegtia ar define convingeri anterioare refe-

tivul experimentului care urmeazd. Subieclilor le era prezentatd imaginea


unui om cu baston, insd indllimea omului gi a bastonului erau diferite de la o incercare la alta. Sarcina subiec{ilor era sd estimeze relafia existentd intre dimensiunile celor doui elemente ale irnaginii, prin alegerea unui numdr cuprins intre 0 (nici o relalie) qi 100 (relafie perfectl). Datoritd faptului cd sarcina are un accentuat caracter de noutate, este destul de mare probabilitatea ca subiecfii sd nu posede convingeri anterioare referitoare la rela{ia vizatd; in consecinfd, invdfarea in acest caz ar trebui sd fie orientatd exclusiv de informaliile
prezentate (din acest motiv este denumitb

ritoare la aceste relafii? Date fiind studiile anterioare cu terna asocia{iilor false, care demonstreazd cd oamenii inva!6 chiar ;i rela{ii inexistente, dacd aceste sunt conforme cu convingerile lor, ne putem a$tepta ca invbfarea dirijatd de convingeri sd duca la
supraestimarea relaliilor obiective implicate. Aceasta este tocmai concluzia la care

invi{are dirijati prin datele unei probleme). Acest tip particular de invdfare
se

dovedegte a avea un caracter conservator,

in sensul cd tinde sd subestimeze rela{iile obiective irnplicate. Atunci cAnd relafia

au ajuns cercetdtorii in urnra experirnentelor: atunci cdnd sarcina consta in estimarea relaliilor dintre nigte obiecte considerate a avea o legdturd (de exernplu, la fiecare incercare se prezintd doud grade diferite ale onestitAtii unei persoarre, dare pentru doud situafii complet diferite). subiecfii nu inregistrau nici un egec in incercarea de a reugi sd identifice o rela{ie care exista. gi in mod constant ei supraestirnau capacitatea predictivb a acesteia (Jennings. Arnablie qi Ross, 1982). in studiul precedent, convingerile anterioare ale celui care inva!f, erau in concordanfd cu asocialia obiectivd care trebuia invdlatd. Ce se intArnplS ins[ atunci can;

Invdtarea Si condilionarea

33s
Aceste studii demon streazd importanla convingerilor anterioare in cadrul invd{drii ufflane, incurajAnd astfel abordarea cogni, , .. a tivd a ^ invdtarii. In orice caz. cel pu{irr in parte, studiile anterioare au o anumitd leg6turS cu abordarea etologicd a invd{drii; aga cum qobolanii gi porurnbeii pot fi constrAngi sd invefe nunrai acele asocia{ii pe care evolu{ia le-a pregdtit per-rtru ei, la fel gi omul pare sd fie constrAns sd invete acele asocialii pe care convingerile sale ante-

convingerile anterioare sunt in conflict cu asocialiile obiective? Altfel spus, ce se intAmpld atunci cAnd convingerile gi inforrna(iile sunt in conflict? in asemenea situatii, de obicei oamenii se vor ldsa indrumali de convingerile anterioare; dacd se consideri c6 dou6 grade diferite ale ones-

titAtii unei persoane pot fi perfect corelate, spre exemplu, oamenii sunt capabili sd ..detecteze" o asemeuea relalie, chiar dacd
nu este vorba despre o asocia{ie obiectivd.

In orice caz, pe mlsurd ce informa{iile


tasocialia obiectiva) sunt din ce in ce mai proeminente, este posibil sd renun{drn la convingerile anterioare gi sd invd(drn ceea ce este de fapt (Alloy qi Tabachnik, 1984).

rioare le-a pregdtit pentru el. in absenla convingerilor anterioare de un fel sau altul, poate cd ar fi prea multe asocia{ii ce ar trebui invi[ate, iar invblarea asociativd ar deveni haotic6, dacd nu chiar imposibil6.

Rezumatul capitolului
l. Invdlarea poate

h definitd ca o

schimbare comportamentald relativ

permanenti, determinati de exerci1iu. Se pot diferenlia patru tipuri de inv[1are: (a) adaptarea, prin care organismul invafi sd ignore un stimul familiar ce nu are consecinle importante; (b) condi1ionarea clasica.in care organismul invali cd un stimul urmeazd altuia; (c) condilionqrea operantd, care constd in invdtarea faptului cd un anumit rdspuns are o anumit[ consecin{d gi td) invdlarea complexd, care presupune mai mult decAt formarea unor asocia!ii. Primele cercetiri pe tema inva{arii au fost realizate din perspectiva behavioristS, premisele fiind:

(a) comportamentul este mai bine inleles in termeni de cauze exteffle? dec6t de cauze interne, (b) asocialiile simple constituie elementele constitutive ale invS!5rii 9i (c) legile invdldrii sunt aceleagi pentru toate speciile gi situafiile. Aceste ipoteze au fost insd modificate in urma cercetdrilor ulterioare. in prezent, analiza invdfdrii include aldturi de principiile behavioriste, gi factorii cognitivi qi limitdrile biologice. 3. in experimentele lui Pavlov, dacd un stimtrl condilionat (SC) precede in mod constant un stintul necondilionat (SN), atunci SC va servi drept semnal pentru SN qi va duce la formarea :unui rdspuns condiyionat (RC), care adesea se aseamdnd

336

Inlroducere in

ps

ihologie

cu rdspunsul necondilionat (RN). Stimulii asemdndtori SC conduc de asemenea la extinderea intr-o oarecare misurd a RC, deci generalizarea poate fi influenlatd de antrenamentele de discrintinare. Aceste fenomene au loc la fiinfe foarle diferite, de la larve la fiinlele umane. Existd un numdr foarte mare de

le intdlnegte. Conform etologilor,


ceea ce un animal poate invd{a este

aplicalii ale acestui fenomen

la

specia uman6: teanta condilionatd,

precum Ei condiliorLaree dependenlei de droguri Si ntedicantente. in ultimul caz, rdspunsul condilionat la un stimul asociat cu folosirea medicamentului este opus efectului

determinat de rnedicament. 4. Factorii cognitivi delin un rol important in cadrul procesului de condilionare. Pentru a se realiza condilionarea clasicd, SC trebuie sd fie un predictor sigur al SN, altfel spus trebuie sd fie o mare probabilitate ca SN sd aclioneze atunci cdnd SC a aclionat, qi nu in absenla acestuia. Importanla pr edi c tibi I ititlii este evi-

dentd

in cazul fenomenului de

blocare; dacd SC anticipeazd SN gi un alt SC este addugat, atunci relafia dintre SC addugat gi SN nu va fi invdlatd. Modelele condiliondrii clasice se centreaz[ pe no]iunea de predictibilitate gi surprizd. 5. Informaliile furnizate de cdtre etologi pun sub semnul intrebdrii ipotezacd legile invaldrii sunt similare pentru toate speciile gi pentru toate situaliile pe care o anumitd specie

limitat de,,tiparul comportamental genetic", care are un rol deterrninant. Dovezi in favoarea existenlei acestor limit5ri genetice ale condiliondrii operante sunt oferite de studiile referitoare la aversiurtea gttstativd; degi qobolanii sunt capabili sd inve{e sd asocieze starea de boald cu gustul unei solulii, nu reugesc totugi sd asocieze starea de boald cu lumina; in cazul pdsdrilor, s-a constatat ci este posibila invdlarea asocierii dintre lumind gi starea de boald, dar nu qi cea dintre gust gi starea de boald. Aceste distinclii sunt rezultatul unor diferenle dintre gobolani gi pdsdri, in ceea ce privegte acliunile de cdutare a hranei. 6. Condilionarea operantd se referd la situaliile in care rdspunsul constd intr-o acliune asupra mediului ginu la acelea care conduc la un stimul necondilionat. Primele studii sistematice din acest domeniu au fost realizate de cdtre Thorndike, care a demonstrat cd animalele au un comportament de tip incercure ;i ero(rre, qi ci orice comportament urmat de intdrire este consohdat treptat (legea efectului). 7. in experimentele lui Skinner, un gobolan sau un porumbel invald un comportament simplu, cum ar fi apdsarea pe un buton, pentru a obfine intdrirea. Rata rdspunsurilor este o modalitate eficientd de misu-

I rrt' cil

area S i cond iy i onarea

337

rare a consoliddrii rdspunsului. Modelarea cotnportantentului reprezintd, un procedeu de antrenament utilizat in situatiile in care rdspunsul care trebuie invd{at este nou gi presupune intdrirea doar a acelor variante de rispuns care sunt orientate in direclia doritd de cdtre
experimentator. Condi!ionarea ope-

narea rdspunsului rcspectiv. In cazul Jilgii de pericol, un organism invald un rdspuns care sd intrerupd deslEsurarea unui evenimcnt aver-

rantd are numeroase aplicafii, in special in creqterea copiilor.


S.

S-a constatat existen{a a numeroase

fenomene care mdresc gradul de


,seneralitate al condiliondrii operante. Unul dintre acestea este iridrirea condi{ionatd, in cadrul cdreia un stimul asociat cu un intdritor capdta el insugi caracter de intdritor. Alte fenomene relevante suntgenerali:arcu Si diso'intinarcu: organrsmele generalizeazd rdspunsuri la situalii similare, degi aceastd generalizare poate fi supusd controlului unui stinrul discrintinalir,. in fine, existd programele de intlrire. O data stabilizat, comportamentul poate fi menfinut prin intdrire periodicd. Momentul intiririi poate fi determinat cu exactitate prin progranre de intdrire proporlionald fixd, la intervale fixe sau la interuale variabile. intirirea in cadrul condi!iondrii operante poatc fi un eveniment aversiv, cum este gocul electric. Existd trei tipuri de conditrionare at, e r s iv d . in cazul p e d epsei, rdspunsul este urmat de un eveninrent aversiv, Iucru care duce la elimi-

siv. in cazul evitinii, organismul invald un rispuns care sd prevind evenimentul aversiv, deci care sd acfioneze incd inainte de aparilia evenirnentul ui aversiv. 10. Factorii cognitivi intervin in des{d$urarea procesului de condilionare operantd; pentru ca acest proces sd aibd loc, trebuie ca organismul sd gtie cd intdrirea se afld, cel pufin parlial, sub controlul sdu; altfel spus, organismul trebure sd perceapd continuilatea dintre rdspunsul sdu 9i intdrire. Limitdrile biologice de{in de asemenea un rol important cadrul condiliondrii operante; existd constrAngeri at6t in ceea ce priveqte tipul de intdrire care trebuie utilizat, cat Si in ceea ce privegte tipul de rdspuns la care poatc fi asociatd aceasta intdrire: la porumbei, in cazul in care intdrirea este hrana. invalarea este rnai rapidd dacd rispunsul este apdsarea pe un buton decdt dacd rdspunsul este bdtaia din aripi; in situalia in care intarirea este intreruperea unui goc electric, invdlarea este mai rapidd dacd rdspunsul este bdtaia din aripi, decdt daci acesta este apdsarea pe un buton. I L Conform perspectivei cognitive. esenja invalarii este abilitatea organismului de a-qi reprezenta mental

in

-l

338

I nl r

odttcere i n ps i hol ogie

elementele lumii externe gi de a opera mai degrabd cu aceste reprezentdri mentale, decAt cu elementele concrete ale realitdlii. in cazul invdlarii complexe, reprezentdrile mentale sunt mai mult decdt niqte asocialii, ial operaliile mentale pot fi organizare in strategii. Studiile pe tema invdfdrii complexe la animale denonstreazi faptul cd gobolanii pot dezvolta scheme cogttitive ale mediului lor inconjurdtor gi pot achiziliona concepte cum ar fi cel de cauzalitate. Alte studii demonstreazd cd cimpanzeii au capacitatea de a rezolva probleme prin intermediul inlelegerii gi de a generuliza aceste solulii la problen-re similare.

12.

in situa{ia invdtdrii relaliilor dintre stimuli care nu sunt perfect predictibili, oamenii fac adesea apel la convingerile anterioare referitoare la aceste relafii. Aceastd situalie poate conduce la detectarea unor relalii care nu sunt prezente in mod real (asociayii false). Atunci cAnd
relalia este prezentatd obiectiv, existen!a unei cortvittgeri anterioare referitoare la respectiva rcla{ie poate duce la supraestimarea tdrieipredictibilitatii relaliei (invdyurea dirijuta de convingeri), in timp ce absen{a unei astfel de convingeri poate avea ca rezultat subestimarea tdriei predictibilitalii relaliei (invalarea dirijcttd de datele unei problente).

Re

co

m un

ddri bib lio gr aJic e


in revisti a conditionirii, inclusiv referiri
la

Lucrarea lui Pavlov, Conditionect Reflexes

(Reflexele condilionate, 1972) este fonrra definitivl a studiilor sale referitoare la conditiorrare. Studiul lui Skinner, The Bchat,ior oJ Organisnrs (Cornportanrentul organisrnelor, 1938) este o lucrare similard in domeniul condiqiondrii operante. Problematica esen{iald a procesului de condilionale gi de invdlare, prezentatd istoric, este sintetizatd in lucrarea lui Bower qi Hilgard, Theories of Learning (Teorii ale invaldrii, editia a V-a.
198 r ).

perspectiva cognitivd qi la cea etologica. O alta inleresantA culegere de texte cuprinde lucrdrile: Gordon. Learning and 71sn76n, (invd{are girnenrorie, 1989); Schwartz gi Reisberg, Learning

antl lllemory'(invdgare 9i meniorie,

199

l) 9i

Dorrrjarr gi Burkhard, The Principlas ctf Learning

and Behavior (Principiile invAtarii gi comportanrentul, I 985). Pentru un studiu rnai avansat.

5 volurne Hunclbook of Leurnittg attcl Cognitit,e Processes (invilarea gi procesele


cele
cosnitive, 1975, 1978) acoperd cele mai rnulte aspecte ale invdfarii qi condilionirii; lucrarea lui Ilonig gi Staddon (coord.). lluttdbook o.i Oltcrant Behat'ior (Conrpoftanrentul operant. 1977), oferd o abordare extensivd a conditiondrii operante.

Pentru o introducere generald in problematica invltSrii sunt recollralldate cdteva lucrdri. Schrvarlz. P.n'choIoEy of Learning artd Behm'ior (Psihologia invbtArii qi corlportamentu l, ed itia a III-a, 1989) cuprinde o sistematizatd trecere

I nv

dyarea

con diSi onar ea

339
1925,1976). Pentru o inforrnare asupra sta-

Primele studii din perspectiva cognitivd sunt bine descrise in doui lucrdri clasice: Tolman, Purposive Behavior in Animals and
,11 e

qi la oament, 1932, 1967)


.\l e n t a I ity of
Ap

n (C omp ortamentu I i nten(ional la anirnale Kdhler, The

li

diului actual al cunogtin{elor din dorneniul invalarii la animale, pute{i consulta Roitblat, Introduction to Comparative Cognition (Introducere in gtiin{a cognitivd comparatd,
l e86).

es

(Mentalitatea maimule lor,

Capitolul 8
Memoria
Considera{ii asupra memoriei Cele trei stadii ale memoriei Diferite tipuri de memorie Memoria de scurtfl durati
Encodarea Stocarea infonnaliilor

Reactualizarea Memoria de scurtd duratd Ei gindirea Transferul informaliilor din memoria de scurtd durati in memoria de lungl duratd

Memoria de lungi durati


Encodarea

Reactualizarea informa{iilor Disculie critic6: Modelele conexioniste ale memoriei


Stocarea informafiilor

Interacliunea intre encodare gi reactualizare Factori emolionali implicali in uitare

Memoria impliciti Memoria in amnezie Disculie critic6: Amnezia infantila Memoria implicitd la subiec{ii normali Stocarea informaliilor gi diferenlele de reactualizare

inbunitifirea memoriei
Structurarea informaliilor in unit6li qi capacitatea de memorare Imagine mentald gi encodare Elaborarea qi encodarea informaliei Contextul gi reactualizarea
Or ganizarc a in formaf
ii

lor

Exersarea reactualizdrii

Metoda RICAR

Memoria constructivi
Ralionamente simple Stereotipuri
Scheme

Se

pare cd dalordm nremoriei uproape tot ceea ce qvem sau sunlent:

ideile Si concepliile noestre reprezintd activitatea ei, iar perceplia, gandirea Si activitatea de zi cu zi sunt derit,ale din aceasld sursd. Metnoria colecleazd nenunrdrate fenottrette itttr-un tot unilar; Si aSa cuttt orgattisntul ttu.\lru s-ar risipi intr-o pulhere de particule cotnponenle, dacd ele nu ar./i tinule prin atraclio materiei, tol eSa Si consliin{a ar ./i dit,izald it't tot aldtea J)'agnenle prectrnl secttndele trdite, dacd nu ar erista/br1a cle legcitut'ii si unificare a mentoriei.

(Hering, 1920)

uvintele rostite de Hering cu mulli ani in urmd la Academia de $tiinle din Viena atestd irnportanta memoriei in via{a mentalS. Vorbind despre congtiin{5, el sugereazd cd mernoria

este aceea care asigurd sensul continuitdlii de care depinde importanta noastra notiune de ,,eu". Trebuie s5 infelegern rolulcentral al mernoriei, atunci cAnd ne gAndim la ceea ce irrseamnd de fapt sa

fii fiin!5

urnand.

Considerafii asupra memoriei


t-acd anumite

Psihologii considerd cd este util sd se distinc{ii legate de mernorie. Una din ele se referf, Ia cele trei stadii ale
mertroriei: encodarea. stocarea gi reactualizarea inforrnaliilor. Alte distinc{ii se ret'erd la diferitele tipuri de memorie. Aces-

tea pot fi folosite la stocarea inforrnaliei pe

termen scurt sau lung, precum gi la stoca-

rea diferitelor tipuri de inforrnalii (de exemplu, un tip de mernorie pentru fapte, ;i un alt tip pentru deprinderi).

Cele trei stadii ale memoriei


Sd presupunem cd intr-o dinrineatd vei t'ace cunogtin!5 cu o studentd a cdrei nume

foarte clar numele ei. Dar cum anume fi-ai adus aminte de uurne? Aceastd faptd rninord a menroriei tale poate fi irnpa(ita in trei stadii(fig. 8.1). in primul stadiu, momentul in care ai 17cut cunogtin{6, intr-un anurne fel ai introdus nurnele Barbarei Cohn in memorie; acesta este stadiul encodirii. Ai transformat input-ul fizic (undele sonore), care corespunde rostirii numelui ei, intr-un tip de cod sau reprezentare acceptatd de nremorie, iar aceastd reprezentare ai plasat-o apoi in memorie. in stadiul al doilea, ai retinut - sau ai stocat - numele in tirnpul perioadei scurse dintre cele doud int6lniri; acesta este sta-

este Barbara Cohn. in dupd-amiaza aceleiagi zile o reintAlneqti gi ii vei spune ceva de genul: ,,Tu egti Barbara Cohn. Ne-am

diul stocirii informafiei. Iar in cel de-al treilea stadiu, ai readus rrurnele din stocaj in rnornentul celei de-a doua intdlniri- stadiul reactualizirii.

intdlnit azi dirninea{d". Deci ti-ai amintit

342
ENCODARE

I ntrodttcere

in psihologie

lntroducere in

memorie

Mentinere rn memone

Recuperare din memorie

Fig. 8.1. Cele trei stadii ale memoriei. Teoriile mentoriei atribuie uitarea eSecului
unuio sau nrai ntullora din acesle stadii. (Dupi Melton, 1963.)

Memoria poate e$ua in oricare dintre aceste trei stadii. Dacd la cea de-a dolra intAlnire nu ai fost capabil s5-{i aduci aminte numele Barbarei Cohn, acest fapt poate reflecta o e$uare in stadiul encoddrii, stocdrii, sau al reactualizdrii. Multe din
cercetdrile actuale asupra rnemoriei incearcd sd prezinte operaliile mentale care au loc in fiecare din aceste trei stadii ale memoriei, gi si explice de ce aceste opera{ii

de-a doua intAlnire ar putea fi un exemplu de memorie de lungd duratS, intrucAt reac-

tualizarea are loc la c6teva ore dupd

ce

func{ioneazd defectuos gi au ca rezultal


egecul de memorare.

Diferite tipuri de memorie


MEMORIA DE SCURTA NUruTA $I MEMORIA DE LUNGA DURATA.
Cele trei stadii ale memoriei nu opereazd in acelagi rnod in toate situaliile. Se pare cd memoria diferd in situa{iile care necesitd

nurnele a lost encodat. CAnd ne aducem aminte un nume imediat dupa ce l-am inregistrat, reactualizarea pare a se realiza 1lrd efort, ca gi cum numele ar fi incd activ, s-ar afla incd in conqtiinla noastrd. Dar atuttci cAnd incercdm sd ne reamintirn acelagi nume cAteva ore mai tArziu, reactualizarea este adeseori mai dificil6, intrucAt numele nu se mai afla in congtiin{a noastrd gi, intr-un anurne sens. trebuie adus inapoi. Acest contrast dintre memoria de scurld durata qi cea de lunga duratd este asemdndtor diferenfei dintre infornia{iile de la nivel conqtient gi cele de
la nivel precongtient- inforrnafii pe care le avem, dar nu ne gAndim in mod curent

la ele.

stocarea rnaterialului pentru cAteva secunde gi cele care necesitd stocarea materialului pe intervale mai mari, de la cAteva minute la ani. Am putea spune cd prima situa{ie abordeazd memoria de scurti durat[, iar cea din urmd reflecti memoria de lungi durati.

Nevoia de distinc{ie intre memoria

de

scurtd durati gi cea de lLrng6 duratd este mai deparle susfinutd de studiile efectuate asupra persoanelor care suferd de amnezie sau de pierderi severe de memorie. in fond, in fiecare formi de amnezie oamenii intAmpina dificultdfi majore de amintire a infor-

Putem ilustra aceastd distinc{ie imbogdlind povestea noastrd cu Barbara Cohn. Sb presupunem cd in decursul primei intdlniri, imediat dupi ce i-ai auzit numele, un prieten vine gi te intreabd: ,,O cunogti pe Barbara Cohn?" in acest caz, aducerea atninte a numelui Barbarei va fi un exemplu de memorie de scuftd durat6: ai reactualizat numele dupd numai o secund[ sau dou[. A-!i aduce aminte numele ei la cea

maliilor primite cu intervaluri mari de tirnp

in urm5, gi rareori intArnpind probleme de an-rintire a infonnaliilor inregistrate cu cateva secunde in urmd. Astfel, un pacient cu amnezie poate fi incapabil sd-gi recunoascA

medicul cdnd intrd in cabinet, chiar daca


pacierrtul gi-a vdzut rnedicul zi de zi, vreme de cA{iva aui, insd nu va ?ntAmpina dificultali irr repetarea numeluiintreg al rnedicului. atunci cAud acesta se va prezeltta din nou. (Milner, Corkin giTeuber, 1968).

Ienror ia

343
Cele rnai multe date se referi la memoria faptelor, la experien{ele noastre personale. Tipul de memorie pe care il in{elegem cel mai bine este acela prin care o persoand igi amintegte in mod congtient de un eveniment din trecut, iar aceastd amin-

DIFERITE TIPURI DE MEMORIE PENTRU DIFERITE TIPURI DE IN. FORMATII. PAna nu demult, psihologii ;redeau cd un singur sistem de ntemorare era utilizat pentru toate corr{inuturile ce irebuiau sd fie stocate. De exemplu, acelagi :ip de memorie de lungb duratd se presutune cd a fost utilizat atAt la stocarea aminiirii despre funeraliile bunicii, cAt gi a deprinderii rlecesare mersului pe bicicleta. Dovezile recente ne aratd cd o astfel de rresupunere este gregitd. in particular, se :are cd folosirn un alt tip de memorie de .:nga duratd pentru stocarea faptelor (de :remplu. cine este actualLtl pregedinte), jecat acela utilizat pentru refinerea deprinterilor (de pild6, cum sd mergi pe bici:.eta ). Ideal ar fi ca mai intAi sd prezentdm ::teritele sisteme de mernorare cores: :nzdtoare d i feritelor continturi. iar perttru :le;are in parte sd descriem natura stadiilor j: encodare, stocare gi reactualizare din :-emoria de scurtd duratd gi din ntemoria :: lungd duratd. insd acest obiectiv este

tire va fi trAita ca gi cum are loc intr-un anumit tirnp qi spafiu. Acest tip de memorie, denumitS memorie explicitl, va fi tema centrald a mai multor sec{iuni din
acest capitol.

Urmdtoarele doud sec{iuni se referh la natura encoddrii, stocdrii gi reactualizdrii irr memoria de scurtd duratd gi in mentoria explicitd de lungd durat6. Apoi, vom exarnina ceea ce se cunoagte despre un alt tip de mernorie, care include rnetnoria deprinderilor, gi care este cunoscutd ca memorie impliciti. Dupi aceasta, lte vom intoarce

la mernoria explicita qi vorn vedea curu poate fi irnbundtd(ith memoria de lungd duratd. In ultima sec{iune, vom discuta situa{iile in care folosim cunogtinlele noastre generale pentru a infrutnuseta ceea ce itttroducem in mernorie, cu alte cuvinte, situatiile in care memoria este constructivi.

:::a

arnbitios pentru cunogtin{ele pe care le

:=:inem in prezent.

Memoria de scurti duratl


Chiar gi in acele situalii in care trebuie
anrintirn infomraqia doar pentru cdteva -=irflde. memoria implica cele trei stadii: -:. :o.jarea. stocarea gi reactual izarea.

i:.e

va conline nurnal ceea ce a fost selectat. Acest lucru inseamnd cd rnulscu116 duratd

Encodarea
Pentru a transforma irrforrnaliile de in-

:=:e in elernente de memorie (la nivelul

--.:rrriei de scur16 durati), trebuie rnai :-.: si tinr atenli la ele. Dat fiind faptul cd
r-::3rn selectivi cu informa{iile cu care

informaliile la care suntem expugi rru vor intra niciodatd in memoria de scurld duratd gi, desigur, nu vor fi disponibile pentru o reactualizare ulterioard. intr-adevdr, multe dintre dificultalile etichetate ca fiind problerne de menorie sunt in realitate erori de atenfie. De exemplu, dacd ai cumpdrat unele alimente gi cineva te intreabd
te din

rnai tArziu ce culoare aveau ochii casierilei,

.-..:

in contact (v. cap. 5), memoria

de

fi incapabil sa rdspunzi, intrucAt nu le-ai acordat o aten{ie speciala.


probabil vei

344 CODAREA ACUSTICI. Atunci c6nd inforr,ralia este encodatd in memorie, ea


este admisd sub forma unui anumit cod sau reprezentare. De exemplu, dacd privegti un

Inlroducere in psihologi

cu partea rdmasd din cod. Experimentele de acest gen au condus la un alt rezdtat
care subliniazd existen{a unui cod acustic:
este mai greu sd-!i amintegti elementele in ordine, dac6 acestea sunt asemdndtoare din

nurndr de telefon gi

il retii

pAnd cdnd tre-

buie sd-l formezi, sub ce formd i1i vei reprezenta cifrele? Este o reprezentare vizuald,o irnagine mentald a cifrelor? Va fi o prezentare acusticd, sunetele numelor cifrelor? Sau va fi o reprezentare semanticd (bazatd pe semnificafie), o anumitd asociere semnificativ[ pe care o au cifrele? Cercetdrile ne indicd faptul cd putem utiliza oricare din aceste posibilit6li la encodarea informaliilor in memoria de scurtd
duratd, degi favorizdtl un cod acustic atunci cAnd incercdm sd men{inem informafia activh prin repetarea ei ne-o repetbm mereu noud ingine, Repeti{ia este o stra-

punct de vedere acustic (de exemplu, TBCGVE), decdt dacd ele se deosebesc
acustic (RLTKSJ). Un exemplu al acestei situafii apare la cititorii chinezi.

Chineza scrisi conline unitdli asemdndtoare silabelor, denumite caractere. De obicei existi doud caractere per cuvAnt gi fiecare caracter, in rnod tipic, poate avea acelagi nume cu rnulte alte caractere. Cdnd subieclilor chinezi li s-a prezerrtat pe scurt o succesiune de caractere pe care li s-a cerut apoi sd le scrie in ordine pe o coa15. ei au scris aproximativ $ase caractere corecte, dacd toate acestea aveau nume diferite, insd numai trei r6spunsuri corecte, dacd toate caracterele aveau acelaqi nume (gi prin urmare, nu puteau fi codate acustic). ElirninAnd utiIizarea codului acustic, reactualizarea se va reduce lajumdtate. (Zhang gi Simon, 1985).

tegie accesibild, dac[ inforrnalia conline elemente verbale, de exemplu cifre, litere sau cuvinte. Astfel, in incercarea de a ne aminti un numdr de telefon, cel mai probabil vorn transfonna numdrul sub formd de sunete ale nurnelor cifrelor gi ni le vorn repeta pAnd la fonnarea numdrului dorit. Intr-unul din experimentele care demonstreazd existen{a unui cod acustic, cercetdtorii le-au prezentat pe scurt subiecfilor o listd de gase consoane (de exemplu, R L B K S J); c6nd literele au fost indepdrtate, subiectul trebuia sd scrie in ordine toate

CODAREA VIZUALL. Faptul cd cititorii chinezi din exemplul anterior au fost


capabili s6-gi aducd aminte ordinea corectd a celor trei caractere cu acelagi nume. sugereazd laptul ca ei au rnenlinut aceste elemente intr-o reprezentare vizuald. Alte experimente indica faptul cd deqi putern folosi un cod vizual pentru un material verbal, codul se stinge rapid. Pentru a ilustra acest lucru, privind la adresa 7915 THIRD AVENUE, putem avea Lln cod vizual al acesteia timp de o secundd sau dou5. Aceastl reprezentare va conserva detaliile vizuale, de exemplu faptul c5 adresa este
scrisd cu litere mari de tipar. Dupi douA secunde, tot ceea ce va rdmAne va fi sunetul adresei (codul acustic), iar acest cod nu va colrserva informaliile despre forma literelor (Posner gi Keele, 1967).

cele gase litere. Degi intreaga procedurd a durat o secundd sau doui, subieclii au licut uneori gregeli.

Atunci cdnd au gregit, litera incorect[ era asemdndtoare acustic cu una corect6. Din lista menfionatd, subiectul scria R L T K S J, inlocuind litera B cu T (Conrad,
1964). Aceastb descoperire sus{ine ideea cb

subiecfii au encodat acustic fiecare literd (de exemplu, ,,be" pentru B), uneori pierz6ndu-se o pafte din cod (doar,,e", paftea sunetului care a rdmas), iar apoi s-a rdspuns cu o literd (,,te") care este compatibilS

,\,lentoria

345

Aceastd dominan{d a codului acustic se poate aplica in principal materialelor verbale. Dacd o persoand trebuie sd stocheze elemente neverbale (cum ar fi imaginile dificil de descris in cuvinte qi prin urmare, dificil de repetat acustic), codul vizual der ine mai important. Degi rnajoritatea dintre noi pot re(ine un anumit tip de irnagine vizual5 in memoria de scurtb durat6, doar c61iva oameni sunt

capabili

s[ relind irnagini care sunt de o

claritate aproape fotograficd. Aceastd abilitate apare in special la copii. Aceqti copii aruncd o scur16 privire la imagine, iar la indepdrtarea acesteia, profilul imaginii se atla incd in fala ochilor. Ei pot refine imaginea timp de mai multe minute, iar cAnd sunt intrebafi, ei pot furniza o mullime de detalii, cum ar fi numarul de dungi de pe coada unei pisici (fig. 8.2). Copiii par a citi detaliile direct dintr-o

Fig. 8.2. Imagine test. Aceastd intagine test a

fost prezentatd Ecolarilor tintp de 30 de

secunde. Dtrpd indepdrtarea imaginii, un bdie.lel

imagine eidetici (Haber, 1969).Imaginea eideticd este foafte rar6. Unele studii efeciuate pe copii dernonstreazd cd numai 5olo din imaginile vizuale rapoftate sunt de lun_ca duratd gi posedd detalii precise. Mai rnult decAt atift, dacd criteriile pentru a a\ea o imagine fotograficd adevdratl suut realizate mai riguros - de exemplu, aptitulinea de a citi in oglindb pagina unui text Jejos in sus la fel de ugor preclrm de sus in rtrs frecvenfa imaginii eidetice este reJusa. chiar gi in rdndul copiilor (Haber, '^979). Prin urmare, codul vizual in mento:ia de scurld duratd reprezintd ceva mai

a vdzut in imaginea sa eideticd ,,aproximativ 11" dungi pe coada pisicii. Pictura realizatir de Marjorie T'orrey apare in ,,Alice in fara L:[inunilor" (de Lewis Carroll, adaptare prescurtatd de Josetle Frank.

cod vizual; gi cea de-a treia componentA,


denumitd central executivi, supervizeazd gi coordoneaz6 celelalte doud componente (Baddeley, 1 986).

Stocarea informafiilor
CAPACITATEA LIMITATA A MEMORIEI DE SCURTA NUNATA. PTObabil cel mai izbitor fapt cu privire la rnemoria de scurld duratd este acela cd ea are o capacitate foarle lirnitat6. in medie, limita este de gapte iterni. plus sau minus doi (7+2 itemi). Unele persoane retin maiputin de cinci itemi, altele pot refine mai rnult de noud. Pare destul de ciudat sd oferi nigte
date atAt de exacte care sd acopere intreaga popula{ie, cdnd este clar faptr-rl ca indivizii diferd foafte mult intre ei privind capacita-

rutin dintr-o fotografie. Existenta ambelor coduri, acustic gi r izual. i-a condus pe unii cercetdtori la 'iirmalia cd memoria de scurtd duratd este .l:Stuitd de fapt din trei componente dis:incte. Prirna componentd este tamponul
acustic. care stocheazd. sumar inforrnalia s.b lbrma unui cod acustic; a doua com:-.nentd este tamponul vizual, care sto::eazd sumar informatia sub forma unui

346
tea de memorare. Totugi, aceste diferenle se datoreazd in special memoriei de lungd durat6. In cazul memoriei de scurtd durat6, majoritatea adullilor au capacitatea de memorare de 7+2 itemi. Aceasti constantd a fost cunoscutd incd de la inceputurile psihologiei experimentale. Hermann Ebbinghaus, care in 1885 a inifiat studiile experimentale asupra memoriei, a raportat faptul cd propria lui capacitate de mernorare este de 7 itemi.

Introdtrcere in psihologie

STRUCTURAREA ELEMENTELOR.
Dupd cum anr observat, procedeul depistdrii capacitdlii maxime de memorare nu ajuti subiecfii sd facl conexiunea itemilor ce trebuie arnintili cu informafia din rnemoria de lungd duratb. CAnd sunt posibile

astfel de conexiuni, performanfa asupra sarcinii de arnintire se poate schimba


substan{ial.

Pentru a ilustra aceastd schimbare,


presupunem cd

sd

Aproximativ 70 de ani mai tdrziu, George Miller (1956) fusese intr-atAt de uimit de aceastb constant5, incit a denurnit-o ,,numdrul magic gapte'.. Mai recent,
s-a demonstrat cd aceasti limitd se pdstreazA

vi

s-a prezentat urmdtorul

qir de litere: ETATIRECNISUC. intrucdt


capacitatea de memorare este de 712, probabil veli fi incapabil s[ reproducefi intrea-

gi la culturile non-vestice (Yu et al., 1985).

Psihologii au determinat acest numdr prezentdnd subieclilor diferite succesiuni de itemi (cifre, litere sau cuvinte), gi apoi rug6ndu-i sd ii reproducd in ordine. Itemii sunt prezenta{i cu rapiditate, iar subiec{ii nu au timp sd ii raporteze cu informalia stocatd in memoria de lungd durat6: prin unrare, numdrul de itemi reprodugi reflectd doar capacitatea de stocare a memoriei de scurtd durat6. La primele incerclri, subiecfilor li s-a cerut sd reproducd nurnai cd{iva itemi, sd zicem trei sau patru cifre,

ga succesiune de litere, deoarece con{ine 13 litere. Totugi, ve{i observa c[ aceste litere ne aratd sintagma - CU SINCEzuTATE - in ordine inversd: in aceastd situafie, sarcina va fi mult mai ugoard. Prin utilizarea acestei informalii, afi redus numdrul de iterni care trebuie sd fie re{inufi in

memoria de scurtd duratd de la 13 la L insd de unde vine aceastd informalie? Din


memoria de lungd duratd, bineinleles, unde este stocatd informa{ia despre cuvinte Astfel, putem folosi memoria de lungi. duratd pentru a recoda noul material in uni-

lucru pe care l-au efectuat cu ugurinfd. Apoi numdrul de cifre a crescut in timpul incercdrilor, pAnd cind experimentatorul a
determinat numdrul maxirn de cifre pe care un subiect le poate reproduce intr-o ordine perfectd. Acest maxim (aproape intotdeauna intre cinci gi noul) reprezintd capacitatea de memorare a subiectului. Aceastd sarcin6 este atdt de simpld, incAt poate fi efectuatd destul de ugor de cdtre oricine. in curAnd poli sI int6lnegti o list[ de nume

tafi cu o semnifica{ie mai mare, iar apor vom stoca aceste unitali in rnemoria de scurtd durat6. Ele sunt denumite unitlti informafionale (churrks), iar capacitate:
memoriei de scurth duratd este exprimat: cel mai bine sub forma 7*2 unitLti (Miller. 1956). Structurarea poate si aibd loc Ai ir.

cazul nurnerelor. $irul 149-2177-619-9:


depdqegte capacitatea noastrd de nremora-

(un figier dintr-o firmd de afaceri

sau

dintr-o universitate); citegte o singurd datl lista, iar apoi incearcd sd vezi cdte nume poti reproduce in ordine.

re, dar 1492-1116-1993 este mai ugor d. in{eles, deoarece are semnifica{ie. Principiul general este acela cd putem sprijin, memoria de scurtd durat6, prin regrupare. succesiunilor de litere gi cifre care se _qisesc in memoria de lungd duratd (Bou'er I
Springston,
1

970).

.)lemoria

347 va trebui sd dispard; itemul nou iI inlocuieqte pe cel vechi. Pentru a putea ilustra acest lucru, sd presupunem cd memoria de scurld duratd este goalS (fig. 8.3), 9i patrunde un element nou. Sd zicem ci afi fost prezentat dornnigoarei Barbara Cohn, gi numele Cohn ajunge iu memoria de scurtd durat6. Imediat dupd aceasta vi sunt prezentate gi alte persoaue, iar lista de nurne din memoria de scurti duratd cregte. in final, este atinsd limita capacitdlii de memorare. Fiecare item care va ajunge in memoria de scur1d duratd are posibilitatea sd inlocuiascd itemul Cohn; dupd alfi doi

UITAREA. Suntem capabili si refinem pAnd la 7 itemi, dar in cele mai multe cazuri ii vom uita curAnd. Uitarea este cauzaLdfie de faptul cd iternii suntinlocuiti cu

allii noi, fie pentru cd itemii


timp.

se s/ing in

Nofiunea de inlocuire (displacement) a iternilor corespunde memoriei de scurtd duratb cu capacitate fix6. Capacitatea fix[ ne indicd faptul cd putem privi men-roria de
scurtd duratd ca pe uu fel de cutie mentald

cu aproximativ qapte compaftimente. Fie-

care item care pdtrunde


nrent. CAt timp

in

mernoria de
depS-

scurtd duratd ajunge in propriul comparti-

numirul de itemi nu

gegte nurndrul compartirnentelor, putem sd

doi itemi vechi

reproducem perfect itemii, irrsd atunci cdnd toate compartimentele sunt ocupate gi pdtrunde un item nou, unul dintre cei vechi
Memoria de scurti firi nici un conlinut

itemi noi, existd posibilitatea inlocuirii a g.a.m.d. Posibilitatea ca iternul Cohn sd se piardd din nrernoria de
scurtd duratd cre$te concomitent cu nurnd-

rul de elemente care-l unneazd. Eventual.


Se introduce

Se introduce

durati

numele Cohn Cohn

inci

un nume

Cohn

Memoria de scurti durati este plind Rossi Torres

Numele Cohn este indepirtat

Anderson Benjamin
Murphy

Smith
Cohn

Fig. 8.3. Uitarea se datoreazd inlocuirii itemilor. Din cauza capacitdlii lintitate a ntetnoriei de sctttd duratd, 7* 2 ,,compartimente", addugarea unui nou itent poate

'ea ca rezullat inlocuirea sau pierderea

tnui item

vechi.

348 Cohn se va pierde din memoria de scurtd durat6. Aceastd inlocuire a fost demonstratd experimental de nenumdrate ori. De exemplu, cdnd se prezintd o listd de
12 cuvinte, gansele de a reproduce un item

Intr o duc

er

e i n ps iho lo gie

urmele cuvintelor sd se gteargd inainte de a fi reproduse (Baddeley, Thornpson.

Buchman, 1975).
Se pare ci informalia din prirn-planul memoriei va trebui sd dispard in curAnd. O exceplie rnajord in acest seus o face repetarea: iternii pe care ii repetdm nu sunt supugi atAt de repede inlocuirii sau gtergerii. Repetarea inforrnaliei poate anula inlocuirea, deoarece nu putem prelucra itemii noi

particular din aceastd listd scade proporlional cu numdrul de itemi care au urmat
acelui cuvAnt.

Mai existd o rnodalitate de a inlelege


capacitatea fixi a memoriei de scurti duratd gi tendin{a itemilor noi de a-i inlocui

in

pe cei vechi. Fiind in memoria de scurtd duratd, am putea spune cd acegtia se afld intr-o stare de activare. Cu cAt incerci s6 1ii activi mai rnulli iterni, cu atAt mai pufind activare revine fiecirui item. Probabil nurnai in jur de 7 iterni pot fi menlinuli simultan la un nivel de activare care si permitd reproducerea tuturor. Daca to{i cei 7 itemi sunt activi gi apare un nou item. activarea pe care acesta o va primi va fi

acelagi tirnp cu repetarea celor vechi. Repetarea poate stopa $tergerea informaliei: prin repetarea unui item par{ial gters din memorie este posibi16 readucerea luiin
starea inifiald.

Reactualizarea
Sd ne gdndim la con{inutulmemoriei de scurtd duratd ca fiind tot ceea ce este actir

in congtiinla noastr6. lntuilia ne aratd

cd

preluatl de la itemii prezentali anterior, in consecin!6, itemii vechi vor ajunge sub nivelul critic de activare necesar pentru reactualizare (Anderson, 1 983). O alti cauzd majord a uidrii la nivelul memoriei de scurtb duratd este faptul ca inforrnalia se qterge, se stinge in timp. Putem considera reprezentarea unui item ca o urmd care dispare in cdteva secnnde. Una dirrtre dovezile cele mai clare ale
acestei ipoteze este urmdtoarea: memoria de scurti duratd re{ine rnai puline cuvinte, dacd acestea sunt mai lungi; de exemplu, capacitatea de memorare este mai micd pentru cuvinte lungi cum ar fi ,,harponoo gi ,,ciclon", decdt pentru cuvinte mai scurte culn ar fi ,,lac" gi ,,vas" (incerca{i sd rosti{i

accesul la aceastd informa{ie este imediat. Nu trebuie s6,,scotoceqti" dupd ea, aceasta este la indemdn6. Deci, reactualizarea nu depinde de numdrul de iterni afla{i in congtiinld: dar. in acest caz, intuilia este gre9it5.

Datele ne aratdci reactualizarea devine cu atAt mai lentd, cu cAt sunt mai multi

itemi in memoria de scurld duratd. Cele mai multe dovezi in acest sens provin din
experimentul introdus de Sternberg ( 1966 ). Subiectului ?i este prezentat de fiecare data un set de cifre (denumit Si listd de memorat),pe care trebuie sb le re{ind in memoria de scurtd duratS. Subiectul a re{inut ugo:

intre

cuvintele pentru a vedea diferenla de duratd in exprimare). Probabil cd acest

efect se datoreazd, faptului cd pe mdsurd ce sunt prezentate cuvintele gi le rostim, cu cAt ia mai mult timp rostirea 1or, cu atAt

mai mult cregte posibilitatea ca una dintre

informaliile, deoarece fiecare listd confinea I gi 6 cifre. In absen{a listei se prezenta o cifrd de probd, Subiectul trebuia sa decidd dacd cifra de probd se afla pe lista De exemplu, dacd lista de lnelnorat est. 3 6 I qi cifra de probd 6, subiectul va rdspunde ,,DA", dacd cifra de probd este l. subiectul va rispunde ,,NU". La aceast:

\[emoria sarcinA, subiec(ii rareori au dat rdspunsuri eregite; ceea ce este interesant. totugi, este :intpul de decizie scurs intre enunfarea :ifrei de probd gi apdsarea pe butonul cu ..DA" sau ,NU". Figura 8.4 prezintd datele

349

afld in memoria de scurld durat6, dacd reprezentarea sa se afld deasupra nivelului critic de activare, gi cu c6t sunt mai mulli
itemi in memoria de scurtd duratd, cu atAt rnai putini vor fi activa{i (Monsell, 1919). S-a ardtat cd astfel de modele de activare prezic cu exactitate numeroasele aspecte ale reactualizdrii informaliei din memoria

:rperimentului, indicAnd cd timpul de lecizie cregte direct propor{ional cu lun:imea listei de memorat. De remarcat este -ptul cd timpii de decizie scad pe linia -:nui grafic. Aceasta inseamnd cd fiecare :em suplimentar din memoria de scurtd luratd adaugd la procesul de reactualizare : perioadd fixd de timp - aproximativ

de scurtl duratd (McElree gi


l e8e).

Doesher,

-t de milisecunde. Aceleagi rezultate au fost -'olinute dacd iternii au fost litere, cuvinte, ::,nuri, irnagini sau fizionomii umane

Srernberg, 1915), Psihologii au obfinut :=zultate asemdndtoare folosind grupuri ::lirite de subiec{i, cum ar fi bolnavi de .:hizofrenie, studenli sub influenfa mari_ -anei, persoane din cornunitSli izolate.

6. ro
E

600

(,

q)

E
ul

\ceste rezultate i-a condus pe cercetd-

:::i

la ipoteza cd reactual izarea necesitd un

::-rJes de cdutare la nivelul rnemoriei de -: rrtd duratS, in care elementele sunt exa-

6 ttJ
lf
tu

500

-..rate una cate una. Procesul de ciutare de scurtd duratd se ::esupune ci opereazd cu o frecven{5 de :,-t de rnilisecunde pe itern, care este prea -are pentru a putea fi congtientizatl

o & g
tr

:triali in mernoria

Sternberg, 1966). Aceastd interpretare este


-

.:.patibila cu ideea cd memoria de scurld

123456
NUMAR DE ITEMI AFLATI

compaftimente, iar rnodalitatea curenti :: a gasi ceva in aceastd cutie constd in --rcetarea succesivd a compartimentelor ....e. Totugi, cercetdtorii care cred cd me-

::

: -r-ata este o cutie mentald cu un numdr

fix

iH menironra DE scuRTA DURATA

.:ria de scurtd durat[ ar fi o stare de .::ivare oferi o altd interpretare a datelor :-:Jetdrii. Reactualizarea unui element din
.-moria de scurtd duratd poate depinde de .::,rarea acelui element ajuns la r,rn nivel :-:ic. Cu alte cuvinte, cifra de probd se

Fig. 8.4. Reactualizarea ca proces de ciutare de decizie cresc direct proporlional cu nuntdrul de itemi din memoria de scurtd duratd. Punctele albastre reprezintd rdspunsurile,, DA " ; pttnctele roSii, rdspunsurile ,, NU ". Tinpii alocali pentru ambele tipttri de decizii scad de-a lungul liniei din grafic. intrucat timpii de decizie sunt foarle rapizi, ace$tia lrebttie sdfie ntdsurali ctt echipamenle

in MSD. Timpii

care permit o precizie in ntiliseqnde. (Dupd Sternberg, 1966).

350

I nlrodu

cere in ps ih o I ogi e
c61ir a

Memoria de scurti durati


qi gAndirea
Memoria de scurtd duratd joacd un rol important in gdndirea con$tientA. Cand incercdm sd rezolvdm in mod congtient o problernd, cel mai adesea utilizdm lnemoria de scurtd durat6 ca spaliu de lucru: o folosim pentru a stoca pdrli ale problenrei, dar gi inforrna{ia accesatd din memoria de
lungd duratd care este relevantd problernei. De exemplu, dacd dorim s6 inmullirn 35 cu

cuvinte

fbri

legdturd intre ele,

pacien{i au reugit sd repete corect doar un singur cuvArrt (capacitatea lor de rnemorare este l), iar cdnd li s-a prezentat o propo-

zilie intreagd, ei au irrfeles gi au repetat


toatd propozilia. Prin contrast, existd pacienli cu leziuni cerebrale care au o capacitate normalS de memorare, dar sunt incapabili sd infeleagd sau sd repete o propozilie simplS. Rezultatele de fa{6 au condus la ipoteza cd avern uu sistenl ntrtezic special pentru procesarea limbajului. Pacientul a cdrui capacitate de memorare este

scuftd pentru a stoca nurnerele date (35 gi duratd datele aritmetice ca 8 x 5 : 40, 3 x8 : 24. De aceea nu trebuie sd ne surpriudi faptul c6 performan{a mental6 a efectuhrii operaliilor aritmetice scade substan{ial atunci cAnd trebuie sd ne arnintim simultan unele cuvinte sau cifre; incearcd sd efectuezi inmullirea in timp ce relii numdrul de telefon 745-1739 (Baddeley gi Hitch, 1974). Alte cercetdri ne aratd cd memoria de scurla duratd nu este utilizatd doar in cazul problemelor numerice, ci gi in problernele cu care ne confruntdm zi de zi. Din acest motiv, cercetdtorii se referd din ce in ce mai mult la memoria de scurti duratd ca la o ,,lnemorie operational[", gi o conceptualizeazl, ca fiind un fel de tabl6 pe care mintea umand efectueazd calcule gi apoi afigeazd rezultatele parliale, pentru a fi mai tArziu utilizate (Baddeley, 1986; Just qi Carpenter, r e87). Roluljucat de memoria de scurtd durati in in{elegerea lirnbajului este rnult mai complicat. Sistemul mnezic de scurtl du-

8, avem nevoie de memoria de

8), natura opera{iei cerute (inrnullire),

gi

deficitard, dar care prezintd o capacitate normald de in[elegere a limbajului, are o rnemorie de scurtd duratd slabit6, insd o memorie intactd a limbajului. Pe de alti parte, pacieutul care are o capacitate norrnald de lnelrorare, dar o in{elegere defectuoasd a lirnbajului, prezirftd. o problerrd

contrard fal6 de cea descrisd mai sus (McCarthy giWarrington, 1987 a). Memoria speciald pentru lirnbaj pare a fi lirnitata la propozilii relativ sirnple. Pe mdsurd ce propozi{iile devin mai colrplexe - de exemplu ,,Vdnzdtorul pe care l-a inta.lnit medicul a plecat" - rlemoria de scur-ta durat[ vine in ajutor (puteln simli curn intervine memoria de scurtd duratd pentru
a in{elege exernplul anterior). Agadar, me-

moria de scurtd duratd servegte ca suport in

ratd descris anterior se pare cd nu este implicat in infelegerea propoziliilor relativ sirnple. Cea mai concludent6 dovada este datd de studiile efectuate pe pacienfi cu leziuni cerebrale asociate cu tulburdri de memorie. La prezentarea unei liste de

inlelegerea propozitiilor (McCarthy 9i Warington, 1987 b). CAnd se rezumd la procesele lirnbajului de nivel superior, de exernplu citirea unui text sau urrndrirea unei conversa{ii, memoria de scurtS duratd joacd un rol definitoriu. CAnd citim pentru a in{elege, adesea trebuie sI rapoftdrn in mod congtient noile propozilii la unele materiale anterioare din text. Aceastd rapoftare a noului la vechi pare sd se producd in memoria de scurti
duratd, deoarece persoanele care au o capacitate mare a memoriei de scurld duratd

\lemoria

3s1
nerea lui in memoria de scurla duratd ci, de

oblin un scor nlai bun dec6t allii la testele de inlelegere a citirii (Danenran qiCarpenter, 1980). Alte studii aratd cd abilitatea dc a citi un text depirrde, in parte, de probabilitatea ca materialul de conexiune relevant sd se afle incd in nremoria de scurtd duratd

asel.nenea,

va contribui la

transferarea

acestuia in memoria de lungd duratd.

in sprijinul rnodelului mernoriei duale

vin gi experimentele de reactualizare


de reactualizare liberd, subieclilor li s-a prezentat mai int6i o listd de 40 de cuvinte, unul cAte unul, lird legdturd intre ele. Dupa prezeutarea

liberi. intr-un experiment

i\{alt.

1985).

Transferul inform afiilor din memoria de scurti durati in memoria de lungi durati
Din cele observate pdnd acum, memoria de scurtd duratb indeplinegte doud funclii importante: stocheazd rnaterialul care este intrebuinfat pe perioade scurte de timp gi serve$te ca spa{iu de lucru pentru operafiile nentale. O alta func{ie posibila este aceea ;5 memoria de scuftd duratd ar putea fi o ..statie" pentru informa{iile care vor ajunge in memoria de lunga duratd; cu alte cuvinte, intbrmatia poate a$tepta in rnemoria de i.ufiA duratd in timp ce este prelucratd in :nemoria de lungd duratd. Teoria care pos:uleazd transferul inforrnatiilor din memo:ia de scurtS duratd in memoria de lungd .turatd se nurnegte modelul memoriei duale. \{odelul a fost elaborat cu c6tva tinrp in
sale sunt in continuare utiliz:te pentru organizarea gi dirijarea cercetd-

tuturor cuvintelor, subieclii trebuie sd le


reactualizeze imediat. indiferent de ordinea

lor (de aici gi denumirea de reactualizare ,.liberd"). Rezultatele acestui experiment sunt prezentate in figura 8.6. $ansa de a
reactualiza corect cuvAntul este indicatd pe

grafic ca fiind in func{ie de pozilia cuvAntului de pe listd. Partea curbei din stdnga graficului corespunde primelor cdteva cuvinte prezentate, iar paftea curbei din dreapta corespunde ultirnelor cuvinte prezentate.

Modelul memoriei duale indicd faptul in rrornentul reproducerii este posibil ca ultimele cuvinte prezentate sb se afle incb in mernoria de scurtd durat5, in tirnp ce restul cuvintelor sunt la nivelul rnemoriei de Iungd duratd. Prin urmare. ne-aln agtepta ca reproducerea ultimelor cAteva cuvinte
cd sd fie rnai bund, deoarece iten-riidin memo-

::r variantele

:rmA (Atkinson 9i Shiffrin, 1968, 1971),

:iltrr asupra memoriei (Raaijrnakers, I992). \fodelul sugereazd faptul cd, o datd ce

:rtbnnalia pdtrunde in memoria de scurld :..rratd. ea fie poate fi men(inuta acolo prin :3petare. fie se pierde prin inlocuire sau

j:leriorare (fig. 8.5). Mai mult decdt ":it. infonnatia poate fi trarrsferatd sau co:r.:td in mernoria de lungd duratd. Degi :ristd nurleroase modalitdti de a impleT.3nta acest transfer, una dintre cele mai :.r estisate este repetarea. Aga cum indicd

ria de scurtd duratd pot fi reactualizali cu ugurirr(d; figura 8.6 ne aratd, cd aga se intArnpld. Dar gi reproducerea primelor cuvinte este destul de bund. Din ce cauzS? Teoria mernoriei duale poate rbspunde la aceastd intrebare. Atunci cdnd s-au prezenlat primele cuvinte, ele au pdtruns in memoria de scur1d duratd gi au fost repetate. Deoarece se aflau pu{ine cuvinte in
memoria de scurld duratd, ele erau adesea repetate gi deci a fost posibil transferul lor in memoria de lungd durat6. Cu cAt sunt

prezenta(i mai

rnulli iterni, cu atAt rnai

:.agrama din figura 8.5, repetarea unui :-in nu nunrai cd va avea ca efect menti-

repede se umple nremoria de scurtd duratd, iar posibilitatea de repetare sau de transfer

352

Intro ducer e i n ps i hologie

Fig. 8.5. Modelul memoriei duale. Itemii pdtrund in sistemul mnezic prin mentoria de scurtd duratd. O datd ce itemul se afld tn memoria de scurtd durald, el poatefi menlinut acolo prin repetare. Pe mdsurd ce itemul este repetat, infornalia despre acesla va fi transferatd memoriei de lungd duratd. Dacd procesul de repetare inceteazd, itemul vafi in curdnd inlocuit cu un altul, deci se va pierde din memoria de scurtd duratd.

a unui item in memoria de lungd durat6 scade pdni la un nivel inferior. Astfel, numai primii itemi prezentali se bucurd de o posibilitate suplimentard de transfer gi de aceea pot fi reprodugi atAt de bine din
memoria de lungd durat6.

nici micar trei cuvinte per indiciu. Sanford nu se poate lduda cu o memorie prea bund dupl doud decenii gijurndtate de memorare (Sanford, 1917 citat de Neisser, 1982).
1O0o/o

Degi modelul memoriei duale poate avea dreptate atunci c6nd afirrnd cd inforrnalia trebuie sd stalioneze in rnemoria de scurtd duratd pentru a putea fi transferati in memoria de lung6 duratd, acest model pune prea mult accent pe repetare, ca mijloc de transfer. Intr-adevdr, rnultd vreme psihologii au bdnuit cd sirnpla repetare nu este un mod eficient de a transfera informalia in memoria de lungi duratd. Cu trei sferturi de veac in urmd, psihologul E.C. Sanford a observat cd, citind zi de zi,vre-

fi
F
:E

o l!'
u uJ = (., 3 o

dl

.'
50o/!

o
r, .:i

fio ft.
:

eoall

cuvANTULUI PE LlsTA.

.'

me de 25 de ani (aproximativ 5000 de repetdri), cAte 5 rugdciuni dirnineata, nu a reugit sd stocheze rugdciunile in memoria
permanentd. Cdnd Sanford gi-a testat memoria, indicdndu-gi cAte un cuvAnt dintr-o rugdciune pentru a vedea c6t de mult ar putea reproduce din litanie, a descoperit cd din unele rugdciuni nu a putut reproduce

Fig. 8.6. Rezultatele ob!inute intr-un experiment de reactualizare liberi. Probabilitqtea de reproducere a itemilor variazd tnfunclie de pozilia lor pe listd, fiind mai ridicatd pentnt ultimele 5 sau mai mulle pozilii, ntai scdzuta
pentru printele 5 poziyii Si cea mai micd pentru p oz ilii I e intermed i ar e. Repr o du c er e a ult im i I or itemi se bazeazd pe memoria de scurtd duratd.

in timp ce reproducerea celorlalli iteni

se

bazeazd pe memoria de lungd duratd. (Dupit Glanzer, I 972; Murdock, 1962).

\[entoria

3s3

Memoria de lungl durati


Memoria de lungd duratd implicd informatia refinutd timp de cAteva minute (de exemplu, informalia re{inutd intr-o conr ersafie anterioard), sau cea care dureazd o

clard

in leg[turd cu ceea ce constituie o bund dovadd perrtru pierderea stocajului. Encodarea ENCODAREA SEMNIFICATIEI.
Pentru materialele verbale, reprezentarea dominantd in memoria de lungd duratd nu este nici acusticd, nici vizualS; de fapt, ea sebazeazd pe semnifica{ia iternilor. Encodarea iternilor in func{ie de semnificaliile lor are loc chiar gi atunci cdnd itemii sunt cuvinte izolate, deci cu atAt mai mult cAnd itemii sunt propozilii. La cAteva minute dupd auzirea unei propozilii, cea mai tnare parte din ceea ce se poate reactualiza sau recunoagte este semnificatia propozifiei. Sd presupunem cd auzili propozilia:,,Autorul a trimis comitetului o scrisoare lurrgd". Doud minute mai tArziu nu veli putea spune cu exactitate dacd ali auzit aceastd propozilie sau alta care are aceeagi semnifica{ie: ,,O scrisoare lungd a fost triniisd cornitetului de cdtre autor" (Sachs, 1967). Encodarea semnifi ca{iei este obignuitd

r iata intreagd (cum ar

fi amintirile din co-

pilaria unui adult). in experirnentele efec:uate asupra mernoriei de lungd durat6, psi:rologii au studiat in general uitarea pentru :nten'ale de cAteva minute, ore sau sdpt6:rani. insd pu{irre studii au implicat uitarea

:3ntru intervale mai mari de tirnp (ani sau :hiar decenii). Experimentele care utilizeaz5 intervalele mari de tirnp iniplicd adesea ::amintirea experien{ei personale (merno::a autobiograficd), gi nu reamintirea ma::rialelor de laborator. Cele doua tipuri de material se intrepd:;nd. peutru c[ ele reflectd carn aceleagi :r;ncipii de baz6, Discu{ia noastrd cu

:::r ire la mernoria de lungd duratd va face -";i o datd distinc{ia intre cele trei stadii
'.e nremoriei: encodarea, stocarea gi reac. -:. izarea - numai cd de aceastf, datd apar -::a dificultali. Prima se referd la faptul :' i:terac{iunile dintre encodare gi reac.-.',izare au loc la nivelul memoriei de -:._:i duratd. Din aceastd perspectivd, . -:: lua in considerare unele aspecte ale -:::esului de reactualizare Si vom pre-.-.:a o disculie separatd referitoare la
.:3:3ctiuni le encodare-reactual izare. Cea-

in situaliile zilnice de memorare.

CAnd

oamenii raporteazd despre situa{ii politice sau sociale complexe, s-ar putea sd nu-gi aminteascd corect unele amdnunte (cine a spus ceva cuiva, c6nd a spus cineva ceva, cine a mai fost prezent), cu toate cd pot descrie cu precizie situalia debaz6,. Astfel,
irr faimosul scandal Watergate de la incepu-

. :. ;omplicalie ar fi aceea cd este dificil := .:lat dacd uitarea inforrna{iilor de la


'

-=.r: unei pierderi din stocaj


-

:-ul memoriei de lungd duratd

se dato-

sau unui

=.=: le reactualizare. Pentru a rezolva .::.>ii problemd, vom amAna disculia

tul anilor '70, s-a ardtat ulterior cd principalul martor guvenramental (John Dean) a fEcut numeroase gregeli in depozitia sa cu privire la unele situalii pafticulare, cu toate cd mdrturia lui luatd in ansamblu descria cu
acuratele faptel e petrecute Qlle isser, I 9 8 I ). Deqi semnifica{ia pare a fi calea dominantd de reprezentare a materialului verbal in memoria de lungd duratd, uneori coddm

-::i cu privire la stocarea informatiilor :i.-: :upa analizarea procesului de reac- : zrre. astfel incAt sd avem o idee mai
-

354 la fel de bine gi alte aspecte. Putem memora, de exemplu,^poezii gi sd le recitdm cuvdnt cu cuvAut. Irr astfel de situalii, am codat nu numai semnificalia poeziei, ci qi cuvintele in sine. De asemenea, putem folosi gi un cod acustic in mernoria de lungd durat6. Cdnd primegti un telefon gi auzi ,,ALO", adeseori recunogti vocea cu care vorbegti; dar uneori, intdlnindute cu o
veche cunogtirr!6, s-ar putea sd nu o recuno*i pAnd cdnd nu i1i va vorbi. In asemenea cazuri, trebuie sd fi codat sunetul vocii persoanei respective in memoria de lungi duratS. Impresiile vizuale,

I ntrodtrcere in ps i hol ogi

sau o conexiune cu cuv6ntul ,,Boy", Llrmdtorul cuv6nt care trebuie reamintit. Una din

cele mai bune rnodalitAti de a adduga conexiuni este aceea de a conferi sernnifica{ie materialului in timpul errcoddrii lui. Cu c6t individul proceseazd semnificalia mai profund sau mai elaborat, cu atAt mai bund va fi rnemoria (Craik gi Tulving, 1975).

Dacd avefi de re{inut o observa{ie dintr-o


cafte, v-o veli arninti mai bine dacd vd con-

veli dezvolta mai profund gi mai

centrali mai degrabi asupra semnificaliei decAt asupra cuvintelor in sine. $i cu cAt
rnult
aceastd semnificafie, cu atAt rnai bine veli

gusturile gi mirosurile sunt de asemenea codate in memoria de lungi durati. Prin urrnare, memoria de lung6 duratd are un cod preferat pentru materialul verbal (numirea, semnifica{ia), dar pot fi utilizate la fel de bine gi alte coduri.

ADAUGAREA CONEXIUNILOR SEMNIFICATIVE. Adeseori, itemii pe care trebuie sd ni-i reamintim sunt semnificativi, insi conexiunile dintre ei nu sunt, in astfel de situalii, memoria poate fi imbunitalitd prin crearea unor legituri reale sau artificiale intre itemi. De exemplu, persoanele care invafd sd citeascd
partituri muzicale trebuie si-gi aminteascd faptul cd cele cinci linii de pe partiturd se referd la E G B D F; degi simbolurile in sine au semnificalie (se referd la notele de pe portativ), ordinea in care sunt prezentate pare a fi arbitrard. Majoritatea celor care

reproduce materialul. Un experiment efectuat de Bradshaw gi Anderson (1 982) ilustreazd aceste aspecte. S-a cerut subiec{ilor sd citeasci biografiile unor persoane celebre, iar apoi s6-gi aminteasci ceva de genul: ,,lntr-un moment critic al viefii, Mozart a ftcut o cdldtorie de la Miinchen la Paris". Unele fapte au fost prezentate prin cauzele sau consecinlele lor, ca in ,,Mozart a dorit sd plece din Miinchen pentru a evita o legdturi romanticd"; alte fapte au fost prezentate solitar. Maitdrziu, cdnd s-a testat memoria subiecfilor, ei gi-au amintit mai multe fapte dacd acestea au fost dezvoltate, decAt in cazul in care faptele au fost prezentate solitar. Se
presupune cd prin addugarea cauzei (sau a consecin{ei) la reprezentarea amintirii, subiecfii stabilesc o cale de reactualizare de la cauz6,la faptul lintd in urmbtoarea ma-

invalI muzicd transformd simbolurile


intr-o propozilie: ,,Every Good Boy Does Fine"; prima literd a fiecdrui cuvdnt numegte fiecare simbol, iar rela{iile dintre cuvintele din propozifie intref in conexiunile semnificative dintre simboluri. Aceste conexiuni vin in ajutorul memoriei, intrucit asiguri c6ile de reactualizare dintre cuvinte: o datd ce a fost reactualizat
cuvAntul ,,Good", de exemplu, existd o cale

nier6:
Mozarl a cd lStorit de la Miinchen la Paris.

.;h,
I

Mozaft

dorit

sd evite

o legdturd romanticd la MUnchen.

\lentoria In mornentul reproducerii, subiec{ii pot reactualiza direct faptul !int6, sau indirect, urmdnd traseul cauzal. Chiar dacd ei uitd in

^J55

Un exemplu mai clar al egecului

de

iotalitate faptul {intd, ar putea


Jac 6 re actu

sd

il

deducd

alizeazd aauza.

Rea ctu ali z^r e^

informa{iilo

\umeroase cazurr de uitare a informa::ilor din memoria de lungd durat[ rezultd :ai degrabd dintr-o pierdere a accesului la -:tbrmafie, decet dintr-o pierdere a infor::atiei in sine. O memorie sdracd adeseori ::t'lectd un e$ec de reactualizare gi nu unul j: stocaj. (Observa{i ci acest lucru diferd -: cazul memoriei de scurti durat6, unde -::area este rezultatul depdgirii capacitdlii ie stocare, in timp ce reactualizarea este ::larir lipsita de eroare.) A incerca sd reac::alizezi un item din memoria de lungi

reactualizare este reamintirea prin hipnozd a unor aspecte din copil6rie. care au fost uitate ulterior. Experien{e similare se pot petrece gi in psihoterapie. Deqi nu avem probe clare pentru susfinerea acestor observa{ii, ele demonstreazd cel pu{in faptul cd unele amintiri aparent disp[rute nu sunt pierdute. Este prea greu s[ le oblinern gi

necesit[ tipul corect de indiciu de reac-

tualizare (orice lucru care ne-ar

putea

:-:ati este ca gi cum ai incerca sb gdsegti o :a:e intr-o biblioteca mare. Faptul cd nu
.:r

=:;it gregit, deci inaccesibilS. ;rrata


T1-{IIZARE. Experienfa

Sasi cartea nu inseamnd c6 ea nu exist[ . :ibliotec6, ci poate c6 o cau{i intr-un loc sau poate c6 este pur gi simplu inre-

ajuta sd reactualiz6m o amintire). Pentru a ardta cd egecurile de reactualizare pot cauza uitarea: s5 ludm urmdtorul exemplu, subieclilor li se cere sd memoreze o listd lungd de cuvinte. Unele cuvinte sunt nume de animale: cdine, pisicd, cal; unele sunt denumiri de fructe: m6r, portocal6, parS; iar altele sunt denumiri de rnobil6 etc. (tabelul 8.1). In momentul reamintirii, subiecfii erau impd(ifi in doud grupe. Unui grup i s-a oferit indicii de reactualizare, cum ar fi: ,,animal", ,,fruct" etc.; ce-

ldlalt grup, grupul de control, nu a primit indicii de reactualizare. Grupul cdruia i s-a dat indicii de reactualizare gi-a amintit mai
multe cuvinte dec6t grupul de control. La o testare ulterioari, cAnd ambelor grupuri li s-au dat indicii de reactualizare, ele gi-au amintit acelagi numdr de cuvinte. Agadar, diferenla iniliald de reproducere a materialului dintre cele doud grupuri se datora eqecuri lor de reactualizare. In concluzie, cu cdt sunt mai bune indiciile de reactualizare, cu atdt este mai bund memoria. Acest principiu explicd de ce in general avem rezultate mai bune la un test de recunoagtere a unei informalii, decAt in cazul unui test de reactualizare. intr-un test de recunoagtere suntem intreba{i dacd am mai intAlnit un anume item (de exemplu: ,,A fost Bessie Smith una dintre persoanele intdlnite la petrecere?"). Itemul in sine (al testului) este un excelent indiciu de reactualizare pentru amintirea lui. Prin con-

DOVADA E$ECURILOR DE REAC-

comund ne ofe-

l.-,r.ada egecurilor de reactualizare. i.::are dintre noi a fost incapabil la un

:,: rent

dat sd-qi reaminteascd un fapt sau

- :rperientS, dar care le-a venit mai t6rziu -: ::inte. De cAte ori nu a fost imposibil sd :e :nintim anumite date sau nume in tim:'-. -:nui examen gi s5 ni le reamintim =,::l Ln alt exemplu este experienfa de ::'-- --a sta pe vdrful limbii", in care un r:lir cuvAnt sau nulne sunt in afara :r: -.::ri noastre de a ni-l reaminti (Brown ', L!:\eill. 1966). Ne putem simfi destul :a ::-:uiti pAnd cAnd, printr-o cercetare a :c.:riei lenumerdnd tot felul de cuvinte :sr::iate. dar nu corecte), reugim in cele

:: -;iid sd reactualizdm

cuvAntul corect.

3s6
trast, intr-un test de reactualizare trebuie sd

I n trodu cer e in ps ih o logie

producem itemii memora{i, cu minimum de indicii de reactualizare (de exemplu: ,,Amintili-vd numele fiecdrei persoane pe
care afi intdlnit-o la petrecere"). De vreme ce indiciile de reactualizare dintr-un test de

recunoagtere sunt in general mai folositoare decdt cele din testul de reactualizare, testele de recunoagtere indic6, de obicei, o

mai bund performanfd a memoriei decAt testele de reactualizare (Tulving, 197 4).
Tabelul 8.1. Exemple dintr-un experiment privind egecurile de reactualizare. Subieclii cere nu au primit indicii de reactualizare Si-au
amintit mai puline cuvinte din lista de memorat, decdt subieclii care au cvut indiciile. Aceastd descoperire aratd cd problemele din stadiul de reactualizare al nremoriei de lungd duratd sunt responsabile pentru unele eSecuri ale memoriei.
(Dupd Tulving qi Pearlstone, 1966.)

INTERFERENTA. Dintre factorii care pot afecta reactualizarea, cel mai important este interferenfa. Dacd asociem itemi diferili cu acelaqi indiciu, atunci c6nd vom incerca sd utilizdm acest indiciu pentru a reactualiza unul dintre itemi (itenrul lint5). ceilalli itemi vor deveui activi gi vor interfera cu descoperirea !intei. De exemplu, dacd prietenul tiu Dan se muti gi in sf6rgit ii inve{i noul nurndr de telefon, i1i va veni greu sd reacttalizezi vechiul numdr. De
ce? Folosegti indiciul ,,numdrul de telefon al lui Dan" pentru areactualizanumdrulde

LISTA DE MEMORAT
cdine bumbac
lAnd mdtase

ulei

pisictr
cal

benzinl
clrbune
lemn medic
aYocat

vaca

v6scozd albastru ro$u verde galben

mir
portocal6
parA

profesor
dentist

telefon, dar acest indiciu activeazd noul numdr, care interfereazd cu recuperarea celui vechi. Sau sd presupunem cd locul de parcare pe care l-ai avut tirnp de un an s-a schirnbat. S-ar putea ca la inceput sd-!i vind greu sd reactualizezi din memorie noul loc de parcare. De ce? Pentru cd incerci sd inveli sd asociezi noul loc de parcare cu indiciul ,,locul meu de parcare''. dar acest indiciu reactualizeazd vechiul loc de parcare, care interfereazd cu invSlarea noului loc. In ambele exemple, puterea indiciului de reactualizare (,,numdrul de telefon al lui Dan" sau,,locul de parcare") pentru a activa itemii-1intd scade cu numirul celorlalli itemi asociali cu acele indicii. Cu cAt asocierl rnai mulli itemi cu un
indiciu, cu at6t rnai supraincdrcat gi mai pulin eficient va deveni acestain reactualizare. Interferenla poate opera la diferite niveluri, incluzAnd pe acela al tuturor faptelor. Intr-un experiment, subieclii au invdlat mai intAi sd asocieze diferite fapte cu

banani
scaun

cufit
lingurd

fotbal
baseball
baschet

masl
pat sofa

fiirculi!d
tigaie
cl0can
fertrstrtru

tenis
cdmagd

cufit
armf, carabinf, bombd

gosetl

denumirile profesiunilor. De exemplu.


inv6{at cd bancherul:
) a fost rugat sa se adreseze mullimii; (2) a spart sticla; qi (3) nu a amdnat excursia.
(I

au

cule

qurubelnild
stofd culoare

pantaloni pantofi

INDICII DE REACTUALIZARE
animale

fruct

combustibili profesii sporturi


haine

Avocatul:

mobilI
arme

tacdmuri
unelte

(1) li-a dat seama cd este desfbcutd cus6tura;

(2) a pictat un hambar vechi.

\lentoria

357 aceia care au invdlat despre avocat. in acest studiu, apoi, interferen{a a incetinit
viteza de reactualizare. Multe alte experi-

Denumirile ocupatiilor,,bancher" gi ..avocat" reprezintd aici indiciile de reactualizare. Odatd ce ,,bancher" era asociat
cu trei fapte, in timp ce ,,avocat" era asociat cu numai doud, cuv6ntul ,,bancher" a Iost mai pulin folositor in reactualizarea fapte asociate lui, dec6t a fost cu"''ricdrei r Antul ,,avocat" (,,bancher" este un indiciu supraincdrcat). Mai tdrziu, cAnd li s-a dat subieclilor un test de recunoaqtere, a fost necesard o perioadd mai mare de tirnp pentru aceia care au recunoscut faptele inv6:ate cu privire la bancher, decAt pentru

mente aratd cd interferenla poate duce la un egec total de reactualizare, dacd itemii-1int5 sunt foarte slabi sau dacd interfe-

ren{a este foarte putemicd (Anderson,


1983). intr-adevar, multd vreme s-a crezut cd interferenla este principalul motiv pentru care uitarea sporegte in tirnp; pe scutl, indiciile relevante de reactualizare devin din ce in ce mai supraincdrcate cu timpul

(fig. 8.7).

1,00 u,
uJ

0,90 0,80 0,70 0r60 0,50 0,40 0,30 0,20 0,10

tr
llj

3 o lrJ

o-

o : o
ut

ul

E
J

3 F

z lrJ

u o g,
o-

ilh 8h
1/3h

::,,

,:

24h

zile 5 zile

31 zile

INTERVAL DE RETENTIE A MATERIALULUI VERBAL

Fig. 8.7. Uitarea in funcf ie de timpul trecut de Ia invi(area unui material verbal. Curbauitdrii -""::ntd grafc declinul procesului de reactualizare infunclie de timp. Aceastd curbd a uitdrii, :".n::t raportatiivreodatd, afost schilatd de Ebbinghaus (l 885). El ainvdyat o listd de I 3 silabe, pe : :.. ,'e-e repetat piind cdnd a reuSit sd reprodttcd din memorie lista de doud ori consecutiv, fdrd .-. -.:i i. .'lpoi, dupd intervale cuprinse intre 20 Si 3 I de zile s-q retestat, determindnd cdt tinp ii va

-; s i reinvele lista originald; cu cdt uita mai pulin, cu atdt avea nevoie de mai puline incercdri ..,:tu e reinvdpa lista. Figura prezintd o mdsurd a uSurinlei de reinvdlare (denumitd recuperare)
'r.'itnclie de timp - ceea ce sugereazd cd individul uitd destul de multe aspecte despre un evenintent .: :rinrele cateva ore, dar apoi rata uitdrii seva reduce considerabil. In acest grafic curba uitdrii

:j:.

reprezentativd pentru cazul memordrii ntaterialelor verbalefdrd legdturd intre ele, dar aufost

..:.rrote Si alte reprezentdri grafice caracteristice diferitelor tipuri de materiale (de exenplu, -:.;:.ick Si Phetphs, 1987). in toate cazurile, interferenla joacd un anumit rol in schimbdrile -: i,ure in uitare de-a htngul timpului.

3s8 MODELE DE REACTUALIZARE. In incercarea de explicare a efectelor interferenfei, cercetitorii au dezvoltat o varietate de modele de reactualizare. Aga cum a fost cazul in care arn investigat reactualizarea informaliei din memoria de scurtd
duratd, unele modele de reactualizare din memoria de lungd duratd se bazeazd pe un

Introducere in psihologie recunoscutd o propozi(ie din studiul precedent - ,,bancherul a spaft sticla" (fig. 8.8). Termenul,,bancher" acceseazd repre-

zentarea sa in memorie, care localizeazd, procesul de cdutare irttr-o zond relevantd

proces de cdutare,

in timp ce altele

se

bazeazd pe un proces de activare.

Efectele interferenfei din experirnentul

- avocat" se potrivesc cu ideea de reactualizare din memoria de lungd durat6, gAnditd ca un proces de cdutare. Pentru a ilustra acest proces, sI observdm cum va fi
,,bancher

de la nivelul memoriei de lungl duratS. Odatd ajungi acolo, trebuie ciutate trei cdi pentru a gdsi faptul c6,,a spart sticla". Prin contrast, daci propozi{ia test ar fi fost ,,avocatul a vopsit un hambar vechi", cdutarea s-ar fi fhcut prin doul cai (fig. 8.8). C6t timp durata cdutdrii in memorie cregte o dati cu numdrul cdilor luate in considerare, reactualizarea va fi mai lentd in cazul propoziliei ,,bancher", decdt in cazul celei

,,Buncherul u spnrl sticla"

,,Avocalul tt vopsit un humhur vechi"

sticla", termenul ,,bancher"

Fig. 8.8. Reactualizarea ca proces de activare. Lo prezentarea propoziliei ,,Bancherul a spart acceseazd reprezentareq ,,bancher" in memoria de lungd duratd; o datd cu qceastd reprezentare, existd trei modalitdli de afi cdutat. La prezentarea propoziyiei

,,Avocatul avopsit un hambar vechi", termenul ,, avocat" acceseazd reprezentarea ,, avocat", din care apar doud modalitdli de afi cdutat. in mod alternativ, termenul ,,bancher" poate activa reprezentarea ,, bancher", iar apoi aceastd activare se propqgd simuhan de-a lungul celor trei cdi (acelasi lucru se petrece Si in cazul exemplului ,,avocat").

\Ientor ia

3s9

..avocat".

reactualizarea este mai dificila dacd se asociazd mai rnulte fapte cu indiciul de reactualizare, iutrucAt la fiecare fapt se adaugd incf, o cale pe care sd fie ciLrtat in rnernorie. Putem discuta despre procesul de reactualizare gi in sensul de activare. CAnd subiectul incearcd sA recunoasca propozilia ..bancherul a spart sticla", de exemplu, el acliv eazd reprezentarea,,bancher", iar apoi activarea se propaga sitnultan de-a lungul celor trei cdi emanate de cuvAntul ,,bancher" (fig. 8.8). Dac6 are loc o suficientl activare care

In gerteral,

aceasta va

fi reculloscutS. Aparilia interfe-

ren{ei se datoreazd faptLrlLri cd activarea din

reprezentarea ,,bancher" trebuie si se iurpartd intre celelalte cdi ernanate de acest termen. Prin urmare, cu cAt asocieln mai multe fapte cu termenul ,.baucher", cu atAt mai redusd va fi activarea fiecdrei cai de c5utare in uremorie. gi cu atAt mai mult timp va fi necesar pentru o activare suficientd care sa ajung[ la oricare fapt parlicular. Astfel, dacd ludnr iu considerare procesul de reactualizare in sensul propagdrii activdrii, puterr explica de ce interferen{a

incetinegte reactualizarea informaliilor


(Anderson, 1983).

sa ajunga la propozilia ,,a spart sticla",

Modelele conexioniste ale nrcmoriei


Aga cum am observat in capitolul 5, putem descrie multe dintre procesele psihologice cu aj utorul modelelor conexioniste. In cadrul unor astfel de modele, informafia este reprezentatd intr-o relea de unitali interconectate asemdnitoare re{elelor neuronale, informalia fiind pro-

sarcinii cerute. Nivelul bazal, sau input-ul relelei, conline unit6li care reprezintd stimuliiposibili sau input-ul (intrSri); aceste unitAli prezintd aparenla vizuala a literelor luate individual. Nivelul de vdrf, sau output-ul relelei, congine

unitalile, indicdnd rdspunsuri posibile

sau

out p u huri (ie g iri ) ; aceste un it61i reprezintd pro-

nuntarea literelor luate in parte, adic6 transformarea semn i fi ca{i ilor pentru formarea conexiunilor dintre anumite unitali input Si output. Principiul de bazd care dirijeaz6 procesul de encodare este urmdtorul: atunci cdnd se pre-

cesati prin propagarea activbrii gi inhibitiei


:ntre unitdgi. Unul dintre subiectele asupra cdruia s-au concentrat modelele conexioniste este memoria de lung4 durat6, iar in cele ce urmeaza vom ilustra cdteva aspecte de bazS ale unor J.semenea modele de memorie. Pentru a ciigtiga timp, sa ludm in considerare un exemplu simplu. La fiecare incercare a e xperimentului, subiectul trebuie sd vizualizeze ur triplet de litere, de exemplu R D K. Sarcina subiectului este sd invefe sf, reproducf, verbal

zintd un triplet de litere, pentru fiecare dintre acestea subiectul formeazd o conexiune excitatorie intre unitatea sa input gi unitdtile oulpzl ale tuturor literelor active. De exemplu, dacd se prezint6 tripletul R D K, subiectul va forma conexiuni excitatorii intre: unitatea input pentru litera R gi unitalile output penffu,,R", ,,D", gi ,,K" (fig. 8.9, b); unitatea input pentru Iitera D

gi unitafile output pentru ,,R", ,,D", gi ,,K"


(fig. 8.9. c); unitatea input pentru litera K qi uniftlile output pentru,,R", ,.D", li ,,K" (fig. 8.9, d). (Toate conexiunile vor fi formate in acelagi timp). Faptul ci aceste conexiuni sunt exci-

:oate cele trei litere, atunci cdnd

rJicii
iiciile

ii sunt date pentru doud dinffe ele (de exemplu, la inR D subiectul ffebuie sd rdspund6 R D K).
a prezintl o

tatorii (dup[ cum indicS 9i vdrful sdge{ilor)


inseamnd urmdtorul lucru: dac6 unitalile input sunt activate, excitalia se va propaga spre uni-

Figura 8.9,

re{ea de conexiuni care descrie memoria subiectului la inceputul

lj;lile output corespunzatoare. intr-o manierd

360

I ntro du c er e in p s ihol o gi

"ffi

'fm

{9

@ @ @ @
w$fl . ";t.
1.....

@ f
D

Fig. 8.9. O re{ea simpli pentru reactualiiarea Cu ajutorul indiciilor. Aceastd repea implicd nunrai conexiunile excitatorii dintre unitdli. Nivelul bazal al relelei conline unitdgite input care reprezintd aspectul vizual al literelor R,,.D, K Si T; nivelul superior al reyeldi conline unitdlile output care reprezintd pronunlarea celor patru litere. Prezentarea lite:relor R D Kva tluc'e laformarea: consiunilor excitatorii intre unitdlile input pentru R Si unitalile ouput pentr.u ,,R", ,,,D", $i ,,K"i Conexiunilor exeitatorii intre unitatea input penlru D Si unitdyile output pentru ,,R", ,. D", Si ,, K"; coneriunilor excitatorii intre unitatea input pentru K Si unitdlile output pentru ,,R", ,,D':, Ji,,K". Dacd literele R D suntprezer.ttale ca ildiciu de reactualizare, toati unit(lile output penttru ,,R", ,,Dtl, $i ,,;K" vor deveni atctive.
.

Memoria
analoga modului de propagare a impulsurilor electrice intr-o refea neuronald. DacI o propor1ie critici de activare ajunge Ia o unitate output, unitatea in sine devine activS. Figura 8.9, d

361
indicii par{iale
de

reactualizare,poate fi consi-

derat6 ca o instan!5 a naturii memoriei de com-

reprezintd reteaua rezultatd. Aceasta explic[ modul in care un subiect poate sd reactualizeze numele tuturor celor trei litere din triplet, dacd

ii sunt indicate doud dintre ele. Sb presupunem ci ne sunt indicate literele R D. Indiciul va activa unitatile input pentru R D. iai activarea
unita{ile output pentruRD K. Considerdnd cf, cele dou[ unitdti de activare sunt suficiente pentru a disponibiiiza o unitate de r6spuns, toate cele trei litere vor fi reproduse rerbal, cum ni s-a cerut. Analiza precedenld ilustreazd un aspect imlonant al modelelor conexioniste: daclni se di
se va propaga spre o parte dintr-un patter,? memorat, modelul se va

cLlmpleta. O astfel de completar e a pattern-vlui pare s5 fie caracteristica fundamentaltr a memoriei umane. Intr-adevf,r, abilitatea noastrl de a ieproduce toate informaliile date, chiar gi prin

pletare a pattern-ului.:Pentru a ilustra mai departe modelele conexioniste ale memoriei, vom schimba un aspect al sarcinii de memorare. in loc ca subiectul sd aibd de reprodus verbal toate cele trei litere indicate pentru triplet, acum el va trebui sE rdspundd numai cu litera care nu este tn indiciu. De exemplu, la indiciul R D subiectul ar trebui sd rlspundl cu ,,K". Cum putem modifica reteaua din figura 8.9 d. astfel inc6t ea sd corespundd noii sarcini? De vreme ce subiectul trebuie in mod esenlial sd inhibe rostirea numelor literelor intrate (litere input), vom adluga conexiuni inhibitori i (simbol izate prin cercurile intdrite pe margine) intre unitalile input gi output ale fiecdrei litere (fig. 8.10, a care diferS de figura 8.9, d prin addugarea conexiunilor inhibitorii). Acum. cAnd literele R D sunt prezentate ca indiciu, activarea se va

propaga din nou spre unitSlile output pentru

,,R", ,,D", $i ,.K"; dar gi inhibilia va

fi

de

W
lndiciu

,ffi

I R

Fig. 8.10. O refea modificat5. Aceste relele conlin atat conexiuni inhibitorii, cat Si conexiuni excitatorii. Releaua dupd codarea conexiunilor inhibitorii dintre fiecare literd Si pronunlarea ei; releaua dupd codarea conexiunilor excitatorii dintre unitdlile input penlru R Si D Si unitarea oulput pentru ,,7".

362
asemenea trimisd spre unitatile output per,ltru

I ntrodtt

cere i n ps iho logi

,,R'- gi ,,D", ceea ce va reduce din activarea acestor unit6ti. Rezultatul consti in faptul cd numai unitatea output pentru ,.K" va primi o cantitate critici de activare (necesarl pentru a deveni activa), acesta fiind rdspunsul cerut de sarcina dat[. Agadar, prin interac{iunea subtil6 dintre conexiunile excitatorii gi cele inhibitorii, modelele conexioniste vor conduce la performan{e ln numeroase sarcini de memorare

pentru,,T" (fig. 8.10, b). Aceste noi conexiuni vor duce la interferenlI. dacd subiectului i se indici R D. Un astfel de indiciu va activa unitatea output penftu,,T", precurn gi penrru ,,K" (fig. 8.10, b), iar cele doudunit5,li outpur
vor completa una cu cealaltd, fapt ce va duce la o reproducere mai slabd. Modelele conexioniste ale interferentei sunt explorate intensiv (McCloskey 9i Cohen, t 989:
se

Sloman gi Rurnelhart, 1991).

ln

unele din

(Willshaw. l98l). Modelele conexioniste pot de asemenea


explica efectele interferenlei. Sd presupunem

c5 in sarcina anterioar6, dup6 memorarea tripletului R D K, subiectul nostru inva{6 tripletul R D T. Acum, printre alte lucruri, conexiunile excitatorii vor fi fbrmate intre unitatea input-urilor pentru R gi D gi unitatea oulput

aceste modele, mai degrabi dec6t in cazul unitailor care reprezint6 itemii in intregime (cum ar fi literele.;, fiecare unitate desemneaz6 o singuri trdsdturd a itemului. Aceasta inseamni cd reprezentarea fiecirui item se distribuie in tot setul de unitali. Modelele conexioniste cu acest tip de distribulie a reprezentdrii sunt mult mai puternice decdt tipul exemplificat de noi aici.

Stocarea informafiilor
Eqecurile de reactualizare nu par a fi
singura cauzd a uit6rii. Faptul cd uitarea
se

datoreazd egecurilor de reactualizare nu inseamnd cd se vor uita toate inforrnatiile.


Este greu de crezut cd fiecare lucru pe care l-am invdfat odatd agteaptd in memorie un indiciu pentru o reactualizare corectS. Mai

zare, atur.rci toate continuturile mnezice ar trebui sd fie afectate, nu doar cele recente. Se pare ci gocul afecteazd rnai degraba procesul de stocare, care corrsolideazd confinuturile mnezice recente (pe o perioada

de c6teva luni sau chiar mai niult), iar informalia care nu este consolidatd se ra
pierde din stocaj. Psihologii au fEcut progrese substanf iale in ceea ce privegte deterrninarea bazelor fi ziologice ale consol iddri i inforniaf iei. Sunt irnplicate mai multe structuri cerebrale, cum

mult ca sigur cf, unele informalii se pierd din stocaj (Loftus qi Loftus, 1980). Dovada directd a pierderii infonnafiilor

din memorie provine de la

persoanele

cdrora li s-a aplicat terapia electroconvulsivanti, cu scopul de a ugura simptomele de depresie severd (un curent electric slab aplicat pe scalp produce un scurl atac asemdndtor crizelor epileptice gi o pierdere temporard a con$tientei; vezi capitolul l6). In aceste cazuri, pacientul pierde o parte din mernoria evenimentelor ce au avut loc in lunile anterioare gocului, insd nu gi me-

fi hipocampul qi amigdala, localizate sub cortexul cerebral. Rolul hipocampului in consolidare pare a fi acela al unui sistem de interlegdtura, care interconecte azd Ioate aspecte le unei i nfonnali i particu lare, stocate diferite zone ale creierului (Squire. Cohen. Nadel, 1984). Pierderea in ansamblu
ar

in

moria evenimentelor recente (Squire

gi

a memoriei la oaneni are loc de obicei atunci cAnd sunt lezate ambele structuri cerebrale -amigdala gi hipocarnpul; leziuni doar ale hipocarnpului vor cauza tulburari
severe de mernorie.

Fox, 1980). Aceste pierderi de memorie nu se datoreazd eqecurilor de reactualizare:


dacd qocul afecteazd,procesul de reactuali-

Acest fapt a fost demonstrat de un studiu care a iuceput cu analiza problemelor

Ie

nroria

363
moria este afectatd prin indepdftarca chirurgicald a hipocampLrlui. Stocarea permanentd a informatiilor in mernoria de lungd durata are loc in corlexul cerebral, iu special in acele regiuni in care se interpreteazd

specifice ale merloriei unui pacient - probleme datorate unor complicalii ap6rute in
urnra intervenliei de bypass coronarian

.are s-a sfirqit cu o necropsie detaliatd a :reierului sdu; hipocampul era siugura structurd cerebral d afectath (Zola-Morgan, Squire, Amaral. 1989). Un studiu mai re;ent efectuat pe rnaimu{e oferd cea Ilai 'luna dovadd, gi anulne: func{ia hipocam:ului constd in consolidarea inforrnaliilor :elativ recente. Grupul de rnaimu{e experi:.:.ientale au invd{at sd faca deosebilea intre
de perechi de obiecte; la fiecare pere:he. hrana se gdsea sub un singur obiect, :3 care maimufa o^ putea lua nurnai dacd
. CtO

gi

informa{ia senzoriald (Zola-Morgan Squire, 1990; Squire , 1992).

gi

Interacfiunea intre encodare gi reactualizare


La descrierea stadiului de cncodare a informa!iilor am observat cd operafiile
executate in timpul encoddrii (de cxernplu, elaborarea) vor ugura mai t6rziu reactua-

:ilica

acel obiect. Intrucdt toate obiectele .e deosebeau intre ele, maimu(ele au invS::t in mod esen(ial 100 de probleme dife::ie. Doudzeci dintre aceste problente au

lizarea.

:-.st inrd{ate

cu l6 siptdmAni inainte

ca

:.rcetatorii sd indepdrleze chirurgical lripo:anipul maimu{elor; seturile adi{ionale de : ite l0 de probleme au fost invd{ate cu 12, S. i sau 2 sdptdm6ni inainte de interven{ia ::irurgicald. l,a doua sdptdmAni dupd ope:::ie. cercetbtorii au testat mernoria mai::telor cu o singurd incercare la fiecare . ,'t,t de perechi. Descoperirea esenliald a fost aceea cd :,ai rriutele experimentale gi-au amintit dis-

Alti doi factori ai procesului de eltcodare sporesc de asemettea gansele unei reactualizdri de succes: a) organizarea infornaliei in timpul encoddrii, 9i b) contextul encoddrii inforrna{iei trebuie sd fie similar celui in care informatia va fi reactualizati.
ORGANIZAREA INFORMATIILOR.
Cu cAt vorn organiza mai bine materialul supus encoddrii, cr"r atAt rnai ugor va fi de
reactualizat. Sd presupurrem cd ai luat parte la o conferinfd unde ai intAlnit persoane cu

-::rninirile invdtate cu 12, l6 saLr 20 de .'ltarnAni inainte de opera{ie (la fel ca : :i:lutele din lotul de control), insd nu . -:u amintit chiar atdt de bine discrimi-

-.:ile invbtate cu 2, 4 sdptdrndni inainte de -::n enf ia chirurgicald, precunt maimu(ele

::
-

J.rntrol. Mai mult decAt atAt, rnairnu{ele

\:irimentale igi aduc aminte mai pulin de ::.:rimindrile invd{ate cu 24 sdptdmdni '-'::lte de operalie. dec6t de discrirnindrile '. '. atate r.nai recent. rezultate
Aceste
suge-

diverse profesiuni: rnedici, avocati gi jurnaliqti. CAnd vei incerca rnai tdrziu sd-!i arnintegti numele lor, ar fi mai bine dacd inilial vei organiza inforrnatia cu privire la profesie. Apoi iti vei pune intrebarea: Cine erau medicii pe care i-ani intAlnit? Cine erau avocafii? g.a.m.d. Este rnult mai ugor sd ne amintirn o lista de nume sau cnvinte dacd am encodat informalia in categorii, iar apoi o reactualizdrn categorie cu categorie.

:=,zi :::',1

in hipoperioadd de nurnai cdteva sdptS..:.i: nurlai in acest interval de tirnp nret-aptul cd amintirile rdmAn
Lr

Urmdtorul experiment ilustreazd acest principiu. Se cere subiecfilor sa lrernoreze o listd de cuvinte. Pentru unii sr.rbiecti cuvintele din listd au fost aranjate sub forma unui arbore ierarlr ic, exact ca in figura 8. I I .

364

I ntrodu cer e in ps

ih

ologi

Platini Aluminiu Argint Cupru Aur Plumb


Fier

Bronz Olel

Alami

Safir Smarald Diamant Rubin

Piatri de var
Granit
Marmurd Ardezie

Fig. 8.1 1. Organizarea ierarhicl imbunitlfegte procesul de reactualizare. AceSti arbori se elaboreazd infunclie de urmdtoarea reguld: toli itemii aJlali sub ,,mugur" sunt incluSi in clasa etichetatd de acel muglte. De exemplu,

itemii ,,bronz", ,,oSel", ,,alamd" sunt incluEi tn clasa etichetald ,,aliaje". (Dupd Bower, Clark, Winzenz, Lesgold, 1969).

subiec{i, cuvintele au fost aranjate la intAmplare. in momentul testdrii, subieclii cerora li s-a prezentat aranjamentele la intArnplare au reprodus doar l9Yo din cuvinte, in tirnp ce ceilalti subiec{i - 65%. Pentru
Studiile de acest gen pun oarecum la indoia16 faptul cd memoria este foarte bund atunci c6nd materialul este foarte bine organizat. De ce organizarea ierarhicd imbun6tdlegte memoria? Probabil datoriti faptului ci procesul organizdrii std la baza unei reactualiz[ri mult mai eficiente. De exemplu, sd presupunem cd subieclii din experimentul precedent s-au folosit de o cdutare seriald in memorie. Subieclii care au vdzut cuvintele organizate in mod ierarhic, ca in figura 8.1 1, probabil cI au procedat in felul

alli

nectate la un grup de nivel superior. Prin urmare, cu ajutorul organizdrii ierarhice putem sd diviz6rn vastul proces de cdutare intr-o secven([ de cdteva mai mici; astfel. sunt ganse minime sd ne impotmolim prin aparilia aceluiagi cuvdnt de mai multe ori. afa cum se intAmplS atunci cAnd cdutam
un material neorganizat (Raaijmakers ;i Shiffrin, l98l; Gillund qiShiffrin, 1984).

CONTEXTUL. Este mult mai ugor sd reactualizdm informalia unui fapt particular (sau episod), dacd ne afldm in acela;r context in care l-am encodat (Estes, 1972 t. De exemplu, abilitatea de reactualizare z numelor colegilor t[i din clasa intAi gi a
Organizarea poate compensa gi efectele d6unitoare ale interlcren{ei. Aminteile-ti experimentul i:. care subiecfii au memorat acele fapte: ,.Bancherul fost rugat si se adreseze mul{imii", .,Bancherul : spart sticla", gi ,.Bancherul nu a amdnat excursia" Dacd prima propoziJic cste inlocuiti cu,,Bancherur " lost rugat sd boteze nava", faptele ..bancherului" r c: fi organizate iniurul subiectului de botezare a nar e: Acum. subiec{ilor nu le va lua mai mult timp s.
I

urmitor: mai intAi eiau gisit un nivel superior al grupului de cuvirrte, cum ar fi
,,metale obignuite"; apoi au cdutat cuvintele specifice de la nivelul inferior (,,alu-

miniu"r rrcupru",,,plumb", rrfier") g.a,rn.d. Operdnd in aceastd modalitate, subieclii nu vor trebui sd caute la nici un nivel setul cu foarte multe cuvinte. Existd numai doud grupuri de nivel superior, gi niciodatd mai mult de trei grupuri de nivel inferior co-

recunoascd una din ccle trei fapte cu privire .. bancher, decdt le-ar lua sf, recunoascd una sau doL. fapte invi{ate despre oricare altd ocupafie (Smi::Adams, Schorr, 1978). (n.a.)

\Iemoria doua s-ar imbundtSfi considerabil, dacd ai merge pe coridoarele gcolii elementare. La f'el se intAmpld gi cu abilitatea de a reactua-

365

lucru (fig. 8.12, pentru un studiu reprezentativ).

liza un rnomeut emofionant petrecut cu parintii. care va fi mai mare dacd te vei intoarce in locul unde a avut loc intAmplarea. Astfel se explicd de ce uneori suntem copleqili de un torent de arnintiri despre

Contextul nu e totdeauna extern celui care merroreazd- cu alte cuvinte, nu este n-lereu o chestiune de mediu inconjur5tor. Ce se intAmplS in interiorul nostru cdnd are
loc encodarea infonnaliei - starea noastrd internd - reprezintd o altd parte a contextului. De exemplu, dacd trdirn un eveniment in tirnpul cdruia suntern sub influeula

viata noastrd anterioard, dacd am vizita locul unde am trdit odatd. Contextul in care are loc encodarea evenimentului este in sine unul dintre cele mai puternice indicii de reactualizare posibile; numeroase dorezi experimentale vin sd sprijine acest

unui anumit drog (curn ar fi alcoolul sau marijuana), probabil cd putenr reactualiza

cel rnai bine informa{ia atunci cdnd ne


afldrn din nou intr-o stare iudusd de drog.

,-$-#

{b

f
''shrd".,.,,.iiii,ti.us
r..ln

"*

fb
:.,;iru

{b

Fie. 8.12. Efectele contextului ambiental asupra reactualiziirii. intr-tut experitnent efecluat a denron:;lra nrodul in care contextul infuenleazd procesul de reactualizare, trn grup de .::.:-indri cle mare addncinte au inviilat o listd de ct:inte, in tinp ce erau pe plajd (imaginea a.1; ""': -:ir grup de scdandri au invdlat lisla in timp ce se aflau la 1,5 metri sub apd (imaginea b.). --.::,ior, .fiecare grup a fosl impdrlit itt jumcitate, Si scdandrii au incercat sd-$i aminteascit -:"'. :rttele invdyatefie in acelasi nediu (imaginile c Sif), fie intr-un mediu diferit (intaginile d ;i e). '.'.. :-a constatat nici un efect general alfaptului cd inilial scctfundrii au inttdlat cuvintele pe plajd . ::, sub apd. Dar scafandrii care au.fosl testali inlr-urt nrediu diferit de cel in care au int,dlat $i-au ;';;rttit cu 1096 mai pulin decat scafandrii care uu invd\at Si Si-au anin!it informaliile in acelasi

-:;;rir. (Gooden

gi Baddeley, 1975.)

366

I ntro du cere i n ps i ho logi e

in asemenea cazuri, memoria este parfial dependenti de starea interni din timpul invdldrii; aceasta se numegte invi{are dependenti de stare. Degi dovada invdfirii
dependente de stare este controversatS, ea sugereazd cd memoria intr-adevdr se imbu-

A doua modalitate in care emolia poate afecta memoria este aceea care se realizeazd,prin amintirile blitz. Amintirea blitz este inregistrarea foarte vie gi relativ permanentd a circumstanlelor in are ai aflat despre un eveniment incdrcat emo{ional, semnificativ, cum ar fi explozia navetei spaliale Challenger in 1986. Numeroase persoane, pe c6rrd aveau 20 de ani, igi amintesc exact unde erau cAnd au aflat despre dezastrul Challenger, igi amintesc exact cine le-a vorbit despre el, chiar dacd acestea sunt tipuri de detalii pe care in mod obignuit le uitdm repede. Americanii cu vdrsta de 30 de ani sau mai in vArstl pot avea amintiri blitz privind incercarea de asasinare in 1981 a lui Ronald Reagan, in timp ce americanii cu vArsta de 40 de ani sau mai mari pot avea amintiri ale asasindrii lui John F. Kennedy gi Martin Luther King in 1960. in mod remarcabil. existb clriar un raport publicat care indicd faptul cd americanii, cu un secol in urmd. au avut amintiri blitz ale asasinirii lui Abraham Lincoln. Cdnd Colegrove (1899) a intervievat 179 de persoane, 127 dintre ele au fost capabile sd ofere detalii despre locul unde se aflau gi ce ftceau atunci cAnd au auzit de asasinarea lui Lincoln.
Ce anume este responsabil de astfel de

ndtSfegte dacd starea encoddrii (Eich, 1 980).

interni din timpul

reactualizdrii corespunde cu cea din timpul

Factori emofionali implicafi in uitare


PAn[ acum am tratat memoria ca
ar
gi

cum

fi despdr{itd de emofie. Dar nu este ade-

vdrat

c[

uneori ne aducem aminte mate-

rialul gi datoritd con{inutului sdu emolional? Pe aceastd temd s-au fEcut numeroase cercetdri. Rezultatele experimentale sugereazd faptul cd emo{ia poate influenfa me-

moria de lungd duratd in cel pufin cinci modalitdli distincte. Cea mai simpld idee este aceea cd avem tendinla de a ne gAndi la situaliile cu incircdturd emofionald atit pozitivd, cAt gi negativ6, mai mult decAt ne g6ndim la ceva neutru. Repetbm gi organizdm amintirile impresionante, mai mult dec6t o facem cu dublurile lor mai ,,lini$tite". De exemplu, pofi uita unde ai vizionat acest sau acel film, dar dacd se porne$te un incendiu in timp ce te afli in sala de film, vei tot descrie int6mplarea prietenilor tdi, in aceeagi mdsurl in care te vei tot g6ndi la ea, in felul acesta repetdnd gi organizAnd intAmplarea. O datd ce gtim cd repetarea gi organizarea pot imbundtSli reactualizarea informa{iei din memoria de lungd duratS, nu ne

amintiri? Conform lui Brown gi Kulik (1977), evenimentele foarle importante


declangeazi un mecanisnt special de ntent orar e, care inregistreazd, pennanent orice lucru pe care o persoand il trdiegte la un moment dat. Este ca gi cum am face o foto-

surprinde faptul cd numerogi cercet[tori au descoperit o memorie rnai bund pentru situaliile emo{ionale, decdt pentru situaliile frri incircdturd emofionald (Rapaport,

1942;Neisser, 1982).

grafie a momentului, de aceea se nume$te ,,amintire blitz" . Totuqi, al f i cercetdtori nu sunt de acord cu ideea conform cdreia ar fi implicat un mecanism special de memorare. Ei susfin ci amintirile blitz devin cu timpul mai pu{in reactualizabile, aga cum se intdmpld cu amintirile de lungd durata normale. Intr-un studiu efectuat la cdtera

t'lentoria

367 bare a produs anxietate subiectului. Anxietatea este de obicei acornparriatb de gAnduri strdine, cuffr ar fi: ,,Aur s[ pic iar5gi" sau ,,To[i vor crede cA sunt prost". Aceste gAnduri vor interfera apoi cu orice incercare de a reactualiza inforrnatia relevantd pentru intrebare, iar aceasta poate explica de ce memoria egueazd in mod absolut.

zile dupd explozia lui Challenger, s-a cerut subieclilor sd spund urrde se aflau gi ce ilceau cAnd au auzit despre dezastru; noul luni mai tdrziu, aceloragi persoane li s-au pus aceleagi irrtrebdri. Degi indivizii au detaliat in rnod deosebit amintirile evenimentului dupa 9 luni de la producerea lui, anumite aspecte au fost uitate (McCloskey,

\\-ible, Cohen. 1988). in rnod similar,


amintirile persoanelor despre incercarea de asasinare a preqedintelui Reagan indicd o Jarecare scddere a puterii de reproducere a inforrnaliei pe mdsurb ce evenimentul se indepdrteazd in timp (Pillimer, 1984). -\ceste rezultate sugereazd faptul c6 me-

Potrivit acestui purrct de vedere, anxietatea


nu este cauza directd a egecului memoriei; mai curAnd, eacauzeazd egecul rnemoriei prin interferare cu reactualizarea (Hohnes, 1974). Emofia poate de asemenea sd afecteze memoria printr-un tip de efect de context. Aga cum arn observat, cea mai bund reproducere a inforrna(iei are loc atunci cAnd contextul de reactualizare corespunde cu cel al encoddrii. O data ce starea noastrd erno{ionald din timpul inv[{irii este o parte

moria pentru tragediile nafionale poate ;onstitui o ilustrare a memoriei normale. \lotivul pentru care ne amintirn evenirnen:ele atAt de viu este acela cd vom continua
sd auzim 9i sE vorbirn despre ele, modali-

tate

in

care proceddrn gi cu alte situalii

incdrcate emo{ional. RdmAne o chestiune Jeschisi dacd arnintirile blitz implicd un mecanisrn special de memorare. Spre deosebire de arnintirile blitz, existd :azuriin care emoliile negative blocheazd procesul de reactualizare) ceea ce reprezintd a treia rnodalitate in care emo{ia poate influen{a memoria. O experienlI pe care numerogi studen{i o au cdteodatd ilustreazd acest fapt:

Ai de dat un examen, dar nu egti foarte increzdtor. Abia pofi infelege prima intrebare; lagi r6spunsul deoparte. Apar semnele de panic6. Degi cea de-a doua intrebare nu este in realitate grea, anxietatea declangat6 de prima intrebare se extinde la urm6toarea. Te uili gi la a treia intrebare; n-ar mai conta daci te-ar intreba chiar gi numirul de telefon. Nu existd nici o cale de a rdspunde. Te afli complet in panicd.
caz? Egecul

Ce se int6mpl6 cu memoria in acest in a rispunde la prima intre-

a contextului, dacd materialul pe care il invdfdm ne face sd fim triqti, atunci, probabil, cea rnai bund reactualizare va fi atunci cdnd suntem iardgi trigti. Experimentatorii au demonstrat in laborator un asemenea efect de context erno{ional. Subiec{ii au fost de acord sa lind jurnale pentru o s6ptdmAnS, inregistr6nd zilnic fiecare incident emofional apdrut gi notAnd dacd au fost pldcute sau nepldcute. La o sdptdrndni dupd completarea jurnalelor, subieclii au reverrit in laborator gi au fost hipnotizafi (a avut loc o preseleclie a celor puternic hipnotizabili). Jurnitate din subiecfi au fost transpugi intr-o dispozilie pl6cutd, iar cealalt[ jumdtate intr-o dispozi{ie neplicutd. Tuturor subiectilor li s-a cerut sd-gi aminteascd^incidentele inregistrate in jurnalele lor. In cazul subieclilor aflafi intr-o dispozilie pl6cutd, majoritatea incidentelor pe care gi le-au amintit au fost pldcute; in cazul subieclilor aflali intr-o dispozilie psiliicd nepldcutd la reactualizare, majoritatea incidentelor amintite au fost nepldcute. Dupd cum ne-am a$teptat, reproducerea informafiei este foarte buni

368 atunci cAnd emolia dominantd din timpul reactualizdrii corespunde cu cea din timpul
encoddrii (Bower, 1981 ).
DeocamdatS, pe l6ngd posibilitatea uti-

I n tro duc

ere tn ps i ho lo gie

emofie asociatd cu acestea. Prin urmare. refularea reprezinti un ultirn egec de reactualizare: accesul la arlintirile fintd este blocat in mod activ. No{iunea de blocare activa
face ca ipoteza reful[rii si fie diferitd calitativ de ideile referitoare la uitare discutate

lizdrii unui mecanism special pentru amintirile blitz, toate mijloacele prin care emoliile pot influen{a memoria se bazeazd pe principiile deja discutate - numirea, repetarea, interferen{a qi efectele de context. Al cincilea punct de vedere privind emo{ia gi memoria, teoria incongtientului a luiFreud, dezvdluie principii noi. Freud spunea cd unele experien{e emofionale din copil6rie sunt atAt de traumatice incAt, pdtrunzAnd in congtiin{d mulli ani mai tArziu, individul este total coplegit de anxietate. (Acesta este diferit de exemplul cu examenul, unde anxietatea era tolerabild de cdtre conqtiint5.) Astfel de experien{e traumatice sunt stocate in incongtient, sau refulate; ele pot fi
reactualizate, dacd se retrdiegte o anumitd

anterior. (Pentru o discutie n-rai cornpletd

teoriei lui Freud, vezi capitolul l4). Refularea este uu fenomen atAt de uimitor, incAt am dori sd-l studiem in laborator, dar acest lucru s-a dovedit dificil de realizat. Pentru a induce o refulare adevdrat6 intr-un Iaborator, experimentatorul trebuie sd aibd subiecli care sd trdiasc6 ceva
extrem de traurnatic, iar considera(iile etice interzic acest lucru. Studiile anterioare au expus subieclii doar la experien{e u$or supdrdtoare. Cea mai mare pafte a dovezilor rezultate din aceste studii oferd un sprijin

combinat ipotezei refuldrii (Baddelel. 1990; Erdelyi, 1985).

Memoria implicitl
PAnd aici ne-am preocupat in special de situaliile in care persoanele igi arnintesc faptele personale. in astfel de cazuri, memoria este o chestiune de amintire conqtientd a trecutului, fiind exprimatd in mod explicit. Dar se pare cd exist[ gi un alt tip de memorie, tipul care se manifesti adesea prin deprinderi, gi care reprezintd o imbu-

care au dus la aceastd imbundtdtire. In acest caz memoria este exprimatd, implicit
(Schachter, 1 989).

Memoria in amnezie
AMNEZIA. Multe diri cele ce gtim despre memoria irnplicita le-am invdfat de Ia persoanele care suferd de amnezie. Amnezia se referd la o pierdere partialS a memoriei. Ea poate aveacauze foarte diferite. incluzAnd leziuni accidentale ale creierului. comolii, encefalite, alcoolism, goc electroconvulsivant gi procedee chirurgicale (de exemplu, indepdrlarea chirurgicald a hipocarnpului pentru a reduce simptomele
de epilepsie). Oricare

ndtdlire a unei anumite sarcini perceptuale, motorii sau cognitive, {drd amintirea conqtientS a experien{elor care duc la acea irnbundt6{ire. De exemplu, prin practicd putem imbundtSli in rnod constant abilitatea noastrd de a recunoagte cuvintele dintr-o limbd str5in6, dar in momentul recunoagterii cuvAntului, gi in felul acesta demonstr6nd deprinderea noastr5, nu avem nevoie de o amintire conqtientd a lecliilor

ar

fi cauzele sale.

simptomul primar de amnezie constd intr-c

\lentoria

369
td trebuie sd i se facd cunogtin{d cu medicii

inabilitate profundd de a achiziliona noi informatii factuale sau de a ne aminti erenimentele de zi cu zi; aceasta se referd la amnezia anterogradi. gi ea poate fi tbafte extius[. Existd un pacient studiat in ntod intensiv, identificat ca fiind N.A., care este incapabil sb participe la o conversafie normal5, deoarece igi pierde girul g6ndurilor, fiind cel pufin lipsit de atenfie. Un alt pacient iderrtificat ca fiind H.M. - cel rnai studiat dintre toti amnezicii - citegte aceleagi reviste de fiecare datS gi in pennanen-

care-l trateazd de rnai bine de 20 de ani. Cel de-al doilea simptom de amnezie constd in inabilitatea de a ne arninti evenirnentele apdrute anterior leziuniisau bolii. Gradul de amnezie retrogradi variazd,de la pacient la pacient. Dincolo de pierderile de memorie retrograde qi anterograde, amnezicul tipic aratd normal; el are un vocabular normal, cunoqtin{e obignuite despre lume, iar in general nu prezintd nici o de-

teriorare a inteligen{ei.
din toate perioadele lor de via1d. Desigur ca
memoria pentru un eveniment scade cu numdrul de ani care a lrecut de la acel evenirnent, insd rata de scadere este mai abrupta pentru evenimentele din primii 6 arri de via16, decdt pentru evenimentele petrecute ulterior acestei

Amnezin

copildriei

:
,

vdrste (Wetzler gi Sweeney, citali de Rubin,


1e8^6).

Unul dintre cele mai remarcabile


nici

aspecte

ele memoriei urnane este ci fiecare individ suleri de un tip specific de amnezie: reahnente
o persoand nu-gipoate aminti evenimentele Cin primul an de via1d, degi aceasta este peri-

ln alte studii, s-a cerut persoanelor sf,-gi p.tr..uf" in copil[rie. Pentru majoritatea subiecfilor,
aminteascd gi sd dateze evenimentele

oada cdnd avem cele mai bogate experienle.

-\cest fenomen curios a fost luat in disculie


pentru prima datd de Freud ( I905) gi pe care l-a

;enunrit amnezie infantill.


Freud a descoperit fenomenul observdnd

ci

;acienlii sdi erau in general incapabili

s6-gi

primele arnintiri sunt intruc6tva asemdn6toare celor petrecute la vdrsta de 3 ani sau mai mult; totugi, c6{iva subiecli raporteazd evenimente petrecute anterior vdrstei de 1 an. Oricum, prin aceste raportAri nu putem fi niciodat[ siguri cd evenimentul ,,amintit" a avul loc in realitate (persoana s-ar putea sd fi reconslituit ceea ce a
crezut ca s-a intAmplat). Problema de fatd a fost depdgitd intr-un experirnent in care subieclilor

rminteascd evenimentele din primii 3-5 ani de r ia!i. La inceput vei crede cd este ceva normal.

ieoarece memoria evenimentelor scade cu


:impul, iar pentru adulli existS o perioadd mare Je timp care s-a scurs din copil6ria tirnpurie. Dar amnezia inlantili nu poate fi redusd la un caz de uitare normalS. Majoritatea persoanelor cu vdrsta de 30 de ani igi pot aminti foarte nulte despre anii petreculi la liceu, dar sunt tirarte rare persoanele cu v6rsta de I 8 ani care ,ot sA ne spunf, cdte ceva despre primii trei ani le viatd, deqi irrtervalul de timp este aproximativ acelagi in ambele cazuri (aproxinrativ 15 ani). Dovezi mult mai riguroase provin dintr-un srudiu in care subiecli cu vdrsta de l8 ani au
:ncercat s6-gi aminteascd evenimente personale

li

s-au pus 20 de intrebdri referitoare la un

eveniment din copil6rie ce se gtia cd a avut loc -na$terea unui frate sau unei surori- detalii ce

puteau

fi verificate de o altl persoani. Intre-

bSrile puse fiecdrui subiect vizau evenimentele petrecute in timp ce mama pdrdsea spitalul (de exemplu, ,.La ce ord a plecat marna?";, cAnd

mama era la spital (.,Ai vizitat-o?"). gi cdnd


mama gi copilul s-au intors acasf, (,,La ce ord au ajuns acasd?"). Subiec{ii erau studengi, iar vdrstele lor la nagterea fratelui variau de la I la 17 ani. Rezultatele sunt prezentate in figura 8. [3. Numdrul de intrebdri l-a care s-a rdspuns este schilat in functie de varsta pe care o avea

370
subiectul atunci c6.nd s-a ndscut fratele. Daci fratele s-a ndscut inainte ca subiectul sd aibd 3 ani, persoana nu poate s6-gi aminteascd nimic despre aceasta. DacE nagterea a awt loc dupA
aceast6 vdrstd, reproducerea informatriei respective sporeqte o datd cu vdrsta avutE la data evenimentuhri, Aceste rezultate indica o amne-

In!

roducere in

ps

ihologie

Aceastd situa[ie determind amnezia numai pentru eveninrentele legate de gdndurile cu


caracter sexual gi agresiv, cAnd, de fapt, amne-

zia infantild se extinde la toate tipurile de evenimente, O explicalie mult mai acceptatA este aceea cd amnezia infantil[ se datoreazi
unei diferenle masive intre modalitatea copilului de a encoda experien{a qi modalitatea

zie aproape totald pentru primii 3 ani de viali (totugi. cercetiri mai recente sugereazd cd o astfel de aminlire poate fi imbundt6[it5. dacd se dau mai multe indicii, iar aceste indicii si fie mult rnai specifice, Fivush gi Hamond, l99l). Ce anume cauzeazh amnezia infantila? Freud (1905) credea c5 arnnezia se datoreazd refulbrii sentimentelor sexuale gi de agresivitate pe care copilul le indreaptl spre p6rinlii lui.

adullilor de a-qi organiza amintirile. Adullii igi sffucfureazA amintirile in categorii gi scheme
(,,Ea reprezintf, acel tip de persoand", ,,Este acel tip de situalie"), in timp ce copiii encodeazb experienlele lor fdrd a le inffumusela sau f6r6 a le conecta la evenimentele asociate. O datd ce copilul incepe sd formeze asocialii intre evenimente gi sI le categorizeze, experien{ele timpurii incep sf, dispard (Schachter, 1982). Ce anume provoacd transformarea me-

15

mofiei din copillria timpurie in cea caracteristic6 perioadei adulte? Un factor este dez-

o z 3 o.

voltarea biologicd. Hipocampu[, structura


cerebralf, implicat6 in consolidarea amintirilor, este imatur aproape un an sau doi dupd nagtere. Prin urmare, evenimentele ce au loc in primii doi ani de viatd nu pot fi consolidate suficient gi in consecintd nu pot fi reproduse mai tdrziu. Alte cauze ale transformirii memoriei adulte sunt factorii cognitivi. in special dezvoltarea

IA

d10 6
Itl

E
J

o
e
c0
UJ !

limbajului gi inceperea gcolii. Atdt limbajul, cat

gitipul de gdndire intdrite in qcoal6 asigurd noi


cdi de organizare a experienfelor. cdi ce pot fi incompatibile cu modalitatea in care copilul encodeazd experienlele. Interesant este laptul cd dezvoltarea limbajului atinge un vdrf la vdrsta de 3 ani. in timp ce Scolarizarea incepe de obicei la vdrsta de 5 ani; iar in intervalul de timp de la 3 Ia 5 ani se pare cd amnezia infanti16 ia sfdrqit.

d F

z
0

1,00- 3,00.5,00- 7,00- 9,00+

2,99 4,99 6,99

8,99

vARsrA suBrEcTtLoR Fig. 8.13. Reproducerea din memorie a unui eyeniment timpuriu. intr-un experiment de amnezie infantild, studenlilor li s-au pus 20 de intrebdri despre evenimen!ele intamplate in jurul naslerii fratelui mai mic. Media numdrului de intrebdri la care s-a rdspuns esre prezentald infunclie de vt)rsta subiectului avird ta na$rcrea fratelui. Dacd nasterea a avut loc iiainte de primii 4 ani de viald ai subieclilor, nici' un subiect nu Si-a'amintit'nimic despre acest fapt; dacd naslerea a avul loc dupd aceastd varstd, calitateq raportdrii a crescul
o datd cu varsta la care o qvut loc evenimentu!.

Schimbarile organizafionale nu pot explica in intregime amnezia infantild. Diferenla dinne memoria explicita $i cea implicitd poate avea gi ea,un rol. Multe din cele inv6{ate in copildrie sunt deprinderi. iar ele nu vor fi reprezentate in memoria explicita, care se dezvoltd mai tdrziu. Existd o dovadd pentru aceastd ipotezi,' obli-

nut6 din studiile experimentale efectuate pe maimu{e. Maimulele cu vdrsta de 3 luni pot inv6(a o sarcind implicitd la fel de repede ca maimulele adulte, dar nu pot executa o sarcind expliciti pe care adullii o considerd destul de
simpl6 (M ishkin, Malamut, Bachevalier, 198.1).

(Dupi Sheingold qi Tenney. l9S2)

.\'lentoria

371

DEPRTNDERT

$r iNCAnClnE.

Un

aspect interesant al amneziei este acela cd nu toate tipurile de memorie sunt afectate.

de cuvinte care erau pe listd gi fragrnentele de cuvinte care nu erau pe Iistd, iar subiec{ii

Prin urmare, in timp ce amnezicii sunt in


general incapabili sd-gi arninteascd faptele legate de via{a lor sau sd inve{e altele noi,

au incercat sh le completeze (tabelul 8.2). Subieclii nonnali au ac{ionat a$a cum era

de agteptat, cornpletAnd rnai multe fragmente dupd cuvintele de pe listd, decAt dupd cele care nu erau pe listd. Aceastn diferentd se referb la fenomenul de inclrcare, deoarece cuvintele prezentate in stadiul 1

ei nu prezinta dificultali de reamintire a informaliilor sau de inv5lare a deprinderilor perceptuale gi motorii. Aceasta ne sugereazd existen{a unei memorii pentru fapte diferitb de cea pentru deprinderi. Mai {eneral, ne arath cd memoria explicitd gi cea implicitd (care encodeazd faptele, respectiv deprinderile) sunt sisteme diferite. Deprinderile couservate in amnezie includ deprinderile motorii, cum ar fi legarea qireturilor sau mersul pe bicicletS, gi deprinderile perceptuale, cum ar fi cititul normal sau citirea cuvintelor in oglindd (deci :nr ersate). Sd ludrn in considerare abilita:ea de a citi cuvintele inversate (in ogliniir. Pentru arealiza acest lucru este nece(incearcd sd 1ii aceastd =ara pulini practicb ::rte in fala oglinzii). Amnezicii iqi imbu:itatesc abilitalile prin practicd, in aceeagi
:rasurd ca gi persoanele normale, degi ei nu '. trr 3\'2 nici o amintire cd au participat an-

au facilitat sau au pregdtit performanfa pentru problemele de completare a fragrnentului din stadiul 2 al experimentului.
Foarte impoftant aici este faptul cd amne-

ziciiau completat mai rnulte fragmente in stadiul 2, dupd cuvintele de pe list6. De


fapt, gradul de incdrcare pentru amnezici era exact acelagi ca gi cel pentru subiec{ii normali! Aceastd descoperire indicl faptul cd, atunci cAnd memoria se manifestd in rnod implicit, ca in fenomenul de incdrcare, amnezicii executd sarcinile normal. in sfdrgit, in stadiul 3 al experimentului, cuvintele originale au fost iardgi prezentate o datd cu aceleaqi cuvinte inedite, iar subieclilor li se cerea sd recunoascd cuvintele apdrute pe lista. Acum arnnezicii qi-au amintit rlult mai pufine cuvinte decAt subiecfii normali. Prin urrrare, dacd memoria este testatd in mod explicit, ca irr recunoagtere, amnezicii efectueazd sarcina mult rlai slab decdt cei normali. Existd o variantd interesantd a studiului precedent, care intiregte pe mai departe corrcluziile sale. Sd presupunen'l cd in stadiul 2 al experimentului subieclii sunt instrui{i sd incerce sb reflecteze la cuvintele prezentate anterior, fapt care ii va ajuta in sarcina de cornpletare a fragmentului. Aceastd instruire transformd sarcina de completare a fragmentului intr-o sarcind a mernoriei explicite (deoarece amintirea congtientd este irrtiritd). Acurn amnezicii prezirftd o pierdere substan{iald a incdr-

::rior la o gedin{a practic[ (Cohen gi Squire, q80). Acegtia prezintd o memorie nomald . jeprinderilor, dar, in realitate, ei nu au = :.:;i o amintire referitoare Ia episoadele de
.:ir atare care le-au dezvoltat-o (acestea din

-;:na fiind fapte). Ln pattern similar igi face aparitia pen::- ceea ce am putea denurni deprinderi :,-.gnitive, curn sunt cele implicate in com:l:tarea unui fragment. pentru a forma

-: ;uvdnt (de exemplu, ce cuv6nt este \lOT_ _). Acest patlern este foarte bine .'..rsrrat in experimentul schilat in tabelul
t l. In stadiul I alexperirnentului, amnezi:-iui gi subieclilor normali li s-a dat sd
i::iieze o listd de cuvinte. in stadiul 2 al
:r:erimentului, s-a prezentat fragrnentele

cirii, comparativ

cu subieclii norrnali

(Graf

gi Mandler, 1984).

372

I ntr

ducer e i n ps ih ologi e

Tabelul 8.2. Procedeul experimental de studiere a memoriei implicite in amnezie.


(Dupd Warrington $i Weiskrantz, 1978) Stadiul

Prezentarea listei de cuvinte (de exemplu,

MOTEL).

pe lista de cuvinte (de exemplu, MOT_ _ ) Si a fragmentelor care ru .SUrt pe listd (de
exemplu BLA_ J, pentru a fi completate. Numdrul de cuvinte de pe listd completate minus numdrul de cuvinte completate care nu sunt pe list[ = grad de incdrcare. Stadiul 3
Prezentarea listei originale de cuvinte (de

Stadiul 2 Prezentarea fragmentelor de

nu exista nici o corela{ie intre gradul de incdrcare a cuvAntului prezentat in stadiul 2 gi ugurinfa cu care au fost recunoscute cuvintele in stadiul 3 al experirnentului. Prin urmare, dacd experirnentatorul a despdrlit cuvintele in cele care au fost recunoscute gi cele care uu au fost, cuvintele reorganizate nu prezentau un grad de incdrcare rnai ridicat decdt cuvintele neorganizate. Performanla la sarcina de completare a fragmentului pare sd se bazeze pe un sistem total diferit fap de cel implicat in recunoagtere (Tulving, Schachter, Stark, te82). Alte studii experimentale sprijind ideea
existerr{ei a doud sisteme de memorie, ardtdnd ci o variabi16 independentd care afec-

exemplu, MOTEL), plus noile cuvinte',


pentru recunoa;tere (de exemplu, POPAS)

teazd memoria explicitd nu are nici un efect asupra memoriei implicte, sau invers. O astfel de variabili ar fi aceea a posibili-

Memoria implicitl la subiecfii normali


Studiile care implicd numai subiecfii normali sugereazd, de asemenea, faptul cd
existd stocdri separate pentru memoria ex-

ffilii de aavea loc sau nu elaborarea semnificafiei itemului. Degi elaborarea semnifica{iei cuvdntului ajutd la reproducerea sa ulterioarI, ea nu are nici o influen{d asupra completdrii fragmentului dedus din acel cuvdnt (Graff gi Mandler, 1984). O variabili independentd care aclioneazi intr-un mod diferit se referd la cuvintele care sunt prezentate sau nu in acelagi fel in timpul

plicitd gi pentru cea implicitS. intr-adevdr, aceste studii aratd c5 fiecare persoanl are o micd parte de personalitate divizatd, sau cel pufin un sistem mnezic divizat. O serie de studii efectuate cu subiecli normali utilizeazd, sarcina de cornpletare a fragmentului ca test de memorie implicitd, iar reproducerea sau recunoagterea informafiilor ca test de memorie explicitd. intr-un asemenea studiu, subiec{ii normali au de trecut prin aceleagi trei stadii folosite in experimentele precedente - (1) prezentarea originali a unei liste de cuvinte, (2) completarea fragmentelor cu cuvinte de pe listd sau a cuvintelor care nu sunt trecute pe listd, gi (3) reproducerea cuvintelor originale. Descoperirea decisivd era aceea cd

invaldrii gi ulterior in tirnpul testului de memorie. Cei cdrora li s-a prezentat mai intAi o listi de cuvinte intr-o forml auditiv6, iar pe urmd li s-a cerut sd le recunoascl la o prezentarevizual6, au oblinut
rezultate la fel de bune ca gi subieclii cdrora li s-au prezentat cuvintele auditiv atAt in timpul invd!5rii, c6t gi in tirnpul recunoa$-

terii. Schimbarea modalitdtii de prezentare


are un efect destul de mic asupra memoriei

explicite. Totuqi, o astfel de schimbare reduce in mod semnificativ perfonnanfa la un test de memorie implicita (Jacoby gi Dallas, 1981).

Memoria

373
alt tip de afec{iune cerebrald (cei cu boala Huntington), care prezintd un grad de incdrcare normal, dar sunt deficitari in invdfarea noilor deprinderi motorii (Schachter, I 989). Teoria prezentatd in figura 8.14 ilustreazd cele doud tipuri de memorie explicit6: memoria episodici gi memoria semantici. Faptele episodice se referb la episoadele personale, in timp ce faptele se-

Stocarea informafiilor gi diferenfele de reactualizare Unii cercetdtori care au sprijinit existenta a doud tipuri de sisteme mnezice
atdt mernoria explicitd, cAt gi cea irnplicitd apar in forme variate. O astfel de propunere este datd in figura 8. 14. Distinc{ia debaz6, se face intre rnemoria explicitd gi cea implicitd. Referitor la memoria irnplicit6, o altd distinclie care se face este

considerd

cd,

cea intre deprinderile perceptual-motorii,

cum ar fi citirea cuvintelor inversate in oglindd, qi gradul de incdrcare, aga cunl


apare la sarcina de completare a fragmen-

tului. Motivul admiterii faptului cd deprinderile gi gradul de incdrcare pot irnplica stocdri diferite ale rnemoriei se datoreazd faptului cf, existd pacienli cu afecliuni cerebrale (de exemplu pacien{ii suferinzi de boala Alzheirner) care invafd normal deprinderile motorii, dar prezintb un grad de incdrcare mai mic decAt persoanele normale. Prin coutrast, existd pacien{i cu urr

mantice se referd la adevdrurile generale. Pentru a da cAteva exemple, amintirea absolvirii liceului este ull fapt episodic, la fel este gi arnintirea pentru ceea ce ai avut la cinl seara trecut6. Iu fiecare din aceste cazuri, episodul este encodat in rapoft cu tine ca individ (absolvirea ta, ciua ta etc.) qi de obicei in rapoft cu o dati gi cu un loc specifice. Toate acestea sunt in contrast cu faptele semantice, care includ amirrtirea,

sau informa{ia confonn cdreia cuvAntul ,,burlac" inseamnd bdrbat necisdtorit, iar luna septembrie are 30 de zile. in aceste cazuri, informa{ia este encodatd mai de-

Fig. 8.14. O propunere de clasificare a diferitelor tipuri de stocare ale memoriei. Squire et al. r I990) propun cdteva sisteme rnnezice diferite. Distinclia de bazd seface intre memoria explicitd 5 i nternoria intplicitd (ele se referd la ntentoria declarativd, respectiv non-declarativd). Existd cel Dulin patru tipuri cunoscul.e de ntemorie implicitd, corespunziitoare ntemoriei intplicate in deprinderi, incdrcare, condi;ionare Si in anumite.fenomene non-asociative (cum arfi obisnuinya la ttn stintul repetal). Existd doud tipuri de mentorie explicitd, corespunzdtoare memoriei senrantice Si celei episodice.

374 grabl in relafie cu alte irrformalii, decdt in


relalie cu tine insu{i, neexistAnd vreo encodare a timpului gi locului. De exemplu, probabil ci nu ili arnintegti prea multe despre contextul in care ai invdlat faptul cd luna februarie are29 de zile la fiecare 4 ani

Intr o duc

er

e in ps i hol ogie

morie irnplicita necesitd reactualizarea informaliei perceptuale, in timp ce situaliile de memorie explicitd accentueazl, reactualizarea semn ifi catiei. Aceasta explicb unele rezultate pe care le-am prezentat mai inainte. in mod specific, dezvoltarea semnificaliei unui cuv6nt poate afecta testele de memorie explicita, nu insd gi pe cele de memorie implicitd. intrucAt o varia(ie a semnificafiei va avea efect doar dacd semnificafia reprezintd ceea ce trebuie reactualizat din test (testul

(Tulving, 1985).
Faptele episodice gi sernantice sunt sto-

cate in memorii diferite? Prezen(a amne-

ziei sugereazd cd ele pot fi stocate in memorii diferite. LdsAnd deoparte pierderea severb de rnemorie. majoritatea arnnezicilor par a avea o inteligenld nonnald. Aceasta inseamni cd ei au un vocabular gi
o serie de cunogtinle normale despre lume, ceea ce aratd cd ei sunt relativ normali in ce privegte informalia semanticd. Apoi, la majoritatea formelor de amnezie, memoria pentru infonnafia semnaticd este disponibi16, in timp ce memoria pentru episoadele personale este afectatd,faptcare suge-

explicit).

mod similar, schimbarea modalitalii de prezentare a unui cuvdnt


afecteazd testele de memorie irnplicita. insd nu gi pe cele explicite, deoarece varia!ia aparen{ei (inlEligdrii vizuale a iternului de memorat, n. trad.) conteazd doar dacd informa{ia perceptualS este cea care trebuie reactualizatd din test (testul

in

implicit).
Interpretarea r eactualizdri i d iferenle I or

reazd cd cele doud tipuri de fapte sunt intr-adevdr stocate in memorii diferite. Ideea unor stocdri diferite ale memoriei pentru diferite tipuri de materiale nu este lipsitd de critici. De exemplu, Roediger (1990) puncteazd faptul cd studiile efectuate pe pacienli cu leziuni cerebrale au fost deja utilizate pentru a distinge aproximativ 20-25 de sisteme mnezice diferite. Aceastd proliferare a sisternelor rnnezice pare neplauzibil6, iar Roediger crede

cd multe din dovezile folosite la sus{inerea diferitelor tipuri de stocare ale memoriei pot fi de fapt interpretate ca indicatori ai diferitelor procese de reactualizare care opereazi asupra unei stocdri comune in memorie. Ideea generald ar fi cd un item - de exemplu cuv6ntul MOTEL

dintre memoria implicitd gi memoria explicitd pare sd fie plauzibilS dacd atAt.sarcina implicit6, cdt gi cea explicita irnplica cuvinte. Dar in cazurile in care sarcina implicitd angajeaz1, o deprindere perceptualmotorie, iar sarcina explicitd irnplicd arnintirea faptelor, no{iunea de ,,doud stocdri diferite" este intuitivS. Informa{ia deprinderii este de ,,a gti cun-I"; informa{ia faptului este de ,,a qti c6" (Ryle, 1949), iar de cele mai multe ori acestea nu au legdturd intre ele. De exemplu, gtim cum sd mergem pe bicicletd, dar este aproape irnposibil sa descriem acest lucru ca un set de fapte. Informalia intr-o deprindere pare sd
fie reprezentati de procedeele intrebuinfate pentru a executa o deprindere, iar o astfel de informalie poate fi reactualizatd nurnai prin executarea procedeelor respectil'e

este reprezentat in memorie atAt sub forma prezen{ei sale perceptuale, cdt gi sub forma sen-urificaliei; situatiile de me-

(Anderson, 1987).

,l[emoria

375

Imbunltitirea memoriei
t

Ludnd

in

considerare elementele de

bazd ale memoriei de scurld duratd gi ale rnemoriei de lungd duratd, suntern gata sd aborddm problema imbundtSlirii memoriei. \/om analiza aici in special memoria explicit6; mai intAi vom descrie rnodalitatea in care se poate rnari capacitatea rnemoriei de scur1f, duratd, apoi vom reveni la prezentarea unei serii de metode pentru im-

sistem de recodare gi pe care l-a utilizat pentru a-qi spori capacitatea de rnernorare

de lungd durat6. Aceste metode aclioneazd prin sporirea efi;ien{ei proceselor de encodare sau de reactual izare a informa{i ilor.
bundtd{irea memoriei

J cifre la 80 de cifre (fig. 8 15). Subiectul la care ne referim, S.F., a avut media abilitatii de memorare gi media inteligenfei la nivelul unui student. Un an qi jumdtate, tirnp de 3-5 zile pe sdptdrnAnd, el s-a attgajat intr-o sarcind de rnemorare. in tirnpul acestei practici extensive, S.F., un bun
de la aproximativ
alese la intAmplare

alergdtor pe distan{e mari, a pus la punct o

strategie

in

seturi de recodare de

cAte

4 cifre in timpi de alergare. De exemplu, S.F. a incercat sd recodeze3492 sub forma

Structurarea informafiilor in uniti{i gi capacitatea de memorare


Pentru majoritatea dintre noi, capaci:3tea memoriei de scurtb duratd nu poate fi rarita peste valoarea de 7*2 unitali. To-

80 70

r! 3

tr60
E
g.
3U

::1i. putern extinde mdrimea uneiunit6ligi ;rin aceasta sd ridicirn numirul de itemi :;n memorie. Acest aspect l-am demonstrat :rai devrerne: dat fiind qirul149-2171 -619;-:. putem reproduce toate cele 12 cifre :-:;a recoddm qirul in 1492-1776-1993 qi ;:tri stocdrn doar aceste trei unitAti in me:".ria de scurld duratS. Cu toate cb reco:area cifrelor in date familiare se poate :=aliza destul de bine in exemplul nostru, :: nu va putea fi aplicatd pentru majori.=:ea ;irurilor cu cifre, intrucAt llu sunt :-morate suficiente date sernnificative. -l.rr daca un sistem de recodare poate fi :;noltat astfel inc6t sd opereze cu orice ..: real. atunci capacitatea memoriei de -.; -ni duratd s-ar imbundt6li substanlial. Erista un studiu experimental realizat - - i;n subiect care a descoperit un astfel de

A40 a.
g

6ao =' u, Ezo


10

,0

NUMARUL ZILELO RDE EXERSARE

"

510152025303540

Fig.8.l5. Numlrul de cifre reprodus de S.F. SF. qr-a sporit capacitatea de memorare a
cifrelor cu ajutorul unei tehnici de structurare a unitdlilor Si de organizare ierarhicd. Timpul total de practicd a fost de 215 ore. (Dupd
Ericsson, Chase, Faloon, 1980)

376
3:49.2

I ntrodu

cere i n ps i hol ogi

ce pentru el reprezenta o singurA unitate. Odatd ce S.F. s-a familiarizat cu mai rnulfi

- recordul mondial pe o rnild, ceea

durd

practicarea constantd a unui exerci-

liu de dezvoltare a capacitdlii de nrertrorare

cu scopul de a face un alt experi-

timpi de alergare (ceea ce inseamnd cd i-a stocat in melnoria de lungd duratd), el a


putut sd structureze cu ugurin{d majoritatea seturilor de patru cifre. in cazurile in care el n-a putut realiza acest lucru (1J71 nu poate fi un timp de alergare deoarece a doua cifrd este prea mare), S.F. a incercat

ment referitor la memoria de scuft6 durata. care sd confirrne rezultatele anterioare.

sd recodeze cele patru cifre intr-o datd farniliard sau in vArsta unei persoane sau a unui obiect oarecare.

Utilizend sistemele de recodare exemplificate rnai sus, S.F. a fost capabil s6-gi mdreascd propria capacitate de mernorare de la 7 la 28 de cifre (deoarece fiecare qapte unit5li ale lui S.F. confin patru cifre). U lterior, S.F. a construit aproximativ 80 de cifre prin organizarea ierarhicd a tirnpilor de alergdri. Prin urmare, o unitate din rnemoria de scuftd durati a lui S.F. poate cuprinde pAnd la trei tirnpi de alergare; in momerrtul reactualizdrii, S.F. va putea ca,
pornind de la aceastd unitate la prirnul tirlp de alergare, sd producd cele patru cifre ale sale, apoi sd treacd la al doilea tirnp de alergare din unitate gi sd producd cifrele sale g.a.m.d. Agadar, o unitate avea valoareade l2cifre. in acest mod, S,F. a dobdndit o remarcabilS capacitate de lnemorare de pAnd la 80 de cifre. Ea s-a datorat cregterii mdrimii unei unitdfi (prin raportarea itemilor cu informalia din memoria de lungd duratd), gi nu datoritd sporirii rrumdrului de unitdli pe care le poate cuprinde lllelnoria de scur16 duratd. in momentul cAnd S.F. a schimbat cifrele in litere, capacitatea sa de memorare a revenit la 7 litere (Ericsson,
Chase, Faloon, 1980).

Acest subiect, nurnit D.D., este de asernenea un atlet gi a folosit o rletodd similard de recodare a timpilor de alergare. E,l a fost capabil s6-gi mdreascd capacitatea de memorare la 106 cifre (Waldrop, 1987). Aceastd cercetare reflectd uu interes reIativ recent pentru imbundt6{irea lnemoriei de scurtd durat6. Prin contrast, de rnult tirnp exista un interes pentru tehnica de imbundtd{ire a memoriei de lunga duratd - principalul obiectiv al acestei secliuni. Mai intAivom vedea ce tip de material poate fi ertcodat pentru a face mai ugoard reactualizarea sa din merlorie, iar apoi vom lua in considerare modul in care poate fi irnbundtdfit actul reactualizdrii in sine.

Imagine mentalI qi encodare


Am men{iouat mai devrerne cd putenr imbundt[{i reproducerea unor itemi fhra
legdtur6 prin addugarea couexiunilor semnificative intre ei in timpul encoddrii, pen-

tru ca aceste conexiuni sd faciliteze mai t6rziu reactualizarea. Inraginile mentale sunt utile in special la conectarea perechilor de iterni fhrd legdturd, iar din acest motiv imaginea vizuald,este ingred ientul principal pentru majoritatea sistemelor mnemG
nice (sisterne care vin in ajutorul memoriei). Un binecunoscut sistem mnemonic este metoda loci (loci este cuvAntul latin pentru ,,locuri"). Metoda opereazd foarte bine in

Ca nu cllmva sd se creadi cd S.F. este unic, cercetdtorii au utilizat aceeagi proce-

special cu o succesiune ordonati de itemi arbitrari, cum ar fi cuvintele lird legdtura. Primul pas constd in a incredin[a merloriei o succesiune de locuri ordonate, sd zicem

\lemoria

377 comerciald cu lapte. iar draperiile licute


din fAgii uriage de guncd (fig. 8.16). O data ce ai memorat iternii in acest fel, pofi sd ii reproduci foarte ugor prin simpla reluare a plirnbarii rnentale. Fiecare pozitie va reactualiza o imagine, iar fiecare imagine va reactualiza un cuvdnt. Metoda este foarte buna gi este preferata de cei care igi antreneazd rnernoria in mod profesionist.

pozitii localizate la o plirnbare scuftA prin casd. Intri pe uga din fa15 p6nd pe hol, apoi te deplasezi spre biblioteca din sufragerie, apoi spre televizorul din sufragerie, apoi spre draperiile de la fereastrd g.a.rn.d. O data ce pofi face cu ugurinld aceastd plimbare mentald, etti pregdtit s[ memorezi tot atatea cuvinte {brd legdtura cdte localizdri erista. Formezi o imagine care leagd al loilea cuvAnt de prirna localizare, cealaltd :magine care leagd al doilea cuvAut de a .trrua localizare, qi tot aga. Dacd cuvintele sunt itemi de pe o listd de cumpdrdturi- de :remplu ,,pdine", ,,oud", ,rbere", ,,lapte" qi ..;uncd" - poti sd-{i imaginezi o felie de :iine bdtutd iu cuie pe uga din fa!d, un ou de ":dtat de cablul electric din hol, o cand ::re in bibliotecd, la televizor o reclamd

lmaginea este de aselnenea utilizata qi in metoda cuvdntului cheie de inv5lare a

unui vocabular strdin (tabelul 8.3).

Sa

presupunem cd ai de invd{at cuvAntul spaniol caballo care inseatnud ,,cal". Metoda cuvAntului cheie are doi paqi. Prirnr.rl pas este acela de a descoperi o parte a cuv6ntului striin care se aseamdnd cu ttt.t cuvAnt din limba englezS. O datd ce caballo se pro-

V, ct'
Jt<t'''-

b*j
.,.
.:
,

Fts. 8.16. Un exemplu de sistem mnemonic. '. .;,r loci ujuta menroria prin asocierea . "::. Jr (uici sunt ilustrale articolele de pe o .:: -ie cuntpdrdturi) cu o succesiune ordo-: -: -i: locttri.

Fig. 8.17. invl(area unei lirnbi strdine. Ima-

ginile menlale pot /i ulilizate la asocierea cuvinlelor spaniole vorbite cu cele corespunzdloare din linba englezii. in acest eremplu sunl ilustrate imaginile posibile pentru invdlarea cuvintelor spaniole ,,cal" Si ,,rald".