Sunteți pe pagina 1din 99

\lotivele primare

477
(organe genitale gi caracteristicile sexuale
secundare).

sunt determinarr{i rnajori ai identitdtii de een. fiind factori care, in general, acfioneazd in armonie. in cazul unei contraJictii (aqa cum este cazul hermafrodililor), majoritatea specialiqtilor consider6 cd me-

Medicii din SUA au realizat cdteva mii de opera{ii de schimbare a sexului. La bdrba{i, tratamentul honnonal determind
cregterea sdnilor, reduce creEterea bdrbii gi

Jiul are un rol determinant. Acesta

este

insd un domeniu controversat, iar pdrerea specialigtilor se poate schimba o datd cu ..btinerea unor noi date semnificative.

Transsexualismul
Degi organismul unor indivizi este ;ompatibil cu un anumit sex (de exemplu, --,rganele interne gi externe sunt, in tota.itate, masculine), identitatea lor sexual6 apartine celuilalt sex - ei se percep ca :enrei. Transsexualii (de obicei, bdrbafi) .imt c6 nu s-au ndscut in corpul corect. Ei :u sunt homosexuali, in sensul obignuit. \fajoritatea homosexualilor sunt satislb: uti de propria anatomie gi se identifici in :rod corect ca bdrba{i sau femei; au o .jentitate de gerr corectd, dar sunt atragi s:rual de persoanele de acelagi sex. in .:himb, transsexualii se considerd ca apar:.nAnd sexului opus (cel mai adesea, incd

rotunjeqte formele corpului; inteven{iile chirurgicale presupun inldturarea testiculelor gi a unei parfi din penis, modelAnd lesuturile rdmase sub formd de vagin gi labii. La femei, tratamentul hormonalpoate intensifica cregterea bdrbii, intdri musculatura gi ingroqa vocea; prin intervenlia chirurgicalS se inldturd ovarele gi uterul, se reduce lesutul mamelonar gi chiar se
poate modela un organ de tipul penisului. Degi o operalie de schimbare a sexului nu face posibild reproducerea, poate detemrina o modificare semnificativda aparenlei fizice. Deoarece o asemenea opera{ie este drasticd, ea se desllgoar6 numai dupd o atentS analizd a cazului. Individul beneficiaz\, de consiliere gi tratament hormonal, recomandAndu-i-se sd traiascd precurn o persoand de sex opus o perioadd de cel pufin 1 an inaintea operaliei. Specialigtii

nu sunt incd in deplin acord asupra ideii


dacd operafiile de schimbare a sexului aju16,

:,r
:

prima copilarie) gi pot fi atAt de neferish ceard tratament hormonal sau

:rti din cauza propriei aparerrle fizice, in'..iltie chirurgicald

it

inter-

in mod real, individul si se simtd mai bine, adaptAndu-se la rnediu (Hunt gi


Hampson, 1980).

de schimbare a sexului

Comportamentul matern
La multe specii, ingrijirea urmagilor -s:e un determinant compoftamental mai : -:ernic decAt sexul gi chiar decdt foamea !:.r setea. O mami gobolan, de exemplu,
'.

grijirea copiilor este, totugi, unuI dintre factorii motivajionali de bazd ai speciei
noastre.

: trece peste obstacole gi va supofta dure:if, pentru a-qi gasi puii, rnai mult decAt :.:ltru a obline hrand sau apd. Degi oame:,r nu sunt intotdeauna pdrin{i atAt de :..:uyi la sacrificii precum gobolanii, in-

Determinanfii biologici
Ca gi in cazul sexului, in compoftamen-

tul matern honnonii joacd un rol mai important la speciile inferioare fafa de

478
primate. $obolanii virgini {inufi impreun6 cu pui de gobolani, timp de cAteva zile, vor incepe sd construiascd un cuib, vor linge puii gi-i vor readuce la cuib, in final rdm6-

I ntroducere

in psihologie

jesc; statisticile mai recente aratd cd intre


1,4 gi 1,9 milioane de copii/an sunt in peri-

nind la o atitudine de ingrijire de tip matern. Dacd se injecteazd unui qobolan virgin plasmi sanguind proveniti de la o femeld gobolan care tocmai a ndscut, acesta, in mai pulin de o zi, va incepe sd manifeste com-

col de a fi leza\i de un membru al familiei (Wolfe, 1985). Parintii irnplica(i in astfel de cazuri au primit, in general, prea putind afec{iune in perioada copildriei gi au fost agresafi de cdtre pdriri{ii lor, ceea ce relevd

importan{a experien[ei tirnpurii pentru comportamentul parental. La primate gi la


oameni experienfa este dominantd in raport cu influenla honnonilor maternali.

poftament de tip matern (Terekel gi Rosenblatt, 1912). Pattern-urile de comportament natern par a fi programate in creierul gobolanilor de la nagtere, hormonii fiind responsabili pentru intensificarea excitabilit6lii acestor mecanisme nervoase. Efectele hormonale depind de echilibrul intre honnonii feminini (estrogen gi progesteron) qi prolactina eliberatd de glanda pituitard anterioard, care stimuleazd producerea laptelui. La om, hormonii au o influenld mai
pu(in semnificativ6. Dacd comportamentul matern uman ar fi controlat, in principal, prin mecanisme honnonale, nu ar fi alitl

Dar, influenla biologicd nu poate fi total ignorat5. Btologii (specialigti care


studiazd comportamentul arrimalelor in mediul natural) au sugerat o serie de posibili deterrninanli biologici ai compoftamentului parental uman. Este posibil ca trdsdturile drlgdlage, distinctive ale copilului (fruntea bombat6, ochii mari, nasul c6rn, obrajii bucdlafi) s6reprezinte declangatori inndscu{i ai sentimentelor gi cornportamentelor parentale. Cu alte cuvinte. specia noastrd - ca gi altele - a evoluat
astfe I incdt caracteri stici le de drlgdl 6gen ie ale copiilor provoacd manifestdri parentale la adulli. Copiii mai pu{in drdgdlaqi sunt. intr-un fel, mai expugi abuzurilor din partea pdrinlilor (vezi Mook, 1987). In rnod sirnilar, zdmbetul unui copil, care pare a fi o reacfie inndscutd, poate fi un declangator programat al comportamentului parental

de frecvente abuzurile pdrintilor asupra copiilor. Unele femei i9i abandoneazd copiii nou-ndscu{i sau chiar ii ornoar6, iar copiii bdtuli reprezintd un fenomen mai
comun decAt real ize azd majoritatea oamenilor. in SUA, conform statisticilor mai vechi, aproximativ 35 0000 copii/an sunt abuzaji fizic, sexual sau emo{ional de c6tre pdrinlii lor sau de cdtre cei care-i ingri-

(citili disculia criticl de mai jos, pentru


mai multe detalii).

accent deosebit pe acest concept, incerc6nd sd

Insti nct e le Si comp o rtame nt e le sp ec iJi c e re t o1 ie i nnmd-cop il


Concbptul de instinct are o istorie lungi in cadrul studierii comportamentului. La inceputul secolului nostru, psihologii puneau un

explice toate comportamentele umane in termeni de instincte (McDougall, 1908). ln anii '20, conceptul gi-a pierdut din interes, in parte pentru ca multe acte au fost etichetate ca instinctive cu prea mare ugurinfd gi, in parte. pentru cd inffa in contradic{ie cu teoria beha-

vioristd (Stellar 9i Stellar, 1985). Ulterior. incepdnd cu anii'50, un grup de etologi europeni au supus exigenplor gtiinfifice studiul
instinctelor, retrezind interesul pentru
acest

l,.ttivele printare

479

:oncept. Pentru ca un compoftanrent sa poatA ;l etichetat ca instinctiv trebuie sI fie inndscut .: :a lie spccific anurnitor specii. nranifestdn-

:l-se sinrilar la toli ntembrii acelei specii.


rstl'el. caracterul innAscut. specilicat Ia nivel :3 specie gi tiparele fixe de acliunc reprezintd
.r
: J

-,rrrr

icatorii unui compoftarnent instinctiv. cor-rabordarii etologice. l,nul dintre domeniile in care abordarea

--:rlosicd gi-a dovedit reugita este analiza --rnrportanlerrtului matern . Pattern-urile de ,-:sputis pe care animalele le manifest[ in :.:ri.iirea puilor reprezintl un exernplu tipic :i comporlanrent instinctiv. Construirea cui:

.::niotic pentru ca nou-n6scutul sd poatd :spira, hranirea puilor gi regdsirea lor ::rd se indepdrteazd de cuib sunt, toate,
: -::tern-uri de comportament cornplex pe care .:..rralele le manifestd in lipsa unor ocazii de .'. llare anterioarS; deci, sunt inndscute. O . : .:rita igi va indeplini indatoririle materne . aceeagi rnanierd ca toate mamele din ;:::ia sa; deci. comportamentul este specific .- :i specii qi tiparele sale de acliune sunt
Printre cele mai interesante descoperiri ale '.-:iilor etologice se nunr6rd fenomenul de -r primare (imprinting). Imprimarea se relerd .. -: tip de invdlare tirnpurie in care nou-nds: -:-. igi formeazd atagamentul fa!6 de un mo-

-rilor

sau addposturilor, indepdrtarea sacului

Puiul de ra[ii urmdreSte rala-nrodel

in

jurul

unei cdrdri circulare. Rdyugca devirre in

arand

,,imprimatd" de model qi o va urma chiar dacd nu este o rald vie. Cu cat efortul puiului
ar;fi trecerea peste un obstacol) in ttrmdrirea modelului, cu atdt ntai puternicd este imprinlarea. (Dup[ Hess,
de rayd este mai mare (cunr

1958.)

imprinting-ul devine dificil, probabil datoritd

laptului ca puiul de rala capata tearnA


obiectele striine.

de

un pdrinte). Imprimarea -::::zintd baza ata;arnentului puilor fala de : -:ir. Un pui de ra1i. care a fost incubat

:.. ,in mod normal,

Etologii au evidenfiat irnprinting-ul la


serie de specii

- cAini, oi, cobai - dar, cel nai evident este la pisdrile capabile sd meargb sau si inoate imediat dupd iegirea din ou. Un mecanisrn inniscut asigurd urrnarea mamei gi rimdncrea in apropierea ei (in mod normal. primul obiect in migcare pe care-l percepe

--..:l;ial. va urma un om" o ra{5 modelatf, din :-.r. Sdu orice alt obiect in rnigcare pe care il '::: imediat dupb iegirea din ou. Urmarea, -. :utin de 10 minute, a unei rate modelate

-:-: :3 circumstantele

: - 3mn este suficientd pentru a forma am:-: .:i perceptuald a puiului de ra16; el va r5- :-: ataiat de acest obiect. il va urrna indifeadverse gi

puiul), in locul explordriiunei lumi strdine


periculoase.

gi

il va prefera

--:. :ate reale. Imprimarea se formeaza, in -::..:31. in primele l4 ore dup[ iegirea din ou, :- : : ate interveni in orice nloment al prime--::;a zile de via1A. Dupd acest interval,

Studiile asupra ra{elor sdlbatice au identificat stirnulii imporlan{i pentru imprimarea la pdsdri, indic6nd faptul cd acest fenomen debuteazd, chiar inainte de naqtere. Puii de rap scot sunete in ou, cu o sdptdm6nd inainte de a sparge perefii acestuia. Ra1ele silbatice mame rdspund acestor sunete cu senrnale sonore care

480

I ntroducere i n ps iho I ogie

Etolagul attstriac Konrad Lorenz demonstreazd cum puii de rald il urrheazd, deoarece el afost primul obiect pe care qcestia l-au vdzut dupd ce ieSiserd din ou.
cresc in frecventa in apropierea momenfului in

care puiul va sparge oul. Stimulii auditivi


dinainte qi de dupd iegirea din ou, impreund cu stimularea tactill determind imprimarea ra(ei strlbatice din cuib. Un pui de iala care nu a iegit incb din ou gi care.aude inregistrarea unei voci. umane spun6nd ,,vino, vino", in

locul mlcditurilor mamei sale, igi va forma


imprinting-ul asupra unui model artificial care emite sunetele specifice unei ra{e silbatice. Puii de rald care, inainte de iegirea din ou, au

culoarea gi forma petei pe o serie de modele din carton qi observdnd dacl puiul rispunde prin ciugulire, cercetdtorii au putut determin: caracteristicile declanqatorilor la care rdspunc pisirile. (Declangatoriijoacd un rol major 1r in comportamentul sexual al speciilor inferioare). Cu c6t un animal se situeazd mai sus p:

scara evolufiei. cu atdt va manifesta ma:


pu{ine comportamente instinctive gi acliuni;e sale vor fi determinate de invdlare. Chiar ;i oamenii au unele pattern-uti comportamentale instinctuale, precum reflexele fundamen-

fost expugi unei chemf,ri specifice de

ra15

sdlbaticd igi vor forma mai uqor imprinting-ul asupra unui model artificial care emite aceleagi
sunete (Hess, 1972). Pe ldngl specificitatea legatd de specie gi tiparele fixe de acfiune, etologii au dezvoltat gi conceptul de declangator, un stimul extern particular care semnaleazd comportamentele specifice unei specii. La unii pui de pesclrugi, o patd rogie sau galbend de pe ciocul mamei declangeazd un rdspuns de ciugulire, care determinf, mama sI regurgi-

tale ale copilului mic. Atingdnd cu degetuobrazul unui nou-ndscut, acesta igi va intoaice'imediat capul gi, simultan, va deschice gura. Dacd gura copilului intdlnegte degetu.il va prirde gi va incepe sd sug6. Aces:

patlern comportamental este automat gi s: manifestd gi in timpul somnului. La apror:mativ'6 luni, aceste reflexe sunt inlocuite c: comportamente voluntarei la aceastd vdrsia copilul vede degetul, il ajunge gi incearci si-. prindd pentru a-l bdga in gurd.

teze hrana pe care puiul o va mdnca. Variind

\lotivele printare

481

Determinanfii de mediu
La primate, comportamentul matern
;ste puternic influen{at de experierr{d gi .nra1are. Dacd maimufele femele sunt :rescute izolat, ulterior, cAnd vor deveni :latrle, nu vor manifesta nici unul dintre
:.rmportamentele mateme normale (cap. 3). lle aratd foafte pu{ina afecliune puilor gi, ignor6; atunci cAnd le dau eeneral, ,Ientie, este pentru a-i agresa. O astfel de

mami poate incerca sd striveascd puilor capul, iar in cazuri extreme il bate pAnd c6nd acesta moare (Suomi, Harlow gi
McKinney, 1912).
Se poate face o paraleld

intre cornportamentul matern agresiv al maimufelor crescute in izolare gi persoaruele care, avAnd pdrin{i inadecva{i, abuzeaz6,de copiii lor. Cei care au fost supugi
unui compoftameut parental carenlial au o

ii

tendinfd puternicd de a transfera acest fenomen asupra copiilor lor.

Motive legate de curiozitate


Toate motivele discutate pAnd in acest -.-1ment au fost legate de supravie{uirea :.Jri idului sau a speciei. Unii dintre pri:ri psihologi considerau cd un organism, ::li ce igi satisface nevoile, preferd starea :- pasivitate. Aceasta pdrere s-a dovedit, - :erior. gregit6. AtAt oamenii, cAt gi ani- =iele sunt motivati sd caute stimularea ,.' exploreze activ rnediul, chiar gi atunci :,:J aceastd activitate nu satisface o ne-.3 rrr_qanicA. Aceasta constituie a treia - .s3 generald de rnotive, curiozitatea, pe - :13 o vorrr discuta pe scurl. manipulSrii acelor instrumeute. Dacd maimu{a este hranita de fiecare datd cAnd ia urr obiect, comportamentul ei se va schimba; igi va pierde interesul pentru manipulare gi va considera obiectele respective doar un mijloc de ob$nere a hranei (Harlow,

Harlow qi Meyer, 1950). Uneori, manipularea nu are un scop irr sine, dar, alteori, scopul sdu este investigarea. O niairnu{5

ci obiectul, il privegte. ii

sau o persoand

ridi-

analizeazd corn-

Erplorarea qi manipularea
S: pare cd avem irnpulsuri inndscute de

. -.--:;ripula gi investiga obiectele. Le ddm :-:,:lorjucarii pentru cd gtim cd le place ,. : tind in mdnd, sd le scuture sau sd le --.:i dupa ei. $i maimulelor le plac astfel := :;trr iti1i. Dacd se plaseazd in cugca
---:. maimu{e o serie de instrumente me- --:J3. aceasta le va analiza pe rdnd, mai

ponentele, incercAnd si capete cAt mai multe informalii. Piaget a 17cut o serie de observa{ii asupra rdspunsurilor de acest tip la copilul rlic. Din primele luni de via{d, copilul inva{6 sd tragS de un giret pentru a face o jucdrie sd c6nte - este o forrnd de manifestare care ar putea fi consideratl distractiv5. intre 5 gi 7 luni, copilul va inldtura o bucatd de pdnz6, de pe fa{a sa,
anticipAnd jocul ,,de-a v-a1i ascunselea". Intre 8 gi l0 luni, va cduta unele obiecte in spatele sau sub alte obiecte. La 1l luni, desfbgoard rnici experimente cu obiectele, schimbdndu-le poziliile; aceste comportamente par a fi comportamente ale investigafiei (Piaget, 1952). Acest tip de com-

---.. apoi va deveni din ce in ce mai inde-=:-::icI in manipularea lor, lird sd pri-

-:-:i

altd reconrpensd decAt satisfacfia

482
portament investigativ este tipic copilului, in cursul dezvoltdrii sale, fiind un motiv distinct fald de orice nevoie fiziologicd a

Intro ducere in ps i hol ogi.

organismului.

Stimularea senzoriali
STUDII ASUPRA DEPRIVARII SEN-

ZORIALE. Atdt explorarea, cdt gi man

ipularea oferd organ ismului noi

gi

variate

surse de input senzorial. Aceasta poate

fi

cauza pentru care oamenii gi anirnalele manipuleazd qi investigheazd obiectele: nevoia de stimulare senzoriald. Studiile asupra cazurilor de deprivare senzoriali oferd suport acestei ipoteze. in astfel de experimente este necesarb luarea unor mdsuri care sd amelioreze anxietatea gi
dezorientarea subiectului legate de situalia experimentald; aceasta se realizeazd prin

familiarizarea subiectului cu situalia experimentali, inainte ca gedin{a experimentald sd inceapd. intr-o astfel de gedinf6, subiectul este intins pe un pat confortabil, intr-o camerb intunecoasd gi antifonatd, timp de 24 ore. Apa qi hrana sunt

Fig. 10.11. Experiment de deprivare senze riald. Camera este intunecoasd Si antifonar; imagine, sunt disponibile prin inlermedi:,. unor tuburi de plastic. Un interfon, plasat :c fala subiectului, permite comunicarea, atun :,
cdnd este necesar.

Hrana Si apa, depozitate in cutia albastrd

ci;-.

disponibile prin tuburi de plastic situate ldngl pernd, iar o toaleti chimicd se afldla capdtul patului (fig. 10. I 1). Aceste experimente eviden{iazi unele deformdri perceptuale: subiec{ii percep distorsionat culorile, au dificultSli de ori entare sp af a 5 g i reac{ionea zd, intitr ziat la stimulii vizuali, comparativ cu subiectul din grupul de control (Zubek, 1969). Deprivarea senzoriald determind defonndri in cazul sarcinilor de tip rezolvare de proi I

Totugi, reducerea stimul6rii senzorial. poate cregte acuitatea unor procese pei-

ceptive gi poate imbunStS!i invlfarea


Poate contribui la modificarea unor corr-

blemd (de exemplu: subiectul trebuie sd se gAndeascd la cdt mai rnulte utilizdri posibile ale unui obiect banal). Deci, oamenii au nevoie de stimulare senzorial6 pentru o func{ionare normald din punct de vedere perceptual 9i intelectual (Suedfeld, 1975).

portamente precum fumatul sau abuzul dalcool. Scufundarea intr-un bazin, tehnici asembndtoare celei descrise mai sus. s-: dovedit eficientd in tratarea unor probleme legate de stres, precum migrenele gi insomnia (Suedfeld qi Coren, 1989). Astfe;. o reducere a stimulSrii poate fi. uneori. uti16, permifAnd individului s[ acorde ma:

multl atenlie propriilor gAnduri gi sentrmente (Suedfeld,


197

5).

\[otivele primare

483
SSS Si

Tabelul 10.3. Scala pentru nevoia de stimulare senzorial5 (SSS). Exenrple de itemi

:.rocedura de scorare. Fiecare item presupune doud variante. Alegeli-o pe c'ea care vi se :olrive$tecel nrai bine. Dacdnuvi sepotriveStenici unadinlrevariante,ntarcctti-opeceacaret,d .iisplace cel ntai puyin. Luayi in considerare loti itenrii. (Dupd Martin Zuckerrnan.)

1. A. Nu am rdbdare cu persoanele proaste sau plicticoase.


B. Gdsesc cate ceva interesant la aproape toate persoanele cu care stau de vorba. 2. A. O picturd bund trebuie s6 qocheze sau sa izbeascd simfurile. B. O picturd bund trebuie sd dea un sentirnent de pace gi securitate, 3. A. Oamenii care merg pe motocicletd au un fel de nevoie incongtientd de a se rini. B. irni place si merg pe motocicleti. l. A. Ai prefera si trdiesc intr-o societate ideald in care toli oarnenii sunt fericili gi in
siguran{d.

B. Al fi preferat sd trdiesc intr-o perioadb frSmdntati a istoriei. 5. A. inri place uneori sa lac lucruri mai inspaimdntatoare.
S.
O persoani sensibiltr evitd activitalile periculoase.

6. A. Nu mi-ar pldcea sd fiu hipnotizat.


B.
1

Mi-ar pldcea si fiu hipnotizat.


c6t mai

. A. Cel mai important scop al vielii este sd trdiegti din plin gi sd experimentezi
mult posibil.

B. Cel mai important scop al vielii este pacea gi fericirea. 8. A. Mi-ar plScea sd incerc si sar cu para$uta. B. N-ag vrea sl incerc vreodatd s6 sar din avion, cu sau iiri paragutE. 9. A. Intru in apd rece treptat, ca sE mi pot obignui cu ea. B. irni place sd md scufund dintr-o datd sau s6 sar in ocean sau intr-o
apd rece.

piscind cu

.(1. A. Cdnd plec in vacan{6, preferconfortul unei camere bune gi a unui pat.
B. , 1. A.
in vacanl6, prefer si plec cu cortul.
Prefer oamenii care sunt expresivi emolional, chiar dacd sunt ugor instabili.

,:.

A. Prefer un serviciu care presupune activitdti statice. B. Prefer un serviciu care presupune rnulte deplasdri. A. De-abia a$tept sa ajung la addpost intr-o zi friguroasa. - -:.
B.
Ma simt inviorat de o zi friguroas5.

'.:. A.
L.tare:

B.

Ma plictisesc sb vdd aceleapi fe{e. imi place familiaritatea confortabild dat6 de prietenii de zi cu zi.

:.\.6B,7A,8A.98, 108, 1lA, 128, l38,


:.=:
jOS:

\ota1i cu cate I punct fiecare dintre urmtrtorii itemi pe care i-a1i incercuit: 1A,2A,38,48, 14A'. Face{itotalulgicornparati-lcu etalonulde

0-3 foarte scAzut -i-5 sc6zut

6-9
l0-1

mediu

12-14 lbarte inalt

inalt

484 DIFERENTE INTERINDTVIDUALE LEGATE DE NEVOIA DE STIMULARE. Persoanele diferd in funclie de mAsura in care mar-rifestd unele dintre motivele discutate in primele pdrli ale capitolului, dar diferenlele individuale ale rnotivelor legate de curiozitate par cele mai izbitoare. incercAnd sd mdsoare aceste diferenfe, Zuckerman (1979a) a elaborat un test numit scala pentru nevoia de stimulare senzoriald (Sensation Seeking Scale, SSS). Scala include o serie de itemi formulafi astfel incAt sd poatd evalua dorinla individului de a se angaja in activitdli cu risc, de a se cduta experienle senzoriale noi, de a se bucura de stimularea social6, de a evita plictiseala. Tabelul 10.3 prezintd c6fiva dintre itemii acestei scale (poate dorili sd rdspundeli la acegti itemi inainte de a citi in continuare). Cercetdtorii care au utilizat SSS au relevat diferenle semnificative in ceea ce privegte nevoia de stirnulare (Carrol, Zuckerman gi Vogel, 1982). Mai mult, nevoia de stimulare pare a fi o trdsiturd consistentd intr-o varietate de situalii; indivizii care relateaz6, c6, le plac noile experienle dintr-un anumit domeniu de viald au tendinla de a se autodescrie ca aventurogiin alte domenii. Psihologii au corelat scorurile inalte oblinute la SSS cu
o serie de caracteristici comportamentale:

Introducere in

ps ihol

ogie

ce. CAnd li se cere sb descrie propria manierd de a conduce automobilul, subiec{ii cu o nevoie ridicatd de stimulare senzoriald vorbesc despre viteze cu mult niai rlari, cornparativ cu ceilalli

(fig. 10.12).

YITEZA RAPORTATA

practicarea unor sporturi. ocupalii sau


hobby-uri periculoase (paraguti sm, motociclism etc.); cdutarea varietdlii in experienlele sexuale sau in consumul de droguri; compoftament fhr[ tearnd in situalii fobice obignuite (indlfime, intuneric, p6-

Fig. 10.12. Scorurile SSS gi conducerea cu vitezd a automobilului, Subieclii aufost intrebali cu cevitezd conduc, de obicei, pe autostradii, otunci cdnd condiliile sunt bune. iar viteza limitd permisd este de 55 mile/ora Rezuhatele au indicat o relalie semnificativd intre vitezele relatate de subiecli Si scorurile SSS obyinute de aceStia. Cei care nu conduceau sau cei care conducequ cu viteza limitatd (sau sub viteza linitd) ati inregistrat scorurile SSS cele mai scdzute; s-a observat cd, o datd cu creSterea vitezei

relatate, cresteau Si scorurile

S.S.S

ianjeni); asumarea riscului la jocurile de noroc; preferin{a pentru mAncSruri exoti-

Diferen|ele de sex relevate de acest studiu lin de observayiile generale; de obicei. bdrba|ii inregistreazd scoruri SSS rrai

ridicate

decdt femeile. (Dupd Zuckerman 9i

Neeb, 1980.)

'.lotivele printare

485

Principii comune ale diferitelor motive


\{otivele pot fi clasificate, la rrodul
.eneral, in nevoi legate de supravieluire, :.eroi sociale gi nevoi de satisfacere a

:uriozitdlii. Diferenlele dintre

aceste

:ipuri de motive sunt evidente gi reale, :ar. pand in acest moment, nu am lbcut :ici un fel de referire la asemdndrile :.,sibile. in anii'40-'50, rnulli psihologi consi::rau cd toate motivele prirnare opereazd ::nform principiului de reducere a pulsiunii: rnotivele sunt orientate cdtre stirr=:rea (reducerea) stdrii psihologice in :f,re o persoand este tensiorratd, iar per;
--

ana resimte plScere din aceastd stingere

:ensiurrii sau impulsului. Se pare cd

.:rngerea irnpulsului este valabild pentru :.-.Iir ele legate de supravie{uire. in cazul :::r arii de hrand, sirnIim tensiurre, care se ::iuce in momentul alimentirii, iar 'Jiastd reducere a terrsiuniio resimlirn ca : .ic uta. Dar pentru motive precum sexul,

::rngerea irnpulsului pare mai pulin :.=uzibild; conform observaliilor coti:.:ne gi experimentelor de laborator, sti--:larea sexuald este recompensati intr-o .=rierd proprie. in mod similar, teoria :-:ucerii pulsiunii nu poate cuprinde mo-

tivele legate de curiozitate. Aceastd teorie sugereazd cd orice persoand evitd situa{iile de tensiune extremd; dar. unii oameni cautd asemenea situalii, precum in motociclism sau in paragutism (Geen, Beatty gi Arkni, 1984). La ora actuald, psihologii resping teoria stingerii irnpulsului, in favoarea principiului nivelului de activare, confortn cdruia oamenii cautd ttt.t nivel optim de activare. Nivelul optim variazd in funcfie de persoand, aga curn s-a demonstrat in cazul nevoii de stimulare senzoriald. Privdrile fiziologice, de tipul foamei sau setei, ridicd nivelul de excitare peste cel optim gi determind manifestdri compoftanrentale specifice pentru a readuce excitarea la nivelul normal. in schirnb, o stimulare prea redusd poate rnotiva organismul sd-gi ridice nivelul de excitare. Cdutdm, in rnediul nostrLl, stimularea (inclusiv sexual6), noutatea, cornplexitatea, dar numai pdnd la un anurnit punct. Chiar daci no{iunea de nivel de excitare nu este lipsitd de puncte criticabile, ea pare un principiu de unificare a motivelor primare mult mai valabil decAt stingerea impulsului.

Rezumatul capitolului
\lotivele, care direcyioneazd
ette

gi

comportamentul, sunt de diferite tipuri: de supravier giz eazd

:itire, sociale qi curiozitatea.


\lotivele legate de supravieEuire,

precum foamea gi setea, aclioneazd parfial homeostatic, adicd menlin un mediu intern constant. Homeostazia implici variabila reglabild, senzorii (care mdsoard

486
aceastd variabild), o valoare ideo-

ntroducere in psihologie

la a variabilei. un contpurator gi ajustirile (reglari), pe care sistemul le face in momentul in care


varibila are o valoare sub sau peste cea ideal6. 2. Reglarea temperaturii corpului este un exemplu de homeostazie. Variabila reglabila este temperatura singelui, iar senzorii sunt localizaliin diferite regiuni ale corpului, inclusiv la nivelul hipotalantusu/rri. Valoarea ideald gi comparatorul sunt localiza{i, de asemenea, la nivelul hipotalamusului. Regldrile sunt fie rispunsuri fiziologice automate (de exernplu, tremuratul), fie comportamente voluntare (de exemplu, purtarea unor haine mai groase). 3. Setea este un alt motiv de tip homeostatic. in acest caz, existd doud variabile reglablle: fluidul intracelular qi .fluidul extracelular. Pierderea fluidului intracelular este detectatd de osntorecep/ori, celule la nivelul hipotalarnusului, sensibile la deshidratare; acestea deterrnind ellberarea h o rmonului antidiuretic (ADH), care r egleazd, rinichi i, p erm ildnd reabsorblia apei in circuitul sanguin. Fluidul extracelular este detectat de cdtre senzorii de presiune sangttind de la nivelul rinichilor. 4. Foamea este un motiv complex, parlial homeostatic, care presupune mai multe variabile reglabile:

glucoza, grdsintile qi aminoacizii. Senzorii glucozei sunt localizali la nivelul hipotalan-rusului qi flcatului. Pe ldngd senzorii care determind alimentarea, existd Si detectot'i ai salietiilii, care se gdsesc la nivelul sistemului digestiv (in special in stomac, duoden qi ficat) qi care semnalizeazd creierul cd ii sunt livrate elementele nutritive necesare.
5.

Pentru foame, existd doud zone cerebrale esen{iale: hipotalamusul I aterul qi hipotal amus ul ve ntront e di a l. Distrugerea hipotalamusului lateral conduce la subalimentare. iar distrugerea celui ventromedial
la supraalimentare. O interpretare a acestor efecte este aceea cd regiu-

nile ventromediale gi laterale

au

influenle reciproce asupra nivelului de re.ferinld al greutdlii corporale: lezar ea regiunii ventromediale cre;te nivelul de referinld, in timp ce lezarea regiunii laterale il scade. O altd interpretare considerd cd aceste efecte se datoreazi interferen{ei cu traiectele nen/oase care trec prin regiunile hipotalarnice respective. 6. Oamenii pot deveni obezi pentnl cd: a) sunt predispugi genetic la supraponderabilitate; b) pentru ca se supraalim enteazd (datoritd unor cauze psihologice). Influen{a _ue-

nelor este mediata de

ef-ectele

asupra lesutului adipos, ratei nretabolice qt nivelului de referittli.

\lotivele primare

487

Astfel, oamenii obezi au tendinla


de a se supraalimenta atunci cdnd

gi laxativelor. $i in cazul bulimiei cauzele posibile includ factori de

intrerup un regirn alimentar, m5ndncd mai mult cAnd sunt emolionafi qi sunt mai sensibili la indicatorii externi ai foamei, comparativ cu nonnoponderalii. in tratar ea obezitdlii, dietele extreme se dovedesc ineficiente, datoritd faptului ci privarea determind, consecutiv, supraalimentarea qi scdderea ratei metabolice. Se pare ci cea mai eficient[ metodi este stabilirea unui nou set de obiceiuri alimentare care sd devind permanente qi angajarea intr-un program de exercilii frzice. .lnorexia nervoasd se caracterizeazd printr-o pierdere severd qi autoimpusi de greutate. Anorexia este de 20 ori mai frecventd la femei decdt la bdrbali. Pierderile de greutate pot fi mediate prin deformdri ale imaginii corporale, anorexicul considerdndu-se, in
mod eronat, mai gras decAt este de fapt. Cauzele posibile ale anoreriei includ factori de personalitate {de exemplu, un conflict iegat de autonomie), accentul exagerat pe care societatea il pune pe suplelea siluetei feminine qi probleme biologice (disfunclii ale hipotaiarnusului). Bulimiu se caracterizeazd, prin episoade recurente de

personalitate (depresie), accentul pus de societate pe suplele qi factori biologici (de exemplu, deficitul neurotransmi!dtorului serotonind). 8. Hormonii feminini (estrogen Si progesteroz) gi cei masculini (androgeni) sunt responsabili pentru modificdrile organice la pubeftate, dar joacd numai un rol limitat in excitarea sexuald la om. in schimb, controlul hormonal sexual este foarte puternic la speciile inferioare. Primele experienle sociale, legate de parinli

sau de membrii grupului

de

aceeaqi vdrst6, au o influenfd pu-

ternicd asupra sexualitdlii adultului, la primate qi la oameni. Maimu{ele crescute izolat manifest6, la maturitate, probleme sexuale. La oameni, o altd categorie

't,
li

&
3

i
$
fr

9.

;acomie alimentard, urmate

de

t
G

lncercdri de eliminare a excesului alimentar cu ajutorul vomitivelor

de determinanli de mediu ai sexualitdlii este reprezentatd de normele culturale. Degi societ6lile vestice au devenit, incepdnd cu anii '60-'70, tot mai permisive in legdturd cu relaliile sexuale premaritale, barbalii qi femeile continud sd difere prin atitudinea lor fald de sex. Interacliunile cu copiii de acelaqi sex sunt comune in copildrie, dar numai un procent foarte mic de persoane devin exclusiv hornosexuale la vArsta adultd. Interviurile

488

I ntro

ducer e in ps ihologie

extensive desfEgurate cu homose-

la oameni, comportamentul matem

xuali indica faptul c5 acegtia nu


difer6, comparativ cu heterosexualii, in ceea ce privegte identificarea cu pirintele de sex opus. Este posibil ca, in cazul homosexualit5lii exclusive, sd existe o predispozilie biologicd. 10. Hormonii prenatali sunt importanfi pentru dezvoltarea sexualS. Dacd glandele sexuale ale embrionului produc suficient androgen, nou-ndscutul va avea organe genitale masculine; dacd androgenul este insuficient, nou-ndscutul va avea organe genitale fe-

minine, chiar daci din punct de vedere genetic este masculin. in cazul in care dezechilibrul hormonal determind hermafroditism (indivizi ndsculi cu glande sexuale feminine gi masculine), eticheta pusd de ceilalli gi rolul sexual conform cdruia este educat individul au o mare influen!1 asupra identitalii de gen, comparativ cu genele gi hormonii. I 1. La speciile inferioare, comportamentul matern este inndscut gi controlat hormonal. La primate gi

este puternic influenlat de experienfd. Maimulele crescute rzolat nu manifestd comportamente materne normale atunci cdnd devin mame. 12. Oamenii qi animalele au o curiozitate inndscutd, legati de explorarea gi manipularea obiectelor. Manipularea obiectelor oferd modificdri ale input-ului senzorial, iar studiile de stintulare senzoriald redusd indica faptul cd absenla unor astfel de modificdri poate afecta funclionarea normald perceptuald 9i intelectuald. 13. A existat o perioadd in care psihologii considerau c6 toate motivele primare aclioneazd conform principiului de reducere a pulsiunii;cu alte cuvinte, toate motivele sunt orientate spre reducerea tensiunii. Dar, reducerea pulsiunii nu oferd o satisfacere adecvatd a motivelor legate de sex sau curiozitate. La ora actuald, principiul considerat valabil pentru toate motivele primare este cel conform cdruia organismul cauti un nivel optim de activare.

Recomanddri bibliograjlce
Abordarea biologicd
a

regldrii temperaturii,

setei, foamei gi sexului este descrisi in: Carlson, Physiologt of Behavior (Fiziologia comportamentului, edilia a III-a, 1986);

Rosenzweig qi Leiman, Pl4tsiological Psychologt (Psihologie fiziologicd, edilia a II-a,


este

1989). O introducere asupra sexualitdtii umane oferitl de: Offir, Human Seruali4,(Sexua-

\4otivele primare litatea umand, 1982). O explicalie a modelelor patologice de alimentare gi consum de lichide

489
Social Approaches (Motiva{ia umand: o abordare fiziologicd, comportamentalS gi sociald

in Logue, The Psycholog,, of Eating and Drinking (Psihologia comportarnentului alimentar, edilia a I I-a, 1 99 I ); vezi qi Stunkard lcoord.), Obesity (Obezitatea, 1980). Pentru considerente generale asupra motiratiei vezi: Monk, Motivation: The Organieste datd

1984); Stellar qi Stellar, The Neurobiolog,, of Motivation and Reward (Neurobiologia


motivatiei qi recompensirii, 1985). O prezentare a etologiei se regdsegte in: Lorenz, The Foundations of Ethologv (lntroducere in etologie, 1981); McFarland, Animal Behaviour: Psychologt, Ethologt and Evolotion (Comportamentul animal: psihologie, etologie gi evo-

:ation of Action (Motivalia:

organizarea

acliunii, 1987); Geen, Beaty gi Arkin, Human ,\lotivation: Physiological, Behavioral, and

lulie,1985).

Capitolul 11
Emo
Componentele unei emofii

Activarea fiziologici gi emofia Bazele fiziologice ale emo{iei Disculie critic6: [Jtilizarea activdrii pentru detectarea minciunilor Intensitatea emoliilor Diferenlierea erno{iilor
Procesele cognitive gi emofia Intensitatea gi diferenfierea emoliilor Dimensiuni ale emoliei

Unele implicafii clinice Separarea emofiei de procesele cognitive Expresie qi emofie Comunicarea expresiilor emofionale Localizarea cerebral[ Intensitatea 9i diferenfierea emofiilor

Reacfiile generale caractcristice

stirii

emofionale

Energie gi deschrcare Atenlia qi invifarea: congruenla dispoziliei emolionale Evaluarea gi estimarea: efectele dispoziliei emofionale

Agresivitatea ca reacfie emofionall Agresivitatea ca instinct Agresivitatea ca rispuns invlfat Exprimarea agresivitilii gi catharsisul

entimentele primare pe care le experimentdm nu includ doar

motive precum foamea

sau

.,'rul, ci gi emo{ii precum bucuria

sau

::.rria. Emo{iile qi rnotivele sunt strAns le-

motivele au cauze interne (dezechilibrul homeostatic, de exernplu) gi sunt direc{ionate, in mod firesc, c[tre obiecte particulare din rnediu (precum hran6, ap[ sau paftener sexual). O altd distinclie constd itr aceea cd

::te. Emoliile pot activa qi direc{iona com:':rtamentul in aceeagi manierd in care o -; gi rnotivele primare. De asernenea, Jmotiile pot insoli comportamentul moti'. aI: sexul este un exemplu de factor moti.:tional putemic, dar gi o potenfial[ surs5

motivul este, iu general, utmarea


nevoi, in tirnp ce emofia poate

fi

uuei urmarea

unei varietdli de stimuli (gAndili-v6, de


exemplu, la diferite lucruri sau situalii care

vd pot infuria). Aceste distinclii nu sunt


absolute. O sursd extemd poate activa, uneori, un motiv, aqa curn vederea hranei poate

::

plScere.

In ciuda acestor similaritSli, este nece-ra distincfia intre motive gi emo{ii. Ast":i. emofiile sunt detenninate de factori =r.lerni, in timp ce motivele sunt activate :i cAtre factori intemi. Cu alte cuvinte, .::r'-'tiile sunt cauzate, de obicei, de c6tre
=',

provoca foarne. Pe de altd parte, disconfoftul cauzat de un dezechilibru liorneostatic - foamea foafte puternicd, de exemplu poate deterrnina emofii. In orice caz, emo!iile gimotivele diferd semnificativ din punctul de vedere al surselor de activare, experienfei subiective gi efectelor pe plan comporlamental - de aceea, le tratdtl separat.

s;rt direct

:nimente externe, iar reacliile emo{ionale legate de acestea; in schimb,

Componentele unei emofii


O emolie intensd include mai multe
:,:mponente generale. Una dintre ele este CAnd simlili dezgust, probabil cd vd incrunta{i, cu gura deschisd gi ochii ingusta{i.

-:*l;tia organismului. CAnd o persoand este '-:.--,asd. de exernplu, poate tremura sau :':.::e ridica vocea, chiar dac6 nu inten{io-r.iz.i 3gss1 lucru. O altd componentd este

Ultirna gi cea de-a patra componentd

se

=:::zentatd de setul de g6nduri gi credinfe :;:eri) care inso{esc emolia gi care apar r-::nat in minte. Bucuria, de exemplu, :-,:,ica adeseori gAnduri legate de motivul : ={m reugitl - Am fost admis la facul-

referd la reacliile legate de experimentarea unei emofii. Acestea sunt reaclii specifice (furia poate duce la agresivitdli, de exemplu), qi reacfii globale (o emolie negativd vd poate schimba, in mod nedorit, concep{ia asupra lumii). Deci, cornporrentele unei ernolii sunt:

-tr:e

":r:.

" t. O a treia componentd a unei expe-

l.

Rdspunsurile organice, interne, mai ales cele care implicd sistemul nervos vege-

emotionale este expresia facial6.

tativ.

492
2. Pdrerile sau evaludrile cognitive pe care

In

rorlu c:ere i n ps i hol ogi

le aduce in minte o situatie parliculard,

pozitivd sau negativS.


J. Expresia facialS.
4. Reactiile determinate de emo[ia respec-

tiv[.
Unul dintre aspectele esen{iale pentru studiul emo{iilor se referd la natura acestor componente. Un alt aspect este legat de relalia dintre aceste cornponente qi trbirea subiectivd a unei emo{ii. Cu privire la acest
ultim aspect, intereseazd in ce mdsurd rispuusurile vegetative, credinlele gi ideile, ca gi expresia facialS contribuie la intensitatea unei ernolii pe care o sirnfim. Va sirnlili mai furios, de exemplu, atunci cAnd activarea vegetativd este mai intensd? V-afi putea sirnli furios dacd nu ar interveni activarea vegetativS? lntensitatea furiei dumneavoastrd depinde de anumite gAnduri sau de o anumitd expresie facia16? Pe lAngd aceste chestiuui legate de irrtensitatea unei emolii,
intereseazd care col.l'lponente strnt respol'l-

vegetativd, evaluirile cognitive qi expresia faciald. Apoi. ne vorn indrepta atenfia spre reactiilegenerale ale urrci experiente ernofionale. In finalul capitolului, ne vour concentra asupra unei reactii specifice gi anunre agresivitatea, pe care o vom detalia. Ne volll ocupa, in principal, de cele mai intense stari afective - cull sunt cele implicate in fericire, triste{e, furie, teamd, dezgust - dar

ideile gi principiile care vor reiegi

pe

parcursul discu{iei noastre sunt relevante


pelltru o rnare varietate de sentimente.

sabile pentru trdirea diferenfiata a unor emo{ii variate. Care sunt corrponentele care diferentiazd emotiile? Perrtru a distinge intre aceste chestiuni (intensitatea emoliilor gi diferenlierea lor), trebuie sA relnarcdrn faptul cd este posibil ca activarea vegetativi sd creascd semnificativ intensitatea ernofiilor noastre, dar cd pattern-ul activare este aproximativ acelagi pentru o serie de ernotii; activarea vegetativl nu este un criteriu de diferenliere a ernoliilor. Toate aceste consideralii ne fac ca, in continuare, sd tratdm pe rAnd activarea

Expresia.faciald este o componentd a emoliei

Activarea fiziologicl gi emofia


Bazele fiziologice ale emofiei Atunci cAnd trdim o emotie
intens6,
precur.ll teama sau furia, putem fi congtienli

de o serie de modificari din organisrnul nostru - accelerarea pulsului gi a respira{iei, uscarea gAtului qi a gurii, transpira{ie, tremurat gi o senza(ie neplacuta de

493 :::;ngere a stomacului (tabelul 1 1 .1) Majo:.:atea schirnbdrilor fiziologice care inter:r it.t cursul activdrii er-no{ionale sunt re--itatr-rl activarii re{elei simpatice a siste.ilui nervos vegetativ, care pregdtegte
-

+. 5.

Iutensificarea transpirafiei gi dirninuarea secreliilor salivare gi mucoase. Cregterea concentratiei de zahar din sAnge (pentru a oferi organismului rnai

::anisrnul pentru situafiile periculoase ::p. 2). SisternLrl nervos sirnpatic este res-

rlulta energie).
6. Coagulare

sanguini mai rapida in cazul

: , r sabil pentru urnrltoarele schimbdri (ca-

rinirii.
1. Diminr.rarea rnotil

se pot manifesta sau nu simultan).

itdlii tractu lu i gastrointenstinal; sAngele este redirectionat.,

Cregterea tensiunii arleriale gi a ritrnu-

lui cardiac. \ccelerarearespiratiei, Dilatarea pupilelor.


Tabelul

de la stornac qi intestine. cdtre creier gi musculatura scheleticd.


o

o.

Oripilalie (erec{ia parului epidennic


aga-numita piele de gdind).

ll.l. Simptome ale friciiin lupta aerianl. Batate pe relatdrile pilolilor in timpul celui de al ctoilea r(tzboi mondial. (Dupd Shaffer, 1947.)
UNEORI
56%
53

TIN4PUL MISIUNILOR DE

-L PTA CE ATr SrMTrr...?


Sataile inimii qi pulsul accelerat
l.

DESEORI 30%
30

TOTAI,
86%
83

luichii loane lensionati


ra enervali sau irrluriali uqor
Vl se usuca gatul sau gura

-i
L

58 50
53 53

22
30 26 23

80 80 79 76

Transpiraf ie nervoasd rece

-i ri se strAnge stomacul
--

n sentiment de irealitate: .'J aceasta nu vr se poate :ntArnpla dumneavoastrd. oia frecventd de urinare

49 40
53

20

69

\:r

25
11

65 64
53 41

.:;lnurat -- :r fuzie, nauceala


S iSiciune. ameteala

50 37

11. imediat dupd o nrisiune, ::u vd pute{i rearninti detaiii iisprc ccca ce s-a intdrnplat

34

)V
5

-i::3ta
-

JJ

38 35
5

:,pac itate de conceulrare


r

32

l:

-ati udat sau nrurddrit

: intalon ii

tu

494
Sisten-rul nervos simpatic angajeazd or-

I nl

rodtrcer e in ps i hol ogi

ganismul in eliberarea de energie. Atunci cAnd ernolia se stinge, interviue sistemul nervos parasimpatic - sistemul de con-

schirnbdrile organice descrise rnai sus gi. indirect, stirnulAnd hormonii adrenergici
care produc alte schinrbdri organice. Trebuie sd rerlarcdm faptul cd tipul de activare fiziologicd intensd, descrisd ante-

seryare a energiei - care readuce organismul la starea sa nornrald. Aceste acfiuni ale sistemului nervos vegetativ sunt detemrinate, la r6ndul lor. de activitatea anumitor arii cerebrale, inclusiv hipotalamusul (care, a$a cum am vdzut in

rior, este caracteristic stdrilor erno{ionale precur.n furie sau tealnd, in cursul cdrora
organismul trebuie sd se pregdteasci pen-

tru ac{iune (de exernplu. pentru


sau

luptA

capitolul anterior, joacd ur-r rol nrajor in multe motive biologice) gi, parlial, sistemul limbic. Impulsurile din aceste arii sunt transmise nucleilor cerebrali care controleazd funclionarea sisternului nervos vegetativ. Acesta aclioneazd direct asupra rnugchilor gi organelor interne, iniliind unele din

fugd). Rolul acestui rdspuns de tip lupta-sau-fugi in situaliile arnenin![toare sau stresante este descris in cap. 15. Raspuusuri asemdndtoare pot interveni gi in
stdrile de veselie sau excitare sexuald. Dar.

in timpul unor emo{ii precllm tristefea sau regretul, unele procese organice pot fi incetinite.

Utilizarea octivdrii
p
c

nt r u dete ct areo mi nci uttilo

Dacd activarea vegetativd este o cornponenti a emoliei qi dac6 triirea unei ernoliipoate fi consecinla unei minciuni, inseamn6 cI putem utiliza activarea vegetativd pentru a stabili daci o persoanb minte sau nu. Aceasta este teoria care st6 labaza funclionirii detectorului de minciuni, in care un instrument, numit poligraf, rndsoard sirnultan nrai multe r6spunsuri fiziologice, considerate componente ale acti-

vdrii vegetative (fig. I | .1. a, b). Valorile cel mai frecvent inregistrate sunt schinrbdrile ritmului cardiac. ale tensiunii arteriale, ale respiraliei ca gi rdspunsul galvanic al pileii (,,galvanic skin response" - GSR) - o modificare a conductivitafii electrice a pielii, asociatd activ[ri i emolionale. La utilizarea poligrafului, procedura standard presupune realizarea unei prime inregistrdri atunci cdnd subiectul este relaxat; aceastA
inregistrare serve$te ca etalon pentru evaluarea

rdspunsurilor urmdtoare. Apoi, exarninatorul pune o serie de intrebdri atent formulate, la care subiectul este instruit sl rdspundi cu ,,da" sau ,,nu". Unele dintre aceste intrebdri sunt ,,critice", in sensul ca o persoand vinoval6 este inclinati si dea un rlspuns fals (de exemplu: ,.Ai jefuit CurS!6toria Berl pe data de I I decernbrie?"). Alte intrebdri sunt de control; chiar qi persoanele nevinovate au, uneori, tendinla s5 mint6 cdnd li se pun astfel de intrebdri (de exemplu: ,,A1i luat vreodatd ceva care nu vi apartinea?"). Un tip de intrebiri sunt cele neutre (de exernplu: ,,Locui1i in San Diego?"). intrebdrile grave alterneazd cu cele neutre qi de control; intrebirile sunt formulate la intervale de timp care si permitd valorilor inregistrate de poligraf sd revinl la normal. in nrod prezumtir'. doar la persoanele vinovate se inregistreaza rdspunsuri fiziologice mai accentuate la intrebdrile grave. cornparativ cu persoanele ner inovate.

Totugi, utilizarea poligrafului in detectarea minciunilor nu oferd dovezi irefutabile. Rtrspunsul la o intrebare poate indica laptul cd subiectul este excitat, dar nu qi de ce este excitat. Un subiect nevinovat poate fi foarte tensionat

sau poate reac{iona emofional

la

anumite

cuvinte gi, astfel, poate parea c6 minte atunci

-)n0tta

495

*S&-

n"-*____:

Y
.

-af ffli

"e,

Puls

*,nu,'!!
I
^.i

t\$,tffitf

Rispunsul
galvanic al pielii

:t"i.. "'1.. ". 22


25

ddf'rrdrll

27
realt

tt ii

28

23

22
I i
I

29

Minciuna Primaminciuni

Cea de-a doua

simulati
b

minciuni simulatd

i-.

11.1. Poligraful. Manseta din jurul brasului ntdsoarii tensiunea arterialii;i ritntul cardiac, din jurul cutiei toracice nisoard rittnul respirutor, iar electrozii de la nivelul : t--.- Lt'ndsoard RGP (4. Foaia cle inregislrore clin dreapta inclicd rdspunsurilefi:iulogice alt, , -: ::::,iui atunci cand acesta ilinte Si cand simuleazd ntinciuna. Traseul respirator (prima linie - ; '.':gistrare) indicd momentele in care subieclul iSi reline respiralia atunci ciind se pregdteSte -:.-'::,:e:e. Se procluc nodiJicdri sesizabilc ale ritmului cardiat'Si ale RGP la cea dc-a dotta .- -..:.e rbl. (Dupd Kubis, 1962.)

:'.'-':.7raful

496
cdnd, de fapt, spune adbvbrul.'Pe de altA p'arte, o persoand obignuitd si mintd este foarte pufin excitatd atunci cdnd minte. De asemenea, un

I ntrodtrcere

in ps ih ol ogi e

subiect familiarizat cu principiul poligrafului poate ,,in$elaf' aparatul, g6.ndindu-se la beva


excitant sau incorddndu-se la intrebdrile neutre, crednd, astfel o inregistrare e.talgn comparabild cu reac{iile la intrebf,rile grave. inregistrarea din

figura I

lrl, b prezintdrdspunsurile fiziologice

asociate unei minciuni reale gi unei minciuni simulale. in acest experirnent, subiectul alege un numdr gi apoi incearci s6-i ascundd examinatorului alegerea sa. Num6rul ales este 27 qi se poate observa modificarea ritmului car-

in anchetele penale. FB[, de exemplu, adminislreazA, anual, cdteva rnii de astlel de teste. in general pentru a urmdri unele indicii sau penrru a verifica anumite fapte (experlii sunt de acord ci" in aceste arii, poligraful este foarte util). in urmbrirea penali sau in industria privatd oricine are dreptul legal de a reluza testul poligrafului. Totugi, un asemenea refuz, din dilerite motive, poale fi riscant. Un alt tip de detector de minciuni masoarA

modificdrile din vocea unei persoane, modificdri care sunt insesizabile pentru urechea uman5. Toli mugchii. inclusiv cei care controleazi coardele vocale, vibreazl. ugor atunci cdnd sunt utilizali. Acest tremor,' transmis cobdelor vocale, este suprimat de activitatea ritmului nervos vegetativ, atunci cdnd vorbitorul este supus strezului. C6nd inregistrarea magneticd a vocii unei persoane este introdusf, intr-un analizor de voce, se obline o reprezenlarc vizualS pe o foaie de inregistrare. Tremorul coardelor vocale ale unui vorbitor relaxat determini o serie de unde (fig. 11.2, stdnga). C6nd vorbitorul este streSat, tremorul dispare (fig. 1 1.2, dreapta). In' general, pentru detectarea minciunilor. analizorul vocal este atilizat intr-o manierd similard cu poligraful, intrebdrile neutre alterneazd cu cele critice, compardndu-se inregistr[rile obginute. Dacd rdspunsurile la intrebirile critice produc inregistriri in unde, atunci persoana spune, probabil, adevdrul (din cele ce se cunosc p6nd acum, tremorul coardelor vocale nu poate fi controlat voluntar). O inresis-

diac gi a RGP atunci cdnd subiectul

neagd aceastd alegere. Subiectul simuleazi minciuna,

atunci cdnd examinatorul indicS numf,rul 22, producdnd reac{ii notabile ale ritmului cardiac gi ale RGP prin tensionarea musculaturii.

Datoritd acestor motive, ca qi altor probleme, majoritatea autoritati lor judecitoregti nu admit testul poligrafului ca prob[; autoritalile care admit acest test cer ca ambele pArli implicate in proces si fie de acord cu introducerea

lui.

Asemenea teste sunt utilizate frecvent,

totugi, ln investigaliile penale preliminare, ca gi in interviurile destinate ocupdrii unor posturi importante.

Reprezentanlii Asocialiei Americane Poligrafice susfin cI testele de detectare a minciunilor cu ajutorul poligrafului, conduse de un examinator experimentat. olerd o acuratele de 907o sau mai mare. Dar criticii acestei metode considerd procentajul de acuratele mult mai scdzut. De exemplu. Lykken (1984) sus{ine cd, in studiile care implicd situalii reale de viagd, testul de detectare a minCiunilor are o corecti' tudine de doar 65Yo, iar o persoan6 nevinovatd aye S\Yo,ganse sd nu treacd de test. Autorul considerf, cd poligraful detecteazh nu numai activarea asociath minciunii, ci gi stresul pe care o persoanh il poate resim{i atunci cdnd se WonteazL echipamentul necesar testului. De asemenea, persoanele vinovate, care sunt mai pu{in socializate, pot fi mai pugin excitate atunci cdnd mint, deci sunt mai greu de detectat (Saxe, Dougherry, Cross, 1985). Totupi, mulli patroni consideri cA acest test poate scddea riscurile, poligraful fiind des utilizat in industriaprivatizatA. De asemenea. este larg utilizat

trare fard unde indicd faptul ca individul este tensionat sau anxios gi nu neapdrat ci minte.
Exist6, ins6, doud probleme serioase legate

de utilizarea analizorului vocal pentru detectarea minciunilor. in primul rdnd, din momenr ce analizorul funclioneazd in cazul mesajelor

inregistrate magnetic, ca

gi in cazul celor
acestui

primite prin telefon, radio sau televiziune. esre

posibild utilizarea lipsitd de eticl a

instrument. A doua problemd care se pune este precizia analizorului vocal. Unii cercetAtori sus{in ci acesta are aceeagi acurate,te ca poligraful in identificarea minciunilor; al-tii sustin ci precizia sa este indoielnici. Sunt necesare. insd. mai multe cercetdri pentru a stabili relalia

dintre modificdrile vocii gi alte mdsuri fizio.


logice ale emotiei (Rice. 1978: Lykken, 1980.r.

-_\10Ita

497

Fig. 11.2. Efectele stresului asupra psttezr-urilor vocale. Un analizor de stres prinvoce produce . :,:registrare graficd a vorbirii, Vocea unui vorbitor relaxat prezintd o serie de unde, a$a cum se ::;:e observa in stdnga figurii. Undele sunt determinate de tremorul coardelor vocale. Cand :-:-sodna este supusd stresului, ternrorul dispare, oblindndu-se o inregislrare cum este cea :, ==e,u a t d in drea pt a.figuri i.

Intensitatea emofiilor
Care este relalia dintre activareafizio-

::.;i

-:ici intensd gi experien{a subiectivd a -::i ernotii? Mai exact, perceperea prostari de activare face parte din expeemofionald? Pentru a rdspunde la .::le intrebdri, cercetdtorii au studiat viafa :---'iit'rnold a indivizilor cu leziuni ale m5:-'.:i spindrii. Afectarea sau lezarea m6:-'.:r spindrii impiedica senzaliile prove-

ziunea era localizatd la baza tndduvei spindrii (in zona sacrald), nervii simpatici putAnd fi inervali cel pufin parfial. La celelalte trei grupuri, leziunea era localizatd intre aceste extrerne. Aceste cinci grupuri
reprezentau un continuum din punct de vedere al serrza{iilor organice: cu c6t leziunea era situatd la un nivel mai inalt al rndduvei spinbrii, cu atdtfeedback-ul prirnit de creier de la sistemul nervos vegetativ era rnai redus.

-::.la

- -: din zonele inferioare punctului de -::.:: sd ajungd la creier. Din rloment ce

--=,e dintre aceste senzalii provin de la ' .:::rul nelryos simpatic, lezdrile reduc : - -:ibutiile aduse de activarea vegetativ[ : :=;imtirea eniotiilor. in unul dintre stu- - '.:teranii de rizboi cu leziuni ale md:-.;: spinarii au fost iniparlili in cinci ;-:-:i. in func{ie de localizarea leziunii. - ::;;:iul grup, leziunea era localizatd la

Subieclii au fost intervievali pentru a determina sentimerrtele lor in situatii de teamd, furie, necaz qi excitare sexuald. Fiecdrei persoaue i s-a cerut sd-gi reaminteascd un incident care a detenninat reactii

: .:.-i

-":--jnd

cervical, sisterrrul nervos simpatic t-i inervat. La al doilea grup, le-

emo{ionale inainte de lezarea mdduvei gi un incideut aserndndtor dupd rnomentul lezarii; de asernenea, subieclilor li s-a cerut sd compare intensitatea experien{ei emofionale din fiecare caz. Datele legate de stdrile de tearnd gi furie sullt reprezentate in figura I 1 .3. Cu cAt leziunea a fost localizatd la un

498

Introdu cere in ps i hologi

oi+l

9,2

nivel mai inalt al rndduvei spindrii (deci. feedback redus din partea sistemului nervos vegetativ), cu atAt a scdzut nivelul emolionalitdfii in urma lezdrii. Aceeagi relalie s-a dovedit valabilS qi pentru stdrile de excitare sexualS gi suferin{d. Reducerea activirii vegetative determind reducerea intensit6tii emotiei experimentale. Comentariile pacien{ilor cu leziunile si-tuate la cel mai inalt nivel al mdduvei spindrii au sugerat faptul ci acegtia puteau reactiona la situaliile excitante, dar nu se simleau cu adevdrat emotionati. De exem-

d,s
:::::::::::=

plu: ,,Este un fel de furie rece. Uneori reac{ionez cAnd vdd o nedreptate. Jip 9i injur pentru cd am invdlat c5, dacd nu o fac. oamenii profitd de mine. Dar nu simt ceea ce sim{eam inainte. Este ca o furie mentald". Sau: ,,Spun cd mi-e fricd, de exemplu, atunci cAnd am de dat un examen greu. dar nu resimt, de fapt, frica, nu md simt

4*

tensionat, nu tremur gi nu mi se strdnge stomacul, ca inainte". Studiul anterior este irnportant, dar nu este total obiectiv - situa{iile emo{ionale variaz6, de la o persoand la alta, iar subiecfii relateazd, propriile experienle. Ln

studiu mai recent oferd Fig. 11.3. Relafia dintre leziunile mlduvei spinirii gi emo{ionalitate. Subieclii cu leziuni
ale mdduvei spindrii au comparat intensitatea

situalie mai

obiectivd: to{i subiecfii au fost expugi aceloragi experien{e, iar trdirile lor emolionale
au fost clasificate de cdtre persoane ueutre.

experienlelor

lor

emolionale dinainte Si

de

Subieclilor de sex masculin cu leziuni spinale li s-au prezentat imagini cu ferner


imbrdcate gi dezbrdcate qi li s-a cerut sA-;r imagineze cd sunt singuri cu fiecare dintre acestea. Subiec{ii au relatat propriile ginduri gi sentimente, care au fost apoi clas:ficate, de cdtre exarninatori rreutri, c0 rTrrL

dupd momentul rdnirii. Relatdrile lor au fost codificate in funclie de gradul modificdrii, astfel: 0 - nici o modificare; o modificare medie (,,Resimt mai pulin") afost notatd cu-l in cazul scdderii Si cu + I in cazul creSterii; o modificare puternicd (,,Resimt cu mult ntai pufin") afost notatd -2 sau +2. Cu cdt leziunea este localizatd mai sus pe mdduva spindrii, cu atdt reducerea emolionalitdlii in urma lezdrii este mai drasticd. (Dupd Schachter, 1991; Hohmann, 1962)

!iiexprimate. Pacienlii cu leziuni situate iizonele superioare ale mdduvei spindrii au fost clasifica{i ca experirnentAnd o excitare sexuald mai scazuta comparativ cu cei a:= ciror leziuni erau situate in zonele inferioare ale rndduvei (Jasmos gi Hakmille:.

Entolia

499
lent pentru a putea fi o sursd a trdirilor emo{ionale. Inducerea artificiald a unor modificiri

$i in acest eaz, ctr cdtfeedback-ul rrimit de creier de la sistemul nervos vegeiativ este mai redus, cu atdt emolia este
mai putin intensd.

'.915).

2.

Diferenfierea emofiilor
Este evident faptul cd activarea vegeta-

:ir a contribuie la intensitatea experienfei :motionale. Dar poate contribui qi la di:eren{ierea emo{iilor? Existd un anumit :iltern alactivitdlii fiziologice pentru bu:..irie, un altul pentru furie, altul pentru ::amd g.a.m.d.? Aceastd intrebare se reg[-;te intr-un manuscris scris de William .-rmes in unnd cu un secol (James, 1884),
-:r care

organice asociate unei emo{ii - de exemplu, prin injectarea unei substanfe ca epinefrina - nu determind experimentarea unei emolii reale. 3. Pattern-ul activdrii vegetative nu variazd semnificativ in func{ie de starea emolionald; de exemplu, atAt furia, cAt gi
vederea persoanei iubite sunt insolite de accelerarea ritmului cardiac.

Al treilea

contraargument infirmI, in

autorul sugera cd perceperea schim-

mod explicit, faptul cd activareavegetativd poate diferenlia emoliile. Psihologii au incercat sd combati cel

:arilor organice reprezintd partea subiec-.ri a unei emolii: ,,Ne temem pentru ci :-3im"; ,,Suntem furiogi pentru cd lovim". "-iziologul danez Carl Lange a ajuns la o :-ncluzie similard cam in aceelagi timp, :- el considera cd schirnb[rile organice :;lud activarea vegetativd. in literatura de .:ecialitate se fac referiri la aceste doud :.-zitii combinate numite teoria JamesLenge. Argumerrtarea este urmdtoarea: :=rarece perceperea activdrii vegetative

:'

si a altor schimbdri organice) constituie

=-.rerienta subiectivd a unei emolii gi de-

-::ece diferite emo{ii se resimt diferit,

:::uie sd existe Dn pattern distinct al acti, .-lii vegetative pentru fiecare enio{ie. Te-:.: James-Lange susline, agadar, cd acti-ea \ egetativd diferenliazd emoliile.
.\ceastd teorie a fost supusd unor ata-:i severe, in anii '20 (mai ales acea parte : .=..riei care se referea la activarea vegeta:

--.:t. Atacul a fost condus de fiziologul n:.ter Cannon (1927), care oferea trei
: : :.:raargumente majore:

de-al treilea argument adus de Cannon, dezvoltdnd metode cAt mai exacte de mdsurare a subcomponentelor activdrii vegetative. Unele experirnente din anii '50 au indicat patt ern-uri fiziologice distincte pentru diferite emolii, in timp ce majoritatea experimentelor recente din anii '80 aduc prea puline dovezi in favoarea asocierii unor pattern-uri distincte de activare cu diferite emofii. Totugi, un studiu al lui Ekman et al. (1983), oferd argumente puternice in favoarea unor pattern-uri vegetative distincte pentru diferite emo{ii. Subieclii au mimat expresiile emo{ionale pentru fiecare din cele 6 emofii cerute uimire, dezgust, triste{e, furie, teami qi fericire - unndnd instrucliunile care le indicau ce mugchi faciali trebuiau contractafi (majoritatea subieclilor erau actori gi, in indeplinirea sarcinilor, au fost ajuta{i de o oglind[ gi de un instructor). h-r tirnp ce subie{ii menlineau o expresie emofionald timp de l0 secunde, cercetdtorii au mdsurat ritmul cardiac, temperatura pielii gi alli indicatori ai activdrii vegetative. Unele
dintre aceste mdsurdtori au relevat diferen!e intre erno{ii (fig. 1 1.4). Ritrnul cardiac a fost mai rapid in cazul emoliilor negative

Din moment ce organele interne sunt siructuri relativ insensibile, insuficient


:nen ate, schirnbdrile interne au loc prea

s00
8,0

I nlroducere

in psihol ogie

; tu
fr
E6.b 'iin.o 4.,:,'

E.,", lr.l :=
d'.:5

(furie. team5, tristete) comparativ cu fericirea, uimirea gi dezgustul; ir, plus, primele trei erno{ii au putut fi par{ial diferen{iate una de alta prin aceea cd temperatura

il
{

{ir 9,, tJ, E,E

9 6z.o rl- oa

E ', 5,r'.,,:.,'

.1t:, (E:"

o::

'gL
l'
::,:

5 0(
< x,,
Ul
.:

pielii inregistratd in cazul furiei a fost rnai ridicatd decAt in cazul fricii sau triste(ii. Astfel, degi atAt furia, cAt gi vederea persoanei iubite deterrnind accelerarea ritmului cardiac, doar furia se asociazd cu o accelerare intr-adevdr serrrnificativd: de asernenea, degi furia gi tearna au rnulte puncte colnune, furia este ,,calda", iar teama este ,,rece" (nu intdmpldtor oamenii igi descriu furia ca,,fierbAndu-le s6ngele", iar tearna ca .,inghefAndu-le sAngele" sau ,,rdcindu-li-se picioarele"). Lucrdri recenle sugereazd cd aceste paltem-uri distincte de activare sunt universale. Ekrnan qi colaboratorii sdi au studiat indivizi din cultura Minangkbau, din
Sumatra vesticd, o cr.rlturh foarte diferitd de

L' ix
:', UJ

'

,::{,,
lL ,.:or::

tr '()

<: uJ'

,o'
E

a noastrd. $i in acest studiu li s-a cerut subiecfilor sd minreze expresiile faciale pentru diferite erno(ii - tearnd, furie, tristele qi dezgust - irr tirnp ce s-au rndsurat ritrnul cardiac, temperatura pielii gi alti indicatori ai activdrii. Degi arnplitudinea modificdrilor fiziologice inregistratd la sumatrieni a fost mai ridicat[ fa{d de cea
inregistratd la arnericani (in studiul descris

E.s E5 ,al,

Cl,:

{J

,'m.

:t

:::::::::::

Fig. 11.4. Diferente ale activlrii, corespunzl-

toare unei emo{ii distincte. ModiJicdrile


ritmului cardiac (graficul de sus) Si ale tentperaturii ndinii drepte (gra/icul de jos). In ceea ce priveSte ritmul cardiac, nodificdrile asociate cu furia, teanta Si tristelea au fost semnificaliv ntai inlense decal cele pentru fericire, uimire Si dezgust. Pentru cel de-al doilea indicator, ntodifcdrile asociate cufuria au diferil

anterior), pallern-urile activdrii pentru diferite emofii au fost similare; gi in acest studiu, ritmul cardiac a fost mai rapid in cazul furiei, fricii, tristelii decAt in cazul dezgustului, iar temperatura pielii a fost mai ridicatd in cazul furiei (Levenson. Ekman, Heider gi Frieseu, 1992).
Aceste rezultate sunt importante, dar nu reprezintd o corrfirmare firi echivoc a teoriei James-Lange, aga cum nu afirrnd ci activarea vegetativd este singura componentd care diferenfiazd emofia. Toate studiile descrise mai sus au demonstrat cd existb unele diferenle fiziologice intre

sentnificativ de toale celelalte enolii. (Dupd


Ekman, Levenson gi Frieson, 1983)

-,iiotia

s01
dar nu gi cd aceste diferenle sunt de

;:rotii,

.aIurd calitativd. Chiar dacb activarea '.:setativd este un element de diferentiere


:3ntru ur-rele emotii, ea nu poate diferen{ia ::te ernoliile; diferen{a intre satisfacfie qi

-.andrie, de exemplu, nu se reflectd irr :33ctiile viscerale. De asemenea, primele ::ud argumente aduse de Cannon impotri. : teoriei James-Lange sunt valabile: acti.:rea vegetativd este prea lentb pentru a

putea diferentia experien{ele entotionale, iar inducerea artificialS a activdrii nu echivaleazd cu o emo{ie veritabilf,. Din aceste rnotive, mulli psihologi continr-r5 si considere cf, sunt implicate qi alte componente, in diferentierea emo{iilor, pe lAngb activarea vegetativd. Aceste alte componente (sau cel pufin o parte din ele) se considerd a fi evaluarea cognitivd a individului raportat la o situa{ie.

Procesele cognitive qi emofia


.\tunci cAnd trdirn un eveniment
sau

:":d

actiondm, interpretdn, situafia rapor-

::du-ne la propriile scopuri qi standarde; --zultatul acestei evaludri este o pdrere, o :.nie. care poate fi pozitivd sau negativd -\m cAqtigat meciul qi sunt fericit" sau

na{i daca consider5m cI acel copil este tofturat, dar. dacd privim scena doar ca desligurare a unui ritual, ne sim{im relativ detagali. in toate aceste cazuri, ca qi in rnulte altele, evaluarea cognitivd a situafiei determind intensitatea experien{ei ernofionale pe care o trdin (Lazarus. Kanner, Folkman, 1980',Lazarus, 1991).

-\;

am trecut testul gi rnd simt deprimat").

r.:3astd interpretare este cunoscutd ca eva-:re cognitiv6, care are doud pd(i distincte: - :,cesul de evaluare gi pdrerea rezultatd.

Evaluarea cognitivd poate

fi

respou-

Intensitatea qi diferentierea emo{iilor -:


mod evident, evaluarea unei situa{ii

:, ':: contribui la intensitatea unei expe- :,:e emolionale. Dacd suutetn intr-o ma: : :are se rostogole$te pe o pantd, sim{in-r
--

:'

sau chiar groazS; dar, dacd qtirn cd

sabilS, in mare mdsu16, gi pentru diferen{ierea emotiilor. Spre deosebire de activarea vegetativd, pdrerile forrnulate in urma evaludrii sunt suficient de complexe pentru a putea distinge intre diferite tipuri de sentimente, iar procesul de evaluare, in sine, este suficient de rapid pentru a pLltea explica viteza cu care intervin unele enio{ii. De asemenea, ne exprimin-r deseori pdrerile atunci cAnd descriem calitatea unei emo-

-::.na este parte dintr-un carusel, intr-un :.--: de distraclii, frica pe care o simfim ::.: JU rnult mai rnica. Daca cinevane spu-

tii. ,,MA sirrrt furios pentru cd a fost

ne-

-: :.1 nu ne poate suferi, ne sirnlin-r rdnifi


,,.- :uriogi, daci

persoaua respectivd ne :: "- J.propiatd; dar, dacd este pacient al unui ,: ,.. psihiatric, pe care nu-l cunoaqtem, nu

-:

'

..:1tim prea tulburali. Dacd urmdrim un

dreaptd" sau ,,Md simt inspdimAntat pentru cd am fost abandonat"; atitudirrea nedreaptd sau abandonul sunt, ir-r rnod clar, pdreri care rezultd in urrna un proces cognitiv. Aceste observalii sugereazd cd evaluarea cognitivd este, deseori, sr-rficientd pentru a determina calitatea experien{ei ernofionale. Aceasti considera{ie presupune cd, in cazul in care indivizilor li s-ar induce o

-.:= .. incizie unui copil, ne simlim indig-

-. iespre triburile africane, in

care

se

s02
stare mentali a activdrii vegetative, calitatea emo{iilor lor ar fi determinatd doar de modul in care ei apreciazd (evalueazd) situalia. Schachter gi Singer (1962) au testat

Inlroducere in psihol ogie

pentru prima oard, intr-un experirnent,


aceastd afirma{ie.

Subieclii au fost injecta{i cu epinefrind,

care deterrninl activarea vegetativd intensificarea ritmului cardiac qi a respira{iei, tremor muscular gi senza{ii de nervozitate. Apoi, experimentatorul a manipulat inforrnaliile pe care subiecfii le-au primit cu privire la efectele epinefrinei. Unii subiecli au fost corect informa{i despre consecinfele excitatorii ale substan{ei
(accelerarea ritmului cardiac, tremor etc.); ceilalli subiec{i au fost dezinformali, spundndu-li-se cd substan{a injectatd produce

luat situatia. in schimb, sentimentele subieclilor corect informa{i nu au fost afectate de situalia amuzantd sau iritantd in care au fost pugi; ei aveau deja o explicalie a activdrii lor qi nu au avut nevoie sd se raporteze la o evaluare a situaliei. Totugi, degi activarea vegetativd a fost aceeagi in situaliile amuzante gi in cele iritante, se pare c6 ea nu a fost neutrd. Experimentele care au urmat studiului lui
Schachter qi Singer au ardtat cd subieclii au

amor{eald. Astfel, subiec{ii corect informali aveau explica{ia stdrii lor de excitare,

in tirnp de subiec{ii dezinforma{inu aveau aceastd explicafie. Modul in care subiec(ii dezinformali au interpretat propriile simptome a depins de situalia in care au fost puqi. Subiecfii au fost l6sali intr-o camerd de agteptare impreund cu o altd persoani, aparent un alt subiect, de fapt un colaborator la experiment; colaboratorul crea fie o situafie vesel5, amuzantd (construind avioane de hArtie sau jucAnd baschet cu cocoloage de hdrtie), fie o situalie enervant5, iritantd (plAng6ndu-se cu privire la experiment sau rupdnd un chestionar). Subieclii dezinforma{i pugi in situatia amu-

interpretat propriile experien!e mai negatir (mai pulin vesel, mai furios) dec6t au fost de fapt situa{iile respective, ceea ce sugereazd cd activarea fiziologicd produsd de epinefrind a fost experimentatd ca o stare nepldcutd. De asemenea, experimentele mai recente nu au reugit sd oblini rezultatele lui Schachter gi Siriger (Maslach. 1979; Marshall qi Zimbardo, 1979). Deci. sunt necesare date suplirnentare cu privire la activarea complet neutr5. Existb un asemel'lea studiu care oferd nrai multe date. Subieclii au fost angajali in exercilii fizice

obositoare, dupd care au fost pugi intr-o situalie provocatoare de cdtre un colaborator la experiment. Exerciliile induceau o

activare fiziologicd neutrd, care persista pAni c6nd subiectul era, ulterior, provocat:
aceastd activare se combina cu oricare dintre elementele situaliei provocatoare. rezultatul fiind experirnentarea unui senti-

zanti, gi-au interpretat sentirnentele ca veselie, bucurie, in timp ce subieclii dezinformafi pugi in situalia iritanti gi-au interpretat sentimentele ca furie gi enervare. Degi activarea a fost aceeagi in arnbele situa{ii (to1i au experimentat accelerarea ritmului cardiac, tremor muscular etc.), emoliile experimentate de subiec{ii dezinformafi nu au fost aceleagi; emo{iile lor au fost determinate de modul in care au eva-

ment mai intens de furie. Subiecfii care fuseserd angajali in exercilii fizice au rdspuns mult mai agresiv la situalia provocatoare, comparativ cu ceilalli subiecli (Zillman qi Bryant, 1974). Concluziile acestei serii de studii sunt prezentate in figura 11.5. intr-o situalie emofional6, un evenirnent provocator determind atAt activare vegetativd, cAt gi evaluare cognitivd; activarea gi evaluarea conduc la perceperea activdrii gi, respectiv, la o pdrere (credinfb emolionald) care va de-

Entotia

s03 cognitivd sunt componente relativ


sirr-rul-

tennina emotia trdit6. (Perceperea activdrii ;i formarea plrerii r1u sutlt trdite independent; mai mult, activarea este atribuitd parerii -,,lmi bate inirna mai tare pentru cd sunt atAt de furios din cauza celor spuse de \Iary"). in general, acelagi eveniment pro\ocator este responsabil at6t pentru actir are. cAt gi pentru evaluare. in experimentele descrise anterior, activarea gi evaluarea a\ eau surse diferite (injec{ia cu epinefrind ;i situa(ia creat6), ceea ce a permis experimentatorului sdanalizeze separat rolul fie-

tane, dar subcornponentele lor se deslbgoard in paralel (Ellsworth, I 991).

Dimensiuni ale emofiei


Am ardtat cd evaluarea pe care pero face situa{iei poate determina emo{iile acesteia, dar, pAnd in acest moment, nu ne-arn referit la aspectele sau
soaua dirnensiunile situaliei care pot determina o anumitd emo{ie. Psihologii au abordat diferit aceasti problemd. Una dintre aceste aborddri considerd cd existd un set relativ restrAns de
erno{ii prirnare gi asociaza fiec[reiemofiio situa{ie fundarnentala de via16. Tabelul 1 1.2 indica unele emolii (de exemplr"r, frica) gi s itua{ia determ inantd (anien in{area) pentru fiecare. Aceste emo{ii primare se regdsesc in orice societate umand gi chiar in r6ndul animalelor. Universalitatea lor este motivul pentru care sunt numite,,primare" gi pentru

cdrei componente. Aceste studii indici t-aptul cd activarea gi evaluarea contribuie,


ambele, la intensitatea experien{ei emo{io-

nale gi c5, uneori, evaluarea poate determina, singurd, calitatea acestei experienle. Degi urrele cercetdri au ardtal cd activarea Jiferen{iazd erno{iile, se pare cd ea joacd .rn rol mai pulin important decdt evaluarea

in aceastd privin{5. Degi schema din figura 1 1.5 poate fi :oarte utild, ea simplifici prea mult problenatica vizatd. Componentele indicate, actir area

vegetativd gi evaluarea cognitivd sunt, la rAndul lor, complexe, implicdnd subcom:.)nente care nu sunt sirnultane. De exem:lu. sd presupunem cd ali fost insultat. Mai intdi, deveni{i congtient de aspectul nepldcut :1 remarcii, apoi incepefi sd resirn{ili acti'. area; evaluali remarca in totalitate, trdind o l;tivare din ce in ce mai puternicd g.a.rn.d.

care descrierea situa{iilor particulare se face in termeni valabili gi pentru speciile


inferioare. O altd abordare care incearcd sd stabileascd determinan{ii emo{iilor se concentreazd, asupra proceselor cognitive gi, ca urffrare, este mai adecvatd pentru oameni dec6t pentru speciile inferioare. In loc sd pomeascb cu ul1 set de errrofii primare,
aceastd abordare pleaca de Ia un set primar

.\stfel, activarea vegetativd gi

evaluarea

J-*tl'tl| I
cognrtrva
Y

'[_c--_d"r1 | emolronara

I
I

.l;;;; rl

^F1"1"-l J ^""*{l I | |
vegetatrva perceputa
I

Fig. I1.5. Componentele experienfei emo{ionale. (l). Pdrerile rezultate in urnta evaludrii cognilive Si perceperea activdrii vegetalive conlribuie la trdirea erperienlei ento!ionale. tDupd Reisenzein, 1983.)

s04
de dimensiuni situa{ionale cu care se poate

Introdtr cere i n ps ihol ogie

int6lni o persoand. Aceastd teorie asociazd diferite combina{ii ale dirnensiunilor situafionale cu erno{ii specifice. Tabelul 1 1.3

Tabelul 11.3. Aspectele primare ale unor situafii gi consecinjele lor. Contbindrile a
doud aspecte silualionale Si emoliile asociate /or. (Dupd Roseman, 1979 1984.)

prezintl un exemplu de astfel de asociere. Una dintre dimensiunile unei situatii este
dezirabilitatea unui evenirnent anticipat, iar cealaltd se referd la realizarea (sau nu) a acestui eveniment. CombinAnd cele douf, dirnensiuni amintite, se oblin 4 situalii posibile (vezi coloana din stAnga a tabelului 11.3), fiecare determin6nd o emo{ie distinctd (prezentdm doar 4 emo{ii, pentru a nu complica prea rnult exemplul nostru). CAnd un eveniment dezirabil se produce, sim{irn bucurie; c6nd un eveniment dezirabil nu se produce, sinilirl regret; cAnd se produce un eveniment indezirabil, sim{irn nefericire; cAnd nu se produce un eveniment indezirabil, simfinr u$urare. Pentru a ilustra cele de mai sus, sd presupunem cd o tdndrd fen-reie se clsdtoregte cu ur.r bdrbat atractiv, dar alcoolic; este posibil ca: ea sd se bucure (are aldturi pe cineva dorit); rivala sa sb regrete (nu are aldturi pe cel dorit),

SJTUATIA
Dezirabild, care se
produce

EMOTIA
Bucurie
se

Dezirabild, care nu
produce

Regret Suferin[6 Ugurare

Indezirabi16, care se produce Indezirabi16, care nu se produce

Exemplul anterior invoc[ doar doud d imensi un i, dar rnaj oritatea teoreticien i lor
care studiazd evaluarea cognitivd considerh cd, in mod obignuit, sunt irnplicate nume-

pdrin{ii ei sb fie nefericili (fiica lor are aldturi pe cineva indezirabil), iar pdrinlii lui sd se simtd ugura{i (au iegit dintr-o
situa!ie indezirabild). Tabelul 11.2. Emofiile primare qi cauzele lor. Cele opt emolii primare Si situaliile asociate lor. (Dupd, Plutchik, 1980.)

roase dimensiuni. De exemplu, Smith qi Ellsworth (1985; 1987) considerd cd suttt luecesare cel pu{in gase dimensiuni pentru a descrie 15 emo{ii diferite (inclusiv furie, vind, tristefe). Aceste dirnensiuni includ: (a) dezirabilitatea situaliei (pldcuta/nepldcutd); (b) efoftul pe care persoana il anticipeazd ca necesar in situa{ia respectivd; (c) cer-titudinea situaliei; (d) atenf ia pe care
persoana este dispusd sd o acorde situaliei; (e) controlul pe care persoana simte cd il are asupra situa{iei; (f) controlul pe care persoana il atribuie unor forfe non-umaue asupra situafiei. Pentru a ilustra modul in

EMOTIA
Regret

SITUATIA
Pierderea persoanei iubite

Fric6
F

Ameninlare
Obstacol

Une

care opereazd ultimele doud dirnensiuni. furia se asociazi unei situalii nepldcute provocate de o altd persoand, vina se asociazd unei situalii nepldcute provocate de
persoana

Bucurie
incredere Dezgust

Posibil partener Membru al grupului Obiect scdrbos Un nou teritoriu Obiect nou, nea$teptat

in cauzd,, iar triste(ea se asociazd unei situafii neplicute controlati de circumstante. Astfel, dacd dumneavoastrd
gi

Anticipare

Uimire

prietenul dumneavoastrd pierde{i un conceft la care dorea{i foarte mult sd rnerge(i. ve{i fi furios dacd prietenul dumneavoastrd

Emotia

505
roase, iar studiile moderne legate de evaluare gi ernof ie sllnt compatibile cu ipoteza sa. Datoritf, faptului cd pdrerea asupra unei

nu r.nai qtie unde a pus biletele. vi vefi


sirnli vinovat dacd dumneavoastrd a{i pierdut biletele gi vefi fi trist dacd conceftul s-a amAnat pentru cd arlistul s-a imbolndvit. \r'antajul acestei abordbri coustd iu aceea ;d se referi in detaliu la procesul de evaluare gi explici o garnd largl de experien{e ernotionale.
Cele douI abordari referitoare la dirnensiunile emoliei- un set priurar de emolii gi :n set primar de dimensiuni situa{ionale :iu sur.rt neapdrat incorr,patibile. Ne putern :asi intr-o situa{ie fundamentala de via{E :are determind una din ernofiile primare

situatii este cea care conferd emo{iei

anumitd calitate, impiedicarea congtientizirii acestei pdreri (refulare) permite individului sd r.ru experimenteze calitatea acelei enrolii.
Un alt punct de contact intre analiza clinicd gi cercetarea experimentald il reprezintd dezvoltarea emo{ionala. Studiile clinice sugereazd cd senzaliile de pldcere sar-r nepldcere experimentate de o persoand se modificd nesemnificativ in cursul dezvoltdrii de la copildrie la maturitate; ceea ce se dezvoltd sunt ideile asociate acestor senzatii (Brenner, 1980). Astfel, serizalra de bucurie este aceeagi indiferent dacd aven-t 3 ani sau 30 de ani, dar detenninan{ii acestei

la in prirna
::sim
sau nu

abordare), dar faptul cd ne

in situa{ia respectivd este o ::'.estiune de interpretare (ca in a doua


=:..rdare). Ludm in considerare frica, care
:3 presupune cd este deten'ninatd de o ame:.ilrtare (tabelul 1 1.2). Reprezenlarea penffu diferd de la o persoand la alta,

':nenin{are .: tirncfie de experienfele anterioare gi de :ersonalitatea fiecdreia: procesul prin care


-' persoand decide cd o sitLra{ie este ame:intatoare implicd considerarea unor di:rensiuni precum dezirabilitatea gi controrl (Lazarus,1991).

Unele implica{ii clinice


Faptul cd evaluarea cognitivd poate ::ltren{ia emo{iile dd sens unei serii de : servafii cl inice. C Iinicien i i relateazd c6.
-.1:a sa

-reori. un pacient pare cf, trdiegte o ernolie fie congtient de aceasta. Cu alte :,.r inte, pacientul nu triiegte subiectiv ::r!rtia respectivS, dar reacfioneazd iutr-o :-.:.nierd specific emof ionald- de exemplu, ::;i pacientul uu simte furie acfioneazd :ir-o manierd ostild. Ulterior. el va resirrr{i ::eeste emotie gi va fi de acord cd, pro, .:il. a fost furios intr-un mornent anterior. , ::ud (l 915119'16) considera cd acest fe. - :reu implicd reprimarea gdndurilor dure-

stdri devin foarte diferili. Ideea unor patlern-uri de dezvoltare emo{ional6 este cornpatibild cu toate faptele pe care le-am trecut in revistd p6nb in acest tnoment. Senzaliile de pldcere gi nepldcere se datoreazd, probabil, feedbacft-ului provenit de la activarea vegetativd, dar natura acestei excitatii nu se n-rodificd semnificativ de-a lungul vielii. in schirnb, ideile asociate acestor senzafii suut pdreri sau credinle care se dezvoltd similar cu alte aspecte ale cogniliei. De asemenea, studiile asupra evaludrii surrt compatibile cu un feuomen cunoscut nu numai de clinicieni, ci de noi to{i: masura in care o situafie ne emo{ioneazd depinde de experirnentele noastre anterioare.

in confruntarea cu un patron

foarte exi-

gerrt. uuelc persoane se sinrt pu(in intinri-

date, in timp ce altele sunt de-a dreptul descurajate. De unde provine aceastd dife-

cI ea se datoreazd diferendin experienfele anterioarc: persoa{elor


ren{5? Probabil

nele care se simt descurajate au suferit, in

trecut, influen{ele unei figuri extrern de

506 autoritare, in tinrp ce celelalte nu au avut


asemenea experien(e. Procesul de evaluare reprezinti o posibilA legdturd intre expe-

Introdu cere in psi hol ogi

rienla anterioard gi emo{ia actualS; mai


exact, experienla anterioard influer\eaz6,

pirerile legate de situalia actuald, iar aceste pdreri influenteazd, la rAndul lor, emofia
trditS.

turile cerebrale implicate in trdirea emoliilor. O astfel de structuri este arnigdala. o masd mici, de formd rnigdalatd, de lesut nervos, situatd in zona inferioard a creierului; aceastd structurd inregistreaz[ reac[iile emofionale. PAnd de curAnd, se cousidera cd toate input-urile primite de amigdal6 provin de la cortex; din moment ce
cortexul este sediul cogniliei, se considera cd input-urile amigdalei irnplicd, intotdeauna, evaluarea cognitivd. Cercetdrile rnai recente pe gobolarri au descoperit conexiuni intre canalele senzoriale gi arnigdald. care lru trec prin coftex; aceste conexiuni directe pot fi bazele biologice ale erno{iilor precognitive (emo{ii care nu se bazeazd pe evaluare). Astfel, amigdala este capabild sa
rdspunda la o situalie arneninldtoare inainte de a o face cortexul, ceea ce inseamnd cd. uneori, sim{im inainte de a gdndi. De

Separarea emofiei de procesele cognitive


Degi evaluarea cognitivd este foarte im-

portantd pentru experimentarea multor


ernolii, existd cazuri in care evaluarea cognitivd nu pare iniplicatd in trdirea emofionald. De exemplu, c6nd i se administreazd unui gobolan pentru prima datd un goc electric, reaclia lui emolionalS nu implicd activitatea cognitivd. in mod similar, dacd primili pe neagteptate o loviturh in fa!d, vefi resimfi o emo{ie inainte de a putea interpreta evenimentul. Pe lAngd astfel de situalii nea$teptate, existd situalii recurente, in care experieri{a emofionald depdgegte

exemplu, daci vede{i cu coada ochiului


ceva ce seamdnd cu un tarpe, amigdala va trimite un semnal de alannd care vd va

sistemulcognitiv. in mod particular, unele experienfe legate de fricd, achizi{ionate in copil6rie prin condilionare clasicd, nu implicd nici un fel de evaluare cognitivd. De exemplu, dac[, in copildrie, o persoand a avut o experien{d dureroasd legatd de ag-

determina sd vi ferili, inainte ca scoarta cerebrald sd vd indice cd obiectul vdzut este doar o bucat6 de sfoard. Degi cerce-

tdrile amintite s-au fEcut pe

gobolani.

existd motive sd credem ci traseele nervoase invocate existl gi la oarneni (Le

teptarea in fa{a unui cabinet medical, atunci, ca adult, ea va resimli fricd intr-o camerd de aqteptare; in acest caz, trbirea adultului nu este rezultatul interpretdrii situaliei, raportat la scopurile actuale (Zajonc, 1 980; 1 984). Descoperirile anterioare sugereazb ci existd doui tipuri de experienle ernolionale: cele bazate pe evaluarea cognitivd gi
cele care preced aceastd evaluare. Aceastd

Doux, 1989). Putem trdi experienfe emo(iorrale in lipsa unei evaludri cognitive, dar asemenea experien{e sunt restrictive din punct de vedere al nediferen{ierii pozitive sau negative a sentimentelor. in experienlele enrolionale rnai complexe, precum m6ndria.
dezamdgirea, gelozia sau satisfac{ia, evaluarea cognitivd trebuie sd intervinS. Pentru multe trdiri subiective, evaluarea cognitivd este un ingredient necesar, dar pentru

dihotomie este susfinutd de studiile de fiziologie a emotiei, care cerceteazl struc-

altele, nu (Zajonc, Murphy gi lnglehart.


l 989).

:n\0tta

507

Expresie gi emofie
Expresia faciald care insofegte o emo-

:ie permite comunicarea acesteia. De la :ublicarea, in 1872, a lLrcrdrii lui Charles )arrvin ,,Exprirnarea ernoliei la oameni gi ,nirrrale" (The Erpression of Entotion in ;.ldn and Animals), psihologii au privit :rmunicarea emo{iilor ca o funcfie foarle nportant5, una dintre valorile de supra'. ieluire ale unei specii. Astfel, privirea :.fiicoqatd ii poate avefiiza pe ceilalli in :cdturd cu prezenfa unui pericol, iar ::rceperea cuiva ca furios ne poate ardta :l persoana respectivd poate deveni =_:resivd. Studiile mai recente dep6gesc ::rditia darrviniand, sugerAnd c5, pe lingd .-nctia de comunicare, exprirnarea elro.:.1or contribuie la trdirea subiectivd a ::estora. ca gi activarea gi evaluarea.

Comunicarea expresiilor emotionale


Se pare cb anumite expresii faciale au sens universal, indiferent de societatea -:.

Erpresia enolionald

la

un

nrandril.

ernof ionale ale nativilor Fore au identificat

:. .are individul a fost crescut. Expresia -:.;iersald a furiei, de exemplu, include :.lulorarea figurii, incruntarea sprAnce-, ..-,r. u mfl area ndri lor, incle gtarea maxila:=.,-r gi dezvelirea dinlilor. Cdnd oamenii : :. cinci lari diferite (SUA, Brazilia, Chile, r-::entina gi Japonia) au privit fotografii :::e prezentau expresiile faciale pentru .::::ire. furie, triste{e, dezgust, frica gi - :rire. au intArnpinat foafte pu{ine dificul-: in identificarea emotiilor exprirrrate de ;rare expresie. Chiar gi membrii triburiizolate. -: izolate- care nu avuseserd contacte cu :-:urile vestice (precLrm triburile Fore gi l=:i. din Noua Guinee), au fost capabile ... :lentifice corect expresiile faciale. In -:l similar, studen{ii americani care au z:..nat casete inregistrate cu erpresii

cu acurate{e ernoliile exprimate, chiar dacd, uneori, au confundat frica cu uimirea

(Eknran, 1982).
Universalitatea anumitor expresii emo!ionale sus{ine ideile darrviniste, care afirrni c[ acestea sunt r6spur-rsuri innf,scute cu

o istorie evolutivd. Confonn lui Darwin,


multe dintre modurile in care ne exprimdm
errrofi on al sunt p o t I e r n-u ri rno gterr ite, care,

inilial, au avut valen{e legate de supravie!uire. De exemplu, expresia de dezgust sau respingere este legatl de incercarea organismului de a se elibera de ceva nepldcut, ingerat anterior. Citdm din lLrcrarea lui Darr.vin (1872):
,,Termenul <dezgust>, in cel rnai simplu sens al sdu, inseamni ceva

508

I ntroducere

in psihologie

Expresiife faciale sunt universale in exprimarea unei anumite emolii. Fotografiile unor oameni din Noua Guinee Si din Statele Unite dentonstreazd cd entoliile sunl reprezentale prin aceleasi expresiifaciale. De la stdnga spre dreapta: fericire, lristele Si dezgust.
nepldcut din punct de vedere al gustului. Dar, cum dezgustul determin6, in general, o senzafie supArdtoare, este

prezen{i nepldcutd, iar apropierea ei


este dezagreabild. Scuiparea pare un alt sernn, aproape universal, de sfidare sau dezgust; in mod evident, acest act reprezintd respingerea din guri a ceva supdrdtor ".

insolit de incruntare gi, deseori,

de

gesturi de respingere sau de apf,rare impotriva obiectului deranjant. Dezgustul extrem este exprimat prin migcdri in zona gurii, identice cu cele care pregAtesc un act de vomd. Gura este deschisS, cu collurile retrase. inchiderea parliald a ochilor, intoarcerea lor sau a intregului corp sunt. de asemenea, foarte expresive pentru dispre!

in tinip ce unele expresii faciale gi gesturi par a fi asociate din nagtere cu anumite emolii, altele sunt invdlate pe cale cultura-

(sau dezgust). Aceste ac{iuni pot sd arate ca persoana dispretuitd este o

l[. Un psiholog, analiz6nd o serie de romane chinezeqti, a incercat sd determine modul in care autorii au descris diferite emotii umane. Multe dintre modificdrile organice

Emo{ia specifi ce emoliilor (imbuj orarea, trernorul, ..pielea de gdind") sunt descrise similar in literatura chinezd qi in cea vesticS. Dar alte

509
stAngd a cAmpului vizual se proiecteazd in

expresii sugereazi emotii foarte diferite


pentru cele doud culturi. Urmdtoarele citate

din literatura chinezi pot fi, cu siguran{i, eregit interpretate de citre un cititor american, nefarniliarizat cu aceastd culturd r Klineberg, 193 8).

,,Au scos v6rful limbii." (Aratd uimirea.) ,,Au bdtut din palme." (Aratd ingrijorarea sau dezambgirea.)
,,$i-au scdrpinat urechile 9i obrajii."

emisfera dreapt6, iar stimulul prezentat in zona dreaptd a cAmpului vizual se proiecteazdin emisfera stAngS. CAnd subieclii au fost pugi sd decidd ce emofie reprezintd o anumiti imagine, ei au rdspuns cu o rapiditate gi o acurate{e mai rnari dacd imaginea respectiv6 a fost proiectatd in emisfera dreaptS. in plus, atunci cAnd cele doud jurndt6{i ale unei figurireprezentau erno}ii

diferite (o jumitate a figurii zdrnbea, cealaltd se incrunta), expresia proiectatd in


emisfera dreaptd avea un impact mai mare asupra deciziei subiectului. O altd sursd de eviden{d cu privire la localizarea expre-

(Aratd fericirea.) ,,1 s-au rndrit ochii." (Aratd furia.)

Deci, pentru expresiile debazdale erno-

:iilor, care sunt universale, se suprapun for:lre conventionale de exprimare - un gen :e limbaj emolional recunoscut de mem:rii aceleiagi culturi.

siilor emolionale provine din studiile asupra pacienlilor cu leziuni cerebrale in urma unei lovituri sau a unui accident. Pacienlii
care aveau afectatd doar ernisfera dreaptd recunogteau mai greu expresia facial6 a unei emo{ii, comparativ cu pacien{ii la care era afectatd doar emisfera stdngd (Etcoff, 1 98s).

Localizarea cerebrali
Expresiile emotionale care sunt univer.aie (de exemplu, cele asociate bucuriei, :uriei gi dezgustului) au gi o specificitate

:eosebitS: anumiii rnugchi sunt utilizali :entru a exprima emo{iiparliculare. Aceas--i combinalie de universalitate gi specifi::tate sugereazd existenfa, la oameni, a -rui sistem neurologic specializat, care a ;', oluat in timp gi care interpreteazd expre-

Sistemul nostru de recunoagtere a expresiilor emolionale pare a fi specializat. Mai mult, eleste distinct de abilitatea noastrd de a recunoa$te figurile. Sd ne gAndim la un prosopagnozic, o persoand care intAmpind dificultd{i extrerne in recunoagterea

figurilor familiare gi care, uneori,

':ile emo!ionale primare. Descoperirile ,-..ente indicl faptul cd acest sistem existd :rr-adevdr gi cd el este localizat in ernis=ra cerebral6 dreaptS. Una din sursele acestei descoperiri este ::rrezentatd de studiile in care li se pre-':.ta subiecfilor imagini cu expresii emo:.:'nale. fie in zona dreaptS, fie in cea stAn;f a cdrnpului lor vizual. Vd reamintili din :.:itolul 2, cI stimulul prezentat in zona

nu-gi recunoa$te nici propria figurd. O astfel de persoani recunoagte, totugi, expresiile emo{ionale: poate spune cd o anumitd persoand este fericitS, chiar dacd nu gtie cd este vorba de propria so{ie (Bruyer et al., 1983). Abilitatea de recunoagtere a figurilor gi cea de recunoagtere a emoliilor sunt afectate diferit prin stimularea electricd a zonelor din

emisfera dreaptd: recunoagterea figurilor


este afectatd de stirnularea regiunii dintre

lobul parietal qi cel occipital, in timp ce


recunoa$terea emoliilor este afectata de stimularea unei regiuni pafticulare din lobul ternporal (Fried et al., 1982).

510 Pe lAngd comunicarea prin expresiile faciale, emoliile pot fi exprirnate gi prirr variafi i de pattern-uri vocale (in special varialii de inil{ime, ritm 9i accent). Unele dintre aceste varialii par universale gi specifice: o cre$tere brusc[ a inbl(imii sunetelor indicd frica, de exemplu. Sistemul neurologic specializat in perceperea acestor indicatori emo{ionali este localizat tot in
emisfera cerebrald dreaptd, iar argumentele care sus{in aceastd localizare sunt similare cu cele din cazul expresiilor faciale. Subieclii identifici cu mai mare acuratefe tonul emo{ional prezentat in dreptul urechii stAngi (de la care informalia se proiecteazd

Introducere in psihologie

in

emisfera dreaptd), comparativ cu cel

prezentat in dreptul urechii drepte (de la care informalia se proiecteazd in emisfera stdngd). in plus, pacienlii cu leziuni in emisfera dreaptd intAmpind mai multe dificultali in identificarea emo{iilor cu ajutorul unor indicatori vocali, fali de cei care au leziuni in emisfera stingd (Ley 9i Bryden, 1982).

Ca suporl al ipotezei feedbak-ului facial, subiec{ii care gi-au exagerat reacfiile faciale la stimuli erno{ionali au relatat trdirea unui rdspuns emolional mai intens decdt subieclii care nu au procedat astfel. lntr-unul dintre studii, subieclii au apreciat calitatea unor mirosuri diferite, in timp ce menlineau o expresie zAmbitoare sau una incruntati. Men{inerea unei expresii 26,,mbitoare a determinat subieclii sd perceapd mirosurile ca fiind mai pldcute; menfinerea expresiei incruntate i-a determinat sd perceapi mirosurile ca fiind mai pu{in pldcute (Kraut, 1982). Este posibil ca subiec{ii acestui experiment s5-gi,,inch ipuie", atullci cAnd menf ineau zimbetul, cd ar trebui sd fie fericili, iar acesta sI fie motivul pentru care expresia emo{ionala le-a influen{at aprecierea. Aceastd posibilitate este exclusd de studiile ulterioare, in care este putin probabil ca subiecfii sd fi observat vreo
legdtur6 intre expresia lor facialS gi erno{ia

respectivd. Intr-unul dintre experirnente.

Intensitatea gi diferenfierea emofiilor


IPOTEZA FEEDBACK-ULUI FACIAL. Ideea cd expresiile faciale, pe lAngd funclia lor de comunicare, contribuie gi la trdirea emoliilor este cunoscut[ sub numele de ipoteza fe e d b ac k-ului fac ial (Tomkins, 1962). Conform acestei ipoteze, a$a cum primirn sau receptdm feedback de la activarea vegetativd, primirn unfeedback qi de la expresia facial6; acest ultim/e edback se
combind cu celelalte componente ale emofiei, produc6nd o experienld emo(ionald mai intensS. Aceasta inseamnS. c6, dacd
gi vi menlineli zAmbetul cAteva secunde, ve{i incepe sb vd simlili mai fericit; dacd vd incrunta{i, v6 ve{i simfi tensionat qi

subieclii au urmdrit imagini anruzante. linAnd un creion intre din{i sau intre buze. linerea unui creion intre din(i impune pe figurd un zAmbet, in timp ce linerea lui
intre buze impune o incruntare (incerca{i !). Aga cum era de a$teptat, imaginile au fost apreciate ca fiind mai arnuzante atunci

cdnd creionul era {inut intre din{i decdt atunci cAnd era finut intre buze (Strack. Martin gi Stepper, 1988). Pe lAnga aceste studii care indica o legdturd directd intre expresie gi triirea ernofiei, alte experimente indicd faptul cd expresiile faciale pot avea un efect indirect asupra emo{iilor. crescAnd activarea vegetativi. Aceastd influen{d directd a fost demonstratd printr-un experiment descris anterior, in care producerea unor expresii ernofionale particulare determina modificdriale ritrnului cardiac qi
ale temperaturii pielii. Deci, este necesard

zAmbili

furios. (Incerca{il).

addugarea expresiei emo{ionale la lista elementelor care contribuie la trdirea unei experien{e emofionale (fig. I 1.6).

Emoyia

5lt
Expresie emofionalS Expresie

perceputi

Evaluare

cognitivi

Emotia

trditi

Fig. 11.6. Componentele experien{ei emofionale. (2). Expresia emolionald, pdrerea (ue;;nta) Si aclivarea perceputd contribuie, toate, la trdirea unei emolii. (Dupd Reisenzein, 1983.)

Unii cercetdtori considerd cd expresiile -ciale pot deterrnina $i calitatea ernofiilor. Jin moment ce expresiile ernolionale pri-.are sunt distincte gi se produc rapid, ele
:.--t i'l elemente cel pu{in plauzibile care con-

emoliile. De exemplu, cdnd zArnbim, configuralia mugchilor faciali poate conduce la o scddere a temperaturii in regiunea cerebral6 in care se elibereazd neurotrarrsmildtorul serotoninS, aceastd modificare de
temperaturd poate bloca eliberarea neurotransmildtorului, rezult6nd un sentiment

:.buie la diferen{ierea emotiilor. Tomkins


-

;-^presia facialS este, ill mod intrinsec, :,:'zitiv sau negativ, sugerand rnodalitatea ::ir care expresiile faciale pot face dis,

980) afirrna cd.feedback-ul provenit de la

pozitiv. Deci, traseul esenlial presupune trecerea de la expresia faciali la fluxul sanguin giternperatura cerebrald gi, in final, la
experien{a ernolionald (Zajonc, Murphy gi

-3gatiYe. Pentru

:.:tia intre emofiile pozitive qi cele a confinna aceastd su.:'tie. trebuie sd revenim (pa4ial) la teoria
..nes-Lange, menlionatd arrterior, care

: !:ine cd emo{ia este perceperea anumitor


;

- -*jit'icdri ale corpului; expresia facialS :.::. ;i ea, o modificare a corpului - deci
----:cm bucurogi pentru cd zdmbirn.

Inglehart, 1989). Aceastl trecere de la expresie la emo{ie este sus{inutd de experimentele recente. Unul dintre studii foloseqte faptul cd pronuntarea vocalei gennane ,,ii" (ca in filr) necesiti intinderea unui mugchi facial care,
atunci c6nd zdmbirn, se contractS. Aceasta sugereazd cd expresia facialS asociatd pronun{drii vocalei ,,iJ" poate duce la un sentiment negativ. Pentru a verifica aceasti ipotezd,, subieclii germani au citit cu voce tare o serie de povestiri care con{ineau fie multe cuvinte cu ,,ii", fie nici un cuv6nt cu ,,i.i"; povestirile erau echivalente din punct de vedere al con{inutului gi tonului emofional. CAnd au fost intrebati cdt de rnult le-au pldcut povestirile, subiec{ii au apre-

TtR.\ CEREBRALA. Care aspecte ale


.';:esiei faciale o fac pozitiv[
.

FLUXUL SANGUIN $I TEMPERA-

in mod intrinsec? Un posibil rdspuns ;rrntractarea anumitor muqchi faciali, :"r:: intluen{eazd fluxul sanguin din vasele :i=;inate. Acesta, la rAndul lui, influen='-.: t'luxul sanguin cerebral, care determi-i ::rrperatura cerebralS; aceasta poate ':c .::a sau inhiba eliberarea diferililor neu-

sau nega-

s-:

-'r::lsmitdtori. Neurotransmil5torii sunt ::--:: a activitdtii corticale care sus{ine

ciat mai pu{in favorabil povestirile care conlineau multe cuvinte cu vocalo ,,il",
comparativ cu celelalte care nu con{ineau

s12
aceastb vocald. De asemeuea,

I ntrodncere

in psihologie

in timp

ce

in tiurpul celorlalte povestiri, fbrd vocala


,,ii". Deci expresia faciald necesari pronunfdrii vocalei respective a determinat cre$terea temperaturii cerebrale gi trdirea unor
sentimente negative, ceea ce confirn-rd ipoteza formulatd mai sus (Zajonc, Murphy gi Irrglehart, 1989).

citeau povestirile, subieclilor li s-a mdsurat temperatura din zona frunlii, pentru a ob-

{ine o valoare estimativd a temperaturii cerebrale. Temperaturile inregistrate au crescut in timpul citirii povestirilor care con{ineau cuvinte cu vocala,,ii", dar nu qi

Reacfiile generale caracteristice


La inceputul acestui capitol afinlam cd,

stirii emofionale

degi una dintre componentele majore ale


emo{iei este reprezentatd de reacfiile carac-

teristice st[rii anurnitor erno{ii (apropierea de ciueva atunci c6nd suntenl fericili sau retragerea in sine cAnd suntem inspdiminta{i), alte reactii par valabile pentru toate emo{iile, in general. Starea ernolionala
presupnue energizare sau, dimpotrivd, descdrcare energetic6; detern-rin6 ceea ce ne

informalia senzoriald este mai scdzutd, iar performanfa * relativ sdrac5. Performanla este maximd (optimd) la rrivelurile rnedii (moderate) ale activdrii. La niveluri inalte ale activarii erno{ionale, performanfa suferb un declin, probabil pentru cd nu dispr,rnern de strficiente resurse cognitive penlru sarcina de rezolvat. Nivelul optim al acti-

varii qi forma curbei difera in func{ie de tipul sarcinii. O activitate simpl6, bine in-

preocupd sau invdldm; detenninl ce tip de judecdfi facem asupra luniii.


Nivel optim

Energie qi descircare
Fiind intr-o stare emofionald, oarnenii se simt uneori energizafi, dar alteori lipsili (desc5rca{i) de energie, in func{ie de intensitatea experien{ei enro(ionale, de individul care o trdieqte qi de durata acestei experienle. In ceea ce privegte intensitatea, un nivel mediu al activdrii emolionale tinde sd producd o stare de aleft5 gi interes fatd de situa{ia curentd. Dar, atunci cAnd emofiile devin intense, indiferent dacd sunt plicute sau nepldcute, intervin scuftcircLritdri (intreruperi) ale gAndirii gi compoftamentului. Curba din figura 11.7 reprezintd relatia dintre nivelul activdrii emo{ionale gi eficienla unei persoane la indeplinirea unei sarcini. La niveluri joase ale activdrii enro{ionale (de exemplu, irr mornentLrl trezirii
din somn), capacitatea noastrb de
a

F. z
E

u
d

o l! z g

g llJ !F.

l.lj

I ll-

',...,

NIVEL DE ACTIVARE

Fig. 11.7. Activarea emotionali qi performan!a. Cttrba indicd relayia ipoteticd dintr. nivelul activiirii entotionale Si e/icienla pelb,ntanlei. Fornta curbei diferd infuncyie de tipt,. sarcinii.

recepta

s13 ::ata. care tine de rutir.rd, este rnai putin -:iuenfatd de activarea ernofionald (risc -.'l rnic de scurtcircuitare), comparativ cu - .i;tir itate cornplexd, care depinde de -:rJrarea unei serii de procese cognitive.
-::-ur.t rnornent de teanid intensd, probabil -. i eti fi capabil sd vd spune{i numele, dar - r eti fi capabil sdjucali qah. Ceea ce constituie, cu exactitate, un ni= :rcesiv al activdrii emolionale depinde := :ndivid, aga cum au ardtat studii asupra --::portamentulr"ri in situafiile de crizd,

Atenfia qi inv5{area: congruenta dispozi{iei emofionale


Atunci cdrrd trdiur o emo{ie avenr tendinla de a acorda o rnai rnare atenlie everrimentelor corespunzdtoare dispozi{iei noastre erno[ionale, dec6t celor necorespunzdtoare. Drept consecinfd, invd{dm mai mult despre evenirnentele care corespurrd dispo-

ziliei noastre.
Unul dintre experimentele care demonstreaza acest fenomen irnplica trei faze. in prima faz6, subieclii au fost hipnotizafi,
inducAndu-li-se o dispozilie vesel6 sau tristd (subieclii au fost preselecta{i, in^func{ie

_:-:uln incendii sau inundalii. Aproxirna.:..'zal

. .50,''o dintre persoanele aflate in aseme-.. situa(ii rnanifestd un compoftament or.


:
.,

gi eficient, ceea ce sugereazd cd nu st depdgit nivelul lor optim de activare

- '-.': 700h, nianif-estd

tionald. Majoritatea oamenilor, aproxi-

diferite grade

de

-::,..

-.*:rganizare, dar sunt capabili sd func{io-

-:rrabili

cu o oarecare eficien{d. Restul de r: : sunt atAt de dezorganizafi, incAt sunt

:,-::rrrent total inadecvat, lipsit de scop, -r:r ce sugereazd cd nivelul lor optirn de :-. ',ire erlolionald este depdgit cu mult.
-.. :Lurst. 195 I ). , neori, erno{iile intense nu se manifestd

'::

sd funcfioneze; astfel de perintrd in panicd gi manifestd un com-

de reactivitatea lor la hipnoza). In doua fazd, subiec{ii hipnotizali au citit o povestire scurtd despre intAlnirea dintre doi oameni - un personaj vesel gi unul trist. Povestirea descria cu rnult realisrn evenimentele prin care treceau cele doub personaje gi reactiile lor emo{ionale. Dupd citirea povestirii. subiectii au fost intreba{i care este personajul principal qi cu care dintre personaje se identificd. Subiecfiicdrora li s-a indus o dispozilie veseld s-au identificat, intr-o mai mare rndsur6, cll personajul vesel gi au considerat ci majoritatea evenimentelor povestite se refereau la acesta, subiecfii cdrora li s-a indus o dispozilie tristd s-au identificat, intr-o mai mare mdsurS, cu personajul trist gi au corr-

rc ritrrnrt (nu au

descdrcare imediatd), - . -:inuAnd sd rdrnAn6 nerezolvate. Este po: . ;a situafia care a infuriat o persoand := :remplu, un conflict prelungit cu profe.. --. sau patronul) sau a inspdimdntat-o (de : ::rplu. ingrijorarea legatd de boala unui : .- :.:e) sd continue pentru o perioadd mai - :i de tirnp. Schirnbdrile fiziologice care ->-:3sc furia sau teama pot avea valen{e -'::ative (ne mobilizeazd pentru luptd sau --= . dar men{inerea lor prelungitd are ca -:--.:at epuizarea resurselor gi chiar afec:--, :esuturilor. O stare de activare intensd :rne amprenta asupra sAndtatii indivi-

siderat cd niajoritatea evenimentelor

se

:- -.. Vom discuta mai in detaliu despre -: .::a dintre stres gi vulnerabilitatea orga- .-:;lui
la boal6 in capitolul 15.

refereau la acesta. Aceste rezultate indich faptul cd subieclii au acordat mai rnultd aten{ie personajului gi evenimentelor congruente cu propria dispozitie. In cea de-a treia fazd, a experirnentului s-a confirmat faptul cd subiec{ii invatd rnai mult despre evenimentele congruerrte cu propria dispozilie, decAt despre cele incongruente cu propria dispozilie. La o zi dupd citirea povestirii, subieclii s-au reintors in laborator, de data aceasta intr-o dispozilie emo{ionald neutrd. Li s-a cerut sd-gi rea-

514
minteascd povestirea. Subieclii gi-au rearnintit mai multe antdnunte despre personajul cu care se identificaserd: la subiec{ii care fuseserd intr-o dispozitie veseld, 550% dintre faptele reamiutite se refereau la per-

Introducere in psihologie numeroase exemple de acest gen. l)acd ne afl5m intr-o dispozilie bun5. obiceiul unui prieten de a se privi tot timpul in oglinda ne poate pdrea doar un sintplu tic; dar dacd suntern intr-o dispozilie proast6. acelagi obicei ne va p6.rea o dovadd de

sonajul vesel; Ia subiec{ii care fuseseri intr-o dispozi{ie tristd, 80% din faptele rea-

mintite se refereau la personajul trist


(Bower, 1981). Dar in ce mod congruen{a dintre dispozi{ia emolionalS gi un material nou influen-

infumurare. hr unul din experimentele pe aceastd temd. sr-rbiectilor li s-a cerut s5-gi evalueze posesiunile. SLrbiecfii cdrora li

s-a indus

o dispozilie pozitiva, licin-

du-li-se un rnic dar, qi-au apreciat televizoarele gi maginile rr-rult rnai pozitiv decAt

leazd inv[farea acelui rnaterial? $tim cd


inva!6rn rnai bine materialele care au legdtur5 cu inforrnatiile de.'a stocate in memo-

rie. Dispozi{ia din tirnpul invd{6rii poate cregte disponibilitatea acelor infonna{ii stocate care corespund dispoziliei respective, iar aceste informalii sunt mai ugor de pus in rela{ie cu un rnaterial nou, care, de
aselnenea, corespunde dispozi{iei. Sd presupllnem cd auzi{i o povestire despre un student exmatriculat. Dacd vd aflafi intr-o dispozitie negativd, unele dintre amintirile despre experienfele eguate (rnai ales cele legate de qcoal6, de studii) vor fi mai ugor

accesibile, iar similaritatea dintre aceste

amintiri gi povestirea auzitl le va face mai


ugor de rela{ionat. In schimb, dacd vd afla{i

subiec{ii de control, afla(i intr-o dispozilie neutrd (lsen et al., 1978). Dispozilia in care ne afldm inflr.renfeaza qi aprecierile pe care le facem in leg[tura cu frecven{a unor posibile riscuri. O dispozi{ie negativd ue determind sd considerdnr mai probabile aceste riscuri, irr timp ce o dispozilie pozitivd ne determind sd le considerim mai pufin probabile. in Lrnul dirr experimentele legate de estimarea riscr.rrilor, subieclii din grupul experinrental au citit o gtire de ziar in care se relata o moarte tragicd, ceea ce a indus o dispozilie negativd. Subiectii din grupul de control au

intr-o dispozi{ie pozitivd cAnd ascultali


povestirea, aminitirile cele mai accesibile vor fi prea diferite de egecul gcolar pentru a putea face o legdtLrri intre amintiri gi noul fapt. Astfe l, d i spozi 1ia ernof ional6 detennind care arnintiri sunt rnai accesibile, iar aceste arnintiri determind, la rAndul lor, caracterul materialelor care sunt ugor de invd{at la momentul respectiv (Bower, l98l;

Isen,19815).

Evaluarea gi estimarea: efectele dispozi{iei emofionale


Dispozilia erno{ioualS poate infl uen{a
evaludrile pe care le facem in legdturd cLr alli oameni. Experientele cotidiene oferd

citit o gtire banald, care le-a indus o dispozi{ie neutrd. Apoi, tuturor subieclilor li s-a cerut sI estirneze frecventa diferitelor fatalitali (inclusiv boli precur.r'r leLrcemia qr afec{iunile cardiace) gi accidente (precunt incendiile gi inundatiile). Subiecfii in dispozilie negativd au estimat frecven{a unor asemenea evenimerrte ca fiind de doLrd or; rrai mare fa{a de subieclii in dispozitie tueutr[. Mai mr-rlt, ceea ce a contat pentr,.] aceastE estimare a fost doar dispozilia subiecfilor gi uLr continLrtul gtirilor care le-: indus dispozi{ia respectiva. Unii dintre subiec{ii grupului experinrental au citit o gtir; care relata Ltn caz de leucemie, in timp c. allii au citit relatarea unei rror{i ir-r timpu urrui incendiLr; gi unii. gi altii au supraestimat in acelaqi grad frecven[a leucentie.

Enrotia

sl5
Deci, dispozitia negativd face ca lumea
sa

;i a incendiului. Siniilaritatea dintre gtirea citita gi risc nu a avut nici un efect asupra
estirndrii frecven{ei, ca gi cum afectul ar fi fbst separat de con!inutul relatarii; dar afectul a fost cel care a determinat estimdrile ulterioare. Rezultate comparabile s-au ob(inut gi irr cazul dispoziliei pozitive. Citirea unei povestiri despre un personaj norocos a deterrninat subiec{ii sd estimeze ca relativ scdzutd frecven{a unor fatalit6li, iar mdsura in care subiecfii au licut aceste estimlri nu a depins de similaritatea dintre

parl mai periculoasd decAt in realitate.

O astfel de percep{ie poate intdri dispozi{ia negativd. De aseruenea, ata curn relnarcam anterior, dispozilia negativd ne face sd per-

cepem selectiv 5i sd invbtdm, sd asimildm fapte cu torralitate negativ5. $i acestea pot intdri dispozilia negativS. O analizd siniilard se aplicd qi dispoziliei pozitive. Aceasta face ca lutnea sd pari mai pLr{in periculoasa gi ne determind, sd percepem gi sd

inv6(dm rlateriale cu tonalitate pozitivd..

povestire gi riscul evaluat Trersky,1983).

(Johnson

gi

Astfel, consecinlele generale ale unei dispozilii servesc la perpetuarea ei.

Agresivitatea ca reacfie emofionali


Emoliile determind nu numai reacfiigenerale, ci gi reaclii specifice. R6dem cdnd suntem veseli, ne retragem c6nd suntern inspdirn6nta{i, devenirn agresivi c6nd sun:ern furiogi q.a.m.d. Dintre toate aceste reactii emolionale tipice, psihologii s-au
JL-\rlcentrat, pentru un studiu extensiv, asu-

Cercetdrile asupra agresivitdtii permit evaluarea acestor teorii distincte. in analizacare urmeazd, vom incepe prirr
a descrie aceste puncte de vedere, rapofiAn-

:ra agresivit6lii.
Aceastd aten{ie special6 se datoreazi, :artial, sernnifica{iei sociale a agresivitdlii. La nivel social, intr-o epocd irr care armele :ucleare sunt incd foafte accesibile, un sinsur act agresiv poate produce dezastrul.

du-ne la cercetdrile respective, apoi vom continua referindu-ne la dilerenla acestor puncte de vedere din perspectiva prezenlei agresivitalii in mass-rnedia. Trebuie sd
remarcdm faptul cd termenul ,,agresivitate" desemneazd un corlportament care, in rnod inten{ionat, lezeazd, (fizic sau verbal) o alta persoand sau distruge o proprietate. Conceptul cheie din aceastd definitie este ,,intentionat". Dacd, intr-un lift aglomerat. o persoanl vd calcd din greqealS pe picior gi-gi cere imediat scuze, comportamentul ei nu

I a nivel individual. mulli oameni experi:nenteaz5, frecvent, gAnduri gi impulsuri '.resive, iar rnodul in care opereazd cu :Jeste gAnduri are efecte majore asupra tanAtAtii personale gi rela{iilor interperso::le. Un alt motiv pentru care psihologii
-au concentrat stud i i le aslrpra agresivit6li i =: bazeazd, pe doud teorii majore ale corns i

poate

fi

considerat ca agresiv; dar dacd

cineva trece peste dumneavoastrd, cdlcAn-

du-vd pe picior, cAnd suntefi la birou, nu


veli ezita
sb

considera{i acest act ca agresiv.

rtrrt?filfltului social, care explicd in mod :rt'erit natura agresivitSlii. in timp ce teoria psihanaliticl a lui Freud considerd .-lresivitatea ca instinct, teoria invi{irii sociale o considerd un rlspuns invd{at.

Agresivitatea ca instinct
Vom prezenta doar acele aspecte ale teoriei psihanalitice gi ale teoriei invd{drii sociale care sunt relevante pentru agre-

s16
sivitate. Ambele teorii vor fi prezentate, in detaliu, in capitolul 14. referitor la personalitate, ca gi in capitolele l6 gi 17, referitoare la colrportamentul anormal gi tratamentul lui. Confonn teoriei psihanalitice a lui Freud, rnulte dintre acliunile noastre sunt determinate de instincte, in special de instinctul sexual. CAnd exprimarea acestor
instincte este frustratd, se induce un impuls agresiv. Teoreticienii de orientare psihanalitici au addugat, ulterior, ipotezei frustrare-agresivitate urmdtoarea afirmalie: ori de c6te ori efortul unei persoane de a atinge un scop este blocat, se induce un impuls agresiv, care motiveazd comportamentul de inldturare a obstacolului (persoand sau obiect) determinant al frustrdrii (Dollard et al., 1939). Se remarcd doud aspecte esen-

I ntroducere i n ps ihol ogi e

agresive (de exernplu, Ardrey, 1966; Lorenz.

1966). Lucrarile ulterioare, din anii '70 gr '80, precizau cd, totugi, animalele uu sunt mai pu{in agrcsive decAt oaurenii. lnciden!a crimei, violului gi infanticidr.rlui printre

liale ale acesteiafirrnalii: primuleste acela cd frustrarea cauzeazd agresivitate; al doilea este acela cd agresivitatea are proprietdfile unui instinct primar (este o formd de
energie care persistd pAnd cAnd scopul este atins; de asemenea, este o reacfie inndscutd (foamea. sexul gi alte instincte prirnare au aceste propriet6li). Dupd cum vom vedea,

animale s-a dovedit cu mult mai mare decAt se credea in 1960. UnLrl dintre tipurile de crinrl se intAlnegte in cazurile de incdlcare a teritoriului la cimpanzei (Goodall. 1978). intr-urr studiu bine documentat, desfrgurat in Parcr,rl Na{ional Gornbe Streanr din Tanzania, a fost urmdrit urt grup de cinci masculi cirnpanzei care-gi apdrau teritoriul impotriva oricdrui rnascul strdin care dorea sd-l incalce. Dacd grupul observat se confrunta cu doi sau mai mulli masculi strdini, rdspunsul era aspru, dar nu letal; dar, dacd intrusul era singur, doi dintre membrii grupului il lineau, iar un al treilea il lovea rnofial. in alte cazuri, intrusul era tArdt pe pietre pdni rnurea. in alt studiu, desllgurat in anii '70, o ceatd de
15 cimpanzei a fost observatd cum distru-ee

un grup mai mic, de pe un teritoriu vecin. omorAnd tofi rnasculii. in plus, la primate. femelele sunt angajate in acte agresive tot

aspectul de impuls (instinct) la care se referd ipoteza frustrare-agresivitate este


supus controverselor.

atAt de frecvent ca masculii, chiar dacd confruntdrile lor nu sunt letale, deoarece dinlii lor sunt rnai scurti $i rnai pu!iu ascu1i{i (Smuts, 1986). Chiar daci astfel de observafii fac conrparabild agresivitatea animald gi cea umand, existd gi multe diferenle. De exemplu. numai oamenii pot declanga rlzboaie pe

AGRESIVITATEA LA ALTE SPECII. Dacd agresivitatea este, intr-adevdr, un instinct primar, precum foamea, atunci putem regdsi, la speciile de mamifere, patlent-uri de agresivitate asern[ndtoare cu
ale noastre (aga cum, la alte specii, se reg6asemS.ndtoare cu ale noastre). Dovezile legate de aceastd
sesc

scarl largd.
B

AZELE BIOLOGICE ALE AGRI SIDesco-

pallern-uri ale foamei

VITATII LA ALTD SPECII.

peririle legate de bazele biologice ale agre-

problemd s-au schimbat de-a lungul anilor.

In anii '60, primele lucrdri de etologie sugerau cd existd diferenle majore intre oameni gi alte specii - mai exact, c5 anirnalele, spre deosebire de oarneni, dispun de mecanisrne care controleazd instinctele

sivitalii la animale oferd dovezi pentru existenfa unui impuls agresiv (instinct agresiv), cel pufin la unele specii. Unele studii indica faptul cd stimularea electrica. de intensitate medie, aplicat[ intr-o anumitd regiune a lripotalamusului, produce un

!mo{ia

517
papnice (Smith, King qi Hoebel, 1970).latd c6, in aceste cazuri, agresivitatea are pro-

:omportament agresiv, chiar moftal, la :nimale. CAnd hipotalamusul unei pisici :ste stimulat prin electrozi implantafi, ani:ralul emite sunete specifice, pdrul i se zbirlegte, pupilele i se dilat6; mai mult,
se repede la un qobolan sau la alt plasat in cugca sa. Stimularea unei -.biect :lte arii a hipotalamusului produce un com]-'\rtament diferit: in loc si manifeste rds:unsuri ca cele enulnerate, pisica va sta la :inda gi va ucide cu sAnge rece gobolanul. Prin tehnici similare, s-au oblinut com:lrrtamente agresive gi la gobolani. Un go:Lrlan crescut in laborator, care nu a omorAt

prietdlile unui instinct, din momeut

ce

"nimalul

:lciodatd un $oarece qi nici nu a vdzut un :lt gobolan omorAnd, poate trAi linigtit in cugc[ cu un $oarece. Dar, dacd se ":eeagi limuleazd hipotalamusul gobolanului, ani:alul se va ndpusti asupra goarecelui cu :are imparte cugca gi-l va omori, in acest :az. rdspunsul anirnalului stimulat este
srmilar cu cel rnanifestat de un gobolan sdl:atic (o mugcdturd puternicd la gAt, care .ezeazd,mdduva spindrii). Se pare cI stimu-*ea determinl manifestarea unui rdspuns .rndscut de a ucide, care, inainte, fusese .atent. in schimb, dacd se injecteazd un -:hibitor neurochimic in mod spontan, ani-

implicd reactii inndscute. La rnarniferele superioare. asernerlea pattern-uri instinctive de agresivitate sunt controlate cortical gi sunt supuse, in mai mare mdsur6, influenlelor experienlei. Maimulele care trdiesc in grupuri iqi stabilesc o ierarhie de dominare: unul sau doi masculi devin lideri, iar ceilalli mernbri ai grupului igi asumS diferite niveluri de subordonare. CAnd este stimulat electric hipotalarnusul unei maimu{e cu pozilie dominarrtd in grup, aceasta atacd masculii subordonali, dar nu gi femelele. Dac6 se aplicd acelaqi tratament unei mairnule cu pozilie ierarhicd inferioard, aceasta se ghemuiegte qi adopt6 un comportament docil (fig. I 1.8).
Deci, comportamentul agresiv, la maimu!e, nu este provocat in mod automat de stimularea hipotalamusului; mediul gi experienla anterioar6-loacd, de asemenea, un rol important. Acest fapt este valabil gi pentru

ralele injectate devin, pentru un timp,

oameni. Degi suntem echipafi cu mecanisme neurologice legate de agresivitate, activarea acestor mecanisme este, in general, controlatd cortical (cu excep{ia cazurilor de leziuni corticale). intr-adevdr, la

fls.

11.8. Stimularea cerebrali gi agresivitatea. Un eurent electric de intensitate medie este :,.::rat prin electrozii implantali tn hipotalamusul unei maimufe. Rdspunsul animalului (atac sau '=ttgere) depinde de pozilia sa tn ierarhia coloniei. (Prin bundvointa Dr. Jose Del6gado)

518
majoritatea indivizilor, frecven{a cu care se man ifestd comportamentul agresiv, forma pe care o ia acesta gi situaliile in care este prezent depind, in mare mdsur6, de experien!6 gi de influerr{ele sociale.

Introducere in psihol ogie

Agresivitatea ca rispuns invi{at


Teoria invdfdrii sociale se referd la interac{iunile sociale umane, dar igi are originea in studiile comportamentaliste asupra

VITATII LA OAMENI. Unul dintre

BAZELE BIOLOGICE ALE AGRESI-

factorii biologici care pot fi relafiona{i cu agresivitatea la bdrbali este nivelultestosteronului. Aga cum vd pute{i reaminti din capitolul 10, testosteronul este un honnon
sexual masculin, resporisabil pentru multe

inv5{[rii animale (v. cap. 7). Teoria se concentr eazd, asupr a p at I ern- uri or corn poft amentale pe care oamenii le dezvoltd ca rdspuns la situaliile create de mediu. Unele comportamente sociale pot fi recomI

pensate, in tirnp ce altele pot avea rezultale

dintre caracteristicile corporale gi care a fost rela{ionat cu agresivitatea la maimu{e. Studiile recente sugereazd cd, gi la
n ivel uri le inalte ale testosteronul u i se asociazd cu niveluri inalte ale agresivitatii. intr-un studiu extensiv au fost investigafi peste 4400 de veterani ai arrnatei americane. Subiec{ilor li s-au aplicat dife-

in cursul procesului de intdrire diferen{iatd, oarnenii pot selecta pattern-urile cornportamentale optirne.
nefavorabile; Teoria invd!5rii sociale diferd de behaviorismul pur, prin importan{a pe care o acordd proceselor cognitive. Deoarece oarnenii igi pot reprezenta mental situaliile, ei sunt capabili sd anticipeze consecinlele propriilor acliuni gi si-gi modeleze comportamentul in mod corespunzdtor. Mai mult, teoria invdfdrii sociale diferd de behaviorismul pur datoritd accentului pe care-l pune pe invdfarea indirecti (sau invifarea vicarianti). Multe dintre pattern-urile comportamentale se invala prin urmdrirea acliunilor celorlalti gi prin
observarea consecin!elor acestora. Un copil care observd expresia 4le durere a fratelui siu mai vArstnic, care se afld pe scaunul dentistului, se va teme de prima sa intdlnire cu dentistul. Teoria invdfdrii sociale eviden{iazd rolul modelelor in transmiterea conl-

oamen i,

rite teste psihologice, dintre care

unele

vizau agresivitatea; de asemenea, li s-au frcut analize de sArrge pentru a determina nivelul testosteronului. Subiec{ii cu niveluri inalte ale testosteronului aveau, intr-o mai mare mdsurd, tendinle agresive. Din moment ce compoftamentul agresiv la bdrbali poate duce, uneori, la comportamente antisociale, ne putem a$tepta ca nivelul ridicat de testosteron sd fie un impediment in calea succesului in viata american5. intr-adevdr, s-a dovedit cd bdrbalii cu niveluri foarte ridicate ale testosteronului au, in general, un status social inferior (Dabbs

qiMoris

1990).

Aceste descoperiri ofer[ dovezi in favoarea bazelor biologice ale agresivitSlii la oameni gi, deci, qi in favoarea considerdrii acesteia, ca un instinct. Totugi, in studiile prezentate, legdtura dintre testosteron gi agresivitate este, deseori, prea pufin conturath (la mulli dintre subiec{ii studia{i nu s-au evidenfiat efectele testosteronului), ceea ce sugereazd cd determinanlii agresi-

portarnentelor specifice gi a rdspunsurilor emo{ionale. Ea se concentreazd, asupra intrebdrilor de tipul: ,,ce model este mai eficient?" gi ,,care sunt factorii care detennini manifestarea unui comportament invdfai prin rnodelare?" (Bandura, 1973; 1986). Avdnd in vedere accentul pus pe inratare, nu este surprinzdtor faptul c5 teoria

inv6![rii sociale respinge conceptul

de

agresivitate ca impuls produs de frustrare. in schimb, teoria considerd cd agresivitatea este similarb oricdrui alt rdspuns invhlat

vitatii sunt de altd naturd.

Agresivitatea poate

fi invdtatd prin

obser-

Emolia vare sau imitalie qi, cu cAt este intariti mai mult, cu at6t este mai manifest6. O persoand frustratd prin blocarea scopurilor persoh

s19
anal iti cd ( i poteza frustrare-agresivitate) in conceptualizarea agresivitdtii. Teoria inv6!6rii sociale considerd c6: (a) agresivitatea este doar una dintre numeroasele reacfii la

nale sau perturbatA de unele evenimente stresaute resimte o emo{ie negativd. Rdspunsul pe care aceastd emolie il provoacd depinde de tipurile de rdspuns pe care individul a inv6{at sd le foloseascd pentru a face fafd situafiilor stresante. Individul tiustrat poate cduta ajutor la ceilal1i, poate deveni agresiv, se poate retrage in sine, poate incerca sd indepdrteze obstacolele sau poate cduta salvarea in alcool sau droguri. Rdspunsul ales va fi cel care, in trecut. a rezolvat optirn frustrarea. Din aceasia perspectivS, frustrarea provoacd agresir itate, in general, la oarnenii care au inv6tat sd rispundd situa{iilor adverse prin comportamente agresive (Bandura, 197 7).

experien{ele ostile legate de frustrare gi (b) agresivitatea este un rdspuns lird proprietd{i de instinct, fiind influenlatd de anticiparea consecinfelor unui compoft ament.

Figura 11.9 prezintd modul in care :;oria invdtdrii sociale diferd de teoria psiTEoRtA lNsnNcruALA
,::l+._!i:-i _,'l

IMITAREA AGRESTVITATII. Una din sursele de confirmare a teoriei invdfdrii sociale este reprezentatd de studiile care indicd faptul cd agresivitatea, ca gi alte rdspunsuri, poate fi invdfath prin imitatie. Copiii de vArstd pregcolard au observat un adult manifestdnd diferite forme de agresivitate asupra unei pdpugi rnari gonflabilel ulterior, ei au imitat rnulte din ac{iunile adultului, inclusiv cele mai pu{in obignLrite (fig. I L l0).

Frustrare

Fulsiune agretivS:j

Comportament agresiv

TEORTA ir.rVAlArur SOe |ALE

ExPeriente aversive

Dependen!i Dobindire
Retragere Ei resemnare

---'
----------------t

;
.,.

Consecinfele :,'

anticipate ale

Sti m u lente

comportamentului

Agresivitate
Simptome psihosomatice Autoanesteziere cu droguri gi alcool Rezolvarea problemelor

recompensatoare

in mod constructiv

Fie. I1,9. Doui puncte de vedere asupra agresivitS{ii. Diagrama prezintd schematic deter-. ':-:rttii agresivitd;ii din perspectiva teoriei psihanalitice (ipotezafi'ustrare-agresivitate) Si cr '=.':ei in,"dldrii sociale. ConJbrnt leoriei invaldrii sociclle, activarea emolionalii determinatci :: ::;perienlele negative poale dttc:e la di/brite comporlamente, infuncyie de comportamentul ':-:":t in trecut.

520

I ntrodtrcere in ps i hol ogi e

.. ..;.

Fig. 11.10. Imitarea agresivitifii adultului de citre copii. Copiii devarstd preScolard au observat un adult manifestdnd diferite forme de comportament agresiv asupra unei pdpuSi gonflabile. Dupd ce au privit adultul, atdt fetele, cdt Si bdielii s-au comportat agresiv cu pdpuSa. reproducand muhe dintre actele agresive manifestate de adult, inclusiv aruncarea Si tdrareo pdpuSii, izbirea ei Si lovirea cu un ciocan.

Experimentul a fost extins, utilizdnd doud versiuni fihnate ale unui model agresiv (una dintre ele prezenta un adult comportAndu-se agresiv cu o pdpug6, cealalte prezenta un personaj de desen animat, care manifesta aceleagi comportamente agresive). Rezultatele au fost izbitoare. Copiii care urmdriserd unul dintre cele doud filme s-au comportat la fel de agresiv, Figura 11.11 prezinti evaluirile comportamentului agresiv pentru fiecare din cele doud grupuriexperimentale amintite, comparativ cu cele doud grupuri de control, cdrora nu li s-a ar[tat nici un model sau li s-a arStat un model neagresiv. Concluzia acestor studii este ci

observarea unor modele (vii sau filmate) de agresivitate cregte probabilitatea ma-

nifestdrilor agresive ale observatorilor. Acesta poate fi, in parte, motivul pentru care copiii ai cdror pirinli ii pedepsesc
sever au tendinla de a

fi mai agresivi,

ra-

portat la medie; pdrinlii reprezintd un model pentru copii (Eron, 1987).

iNr.i.nrnnA AGRESrvrrATrr. o
altd dovadd in favoarea teoriei inv6{irii sociale este aceea cd agresivitatea este sensibi16 la intdrirea stimulSrilor corespunzdtoare, ca orice alt rdspuns invifat. Aga cum demonsteazd o serie de studii, copiii sunt mai inclinali sd manifeste rdspunsurile

Enotia agresive irrvilate prin observarea mode-

521

.elor atunci cAnd asernenea acliuni sunt :ntarite sau atunci cAnd observd modele agresive intdrite. intr-un astfel de studiu, ;ercetdtorii au observat un grup de copii
:irnp de 10 sdptdrnAni, inregistrAnd cazurile Je agresivitate interpersonalS gi evenimen:ele imediat unndtoare acestora, precum :ntdririle pozitive ale agresivit6tii (retrage:3a sau plAnsul victirnei), pedepsirea agresi.'

llr rr: ll,

rrr

*E
E-'=

a;
(Olr:.i
0d' ':'"'

3E o,{,:',:=

itdtii (contraatacul victirnei) sau reacliile :3utre (victima ignord agresorul). La copiii ;:l cel mai inalt grad de agresivitate, reac{ia -.bi;nuitd la actele agresive a fost intdrirea :ozitivd. La copiii cu un grad nrai scdzut de
-::resivitate, reaclia obiqnuitd a fost pedeap.e. Copiii inilial neagresivi, care au avut,
r'; 100
na

=goo>;i 0r=:6l'E Lextrqo

(''= o ^: tLrE:6 o -'Y +rt,:gr o-o.:

t') o

E*EZ
!E
=

.lsa. succes in stoparea ocazionald

a atacu-

::.trr din parlea celorlalli, treptat au inceput s-: initieze propriile acte agresive (agresivi-

o fl J u .,'l ao I
fi
m t,l rd g,
'0(

-.tea le-a fost intdritd pozitiv). In mod

:i

ident, consecin{ele agresivitdlii joacb un ::,1 imporlant in modelarea compoftamen:-riui (Patterson, Littman gi Bricker, 1961).

z uJ :,,.. 5 a60 tJt


o-

J d.:,,, I F

o.

40

Exprimarea agresiviti{ii qi catharsisul


Studiile care incearcd sd distingd intre gi "jresivitatea ca instinct agresivitatea ca :-puns inv6{at se concentreazi. deseori,
.

o 1-

E 99.: {lr=:Gorct

L: ;EE 0t'= m o .: 1tE1C:6

E 9
F

supra catharsis-u1ui (eliberarea unei emo-

5.S :; .oe,: E.3TZ o<


E

o--'"o=

:.: prin trdirea ei irrtensd). Dacd agresivita:.3 este un instinct, atunci exprirnarea ei

::3 un caracter cathaftic. ceea ce presupune ::Jucerea intensitdtii sentimentelor gi ac..:nilor agresive (analog cu modul in care .:inirea duce la o reducere a senzaliilor qi

Fig. 1 1.1 1. Imitarea agresivitd{ii. Observarea modelelor agresive (vii sau filmote) creSte
se

ntn ifi

ativ

m an ifes t dr i I e

agr

es

iv e p r ez

n t e in

.:iiunilor legate de foarne). Pe de alt6 par::. daca agresivitatea este un rdspuns invd-=:. exprimarea ei are ca rezultat intensi:l;area ac{iunilor de acest gen (dacd agresi', .::tea este intdritd). La ora actuald, desco-

:::irile

recente confirmd perspectiva rds:-nsului invd{at.

comportanrcntul copiilor, contparativ cu cei care observd un model negativ sau nu au un model. Remarcayi faplul cd obseryarea trnui model viu se reflectd in imilarea ntai ales a unor acte agresive specifice, in timp ce obsetnarea unor modele filmate (din tiala reald sau personaje de desene anintate.) stintuleazd manifestarea rdspunsurilot' agresive de toate tipurile. (Dupd Bandura, 1973,)

522

I n t rodu cer e in ps i ho I og i a

MANIFESTAREA AGRESIV,f . PS ihologii au desl}gurat numeroase studii de laborator pentru a detennina daci agresivitatea descregte sau nu in intenstate, o datd exprimatd (cel putin partial). Studierea copiilor indicd faptul c[ participarea la activitdtile agresive fie intensificd comportamentul agresiv, fie il rnenline la acelaqi nivel. Experimentele cu adulli s-au soldat cu rezultate similare. CAnd li s-a dat, in nrod repetat, posibilitatea de a lovi o altd persoand (care nu putea riposta), subieclii investigafi au devenit din ce in ce rnai punitivi. Subieclii furiogi au devenit chiar rnai punitivi in atacurile lor succesive, comparativ cu subieclii care nu erau furiogi. Dacd agresivitatea ar

sivitatea dd nagtere la agresivitate. mai degrabd decAt o indepdrleazd (Ebbesen. Duncarr gi Konedni, 1915).
Aceste rezultate infirrnd ideea ca agresi-

vitatea are ul.l caracter catharctic. Totugi. existd gi circumstan{e in care exprimarea agresivitalii poate scddea iucidenta acesteia. De exemplu, comporlarrentul agresiv poate produce agresorului sentinrente de arrxietate, care inhibd agresiunea urr.r.rdtoare, mai ales dacd persoana in cauzd observd cd acfiunile sale pot aduce pagube. Dar, in aceste cazuri, efectul asupra conrporlarnentului agresiv poate fi explicat fErd
a considera cd s-a redus impLrlsul agresiv.

De asemenea, degi exprimarea activd

fi avut uu caracter

cathaftic, impulsurile agresive ale subiec-

lilor furiogi ar fi trebuit

sd se reduc6, ca ul'mare a ac{iunilor agresive, iar subieclii ar fi trebuit sa devind din ce in ce mai pu{in punitivi, pe mdsur[ ce acfionau agresiv

sentimentelor ostile nu reduce, de obicei. agresivitatea, ea poate face persoana sd se sinrtd mai bine. Acest lucru se poate intArnpla pentru cd persoana se simte mai puternicd. simte cd are mai mult control gi nu pentru cd se reduce irnpulsul agresiv.

(Berkowitz, 1965; Geen qiQuanty, 1977). Urrele dovezi legate de catharsis provin din situa{iile reale de viatb. Irrtr-un studiu desligurat in California, lucritorii care fuseserd concediali de pe un aeroport au fost intervievali in legdturd cu se sim(eau referitor la cornparriile irr care lucraserd gi la gefii lor; ulterior, li s-a cerut s5-gi exprime sentimentele in scris. Dacd agresivitatea ar f-i avut un caracter catharlic. subiec{ii care se exprimaserd cu multd furie in interviuri ar fi trebuit sh se exprime mai pulin agresiv in scris. Rezultatele, ir.rsd, nu au confirmat
aceastd presupunere; subieclii care s-au ex-

primat agresiv in conversa{ii au fost chiar mai agresivi in relatdrile scrise. Deci, izbucnirile din cursul conversa{iilor au provocat o agresivitate gi mai mare. Un alt

URMARIREA VIOLENTEI LA TV. Majoritatea studiilor pe care le-anr prezenlat se ocupd de consecin(ele exprinrarii directe a agresivit6lii. Dar ce se poate spune despre consecin{ele exprirldrii indirecte a agresivitalii, prin urmdrirea violen{ei la televizor sau in fihne? Urmdrirea violentei are un efect catlrartic. oferind o cale de eliberare a impulsului agresiv? Sau aceasta provoacd agresivitate prin rrodelarea unui compoftament violent? Aga cum am vdzut deja, copiii imita comportamentul agresir observat pe viu sau in filnre; dar curn reaclioneazd ei intr-un cadru natural? Excesul
de violenta din mass-media, la care suntenl

studiu s-a ocupat de relafia dintre ostiIitatea unei ldri (fafd de fdrile invecinate) 9i tipul de sporturi practicate. S-a dovedit cd in societatile de tip beligerant se practicar.r
sporturi mai cornbative. Iatd, deci, cd agre-

perrnanent expugi, conferd o mare imporlan[d acestor intrebAri. Aceasta situatie este valabild mai ales pentru copii, in cazul cdrora prezenfa violerr(ei in unele progra-

me de televiziune este in cregtere. De


exemplu, in 1980 s-a inregistrat o rledie de 18,6 acte de violen(d pe ora in desenele

:ntolia
f,nirnate de sAmbltd dirninea{a;

523
de qcoald). Baiefii care preferau progralle

in 1990, acest numdr a crescut la 26,4 (New York Tintes, 1990). O serie de studii experimentale au con-

:rolat urmdrirea de cdtre copii a progra:relor de televiziune: un grup a urmdrit desene animate violente, o anumitd perioad[ Je timp din zi; un alt grup a urm5rit desene :nimate nonviolente, aceeagi perioadd de :;rnp. Nivelul agresivit[tii copiilor, in caJrul activitdtii zilnice, a fost atent inregis:rat. Copiii care au urmSrit desene animate '. iolente au devenit mai agresivi in interac:iunile cu ceilalli copii, in timp ce subieclii :eluilalt grup nu au manifestat schimbdri =1e nivelului agresivitd!ii interpersonale Steuer, Appelefield 9i Smith, I 971 ). Studiul prezentat rnai sus presupune un :rup experimental gi un grup de control. \lajoritatea studiilor referitoare la obice:rile copiilor legate de urrndrirea prograrelor de televiziune au o naturd corelafio:.ala: ele detern-rini relafia dintre nivelul de -\punere la violenla televizatd qi gradul in : :re copi i i utilizeazd compoft amentu I agre. r pentru rezolv area confl ictelor interper.,.nale. Aceastd corelalie este pozitivd Singer gi Singer, l98l), chiar gi in cazul : rpiilor din Finlanda, unde numdrul 3l.rg1amelor TV violente este lirnitat -aeerspetz, Viemero qi Akademi, 1986). )ar coreldrile nu implicd o relalie cauzal6. , ..piii cu un nivel rnai inalt de agresivitate -ste posibil sI prefere programele TV mai . .,rlente (cu alte cuvinte, o naturd agresivi :::ermind preferinla pentru urmdrirea pro-:melor TV violente gi nu invers).
:

TV conlinAnd rlultd violenli s-aLr dovedit nrai agresivi in rela{iile interpersonale, comparativ cu bdietii care preferau programe TV mai pu{in violente. Aceste concluzii sunt similare cu cele anterioare. Dar, peste 10 ani, mai mult de jurndtate dintre subiec{ii investiga{i inifial au fost intervieva{i in legdtura cu preferinfele TV, aplicdndu-li-se un test care viza tendinfele delincvente qi inregistra relatdrile prietenilor lor cu privire la agresivitate. Figura
ilustreazd faptul cd expunerea exageratdla violen{a prograrnelor TV. la v6rsta de 9 ani, se asociazd pozitiv cu agresivitatea bdiefilor, la vArsta de 19 ani. Mai mult, corela(ia rdmAne sernnificativd gi dacd se folosesc metode statistice pentru con11.12

1?$

u{ "-: F

"^ 3E
ul*

re5

fi'r k.: FC
>E Ulv
uJq

100

t: (,

i. unul dintre studiile iu domeniu s-a -'-rpat de obiceiurile legate de urrndrirea ::.-,qramelor TV, timp de l0 ani. Au fost .:-liati peste 800 de copii, intre 8 gi 9 ani. l::cetdtorii s-au docurnentat cu privire la :::i'erinfele TV ale fiecdrui copil qi la agre;.r itatea lui (aga cum au descris-o colegii
.
.'

Pentru a evalua aceastd ipotezl"altema-

i', S"airt ' Msderat fnattr' IVizionarea scenelor violente in copilSrie


Fig. 11.12. Rela{ia dintre urmdrirea violenfei

din programele TV in copil5rie gi agresivitatea adultul tri.


P r efer in 1 a p en t ru p r o gr am e I e TV violente, la biiieyii de 9 ani, se coreleazd pozi-

tiv cu cotnportamentul agresiv, la I9 ani. (Dupd Eron, Huesmann, Lefkowitz gi Walder, 1972.)

524 trolul gradului de agresivitate in copildrie, reducAndu-se, astfel, posibilitatea ca nivelul inilial al agresivitilii sd determine atdt preferinlele TV din copildrie, c6t Ei agresivitatea adultului. Este irrteresant faptul c[ rezultatele nu indicd o rela{ie consecventd intre obiceiurile de urmdrire a programelor TV, la fete, qi comportamentul lor agresiv, la nici o vArst6. Aceastd concluzie este in acord cu
rezultatele altor studii, care indicd faptul ci fetele au o tendinfd mai pulin pronun{atd de a imita compoftamentele agresive, collparativ cu bdielii, mai ales in lipsa unor

Introducere in psihol ogie

este infirmatl, ipoteza naturii cathaftice

agresivitalii gi a agresivitdtii ca instinct. Disculia noastrd despre agresivitate nu a putut lua irr considerare toate cauzele posibile. Cele rnai obiEnuite cauze ale furiei gi agresivitdlii implicd o pierdere a respectului de sine sau perceperea faptului ci o altd persoand a acfionat nedrept (Averill. 1983); nici unul dintre acegti factori nu a fost prezent in disculia noastrd despre agresivitate ca instinct sau ca rdspuns invdfat. De asemenea, in instigarea manifestdrilor agresive sunt irnplicali mulli factori sociali; dintre acegtia putem enumera: sdrdcia, suprapopularea, acliunile autoritdtilor (precum polilia). Unele dintre aceste influ-

intbriri specifice. In societatea

noastrS,

comportarnentele agresive ale fetelor sunt mai pulin intdrite. Din mornent ce majoritatea personajelor TV sunt bdrbali, fenieile dispun de mai p^utine modele agresive pe care sd le irnite. In ceea ce privegte bdielii,

fi discutate in capitolul 19. Studiul agresivitSlii relevd complexitatea reacliei emofionale. Fiecare compoenle sociale vor nentd a emo{iei, despre care am discutat

majoritatea studiilor impun concluzia cd

urmdrirea violenlei cregte agresivitatea interpersonald, in special la copiii mici. Aceastd concluzie este confirrnatd gi de o reluare recentd a 28 de studii din domeniu (Wood; Wong qi Chachere, 1991). Astfel,

complexd, implicdnd o rnultitudine de factori. De aceea, nu este surprinzdtor faptul cd gtirn atdt de pu{in despre aceastd parte a vietii noastre.

activarea vegetativd, evaluarea cognitivd. expresia emo(ional6 - este, la r6ndul ei.

Rezumatul capitolului
Componentele unei emo{ii includ: activarea vegetativd, evaluarea cognitivd, expresia emolionald Si reacliile caracteristice emoliei. Se impun cdteva intrebiri esenliale. Care este natura acestor componente? Cum contribuie activarea, evaluarea gi expresia la intensitatea experienlei? Care sunt componentele care diferen{iazd emoliile? 2. Emofiile intense implic6, de obicei, activarea fiziologicd, determinatd de activarea ramurii sintpatice a siste-

mului nervos vegetativ. Persoanele cu leziuni ale mdduvei spindrii, al


cdror fe e db ack din partea sistemulur nervos este limitat, relateazd cd re-

simt emo{ii mai putin intense. Activarea vegetativd contribuie gi la diferenlierea emoliilor, din momen: ce pattern-ul activdrii (de exemplu. ritmul cardiac, temperatura pielii difera in funclie de tipul de emotii. 3. Evaluarea cognitivd este o analiza z situaliei, care produce o p[rere (credinja) emolionalS. Astfel de evaludr.

:\10ttQ

525

influenleazd atat intensitatea, cAt qi calitatea emo{iilor. Cdnd oamenilor li se induce o stare de activare nedii'erentiatd (de exemplu, prin injectarea cu epinefrind), calitatea experientelor lor emo{ionale este determinatd, aproape in totalitate, de evaluarea situaliei. Existd, insd, gi cazuri in care emolia pare sd nu implice o evaluare cognitivd (de exernplu, sentimentele de team6, achizilionate in copildrie prin condilionare clasicd). Acest e emolii preco gnit ive par a fi mediate de cdi nervoase distincte de la nivel cerebral. E xpresi i le faciale care acomp aniazd. emotiile primare au o semnificalie universald: oameni din diferite culturi sunt de acord asupra emotiei pe care o exprimd fotografia unei persoane. Capacitatea de recunoagtere a erpresiilor emo!ionale este localizata in emisfera cerebral5 dreaptd ;i. din punct de vedere neurologic, este distinctd de capacitatea de recunoa$tere a figurilor. Pe ldngd funciiile de comunicare, expresiile emo:ionale pot contribui la trdirea subiectivd a unei emolii (ipoteza.feedoack-ului facial). Ca argument in t'avoarea acestei ipoteze, remarcdm lrptul cd oamenii trdiesc mai intens t-r erloti dacd igi exagereazd, reac:rile faciale la stimuli emolionali. Trairea unei stiri emotionale are lnele consecinle generale. Una din:re acestea este aceea cd emoliile pot energiza uneori oamenii, dar alteori :ot determina o descdrcare (o scurt:rrcuitare). O emotie de intensitate :redie produce o stare de alertd, in

timp ce o ernolie intensd poate fi perturbatoare. O altd reaclie generald caracteristicd stdrii emolionale este tendinla de a acorda o mai mare atenlie evenimentelor care corespund dispozitiei noastre gi de a inv6!a mai mult despre ele. O altd consecin{d este aceea ca dispozilia emo1iona15 influenleazd evaluarea persoanelor gi obiectelor din jurul nostru. ca qi estimdrile noastre anticipative. CAnd suntem intr-o dispozi!ie negativd, estimdm posibilele riscuri ca relativ frecvente; intr-o dispozilie pozitivd, le apreciem ca mai pufin frecvente. Agresivitatea este o reaclie tipicd la furie (deqi poate interveni gi din alte motive). Conform teoriei psihanalitice, agresivitatea este un impuls pro dus de.fr u s tr a re; conform teo r ie i invalari i sot'iale, agresivitatea este un rdsptuts invdyat. 7. Ipoteza con lorm cdreia agresivitatea este un instinct primar (ca foamea) este suslinutd de studiile care evidentiazd bazele biologice ale agresivitalii. La speciilc inferioare, agresivitatea este controlatd de mecanismele neurologice din hipotalentlrs. Stimularea hipotalarnusului la gobolani gi pisici poate duce la un rdspuns de furie extremd sau ucideri. La
oameni gi la alte mamifere superioare componamentul agresiv este controlat cortical, in cea mai mare pafte, gi, deci, este supus influen{elor sociale gi legat de experien{i. Totugi, existd gi la oameni unele baze biologice ale agresivitdlii (precum concentratia de tes tos teron la barbati).

526
8. Conform teoriei invdldrii sociale, rdspunsurile agresive pot fi invdlate pinimitare qi cresc in intensitate dacd sunt intdrite pozitiv. Copiii sunt mai inclinafi si manifeste rdspunsuri
agresive cdnd acfiunile de acest gen

Introducere in psihologie

tament agresiv, fie

sunt intdrite (de exemplu, victimele se retrag sau plAng), decAt atunci cind sunt pedepsili pentru acliunile lor agresive (victima contraatacd). 9. Dovezile indicd faptul cd agresivitatea fie cregte ulterior unui compor-

se menfine la acelagi nivel. Astfel, atunci cind li se oferd posibilitatea de a lovi o altd persoani in mod repetat (fErd ca aceasta sd riposteze), subiecfii devin din ce in ce mai punitivi. Exprimarea indirectd a agresivitdlii (prin observare) are efecte similare: existd o relafie pozitivi intre nivelul de expunere a copiilor la violenla televizatd qi mdsura in care ei aclioneazd agresiv.

Reco

manddri biblio graJice


criticl a procedurilor de
detectare a minciu-

Pentru o introducere in diferitele perspective asupra emofiei - unele capitole din Mook, Motivation (Motivalia, 1987) sunt foarte utile. Pentru o tratare mai tehnicd a emoliei, vezi Lazarus, Emotion and Adaptatior (Emofie gi adaptare, 1991); Frijda, The Emotiors (Emo-

nilor, vezi Lykken, A Tremor in the Blood:


Uses and Abuses of the Lie Detector (Vibra{ia sAngelui: utilizdri qi abuzuri ale detectorului de minciuni, 1980). Teoria psihanaliticd a emoliei este prezen-

1iile, 1986);Mandler, Mind and Emotion(Psihic qi emolie, 1982); Plutchik gi Kellerman (coord.), Emotion: Theory, Research, and Experience (Emolia: teorie, cercetare gi experien{6, 1980). Rolul proceselor cognitive in emotie este discutat in detaliu in Ortony,

tatd in doud dintre lucrdrile lui Freud: Beyond the Pleasure Principle (Dincolo de principiul

plicerii,

192011975)

Lectures on Psychoanalysis (Prelegeri

Si New Introductory'
de

Clore gi Collins, The Cognitive Struclure of Emotions (Structura cognitivd a emoliilor,


988). Ca lucrdri interesante despre expresiile faciale gi emofie vi recomanddm: Ekman, Emotions in the Human Face (Emoliile exprimate
r

psihanaliz6, 1933/1965). Pentru abordarea inv5!6rii sociale, vezi Bandura, Social Learning Theory (Teoria invS![rii sociale, 1977).

Lucrlri despre agresivitate: Bandura, Aggression: A Social Learning Analysis (Agresivitatea: o analizd din perspectiva invatarii sociale, 1973); Travis, Anger, The Misunder-

de fizionomia uman6, edilia a ll-a, 1982) gi Telling Lies: Clues to Deceit in the Marketplace (Minciunile: mecanisme de ingelare in pia16), Politics and Marriage (Politica gi cisStorie, 1985). Pentru o recapitulare gi o analizd

stood Emotion (Emolia neinleleasd, 1984): Hamburg gi Trudeau (coord.), Behavioral


Aspects of Aggression (Aspecte colnportamentale ale agresivitalii, 198 I ); Averill, Anger and

Agression: An Essay on Emotion (Furie agresivitate: un eseu asupra emoliei, 1982).

gi

krte&
Personalitate gi

individualitate
12 ap. 13
ap.
Evaluarea abilitifilor mentale
Dezvoltarea personaliti{ii de-a lungul viefii Teoria qi evaluarea personatitifii

ap.14

Capitolul 12
Evaluarea abilitifilor mentale
Testele de abilitate Aptitudine versus achizilie Generalitate versus specificitate

Caracteristicile unui test eficient Fidelitatea testului


Validitatea testului Omogenitatea procedurii de testare Testele de abilitate intelectuali

Fondul istoric Metoda lui Binet: scala de evaluare a vArstei mentale


Testarea abilitElilor mentale specifice Testele de grup

Discu{ie criticd: Instruirea in strategiile de rezolvare a testelor


Si complexitatea acestora

Validitatea predictivi Scorurile testului gi performanla academicl Diferenfele de grup qi performanla testului Utllizarca testelor in prognoza performanlei Discu{ie critic6: Diferenlele de sex in abilitdyile specifice

Natura nteligenfei
Abordarea factoriald a inteligenlei Abordarea inteligen{ei din perspectiva procesdrii informaliei Aspecte ale inteligenlei

Disculie critici: Tipuri multiple de inteligenld

Influenfele genetice gi ambientale Raporturile genetice 9i inteligenla Influenlele ambientale


Testele de abilitate in perspectivi Disculie criticS: Rasa qi inteligenla

amenii prezinte varia{ii foarte mari in ceea ce privegte caracteristicile de personalitate gi ":ilitatile mentale. In acest capitol, vom ,.r: in considerare diferen{ele interin::r iduale de abilitate qi testele desemnate =1 eralueze aceste diferen{e. Metodele de :'.lluare a diferen{elor de personalitate '.:,r fi discutate in capitolul 14. 'l'otugi, ::i-<iturile care fac ca un test sd fie util .-nt aceleaqi, frrd deosebire de scopul :;stului: cerin{ele pentru un test eficient - aplica in mod egal atAt testelor de .:ilitate, cAt gi celor de personalitate. Utilizarea testelor de abilitate in

avere, clasd sociald sau influeula politic[.

Statele Unite ale Americii - o societate democratd cll o populaf ie vastd gi

- era interesatd in special de utilizarea testelor pentru clasificarea


heterogend

-,:pul

.-.-iale, in scopul admiterii lor in -:"ir ersitali gi qcoli profesionale, gi

repartizdrii elevilor

in

clase

-lectarii indivizilor pentru locurile de --:ncd este o temd de dezbatere publicd .: de controversd. Cdnd testele de ::llitate au fost elaborate intAia oard pe la ':.::putul secolului, ele au fost desemnate

elevilor gi selectarea angajafilor. Pentru a cita un exemplu, cei care solicitau locuri de muncd in Guvern trebuiau sd treacd de Civil Service Exruninatiorts (Serviciul civil de examinare), comisie fondatd in 1 880, asigur6nd cd astfel de slujbe vor fi oferite numai persoanelor calificate, gi nu celor care au ob{inut favoruri in schirnbul sprij inului acordat noilor pol iticieni alegi. Totu$i, numeroase persoane vdd in testele de abilitate o modalitate foafie utilS de evaluare a potenfialului uman, a ceea ce oamenii pot sd fac6, gi de consiliere in ceea ce privegte locurile de

muncd 9i diferitele profesiuni. Altii pretind cf, asernenea teste sunt uesemnificative gi restrictive: ele nu rndsoard caracteristicile cele mai importante pentru determinarea randamentului unei persoane la colegiu sau la serviciu - motiva{ia, deprinderile sociale gi calitdlile de lider - gi cd acestea trateazl, diferenliat nrinoritalile. Vorl arunca o privire asupra dovezilor din ambele tabere ale acestei
controverse.

'.i devind o rnetodd obiectivd gi :rartiale de identificare a talerrtului gi :: asigurare a qanselor individuale.

l:st;rrea indivizilor permite selectarea lor ::'ltru diferite locuri de rnuncd sau :rlru o educafie avansatd, bazatd nai ::-:raba pe merit dec6t pe fond familial,

Testele de abilitate
Pana sd termirrdm liceul, cei mai

rnulli

testele de citire din gcoala elemerrtard,


matematice, exarneuele de competenld necesare pen-

:-r

:.:":re noi au avllt unele experienfe in


ce privegte testele de abilitate. Exa-

verificarea deprinderilor

--:,f,rea pentru permisul de conducere,

tru absolvire din majoritatea liceelor

gi

530

I ntro duc

re in p sihol

g ie

testele care evalueazd mdiestria intr-un domeniu specific (dactilografie, istoria S.U.A., chimie g.a.m.d.) - toate sunt teste
de abilitate.

folosite la prediclia performanlei candidatului ca student pilot. Prin urmare. testul va fi etichetat ca un test de aptitudine sau de achizilie, in funclie mai
degrabd de scopul sdu dec6t de con{inut.

esenfd o prob[ de comportament luatd la o dat6 anume in timp. Distinc{ia se face adesea intre testele de achizilie (destinate sd mdsoare deprinderile perfec{ionate qi sd indice
ceea ce persoana poate face in prezent) gi

Un test este in

Testele de la cele dou[ capete ale continuum-ului aptitudine-achizi{ie pot diferi gi din punctul de vedere al specificitSlii experienlei anterioare relevante. La un capdt al continuum-ului sunt

testele de aptitudine (destinate sd prognozeze ceea ce o persoand poate sd-qi perfeclioneze prin pregdtire). Insd deosebirea dintre aceste doud tipuri de teste nu este bine conturatd. Dacd scopul testului este de a evalua ceea ce a invdlat individul sau sd prognozeze viitoarea performan{d, atunci toate testele evaluadeseori includ tipuri asemdndtoare de intrebdri gi produc

testele de achizilie, desemnate


cum ar

sa

mdsoare nivelul acceptabil de cunoagtere a unui subiect specific dintr-o materie.

eazd statusul curent Ambele tipuri de teste

al

individului.

rezultate care sunt puternic corelate.


DecAt sd considerdm testele de aptitudine gi cele de achizilie ca doul categorii

distincte,

va fi mult mai util sd

le

considerdm un continuum.

Aptitudin e v ers u s achizifie


Testele de la fiecare capdt al continuum-ului aptitudine-achizilie se deosebesc intre ele mai ales in funcfie de scop. De exemplu, un test de cunoagtere a principiilor mecanice poate fi dat dupa terminarea cursului de mecanicS, cu scopul de a mdsura performanfa studentului privind materialul predat - pentru a oferi o mdsurd a achizi{iei. Intrebari asem6ndtoare pot fi incluse gi intr-o serie de teste pentru selectarea candidafilor in vederea antrendrii lor ca piloli, de vreme ce cunogtin!ele despre principiile rnecanice anticipeaz6 succesul in zbor. Acest din urm6 test poate fi considerat un instrument de m6surd a aptitudinii, dat fiind faptul cd rezultatele sale sunt

fi teoria muzicii, istoria europenilor, ori siguranfa sau revizia legala a unui motor de magin6, La cealalti extremb sunt testele de aptitudine, cari presupun ceva mai mult6 experienti anterioard decAt experienla generalS d= dezvoltare biologic[ (in Statele Unite, De exemplu, un test de aptitudin: muzicalS este menit sd prognozeze gradu'. in care un student va beneficia de lectl. de muzicS, anterioare oricdrei instruir: Prin urmare, Profilul de aptitudine muzicald, (Musical Aptitude Profile - Gordoi:. 1967) nu necesiti vreo cuno$tin{a d: telinic[ muzicald (v. fig. 12.1). El testeszd, abilitatea unei persoane de a identific' tonurile gi ritmurile asemdnitoare qi de ' deosebi culegerile muzicale realizate su: formd de fragmente. Deqi nu necesitd : experienlb specific5, abilitatea persoane de a inlelege indicaliile date in lirnb" englezd gi experien!a individului de " asculta muzicd vor influenta lbrd indoia,i
rezultatele testului.

Mai tdrziu vom vedea cd performar,:' in testele de ,,inteligenf5." (teste de ap:.tudini destinate sd mdsoare capacitar:, generald de invdfare a unui indir r; depinde intr-un oarecare grad de exp:rien{a anterioard, chiar dacd fiecar. incercare se efectueazd cu scopul de ' verifica intrebdrile ce nu reflectd rezu.-

l'.'

a Iu

are a ab il

it

d1i lor nt en I a I e

531
GENERAL

APTITUDINE

ACHIZITIE

Profilul de l- aptitudine muzicali

SPECIFIC

Fig. 12.1. Cele

doul dimensiuni care descriu testele de abilitate. Orice lesl dal clescreSte .-ieva dc-ct lungul cotttirtuutn-ului aptitudine-achizilie Si, de o,senertca, de-a Lurtgul ,'.:ittttuttt-ulti getteral-specific. De eremplu, utt test rle t,ocabtilar spattiol sort ttn test cle

.:,:::rlcgra/ie t,or descre$!e spre capdtul ac'hi:i1ie al continuunt-ului aptituditte-achi:ilie Si spre --.,:itul spec:ific al cotttittutttrt-trlui getterrtl-speciJic, Profilul tle aptitudine ntu:icald, care nu ':::>itii cuno$tin{e ntu:icale anterioare Si este desentndt sd progno:e:e copacilrtteu ittdivictului -: .; -re /olosi de lecyiile clc ntu:icd, de asentenea abordea:d aria specificci cle ubilitate, insci .,.:-re.rle spre capiitul aptilrrcline al dinrensiunii ctptitttdine-ac'lti:i1ie. Cele ntui tttulte Iesle tle

'.:.tgettld (de exentplu lestul Stanford-Binet Si scalele de inteligenlci llec'h.sler) sunt contplel :.''.:rctle, ele testeazd o gontd de abilitii;i Si sunt desennate sti mdsoare nrui tlegrabd :::.:tclineu decdt achizi\ia deprinclerilor. Teslele de achiziyie;colard, cum este 57Lpr ACT sunt,

::

-:sentene(r, complet

getterale; ele nrdsoard ac'hizilia in ralionuntentul yerbal Si tttatenatic, cltr nu presuptol perforntanlu in ctu'surile spccifice.

':::ilc dc aptitudine (carc presupun o mai --..:i erperientd anterioara relevanta) gi

.:.:le unei instruiri speciale. Undeva intre

abilitatea de a in[elege nraterialul citit,

$i

-::3le de achizitie (care rndsoara perrranta la con{irrutul spccific al unei --.:erii) se afl6 testele care n'lasoard atet
.::rtudinea cAt gi achizilia. Un exernplu il constituie Testul de .::ltudine gcolard (Scltolastic Aptitude ..,.',. care este solicitat pentru admiterea :runreroase colegii. SAT este alcdtuit .:r-o sec!iune verbala (tabelul 12.1), -, -.:: rldsoard deprinderile de vocabular gi

o secfiune matematicd (tabe lul 12.2), care testeazS. abilitatea de a rezolva probleme solicitAnd rationamentul aritmetic. algebra gi seorrretria. Deqi testul vizeazd naterialul inva{at (deprinderile verbale gi rnatematice dobAndite de o persoand pe

parcursul celor l2 ani de educalie), el incearcd sd evite intrebdrile care depind

de cunoagterea uuei materii specifice gi se concentreazd mai degraba pc abilitatea de a utiliza deprinderile dobindite la rezolvarea problemelol curentc.

il

tr

532 Tabelul 12.1. Testul de aptitudine gcolard

Itt roducere tn ps iltologie

- SAT. Un eSantion de itemi din secliunea verbald a Testului de aptitudine Scolard. AceSti itemi sunt de dif cultate medie, iar 5040Vo ditt subieclii testali au rdspuns corect.
ITEMI VERBALI
Antonime (testeaza intinderea vocabularului)

l.

Alege cuvAntul sau frazacu semnificalia contrard fa16 de cuvAntul scris cu

majuscule.

PARTIZAN:

omde rdnd

a.scet

B tteutru C unificator

F'pacifist

Analogii (testeazi abilitatea de a observa raporturile dintr-o pereche de cuvinte, de


intelege ideile exprimate in rapoft gi de a identifica un raport sirnilar sau paralel).

2.

Selecteazb perechea care exprimE cel nrai bine un raport similar cu acela exprirnat de

perechea

scrisd cu majuscule.

RAFALA: VISCOL:

A B

a picura:

poitop

D
E

apd pulverizatd: spumd tnunte'. pisc

cascadd: rocd C fulger: rupere de nori

Completarea frazelor (testarea abilit[fii de identificare a relaliilor intre pdr]ile unei


fraze).

3. Alege cuvdntul
intreg.

sau setul de cuvinte care corespunde cel mai bine inlelesului frazei ca

Psihologi erninenli cred cd oarnenii aclioneazd violent intrucdt ei actioneze astfel. nu pentru ca ei s-au ndscut......... ...... ...:

sunr..

.....

sd

A Jbrla1i-sociabili

B C

oprili-vanitoSi
aSa cunt se astepta-inocenyi

D invdlali-agresivi E inclinapi-belicosi

Citirea pasajelor (testarea abilitilii

de a inlelege un pasaj scris).

Sunt prezentate blocuri de intrebhri urmdnd pasaje de aproximativ 400-500 de cuvinte. Unele intrebhri se relerd la inforrnagia lonnulatd direct in pasaj;altele necesit6 utilizarea opiniilor sau principiilor autorului; iar altele se referd la ralionarnente (de exernplu. cdr de bine igi susline auforul pretenliile).

- . .:.'tr;trea abilitdlilor mentale

533

Tabelul 12.2. Testul de aptitudine gcolarl

- SAT. Un eSantion de itemi din sec{iunect motemalicit o testului de aptitudine Scolard, de usemenea de o di/icultale meclie.
ITEMI MATEMATICI

Dacd x3

(2x)'

gi x

+ 0, atunci x =

AID6 B2E8 C4
-r"

/y"

l.

DacdP este un punctpe linia l din figura de mai sus gi ,r -1,

rrunci

r'-

g,

A0Di35 845E180 c90


:iecare intrebare este alcituitd din doui mullimi, unain coloana A gi una in coloana B. Jomparb cele doui mullimi inrre ele gi cu raspunsul din centru: A dacE rnullinrea din coloana A este mai mare: B dacd mullirnea din coloana B este mai mare;

C D

dacd cele doud nrultimi sunt egale; daca relalia nu poate fi deternrinatd din inlormalia dati.

.:l

Observalia: La anumite intrebdri, inlormalia care are legdtura cu o singurb mullime cu amdndoua este centrata sub cele doud coloane. Coloana A Coloana B
sdptdmAnA

\uin6rul de minute intr.o

Numdrul de secunde in 7 ore

5l x3
J
1

)
Rdsptrnsurile sunt I'. C,2: C,3:

B,4:

C.

534

I nt

roduc ere irt

silnlo g,ie

Generalit ate

ve

rs u s

specifi citate

$i testele de abilitate pot diferi pe continuum-ul general-specific, deoarece ele variazd in generalitatea con{inutului lor. Profilul de aptitudine muzicald se va afla la capdtul specific al continuum-ului, precum gi testul de dactilografie sau examenul de acordare a permisului de conducere; aceste teste misoar[ cu destuld acuratele deprinderile specifice. La capdtul general al continuum-ului vor fi examenele de competenld aplicate in liceu gi testele de aptitudine gcolard (cum este SAT), care incearcd sd evalueze nivelul de dezvoltare educa{ionald intr-o serie de domenii, precum gi majoritatea testelor care poartd denumirea de teste de inteligenld. Testul de inteligenld este acel test de aptitudine destinat sd prognozeze performan{a asupra unui registru de abiliteti. De obicei, astfel de teste nu confin itemi la care se poate rdspunde prin obignuita utilizare a deprinderilor practicate. Ele se concentreazd mai degrabd asupra itemilor care necesitd un

amestec de abilitdti de analizd 9i inlelegere a conceptelor abstracte gi de rezolvare a noilor probleme. in general, testele de inteligen{d au in alcdtuirea lor sarcini verbale, simbolice gi maternatice. Degi este merituoasd incercarea de a misura abilitatea intelectuald generald, incdt sd prognozeze ceea ce un individ

poate indeplini prin

educaf

ie

sau

antrenament, eticheta ,,test de inteligenfd" este una neinspiratd. Formularea implicl faptul cd oamenii posedd o capacitate inndscutS, denumitd inteligen!5, care este

constantd

in

,,cantitate"

gi nu este cd

influen{atd prin educa{ie sau experienfd.

Mai tdrziu, vom

vedea

existd

numeroase variabile care influen(eazd scorul unei persoane la un test de ^ inteligen!6. In plus, cu toate cd unii indivizi pot fi mult mai capabili decAt al1ii, indeplinind o multitudine de sarcini. abilit6tile nu sunt atat de consecvente
incAt persoana care este deasupra mediei

deasupra mediei
sarcini.

la un singur tip de sarcind sd fie la toate tipurile de

Caracteristicile unui test eficient


in societatea noastr6, majoritatea indivizilor depind de scorurile oblinute la un test. in clasele qcolii elementare, copiii sunt adesea plasafi in grupuri de irrstrucfie pe baza performan(elor lor la teste. in scopul absolvirii, unele licee cer elevilor sd treacd testele de minimum de competentA. Testele fac parte din procedurile de admitere in numeroase colegii universitare gi in majoritatea gcolilor profesionale gi de aspiran{i. Majoritatea elevilor de liceu care sunt
destinali colegiilor universitare trebuie
sa

treacd testul SAT sau un test sirnilar de admitere: American College Testing Program - ACT (Programul de evaluare universitard). Scorurile oblinute la aceste teste au un rol important in stabilirea

celor care vor fi admiqi la colegiu. Candidalii la gcolile juridice gi qcolile

medicale trebuie sd treacd testele special: de admitere: Law School Admissions

Test - LSAT (T'estul de oclntitere lc $coala Juridicd) 9i Medical College

Er aluar ea ab i lit dyilor

m ent

al e

535

.\dmission Test - MCAT (Testul de aclnitere la Colegiul Medicol): multe dintre departamentele gcolilor de aspiranti utilizeazd pentru admitere Graduate Record Exam - GRE. Persoanele care se adreseazd programelor de pregdtire in

perioade diferite. Testele pot fi prea scurte pentru a evalua adecvat abilitAtile testate sau interpretarea este prea subiectivd. Dacd testul ,,admir.ristrat" cu

diferite ocazii sau diferitor

persoane

iiverse profesii (de exemplu,

stomasd

conduce la rezultate diferite, atunci el nu este fidel. O asemdnare simpld este cea

:'-,logie, asisten{6 medicald, farmacologie

si contabilitate), de asemenea trebuie

cu bastonul de cauciuc de I metru. Dacd nu gtim cdt de mult s-a alungit de fiecare

lreacd testele speciale de admitere. Cdnd

:rogramul de pregdtire s-a terminat, sunt :recesare rnulte alte teste pentru oblinerea licen{ei de practicare sau certificatului de ;onipeten{d. O datd avAnd ceftificatul de :.rrnpetentd sau licenfa, in aproape :lecare ocupalie sau profesie se impune o :raminare standardizatd. in cornpletare, :ai rnulte industrii sau agentii guver:.amentale selecteazf, candidalii pentru .-.curile de muncd gi numesc sau proru-r\'&Zd angajalii pe baza scorurilor : rtinute la teste. Dat fiind cd testele joacd ur.l rol .:lpoftant in via{a noastrd, aspectul :sential este cd acestea mdsoard ceea ce :-.r fost desemnate sa mdsoare, iar .:.-,rurile ob{inute la cornpletarea testului .:t-iectd cu acurate(e cunogtin{ele gi ::prinderile celui testat. Un test este util ::;a scorurile ob{irrute sunt atdt fidele cdt .. r alide.

datd c6nd efectudm o


trebuie sd

mdsurdtoare,

rezultatele vor fi inexacte, indiferent cdt de atent am 1?cut mdsurdtoarea. Testele

fie fidele,

dacd vren-l

ca

rezultatele sd fie utilizate cu incredere.

Pentru a evalua fidelitatea este sb se ob{ind doud mdsurdtori pentru acelagi individ, in acelagi test. Acest lucru se poate realiza prin repetarea testului, prin a oferi testul in doui forme diferite dar echivalente, sau
necesar prin tratarea separatd a fiecdreijumatati
a

testului. Dacd fiecare individ

testat

achizilioneazd aproximativ acelagi scor la

Fidelitatea testului
Scorurile testului sunt fidele atunci ::nd ele sunt reproductibile gi constante. :^3senta caracterului testelor de a fi :-lroductibile gi constante se poate :llora mai multor motive. Confuzia gi .:rbisuitatea itemilor testului sunt factori :.re influenleazd dilerit pe cel testat la

ambele mdsurdtori, atunci testul este fidel. Desigur, chiar gi la un test fidel ne agteptdrn sd apard unele diferen{e intre perechea de scoruri, datoritd situafiilor neprevdzute gi erorilor de rndsurdtoare. Prin unnare, este necesard o unitate de mdsurd statistici a gradului de relalie intre scorurile pereche. Acest grad de relafie este furnizat de coeficientul de corelatie r (discutat in capitolul 1). Coeficientul de corela{ie intre scorurile pereche obfinr.rte la un test de cltre un grup de indivizi se nume$te coeficient de fidelitate. Testele bine elaborate au de obicei un coeficient de fidelitate r = .90.
sau mai mare.

s36

I nt

roduc e re ht p s ihologie

Validitatea testului
Testele sunt valide atunci cdnd ele mdsoard ceea ce le-a fost menit si mdsoare. O examinare in cadrul facultalii de economie, care cuprinde numeroase intrebdri con{inAnd formuldri complexe sau cornplicate, poate fi rnai degrabd o testare a abilitAtii verbale a studentului decAt o testare a abilitalilor economice invdlate la cursuri. O astfel de examinare este fideld (studentul va obfine aproximativ acelagi scor la o retestare), insd aceasta nu va fi un test de achizilie valid pentru cursuri. Un test aplicat pentru sim{ul umorului poate fi construit din glume care sunt greu de infeles, in afara cazului cAnd cel testat este foarle degtept gi citegte bine. Acest test poate fi o mdsurd fideld a ceva (probabil a inteligenlei sau a achizifiei educafionale), dar nu va fi un test valid de umor. Pentru a mdsura validitatea trebuie sd

coeficient

de corela{ie, cunoscut

sub

denumirea de coeficiertt tle validitete, ne spune cAte ceva despre valoarea unui test

dat pentru un scop anume. Cu c0t este mai mare coeficientul de validitate, cu atAt mai precis[ este predic{ia oblinutd
dupd rezu ltatele testelor.

Totuqi. numeroase teste sunt desemnate sd prognozeze abilit6ti mult mai diferite gi rnai dificil de rnbsurat decdt deprinderile de dactilografiere. De exemplu, scorurile pe Testul de admitere la Colegiul Medical (MCAT) sunt utilizate (irnpreund cu alte infornialii) la seleclia

oblinem doud scoruri pentru fiecare persoand: scorul testului gi oricare altd mdsurd a abilitatii in discufie. Aceastd mdsurd se numeste criteriu. Sd presupunem cd un test este desemnat sd
prognozeze succesul

studen{ilor medicirrigti. Dacd scopul testului este de a anticipa succesul in gcoala medical6, nivelul mediu al persoanei poate fi utilizat drept criteriu; corelarea scorurilor MCAT cu nivelul mediu va fi o modalitate de validare a testului. Dar dacd MCAT va fi desemnat sd prognozeze succesul ca medic, problema validdrii devine mult rnai dificila. Ce criteriu trebuie ales: venitul anual. realizbrile cercetdrii, contribufiile aduse
la prosperitatea comunit6(ii, evaluarea de cdtre pacienfi sau colegi sau numdrul de urrndriri penale pentru delapidare? Chiar dacd administratorii testului s-au in{eles asupra unui singur criteriu dintre acestea.

la
fi

invdlarea dac-

tilografierii. Pentru
testul este valid, el va
persoane inainte

determin

dacd

ca

dat unui grup de acestea sd studieze

acel criteriu va
mdsurat.

fi

probabil dificil

de

dactilografia. Dupa terminarea cursului, studenfii vor fi testa{i dupi numdrul de cuvinte per minut pe care le pot scrie la magina de scris. Aceasta este o mdsurd a succesului lor gi servegte drept criteriu. Acum se poate obline un coeficient de corelafie intre primele scoruri ob{inute pe test gi scorurile dupa criteriu. Acest

Validitatea testelor de abilitate - cdr de bine prognozeazd ele performanta - \'a fi discutatd rnai tArziu. Un aspect important de amintit aici este acela ci evaluarea validitAtii unui test trebuie sa ia in calcul domeniile de utilizare a testului gi ra{ionamentele ce trebuie licute dupi scorurile sale.

Et' a

luarea

iI

it dtril or nt ent

a I

537

Omogenitatea procedurii de testare


validitatea unui test Jepind intr-o ntai utare mdsurd de omogenitatea procedeelor urmate in Fidelitatea
:dministrarea gi interpretarea testului. La

examlnator gl manlera llt care examinatorul prezinta nraterialele testului trebuie sd fie standard de la un test la
altul.

gi

pot fi anticipate sau conl.rolaLe. De exemplu, sexul qi rasa examinatorului

Desigur, nu toate variabilele externe

ndsurarea abilitatii, ca in oblinerea :ricarei mdsurdtori gtiin(ifice, incercdm si controlbm condiliile pentru a mi:rimaliza influen{a variabilelor exteme. Prin urmare. testele de abilitate admise :.-r n ti n i n struc{i r.rn i spec ifi cate foarte c lar. .-nitele de timp (sau. in unele cazuri, :ici o restriclie de tirnp) gi metodele :3 interpretare. Explicaliile date de

pot varia.

Aceste caracteristici vor influen{a performan(a celui testat: de exemplu, comportamentul general al examinatorului (expresia faciald, tonul vocii g.a.). Astfel de variabile nu pot fi controlate totdeauua, iar influenfa potenlialului lor trebuie sd fie luata in considerare la evaluarea rezultatelor
testului.

Testele de abilitate intelectuali


F

idel itatea, val iditatea gi uniforrn itatea

discutii despre lestele de inteligen[a


impune re[inerea acestor calificative.

se

::..cedeelor

de

testare sulrt

cerinle

-.entiale oricdrui test - in cazul in care ,.s:ul este desemnat sd mdsoare ca:::t:risticile de personalitate (vor fi r.scutate in capitolul l4), rnaieslria cu :.. ' ire la un subiect specific dintr-o :,:i3rie . deprinderile profesionale, sau :::babilitatea de a reugi la facultate saLr = scoala profesionala. Acest capitol se :::Jentreaza in principal asupra testelor

Fondul istoric
Prima persoani care

irtcercat

sd

elaboreze teste de abilitate intelectuald este Sir Francis Galton, cu un secol in urmd. Naturalist gi matematician, Galton a manifestat un interes deosebit pentru diferenlele interindividLrale dupd aparilia

:::3

mdsoard abilitatea intelectuald --:erald. Astfel de teste sunt adesea

teoriei

evoluf

ioniste

a vdrului

sdu,

--:rite

gi ..teste de inteligentd", dar dupd

: -:r-. anr observat r.nai devrerle. r.rumerogi

:. :ologi

'.-

-:-::ntor la ce auume constituie inte.=:ta. iar inteligenla ltu poate fi luata in :- siderare separat de experienlele gi : -.:-rl persoanei. De-a lungul acestei

considerd tcrmenul inadecvat. eristd deocamdatd un acord general

Charles Darwin. Galton credea cd anumite familii sunt. din punct de vedere biologic. nrai puternice gi mai inteligente decAt altele. Inteligenla, rnotiva el, este o chestiune de senzorialitate exccp{ioualit qi de deprinderi perceptuale. ce sunt transrnise dc la o genera{ie la urnrdtoarea. Dat fiind faptul ca toate inlbrnra{iile sunt dobindite priu simturi, cu cAt este mai sensibil gi mai precis aparatul perceptual

s38

I nt roduc

re in

silrclo gi

al individului, cu atdt persoana este mai inteligentd. in anul 1884, Galton a dat un set de teste (mdsurAnd unele variabile cum ar fi mdrirnea capului, tirnpul de reac{ie, acuitatea vizuald, pragurile auditive gi memoria formelor vizuale) unui numdr de peste 9 000 de indivizi care vizitau Expozi{ia londonezS. Spre dezamdgirea lui, el a descoperit cd eminenlii oameni de gtiinld britanici nu pot fi deosebili de cetdfenii obiqnuili pe

Anterior acestei legi, copiii cu rezultate slabe la invS{dturd erau finu{i de obicei acasd; acum profesorii aveau de licut fafd unei sfere foarte vaste de diferen{e interindividuale. Guvernul i-a cerut lui Binet sd creeze un test care sd depisteze copiii cu prea multe probleme intelectuale pentru a beneficia de un plan de
studii regulat.

Binet afirma cd inteligenla poate fi


mdsuratd prin incercdri care necesitd mai degrabd in{elegerea abilitdtii de rezolvare a problemei, decAt deprinderile percep-

baza mdrimii capului gi cd acele mlsurdtori, cum ar fi viteza de reacfie, nu erau in mod special legate de celelalte
evaludri ale inteligenlei. Degi testele sale

nu s-au dovedit prea utile, Galton a


inventat coeficientul de corela{ie, care
joacd un rol important in psihologie.

colaborare cu un alt psiholog francez, Th6ophile Simon, Binet a publicat o scal6 in 1905 pe care a revizuit-o in 1908 gi incd o datd in 191 I .

tual-motorii.

In

Metoda lui Binet: scala de evaluare a vArstei mentale

Copilul ,jntArziat" sau ,,incet"

la

minte, considera Binet, seamdnd cu un copil retardat in dezvoltarea mintal6. La testare, copilul ?ntdrziat va efectua testul precum un copil nonnal cu v6rstd mai tAndrd, in timp ce abilitalile mentale ale unui copil ,,sclipitor" sunt caracteristice copiilor mai in vArstd. Binet a elaborat o scald cu itemii testului, ce sporeau in

gradul de dificultate gi care mdsurau tipurile de schimbdri dirr inteligenta


obignuitd asociate cu cregterea in vdrstd.

Fig. 12.2. Alfred Binet

cu

fiicele sale.

mulr rdspunzAnd corect la itemii din scald, cu atdt mai mare era vflrsta mentali (VM) a acestuia. Conceptul de v6rstd merrtald era definitoriu ?n metoda lui Binet; utilizAnd

Cu cdt copilul avansa mai

Primele teste care au aproximat testele

de inteligenfd contemporane au
elaborate

fost

de psihologul francez Alfred Binet. in 1881, guvernul francez a

pronunfat o lege care stipula prezenla obligatorie la gcoald pentru tofi copiii.

aceastd metodd, examinatorul poate compara VM a copilului cu vf,rsta cronologicd (VC), determinatd prin data nagterii. Sisternul de scorare folosit pentru calcularea VM a fost structurat. astfel cd rnedia VM pentru un egantion mare de copii, de o vdrstd cronologica

Evaluarea abil itdyilor mentale

539

parliculard era de fapt egala cu VC. De


exemplu, rnedia VM pentru to{i copiii de i 0 ani este egald cu I 0 ani, insd pentru

oricare copil de 10 ani luat in parte, r arsta lui mentald poate fi sub, egal5, sau peste varsta de l0 ani. Prin urmare, VM a

N
tel

V7/J b.' F-Z N \oi V ,'1 E\P/ b\ \

123456

unui copil strdlucitor este deasupra


Arstei sale cronologice; VM a unui copil ..intarziat" se afld sub vArsta sa cronologica. Acest tip de scald a vArstei mentale 3ste u$or de interpretat de cdtre profesori si alte persoane care se ocupd de copiii liferinti in abilitalile lor mentale.
''

UDGGDU
de

Fig.l2.3.Itemi inedifi utiliza{i in tabele

SELECTAREA ITEMILOR. Dat ;lind cb testele de inteligenld sunt :estinate sd rndsoare rnai curAnd
.nteligenla decAt rezultatele unei pregatiri

Indicali care dintre figurile din dreapta corespund cu ntodelul ditt sthtga. Modelul poate rotit pettru a se clescoperi corespondenla imaginilor. (lmaginile 2, 3 Si 6 suttt corecte, tn prinrul rdtrd; inwgitile l, 3 Si 5 sunt incorecte, tn cel de-al cloilea ritd.)

inteligen{d. Se dau urmdtoarele instruclitrtti.

fi

speciale (rndsoard mai degrabd apti:.rJinea decdt achizilia), ele constau din :emi ce nu presupuu o pregdtire speciald.

Desigur cd acest itenr este acceptabil doar pentru copiii care cunosc limba

:ristd doud rnodalit5li principale de .:l:ctare a unor astfel de itemi. O :.odalitate va fi alegerea unor iteni
,::diti. care sd asigure faptul c6 un copil
:.einstnrit va avea aceeagi gansd de reugitd :: ;i un copil educat la gcoald sau acasd.

englez[, care pot sd citeascd gi care in{eleg toate cuvintele dirr frazd. Pentru acegti copii, depistarea erorii din expunere devine un test valid de abilitate
intelectualS.

Mulli dintre itemii testelor

de

:;Eura 12.3 ilustreazd itemii inedili; in :J3st tip de test se cere copilului sd . :asd figurile asembnitoare intre ele, ::esupuuAnd cd desenele nu sunt fami,rre tuturor copiilor. Cealalta modalitate

inteligenfd presupun currogtin{e generale gi farniliarizarea cu limbajul testului. Dar aceste atribute nu vor fi niciodatd strict

:::stA in alegerea iternilor familiari, pre;-:unAnd ca tofi acei pentru care testul :i:e destinat au experien{a anterioard -;:esard sd rezolve acegti itemi. UrmS.:::ea problemd se referd la un exemplu

-: :tem familiar:
.\larcheazd cu F dacd fraza este ,:iicold; marcheazd cu S dacd ea este
,

ationald.

Doamna Smith nu are copii

qi

inleleg cd acelagi lucru s-a intAmplat gi mamei sale.

intrunite. Limbajul vorbit intr-o casd nu este niciodatd exact acelagi cu cel vorbit intr-o alta; materialul disponibil citirii 9i stresul asupra abilitatilor cognitive de asemenea variaz6. Diferd chiar gi modalitalile de discriminare a itemilor inedili din testele perceptuale, care pot fi dobdndite intr-o culturd gi nu in alta. in ciuda acestor dificultd1i, itemii pot fi alegi astfel incAt sd se poatd opera cu ei in mod rezonabil. Itemii inclugi in testele de inteligen{5 contemporane au supravieluit in practicd dupd ce rnulqi allii au fost incercali gi s-a descoperit cd sunt irradecva{i. Totugi, se poate arninti faptul cd testele de inteligenfd sunt validate in

540

I tt rodLLc

re itt p si holo gie

acord

cu

reu$ita

performan{ei gcolare, culturi specifice.

lor in prognoza in cadrul unei


INTELIGENT;.

SCALA DE

testului este adaptat in raport cu vdrsta la care o majoritate substanliald de copii il poate in{elege. V6rsta ntentald a copilului este ob{inuti prirr insumarea numdrului

STANFORD-BINET. Itemii testului au fost inilial elaborati de cdtre Binet gi adaptafi ulterior pentru qcolile americarre de cdtre Lewis Terman de la Universitatea Stanford. El a standardizat modul de administrare a testului gi a dezvoltat normele privind nivelul de vArstd, prin testarea a mii de copii. in 1916, acesta publica revizuirea Stanford a testelor Binet, acum numindu-se Scala de inteligen!6 Stanford-Binet; testul a fost revizuit in 1931, 1960, 1972 9i cel mai
recent

de itemi rezolva!i la fiecare rrivel de vdrst6. in plLrs, Terman a adoptat un indice convenabil de inteligenfd, sugerat de psihologul german William Stern. Acest indice reprezintf, coeficientul de inteligen(I, mult mai cunoscut sub
acronimul C.I. El exprirnd inteligenfa ca fiind propo4ia de vArsta mentald (VM) la vArsta cronologicd (VC):

C.I.=

VM
VC

xloo.

in

1986.

Terman p[streazA corrceptul de v6rstd

mentali

al lui

Binet. Fiecare itern

al

Nurnirul 100 este folosit ca inmulfitor, astfel ci C.I. va avea valoarea de

Fig. 12.4. tr4ateriale cuprinse in Scala

cle

inteligenld Stanford-Binet din 1986.

lv aluqrea

ab

iI

it a1 i I or m ent al e

541

z
qt

Moderat Retardat i . ...;:;,r, Supradotat

o
e.

= f

6e{al

20 30

40

80

90,,..100 110 120130 140 150 160 170 180,190 200

scoRuRt c.l. Fig. 12.5. Distribu{ia coeficientului de inteligenld. Distribulia scorurilor C.l: pentru un e$an::c.tn nrare de indivizi qi adjectivele folosite pentru descrierea diJbritelor niveluri ale coeficien:ului de inteligenld. Un coeficient de inteligenld cuprins intre 90 Si 100 este considerat nornal; peste 130, superior; sub 70, reterdat.

100 cAnd este egal cu VC. Dacd VM este nai rnicl decdt VC, atunci C.I. va fi mai nic decit valoarea 100; dacd VM este nai mare decAt VC, atunci C.I. va fi mai

Testarea

abilitifilor mentale
specifice inteligenfa, testul

nare de 100. Cum poate fi interpretat coeficientul Je inteligentd? Distribu{ia C.l. se apropie

Pentru

a testa

ie forma curbei descoperitd pentru :rumeroase alte diferen{e dintre indivizi, :um ar fi diferenfele de indlfirne; aceastd
:rezentatd in figura 12.5. Majoritatea :azurilor se grupeazd in jurul unei valori redii pe curba normald; de acolo,
:.umarul descregte gradual la doar cAteva

curbi de) distribu{ie normall

este

--rzuri aflate la ambele extreme. \Jjectivele folosite de obicei pentru


::scrierea diferitelor niveluri ale C.L sunt :rezelltate, de asemerrea, in figur5.l
' Cea mai reccntd revizuirc a testului Stanfbrd3:.cr (Thorndikc, Hagen, Sattler, 1986) utili-:'za Scorurilc Standard de VArst[, in locul -:,1'lnlor C.I. Accstea pot Ii interpretate in :.::;cntile. carc aratA procentul de subiecli din
.- -pul de standardizarc care crc$te sau scadc pe un dat (n.a.).

Stanford-Binet utilizeazd diferite tipuri de itemi. PAnd la revizuirea lui din 1986, toli iternii contribuiau in mod egal la totalul scorului C.I. Un copil se poate descurca foarte bine la un test de vocabular, insd destul de slab la un test care necesitd extragerea fonnelor geornetrice. Aceste,,forte" gi,,sldbiciuni" intelectuale pot fi observate de cdtre examinator. dar nu vor fi reflectate in scorul C.l. in aceeagi directie cu punctul de vedere curent cd inteligen{a este un compozit de diferite abilitati, revizuirea din 1986 grupeazd testele in 4 tipuri

principale

de abilitdti intelectLrale:
verbal,

rationamentul abstract-vizual. rafionamentul matematic gi nremoria de scurld duratd (Sattler, 1988). Din fiecare tip se obline un scor

ra{ionamentul

separat. Tabelul 12.3 ne oferd unele


exemple de itemi, grupati in tipuri.

-::

542

I tr I rotl r tc c r

e i tt

ps

lrc lo,q i t'

Tabelul 12.3. ltemii din alcltuirea scalei Stanford-Binet. Erentplc tiltit:c de itetrti rlitt Sctrla tle inteligenld Stunfbrd-Binet (198(t) pentru copii intt'e 6 Si 8 oni.

RATIONAMENTUL VERBAL
Vocabular I)elinegte cuvintele, cunr ar fl ,.dolar" gi ,,anvclopa". intelegere I{ispundc la inrrebirilc. tlc cxenrplu..l)c cc oarncrrii cumpiri alirrrcnte?" 1i..1)c cc oamenii i;i piaptanl phrul?"

Absurditlfi ldentifica

aspectul ..comic" al unei imagini, cum ar fi o felitd nrcrgand pe bicicletl pc un lac sau un bdrbat chel pieptinindu-qi capul.
al

Relatii verbale Spune c6t de ascn.rf,netori sunt prinrii trei itcmi ;;i cit dc nrull dif'erd ei de
patrulcir: c5erlL cravarA. lular. cilrtt:t51.

RATIONAMENTUL

ATEMATIC

Cantitativ Il{cctueazd sarcini arittnctice simple. curr ar

ti selectarea urrui zar cu 6 puncte. dcoarccc nurndrul de punctc cstc cgal cu conrbinalia unui zar cu doui purrctc 5i a uttttil cu patru punctc.

Serii de nunlere Conrpleteazi urnrltoarele doud nurnerc din scrie:

2016t28
Construirea egalitltii Construieqte o egalitate din unndtoarea dispunere:
Un singur rispuns corect ar

fi2

+3

2 35+=

5.

RATIONAMENTUL ABSTRACT * VIZUAL


Analiza modelului Copiazd un dcscn sinrplu cu blocuri.

Copiere Copiazd un desen geomelric prezentat de citre exanrinator. cum ar li un


intcrscctat dc doua tJiagonalc.

dreptunghr

MEMOI].IA DE SCURTA DURATA


N{emoria pentru giraguri Se aratl o imagine reprezenlAnd un gilag dc nrtrrgcle de difcritc
fbrnre. ingirate pe o bagheti. Rcprodu din memorie acca succesiune. prin plasarca mirgelclor adcriralc pc o hirghetd.

N{emoria pentru fraze Repettr dupii examinator urmtrloarcle ftaze'.,,listc timpul sf, nrergi la
culcare" yi ..Kelt a pictat un tablou dc ziua nramei salc".

I\lenroria pentrucifre Rcpetidupiexarninaloro scricdecilie. decrcrnplu 5


inainte pi inapoi.

-7-

-3.

Memoria pentru obiecte Se arati fbtogratii cu obiecte obignuite. cunr ar fl un ccas pi un elef'ant. c6te una o data. Identificf, obiectele in ordinea corectd a aparifiei din lirto-qratre care. d.' asemenea, include gi obiecte mai ciudatel de exemplu, un autobuz, un clovn, un clelcnl, oul 5i
un a/d.r.
ti

:*

il

l
:

Eval uarea abil it dyilor

m ent al e

SCALELE DE INTELIGENTA WECHSLER. Unul dintre primele teste de inteligen{d destinat sd mdsoare separat abilitAtile a fost elaborat de cdtre David Wechsler2 in 1939; impreund cu testul Stanford-Binet este considerat a fi unul dintre cele mai cunoscute teste de inteligenld. Inilial, Wechsler ili elaboreazd testul deoarece considera cd testul Stanford-Binet nu este adecvat pentru testarea adullilor gi, de asemenea, el credea cb acesta pune prea mult accent pe abilitatea verbal5. Scala de inteligen{a \\'echsler (pentru adulli), sau WAIS ll'echsler Adult Intelligence Scale, 1939, .955, 1981) este divizatd, in doud pir(i: o scald verbal[ qi scala de performan!5, :J.re sunt cotate separat. Itemii testului srnt descri$i in tabelul 12.4. Un test ':nilar pentru copii, Scala de inteligen(i -*-echsler - WISC (Wechsler Intelligence Scale for Chilclren), a fost elaborat mai irziu (1957, 197 4, 199 l). Itemii din scala de
performanld

altele nu sunt), sau sd stabileascd relatia

dintre deprinderile verbale gi abilitatea de a manipula materialul non-verbal. Figura 12.6 prezintf, profilul testului gi modalitatea de insurnare a scorurilor pentru a obline coeficientul de inteligen{a. Subiectul care a oblinut aceste scoruri particulare tinde s5 aibd o perforrnanld mai bund in sarcinile
nonverbale.

ObservAnd profilul scorurilor, acest subiect de 16 ani nu pare sd aibd rezultate atdt de bune pe cAt ar trebui; el a oblinut scoruri relativ mici la subtestele care anticipeazd destul de exact reugita in
invS{area la gcoalS (infonna{ii, aritrnetici

gi

:::esitd manipularea sau ordonarea blo:-r1or. imaginilor, sau a altor materiale. >:"lele Wechsler, de asemenea, sunt ::3\azute cu tabele de cotare pentru :l:;are subtest, astfel incat examinatorul ::: o imagine mai clard a ,,forfelor" gi

-..ibiciunilor" intelectuale ale indivi:---:r. De exemplu, diferitele scoruri pot ::.:a cdt de bine poate o persoand sd ::::lre subtestul in condilii de presiune -::.: subteste sunt cronometrate,

vocabular). Discrepan{a dintre scorurile oblinute la scala verbald gi cele de la scala de performan(d vor sugera examinatorului si ia in calcul problemele specifice de invdlare, culr ar fi tulburdri ale lecturii sau handicapurile de limbaj. AtAt scala Stanford-Binet cAt gi scalele Wechsler indeplinesc cerin{ele unui test eficient; ele prezintd o bund fidelitate gi validitate. Scala StanfordBinet are un coeficient de fidelitate de aproximativ .90 la retestare; WAIS are un coeficient de fidelitate de .91. Ambele teste sunt predictori valizi ai achiziliei in gcoalS; corela{ia intre scorurile C.I. ob{inute pe aceste teste gi plasamentul la qcoalS este de aproximativ .50 (Sattler,
1988).

:i-

.;-:l:

- D:rrd Wechsler (Lespezi 1896 New York ;srholog originar din Rominia, doctor in

director al spitalului

psihiatrie Bellevue din


Universitatea

al Universititii Columbia (1925),

New York, prof. univ.


York (n. trad.)

din

New

fost

544

I ttroduc e

re itt ps i lrclo gie

Tabelul 12.4. Subtextele care alcituiesc Scala de inteligen(I Wechsler pcntru adulti. Sttbtextele din Scala de inteligenld Wechsler (pentru adulli) sunt asendnirtocu'e (ur unele
ntody'icdri).

TEST

DESCRIERB

SCALA Vf,RBALA

Informalii

intrebdrile stabilesc sfera generald a infornra{iilor; de exemplu, ,,CAte mclnezi de cinci cenli fac un dimel l" Testeazd informalia practica gi abilitatea de a evalua experienta trecuta; de exemplu, ,,Care este avantajul p[strdrii banilor in bancd?"
Probleme verbale testdnd rationamentul aritmetic.

Comprehensiune

Aritmeticd
Analogii

Intreabd in ce modalitate anumite obiecte sau concepte (de exemplu, ou sau sdndnld) stnt sirnilare; mdsoard gdndirea abstracti.

Capacitatea de refinere a cifrelor

O serie de cifre prezentate auditiv (de exemplu, 7-5-6-3-8), este repetata in direc{ia inainte gi
inapoi; testeazA aten{ia qi memoria mecanicd. Testeazi cunogtin{ele cu privire la cuvinte.

Vocabular

SCALA DE PERFORMANTA
Simbolul cifrelor

incercare

de codare cronornetratd in

care

numdrul trebuie sd fie asociat cu semne de forme


variate; testeazd viteza de inv6{are gi scriere.

Completarea imaginii

Partea lipsd a unei irnagini desenate incomplet trebuie sd fie descoperitd gi denurnitd; testeaza atenlia vizuald gi rnernoria vrzuald.
Desenele pictate trebuie sd fie copiate in blocuri; testeazd abilitatea de percep{ie gi de analizl a
Patl L'nI-ului.

Desen in bloc

0rdonarea imaginii

serie de imagini conrice

in

benzi

desenate

trebuie sd fie ordonate in succesiune. porrrind din

dreapta, pentru a spune o povestel testeaza infelegerea situaliilor sociale. Asamblarea obiectului

Piesele de puzzle trebuie sd fie asarnblate pentru a forrna un obiect complet; testeaza abilitatea de a face fald relaliilor parte-intleg.

in S.LJ.A.. monedi dc cinci ccnfi

(n,

,vul uurea

uhi

it at

Irtr ntettt

uI c

5:t5

SCORUL SCALAT

d 6 810121416
SCAL,A VERBALA

18

TESTUL

SCORUL
SCA.LAT
10 13 7 13 10 10

Informatii generale Comprehensiune Rationamentul aritrnetic Analogii l,lemoria cifrelor Vocabular


SCALA DE ?ERFORMANTA
S

Informalii gen*rale Comprehensiune Rationamentul aritmetic


't:

Analooii
Memoria cifrelor Vocabular

Scorul verba Simbolul cifrelor Completarea imaginii


Desen in bloc Ordonarea imaginii Asamblarea sbiectului Scorul performante Scorul total SCORUL VERBA.L

63 13 14

1t
15

rmbolul cifrelor

Completarea

65

aginii Jesen in bloc


m

128 108 121


115

Ordonarea

scoRuL PERFORMANTET
SCORULGENERAL

raginii
Asamblarea
cr

63 IQ OJ :: 128 IQ

iectului

lrg,

12.6. Profilul scalci de inteligen{i Wechsler (pentru adul{i). TabeLul ditt dreaptu '.:inlci scorurile ohpinute l)e lesl (pentrtt un bdrbat de I6 utti) contbinale cu cele verbale, de ." tt'tilanld Si scorul tcttul. trIanualul care acclntpania:ti teslul este prevd:ut cu tuhcle ..-:.;Dtote in./itnclie de t'cirsta) utilizate la transJbt'narect aceslor :;coruri in ute/icienli de '..t'4enld. Coeficienlul de inleligenld ohlinul la scala da perfttrnunlii csle mai more cu I3 punc'te.fu1d de cel ctb;inut lu scala rerbald.

Testele de grup
'.'.

-::itit pentru a$a ceva. Spre deosebire :: .:stele individuale. testcle de grup pot ' ::zolt'ate de un ltLlnrAr nlare dc -:.', izi la indicatiile unui singur
:,-j::inator gi, de obicei. sunt sub fornra ::iie gi creion" (fig 12.7). Avantajele
zarii unui test individual f-atd de Lrn :,,:dministrat in grup sunt multe. Exa- -.:orul este sigur cd sr-rbiectul intelege -:;:arile. poate evalua rnotivatia

Scala Stanford-Binet $i scalele :;hsler sunt teste individuale de abi.::i. adicd ele sunt date unui singur -::r id de catre un exaltlinator. special

persoanei $i poate descoperi indicii suplimentare cu privire la .,forfele" gi ..slabiciunile" intelectuale, prin observarea atentd a rnodului cum subiectLrl
abordeazd. diferitele cerinte. TotLrgi, testele de abilitate aplicate in grup sunt utile atunci cdnd trebuie sd se evalueze

ul"r num[r mal'e de persoane. De exenrplu, serviciile armate utilizeazir

numeroase teste de grup, care evalueazd abilitatea intelectual6 generalS gi deprin-

derile speciale,

in

scopul selec(ionirii

indivizilor pentru serviciile militarc speciale: piloli. marinari. tehnicieni in electronicd $i programatori in
computere.

546
Perceptia spafiului

I rt

roduce re iu ps ilrclo

ie

Care dintre cele oatru module reprez intd cubul cand este desfdgurat? A B c D

n r,1l]r

lnlelegerea principiilor mecanice


Care pod este mai rezistent?

Cunogtinfe despre cuvinte


Duhoare, cel mai probabil inseamnd: A. Balti de mocirli.
B. Grimadd de rdmdgi[e.

lnformafii generale
Pentru care dintre urmdtoarele taxe a fost necesard amendarea Constitu{iei S.U.A.? A. Venituri. B. VAnzdri. C. Bduturi alcoolice.
D. Jigari.

C. Miros infect. D. Animal mort. Camaraderie, cel mai probabil A. lnteres pentru fotografie.
B. StrAnsi prietenie. C. Gelozii m6runte. D. Arte gi proiecte de avioane.

inseamni:

Picasso a fost un faimos A. poet. B. pictor. C. filosof. D. soldat.

Ralionamentul matematic
Un

yg!

patrat (914 cm) de p6nzd impermeabilS

:: :H * ff S"Jit
A. 6,67 dolari B. 18,00 dolari

f,l Ji:ffi :x H: "it5 i :i

il;

9 ?9ro9jgrq'i D. 180,00 dolari

Tariful unui colet pogtal in zona locald este de 18 cenli pentru primul pound' gi 1 % centi pentru fiecare pound in plus. C6li pounds trebuie sd fie
trimigi in zona locald pentru 1,50 dolari? A. 88 B, 89

9 199 D.225
Fig. 12.7. Un exemplu de testin grup. Itenti-eSantion din Testul de aptitudine profesionalti pentru Seniciile Arnmte (Anned Senices Vocational Aptitude Battery - ASVAB), pentrtt
seleclionarea primard a recrulilor Sifolosit in plasarnentul acestora in unitdlile ntilitare.
0, 453 kg. (n. trad.).
o

Er aluarea ab il

itdlilor

ental e

547

mod asemdndtor, a fost elaborat Testul pentru cariera profesionald gi administrativd (Professional and Aclnilttistrative Career Exanination - PACE) de cdtre Comisia pentru Serviciul Civil al S.U.A., folosit la selec{ionarea angajalilor pentru servicii guvernamentale. Alte exemple de teste de grup, folosite Dentru mdsurarea abilit6tii generale, sunt Testul de aptitudine gcolarl (SAT),
elaborat de Universitatea Princeton, bazat

in

pe principiile Serviciului de Testare a


Educaliei (Educational Testing Service), >i Testul de evaluare a colegiilor arne:icane (Antericcut College Test - ACT), :laborat de Universitatea Iowa gi bazat pe

;rincipiile Programului de testare a


:olegiilor americane (Anterican College
Testirtg, Progrant). De fapt, toate colegiile

:u

durata de invd{dmAnt de 4 ani cer :andidafilor pentru adrnitere fie ACT, fie S \T. ca o modalitate de stabilire a unui s:andard comun pentru elevii provenili :rn licee cu diferite planuri de invd{dmAnt s: standarde de cotare. Testul de .:titudine gcolard este utilizat adeseori de ,:leeiile situate pe coasta de Est gi de o.-est. in timp ce Testul de evaluare a ::iegiilor americane este dominant in -.':stul Mijlociu, Sud-Est gi Mun{ii
S:.;rcogi.

Testul de aptitudine gcolard este .,;atuit din doud secfiuni de itemi cu

degrabd decAt versiunea cu iterni cu multipla alegere), gi suficiente irrtrebdri suplimentare de algebrd cu scopul de a obline doud scoruri pe secliunea llaternaticd. Schimbdrile efectuate sunt vdzute ca modalitate de: a) a asigura elevilor un feedback mult mai detaliat in ce privegte perfonnan{a lor; b) a spori utilitatea testului pentru educatori gi allii care il folosesc pentru consilierea elevilor gi plasamentul acestora in clasele de invdfdmAnt; c) a compara eficacitatea diferitelor licee. a -In anii trecuIi, Testul de evaluare a colegiilor americane era alcdtuit din subteste de limba englezd, rnaternaticd, studii sociale gi gtiinfe ale naturii; elevii erau cota{i pentru fiecare din aceste patnt domenii, existAnd gi o cota{ie compozitd. in 1989, producdtorii testului ACT au revizuit numdrul de subteste, ajungAnd la 12. Acestea includ o secfiune matematicd extinsd cu mai multe scoruri, urr test nou de citire, o sec{iune de limba englezd care se centreazd mai mult pe deprinderile de scriere. gi teste separate de rafionament gtiin{ific pentru biologie, chimie, fizicd qi gtiin{e medicale. Testele necesitd cunoqtinle minirne despre aceste subiecte. in schimb, ele utilizeazd grafice, tabele gi rezumatele cercetf,rii cu scopul de a mdsura gradul in care elevii
se pot descurca cu conceptele abstracte.

-.:ltipla alegere; o

sec{iune testeazd :=prinderile verbale, iar cealaltd deprin:=rile maternatice (tabelul l2.l gi tabe-

Schimbdrile efectuate

in testele SAT

lAT au efectuat o revizuire majord a :;.:ului. in prirndvara anului 1994.


---.:"

izuirea testului implicd o noud -::iune eseu, intrebdri cu dus-intors ::spre probleme matematice (mai

gi ACT se datoreazd tendintei actuale a liceelor care pun accent pe citire, scriere gi deprinderi matenratice mult mai sofisticate. Se observi o mdrire a standardelor de predare in liceele fdrii 9i
un accent sporit pus pe gdndirea abstractd gi pe deprinderile dejudecat6.

548

I rft

rod uc e re itt psilrclo gie

Instruirea tn strategiile de rezolvare a testelor Si complexitoteil oceslora


Cursurile care pretind cf, imbundtdlesc scorul unui candidat la astfel de teste de admitere cum ar fi Testul de aptitudine
gcolarb (SAT), Testul de admitere la Colegiul

de pregdtire a candidalilor pentru testele de admitere. Brogurile de practicd, publicate pe piag, disponibile pentru majoritatea concursurilor de adrnitere, pot fi utilizate qi ca ghid de autoinstruire. Familiarizarea cu tbrmatul

testului, cunoqtinfele despre strategiile de rezolvare a testului gi practica pe itemii


testului egantion vor duce la ob{inerea unor scoruri ridicate, dar aceastd sporire a eficien{ei de:rezolvare a testului este substanfiala

numai pentru cei naivi (de

exemplu.
cu

Medical (MCAT), Examenul de certificare a abslovirii (CRE) qi Testul de aptitudine manageriald (GMAT) sunt prezentate zilnic in ziare. Cursurile de instruire pentru astfel de teste au devenit o afacere profitabilS; totuqi, gradul in care aceste cursuri de instruire pot duce la imbundthlirea scorurilor oblinute pe test este o problemi ,controversati: dacd instruirea conduce la oblinerea unor scoruri ridiCate, candidalii care igi permit si pldteascl pentru aceste cursuri au un avantaj asupra

imigranlii sau elevii provenili din qcolile

standarde reduse). Absolvenlii din liceele americane care asigurA un standard ridicat de testare obiectiv6. probabil cd nu vor avea cine gtie ce beneficii, petrecAndu-gi timpul cu
practicarea itemilor testului. Ce se poate spune insd despre cursurile de instruire in subiecte specifice? Testele de admitere sunt destinate sd mhsoare aptitudinea unei persoane pentru un program specific de

celor'care nu-qi permit. A fi familiarizat ci procedeele de testare constituie un ajutor


substanlial. O persoan6 care a avut experienfa anterioarb a testdrii qi care qtie la ce sd se a$tepte, va fi mult mai increzitor de sine decdt o persoanE cu experien{a limitat6 in procedura de testare. Diversificalea procedeului de testare include familiarizarea cu foi de raspuns separate, ludnd in considerare mai degrabb numdrul totaI de rdspunsuri la itemul cu alegere multipld decAt alegerea primului r[spuns ce pare corect, gtiind c6 nu trebuie sd pierdem prea mult timp cu ..asambl6ri" de itemi gi cu dileritele ,,scapari" din itemi care prevdd informagii suplimentare. El te ajutd de

studiu, iar producdtorii de teste incearcd sE evite introducerea unor itemi pe baza cdrora performan{a poate fi mdrit[ prin exerciliu de scurtd duratl sau sd evite promovaJea unor

cursuri de intruire

in

subiecte

speciale.
a

Totugi, secliunea verba16 a testului SAT (gi

testelor LSAT, MCAT qi GRE) se bazeart mai:ales pe vocabular, iar majoritatea problemelor din secliunea matematicd presupun cunogtin{e de algebrd gi geometrie de liceu.
Pentru persoanele cu dificultdli de rezolvare a acestor probleme, ar fi binevenitd o revizuire prealabili. Mai multe studii arat6 cd instruirea

in

matematicd

va determina o mdrire

a a

scorurilor oblinute pe secliunea matematicd

ptii cand sd ghicegti. Dacd nu sunt penalizdri pentru rSspunsul incorect, atunci va avea sens sE ghicegti dacd nu cunopti rdspunsul corect. La testele cum ar fi SAT, unde un rdspuns grepit este cotat cu -tA (comparativ cu I punct pentru un rf,spuns corect $i 0 pentru nici un rispuns),
asemenea sd este rentabil sd ghicegti dacd rdspunsul poate fi limitat la doud sau trei.alegeri posibile.

testului SAT pentru elevii de liceu care nu studiaz6 in mod curent matemalica, insi
aduce puline beneficii,celor care frecventeazi

cursurile de matematicd. Figele de vocabular

testului. "':'

gi citirea cu ajutorul unui dic{ionar vor Il folositoare la rezolvarea sec{iunii verbale a


., ':,:

De peste 30 de ani s-au elaborat numeroase studii pentru a determina efectele


cursurilor de instruire asupra scorurilor SAT. Studiile au acoperit o varietate de merode de instruire. avdnd in compozilia lor at6t programele de instruire comercializate, precun

Instruirea in strategiile 'de rezolvare a testelor gi practica cu intrebdri din testee$antion sunt incluse in majoritatea cursurilor

Ev

ltt

area

ab il it dt il

or

nt

entale

s49

gi programele oferite elevilor din liceele de stat sau private. Rezultatele acestor studii
variaz6, considerabil, ele depinzdnd de lungimea gi tipul de prograln gi de prezenfa sau

Mai multe

cercetAri (executate ftrd

absenla unui grup de control. (Grupurile de control sunt importante deoarece elevii care se inscriu la cursurile de instruire sunt in stare

si

se diferenlieze de aceia care nu s-au inscris. gi asta din nrai multe puncte de vede-

motiva{ie; este

re - in special in privinfa nivelului de dificil de evaluat cre$terea scorurilor oblinute pe test. {brd a face
referinla la un grup comparabil de elevi). Messick 9i Jungeblut (1981) au publicat o analizd a studiilor de cercetare privind instruLrea pe testul SAT, care include grupurile de

grupuri de control) raporteazi cregteri mult mai mali de 50-80 de puncte oblinute la ambele secliuni ale testului SAT (Pallone, 1961; Maron, i965). Totugi, subiec{ii participanli in aceste studii erau inscriqi in prograrne intensive de instruire. de Iungd duratS, de pdnd la 6 luni. Problema ce apare aici este diferenla intre educa{ie gi cursurile de instruire. Testul SAT este destinat si evalueze abilitatile dezvoltate. Un arr de cursuri (la liceu) de Iirnba englezd 9i algebrd va duce la cregterea scorurilor SAT; nu este

control. Ei concluzioneazi cd 30 de ore

surprinzltor faptul cd 6 luni de instruire produc un efect similar (Jones, 1984). Care sunt recomanddrile ce pot fi fdcute

de

instruire in deprinderile verbale, de exemplu, pot conduce la o cregtere medie a scorului cu aproxirnativ 14 puncte la secliunea verbald a restului SAT. Alte 30 de ore suprimentare de insrruire in matematici pot duce la o cregtere medie a scorului cu aproape 26 de puncte pe sectiunea matematica. Aceste cregteri ob[i-

in

privin{a cursurilor de instruire pentru testele de admitere? In scopuri de echitate, un curs de scurtd durati in strategiile de testare plus practica pe itenrii testului egantion in condilii de examinare vor contribui la echilibrarea cornplexitdlii testarii dintre
persoanele cu diferite cantitati de experien{a

i0

nute din 60 de ore de instruire inseamnd de puncte pe o scal6 SAT combinat6. Dat irind faptul cd scorurile ob{inute la testul SAT

tariazd de la un minimum de 400 la un maximum de 1600 de puncte, cregterile


3cestei mdrimi nu par sd afecteze deciziile de

.idmitere

in colegii. La aceleaqi

concluzii

ajunge gi studiul efectuat ulterior de cf,tre Der Simonian Ei Laird (1983).

in rezolvarea testelor obiective. De revizuirea testelor pentru evaluarea deprinderilor de vocabular, algebrd qi geornetrie vol beneficia probabil indivizii al c6ror fond este deficitar in aceste discipline. Se pare cd nu rneritE efortul ca persoanele cu o educalie normalS de liceu si cheltuiascd atdt de mult gi sd-gi petreacA majoritatea tirnpului la cursurile de
lnstrulre.

Validitatea predictivi
Testele de abilitate generald, cum sunt Stanford-Binet gi scalele de inteligenfd prognozeazl, achizilia gcolard "\'echsler, inteligen{a. CAnd li s-a cerut si mdsoarl :rot'esorilor de liceu sd identifice copiii :in clasele lor dupd nivelul de inteligenfd, ::relatiile dintre rnodalitatea de clasi:l:are a copiilor gi scorurile ob{inute la :estele de inteligen{d erau intre .60 gi .80.

Aceste corelalii ar fi probabil mai mari daci n-ar exista unele tendinle in

apreciere.

De exemplu, profesorii

au

tendin{a de a supraaprecia copiii cei mai tineri din clasd gi de a subaprecia pe cei mai in vdrstd; in aparenli, ei iSi bazeazd aprecierile rnai cur6nd pe vArsta mental5 decAt pe coeficientul de inteligenfd, care exprimd raportul dintre vArsta rnentalS gi

s50
varsta cronologicd. De asemenea, pro-

I nt

roduc e re in psilrc I o gie

fesorii au tendinla s6 supraaprecieze fetele qi sd subaprecieze bdielii. Copiii


sociabili, insetali de cunoagtere, siguri pe sine, care se angajeazd voluntari in activit61ile gcolare gi care igi ridicd mdinile pentru a-gi expune cunogtinlele de obicei sunt vizuli de cdtre profesori gi colegii

Tabelul 12.5. Corelafia intre scorurile C.I. gi achizi{ia academic5. Tabelul prezintd
corelayiile tipice observate tntre scorurile la testele de inteligenld oblinute la un nivel educalional particular Si alte mdsuri ale
p erfor m an!
e

ac a dem

ic

e.

lor ca fiind mai inteligenfi decAt copiii retragi gi tdculi, chiar dacd scorurile oblinute la teste sunt aceleagi. in astfel de cazuri, scorurile ob{inute la testele de
abilitate vor asigura o estimare mult mai precisi decAt aprecierile profesorilor.

CORELATII .NIVEL' EDUCATTONAL TTPICE

Liceu ,,:-,. Colegiu

$coala elementard
',

Absolvirea facult6lii

.60 .50 .40 .30

.70

.60
.50 .40

Scorurile testului gi performanfa academicl


Scorurile ob{inute la testele de inteligenld se coreleazd puternic cu diferitele mdsuri ale perfonnanlei academice (de exemplu, notele, continuitatea in gcoald,

Pdnd aici am discutat despre relalia dintre performanla academicd gi testele destinate sd m[soare aptitudinea generald pentru inv6{are (aga-numitele teste de

probabilitatea absolvirii). BdieJii care oblin scoruri inalte la testele precum Stanford-Binet 9i scalele de inteligenfi Wechsler au note mai bune, le place mai mult la gcoal6, stau in gcoalS mai mult timp, iar mai tdrziu in viafi tind si oblind
succese mai mari la locul de muncd (Barret qi Depinet, l99l). Dar pe mbsurb
ce elevii avanseazd pe scara educalionalS,

inteligenld care dau o mdsurd a coeficientului de inteligenld). Dar ce putem spune despre testele de aptitudine, de exemplu testul SAT, care mdsoard abilitAtile dezvoltate gi sunt destinate sd prognozeze performan{a in colegiu? De-a lungul anilor, testul SAT a fost dat la milioane de candida{i la colegiu, iar numeroase studii au corelat scorurile

oblinute

la testul SAT cu

mediile

incepdnd cu gcoala elementard, liceu, colegiu, titlu universitar, corelaliile intre scorurile oblinute la testul de inteligen{i gi evaludrile performanfei academice scad progresiv (tabelul 12.5). Pe misurd ce educaJia sporegte, o serie de factori contribuie la scdderea progresivi a mirimii coeficienlilor de validitate. Vom vedea pe scurt cd unul dintre cei mai importan{i factori este selecfia.

studen{ilor din anul intdi. Corelaliile variazd de la studiu la studiu, cu o corela{ie mediand de aproximativ .38
pentru secliunea verbalS a testului SAT
1982).
gi

.34 pentru secfiunea matematicl (Linn.


Aceste corelalii supraestime azd intr-o oarecare mdsurd relalia dintre scorurile oblinute la test gi anii universitari. deoarece datele criteriului se colecteazd

numai pentru acele persoane

care

frecventeazd in realitate colegiul. Dacd fiecare individ care a trecut testul SAT a

Evaltrarea ab il itdyi I or ment ale

551

frecventat colegiul, iar scorurile oblinute au fost corelate cu notele din anul intdi, corelatiile vor fi mult mai mari. Mdrimea coeficientului de corelalie este afectatd de

scorurile oblinute la testLrl SA'l', corelafia intre scorurile SAT gi nrediile pe anul I

este de .44. Pentru colegiile

cu

cantitatea de variabilitate din m6surile corelate; in general, cu cdt un grup este mai selectat, cu atAt rnai micd este diferen{a dintre cele mai ridicate scoruri si cele mai scdzute ob(inute la un test, gi cu atAt mai micd este corela{ia. Studen{ii sunt mult mai capabili comparativ cu populafia in gerreral. Dacd intreaga popula{ie la varsta colegiului a fost :estatd gi a frecventat colegiul, corelafia lintre scorurile obtinute gi notele din anul :ntai ar fi totugi mai ridicata. Iatd urr :remplu care poate ajuta la explicarea :aptului de ce corelaliile sunt mai sc6zute .ntr-un grup selectat. inainte sd existe :lasificdrile de greutate in box, greutatea :r3 un element care prevestea rezultatul :eciului. Un boxer cu o greutate de :trroximativ 113 kg va invinge de obicei

variabilitate redusd, corelalia este de 3l7o (Schrader, l97l). Cu cAt grupul este mai selec{ionat sau ornogen, cu atAt mai mici
este corelalia.

-n boxer de

68

kg,

indiferent

de

::t^erenlele de pregdtire; corela{ia intre ::eutate gi cAgtigarea partidei a fost c6t se

:,-ate de mare. Totugi,

o datd ce

i-.ru introdus categoriile de greutate, iar . -:pta se ducea numai cu boxeri de -:eutate sirnilari (categoria grea impo:ira categoriei grele, categoriile u$oare ::ntra categoriilor ugoare q.a.rn.d.). gre::ltea a devenit un element slab de :::r'lTlYns a rezultatului. Degi efectele selectdrii dupa core=:irle dintre scorurile obtinute la testul

Dacd corela{iile intre scorurile oblinute la testul SAT gi notele din arrul I sunt ,,corectate" din punct de vedere statistic pentru a lua in calcul natura selectivd a populatiei, corelaliile rezultate sunt in jurul valorii de .50. Ce inseamnd corelatia acestei mdrirni in terrnenii predictibilit5tii? O corelalie de .50 indicd faptul ci studentul din topul priniilor cinci in distribulia de scoruri SAT are 44 de ganse dintr-o sutd sd fie in topul primilor cinci in distributia rrediilor in anul I, in timp ce gansele studentului aflat printre ultimii cinci la scorurile SAT de a obline astfel de note sunt de nr.rmai 4 din 100. Fard vreo cuno$tinla de scorurile SAT, gansele ar fi, desigur, 20 din 100. Prin urmare, scorurile ob{inute la testul SAT irnbundtd{esc in mod considerabil prognoza, dar, de asernenea, este clar ci notele studenlilor din anul I cu scoruri SAT identice vor varia foarte mult.

Diferenfele de grup gi performan{a testului


Diferen!ele in perfornranta rnedie la testele de abilitate apar adeseori cAnd sunt studiate anumite subgrupuri de popula{ie. De exemplu, copiii din familii cu venituri medii gi superioare au in medie scoruri mai mari decdt copiii din familiile sdrace. Diferentele rnedii se regdsesc in performanfa la testele de

S.\T gi note sunt rnai pu(in

extrerne

::nparativ cu cele din exemplul de mai ele pot fi totugi substan{iale. De ' -.. :i:mplu, pentru colegiile cu clase de

--:i

I care prezintd o diferen{d mare intre

552 abilitate generald precum gi la testele de achizilie, dacd grupul de copii este definit in termenii grijii parinteqti, educa{iei sau venitului (Speath, 1916). Membrii unor grupuri minoritare - afro-americani, hispano-americani, indieni-americani - tind de aselnenea sd oblinb scoruri mai scdzute la testele de abilitate in compara{ie cu asiaticii americani sau albii (tabelul 12.6).

Int

roducere itt psiholo

g ie

obline scoruri mai mari decAt majoritatea

bdie{ilor la testele de relafii spaliale; invers, unii bSie{i vor obline scoruri mai scdzute decAt majoritatea fetelor. in mod similar, unii copii din familiile sdrace vor
obline scoruri mai mari decAt majoritatea copiilor din iamiliile cu venituri mari. iar unii membri ai grupurilor minoritare vor obline scoruri mai mari decdt majoritatea albilor.

cdtre grupurile etnice, rasiale, bdrbali Si fentei. Mediile grupului se bazeazd pe un total de I 025 523 de absolvenli de liceu,
testali cu SAT. Fiecare secliune este cotatd cu scoruri de la 200 La 800 (The College
Board).

Tabelul 12.6. Scorurile la testul SAT ob{inute in grup. ScoruriLe ntedii la Testul de aptitudine Scolard (1990) ob;inute de

doilea aspect, diferenlele de grup reflectate in scorurile medii ale testelor nu pot fi considerate o dovadd a diferen{elor inndscute de abilitate. Ele pot reflecta diferen{ele din mediul familial. expecta{iile sociale gi gansele de a invd{a. Totugi, in mdsura in care diferenlele de

Al

grup

in

scorurile medii ale testului

:,.:;:. ,

,,'T,

SECTIUNEA :,".SECTIUNEA

reflectd diferenlele in probabilitatea de succes la gcoald sau la locul de muncd.

vERBALA'MATEMATIcA

este necesar si in{elegem

aceste

Bdrbafi
Femei

429 419
americani americani
388

,499 455 437

Indieni

Asiatici

Afio-americani

410 352
359 383 442

528
385
4i2s

distincfii. Mai tdrziu vom arraliza unele motive care pot determina diferenlele in performanla testului dintre grupurile rasiale, etnice gi socio-economice. Cu toate acestea, existen{a diferen!elor de
grup nu inseamnd cd testele nu sunt utile pentru prediclia performan{ei. Testele de
abiI itate prognozeazd performan{a gcoIara

Portoricani Alli hiipanici Albi


Allii

Americani mexicani 380

405

434

49r
467

atAt pentru elevii minoritari, cdt gi pentru

410

elevii albi. De exemplu, dacd o clasd alcdtuitd din copii afro-americani este
evaluatd dupd scorurile oblinute la un test

cAte ori discutdm despre diferenlele de grup, vom sublinia doud aspecte. Primul, acestea sunt doar diferenle in nrcdie; mdrimea diferenlelor

Ori de

de

inteligenfS, evaludrile prognozeazA


ca

performanta gcolarb in aceeagi m6suri

dintre subgrupuri este de obicei micd, in cornparafie cu variabilitatea din interiorul grupurilor. Prin urmare, unele fete vor

gi pentru copiii albi (Banet gi Depinet1991). $i scorurile SAT vor prognoza notele studenlilor de anul I pentru afroamericani qi americanii mexicani la fel ca

qipentru albi (Linn, 1982).

Ev

a I tt

area

ab

iI it

titri

or n

ent

le

s53 bilitatea califfitii educa{iei din diferitele licee (nu este obligatoriu ca notele date intr-un liceu sd fie echivalente cu notele date intr-un alt liceu). intr-adevdr, o combinalie a scorurilor SAT qi a notelor din liceu va prognoza notele din colegiu

Spundnd cd testele de abilitate nu surrt tendentioase, nu se neagd faptul cd socie-

iatea discrirnineazd grupurile minoritare. Eristd o tendinti de influenlare a gansei

_:rupurilor minoritare (care duce la .coruri scdzute la testele de abilitate) gi a mdsurii criteriului (note, reputa!ia in
: lasa g.a.).

mai bine decdt fiecare dintre

aceste

variabile in parte. Testele de abilitate indicd destul de


bine dacd o persoaud poate citi gi in{elege

Utilizarea testelor in prognoza performantei


Deqi testele de abilitate sunt de folos .a predictia perfornran{ei academice, ele ::prezintd doar o singurd unitate de

un anurnit rnaterial sau dacd poate


rezolva probleme matematice. Dar testele

nu pot evalua problemele sociale ale


persoanei, consim{drnAntul la munca sau deprinderile intepersonale. Testele asigurd o oarecare bazd pentru prognoza succesului acadenic, dar ele nu indicd pe studerrlii care vor deverti scriitori creativi. profesori talenta{i gi rnedici excep{ionali. Scorurile ob(inute la testele de adrnitere furnizeaz\, doar o singurd unitate de informafie. Ele pot fi apreciate o datd cu alte rndsuri (notele din liceu, recomanddri, achizilii speciale), pentru a progr.loza performanfa academicd a candidatulLri.

:'.isurd

gi ar

putea

fi

utilizate

irt

:,.mbirratie cu o altd informafie. De :remplu, dupd curn aratd scorurile SAT, ..-'rtele unui absolvent de liceu vor corela ::stul de mult cu mediile unui student de .rul I. Acest fapt va da naqtere anumitor ':.trebari cu privire la utilitatea testelor de ::nritere. Totugi, se poate argumenta cd .;..rurile ob{inute la testul de adrnitere in :: .cc.iu prevdd o ajustare pentru varia-

Cu toate acestea. pAnd nu dernult, testele


de abilitdli specifice au indicat anumite diferen{e intre sexe. in rnedie, femeile au ob{inut scoruri mai ridicate comparativ cu bdrbalii la

Diferen(ele de sexin

testele

de abilitate verbalf,; bdrbafii,

au

abilitii(ile specifice
-\tAt bdrbafii cAt gi femeile oblin scoruri

oblinut, in medie, scoruri rnai ridicate dec6t


femeile la testele de ralionarnent nlatcmatic $i deprinderi vizual-spa[iale. Deprinderile vizual-spaliale sunt necesare in executarea unor sarcini, de exemplu conceptualizarea formei unui obiect din spaliu aflat intr-o perspectivd

-:.-'rimativ egale la testele de inteligenld

(de

:i:nplu

la testul Stanford-Binet qi scalele de -::iigen{d Wechsler). Majoritatea testelor de :-::rigenld sunt construite in scopul minima-

:.rii dilerentelor dc sex. lie prin anulareu --rilor care prezint6 mari diferenle de sex,
--: :rin echilibrarea itemilor avantajogi pentru

diferit6.

gi in

interpretarea unor hdrgi

sau

schite 1fig. 12.8).

Aceste di[erenle

de sex in abilititile

:=::i cu cei avantajogi

pentru bdrbati.

cognitive, observate aproape de la inceputul testdrii sistematice, par sd dispar6. La o

554 analizl a scorurilor, efectuatA pe o perioada rnai nrare dc lrei decenii (din 19.17 pAni in 1980) asupra testelor de abititdli specifice (date elevilor din licee), s-a descoperit cd

Itrt

rorlrtccre in psiltologrc

diferenlclc dintre biieli gi f'ete au scdzut progresiv in aceastd perioadi (l-'eingold.


I

988).

--.\ (-,'$.9 IFPx lJ'"q#

..,'A ir/'1.

BC

fr\. IHJ'-.ji i*{*r" h itiE*' \JJ

..";

j{1
"'

11

." lJ -.#;'

ilr 'Vl

t:4
ir

Fig. 12.8. Deprinderi vizual-spa{iale. Un exemplu de tip de problemd utili:at la teslure,;


abilitaitii vi:ual-spalictle. Se c:ere exdminatttlui,sd selecteze dilt cele cinci blocuri (clitt tlreapto'

pe cel care este identic cu blocul din stanga, exceptdnd bloc'ul care u fost rotit $i prezentot
dirttr-o perspectitd

drJbrita

Ritsput.rsur corect esre B

O analizi recent6, privind sute de studii in abilitS!ile specifice, electuate de-a lungul ultimilor 20 de ani, a
asupra diferenfelor
ajuns la aceleagi concluzii: experien(a verbalA a bdrba{ilor a crescut in aceastA perioadA

bune la maternaticE. Pirinlii cred lotugi ci gtiinla gi matenlatica sunt nai putirr importarlte pcntru f'cte decat pentru bdie!i; ei au
tendin{a si exagerezc abilititile bdielilor in aceste dontenii gi sd subestimeze abilitSlilc

echilibrdndu-se cu cca a femeilor, in timp ce

abilitatea fenrcilor la testclc de ralionarircnt


matematic a crescut de asemenea, pentru a se echilibra cu cea a bdrbalilor (Hyde qi Linn,

fctelor. Sunt nrai nrultc gansc ca p[rinlii si cumperc pentru b6ie!i corxputere 9i jucdrii cu caracter tehnic, decAt pentru fcte. De asemenea, profusorii de gtiin16 gi rrratematicl ai tendin{a s5-i incurajeze mai rnult pe bdieti.
decdt pe fete (Eccles 9i Jacobs, 1986). Prin urmare. diferenlele rezultate la testu de matematica - SAT pot reflecta diferenlel. de sex in ceea ce prive$te increderea in sine Se pare, de asemenea. cd unele intrebdri d;

1988; Linn

9i Hyde,

1989).

Un test care

continud sd reliefeze diferentele dintre aceste abilitali este SAT: birbalii qi fenreile obtin scoruri aproximativ egale la sectiunea verbali, insd bdrbalii oblin scoruri semnificativ mai ridicate la secliunea matematic6. Faptul cd diferenlele de sex in abilitatea cognitivd s-au redus de-r lungul acestor ani, sugereazd ca primele diferenle reflectate in

matenraticf, sunt destinate bdrbalilor, prr: conlinutul subiectului. De exemplu, ele in:plici situalii luate din sport, cu care barbai..
pot fi rnult mai obiqnuili.

scorurile testului au indicat diferenlele de


pregdtire gi expectaliile sociale: recent, fetele

au fost incurajate sd-qi dezvolte

interesul pentru poezie $i literatura: era de agteptat ca

b6ielii sl fie mult mai interesali de 9tiin16 9i probleme tehnice. Degi societatea arnericand a devenit mult mai egalitaristd, iar p6rinlii gi profesorii sunt mai pu{in stereotipiza{i in ceea

Un domeniu al abilitalii cognitive cai-. continui si indice o diferentd consisterti intre sexe este acela al rela{iilor vizualspafiale. Testele aratl totugi o perfonnan:: superioari la blrbali in acesrc deprinderi. i: particular, clnd sarcinile sunt cronolnetratc . justifici doar irr parle diferen{ele de sex i: abilitatca matcnratici, dat tlind laptul ,,
necesitd rota{ia mental6 a obiectelor (Burnei: 1986). Dileren!cle de sex in abilitatea spali,r -

ce privegte abilitatilc pe care ei le incurajeaz6, existd incd diferenle de abordare a sexelor, gi anume, c[ fetele nu sunt atat de

Evaluarea

ah

iI

it ay

iI

or ment

al c

555
considerl c5 abilitatea de a vizualiza mental

tizualizarea spaliali este una din strategiile


de rezolvare a problemelor matematice, Va fi interesant sd vedem dacd diferenlele de sex in abilitatea spafialS se diminueazd cu

obiectele este legatl de rata

la care se

uecerea anilor, deoarece mediul acfioneazd esupra femeilor. Unii cercetitori cred cf, aga se va intdmpla; altii consideri cd diferenlele Ce sex in abilit6lile vizual-spaliale descind Cin efectul hormonilor sexuali asupra dezvoltirii cerebrale, in perioada uterind. Ei

dezvoltd cele dou6 emisfere cerebrale; hormonul masculin, testosteronul, probabil cd incetinegte dezvoltarea enrisferei stangi. rezultdnd o emisferd dreaptd inalt specializatd

(Benbow, 1988). A rdmas sd vedern dacd explicalia biologicd sau de mediu, privind
diferenlele de sex in abilitatea vizual-spaliald, se va dovedi a fi corect6.

Natura inteligenfei
Unii psihologi vdd inteligen{a ca fiind capacitate generald de inlelegere qi -. :3tionament, care se manifestb in sirre sub :rt'erite forrne; aceasta este defini{ia datS :e Binet. Degi testul sdu con{inea multe :.puri de itemi (care testeazd abilitali, ::m ar fi: capacitatea de memorare,
de a face fa{d cu eficien{h mediului sdu" (Wechsler, 1958).

Abordarea factoriali a inteligenfei


se intreabd dacd existd general6". Ei considerl cd ,,inteligen{a testele de inteligen{d evalueazd un numdr de abilit6ti mentale care sunt relativ independente una de alta. O rnetodd de

::prinderi aritmetice qi

Al[i psihologi

cunoa$terea

. -xabularului), Binet a observat la copiii .:-rtati cd oblin scoruri mai ridicate in :,-rmparatie cu cei intArziali. Prin urmare, 3rnet suslinea cd diferitele sarcini probau - abilitate debazd, sau aptitudine.

oblinere

a unei informalii mult mai

Ni

se pare cd inteligenfa con{ine o

capacitate fundarnentald, alterarea sau

pierderea ei fiind de o importanld najorS pentru viala practicd. Aceasti ,-apacitate este judecata, altminteri denumitd sim! practic, iniliativd, facul:3te de adaptare a eului la circumstante. A judeca bine, a in{elege :ine, a ra{iona bine, acestea sunt

activitAli esenfiale ale inteligen{ei.


Binet gi Simon, 1905).

:--:sc testele sale, David Wechsler

in ciuda diverselor subscale care alc6-

:::Jea cd ,,inteligenta este un agregat sau - :apacitate globala a individului de a


:::iL.rna intenlionat, de a g6ndi ra{ional gi

determind performan{a la testele de inteligen!5 este analiza factoriali. Aceastd tehnicd matematicd se utilizeaz\, la determinarea numdrului minirn de factori sau abilitdli, necesari pentru explicarea pattern-ului observat al corelaliilor, pentru o serie de diferite teste. Ideea de bazd este aceea cd dou6 teste care se coreleazd intre ele, probabil cd mdsoard aceeagi abilitate. Analiza factoriald a datelor dintr-o serie de teste ne va spune cAt de rnulli factori identificabili fac parte din setul de corelalii qi greutatea (sau influen{a) fiecirui factor. Analiza factoriali este prea complicatd pentru a o descrie in detaliu, insd tabelul 12.7 prevede o
descriere sumard a metodei.

precise despre tipurile de abilit[1i care

556
Tabelul 12.7. Analiza factoriall. Un exentplu de date
in analizafactoriald.
Si

I tft

rotl ucere itt p s iltol o g ie

principalele etape implicate

Care sunt datele care intri in analiza lactoriali gi care sunt principalele etape ale analizei? Datele reprezintd scoruri simple extrase dintr-o varietate de teste, destinate sd mdsoare diferite conlinuturi psihologice sau procese. Fiecare individ ob{ine un scor pentru fiecare test dat. Toate aceste scoruri pot fi apoi intercorelate; adicf,, vom identifica modalitatea in care scorurile obfinute de mai mulli indivizi pe Testul I se raporteazd la scorurile ob{inute pe Testul 2 g.a.m.d. Aceste raporturi de intercorelalie alcdtuiesc tabelul de corela{ii, cunoscut ca matrice de corelalie. Dedesubt este redat un exemplu de matrice de corelalie, bazat6 doar pe 9 teste.
TESTE
I

4 .06 .40

6 .05

8 .05

I
.09
.l-)

.38

z
-)

.55 .36

-.04
.28
.01

01

.t0

4
5

-32

.40 .18 .60 .35

lt

.t5
.12 .06 .13 .06 .45

t3
04 08

.10 .13

.l

6
7 8

0l

.o1

.32
.32

comun (ele aratd corelalii inalte). Insuficienta realizare a unui asemenea ra{ionament dupi tabelul cu corelalii de acest tip este prezentatd prin notarea corelaliilor inalte (suplimentare) ale Testului 2 cu Testele 4, 5 gi 6, teste care nu sunt incluse in grupurile din tabel. Utilizdm analiza factorialE pentru a ne spune mult mai precis ce ceva

Cele trei casete ale corelaliilor

in

indici faptul cd acestea sunt grupuri de teste care au

anume subliniazd aceste corela{ii. Dacd matricea de corelalie con{ine o serie de corelalii semnificative din punct de veddre statistic Ai o serie de cordlalii cdre tinde spre zero, esie doar o aparen{6 cd unele teste mdsoar6 abilitbti similare de un anume tip gi altele mdsoari abiliEti de alte tipuri. Scopul analizei factoriale este de a oferi informalii cdt rnai precise despre aceste abilitdfi. Analiza factoriali atilizeazd, metode matematice in calcularea corelafiei fieclrui test cu fiecare dintre factorii posibili. Aceste corela{ii intre scorurile testului gi factori sunt cunoscute sub denumirea de ,,saturalia factorului"; dacd

un test coreleazl.05 pe un factor I, .10 pe un factor II gi .70 pe un factor III, el este ,,incdrcat" cu o greutate foarte mare pe factorul lll. De exemplu, cele nou6 teste cu matricea de corelalie de mai sus produc matricea factorialA de mai jos.
FACTORI TESTE
I
2
3

II
.75 .41
11 .08

III
.08

-.0r
.48 .01

.t6
.15 .08

4
5

-.01
.16

6
7 8

-.03
.02

.76 .49 .73 .04


.05

-.01
.02

-.01

.10

.64 .66 .47

Casetele reprezentate prin cifre mai accentuate. din matricea factoriald, prezinttr testele care au ceamai puternicd corelalie cu fiecare dintre factorii subliniali. Grupurile sunt aceleagi cu grupurile din matricea de corelalie, insd acum au o precizie mai mare.

Rimdne problema testului 2, deoarece el este saturat aproape egal cu factorul I gi factorul Il; evident ci nu este un test,,pur factorial". O datd descoperili cei trei factori care rispund de intercorelaliile celor noua teste, ei pot fi interpretali prin analiza conlinutului testelor cu cea mai mare greutate pe fiecare factor. Analiza factorialh in sine este un proces strict matematic, d"arlnumiriu qi int.rpt"iu."u i*ioiii"i o.pina a.
consideraliile psihologice.

lv aluareu abil i t dt i I or

men! al e

557

Dupd intercorelarea scorurilor tuturor


:estelor (corelAnd fiecare test cu un altul),

Thurstone aplica analiza factorialS in i ederea oblinerii unui set de factori de

:a26,. Itemii testului

:eprezenta(i de fiecare dintre factorii :escoperili sunt folosili pentru a forma :oi teste; aceste teste sunt date ulterior :nui alt grup de subiecli, iar interco-

cei mai

bine

relaliile sunt reanalizate. DupS mai multe studii de acest gen, Thurstone identifica gapte factori ca fiind ctbilititli nrcntale printare dezvdluite prin testele de inteligenla: in{elegere verbald, fluen{a cuv6ntului, numeric, spatial, de lnernorare, rapiditatea perceptualS gi ra{ionamentul (rabelul 12.8).

Tabelul 12.8. Abilitd(ile mentale primare. Prirt utilizarea analizei factoriale, Tlurrstorte a ::rttificat Sapte factori de abilitdyi primare, depistali cu ajutorul testelor de inteligenld.
(Dupd Thurstone gi Thurstone, 1963.)

ABILITATEA
in(elegere verbalS Fluen{a cuvintului

DESCRIERE Abilitatea de a in{elege semnificalia cuvintelor; testele de


vocabular reprezintd acest factor.

Abilitatea de

gAndi rapid cuvintele, ca

in

rezolvarea

anagramelor sau gdndirea cuvintelor care rimeaz6.

\umericl
Spafiali

Abilitatea de a lucra cu numere gi de a efectua calcule.

Abilitatea de a vizualiza raporturile formd-spa{iu. ca in


recunoagterea aceleagi

figuri, dar prezentatd din diferite

unghiuri.

]Iemorare
Rapiditate perceptualS Ra{ionament

Abilitatea de reproducere a stimulilor verbali, cum ar fi


perechi de cuvinte sau fraze.

Abilitatea de a cuprinde cu rapiditate detaliile gi de a vedea


asemdndrile gi diferenlele dintre imaginile prezentate.

Abilitatea de a g6si o reguld generald pe baza instanlelor prezentate, ca in determinarea modului in care este construit
un gir de numere, dupl ce s-a prezentat doar o parte a acelui
$

ir.

-noscut sub numele de Testul de :::iitcili mentale prinnre, in scopul


:

Thurstone elaboreazd un set de teste,

Speranfa lui Thurstone de a descoperi elementele de bazd, ale inteligenlei prin analiza factorialS nu a fost pe deplin

::edictivd nu este mai mare decdt -::dictibilitatea testelor de inteligenld ::::erald, cum sunt scalele Wechsler.

:'.aludrii fiecdreia dintre aceste abilitali. -. :rsiunile revizuite ale testului sunt incd -:.tul de utilizate, dar puterea lor

infbptuitd

din mai multe motive.

Abilitatile primare nu sunt cornplet independente; intercorela{iile semnificative dintre ele asigurd o oarecare sus{inere a conceptului de factor general de inteligenfa al lui Speartnan. ir., completare,

558

I ntoduc

re itt

ps

ilto

lo g ie

numarul abilitAtilor de baz6, identificate prin analiza factorialS depinde de natura itemilor testului.

tori, utiliz6nd iterni diferili gi

Alti

3. Asupra cdror tipuri de reprezentdri mentale a infonnatiei actioneazd


aceste procese?

alternative de analizd factoriald, au identificat intre 20 qi 150 de factori pentru a reprezenta registrul abilitalilor

cercet6metode

explice inteligen{a in termenii factorilor, aceastd abordare


incearcd mai mult s5 identifice procesele

in loc sd

Derman, 1976 Ekstrom,


lipsd de consistenlI

intelectuale (Ekstrom, French, Harman,


French, Harman, 1979; Guilford, 1982). Aceastd

numdrului

gi

tipurilor de factori naqte dubii cu privire la valoarea aborddrii factoriale. Cu toate acestea, analiza factorialS continud sd fie principala tehnici de studiere a performanlei intelectuale (Carrol, 1988; Comey qi Lee, 1992).

Abordarea inteligenfei din perspectiva procesirii informafiei

Pdnd in anul 1960,

inteligenlei era dominatl factoriald. Totugi, o datd cu dezvoltarea psihologiei cognitive gi accentul pus pe modelele de procesare a informatiei, a ap[rut o noud abordare. Aceastd abordare este definitd oarecum diferen{iat de cdtre unii cercetltori, insi ideea de bazd este de a incerca sd inlelegem inteligenla sub forma proceselor cognitive care opereazi

cercetarea de abordarea

mentale care stau la baza comportamentului inteligent. Abordarea din perspectiva procesdrii inforrna(iei afirmd cd diferen{ele dintre oameni in ceea ce priveqte o sarcind datd depind de procesele specifice pe care indivizii le pun in joc gi de viteza gi precizia acestor procese. Scopul constd in utilizarea unui model de procesare a informaliei a unei sarcini particulare, identificAnd astfel mSsurile adecvate ale proceselor componente. Aceste mdsuri pot fi la fel de simple precum este rdspunsul la un item cu multipld alegere, sau ele pot include viteza de rdspuns a subiectului, probabil chiar gi migcdrile oculare gi potenlialele evocate cortical, asociate cu rdspunsul. Ideea este de a folosi inforrnalia ori de cdte ori este nevoie, pentru a estima
eficienla fi ecdrui proces component. Abordarea din perspectiva procesdrii

in condiliile unei activiteti intelectuale


(Hunt, 1990; Carpenter, Just, Shell,
1990).

inforrnaliei poate fi ilustratd prin cercetdrile lui Sternberg (1985) qi prin modelul componenfial al inteligentei (Sternberg). El postuleazd cd examinatul
posedd un set de procese mentale, pe care

Abordarea inteligenlei sub forma pro-

cesdrii informaliei implicd urmdtoarele


intrebdri:

l.

Care sunt procesele mentale implicate in diferitele teste de inteligen{d? executate aceste procese?

2. Cat de rapid

qi de precis sunt

el le denume$te componente, care opereazi intr-o manierd organizald, pentru a produce rdspunsurile observate intr-un test de inteligen![. Existd mai multe componente, grupate in cinci clase (tabelul 12.9). Sternberg selecteazd o sarcinl specificd dintr-un test de inteligen!6 gi o folosegte intr-o serie de experimente, incercdnd astfel sb iden-

Et' a

uarea

ab

iI

it dti

or

m ent al e

559

tifice componentele implicate in sarcin6. De exemplu, sd considerim urrndtorul tip


de teste de analogie:

avocat

: ciient : :

medic

cuvdntului - in acest caz) o lista de atribute ale cuvAntului reactualizate din memoria de lungd duratd a sLrbiectului. De exemplu, reprezentarea mentald a
cuvAntului ,,avocat" poate include urrrrd-

(medicament, pacient)

toarele atribute: instruit


versat

O serie de experimente cu probleme Je analogie l-au dus pe Sternberg la :oncluzia cd, de fapt, componentele :ritice constituie procesul de codare
procesul de comparalie. Subiectul :odeazd fiecare cuvAnt din analogie, prin

in facultate, in procedurile legale, reprezintd clien{ii in tribunal q.a.m.d. O datd ce


subiectul gi-a format o reprezentare men-

tali a

fiecdrui cuv6nt din

analogie,

;i

:orrnarea unei reprezentdri mentale

procesul de compara{ie scaneazd reprezentdrile, cdutAnd sd facd corespondenfa atributelor care rezolvd analogia.

Tabelul 12.9. Componentele inteligen{ei. Sclrcnrt lui Sten$erg petiru cLasificarea ntai trtultor procese cotnpotrcnte, operative irt rezolvarea problenteLor. (Dupi Sternberg, I 985.)

COMPONENTE
l\Ietacomponente

PROCESE
Procese de control de nivel superior, utilizate la planul de execufie gi luarea deciziilor in rezolvarea problemei. Procese care executa planurile gi implementeazd deciziile selectate prin metacomponente.
Procese implicate in invdtarea noilor informafii.

Componente de performan{5 Componente de achizifie Componente de reten{ie Componente de transfer

Procese implicate in reactualizarea inforrnaliei anterior stocatd in memorie.


Procese implicate in transferul inforrna{iei re{inute de Ia o situalie la alta.

Sunt gi alte procese implicate in pro:-:mele de analogie, dar Sternberg a -5tat cd diferen{ele interindividuale in :::r inta acestei sarcini sunt in principal -:lerminate de procesele de codare gi ::mparafie.

scdzut pe astfel de problerne (executan{i

-lirizii

Dovezile experimentale aratd cd care oblin ur1 scor ridicat la

::,.blemele de analogie (executanfi talen=:ir acordd mai rnult tirnp codarii gi -:narii reprezentdrilor mentale mult rnai : -e. decAt indivizii care obtin un scor

mai pufin talentati). Spre deosebire de in timpul stadiului de cornpara!ie, executanfii talenta{i sunt mult mai rapizi decdt cei mai putin talenta{i in potrivirea atributelor, insd gi unii gi allii sunt in aceeagi mdsurd de preciqi. Prin urmare, scorurile mai bune la test pentru executantii talentali se bazeazd pe o acuratefe sporitd a procesului lor de codare, insd timpul necesar ca sd rezolve problema este ull
cazul de mai sus,

560
amestec complicat de viteze scezute de codare a informaliilor gi comparafii rapide (Pellegrino, 1985; Galotti, 1989). Abordarea factoriali gi abordarea din perspectiva procesdrii informa{iei asiguri

I tttro dttc e

re fn

s i

lw

Lo

gi e

acest set mai mare de componente s-ar

interpretiri complementare ale performanlei pe testele de inteligenfd. Factorii, cum sunt abilitatile mentale primare ale lui Thurstone, sunt utili la identificarea principalelor zone ale ,,fo4elor" gi ,,s16-

raporta nu doar la ,.inteligenfa academicb", ci gi la .,inteligen{a practic6"; aceste componente ar trebui sd fie organizate ?n patru grupe 9i etichetate
aproximativ in felul urmdtor:

1. Abilitatea
experienfS;

de

a invd{a gi profita

drn

2. Abilitatea
abstract;

de

g6ndi sau ra{iona

biciunilor intelectuale". Acegtia pot indica faptul cd o persoand are o bunA


fluen{6 a cuvAntului qi inlelegere verbald, dar este deficitard in ra{ionament. Dac[ are loc o testare suplimentarl, o analizd a

3. Abilitatea de adaptare la capriciile

4.

profil diagnostic al

procesdrii informa{iei poate asigura un proceselor responsabile pentru deficienla observatS.

unei lumi sclrirnbdtoare gi nesigure; Abilitatea de a te motiva pe tine insufi, cu scopul de arcaliza expeditir' sarcina de indeplinit.

Analiza procesului poate indica

deficienld la nivelul metacomponentelor (cum ar fi alegerea strategiilor utilizate la atacarea problemei), la nivelul compo-

Unii psihologi - dacd opereazd, din perspectiva aborddrii factoriale sau din perspectiva aborddrii procesdrii informalionale - in general, sunt de acord cu aceasti lista. Majoritatea testelor de inteligenfd aflate in uz sunt destul de eficiente in evaluarea primelor doui grupuri de abilitali, insd au o valoare limitatd in evaluarea ultimelor doud. De
aceea testele de inteligen{d conven{ionale

nentelor

de retenlie (cum ar fi

reproducere

mai lentd sau imprecisd a informaliei relevante) sau la nivelul

componentelor de transfer (de exemplu, o abilitate redusi de a transfera ceea ce a fost invdfat intr-o situa{ie sau alta).

sunt eficiente

in

prediclia achiziliei

academice, dar sunt mai pufin predictire

Aspecte ale inteligenfei

in ce privegte

intr-o incercare de a

generaliza

abordarea sa, Sternberg (1985) argumenteazd cd o teorie comprehensivd a inteligenlei va implica un set mult mai mare de componente, identificate in mediul restrdns al laboratorului sau intr-o situafie tipici de testare. El sugereazd cd

achizilia personald, din afara lumii academice. Abilitatea noastra de a mdsura inteligen{a cu acest tip de teste folosite in prezent probabil a atins nivelul maxim. Vor fi elaborate nc: metode care s[ evalueze motivatia ;.

abilitatea practicd de rezolvare 3 problemei, in scopul irnbundtdtirii puten:


predictive a testelor de inteligen[6.

Eral uarea abil

it d1 il

or ntcnl ale

561

gi

abilitatea

de a manevra obiectele

cu

dibdcie: exemple sunt dansalorii gi girnnagtii

care elaboreazd un control precis Tipuri multiple de inteligenyd


Howard Gardner (1983) a plopus o abora inteligenlei sirnilari din mai multe puncte de vedere cu abordarea factoriali gi modelul de procesare a informaliei. Totugi, aceasta abordare are atat de multe trdsdturi unice, incAt rnerita o aten[ie speciald. Potrivit conceptiei lui Gardner, nu existi loar un singur tip de inteligenl6, ci existd cel
manevreze obiectele cu finete. ponente ce pot

asupra
sd

migcdrilor corpului; sau aftizanii, jucbtorii de

tenis, neurochirurgii care sunt capabili

dare

pulin pase tipuri distincte de

inteligenfS.

.\ceste gase inteligenle sunt independente una

;e

cealaltE, fiecare oper6nd ca un sistem separat (sau modul) la nivel cerebral, in :unctie de propriile sale reguli. Aceste $ase
ripuri de inteligenld sunt:

Inteligenfa personalf, prezinta doud comfi analizate separat: inteligenfa intrapersonald gi inteligenla interpersonald. Inteligen{a intrapersonalb este abilitatea de a monitoriza sentimentele gi ernoliile personale, de a face deosebire intre ele qi de a utiliza informaliile in scopul ghidirii ac{iunilor personale. Pe de altl parte, inteligenfa interpersonald reprezintd abilitatea de a observa gi inlelege nevoile qi intenliile altor indivizi, de a monitoriza temperamentul gi dispoziliile lor psihice, fiind o cale de prognozare a felului in care subiecfii se vor comporta in situalii noi.

Gardner analizeazl fiecare

tip de inteli-

l. 2. 3. 1. 5. 6.

Lingvisticd;
Logico-maternaticA;

Spaliali: Muzicali:
Corporal-kinestezicS;
PersonalS.

genl6 din mai multe puncte de vedere. Astfel, el analizeazd operatiile cognitive impl icate, indivizi care par a avea talente deosebite, dovezi oblinute in urma cazurilor de afecliuni cerebrale, manifestdrile din diferite culturi gi un posibil curs al dezvoltirii evolu{ioniste. Datoritd ereditalii sau pregitirii, unii indivizi

Primele trei tipuri sunt componente :,:i;nuite ale inteligen[ei, iar descrierea lui C:adner cu privire la acestea este similard cu :ropunerile de clasificare ale altor teore:r;ieni; ele reprezinti ceea ce misoard testele s:andard de inteligenld. Ultimele trei ne surprind gi pot sd parl chiar irelevante inff-o :rsculie despre inteligen!6, insd Gardner :lnsideri cd ele rneritd un statut comparabil :u primele trei. De exemplu, el argumenteazi

vor dezvolta anumite inteligenle rnai mult


decdt alqii, dar fiecare persoand normal6
clinic igi va dezvolta fiecare inteligen!6 intr-o

anumitl misuri. Inteligenlele interac{ioneazd intre ele gi se clddesc una pe alta, insb ele
opereazd totugi ca sisteme semiautonome. Fiecare inteligen{d este un ,,modul incapsulat" in interiorul creierului, operind in acord cu propriile reguli gi procedeel anumite tipuri de leziuni cerebrale pot afecta un tip de inteligenll fdrd a avea efect asupra celorlalte. in societatea vestic6. primelor trei tipuri de inteligenltr li se acordd o mare importanl[; ele sunt mAsurate de testele standard de inteligenld. insl dovezile istorice gi antropologice sugereaza ci alte inteligenle au fost mull mai preluite in perioadele timpurii din istoria omului, chiar qi in zilele noastre in unele culturi, altele decAt cele vestice. Mai departe, activitAtile pe care o culturd pune accent vor influenla modul de dezvoltare a unei inteligenle specifice: de exemplu, un bdiat dotat

:.;zicall era mult mai imponantd decAt


-::elieen{a logico-matematic6. Dezvoltarea 3::rdirii logice a apdrut tdrziu in evolulia :;eciei umane; spre deosebire de aceasta, :=;rinderile muzicale gi artistice ne carac::izeazA inci de la apari{ia civilizaliei.
Inteligenla muzicalS implicd abilitatea de percepe indl{irnea gi ritmul sunetelor gi ::prezinti baza dezvoltirii competenlei muzi::.:. lnteligenga corporal-kinestezicd irnplici , ::yolul migcdrilor corporale ale individului

:; in toatd istoria omului, inteligenla

562

Ittroduc e re itt p siltolo

g ie

cu o inteligentd corporal-kinestezicl ieqit[ din comun poate deveni un jucf,tor de baseball in Statele Unite sau un balerin in Rusia.

Ideile lui Gardner cu privire la


/:.1,i

inte-

i_\\

,/ria1q5r

[(1;l.vl!/)
''.::tt'

:
,/.\i-_/\l ./i\\r
]r , -\ :a )-\'ti..

ligenlele personald, muzicald gi corporal-kinestezicd sunt incitante gi vor duce fbri nici o indoiald la noi eforturi de a mAsura aceste abilitili gi de a le utiliza in predic{ia altor variabile. Aqa cum am observat mai inainte. testele convenlionale ale C.l. sunt lolosite in
predic{ia notelor la colegiu, dar ele nu sunt de o utilitate speciali in predic{ia perfonnanlei de mai tdrziu, in privin{a unor indici curn sunt succesul la locul de rnunci sau avansarea in carieri. Mdsurarea altor abilitali. curn este inteligenla petsonald, poate ajuta la expti-

',tfi'"'ijfj --*-r.-^->+'
'..""./,

Fig. 12.9. Abilitatea spafiali. Viteza cu care pot fi descoperite doud structuri identice este un itulicator de inteligensd spafiald. Dintr-o dispunere de patru ntodele, alege ntodelul care esle identic cuforma linld.

carea faptului de ce unele persoane cu referin{e foarte bune la facultate eEueazd mai tdrziu in via{[, in timp ce studen{ii mai slabi devin lideri carismatici (Kornhaber.
Krechevsky qi Cardner, 1990).

Influenfele genetice
Oamenii diferd in ceea ce privegte abilitatea intelectualS. Cil anume din aceastd diferenfd se datoreazd genelor particulare pe care le mogtenim gi cdt de mult se daloreazd n-rediului in care arn
crescut? Problema ereditate-mediu. care s-a dezbdtut in raporl cu multe dintre

qi

ambientale

intre

persoanele cu grade diferite de raporturi genetice. Tabelul 12.10 insumeazd rezultatele a peste 100 de studii de

aspectele comportamentale umane, se concentreazd in special pe dorneniul inteligenfei. Majoritatea experfilor sunt de acord cu faptul cd cel pufin cdteva aspecte ale inteligen{ei sunt mogtenite, insi opiniile diferd in ce privegte contribuliile
relative aduse de ereditate gi rnediu.

acest gen. In general, cu cAt raportul genetic este mai strdns, cu atat mai asemdrrdtoare este inteligenfa testatA. Corela{ia medie intre coeficientul de inteligen{6 al pdrin{ilor gi cel al copiilor

naturali este de .40; intre pdrin{i gi copiii adoptali. corela{ia este de aproximativ .31. Datoritd faptului cd gemenii

in mod sigur irnpart aceeagi


de

identici se dezvoltd dirrtr-un singur ovul.


zestre

ereditard; corelafia intre coeficien(ii lor

Raporturile genetice inteligenta

gi

inteligenld este foarte mare, de aproximativ .86. Coeficien{ii de inteligen[a ai gernenilor fi'aternali (care se
dezvolta din ovule separate gi rru sunt nrai

Cele mai multe din dovezile legate de

ereditatea inteligenfei derivd din studiile


care coreleazd coeficientul de inteligen{d

asemindtori din punct de vedere genetic decAt fra{ii obignuili) au un coeficient de corelalie de aproximativ .60.

Et' aluarea ab

it

dti I or

m ent a I e

s63
popula{ie specificatd, ce poate fi atribuitd diferenfelor genetice. Eritabilitatea este cuprinsd intre 0 li L CAnd gemerrii identici se aseamdnd intre ei nrai mult dec6t gemenii fraternali pe o trasdturd datd, E se apropie de l. CAnd aserlrdnarea intre gemenii identici este aproape la fel cu asembnarea intre gernenii fraternali pe
o trdsdturd data, E se apropie de 0.

Deqi determinanlii genetici. de inteligenta sunt puternici, rezultatele prezentate in tabelul 12.10 indica faptul cd
mediul este la fel de important. Sd notdm cd atunci cand fralii vitregi sunt crescu{i impreund - intr-un oarecare mediu familial - sporegte sir-nilitudinea C.I. Alte

studii aratd cd abilitatea intelectuald a copiilor adopta{i este mai urare decAt dacd ar fi prognozatd pe baza abilitatii oarintilor lor natr,rrali (Scarr qi Weinberg, ',976). Mediul demonstreazd difererrfele
de inteligentd. Din date asemdn6toare celor din tabelul 12.10, este posibil sd estimdm care

Drrrtiune a variabilit6lii in scorurile :estului se datoreazd mediului gi care :ortiune se datoreazd ereditalii. Pentru a :-ace aceste estimdri se utilizeazd mai nulte metode; cea mai cornund metodd rrrflstd iu compararea variabilit6{ii gemerilor fraternali gi a celor identici cu o
:risdturd cornund (Thompson, Detterman,

Existd nLlnleroase rnodalitali de a estima E, altele decit cele prin compararea gernenilor fraternali gi celor identici. Teoria care ne permite sd facern astfel de estirndri este prea lungd pentru a o prezenta aici, insd ea este discutatd in majoritatea cdrfilor de genetica. Pentru scopurile noastre, este suflcient sd spunem cd E, ntdsoard fraclia varia{iei
observate intr-o popula{ie, cauzat6 de diferenfele de ereditate. Este inporlant sd observdm cd E se referd la o popula{ie de

Piomin, 1991).

in

exemplu, talia are

acest sens,

indivizi, nu la un singur individ. De E = .90, ceea ce


inseamnd cd,90Yo din varia{ia de inal{irne observatd intr-o populalie se datoreazl,

sunt

:stimate doud rnulfimi: a) variabilitatea :.rtald deterrninatd atAt de mediu cAt gi de :reditate (VT) este estimatd din dife::ntele observate intre perechile de ::meni fraternali gi b) variabilitatea de ::ediu (VM) este estimati din diferenlele r f servate intre perechile de gemeni

diferenlelor

datoreazd diferentelor de mediu. (Asta rru inseamnd cI un individ a cdrui indltirne este de 1,75 m a crescut pAna la 1,57 m datoritd factorilor genetici gi incd I B cm

de in6l(ime 9i 10%

se

lentici. Diferen(a dintre cele doud *-.rltimi (VC) reprezintd variabilitatea

::i:rminatd de factorii genetici (adicd, litatea (E), este raportul dintre


VG
varia-

"''T = VM + VG). Coeficientul de ::.iabilitate, sau mai simplu eritabi:.iitatea geneticd gi variabilitatea totald:

E=

*'

Cu alte cuvinte, eritabilitatea este pro-

::nia

de variatie a unei trasdturi intr-o

datoritd factorilor de mediu). In discutarea inteligen{ei, E este adesea intrebuin{atd greqit pentru a indica frac{ia inteligen{ei unui individ. deterrninatd de ereditate; utilizarea termenului in acest fel este incorectd. Estimdrile eritabilitAlii inteligenfei variazd considerabil de la un studiu la altul. Unii cercetdtori au raportat valori mai mari de .87; altii, valori mai mici de .10. Pentru datele prezentate in tabelul 12.10 estimarea lui E este de cca. 507o (Chipuer, Rovine, Plomin, 1989). Faptul cd estimdrile privind eritabilitatea variazd

564
atdt de mult, sugereaz6, cd cercetarea este afectatd de o serie de variabile incon-

I rft

rodLtc

re

ttt

s iI

I o,q

ie

trolabile care influerfieazl, rezultatele in moduri ce nu pot fi specificate. Trebuie sd se lind cont cd cercetarea eritabiliEtii
sebazeazd, pe cercetdrile de teren gi nu pe

Complicarea pe mai depafte a situa(iei constd in faptul cd simulSrile efectuate in evaluarea eritabilitdtii nu sunt totdeauna corecte (Plorniri gi Bergernan, 1991). De

exernplu,

in

cercetdrile efectuate

pe

experimentele bine controlate in laborato\ cazurile individuale sunt observate acolo unde ele pot fi descoperite. Studiile de teren sunt intotdeauna inflLren{ate de variabilele necontrolate, fiind suspecte in special atunci cdnd diferifi cercetdtori raporteazd concluzii cdt se poate de diferite.
Tabelul 12.10. Studii familiale asupra inteligen(ei. O tnsunnre nmi mare de 100 de studii

gemeni, s-a afirmat cd gernenii care au crescut impreund vor trdi aproximativ in

fie cd ei sunt gemeni fraternali sau gemeni identici. Dar aceastd afirnia{ie poate sd nu fie adevdratd. Gernenii identici sunt rnult
acelaqi mediu,
mai asemdnbtori decAt gemenii fraternali: acest fapt ii va detennina pe pirinli (sau pe allii) sd trateze pe gernenii identici

identificate

mdndrilor fantiliale in inteligenla ndsuratd. Dalele prezintd coefcienSii de corelalie medii pertru scorurile C.l. dintre persoattele cu raporturi diferite intre ele. in general, ntodelul corelasiilor indicd faptul cd, cu cdt este mai mare proporlia de gene pe care doi membri ai
le au itr contwr, cu atAt nni nnre esle corelalia medie dintre coeficienlii lor de inteligenld. (Dupd Bouchard, 1990.)
unei

intr-o anchetd asupla

ase-

mult mai asemdndtor, decAt pe gemerrii fraternali (de exemplu, este mult mai probabil ca gemenii identici si fie imbrdcafi in costume identice, decdt
gemenii fraternali).

In absen{a unor studii mai bine controlate, o estirnare exactd a eritabilitatii nu este posibilS. E limpede cd ereditatea are un efect asupra
inteligenfei, insd gradul acestui efect este

fanilii

RAPORTUL
Gemeni identici Crescu{i impreund Crescufi separat Gemeni fraternali Crescufi impreun6

CORELATIA

.86 .72

nesigur. Descoperirile asupra eritabilitatii nu definesc sau nu delimiteazd ceea ce poate fi posibil intr-un mediu ideal. Mai degrabd ele indici faptul ca, in mediul societal curent. aproximatir yz din varia{ia coeficientului de inteligen![ observat poate fi atribuitd variatiei
genetice5.
5 Progrcsul in genetica nroleculard este atat drapid, incdt o dati cu urmAtoarea edifie a acestu: volum, discutarea influcnlclor genetice poate tl i:. mare mdsurd alta. Pand nu demult, idcntificare. genelor implicate in abilitatea cognitivd er, dincolo de scopul gtiin{ei moderne datori:. numhrului nrare de gene implicate qi a faptului c, nu se a$tepta ca o singuri gen[ sd prezintc un e1e;. major. Insd toate acestea sc pot schirnba datorj:. noilor tehnici de marcare a genelor gi a noilc: metode de analizare a efcctelor genelor multip.. asupra trdshturilor complcxe. Numeroase stu:. sunt in desfhgurare raportAnd aceste noi tehnj.. genetice la performanla asupra testelor cognitir;

.60

Fra{i
Cresculi impreunf, Cresculi separat
.47

.24 .40
.31 .15

Pirinte/copil
Pdrinte vitreg/copil

Veri

(n.a.).

Ev

luarea

ab

ilitdlil or

nt ent al e

565
qase puncte C.l. pe an gcoald (Ceci, 1991).

Influenfele ambientale

la

de absen{a

la

Conditiile de rnediu care vor determina modalitatea de dezvoltare a potentialului intelectual al unLri individ sunt: alimentafia, sdn6tatea, calitatea stimuldrii, clirnatul emotional de acasd ;i tipul de feedback obfinut prin comportament. Dintre doi copii cu aceleagi gene, copilul cu o mai burrd alimenta{ie prenatald gi postnatald va a\rea o rnai bund stimulare intelectuald gi o sigurarr{d emo{ionald acas5; gi cu cAt sunt mai adecvate recompensele pentru realizdrile academice. cu atdt rnai mare va fi scorul C.I. la testarea din primul an de curs. De exemplu, alimenta{ia din perioada timpurie de via{6 poate avea o
influen{d

Deoarece copiii proveniti din familii neprivilegiate au tendin{a sd egueze inainte de dezvoltarea cognitivd, chiar inainte ca ei sd intre la gcoal6, s-au depus eforturi pentru a se asigura o mai mare stimulare intelectualb a acestor copii, iucd de la o vdrstd fraged5. in 1965, pentru .,Rdzboiul

PROGRAME ,,HEAD START".

contra sdrdciei" coudus de Pregedintele Johnson, Congresul a autorizat fonduri pentru o serie dc prograrne destinate sd asigure experien{ele de invd{are pentru copiii cu vArste cuprinse intre 2 gi 5 ani,

de lungd duratd asupra

inteligerrtei. Intr-un studiu, s-a utilizat testul WISC pentru evaluarea coeficientului de inteligen{d la vdrsta de B ani,

pe un grup de 300 de copii rrdscu{i prematur. In timpul primelor sdptarrAni


de viat5, s-a monitorizat cu atenlie dieta

acestor copii ndscufi inainte de terrnen. Tipul de sLrbstanfe nutritive consumate in aceste sdptdrnAni a avut un efect de mai nult de l0 puncte la o testare a C.I.
opt ani nrai tArziu (Lucas 5.a.,1992). Dupd o revizuire a circa 200 de studii

din farnilii sarace. Aceste programe irrfiinfate de cdtre .,Project Head Start" au diferit in modalitatea de abordare a problematicii. in unele programe, profesorii specializali vizitau copiii acas6, de cAteva ori pe sdptdrn6n6, pentru a se juca cu ei. Copiii au fost angajafi in activitati de genul construc{ii cu blocuri, vizionarea unor imagini, numirea culorilor qi au invd{at concepte de tipul mare-mic qi asprr"r-neted. Pe
provenili

scurt, profesorii asigurau tipul

de

stimulare intelectuald. pe care copiii din clasele superioare (in cadrul programului

de educatie acasd) au prirnit-o de

la

de statisticd a dezvoltdrii coeficientului de inteligen{d, s-a arltat cd C.l. cregte pe inasur6 cc indivizii petrec rnai mult tintp la gcoala. O ugoarb dar sigurd scddere a coeficientului de inteligen{d apare in timpul vacau{ei de vard, irr special la tinerii care triiesc in locuri sarace; copiii ;are frecver'fieazd gcoala cu interrniten{d prezintd un declin constaut al C.l.; iar ;opiii care incep gcoala tdrziu sau care :enun(5, au coeficientul de inteligenfd nai schzut. Cercetdrile sugereazd cd magnitudinea efectului variazd de la o :ierdere de un sfert de punct al C.I. p6na

pdrin{ii lor. De asernenea, profesorii i-au invSlat pe pirinli cum sd ofere copiilor acelagi tip de activita(i. ln alte programe, copiii frecventau clase speciale unde impreun[ cu profesorii interactionau in activitdli sirnilare de tip joc-invdfare. Unele dintre aceste programe au implicat
gi p^arinlii; altele nu.

In general, rezultatele acestor programe de educa(ie aplicate la vArste tirnpurii sunt pronrildtoare. Copiii care au participat in astfel de progrante oblin scoruri mai mari pe Stanford-Binet sau WISC la admiterea in clasa intAi qi tind

s66

I ri ro duc ere tn p sil rclo

gie

sd fie mult mai siguri de sine

$i

cornpetenti social cornparativ cu copiii care nu au primit o atenfie speciald. Studiile din anii urmdtori indici faptul cd programele de educa{ie aplicate vdrstelor timpurii produc unele beneficii de duratS. De exemplu, numeroase studii au drept scop progresul in liceele cu copii dezavantajali, care au participat la programele speciale preqcolare pe cAnd aveau vArsta de 3 ani. La vArsta de l5 ani, acegti elevi au progresat mai mult decAt elevii din grupul de control care nu aveau o experienld pregcolarS. in cornpletare, comparativ cu grupul de control, elevii cu experienfa pregcolarS a) au oblinut scoruri mai mari la testele de citire, aritmeticd 9i de folosire a limbajului; b) nu au avut nevoie de clasele speciale de compensare; c) au prezentat mai puline comportamente antisociale; gi d) a existat o probabilitate mai mare de a obline un loc de muncd dupd terminarea gcolii (Hohmann, Banet, Weikart, 1979; Palmer gi Anderson, 1979; Lazar Si Darlington,

an sau doi de activitate pregcolard vor avea doar un efect limitat. Cu scopul de a

in prezent

men{ine beneficiile oferite de Head Start.

rnai mulli educatori sus{in programele de tranzifie la clasele


suplimentard
ulterioar6.

primare, care vor continua sb accentueze implicarea pdrin{ilor precunr gi instruirea

in

activitatea

gcolard

KIBBUTZ-uri. Efectele

mediului

1982; Zigler

Brooks-Gunn, Schnur, 1988). Programele Head Stat au ardtat c6, stimularea intelectuald la vArste fragede poate avea un impact semnificativ asupra performan{ei gcolare de mai tArziu. insd metoda specificd utilizatd, este mai pufin importantl decAt implicarea pbrin{ilor. Programele care implicd in mod activ pdrin{ii gi care le stArnesc interesul pentru dezvoltarea copiilor gi le aratd cum s[ le

9i

Bennan, 1983;

Lee,

asigure

un mediu familial mult mai

stimulant, tind sd ducd la cele mai mari


progrese (Darlington, 1986).

In ciuda eforturilor promise de Head Start, este clar cd aceste programe nu vor
,,inocula" copiilor
ndscu{i la oraq

- egecurile de mai tdrziu. Pentru tinerii care trdiesc in sdrdcie gi in cartiere devastate de crime gi droguri, un

- in special copiilor

asupra perforrnan{ei intelectuale, cl-riar mai dramatice decAt cele ale programelor Head Start, sunt evidenfiate de cercet5rile efectuate pe copiii care trdiesc in kibbutz-uri. Israelul a trebuit sb faca fata problemei marilor diferenfe de fond intelectual qi educalional dintre evreii de diferite origini culturale. Abilitatea intelectuald medie a evreilor de origine europeand este in mod considerabil mai mare decAt a evreilor provenili din !6rile arabe. Diferen{a medie a C.I. dintre cele doud grupuri este ceI pulin la fel de mare ca gi diferen{a rnedie a C.L dintre negrii 9i albii din S.U.A. Excep{iile din aceasti observa{ie sunt copiii evrei care sunt educali intr-un anumit tip de kibbutz. unde ei nu locuiesc cu pdrinfii, ci intr-o casd de copii, sub ingrijirea femeilor special pregdtite in cregterea copiilor. in aceste condilii speciale, scorurile C.l. ob{inute de copii tind sd nu aibd legdturA cu {ara de origine a pdrinfilor. Copiii ai ciror pdrin{i provin din fdrile arabe obtin un scor asemdndtor cu cel oblinut de copiii ai cdror pdrin{i provin din larile europene. Degi totuqi existd unele diferenle individuale in scorurile C.1.. diferen{ele nu sunt legate de origine (Smilansky, I974). Prin urmare, avem c oarecare indicalie a faptului c[ un medi'imbogdlit contribuie la dezvoltarea intregului poten{ial intelectual al copiilor.

Evaluarea abilitdtrilor ntentale

567

Fig. 12.10. Copii jucAndu-se ittr-wt kibbutz isrcreliatt.

Testele de abilitate

in perspectivi
fi
plasali

in ciuda lirnit[rilor pe care le au, iestele de abilitate reprezintd cel mai utilizat instrument pe care l-a elaborat psihologia. Totugi, ca aceste teste sd rdm6nd folositoare, ele trebuie sb fie pnvite in mod realist. Aceste teste nu vor t'i supraestimate in aga mdsurd incAt sb spunem ci ele asigurd o mdsurd fixd, nemodificabild, a ceea ce o persoand poate face. Nici nu vor fi discreditate, latoritd irrsuficienlelor evidente gi inlo:uite cu alte metode de evaluare mai :utin valide. Un domeniu de interes este utilizarea ::stelor de abilitate pentru a determina :lasamentul gcolarilor in clase. Copiii :.:re dobAndesc scoruri mici pot fi re:artizali spre o ,,direc!ie" mai lentd sau :lasati intr-o clasd specialS pentru ,,cei :are invafd mai greu"; copiii care oblin

scoruri mari pot

in

programe

accelerate sau,,imbogS!ite". Exceptdnd cazul unei reevaludri periodice gi clasele care accentueazd deprinderile academice

pentru

cei care inva{d mai

greoi,

plasarnentul inilial al copilului va putea determina viitorul sdu acadernic. Unii tineri care au un anumit poten{ial de a obline succes in colegiu pot fi descurajafi pebaza primelor scoruri la teste, in urma

cursurilor preparatorii pentru admiterea la colegiu. AtAt pdrinfii cAt 9i profesorii trebuie sd infeleagd cd scorurile testului - fie cd se numegte test de inteligentd sau test de achizilie - pot rndsura doar perfonnan{a curentd. intrebdrile dintr-un test de inteligenfd sunt mai pu{in dependente de instruire, insd ele rru mdsoard capacitatea inndscutd; prin urmare, scorllrile testului se pot niodifica o datd cu
schimbirile de rnediu.

568

I rt

roducere tn psi holo g ie

Utilizarea testelor la clasificarea $colarilor este o problemA sociale controversat6, deoarece un numAr dispropor{ionat de rnare de minoritdli gi de copii neprivilegiali au fost reparttza\i in clasele speciale (pentru cei care invafd greu), pe baza scorurilor oblinute la testele de inteligenfa in grup gi la cele de achizilie. Procesele civile au dus la situalia in care
unele state au interzis utilizarea testelor de inteligenli in grup, in scopuri de clasificare.

ndt[{irea deprinderilor sale. Testele pot fi utilizate la adecvarea instruirii cu nevoile individuale, nu la etichetarea copilului.

abilitate pot fi intrebuinfate abuziv in gcoli. Adesea profesorii nu gtiu cum s[ interpreteze rezultatele testului gi cum sd extragd concluzii precise despre abilitatea
copilului, pe baza scorurilor oblinute la un singur test. Mult mai important este faptul cd deciziile cu referire la plasarnentul in clasele speciale se pot baza pe numerogi factori - niciodatd pe scorurile unui singur test. lstoricul rledical gi evolu!ia longi-

Problema este complicatd. Testele de

Din comparafia intre inteligen!5 gi scorurile testului de achizilie rezultd adesea o informatie valoroasS. De exemplu, unii copii ale cdror scoruri la testul de achizilie in citire sunt scdzute pot ob{ine un scor destul de ridicat la un test de inteligen!6. Aceastb discrepanli poate alerta profesorul asupra posibilitalii ca deprinderile de citire ale copilului si necesite o atenfie speciali. Acest copil
poate avea un randament destul de bun c

datd ce problemele sale specifice

de

invdlare sunt rernediate. Fdrd informalia oblinutd din testul de inteligen{a, un astfel de copil poate fi plasat absolu: nepotrivit intr-un grup reprezentat de cel
care irrva!6 greoi.

tudinald a copilului sunt variabile ce pot fi luate in considerare inainte de clasificarea copilului ca fiind unul care invald
greoi. Testele de abilitate pot avea o funcfie

Un alt punct de interes este tipul d: talent mdsurat prin testele de abilitate Aga cum am menlionat mai devreme.

a fi

SAT gi alte teste de admitere s-au dovedi: incununate de succes ?n ceea c:

privegte predicfia claselor. Dar cAn; oficialii rdspunzdtori de admitere pun u:


prea mare accent pe scorurile testului. e, sunt inclinafi sd neglijeze studenlii carc

importantd atunci cAnd sunt utilizate


adecvat. E,le ajuta profesorul sd separe o

clas[ extinsi de elevi cu diferite deprinderi in grupuri omogene de invS{are. Testele de abilitate sunt de asemenea folosite ca instrument de diagnostic in scopul imbundtd{irii ganselor de educalie pentru copiii dezavantajali. Un copil care obline scoruri mici la un test de inteligenp in grup, necesitd o evaluare mult mai intensf,. Testarea individuald poate ajuta la depistarea: a) scorurilor unui test de grup care reprezintd o evaluare precisd a abilitAlilor curente ale copilului, b),,for,telor" gi,,sl[biciunilor" intelectuale specifice unui copil gi c) celui mai bun program de instruire pentru imbu-

gi-au indreptat toatd energia gi entuziasmul lor spre eforturile creative intr-u:. domeniu specific (de exemplu, un proie.-: gtiin{ific prin care sd cdgtige un premi'sau un program colectiv de inovalie). I. orice procedurd de selecfie, scoruri,oblinute la testele de inteligenld sau c;

aptitudine gcolard

pot fi luate

',r

considerare impreund cu alte inforrnatii.

Intotdeauna trebuie si ne pune: problema validitElii scorului oblinut r: un individ, in particular pentru un scc': specific gi trebuie sd continudm * imbundtdlim metodele de evaluare. Dr in ciuda lirnitdrilor pe care le au, tester=

Evaluarea abilitdtilor menlal e

s69 insearnnd a prol.nova acele tipuri de influen{e pe care testele sunt desemnate sd le elimine. Repartizarea oamenilor la intAmplare in locuri de rnuncd sau in programe educa{ionale nu va aduce beneficii nici societatii, nici individului.
structurile genetice (cunoscute) sunt mai
man in caclrul raselor decdt intre rase.
2. Ereditatea este o statisticd a populaliei (cum este mortalitatea infantild sau sporul

de abilitate sunt totugi cele mai eficiente

ajutoare pentru a aprecia ce ocupafie, clasd sau tip de pregdtire sunt cele mai adecvate pentru un individ (Hartigan gi Wigdor, 1989). Sunt puline alternative. A te increde total pe o apreciere subiectivd

Rasa Si inteligenyt Dezbaterea asupra contribu{iilor genetice la inteligenJl s-a concentrat pe posibilitatea diferen{elor rasiale mogtenite de inteligenIa - in special, pe problema dacd afro-americanii sunt din naqtere mai pulin inteligenli

natural); ea depinde de varialia mediului

9i varialia geneticd intr-un grup

de

indivizi, la un moment dat. Prin urmare, degi coeficienlii de ereditate estirnati pentru populaliile de albi indicl faptul cd
varialiile iu coeficienlii de inteligenla sunt pa4ial in func{ie de ereditate, asemenea
estimdri nu ne permit sI facem deduclii cu privire la coeficienlii de ereditate pentru aflro-americani. Mult mai important, estimdrile ereditAli nu ne spun nimic despre diferenfele intre doui popula{ii. Transrnisia de specificitate a unei caracteristici poate fi aceeagi pentru douf, grupuri, chiar dacS diferenlele dintre ele sunt cauzale in totalitate de factorii de mediu. De

decdt americanii albi. in viziunea acestei Jontroverse este inrporlant sd exarnindm


Covada disponibil6.

La testele standard de

inteligenlS,

ifro-americanii, ca grup, oblin un scor cu 10-15 puncte mai scdzut dec6t americanii albi, ca grup. Acest fapt nu este luat in .iisculie; controversa se invArte in jurul ntepretdrii acestei diferenle. Unii cercetdtori

rn $tiinle comportamentale gi

geneticieni

s^onsiderd

cd cele doui grupuri difer6 in


de inteligenld mediu pot
1976).

abilitatea mogtenitd (Jensen, 1980, 1985). -{l1ii argumenteazd, cd diferenlele intre negri

;i albi in coeficienful
:'i atribuite

in intreginre diferenlelor de mediu

;intre cele doud grupuri (Karnin,

\umerogi cercetdtori consideri c5 diferenlele ie ordin genetic gi de rnediu sunt atdt de :onfundate. incdt nu se poate rdspunde in ::ezent la aceasta problem[ (Loehlin,
?roblemele implicate sunt extrem de com-

i indzey, Spuhler, 1975', Neisser, 1986).


:l:xe: cea mai bunb modalitate de a face ceva "-'i este de a rezuma c6teva dintre aspectele
:n ncipale.

exemplu, sd presupunem cd ereditatea indl{imii este aceeagi pentru doul popula1ii. A pi B. Daci indivizii din populalia A au crescut pe o dietd de infometare, ei vor fi, in medie, mai mici ca inSl{irne decAt indivizii din populalia B. Varialiile in indllimea adultului din cadrul fiecdrui grup sunt totugi influentate de ereditate (ceea ce inseamnl cd indivizii subnutrili dar cu phrinli inalti vor fi mai inalli decat indivizii subnutrili cu pdrinli mici de
in51{ime), insS diferen{a de indl{ime medie dintre cele doud grupuri este in mod clar

..

Degi afro-americanii gi americanii albi pot diferi in infdtigarea fizicl, ei nu reprezintd doud grupuri biologice distincte. De fapt,

rezultatul mediului. Pe scurt, estimdrile ereditalii nu ne permit s6 tragem concluzii despre diferen{ele dintre populalii (Mackenzie, 1984; Turkheimer, t99l). Printre afro-americani existd

in

oarecare

majoritatea cazurilor, diferenlele in

tendinll ca indlbirea culorii pielii (pro-

570
babil o dovadd a gradului de amestec cu albii). sI fie corelat?i pozitiv cu C.l. Dar aceste corela{ii sunt foarte scdzute (in mod tipic l5%) Si pot fi explicate cu
ugurinld pe baza diferenlelor de mediu - o piele mai deschisd [a culoare este asociatd

I ntroduc

re in

ps

ilto lo g i e

lor

dispre[uite, aceea de t6bdcari), dar

continud sd

fie tratati ca

proscrigi

in

Japonia. Cu toate acestea, cdnd burakumi-

nii au emigrat in

America, copiii lor (tratali ca oricare alt japonez din Statele Unite) s-au descurcat la fel de bine la
testele de inteligenld qi la gcoald ca qi alli

cu o mai micd discriminare 9i cu o mai


mare gans6. 4.

Un studiu efectuat cu copii

de-al doilea rdzboi mondial), nu 'a


descoperit vreo diferen{b generali in C.I mediu dintre copiii ai tati era.u afro-

nelegitimi afla1i sub tutela militarilor Statelor Unite in,:timpul ocupatiei Germaniei (dupd cel

americani japonezi. Fiind nbscugi intr-o tip castd, o datd cu inaintarea in vdrstd, vor avea convingerea cd viala este restrdnsd la un set limitat de

minoritate de

americani

.cAro; gi cei ai cf,ror tafi

$anse. Scorurile C.l. rnai scdzute ale acestor Copii devin autoindeplinirea profeliei; profesorii agteapt[ pulin de la ei 9i iitraLeazl,in consecinld, in modalitdli care
fac ca aceste expecta{ii

erau

americani albi. Dat fiind faptul cd: toli ace$ti copii au fost crescu!; de mame germane cu statute .sociale . similare;
rezultatele previd o suslinere puternicd
a

Fordham

qi Ogbu (1986) au

si devinS realitate.
raportat

concepliei conlorm cdreia mediul

este

a.,,realizarea unui studiu cu dou6 grupuri de .r .:elevi (de liceu) afro-americani cu inteli'. genfb egal6, un grup cu rezultate bune gi altul cu rezultate slabe. Cei care au fost

de C.I.
I

determinantul major al dilerenlelor rasiale (Ey{erth, Brandt, Wolfgang,


960).

5. CAnd

copiii afro-americani au fost adoptafi inainte si implineascd vdrsta de I an gi

considerali mediocri devin buni la invd{dturd dacd acegtia ili trddeazA identitatea rasiald ("acliondnd alb", in limbajul elevilor). Ei sunt vdzuli bine in

gcoald gi ob{in un serviciu cu statut inalt o

au fost crescufi de familii de americani


albi, cu venituri qi educalie peste medie, ei

datd ce:se ,,v6nd" in intregime valorilor persoanelor albe. O dinamicd similari are

au ob{inut'scoruri la C.l. mai mari de l5 puncte decit copiii negri neprivilegia{i, crescugi de cdtre familiile lor biologice.
Performanla copiilor adoptali la testele de achizilie qcolarS este u$or peste normele nalionale (Scarr gi Weinberg, 1976).
6. Ogbu (1976) a postulat ci afro-americanii se afld intr-o pozilie sociald asemdndtoare minoritalilor de tip castd din toatd lumea,

loc intre copiii americani mexicani: ei identificd achizilia qcolara cu trddarea


originii lor.

7.
'..

Concluziile din National Ap-sessment of


Educational Progress gi College Entrance

Examination Board demonstreazl

re-

ducere consistenlb de-a lungul ultimilor 20 de ani a diferenlelor de achizilie dintre

elevii afro-americani gi americanii albi.


Aceste reduceri apar la testele de achizilie

cum ar

fi

harijanii din India. maorii din

Noua Zeelandd gi burakumini din Japonia. Diferenfa medie a C.l. dintre aflo-americani gi americanii albi este aproximativ aceeagi ca gi cea dintre grupurile privilegiate gi cele lipsite de privilegii din aceste alte t^6ri. Un studiu pe burakumini dovedegte interesul in aceastd chestiune; in l87I ei s-au emancipat (pdni atunci fiind considerafi paria Oatorita acriviratii

matematice gi de citire in clasele l-Xll li penhu testul de aptitudine qcolard (SATI. Consisten{a tendinlei sugereazf, cI in anii viitori vor fi observate reduceri suplimen-

tare (Jones. 1984). Schimbhrile sociale care alecteazi pe afro-americani au fosr enorme in ultimii 30 de ani; de exemplu. schjmbhrile a$teptate sd ridice nivelul de
aspiralii al tinerilor afro-americani gi sa le ofere dovada cd achizitria Ecolard le ra

Eral uarea ahi

it a1

iI

or nrent ul c dezvoltarea abiliffitilor cognitive reugit sd estimeze sau

571

spori gansele pentru o carierd de succes. Imbunf,ti{irea nivelelor de achizilie ale afro-americanilor din anii recen{i este

in

mon-a sis-

dalit6ti cornplexe 9i nici un studiu

compatibila

cu

sI

elirnine

aceste

aceasta presupullere.

efecte. Atdta timp cdt dilerenlele

Autorii acestui volum considerd cd nu este posibil sd se tragd concluzii valide din dovezile disponibile despre diferenlele rasiale inndscute de inteligenld. Diferen-

ricani gi americanii albi

lele culturale gi de m.ediu dintre afro-ameinfluen{eazd

tematice depind de condi{iile in care sunt crescu{i afio-arnericanii Ei americanii albi (qi atAt timp cdt efectele acestor diferen{e nu pot ti estimate exact), nu se pot trage concluzii valide despre diferenlele rasiale de inteligenla.

Rezumatul capitolului
l. Testele de abilitate includ
testele de aptitudine (destinate sd prognozeze ce poate sd indeplineascd o persoand prin pregdtire) gi testele de achizilie (care mdsoard deprinderile perfeclionate gi indicd ceea
-)_

ce poate face un individ

in

Primele teste incununate de succes au fost elaborate de cdtre psihologul francez Alfred Binet, care a propus conceptul de vdrstd mentald. Ydrsta mentald a unui copil ,,sc1ipitor" este deasupra vdrstei sale cronologice; vdrsta mentald a

prezent). Ambele teste pot confine

tipuri similare de itemi, insd ei diferd in funclie de scopuri qi de


cantitatea de experienld anterioarit pe care acegtia o presupun. Unele teste de abilitate mdsoard abilitalile cu grad ridicat de specificitate; altele acoperd domeniul deprinderii. Pentru a fi utile, testele trebuie sd intruneascd anumite specificalii. Studiile de J'iabilirare (fidelitate) ne indicd dacd scorurile testului sunt ferme in timp. Studiile de validitate ne spun cAt de bine mdsoard

unui copil ,,int0rziat" se afld sub v0rsta sa cronologicd. Forma

revizuitd a

scalelor

Binet

(Stanford-Binet) adoptd coeficientul de inteligentd (C.I.) ca indicator al dezvoltdrii mentale.


Coefi cientul de inteligen{d exprimd

raportul dintre v6rsta


4.

mentald

pe larg, Scala de

(VM) 9i vArsta cronologicd (VC). Doud teste de abilitate utilizate


inteligen{d Wechsler - pentru adulli (WAIS) qi Scala de inteligenfd Wechsler - pentru copii (WISC), cu subscale atit

un test ceea ce este destinat


mdsoare

sd

- cdt de bine prognozeazd in conformitate cu un criteriu acceptabil. Procedeele ontogene de


test

verbald cdt qi de performanli, separd informalia ce poate fi oblinutd despre fiecare tip de abilitate. Testul Stanford-Binet gi

testare sunt necesare unui pentru a h fiabil qi valid.

scalele Wechsler sunt teste itrdividuale, administrate unui singur

individ de cdtre un singur

exa-

I nt

rotluc

re tn ps ilrcl

g ic

minator specializat. Testele de abilitate tn grup pot fi administrate

unui numdr mare de indivizi


dat6.
5.

Scorurile oblinute la testele abilitate au o corelalie destul ridicatd cu ceea ce considerdm

Ideea de bazd. a acestei aborddn este aceea de a incerca sd in!elegem comportamentul intelectual sub forma evidenlierii proceselor

de de cd

cognitive aduse

in joc,

cdnc

individul se confruntd cu o sarcini


de rezolvare a problemei. Modelu. de procesare a informaliei a produs analize detaliate ale proceselo: mentale implicate in unele sarcin: folosite la evaluarea inteligenlet Abordarea factorialS gi abordare" din perspectiva procesdrii informaliei asigur[ interpretdri complementare ale performanlei la testel: de inteligenld. AmAndoud aborddrile au contribuit la o mai bunl inlelegere a inteligenlei academice. insd defectul lor comun constd i:faptul cd nu s-au dovedit eficient: in evaluarea inteligenlei practice. 8. Studiile de corelare a coeficienlilc: de inteligenli intre persoanele cgrade variate de raporturi geneti;: aratd, cd ereditatea joac[ un rol l: inteligenfd. Totugi, astfel de facto:-

mdsurile performanlei academice. insd ele nu mdsoard motivalia, conduita gi alte caracteristici importante pentru succes.
6.

este ,,sclipitor"

gi cu

Ambele teste, Binet qi Wechsler, admit cd inteligenla este o capacitate generald pentru rafionament. Spearman a propus un factor general (g) plus abilitdlile specifice (fiecare denumitd .r) identifiabile prin metoda analizei fctctoriale. Thurstone utrlizeazd" analiza factoriald, cu ajutorul cdreia depisteazl gapte abilitdli mentale printare, considerate de el ca fiind elementele de bazd. ale inteligenfei; variantele testului siu sunt incd folosite, dar puterea lor predictivd nu este mai mare decAt cea a testelor de inteligenld generald, de exemplu scalele Wechsler. Analiza factoriald continul sd fie o metodd

de mediu cum sunt anii ci


invd{dmAnt, alimentalia, stimulare: intelectuald gi climatul emotion.. in familie pot spori sau micao:' coeficientul de inteligenld. 9. tn ciuda limitdrilor pe care le a: testele de abilitate reprezintd toru:: cea mai obiectivd metodd dispon:bild pentru evaluarea capacitdlilc; individuale. Dar scorurile testul,: trebuie sd fie analizate impreuni cu alte informalii.

importantd utllizatd, in analiza datelor testului; aceastd perspec-

tivd in legdturi cu inteligenla poartd denumirea de abordare


7.
factoriald. O perspectivi altemativd privind

inteligenla este abordarea din perspectiva proces drii info rntaliei.

1,,'

alttarea

ab

ilitdlilor mentale

573

Re co

manddri bib lio gruJice


Consequettces, artd Cortroversies (Testarea abilithtii: utiliziri, consecin{e gi controverse, 1982); gi Sternberg, Merapltors of Mird: Conceptiorts of tlre Nature of lrtelligence

.;srirg (Principii de bazd ale testdrii :.ihologice, edilia a IV-a, 1984); Kail 9i
?ellegrino, Hunmn lttelLigence: Perspectives -:,'.d Prospeus (Inteligenla uman6: perspec-

Pentru o introducere in testarea psiho,.sicd $i in problema diferenlelor interindivi:.:ale, vezi Kaplan gi Sacuzzo, Psltcltological lcsting (Testarea psihologicd, edi{ia a II-a, -959); Cronbach, Essentials of PsyclnlogicaL

(Metaforele psihicului: concep{ii despre natura inteligenlei, I 990). Pentru o tratare mai generald a abilitalilor

:..'e qi planuri de viitor, 1985); Murphy

qi

,::!es atrd Applicatiotts (Testarea psiho:,ricd: principii qi aplica{ii, edilia a ll-a, -99 l); Sattler, Assessntett of Cltildren (Eva-

intelectuale, vezi Sternberg, Ittelligettce Applied: Understandittg attd lrtcreasittg Your Itttellectual Ski//s (lnteligen{a aplicati: in{elegerea gi dezvoltarea deprinderilor intelectuale, 1986) gi Brody, Iutelligertce (lnteligenfa, edilia a ll-a,1992), Pentru o perspectivd

*.rea copiilor, 1988); Sternberg (coord.),

trrtett Abilities: Art Infornntiott-Processirtg :.:proaclt (Abilitdlile umane: o abordare din :.:spectiva procesdrii informa(ionale, 1984);

de inteligenld gi conlor, vezi Fancher, The Ittelligence Men: Makers of tlte IQ Cottistoricd

testelor

troversele asociate

troversy (Omul inteligent: controversele coe-

-. .\nastasi. Psltcllslotirnl Testitrg


:.rrologic6, edilia

ficientului de inteligen{4, 1985). Pentru

(Testarea

a VI-a, 1988). Pentru o analizd avansata a acestor '-:iecte vezi Fredericksen, Mislevy gi Bejar ::..rd.), Test Tlteory for a New Getteration : Tests (Teoria probei psihometrice pentru o

::-:ia). Hardbook of Hunnn

-:a eenera{ie

de teste, 1992); Sternberg (sub

introducere in abordarea factoriald a inteligen{ei, vezi Comrey gi Lee, A First Course in Factor Atnlysis (Primul curs de analizd factorial6, edilia a |l-a, 1992). Genetica inteligenlei este discutatd in Plomin, Developntertt, Genetics atrd Psyclrclogy (Dezvoltare, geneticl 9i psihologie (1986) qi in Plomin,

Itftelligettce
Uses,

DeFries qi McClearn, Belnvioral Gertetics:

l.l.nualul inteligentei unrane. 1982); Wigdor


Gardner (coord.), Abiliry Testittg:

A Printer (Tratat de geneticd conrportamentald, edilia a II-a, 1989).

Capitolul 13
D ezvol

tnr ea p erso n alit5{ii de-a lungul viefii

Copiliria: formarea personalitllii


Influen{e genetice Disculie critici: Studiul Minnesota asupra gemenilor cres culi s eparat

Influenledemediu Disculie xiticd: Angajarea tn muncd


I

a mamei Si

ingriiirea copiilor

nterac

gi

uni personal i tate-medi u

lnfluenle culfurale Adolescenfa: construirea unei Statusurile de identitate


$coalaversus familie

identitifi

Matu ritatea: continuitatea personalitifii


Dovezi ale continuitIlii Disculie criticS: Studiul personalitdyii proiectat pe termen lung
Surse ale Surse ale

continuitilii discontinuitdlii

bilitatile mentale pe
formeazd

care

raportul ereditate-mediu: cum interac{ioneazd factorii biologici cu evenimentele din mediul unui individ, pentru a-i determina cursul dezvoltdrii? In capitolul 3 ne-am concentrat asupra factorilor biologici responsabili de asemdudrile dintre indivizi. Arn vdztrl, de exemplu, cd secvenfele de cregtere determinate nativ

le-am examinat in capitolul

un

l2
de

subgrup

,.iriabile care constitule ceea ce numim personalitate - pottern-uri distincte gi :.lracteristice de gAndire, emo{ionalitate lr comporlarnent care definesc stilul ::rsonal al unui individ gi-i influen{eazd .::leractiunile cu mediul. Pe l6ngd abi. :5tile mentale, personalitatea include gi . :riabile precum sociabilitatea, stabilita-

::: emofionald, impulsivitatea, congtiinla :: sine gi altele. h acest capitol, vom examina interac-

implica la toli copiii aceleaqi stadii de dezvoltare motorie qi in aceeagi succesiune, indiferent de mediul in care
aceqtia cresc. in acest capitol, ins6, ne vom ocupa de factorii biologici, care ne individualizeazd, qi determind diferentele de la o persoand la alta. Unul dintre

: -nea fo(elor care formeazd persoua:atea individului iu cursul vietii; ceea ce . -:nuleaz6, perlurbd sau transformd ::ntirruitatea personalitSlii de-a lungul . :pului; ;i ceea ce pennite personalitdlii

acegtia este genotipul, reprezentand


caracteristicile rnogtenite de la pdrin{i, prin intermediul genelor. A doua chestiune la care ne vom opri este continuitatea dezvoltdrii. in capitolul 3 am incercat sd stabilim dacd dezvoltarea este un proces continuu de schimbari sau o serie de stadii calitative distincte. in acest capitol ne vom referi la gradul in care personalitatea unui individ se modificl sau r6mAne aceeagi de-a lungul viefii.

."

discufie teoriile personalit6lii gi --::odele de evaluare a personalitatii in


:

.nfluen{eze viafa individului. (Vorn lua

-:itolul 14). \-om reveni, de asemenea, asupra a : - -i intrebbri care s-au impus in :':::olul 3, ce trata dezvoltarea psiho, -.:i, In primul rAnd este vorba despre

Copillria : form ar e^ personalit[fii


Influenfe genetice

copil, parin{ii rdmAn surprinqi


Cercetdrile aratd

de

diferenlele dirrtre acesta gi primul copil.

:::; ler in pentru prima datd parinli sunt, --.=-i'i. surpringi cd propriul copil -r-'=sta o persoualitate distinctd incb : - :rimele lLrni de viata; la al doilea

,\sa cum remarcaln in capitolul 3, cei

cd se pot

observa

diferen{e semnificative intre copii inc6 de la vdrsta de 3 luni, sub aspectul nivelului

de activitate, aten{iei, adaptabilitatii la schimbdrile de rnediLr qi al dispoziliei