Sunteți pe pagina 1din 99

774

ti

roduc e re itt p si ltoLo gie

derea motiva{iei sunt principalele simptome ale depresiei. Teoriile psihanalitice consideri depresia ca o reactivare a lipsei de afecliune parentald la o persoand care este dependentd de aprobarea externit qi tinde sd-Si orienteze ntdnia spre interior. Teoriile invdldrii se centreazd pe intdrirea pozitivd redusd. 7. Teoria lui Beck interpreteazd depresia sub forma unei triade cogrtitive a gAndurilor negative despre sine, experienle prezente gi de viitor. Schema negativd despre sine a persoanei depresive este alimentatd de erori sistematice de gAndire care distorsioneazd rea-

(procese de gAndire dezorganizate

care provin din dificultatea de filtrare a stimulilor irelevanli) gi ale conlinutului g(utdirii (deliruri qi pierderea capacit5lii de in!eIegere). Celelalte simptome sunt tulburdrile perceptuale (cum ar fi hal ucin ali i I e), af ectele in adecvate, activitatea motorie bizard,, izolar ea social6, nivelul de funclionare

diminuat. Cercetdrile

efectuate asupra cauzelor schizofreniei s-au

axat pe dovedirea unei dispozilii

ereditareatulburdrii,aunei
deficien{e in metabolismul neurotransmildtorrlor (ipoteza dopani nei), a unor factori sociali qi relafii

litatea. Teoria atribuirii

lui

familiale deviante. Studiile

pe

8.

Seligman gi Abramson sus{ine cd un stil explicativ pesimrst. care atribuie cauze globale, interne, stabile evenimentelor negative, conduce la depresie. Cognifiile negative qi atribufiile pesimiste inso{esc depresia, dar nu pot fi principala cauzd a acesteia. Unele tulburdri de dispozilie pot fi influen{ate de anomalii ereditare in metabolismul anumitor rteurotransntilirtori (cum ar fi norepirrc.frina gi serotottina). Factorii

copiii cu risc crescut de dezvoltare

schizofreniei arrag atentia asupra unor predictori ai acesteia.


sunt

I0. Tulburdrile de personalitale

modele durabile de comporlament inadaptat care constituie moda-

inadecvate de control al stresului sau de rezolvare a problemelor. Indivizir clasifica{i ca avAnd tulburdri de

litali imature qi

personalitate antisocialii

sunl

9.

predispozanli ereditari qi experienlele timpurii pot determina vulnerabilitatea individului la depresie in condilii de stres. S chiz,ofrenia se caracte rizeazd. prin tulburdri ale fonnei de gAndire

impulsivi, cu un slab sentiment de vinovdlie, sunt interesali numai ce propdile nevoi, au frecvent probleme cu legea. Un sistem nervo: subreactiv, un model de contportament antisocial al pdrintrlc: gi absen{a totald sau par{iald ,, disciplinei sunt explicalii posibi,= ale acestei tulburdri.

Psihologie patologicd

775

Re

co

m an d dri bib lio gr uJic e


hologici gi aprecierile personale cu privire la
pacien{ii schizofreni qi lamiliile lor.

Lucrdri cu caracter general privind


psihologia patologicd sunt: Davison gi Neale, Abno rnnl P sv c lt olo g1t (Psihologie patologic6,

Partic: Facing Fears, Plrcbias,


anxietSlii, 1985)

and
gi o

edi{ia a V-a, 1990); Sarason gi Sarason, Abnonttal PsyclrolotO' Tlrc Problem of Maladaptive Belnvior (Psihologie patologic6: problerna comportarnentului anormal, edilia a VI-a, 1989); Rosenhan gi Seligman, A bno rnal P syc I nlo g1t (Psihologie patologic6, edilia a Il-a, 1989); Carson qi Butcher, Abnornml Psychology atrcl Modent L,f" (Psihologia patologici 9i via{a modernd, edilia a lX-a, 1992). Menclitry Mirrds (Psihoterapia, 1992), un studiu gtiinlific realizat de
Heston, prevede

Attxiety (Panica: expresia teamei, fobiei

de Agras, prezintd

interesantd disculie asupra modului prin care teama se transformi in fobie. Tlte Bov Wlrc Coukln't Stop Wasltittg: Tlrc Experiertce attd

Treotntetfi of

Ob

se

s siv e - C ontp u I s iv

e D i so rde

(B6iatul care nu se poate opri din a se spdla: experien!a gi tratamentul tulburdrii obsesiv-compulsive, 1989) de Rapaport, o fascinantd prezentare a acestei tulburdri, include descrierile cazurilor clinice gi descoperirile
experimentale asupra tratamentului.

scur16 descriere

a pringi

cipalelor tulburdri mentale, cu biografii


descrierea op{iunilor terapeutice.

Aspectele ereditare ale bolilor psihice sunt revizuite in Plomin DeFries gi McClearn, Belruvioral Gertetics: A Printer (Tratat de genetici comportamental6, edilia a Il-a,
1989). Schizopltrenia Gettesis: Tlrc Origitts

Lumea psihozelor din punctul de vedere al pacientului este descrisd grafic in lucrarea lui Green, I Neyer Protrised You a Rose Gardert (Nu 1i-am promis niciodatd o grddind

of

Madness (Geneza schizofreniei: originile tulburdrii, 1991), un studiu gtiin1ific realizat de Gottesman in care se prezintd ultimele
descoperiri ale cercetdrii

, l97l); qi in North, Welcotne (Linigtea binevenitd, 1987). in Silence lucrarea Holiday of Darktrcss (O vacanld de intuneric, 1982) de Endler, binecunoscutul
de trandafiri
psiholog prezinti rezultatele luptei personale cu depresia 9i disculiile cu privire la efectele diverselor tratamente.

in genetica

acestei

tulburdri, disculia factorilor sociali gi psi-

Capitolul 17
Metode de terapie
Fundamentul istoric Primele aziluri
FacilitSli modeme de tratament Profesii implicate in psihoterapie

Tehnici de psihoterapie
Psihoanaliza

Terapii pishanalitice Terapii comportamentale Terapii cognitiv-comportamentale Terapii umaniste O abordare eclectivd Terapia familiald qi de grup

Eficacitatea psihoterapiei
Evaluarea psihoterapiei Compararea psihoterapiilor

Factori comuni in psihoterapii Disculie critic6: Rdspunsul de tip placebo

Terapii biologice
Medicamente psihotrope Terapia electroconvulsivanti

imbuniti{irea sinitifii mentale


Resursele comunitare gi personalul auxiliar

Promovarea propriului echilibru emolional

fn acest capitol ne vom ocupa de I metodele de tratament al comportaImentului anormal. Unele dintre
aceste metode se concentre azd pe aj utorul indivizilor pentru mai bund

dat

infelegere

altele incearcd s6 modifice direct gdndurile gi cornportamentul, altele, in fine, implica intervenlii biologice gi

cauzelor problemelor lor,

rnodalitdli specifice in care comunitatea poate ajuta. Tratamentul tulburdrilor mentale este strAns legat de teorii cu privire la cauzele acestor tulburdri. O scurtd istorie a tratamentului bolilor psihice va ilustra modificarea metodelor pe mdsura modificdrii teoriilor asupra naturii umane gi cauzelor tulburdrilor
sale.

Fundamentul istoric
Conform uneia dintre cele mai vechi credinfe (adoptatb de vechii chinezi, egipteni gi evrei), o persoand cu o tulburare mentalS era posedatd ambient pldcut, a exerciliilor fizice, a unui regim alimentar corespunzdtor, a masajului gi bdilor calmante, precum gi a unor tratamente mai pu{in pl6cute, cum ar fi sdngerarea, purga!ia gi schingiuirea. Degi in acea vrerxe nu existau institulii pentru cei bolnavi psihic, rnulli oameni au fost ingrijili cu multd bun[tate de cdtre medici in temple dedicate zeilor greci sau
romani.

de duliuri

rele.

Acegti demoni erau exorcizafi prin diverse tehnici, ca rugdciunea, incantalia, magia gi

prin folosirea de purgative fabricate din


diverse ierburi. Dacd aceste tratamente nu aveau succes, erau luate mdsuri extreme pentru a transforma corpul intr-un loc

nepl6cut de locuit pentru duhurile rele. Biciuirea, infometarea, arderea pe rug gi chiar lapidarea erau adesea folosite ca
forme de tratament. Primele progrese in in{elegerea tulburdrilor mentale se datoresc medicului grec

Acest mod progresist de a considera bolile mentale nu a continuat insd. Superstiliile primitive 9i credin{a in demoni au fost reinviate in Evul Mediu. Bolnavii psihic erau considerali ca av6nd supranaturale care le permiteau sd provoace inundafii, ciumd gi rdni celor din preajma lor. Indivizii cu perturbdri grave erau tratafi cu cruzime: se credea cd bdtdnd, infometAnd, torturdtrd pe cei bolnavi psihic, diavolul era cel pedepsit. Acest tip de cruzime a culminat cu procesele vrdjitoarelor, care au trimis la

legdturi

cu diavolul gi cu

puteri

Hipocrate (aproximativ 460-377 i,Ch.) care a respins demonologia gi a susfinut cd tulburdrile mentale erau rezultatul unui

dezechilibru

al fluidelor din

corp.

Hipocrate, ca gi medicii greci gi romani care i-au urmat, a pledat in favoarea unui tratament mai uman al celor bolnavi mental. Ei au accentuat importanla unui

778
moafte mii de oameni (rnulli dintre ei bolnavi mental) in secolele al XV-lea, al XVI-lea 9i al XVIl-lea.

I tt roduce

re itt psi ltologi

Primele aziluri

in a doua parte a Evului Mediu, in


ora$e au fost infiinlate aziluri pentru cei bolnavi psihic. Aceste aziluri erau simple inchisori; definulii erau (inufi in lan{uri,

in celule intunecate gi rnurdare gi erau tratali mai curAnd ca animalele decAt ca nigte fiinle umane. Nu s-au inregistrat nici un fel de imbunata{iri pind in 1792, c0nd Philippe Pinel a fost numit la conducerea unui azil din Paris. Experimental, Pinel a autorizat sd se inliture lan{urile. Spre uimirea scepticilor, care considerau cd Pirrel este nebun de a dezlegat asemenea,,animale", experimentul a fost un succes. Elibera{i de constrdngeri, mutafi in camere curate gi insorite, trata{i cu bundtate, mulli dintre cei care ani de zile fuseserd considera{i nebuni fbrd speran[5, gi-au imbundt6{it suficient de mult starea, astfel incet se fie
elibera{i din azil. PAnd la inceputul secolului al XX-lea,

constituia explicalia a 10Yo din toate internarile in spitalele de psihiatrie, dar astdzi, datoritd eficienlei penicilinei in tratarea sifilisului, se mai inregistreazd doar pu{ine cazuri (Dale,19l5). Descoperirea cd pareza generalizatd era rezultatul unei boli a constituit o incurajare pentru cei care considerau cd bolile psihice aveau o origine biologica. Aproape in acelagi timp, Sigrnund Freud gi urrnagii Iui puneau bazele inlelegerii bolilor psihice in termenii factorilor psihologici; de asemenea, experienlele de laborator ale lui Pavlov demonstrau cd arrimalele puteau suferi perlurbdri emolionale dac[ erau for{ate sd ia decizii care depdgeau capacitdlile lor. In pofida acestor progrese gtiintifice, la inceputul anilor 1900, marele public inca nu in{elegea bolile psihice iar spitalele consacrate acestora, precum gi cei care se

medicina ^9i psihologia fbceau mari progrese. In 1905, o tulburare mentalS curtoscutd sub denumirea de parezd generalizald s-a dovedit a avea o cauzd fizicl: o infec{ie sifiliticdl contractatd cu mulli ani inainte de aparilia simptornelor tulburdrii. Pareza generalizatd este caracterizatd de o deteriorare graduald a func{iilor psihice gi fizice, modificdri importante de personalitate, deliruri gi halucina{ii. FdrI tratanrent, moartea survine in cAliva ani. Spirocheta sifilisului rdrnAne in corp dupd disparilia infecliei genitale inifiale gi distruge progresiv sistemul llervos. La un mornent daI, pareza generalizatd
Cauzatd de spirocheta Treponenn palLidunt (n. trad.).
1

aflau in ele, erau priviti cu groazd. Clifford Beers gi-a asumat sarcina de a educa publicul in ceea ce privegte sdndtatea mentald. C6nd era tdndr, el a dezvoltat o tulburare bipolard gi a fost internat timp de trei ani in mai multe spitale private gi de stat. Degi de multA vreme se renunlase la lanluri gi la alte metode de torturd, cdmaga de forfd era incd utilizati pe scard largd pentru a-i stdpdni pe pacienfii agitali. Din lipsa de fonduri, majoritatea spitalelor de sta: destinate bolilor psihice - cu saloan:

fi un loc pldcut in care sI trdiegti.


sale intr-o carle acurn celebrd:

supraaglomerate, hrand de calitate proasra gi asisten{i neprietenogi - erau departe de

Dupi
lvfir;,.

'

insdndtogire, Beers a descris experientel.

That Founcl ltself (,,O minte care s-" regdsit pe sine", 1908), care a trezit ur. considerabil interes publicului. Beers . militat neobosit pentru educarea publicului privind bolile psihice gi a ajutat :.
crearea Cornitetului Nalional pentru Igienl MentalS. in 1950, aceastd organizalii s-=

Metode de terapie

779

unit cu alte dou6 grupuri similare qi a fonnat Asocialia Nalionalb de Sdndtate


Mental6. Migcarea privind igiena mentald

faptului

cI

spitalizarea are

a serie de

a jucat un rol inestimabil

in

stimularea

organizdrii clinicilor de orientare a copiilor qi centrelor comunitare de sinlntate mentali pentru a ajuta la prevenirea gi tratarea tulburdri lor mentale.

dezavantaje inerente, indiferent de cdt de bune pot fi condiliile. Spitalele ii lipsesc pe oameni de sprijinul social al familiei qi prietenilor qi de obiceiurile lor din via{a de zi cu zi; ele au tendinta s[-i facd

pe oameni sd se sirnt6 ,,bolnavi" gi incapabili sd se adapteze la lume; gi incurajeazd dependenla. De asemenea,


sunt foarte scumpe.

Facilitlfi moderne de tratament Din vremea lui Beers pAnd astdzi,


spitalele de boli mentale au cunoscut importante moderrrizdri, dar existi inc[ mult loc pentru alte imbundtSfiri. Majoritatea celor care necesitd spitalizare pentru tulburdri psiliice sunt mai intAi internali intr-o secfie de psihiatrie a unui spital general, unde se evalueaz[ condilia lor. Dacd se recomandS o perioadd de spitalizare ceva mai lung6, ei pot fi transferafi intr-un spital public sau privat de psihiatrie. Cele mai bune dintre aceste spitale sunt confortabile, bine intrelinute gi pot asigura o serie de activitdti terapeutice: psihoterapie individualS qi de grup, recreere, terapie ocupafionald (destinatd pentru invd{area unor deprinderi, ca gi pentru asigurarea relaxdrii) gi cursuri educationale pentru a-i ajuta pe pacien{i sd se pregdteascd pentru un serviciu la iegirea din spital. Cele mai aspre sunt instituliile custodiale, unde pacienlii duc o existenld plictisitoare, in saloane degradate gi supraaglomerate gi, cu exceplia medicafiei, beneficiazd de tratamente nesemnificative. Cele mai multe spitale psihiatrice se situeaz[ undeva intre aceste doud extreme. Pe la inceputul anilor'60, accentul s-a deplasat de la tratarea indivizilor cu tulburdri psihice in spitale, la tratarea acestora in propria lor comunitate. Migcarea pentru dezinstitujionalizare a fost par,tial motivati de recunoagterea

medica{ia psihotropl (pe care o vom discuta mai tdrziu in acest capitol) poate
ugura depresia, anxietatea gi poate reduce

In anii '50, s-a

descoperit

c5

comportamentul psihotic. CAnd aceste medicamente au devenit larg rdspAndite,

prin anii '60, pentru mulli pacien{i spitalizali a fost posibila externarea gi
a fi supugi unui tratament ambulatoriu. Legea centrelor comunitare de s[ndtate mentald din 1963
revenirea acasd pentru

eliberat fonduri pentru stabilirea centrelor comunitare de tratament. Aceste centre sunt destinate sd asigure tratamentul ambulatoriu al pacienlilor, precum gi alte servicii, incluz6nd spitalizare pa(ialI
sau pe termen scurt. Spitalizarea pa(ial6 este mai flexibi16 dec6t cea traditionalS:

indivizii pot primi tratament in timpul zilei la centru iar seara se pot intoarce acas6, sau pot lucra in timpul zilei, petrecdnd nop{ile la centru. Din plcate, majoritatea centrelor sunt atAt de aglomerate, incAt nu au paturi gi servicii suficiente pentru mulfi dintre cei care au
nevoie de ele.

Aga cum se aratd in figura I7.1, numdrul pacien{ilor trata{i in spitalele de sdndtate mentalS a scdzut dramatic in ultirnii 35 de ani. Pentru mul{i
dintre

pacienfi, politica de dezirrstitu{ionalizare

a funcfionat. Serviciile din centrele de s[nitate mentald, irnpreund cu ajutorul


familiilor gi al rnedica{iei psihotrope au reugit sd facd posibi16 pentru acegtia reluarea unei viefi satisibcltoare. Pentru

780

rtt

rorlrtc e re itt

p si

holo

g ie

al{ii totugi, dezinstitutionalizarca a

consecinte nef'ericite, in cea rnai mare parte din cauza faptului ca in cele mai

avut

multe dintre cornunitdti facilitdtile erau departe de a fi adecvate. Mulli pacienli care gi-au imbundtdfit condilia prin spitalizare nu au beneficiat de asistenfa de supraveghere, in sensul de terapie ambulatorie, sau de ajutor in a gdsi pricteni, un cdmirr gi o slujba. in consecin{[, acest fapt a condus la o existenla de pendulare, intrAnd gi iegind din spital iutre doud incercdri nereugite de a se descurca pe cont propriu. in decursul uuui an. aproape jLrnrdtate din pacienlii externafi din spitalele de stat
sunt reinternati.

lucruri de neirr{eles, poale fi o victirnd a dezirrstitutionalizdrii. l)e asemenea, o femeie care igi line toata avutia intr-o sacogd 9i care igi petrece o noapte la uga urrei case, iar noaptea urmdtoare in stalia de metrou, este o altd victimS. O mare parle dirr oamenii care trdiesc pe str6zi. suferd de o anumitd tulburare mentald. Cregterea vizibila a nurrdrului de persoane bolnave psihic care trdiesc pe stradd - in special in marile ora$e - a atras aterrtia publica gi a provocat r. nrigcarc arAnd drept scop reinstitutionalizarea. Totugi, aici intervine gi o
problerrid de etic6. Dacd acegti oameni nLt se readapteazd la societate. inseamnd ci trebuie internali, lird cousirntdrnAntul lor. intr-un spital de boli psihice? Unul dintre cele mai pretuite dreptLrri ale omulu: intr-o societate democraticd, este dreptu.

Unii pacienti externafi sunt incapabili


sd se suporte chiar gi pe ei ingigi, sau s[ reziste lira ingrijire calificatd; ei trdiesc

in mizerie, in locuin{e

aglornerate,

sau

umbli pe str[zi. Un om care std la collul strdzii, vorbind singur gi bolborosind

la libertate. De aceea este esen{ial c; orice acfiune intrepriusd sd protejeze


acest drept.

i:'

F z trl
6

400

f
J

soo

UJ

c
=
2

200

Numlrul de pacien{i in spitalele de psihiatrie. Numdrul pacientilor internctt


spitalele
de

psihiatrie din S.U.A. a scdzut dramotic in ultimii 35 de ani.

Metode de terapie

78r
eficiente decdt spitalele tradilionale
(Kisler, 1982).

Unii specialiqti consideri cd o acfiune legald (de intemare) este autorizatd doar dacd persoana respectivd este potenlial
periculoasd pentru ceilalli. Rarele dar intens mediatizatele imprejurdri cAnd o persoand bolnavd psihic, trecdnd printr-un episod psihotic, a atacat o altl

Profesii implicate in psihoterapie


Fie cd o persoanb este tratatd intr-un

persoani, au generat temeri pentru siguranla publicd. Periculozitatea este insd dificil de prezis. O serie de studii au
ardtat
cd,

spital, intr-un centru comunitar

de

specialigtii in sbnState mentali

nu prea reu$esc sd prezici dacd o anumitb

sdndtate mental6, intr-o clinicb privati fie intr-un cabinet, existd o diversitate de specialigti care sunt implica{i in acest proces.

persoand va putea comite un act primejdios (Monahan, 1967). Mai mult, sistemul legislativ american este conceput pentru protejarea indivizilor fa{d de deten{ia preventivd. O persoand este

Un psihiatru2 este doctor in gtiinle medicale (Medicine Doctor) gi are trei ani de reziden{iat intr-un spital de psihiatrie,

pe

parcursul cdrora

este

vinovd(iei de cdtre un tribunal, iar delinulii sunt elibera!i din penitenciare


chiar dacd statistica demonstreazd cd cei mai mulli vor comite din nou crime. in acest caz, cei cu tulburbri mentale nu trebuie si aibi 9i ei aceleagi drepturi? Dar o persoanl care este autodistructivd, care prezintd un pericol mai mare pentru ea

considerati nevinovatd pAn[ la dovedirea

insdqi decAt pentru ceilalli? Trebuie aceastd persoand sd fie inchis6? Toate aceste probleme complexe nu au fost
rezolvate inc5..

cei bolnavi psihc. Fondurile


pentru

in afard de aspectele legale, rdmAne nerezolvatd problema asistenlei pentru


trebuie

direclionate spre doui domenii: unul este imbundt6!irea serviciilor ambulatorii descurca singuri, dar sub supraveghere;

a-i ajuta pe cei care se pot

celdlalt este dezvoltarea de faciliUli rezidenliale alternative (cum ar fi case


pentru grupuri mici) pentru pacienlii care

sunt incapabili sd se descurce in afara unui mediu protector, ca gi pentru cei care au nevoie de ajutor in tranzilia de la r,'ia{a din spital la cea independentS. Faptele aratd cd, centrele de tratament rezidenfiale costd mai pufin gi sunt mai

tamentelor anormale, in terapia medicamentoasd qi psihoterapie. In final, cei mai mulli psihiatri - dar nu to{i - dau un examen de psihiatrie pentru a obline o licen{6. Ca medic, psihiatrul este singurul specialist in sindtate mentalS care poate prescrie medicalia qi, in cele rnai multe state din S.U.A., spitalizarea. Termenul de psihanalist este rezervat celor care au primit instruire specializata la un institut de psihanaliz6,, invd{dnd metodele gi teoriile derivate de la Freud. Programul de instruire dureazd de reguld cAliva ani, pe parcursul cdrora cei instruili trebuie si fie ei ingigi subiect de psihanalizS, dar gi sd trateze prin aceeagi metod6, fiind supraveghea{i, cA{iva pacienli. PAnd de curdnd, cele mai multe institute de psihanalizd cereau ca absolven{ii lor sb aibd doctoratul in gtiinle medicale. De aceea. majoritatea psihanaligtilor sunt psihiatri. Dar cei mai rnulli psihiatri nu sunt psihanaligti. Psihologii care lucreazd ca terapeuli au absolvit cursuri de instruire in psihologie clinicd, psihologie gcolari 9i
I

supravegheat

in

diagnosticarea compor-

in Statele Unite (n. trad.).

782
consiliere. De obicei. ace$tia au doctoratul in lilosofie (PhD)'. sau doctoratul in psihologie (PsyD). Prirnii sunt axafi pe instruirea in cercetare, diagnozd gi terapie, iar ceilalli in gtiinfa aplicat6, cu

I nt ro rl uc e re

itt

p s i lto lo g i e

domiciliu qi in comunitati. De obicei

ei

trebuie

accent

mai mult pe

diagnozl,

gi

psihoterapie. Ambele necesitd patru sau cinci ani de studii postuniversitare, plps un an, sau chiar rnai mul1i, de practicS. In plus, cele mai multe state (ale S.U.A.) cer, in cazul psihologilor, un examen de
licen!6 de profesare.

situa{ia asiste pe acegtia la oblinerea sprijinului din surse comunitare (cum ar fi spitale. clinici gi agenlii sociale). Uneori, acegti specialigti lucreaza in

sd oblind informa{ii despre de acasd a pacienlilor gi sd-i

Psihologii clinicieni lucreazd cu perlargl de tulburdri mentale. Psihologii consilieri se concentreazd mai mult pe problerne de adaptare gi de obicei au domenii specifice de lucru, cum ar fi: consilierea gcolarS, maritald sau farnilial6. Psihologii qcolari se preocupd de tinerii care au dificultlli
soane care sufer[ de o gama rnai de invdlare.

echipe. Psihiatrul prescrie medicalia psihotropd gi monitorizeazd eficienla acesteia; psihologul unndrepte acelaqi pacient in cadrul gedin{elor de terapie individuald gi de grup; asistentul social monitorizeazd mediul sdu social (acas6. in comunitate). in spitalele de psihiatrie exist6 gi un al patrulea specialist: asistentul medical pe probleme de psihiatrie. in acest domeniu, el are nevoie de o instruire special6 pentru
inlelegerea qi tratarea tu lburdri lor psih
ic e.

Asistenfii sociali pe probleme


psihiatrie

de doi ani

de au efectuat un curs de master

in cadrul discu{iilor noastre despre


tehnicile psihoterapeutice nu vom specifica profesia fiecdrui specialist; presupunem cd in fiecare profesie toli sur:: membri instruili gi competen{i.

(M.S.W.) care

include

pregdtire in vederea interviurilor, terapiei gi extinderii procedeelor de tratament la

Tehnici de psihoterapie
Psihoterapia se referS la tratarea tulburdrilor psihice prin rnijloace psihologice (mai mult decAt prin cele fizice sau biologice). Termenul cuprinde o varietate
considerd cd rnodificarea compoftame:tal6 depinde de inlelegerea propri:1::

de tehnici, toate urrnirind sb ajute indivizii cu tulburdri psihice, prin modificarea comportamentului, a gdndurilor gi a sentimentelor, astfel incAt ei sd poat[ dezvolta modalitali mai eficiente
de a face fa!6 stresului qi de a se rela{iona

qi conflicte (psihanaliqtii. -: exemplu). Allii sus{in cd indivizii :: invita s5-gi rezolve problernele lird a i
motive
necesard explorarea factorilor care au

J-:

la aparilia lor (de exemplu, terape;: comportamentali qi cei cognitil'o-c.:portamentali). in ciuda diferenlelor dr:::
tehnicile aplicate, cele mai multe m:::,:= de psihoterapie au anumite trdsdtu:. :.

cu ceilalli indivizi. Unii


3

psihoterapeu{i

Philosophiae doctor (n. trad.).

Metode de terapie

783

bazd comune. Ele implica

o rela{ie de

sprijinire intre doud persoarle: pacientul qi terapeutul. Pacientul este ?ncurajat sd vorbeascd liber despre cele mai intime
preocupdri, sentimente gi experien!e, fari frica de a fi judecat de cdtre terapeut sau de a nu i se respecta confiden{ialitatea. in schimb, terapeutul oferd simpatie, in!elegere gi incredere, gi incearcd s[ ajute

influenld asupra dezvoltdrii personalit6lii gi a abilitdlii de a face fa!6 stresurilor de viald. Freud considera cd tulburdrile psihologice sunt un rezultat al conflictelor, de obicei avdnd origine in copildria timpurie, conflicte de care individul nu este congtient, impulsurile gi ernofiile de
atunci fiind refulate in incongtient. Conflictele inconqtiente dintre impul-

pacientul pentru a gdsi cele mai bune metode de a-gi rezolva problemele.

surile agresive gi sexuale ale sinelui

qi

constrdngerile impuse de eu gi supraeu au

Psihanaliza
Teoriile psihanalitice ale personalitdlii

considerate de Freud ca fiind cruciale pentru dezadaptarea de mai tdrziu. De exemplu, un bdielel poate avea - in mod normal - sentimente ostile

fost

(v. capitolul 14) presupun c[ in fiecare individ ac\ioneazd forfe corltrare una alteia (sinele, eul gi supraeul) care fac inevitabile conflictele interne. Aceste
conflicte, de care persoana poate sd fie sau nu congtientd, au o puternicd

fafd de fratele mai mic, nou-ndscnt, care uzurpeazl, dragostea parinfilor ce pAnd atunci ii apa(inuse in exclusivitate. Dacd pdrinlii nu-gi dau seama de sentimentele

copilului gi pedepsesc sever orice expresie a furiei fala de noul ndscut, copilul trebuie sd-gi nege aceste

Fig. 17.2. Biroul lui Freud din Viena. O antbian1d confortabild oferild de celebra canapea
psihanaliticd, precum Si de colecyia de antichitdyi egiptene, greceSti Si romane.

784
irnpulsuri pentru a nu pierde afecliunea pdrin{ilor sdi. Impulsul nedorit de a face rdu copilului (gi orice sentimente sau amintiri asociate cu acesta) poate fi expluzat din congtiin!6. Sentimentele incongtiente de rivalitate intre fra{i pot influenla rela{iile de mai tdrziu, care se vor materializa fie intr-o forrn[ de gelozie extremA, fie intr-una de competilie cu prietenii sau cu colegii. Individul nu va fi congtient de sursa acestor sentimente deoarece conflictul orginar a fost refulat. Presupunerea cheie a psihanalizei este aceea cd problemele curente ale unui individ nu pot fi rezolvate cu succes lird o infelegere completd abazei incongtiente a relaliilor timpurii cu pdrin{ii qi cu fralii. Scopul psihanalizei este de a aduce in conqtiin{d conflictele (ernofiile gi motivele refulate), astfel inc6t ele sd poatd fi rezolvate intr-un mod mai ra(ional gi mai
realist.

I trtroduc

re itt psilrclo g ie

Prin exerciliu gi cu ajutorul analistului, asociafia libera devine ugor de realizat. Dar chiar gi cel care incearcd congtiincios s[ dea frdu liber gAndurilor se va trezi cAteodatd blocat. CAnd un
pacient tace, sau schirnbd brusc subiectul,

detaliile unui eveniment,

sau este incapabil sa-gi reaminteasci


presupune cd acea persoan[ opune rezisten{5 in reactualizarea anumitor
gdnduri sau sentirnente. Freud susfinea cd acest blocaj, sau rezisten{d, rezultd din controlul incongtient al individului asupra unor zone sensibile, gi cd aceste zone
sunt exact cele care trebuie explorate.

analistul

O alta tehnicd des utilizatd impreuna cu asociafia liberd este interpretarea


viselor. Freud credea cd visele reprezinti

,,calea regald spre incongtient"t ele reprezintd o dorinld incongtientd sau r' team6 intr-o formd deghizatd. El face

distinc(ie

intre

con{irrutul

manifes:

ASOCIATIA LIBERA $I INTERPRETAREA VISELOR. Una dintre principalele tehnici, des folositd de
psihanaligti pentru a facilita recuperarea conflictelor incongtiente este asocia{ia

(evident, congtient) gi confinutul laten: (ascuns, incongtient) al viselor (v. capitolul 6). Discutind despre con{inutu. manifest al unui vis gi apoi asociindu-. liber cu acel confinut, analistul gi pac:entul incearcd sd ii deslugeascd senrr,:ficafia incongtientd. TRANSFERUL. in psiharralizd, ati:-dinile pacientulLri fatd de analist s*:: considerate a fi o parte impoftanti . tratamentului. Mai devreme sau r---tdrziu, pacientul dezvoltd rdspuns--

liberi.

Pacientul este incurajat sd dea


sd

frAu liber gAndurilor qi sentimentelor,

spund orice ii vine in minte ilrd a ,,monta" nirnic, fdr6, a face vreo seleclie sau lird a cenzura ceva. Nu este un lucru clriar uqor de realizat. ir-r conversalii, de obicei incercdm sd pdstrdrn un fir de legdturd intre replicile pe care le ddm gi sd excludem ideile irelevante. Mai rnult, multi dintre noi gi-au petrecut o viald intreagd invdt6nd sd fie aten{i, precau{i gi sd gdrrdeasca inainte de a vorbi; gAndurile care ne trec prin minte gi suut inadecvate, proste;ti sau ruginoase.
rhmAn nerostite.

Uneori rbspunsurile surlt pozitir e : prietenoase; alteori negative gi osi :


Deseori aceste reac{ii suut inadecvat. : ceea ce se intdrnpld in qedinta de ter:: .

emofionale puternice fafa de psihanal ;

Tendin{a pacientului de a face : terapeut obiectul rdspunsurilor :: : emotionale esle cunoscuta ca trtt i :pacientul iqi exprimd fa{a de Bir::-

Metode de terapie

785

atitudini pe care el le are de fapt fatd de alte persoane care sunt, sau care au fost, importaute pe parcursul vielii sale. Freud suslinea c6 transferul reprezintd remanenle ale reacliilor din copilarie fa16 de pdrinli gi a utilizat acest transfer de atitudini ca o modalitate de a explica pacienfilor originea incd din copil6rie a multor temeri gi probleme actuale. Prin explicarea rnodului in care pacienlii reacfioneazd fald de ei, analiqtii igi ajutd pacien{ii s[ oblind o mai bund in{elegere a felului in care ei se rela{ioneazd cu ceilalli. Urmdtorul exemplu aratd cum analistul utilizeazd transferul, urrnat de
asocia{ia liber6: PACIENTTjL: Nu infeleg de ce insista{i in a-mi spune ca aceasta decizie

in{elegere asupra naturii incongtiente a conflictelor care reprezintd sursa dificult6lilor prin interpretare. O interpretare este o ipotezd care rezumd un segment al comportamentului pacientului gi ii oferd o explica(ie a rnotivafiei. In citatul de mai sus. analistul oferd o interpretare prin compararea comportamentului pacientului in situalia de terapie (cautAnd aprobare pentru o acfiune propusd) cu tipul de compoftament (de cdutare a aprobdrii) care a provocat conflictul cu sotia sa. Pacientul pare a accepta interpretarea propusd de terapeut.

Interpretarea mai poate lua forma atragerii atenfiei asupra rezisten!elor


pacientului - blocarea bruscd a asocialiei libere, schimbarea subiectului, sau nepre-

este cea mai potrivitd in


momentul de fald
mele.

al

vielii

zentarea

la o

gedinfa. Toate

aceste

ANALISTUL: Asta a reiegit pAnl acum. Doregti acordul meu inainte


de a incepe o ac{iune. Ceea ce

comportanrente indicS faptul cd pacientul incearcd sd evite subiecte neconfortabile. Interpretarile trebuie sd fie bine plasate in

pe care le ai cu sofia

pare cd se intAmpld aici este aceea cd unul din conflictele


ta

provine din faptul cd incerci sd oblii acordul ei asupra a ceea ce ai decis cd vrei, gi

timp, cu alte cuvinte sd fie flcute intr-un moment cAnd materialul incongtient este aproape de congtiin[d, iar pacientul este pregdtit sd accepte lucruri dureroase. O interpretare oferitA inainte ca pacientul sd fie pregdtit sd o accepte poate provoca
anxietate gi stdri defensive.

acest conflict apare


intre noi.

acum

PACIENTUL: Presupun cd da. Aprobarea

celorlalfi ANALISTUL:

a fost intotdeauna

importantd pentru mine.


asupra acestui subiect pentru cateva minute. Ag dori sd faci cdteva

PERLABORAREA. Pe mdsurd ce analiza progreseazd, pacientul trece

Hai sd ne oprim

printr-un proces lung

de reeducare

cunoscut sub denumirea de perlaborare (working through). ExarnirrAnd aceleagi

asocialii libere cu ideea de

obline aprobarea
tan

celorlalli.

LasE asocia{iile sd vind spon- nu le for1a.

conflicte de rnai multe ori a$a cum alr apdrut intr-o varietate de situatii, pacientul ajunge sd le inteleagd qi sa observe cat de frecvente sunt anumite atitudini gi comportamente. Prin perlaborarea emo{iilor dureroase din copildrie in timpul terapiei, persoana devine suficient de puternicd pentru a face fa{d acestor emo{ii,

(Woody 9i Roberlson, 1988, pag.129)

INTERPRETAREA. Analistul ajutd pacientul sd dobdndeascd o anumitd

786

I ttrorl

ucere itt

p si

ln

Lo

gie

cu mai putind anxietate. gi pentru a


rezolva intr-o manierd rnai realist6.

le

Psihanaliza este un proces lent, intensiv gi costisitor. Pacientul qi analistul fac de obicei gedinle de 50 minute de mai multe ori pe sdptdrndnd, timp de cel pulin I an, qi cel mai adesea timp de cA{iva ani. Psihanaliza are cel mai mare succes la indivizii foarle motivali s6-gi rezolve problemele, care igi pot exprima sentimentele cu ugurinfd. qi care gi-o pot
permite.

Terapii psihanalitice
incd din timpul lui Freud au fost dezvoltate numeroase forme de psihoterapie bazate pe conceptele freudiene. Ele au in

poate face in prezent pentru a corecta efectele distructive ale trecutului. Tehnicile psihanalizei au fost gi ele modificate. Terapia psihanaliticd conternporanb este de obicei mai scur16, mai flexibi16 9i rnai pu{in intensd. $edinlele sunt programate mai pu{in frecvent, o data pe sdptdrnAnS. Se pune un accent mai redus pe reconstruc{ia cornpleta a experien{elor din copil6rie gi se acordd mai multd atentie problemelor apdrute din modul in care individul interactioneazd cu al1ii. Asocialia liberd este deseori inlocuitd cu disculii directe pe teme critice, iar terapeutul poate fi mat direct, aducArrd in disculie subiect: pertinente cdnd crede cd este potrivit. i;-. loc sb agtepte ca pacientul sd le adLrca i:

comun premisa cd tulburdrile mentale provin din conflicte gi temeri incongtiente, dar ele diferd de psihanaliza clasicd printr-o serie de elemente, denumite terapii psihanalitice. (Termenul de teropii psihoclinamice este de asemenea folosit). Cum am vdzut in capitolul 14,
analigtii eului (cum ar fi Karen Horney gi Heinz Hartman) au pus un accent deosebit pe rolul eului ralional in

discu{ie. Chiar dacd transferul es:: considerat o pafte irnpoftantd a proc-sului terapeutic, analistul poate incerca s'

limiteze intensitatea sentimentelor c:


transfer.

rezolvarea problemelor gi in dirijarea compofiamentului. gi rnai pulin accent pe rolul instinctelor agresive qi sexuale inconqtiente. Ei au ac{ionat in direc{ia intdririi funcliilor eului, in special a respectului de sine qi sentimentului competenfei, astfel incAt individul sd

Dar, incd este central6 convinger;. terapeu!ilor psihanaligti cd motivele ' temerile incongtiente sunt cauza prinra:. a celor mai multe probleme emofionaie cd irtsiglt-ul gi procesul de perlabor.,. sunt esenliale pentru vindecare (Aulc . Hyman, 1991). Dupd cum vom vedea secliunea urrndtoare. terapeulii comF- -tamentali nu sunt de acord cu ac-:.: opinii.

Terapii comportamentale
Termenul de terapie comportamer

poatd face fald intr-un mod mai constructiv anxietd{ilor curente gi relafiilor interpersonale. Strategia generald a fost: a) sd dea pacientului un insight asupra modului in care trecutul continud
sd irrfluenleze prezentul gi b) sd dezvolte congtiin{a pacientului asupra a ceea ce se

tal5 include o serie de diferite mir-,':


terapeutice bazale pe principiile inr

qi condiliondrii discutate in capitolr Conform terapeu{ilor conlpoftalnei.:.

i::-

comportamentele maladaptive sunt :-,-daliteti invdlate de control al stresul';". -.

Metode de terapie

787

de

aceea unele tehnici dezvoltate in cercetdrile experimentale asupra invd{arii pot fi utilizate pentru a inlocui rdspunsurile rnaladaptive cu unele mai adecvate. In tirnp ce psihanaligtii sunt interesa{i de inlelegerea modului in care conflictele din trecut influen{eazd comportamentul, terapia comportamental6 se concentreazd mai direct pe comportamentul ?n sine.

pacientul sd schirnbe? Este teama de a zbura cu avionul sau frica de a vorbi in public? O problernd a compoftamentului alimentar? Sentimente de inadevare sau neajutorare? O lipsd de concentrare qi de

a lucra eficient? Primul pas este de a defini foarte clar problema gi de a o


separa in grupuri de obiective terapeutice specifice. Dacd, de exemplu, pacientul se

Terapeu{ii comportamentali afirmd c6,

plAnge de un sentiment general de inadecvare, terapeutul va incerca s5-l


facd pe pacient sa descrie acest sentiment mult mai detaliat: sd numeascd situaliile

degi oblinerea corrgtientizdrii este un obiectiv util, ea nu asigurd schirnbarea


comportamentului. Deseori inlelegem de ce intr-o anumiti situalie ne comportdm

in

care

el

apare

qi

modalitdlile

de

intr-un anumit mod, dar nu suntem capabili de a ne schimba comportamentul. Dacd de obicei egti prea timid pentru a vorbi in fafa clasei. poti sd-ti dai seama cd aceastd frica fi se trage dirr evenimente trecute (tatal iti critica opiniile de cdte ori le exprirnai, mama i1i corecta intotdeauna gramatica, n-ai avut experienfd de a vorbi in public in timpul liceului pentru ca i{i era teamd sd intri in cornpetilie cu fratele mai mare care era liderul echipei de disculii). inlelegerea tnotivelor din spatele fricii probabil cd nu-{i va face mai ugoard contribulia la discu{iile din clas[. Prin contrast cu psihanaliza, care incearcd sd schirnbe anumite aspecte ale personalitdlii individului, terapiile comportamentale tind sa se concentreze pe obiective circumscrise: modificarea compoftamentelor gregite in situalii concrete. De asemenea, terapeufii comportamentali sunt mai interesa{i decAt psihanaligtii de oblinerea unor evaludri experimentale ale tehnicilor lor.

comportament asociate cu el. Inadecvat s6 facd ce? Sd vorbeasc[ in clasd sau in situalii speciale? Sd-gi termirre treaba la

tinrp? S5-gi controleze alirnentafia? O datd ce comportamentele care trebuie


schimbate sunt specificate, terapeutul gi pacientul vor lucra la programul de terapie care irnplicd unele proceduri pe care le vom descrie. Terapeutul va alege metoda de tratament care este potrivitd
pentru o problernd specificd.

DESENSIBILIZAREA SISTEMA.

TICA $I EXPUNEREA. Desensibilizarea sistematici poate fi privitd ca o decondilionare sau ca un proces de


contracondi{ionare. Acest procedeu este extrem de eficient in eliminarea fricii sau a fobiilor. Principalul tratament este de a substitui un rdspuns care este incompatibil cu anxietatea - $i anume. relaxarea. Este dificil sd fii gi relaxat gi anxios in acelagi timp. Pacientul este mai intdi instruit sd se relaxeze profund. O modalitate este relaxarea progresivd a diferililor mugchi, incepAnd de exemplu cu picioarele gi articulatiile. apoi urcAnd la gAt gi mugchii faciali. Persoarra invafb

in gedin[a inilialS de
anume,

terapie,

terapeutul ascultd cu atenfie care este declarafia pacientului asupra problemei.

Ce

cu

exactitate,

doregte

cum se simt mugchii cdnd sunt cu adevdrat relaxa{i qi cum sd distingd

788

I nt

rod ucere in psiholo gi e

diferite grade de tensiune. Uneori sunt folosite medicamente gi hipnoza pentru a-i ajuta pe cei care altfel nu se pot
relaxa.

acum geuereazd exclusiv relaxare. Iu acest exemplu femeia a fost sistematic


desensibilizatd fa\d de situafiile provocatoare de fricd prin intdrirea unui rdspuns
incompatibi I - relaxarea. irnaginate a func{ionat

o ierarhie a situaliilor
produce cel mai pulin

Urmdtorul pas este sd se pund la punct anxiogene. Situcare anxietate pAn6 la

afiile sunt ierarhizate, de la cea

Degi desensibilizarea prin

scene

cea mai puternic generatoare de anxietate. Pacientului i se cere sd se


relaxeze gi sd experimenteze sau sd-gi imagineze fiecare situafie in ierarhie, incepdnd cu cea mai pulin generatoare de anxietate. (Experimentarea situa{iei - simularea - func{ioneazd cel rnai bine, dar o metodd alternativd este aceea de a o vizualiza sau a o imagina). Un exemplu va explica clar procedeul. Sd presupunem cd pacientul este o femeie care suferd de agorafobie (v. capitolul 6) gi care rnanifestd anxietate intensd cAnd pdrdsegte spa{iul sigur al locuin{ei sale. Ierarhia anxiet6fii poate sd inceapd cu inaintarea p6nd la cdsu{a pogtalS din col1. Undeva pe la mijlocul listei poate fi
ajungerea cu magina pAnd la supermarket,

in reducerea fricii sau fobiilor, ea este mai pufin eficientd


dacAt intAlnirea propriu-zisd a pacientului

cu stimuli reali. Femeia din cazul nostru ipotetic va scdpa probabil de fricd rnult mai repede dacd se expune la situalia producdtoare de anxietate in secventa pagilor gradali gi dacd reugegte sd tolereze fiecare situalie pAnd la disparilia anxietSlii (Shennan, 1972). Atunci cdnd este posibil, terapeutul comportamental incearcd sd combine viala real6 cu
desensibi lizarea sirnbol ic5.

Unii cercetdtori comportamentali

sus-

iar in vArf o plimbare singurd printr-un


orag irrdepdrlat. Dupd ce femeia a invd{at

sd se relaxeze gi qi-a construit ierarhia, desensibilizarea incepe. Se ageazd intr-un scaun, cu ochii inchigi in tirnp ce terapeutul ii descrie cea mai uqoard situalie. Dacd se poate irnagina in situafie lIrb nici o cregtere a tensiunii nlusculare, terapeutul trece mai departe la urmdtorul punct de pe listd. Daca femeia rapofteazd vreun sentiment de anxietate atunci cAnd vizualizeazd scena, ea se concentreazb, asupra relaxdrii; aceeaqi scelrd este vizualizald, pAnd cAnd anxietatea este neutralizata. Acest proces continud irrtr-o
serie de gedin{e, pAnd cAnd situafia care la

origine a provocat cel mai mult anxietate.

{in cd procesul specific de invdlare care subliniazd succesul desensibilizdrii sistematice este stingerea (extirtction), mai curAnd decAt condilionarea. Ei au sugerat cb expunerea la situalia care genereazd frica este factorul important, relaxarea fiind din fericire o rnodalitate uti16 de a incuraja o persoand sI se confrunte cu temerile sale. Expunind pe cineva la un stirnul generator de fricd gi descoperind c6 nirnic rdu nu se intAmpla, se elimini rdspunsul condilionat de tearnS. $i daci intr-adevdr, indivizii cu fobii se pot fo4a s[ rbm6nd in situa{ii generatoare de teamd pentru o perioadd rnai lungd (d; exemplu, un claustrofobic sd stea inchis intr-un dulap cdteva ore sau cineva car: se tente de coutaminare cu rnicrobi si reziste cAteva zile fhra sd se spele teroarea initiald descregte gradual. Aces: procedeu, expunAnd un fobic la cea nt;. terifiantb situa{ie pentru o perioadd ma. lungd de timp lbrd posibilitatea de,
.

Metode de terapie

789

scdpa, este numit imersie (flooding). El

s-a dovedit

tratarea agorafobiei (care uneori rezistd desensi-

a fi

eficient

in

bilizdrii) gi a tulburdrilor obsesiv-compulsive (Ernmelkamp gi Kuipus, 1979;


Steketee qi White, 1990).

ea a realizat 36 de unitili gi performanfele sale erau la nivelul restului clasei, Urmdrind-o in anul urmdtor, s-a observat cd perfonnan{ele gcolare s-au
menfinut. Ea a prezentat gi o imbundtdlire substanfiald a deprinderilor sociale gi a fost acceptati in mai mare mbsurd de alli

iNrAnrnnA sISTEMATICA.

Dacd

copii (Walker, Hedberg, Clement

gi

procesul de inv6[are de bazd este contracondilionarea sau stingerea, atunci desensibilizarea sistematicd gi expunerea sunt
bazate pe principiile condiliondrii clasice. Intlrirea sistematici, bazatd pe principiile condiliondrii operante (v. capitolul 7), s-a dovedit qi ea a fi o metodd eficace de modificare a comportamentului, in spe-

Wright, 1981). Aceasta este o observa{ie comun6: imbundtd{irea activitdtii intr-un


domeniu de via{6 produce adeseori beneficii suplimentare (Kazdin, 1982). Intdrirea rdspunsurilor dezirabile poate fi insolitb de stingerea celor indezirabile. De exemplu un t6n5r care de obicei strigd pentru a atrage aten{ia mamei va putea fi ignorat ori de cAte ori face aceasta gi intdrit prin atenlia ei doar atunci cdnd se duce acolo unde este ea gi ii vorbegte cu
un ton calm.

cial in cazul copiilor.

Procedeul poate fi ilustrat prin exemplul unei eleve de clasa treia care nu era atentS la qcoalS, refuza sd ducd la bun sfdrgit sarcinile sau sd participe la ore gi igi petrecea majoritatea timpului visdnd. in plus, deprinderile ei sociale erau slabe gi avea pufini prieteni. Comportamentul care urma sd fie intdrit a fost definit drept
comportament ,,pe problemd", care a inclus acordarea atenliei temelor pentru gcoalS 9i participarea la discu{iile din timpul orelor. intdrirea consta in boabe

Procedeul condiliondrii operante, implicAnd recompense pentru rispunsurile dorite gi nici o recompensi pentru cele indezirabile, a fost folosit cu succes in
tratarea unei game ample de probleme ale pat, copildriei, inclusiv urinarea

in

agresivitatea, accesele

duitele negative

in timpul orelor de

de furie,

con-

de fasole care erau folosite drept

9coal6, performanfele qcolare slabe gi in-

simboluri de schimbat pentru privilegii speciale pe care fata le pre{uia, cum ar fi acela de a sta in rdndul intAi (trei boabe) sau de a putea rdm6ne dupd ore pentru a o ajuta pe profesoard la proiecte speciale (noud boabe). Profesoara punea cAte un bob intr-un borcan ori de cdte ori observa un elev care igi ducea la bun sfArgit
sarcinile.

strbinarea social6. Procedee similare au fost folosite qi in cazul adullilor retarda{i

gi al

pacienlilor cu tulburdri mentale

severe.

O serie de spitale psihiatrice au insti-

tuit ,,economiile simbolice" (token economies) in saloanele cu pacien{i cronici,


pentru a induce un comportament social corespunzdtor. Simbolurile -,,punctele acumulate" - (care mai tdrziu puteau fi schimbate pe hrand sau privilegii, cum ar fi permisiunea de a se uita la televizor) sunt acordate pentru curd{enia imbrdcSmintei, interacfiunea cu ceilalli pacienli,

in primele trei luni de tratament , fata a realizat 12 unitdli de activitate, fa{6 de zero unitdli inainte de inceperea regimului de intdrire. in cele trei Iuni finale.

790
28 26

I ttt rntltrt,'

rt' i tt

1t.t1

|11

11,,f 1,

tului unui model (fie direct. lie pe o vic'lcocasctri) s-a dovedit eflcicnta in
reduccrca ternerilor gi irr irrveitarca unor
Modelare comportamentalS
rea16

*.
o
c0

za

deprincleri noi. FigLrra 17.3 prezirrtir rezultatele unui studiu in carc modclare-a
a fost cornbirrati cr.r practica progrcsivir in tratarca lt'[rrci la tcrpi. Modclarea este eficienta in dcpir;irca tenrerilor 1i anxietatilor. dcoarcce ca ii ol-era persoarrei gansa de a obsclva pe altcineva care trece printr-o situalic anxiogerrd. fira a pirti niruic. Vizionarea lilmclor cu modele care fac cu plScere c

822
Modelare comportamentale

Hzo
&.

simbolici
P

= a

#,t
316 L
.n

x14
o
E

izitd la clcntisl. sau [r'cc plin

tortc

w12
10

Desensibilizare

Control

procedurilc spitalicegti. s-a dovedit i.r avea succcs in a.iutarea atit a copiilor'. cii gi a adullilor s5-9i depageasci teanra ir, astlcl clc cxperieute (Shau 5i 1'ltoresen.
19741 Mclarned qi Sie-rel. 197-5).

PRETEST

POSTTEST

Fig. 17.3. Tratamentul fobici de


u
i I
r

9erpi. Nunrtirul ntediu al rdspurtsttrilot' (de uborrlare

u qurpelui) dttle de strbiecli inuinte;i clupa pI t;u rca rl ilb rit e o r te rap i i c t ttrpo il a ttr etttul e.
(Dupa Bandura, Blanchard i;i Ritte-r. 1969.)

elirninarea ..vorbirir psihotice", a.jutor in

saloane ctc. Astfel de programe s-au dovedit eficiente in ameliorarea atAt a comportanrentului pacientilor. cat gi a functionarii generale a salonului (Paul gi Lcntz. 1911). NIODELAREA. Un alt mijloc eficient de rnodificare a comportamentului este modelarea. care utilizeaza invitarea prin obscrvare. Deoarece observarea altor rlodele este in principiu un rnod de invritare pentru oalneui. studierea indivizilor care prezintd un courportarnent adaptativ ar trebui sd-i irrvete pc cei cu rcactii nraladaptive o serie de strategii in accst scns. Observarca corrportsmen-

REPETTTIA CONIPOIITAI\IriNl'A ;ecliu{ele cle terapie, nroclelare. este adescori combinatd cu intelpretalc: de roluri. sau repeti{ia conrportatnentall. I'crapeutLrl il ajLrta pe indrrici .,, repetc sau sd e\ecute conrportanrcni; adaptativc. in fr.agmentul care urrneaz:, un lerallcilt il a-iLrta pe un lanar sii-. depAgcasca anrietaiea cAncl 1r'ebuic' s: invitc fttclc la o iutdlnirc. -l-aniirul .-licLrt cii r'orbcgte la telelbrr cu o lata ;. . incheiat prin a-i propune sa sc ini.-

LA. in

neasci.

crcJ cir nu TEItAPtrt,l IUI-: Pand

I'iindcd rcni r orba ipa,..:: r re t si i.';i iri . --

sanrbitd seara,

cltctiv o

a trcbriit sir-i
int

pr

li linrti: bun. T'otugi" daca c fr fost fata. m-ag 1i sintt.


rre

iln

pic ofensati cand rni-lr ..fiindca veni vorba" a


ium u .l\er)rerrelt irrr it;rli. fbst una rc'iatir obisnLrit:

Metode de terapie

791

asemenea, modul

in

care

terapeutul, apoi in situafii reale de via!5),

formulezi intrebarea: ca $i curn i-ai sugera ca nu vrea sd iasd cu tine. Sd zicem pentru un

moment

ca eu sunt tu.

Sa

vedem, cum a$ spune: ,,SdmbAta este un film la Varsity

Theater pe care ag vrea s6-l vdd. Dacd nu ai alte planuri, mi-ar face mare plicere sd vii
cu mine."

individul nu doar igi reduce anxietatea, dar dezvoltd $i tehnici rnai eficiente de adaptare. Terapeutul determind tipurile de situalii in care persoana respectivi este pasivd qi o ajutd sd practice o serie de rdspunsuri de afirmare care ar putea fi eficiente. intr-o secven{a de qedin(e terapeutice se pot folosi urmdtoarele
situafii:

PACIENTUL: Sund bine

ca qi cum ai fi sigur de tine gi 1i-ar place qi

fata. TERAPEUTUL: De ce nu incerci?

. o o . . o

PACIENTUL:

Varsity? Eu aq vrea si-l vdd gi mi-ar face pldcere sd te iau gi

$tii filmul care se da

la

Cineva se ageazd in fafa ta la r6rrd. Un prieten i{i cere sd faci ceva ce tu nu vrei.

$eful te criticd pe nedrept.

inapoiezi
fecte.

la

magazin marfa cu de-

pe tine sambAtA, dacd nu


ceva mai bun de Ibcut.

ai

TERAPEUTUL: Bun, a fost mai bine. Mai

E$ti deranjat de conversalia celor din


spatele tdu [a cinematograf.

ales tonul vocii. Dar ultima


parte: ,,dacd nu ceva mai bun de ftcut", sund ca gi cum nu prea ai avea ce s6-i oferi.
Hai sd mai repetdm o datd.

ai

Mecanicul nu fi-a reparat satislicdtor


maqina.

PACIENTUL:Aq vrea sd vdd sArnbdti spectacolul de la Varsity, iar


dacd nu ai alte planuri ag vrea sd te iau gi pe tine.

Majoritalii oamenilor nu le place sd aibd de a face cu asemenea situalii, dar unii se tem at6t de rnult sd se afirme. incAt nu spun nimic Ai atunci igi cultivd
sentimente de inadecvare gi resentirnente. in antrenamentul afirmdrii, pacientul repetd cu terapeutul rdspunsurile eficiente care pot fi realizate in asemenea situafii

TERAPEUTUL:Mult mai bine. De fapt,

fost excelent.
increzdtor,
sincer.

plin de fo46

Ai fost foarte
qi

(Rimrn qi Masters, 1979, pag. 7 4)

Un alt domeniu in care


compoftamentald,

repetitia

a fost utilizatd pentru dezvoltarea deprinderilor sociale este


antrenamentul de afirmare (assertiveness training). Unii oameni se simt anxiogi in situalii sociale, deoarece nu gtiu cum s5 suslind ceea ce ei considerd
cd este drept sau sd spund nu, atunci cAnd

gi, progresiv, le incearcd in viala real6. Terapeutul incearcd sd-l invefe pe pacient s5-gi exprime nevoile in mod direct qi cu fo(d, dar in acelagi tirnp sd nu fie perceput de
{6tor.

allii ca ostil sau amenin-

AUTOREGLAREA. Deoarece pacientul gi terapeutul nu se intdlnesc mai


mult decAt o datd pe sdptdmAnd, pacientul trebuie sd invele sd-qi controleze sau s6-qi

allii incearcd sd profite de ei. Prin practicarea rispunsurilor de afirnrare (mai intdi in jucarea de roluri cu

regleze propriul comportament, astfel incdt progresul sd poatd fi realizat in afara gedinlei de terapie. Mai rnult, dacd

792

Ittroducere in psihologie intoarcerea de la serviciu, poate substitui

pacientul se simte responsabil pentru propria arneliorare, este mai dispus s[ $i-o rnenlin5. Autoreglarea implicd
monitorizarea, sau observarea, propriului comportament gi utilizarea unei diver-

sitali de tehnici

pedepsirea, controlul condiliilor stimulului, dezvoltarea rdspunsurilor incompa-

autointirirea, auto-

tibile - pentru a schimba comportamentul maladaptiv. Un individ igi monitorizeazd comportamentul finAnd cu grijd un jurnal in care noteazd tipurile de situalii care declangeazd comportamentul rnaladaptiv gi tipurile de rdspunsuri care sunt incompatibile cu acesta. O persoand care se confruntd cu dependenla de alcool igi va nota tipurile de situalii in care ea este tentatd sd bea gi va incerca sd controleze aceste situalii sau sd elaboreze un rdspuns care este incompatibil cu bdutura. Un orn cdruia ii este greu sd nu se aldture colegilor pentru un pahar la prAnz, igi poate planifica si-gi ia prAnzul la biroul sdu, evitAnd prin aceasta situa{ia. Dacd este tentat s[ se relaxeze bAnd la

bdutura cu o partidd de tenis sau cu jogging in jurul blocului, ca mijloace de eliberare a tensiunii. Arnbele activitali sunt incompatibile cu bdutura. Autointdrirea este propria acordare a unei recornpense imediat ce se realizeazd un scop specific; rdsplata poate fi propria laudd, urrndrirea unui program favorit la

televizor, un telefon unui prieten,

m6ncare preferatd. Autopedepsirea este crearea unei consecinte nepldcute pentru incapacitatea de a realiza un anume scop, cum ar fi sd te lipseqti de ceva care i1i face pldcere (de exernplu, sd nu priveqti programul favorit la televizor) sau sd-{i irnpui sd realizezi o sarcirrd nepldcutd (sd faci curat in camerd, de pildi). In funclie

de tipul de

comportament pe care individul vrea sd-l modifice, se pot folosi diverse combinalii de autointdrire, autopedepsire, sau control al stirnulilor gi rdpsunsurilor. in tabelul 17.1 prezintd un program de autoreglare a comportamentului alimentar.

Tabelul 17.1. Autoreglarea comportamentului alimentar. Programul ilustreazdfolosirea principiilor de invdlare penlru e controla procesul de a ntdnca. (Dupd Stuart gi Davis, 1972: O'Leary 9i Wilson, 1975.)
AUTOMONITORIZARE

Jurnalul zilnic.lineli o evidenld a tot ceea ce mdncafi. Notafi cantitatea mdncat6, tipul de hrani qi valoarea caloricI, momentul din zi gi imprejuririle in care mdnca{i. Aceastl evidenld va stabili regimul caloric care vf, menline greutatea actual6. VE va ajuta de asemenea sl identificaji stimulii care declangeaz6 gi lnt[resc comportamentul dumneavoastrl in privinla mdncdrii. Graficul greutdlii. Decideli cdt de mult dorili s6 pierde{i din greutate qi stabilili-vd un {el s6ptdmdnal de pierdere a greutllii. Jelul sdptdrn6nal va trebui sd fie unul realist (intre 0.5 9i I kg). inregistrali-vd in fiecare zi greutatea pe hArtie milimetricS. Ardtdndu-vd cum variazA greutatea dumneavoastrd in func{ie de cantitatea de hranl ingeratd.
aceastA inregistrare

vizuall vA va intAri in eforturile dumneavoastri de a line regim. vdzind cum progresati spre lelul propus.

Metode de terapie
Tab

793
elul
1 7.

1 (continuare)

CONTROLUL STIMULTLOR

Folosili urmatoarele procedee pentru a reduce gama stimulilor asocialicu mAncarea:

l.

Manca{i la ore fixe, la o anumiti masd folosind o anumita fa{i de masd, anumite gervefele. farlurii etc. Nu mdncali la alte ore, sau in alte locuri (de exemplu. stdnd in
picioare in bucitdrie).

2. i'lu combinali mancatul cu alte activitali, cum ar fi cititul sau privitul la televizor. 3. Jine{i in casi doar acele alimente care sunt permise de regirnul dumneavoastri. 4. Cumpirali alimente doar dup6 ce ati luat o mas6 completE; cumpdrali doar acele
lucruri care se afla pe o listh pe care ali l6cut-o dinainte. MODIFICAREA COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR ACTUAL

Folosifi aceste procedee pentru a intrerupe lanpl de reac{ii care fac mAncatul
automat:

2. 3,

l.

Mdncali foarte incet, acorddnd atentie deosebitS mdncdrii. Terminalide mdncat 5i de inghilit inainte de a mai lua altE portie in furculila. Puneli tacdmurile pe masi pentru scurte pauze periodice inainte de a continua sd
mdnca{i.

DEZVOLTA REA RASPUNSURTLOR INCOM PATI

BI

LE

Atunci cdnd sunte{i tentat sd mdncali la alte ore decdt cele hotdrdte, gbsili o activitate substitut care sd fie incompatibil6 cu mdncatul. De exemplu. ascultali muzic6. plecali la plimbare. vorbili cu un prieten (prelerabil unul care gtie cd 1ine1i regim), studiali
programu[ de regLn Ei graficul greutAlii, notand c6t de mult AUTOINTARIREA incercali sa va autordsplatili cu o activitate care vd face placere (privitul la televizor. cititul, vizitarea unui prieten. gdndili-v6 la o noud garderobd) atunci cdnd ali reu$it un comportament convenabil in ceea ce prive$te m6ncatul, pentru o zi. Programali-vd recornpense mai mari (de exemplu, sd vi cumpdrali ceva care vi place) pentru o anumitd valoare a greutAtii pierdute. Autopedepsirea (alta decdt cea premergdtoare unei recompense) este probabil mai pu{in eficientb, deoarece regimul insugi este oricum un
reperandu-vd consecin{ele sau privind costum de baie.
a1i

pierdut in greutate.

lucru oarecum deprintant. Puteli insd scddea frecventa mAncatului intamplator. o imagine neatractivd a dumneavoastrd intr-un

Terapii cognitiv-comportamentale
Procedurile de terapie comportarnentald discutate p6nd acum s-au concentrat pe modificarea directd a

compoftamentului, acorddnd prea pu{ind aten{ie ra{ionamentului gi proceselor de gAndire ale individLrlui. Inilial, terapeulii comportamentali au neglijat importan{a cognifiei, preferArrd o abordare stricta de stimul-rdspuns. Ei au privit orice luare in

794
considerare a credintelor gi atitudinilor ca o intoarcere la tipul de introspeclie neqtiintificd in fa{a cdreia a obiectat Watson la inceputul acestui (v. capitolul l). Totugi. in ultirnii ani. terapeulii

I ttt rocluce

re

ps i lrc

Lo

ie

TERAPEUI'UL: De ce vrei s6-!i pui

capdt
...

vie{ii? PACIENTA: Fdrf, Rayrrond nu sunt nirnic

Nu pot fi fericitd
cSsdtoria noastr6.

{dra

Raymond ... Dar nu pot salva TERAPEUTUL.: Cum a fost casitoria voasIra.'

compoftamentali au rnanifestat o aten{ie crescdndd fa{a de rolul factorilor cognitivi - gAndurile individului, expectalii gi interpretarea evenimentelor - in deter-

PACIENTA:

minarea comportarnentului qi medierea modificdrii acestuia. Terapia cognitiv-comportamentali este o sintagmd in general utilizatd pentru metodele de tratament care ulilizeazl, tehnici de modificare comportamentald, dar care incorporeazd gi procedee destinate schimbdrii convingerilor maladaptive. Terapeutul incearci sdJ ajute pe individ s5-gi controleze reacliile emolionale care il tulburd, cum ar fi interpretare a experientelor prin care trece. De exenrplu. a$a cum am observat in discutarea teoriei cognitive a depresiei a lui Beck (v. capitolul 6), indivizii deprirnali tind s5 aprecieze evenimentele

A fost un dezastru de la bun inceput ... . Raymond mi-a fost tot timpul necredincios ... L-am
vdzut foarte pufin
cinci ani.

in fi

ultimii
fericita
ai

TERAPEUTUL: Spui cd nu po{i

lZrd Rayrnond ... Crezi cd

fost fericitd cu el? PACIENTA: Nu, ne certam tot timpul gi ma sirnlearn gi mai prost.

TERAPEUTUL: Spui c5: nu egti nimic ins6, sim{eai la fel cd nu

liri
egtr

Raymond. inainte de a-l ?ntilni nimic? PACIENTA: Nu, sim{earn cA sunt cineva. TERAPEUTUL: Dacd erai cineva inainte de a-l intAlni pe Raymond, de ce

anxietatea gi depresia, inv6{Andu-l modalit6li mai eficiente de gAndire gi

mai ai nevoie de el ca sd fii


cineva acum?

PACIENTA: (incurcatd) Hmmmrn


TERAPEUTUL:

...

dintr-un punct de vedere negativ gi autocritic. Ei se agteapG sd rateze, mai curAnd decAt sd aibd succes gi tind sd arnplifice egecurile gi sd minirnalizeze succesul atunci c6nd ili evalueazd
performanfa. in tratarea depresiei, terapeu{ii cognitivo-compoftamentali incearcd

ar manifesta interes pentrL tine - qtiind cd egti disponibilai PACIENTA: Cred ca, probabil, ar fi.
TERAPEUTUL: Crezi

Daci ai fi eliberatd de cdsatorie, crezi cd bdrbatir

cd este posibil
?

si

gdseqti un bdrbat care sd fi; mai constant decAt Raymond PACIENTA: Nu gtiu ... . Cred cd este posib-

g6ndirea lor gi sd efectueze modificlri conforme cu realitatea. Dialogul care untleazd ilustreazd modul in care un terapeut il face pe un pacient sa-qi dea seama de natura nerealistl a convingerilor sale, printr-o distorsiunile

sa-gi ajute pacien{ii

din

sd

recunoascd

TERAPEUTUL: Atunci ce ai pierde

de

prin desfacerea cdsdtoriei?

PACIENTA: Nu ;tiu. TERAPEUTUL: Este posibil sd-!i mear_!: mai bine dacd rupi cdsdtoria? PACIENTA: Nu existd nici o garantie cd *'va fl.
TERAPEUTTIL: Ai o cdsdtorie adevdrata?

chestionare direct6.

PACIENTA: Cred

c6 nu.

Metode de terLpie

795

TERAPEUTUL: Dac6 nu ai o cisdtorie adevdrat6, ce ai efectiv de


pierdut dacd o rupi?

PACIENTA: (pauzd lungd) Cred ci nimic.


(Beck,
197

6, pag. 280191)

il duc progresiv pe individ din ce in ce mai deparle de casd). TerapeutLrl il inva{d pe pacient sd inlocuiascd dialogurile interne de neincredere (,,Sunt atAt de nervos incAt voi legina indatd ce
care

terapeutul iqi incurajeazd pacientul s6 formuleze puncte de vedere alternative privind situaf ia gi sd le testeze apoi implicaliile. De exemplu, se poate cere femeii din acest dialog sd-gi inregistreze dispozilia la intervale regulate de timp gi apoi sd observe cum fluctueazd depresia sa gi sentimentele de apreciere de sine, in func{ie de ceea ce face. DacS observd cd se simte mai rdu dupd ce interaclioneazd cu soful, decdt atunci cdnd este singurd sau interacfioneazd, cu altcineva. aceastd informa!ie ii poate servi pentru a-gi pune la incercare convingerea cd ,.r'ru poate fi fericitd cu Raynrond". TerapeuIii cognitivo-comportamentali combind adeseori tehnicile de modificare comportamentald cu instruc{ii specifice de manipulare a gdndurilor negative. In tratarea unei persoane cu tulburdri obsesiv-compulsive, de exemplu, se poate folosi procedeul de intrerupere (stopare) a gdndurilor (thotrght stoppirtg). Pacientul sernnaleazd terapeutului congtientizarea unui gdnd obsesiv gi terapeutul strigd ,,Stop!". Pacientul se sperie gi igi dd seama cd intreruperea i-a gonit

tamentului intrd in joc

Componenta comportamentalb

a traatunci cAnd

voi pdrdsi casa"), cu autoinstruiri pozitive (,,Fii cahn; l'lu sunt singur; chiar dacd arn un atac de panicd, existd cineva care sd md ajute"). in tabelul i7.2 este descris un program de tratare a depresiei care include tehnici de modificare a comportamentului gi de schimbare a atitudinii. Terapeu{ii cognitivo-compoftamentali

sunt de acord cd este

importantd

modificarea convingerilor unei persoane

realizatd o modificare a compoftamentului care sd dureze. Totugi,

pentru

a fi

cei mai mulli suslin cd procedeele comportamentale sunt mai puternice


dec6t cele strict verbale irr influentarea proceselor cognitive. De exemplu, pentru a depdgi arrxietatea fa{a de obligalia de a vorbi in fafa clasei, gAndirea pozitivd vine in ajutor: ,,$tiu subiectul bine gi sunt sigur c5 imi pot prezenta ideile eficient"; ,,Subiectul este interesant gi celorlalli studen{i le va face pldcere ceea ce Ie voi spune". Dar prezentarea cu succes a expunerii in fa{a unui coleg de camera gi din nou in fa{a unui grup de prieteni va reduce probabil gi rnai mult anxietatea. Prestalia cu succes ne cre$te sentimentul

de stdpdnire a situaliei. in fapt,

s-a

gAndul nedorit. Pacientul este apoi antrenat s6-gi spund singur ,,stop" ct-l voce joasd, ori de cdte ori un gAnd sau o imagine care il tulburd amenin[5 cu
intrusiunea.

sugerat cd toate procedeele terapeutice care sunt eficiente ii dau unei persoane un sentiment de control al situaliei sau de autoeficacitate. Observind cum altii se

Un program care sd ajute la depdgirea agorafobiei ar putea sd includd antrenarea gdndirii pozitive impreunh cu desensibilizarea sisternaticd (asociate cu excursii

adapteazd gi reugesc, fiind corrvingi verbal c6, putem controla o situa{ie dificild 9i judecAnd dupd indiciile interioare cd suntem relaxali gi aven-r deplin control, contribuim la sentimentele

796
noastre de eficien{d. Dar cel mai puter-

I ti

rodttc e re in

iholo

ie

stdpAnire a situaliei.

nic sentiment de eficien{i provine din presta{ia efectivd, din experienfele de

reu$e$te

mai bine decAt

In esen{I, nimic

nu

succesul

(Bandura, 1984).

Tabelul 17.2. Strategii de control al depresiei. Un program pentru trotarea depresiei care
contbind tehnici comportamentale Si cognitive. Aceasta este o descriere condensald a unui program in I 2 Sedinle folosil cu succes penlru tratarea in grupuri mici a indivizilor deprima1i. INSTRUIRE DE AUTOMODIFICARE A DEPRIN'DERILOR

aparilie

ldentificarea componarnentului lint[ gi inregistrarea nivelului de bazd al ratei de al acestuia; descoperirea evenimentelor sau situaliilor care preced comportamentul lintb gi a consecinlelor (pozitive sau negative) care il urmeaz6;
stabilirea scopurilor pentru schimbare gi alegerea intiritorilor. ANTRENAMBNT DE RELAXARE
invdfarea progresiv6 a relaxdrii mugchilor pentru a controla anxietatea care insolegte adeseori depresia; monitorizarea tensiunii in situalii zilnice gi aplicarea tehnicilor de relaxare.

CRE$TBREA NUMARULUI DE EVENIMENTE PLACUTE Monitorizarea ffecvenlei activitAlilor care fac pldcere gi planificarea unor programe sbptdmdnale, astfel ca fiecare zi sd conlind un echilibru inireactivitalile negative/neutre gi cele placute. STRATEGII COGNITIVE

invilarea metodelor de accentuare a gdndurilor pozitive 9i sldbire a celor negative. pentru identificarea gdndurilor iralionale gi lupta cu ele, precum gi pentru utilizarea autoinstruiri i in aj utoru I contro l6ri i situaliilor problem6.
ANTRENAMENTUL AFIRM.{RII

Identificarea situaliilor

in

care a nu

fi

afirmativ creqte sentimentele de depresie:

invalarea conlrolului interactiunilor sociale prin modelare gi interpretarea de roluri.

CRE$TEREA INTERACTIUNII SOCIALE

ldentificarea lactorilor care contribuie la o interacliune sociald slabd (cum ar tl ajungerea la obignuinfa de a face lucrurile de unul singur. a te sim[i neconfonab:. datorit6 unui numdr redus de disponibilitdli sociale): decizia asupra activitAlilor cari trebuie accentuate (cum ar fi telefoane date la prieteni pentru a le sugera sd v6 intdlnig: sau sldbite (cum ar fi privitul la televizor), pentru a ridica nivelul interacliunii sociai=
pl6cute.

Metode de terapie

797

Terapii umaniste
Terapiile umaniste sunt bazate pe abordarea fenomenologicd a personalit6!i, discutatd in capitolul 14. Existd o varietate de terapii umaniste, dar toate scot in evidenfd tendin{a naturald a individului pentru dezvoltare gi autorealizare. Se presupune cd tulbur6rile psihologice apar atunci cdnd procesul de atingere a poten{ialului personal este blocat de imprejurdri sau de alli oameni (pdrinfi, profesori, so{i) care incearcd sd canalizeze dezvoltarea persoanei de-a lungul direcliilor pe care ei le considerS acceptabile. CAnd acest lucru se intAmplS, individul incepe sd-gi nege adev[ratele sale sentimente. Congtiinla propriei unicitdli se ingusteazd gi poten{ialul pentru dezvoltare este redus. Terapiile
umaniste incearcd sd-i ajute pe oameni
sd

intre in legdturd cu eurile lor reale gi sd efectueze alegeri deliberate privind viafa
qi comportamentul lor, mai curind decAt

sd lase evenimentele exterioare sd

le

determine comportamentul. Scopul terapiei umaniste este de a-l ajuta pe pacient sd devind pe c6t posibil persoana care
este capabil sd devind.

Ca gi psihanalistul, terapeutul umanist incearcd sb creascd congtiinla persoanei cu privire la emoliile gi motivele subiacente. Accentul se pune insd pe ceea ce individul trdiegte aici gi acum, mai

cur6nd decAt

in trecut. Terapeutul

umanist nu intepreteazl comportamentul

persoanei (a$a cum ar putea-o face psihanalistul) qi nici nu incearcd sd il modifice (cum ar face-o terapeutul comportamental), deoarece asemenea ac{iuni ar impune propriul sdu punct de vedere asupra pacientului. Scopul terapeutului

ffi
.$

Fig. 17.4. Carl Rogers (dreapta

sus)

facilitdnd disculia intr-un grup

de terapie.

798 umanist este de

I tt rocluce

re irt p s iltoLo g ie ceva.

a facilita individului

a$tepta precurn

pe terapeut sd spund gi

explorarea gAndurilor gi sentirnentelor gi de-al ajuta sd ajungd la propriile solufii. Aceastd abordare va deveni mai clard

terapeutul de obicei acceptd acest lucru,

sentirnentele exprimate de

persoana respectivd. De exernplu, dacd


un bdrbat a vorbit despre mama sa care il sAciie, terapeutul va spune ,.Ai senzalia cd mama ta incearcd sd te controleze". Obiectivul este de a clarifica sentimentele pe care persoana le exprimd, nu de a le judeca gi de a comenta pe marginea 1or. in general, indivizii iqi incep terapia cu evaludri destul de slabe in ceea ce ii privegte, dar trebuind s6 facd fala

atunci cdnd ne vom ocupa de terapia centrati pe client (nurnitd gi terapie non-directivi), una dintre primele terapii
umaniste.

Terapia centratd pe client, dezvoltatd in anii '40 de regretatul Carl Rogers, este bazatd pe ipoteza cd individul este cel mai bun experl in ceea ce il privegte qi

cd oamenii sunt capabili sd

elaboreze

solu{ii la propriile lor probleme. Sarcina terapeutului este de a facilita acest


progres

a face interpretdri sau a

nu de a pune intrebdri de probd, sugera cursul acliunii. De fapt, Rogers preferd terme-

problemelor lor gi sd incerce sd ajungd la solu1ii, ei incep sd se gAndeascd pozitir. De exemplu, un pacient a inceput gedinla cu urmdtoarele afirma{ii:

nul de ,,facilitator" in locul celui de


,,terapeut" gi ii numea pe cei cu care lucra

,,clien1i" gi nu ,,pacienfi", deoarece nu privea dificultalile emofionale ca pe o indicalie a unei boli ce trebuia vindecat6. Terapia centratd pe client poate fi descrisd destul de simplu, dar in practicd ea cere multd indemAnare gi este mult mai subtild decAt pare la prima vedere. Terapeutul incepe prin a explica natura interviurilor. Responsabilitatea pentru rezolvarea problernei apar{ine pacientului. Acesta este liber sd plece in orice moment qi sd aleagd daci qi c6nd va reveni. Rela{ia este personald gi confidenfial6; persoana este Iiberd sd vorbeascd despre probleme intime lird sd se teamd de vreo reacfie sau cd informalia va fi transmisd unei alte persoane. O dati ce situalia este structuratS, pacientul este cel care vorbeqte cel mai mult. De obicei el are multe de spus. Terapeutul este un ascultltor interesat gi aler1. Atunci cdnd pacientul se opregte, ca gi cum l-ar

Totul imi merge prost. Md simt anormal. Nu fac nici mdcar lucrurile obignuite in via1d. Sunt sigur cd ratez tot ceea ce incep sd fac. Sunt inferior. Cdnd incerc sd imit oameni de succes,

fac doar pe actorul. Nu mai


continua aga.

pot

La interviul final, atitudinea este cu

totul alta, in puternic contrast


declara{iile date in prirlul interviu:
incep o viafd noud, aga cum mi-o

c'-

aleg eu. Efectiv md schimb. Ant incercat totdeauna sd trdiesc dupS standardele altora, care imi depdgeau
capacit6lile. Am ajuns sd inteleg cd nu sunt chiar atAt de inteligent, dar pot trdi 9i in felul acesta. Nu md mai gdndesc aga de mult la mine. Md simt mult mai confortabil cu ceilalli. incep

sd am un sentiment de succes in munca mea. Nu md simt incd chiar


atdt de stabil qi a$ vrea sd simt c6, dacd am nevoie. pot reveni pentru ajutor. (Snyder q.a.,1947)

Metode de terapie

799

Pentru a determina dacd acest tip de progres este tipic, cercetdtorii au analizat interviurile inregistrate. CAnd afirmaliile pacien(ilor sunt clasificate gi reprezentate grafic, cursul terapiei pare a deveni destul

*
,J

de predictibil. La primele

interviuri, pacienlii petrec destul de rnult tirnp vorbind despre problernele lor gi descriind simptomele. in timpul terapiei, fac din ce in ce mai multe afirmatii care indicd faptul cd iqi in{eleg problernele lor particulare. Clasificind toate observa{iile pacien{ilor fie ca ,,reforrnuldri ale problemelor", fie ca ,,afirnra1ii de in(elegere", cregterea progresivi a in{elegerii problemei pe misura desfEgurdrii terapiei devine evidentd (fig. 17.5). Ce fac terapeu{ii centra{i pe client pentru arealiza aceste schimbdri? Rogers considerd cd cele mai impoftante calitdli pentru un terapeut sunt ernpatia, cdldura gi sinceritatea. Enrpatia se referd la abilitatea de a infelege sentimentele pe care pacientul incearcd sd le exprirne gi la abilitatea de a comunica aceastd in{elegere pacientLrlui. Terapeutul trebuie sd adopte sisternul de referinfd al pacientului 9i sd depunh eforluri pentru a vedea problemele aga cum le vede pacientul. Prin ciildurii, Rogers a in{eles o profundd acceptare a individului aga cum este el, inclusiv convingerea cd aceastd persoand are capacitatea de a trata constructiv problemele sale. Un terapeut nutentic este deschis gi onest, nujoacd un rol gi nu actioneaz6 in spatele fafadei profesionale. Oamenii sunt reticenfi in a se dezvdlui pe sine celor pe care ii percep ca falgi. Rogers a considerat cd terapeutul care posedd aceste atribute va facilita dezroltarea pacientului gi autoexplorarea sa (Rogers, 1970; Truax ti Mitchell, 1971). Rogers a fost primul care a inregistrat pe bandd gedinlele de terapie gi a permis

t(t

z g
ul

i< t .tn
i. a.
,<

:)
d

.'

:,_:.

1&2

5&6 ..

g&10
.

.,-',,,9EDINTELETERAPEUTIC.

Fig. 17.5. Schimbiri survenite in timpul terapiei centrate pe client. Descrierea Si reforntularea parliald a problemei .favorizeazd in cursul terapiei creSterea frecvenlei

declaraliilor,

(Dupd Seernan, 1949.) ca apoi acestea sd fie studiate gi analizate.

fapt care indicd

inlelegerea.

El gi colegii sdi au contribuit rnult in domeniul cercetlrii psihoterapeutice.


Terapia centratd pe client are totuqi unele lirnitdri. Ca gi psihanaliza, ea pare a avea

succes doar cu indivizii care sunt cornunicativi qi sunt motiva{i sa-gi discute problemele. Pentru cei care nu cautd din proprie dorinfi ajutor sau care suttt puternic afectali gi incapabili sa-gi discute sentimentele, sunt necesare de obicei metode mai directe. in plus, prin utilizarea autoraportdrilor pacientului ca unica mdsurd a eficacitalii psihoterapeutice, terapeutul centrat pe client ignord comportamentul din afara qedinfei de terapie. Indivizii care se simt nesiguri gi ineficienfi in rela{iile lor interpersonale
necesit[ adesea ajutor pentru modificarea comportamentului lor.

800

Irtroducere tn psilnlogie

O abordare eclectici
Existd multe varialii ale psihoterapiei fa!6 de cele discutate aici. C6teva alte aborddri ale psihoterapiei sunt prezentate

in tabelul 17.3. Majoritatea psihoterapeu{ilor nu ader[ strict la o singurd


metodd. De fapt, ei recurg la o sbordare

privind impulsurile sale sexuale, sau sd explice funcfionarea sistemului nervos vegetativ pentru a reasigura pe o femeie anxioasd cd unele dintre simptomele ei. cum ar fi palpitaliile gi trernuratul mAinilor, nu sunt indicii ale vreunei boli. RecunoscAnd cd adeseori nici o metodd de terapie nu poate trata ea problemei, din ce in ce rnai rnulti terapeuti se specializeazd, pe probleme specifice. De exemplu, unii clinicieni se specializeazd in probleme de disfunclii sexuale. Ei invald tot ce se poate invdta despre procesele fiziologice care conduc la orgasm; efectul drogurilor (cum ar fi alcoolul, tranchilizantele gi alte medicamente) asupra performan{elor sexuale:

eclecticd, selectAnd dintre diverse tehnici

pe acelea care sunt cele mai potrivite pentru pacient. Degi orientarea lor
teoreticd poate prefera o anumitd metodd sau o anumitd gcoald (de exemplu, mai

singurd

qi

complet toate

aspectele

curdnd psihanaliticd decAt comportamental6), psihoterapeu{ii de orientare


eclectici se simt liberi de a selecta tehnici ale altor gcoli. Pe scurt, ei sunt flexibili in
abordarea terapiei.a

tratarea unui individ cu anxietate accentuate, de pildd, un psihoterapeut de

in

modul

in

care factori cum ar

fi

anri-

orientare eclecticd poate prescrie mai intdi tranchilizante sau un antrenament de relaxare, pentru a ajuta la reducerea nivelului de anxietate. (Majoritatea psihanaligtilor nu vor recurge la aceastd abordare, pentru cd ei considerd cd
anxietatea este necesard pentru motivarea

gi cornunicarea redusd intre parteneri contribuie la


etatea, traumele sexuale

disfunclia sexualS. O data ce sexologii

au

invd{at tot ce se poate $ti despre variabilele irnplicate in funclionare' sexualS normald gi anormalS, ei er;mineazd diversele sisteme terapeutic.

pacientului ?n a-gi explora conflictele). Pentru a-l ajuta pe pacient s6-gi in{eleagd originea problemelor sale, terapeutul eclectic poate discuta unele aspecte ale istoriei pacientului, dar sd considere cd r.lu este necesar s5.-i exploreze experien{ele din copildrie cu aceeagi atenlie cu care ar face-o psihanalistul. Terapeutul poate folosi tehnici educa{ionale, cum ar fi furnizarea de irrformatii despre sex gi reproducere, pentru a ajuta la ugurarea sentimentelor de vinovdlie ale pacientului
psihotcrapie eclectica, sc folosegte termenul psihoterapie integrativE.

fi aplicar: unor probleme specifice. Degi sexolo:.. pot recurge la toate aborddrile pe ca:le-am discutat, metodele cognitiv-cor:.portamentale gi biologice sunt cel m; adesea utilizate pentru tratarea disfun:pentru a vedea care tehnici pot

liilor
^

sexuale.

Alti

terapeu{i

se

specializeaza

anxietate, depresie, alcoolism gi prob.-me maritale. Unii se concentreazi asuE:.

anumitor grupe de vArstd, cdutdnd

i.i.

a Uneori, in locul tcrmcnului

inve{e tot ce se poate despre problem. = copiilor, ale adolescen{ilor sau ale bdi:=nilor. in domeniile lor de specializ":terapeulii folosesc in general o abori--.
eclecticd sau integrativ6.

Metode de terapie

801
Surtt

Tabelul 17.3. Alte abordiri ale psihoterapiei.

prezentate nrui nmlte psilrcterapii

rtediscutate irt text.

NUME
I erapra

OBIECTIV

METODE Terapie intr-o anume structuri


de

gestaltisti

A deveni congtient de intreaga personalitate ac!ionAnd asupra conflictelor nerezolvate


gi descoperind acele aspecte ale

fiinfei individului care sunt blocate in fala conftiintei.

Se pune accent pe a deveni intens con$tient de modul in care persoana respectiv6 simte gi
compoftA in acel moment.
se

grup, dar terapeutul lucreazd cu un singur individ o dati. Traducerea in acl a fanteziilor. viselor sau a ambelor falete ale unui conllict sunt metode utilizate pentru cre$terea congtiin!ei. Combinh accentul psihanalitic in ceea ce privegte rezolvarea conflictelor interne cu accentul compor-

tamental pe congtiin{a propriului comportament gi preocuparea umanistd pentru autorealizare.

Terapia

realitltii

dului qi

Clarificarea valorilor indivievaluarea comportaaceste

Terapeutul

il

ajutd pe individ

sh

viitor ln legdturd cu
accepte responsabi I itatea.

mentului actual gi a planurilor de

valori. Forfarea individului sI


Inlocuirea anumitor idei nerealiste (este esengial sd fiu iubit qi admirat de to{i tot timpul; ar trebui sd fiu competent in toate domeniile; oamenii au prea pu{in

perceap6 consecin{ele posibilelor c6i de ac{iune gi s[ decidi asupra unui scop sau asupra soluliilor realiste. O datd ce planul de acliune a lost ales. se poate semna un contract prin care pacientul este de acord si continue.

Terapia ra{ional-

Terapeutul ataci gi contrazice ideile individului (uneori subtil. alteori direct) intr-o incercare de a-l convinge sd adopte un punct de vedere mai rational asupra situaliei. Este similard terapiei cognitive a lui Beck, dar terapeutul este mai direct qi mai conlruntativ.

emotivl

control asupra suferinfelor

gi

nefericirii lor) cu unele mai rea-

liste. Presupune cd modificarea


cognitivd va produce schimbdri
emo!ionale.

Analiza tranzactionalS

A deveni congtient de intenlia din spatele comunicdrii individului; a elimina subterfugiul 9i decepfia, astfel incdt individul s5-gi poatd interpreta cu exactitate propriul comportament.

Terapie intr-o anume structura

de

grup. Comunicarea intre cupluri cisltorite sau membri ai grupului este analizatd in funclie de acea par(e a personalitdlii care vorbegte - ,,pdrinte'' sau ..copil'' sau ,.adult" (similar cu supraeul. sinele qi eul postulate de Freud) - gi de inten{ia
ce ele sunt.

mesajului. Interacliunile sociale distructive saujocurile sunt expuse pentru ceea Hipnoterapia
Ugurarea simptomelor gi intdrirea proceselor eului prin a-l ajuta pe individ si lase de o parte realitatea gi s5-gi foloseascd constructiv imagi natia.

hipnotice in incercarea de a reduce conflictul gi indoiala prin concentrarea atenliei individuluj. penrru a modilica
simptomele
adaptare.

Terapeutul folosegte diferite procedee

prin

sugestie direct6

sau

deplasare 9i pentru a intari capacitatea de

802

Irt roducere in psiltologie

Terapia familiali qi de grup


Multe problerne emo{ionale implicd dificultalile unui individ de a intra in
relafie cu al1ii, inclusiv sentimentele de izolare, respingere gi singurdtate, precum gi inabilitatea de a forma relafii semnificative. Degi terapeutul il poate ajuta pe individ s6-gi rezolve unele dintre aceste probleme, testul final arat6 cat de bine poate aplica respectiva persoand atitudinile gi rdspunsurile invdlate in

timpul terapiei, la rela{iile din via{a de


zi cu zi.

Terapia de grup permite pacienfilor sa-gi rezolve problernele ?n prezenta altora, sd observe cum reac{ioneazd allii la comportamentul lor gi sd verifice noi metode de rbspuns cArrd cele vechi se dovedesc nesatisfdcAtoare. Ea este deseori utilizati ca supliment la psihoterapia
individuala.

Tabelul 17.4. Exemple de grupuri de autoajutor disponibile intr-o comunitate important5. (Conform Asocia{ieide Sdndtate Mentalb din San Diego, 1989.) SIDA

Program de consiliere (sfl6tuire)


ti neri

Sprijin la pierdere (recuperare dupd doliu)


Sd

AIRS (farmacodependenfa Copiii de alcolici

lor)

facem caziua de astizi sd conteze (sprijin pentru femeile cu cancer de sin)

Narcoticii anonimi
erau copii

Adulli molesta{i atunci c6nd

Asocialia SPM (sindrornul premenstrual)

Grupul de tulburdri afective (tulburdri ale dispoziliei afective)

Ajutor pentru pArinti (parin{i cu risc abuz al copiilor) Pdrinlii unili (abuz sexual)

de

Al-Anon (familii de alcoolici)


Ala-Teen (abuz de alcool la tineri)

Grupul de sprijin pentru boala Parkinson


Pre Ala

Alcoolicii Anonimi
Grupul de sprijin familial pentru boala Alzheimer Grupul de sprijin pentru artritA Grupul de sprijin pentru femeile lovite Grupul de sprijin al celor cu tulburdri bipolare (maniaco-depresive) CREATE

copii)

Teen (dependenld alcoolicd la

Proiectul revenirea (recuperarea bolnavilor


mental) Recuperarea Inc. Fundalia Fobia

Grupul de sprijin pentru pdrinlii singuri Sindromul morlii subite a sugarului Supravieluitorii sinuciderii Grupul de sprijin al tinerelor mame

studenlirecuperali dupd o

boal6 mentalS

Anonimii sAnatalii emolionale


Grupul de sprijin pentru epileptici Grupul homosexualilor declarali Grupul de sprijin al bunicii (mame de mame-copii) Grupul de sprijin al lesbienelor

Victimele homicidului (familii gi apropiali Voci (grup de sprijin pentru schizofreni)

Metode cle terapie

803

Terapeu{ii de diverse orientdri (psihanaliticd, umanistd. cognitiv-comportamentald) gi-au modificat tehnicile pentru a putea fi aplicabile grupurilor de terapie: in saloane de spital gi pacienlilor iegili

Majoritatea grupurilor sunt conduse


de un terapeut specializat. Totugi. numdrul qi diversitatea grupurilor de autoajutor - grupuri care igi desfhgoara activitatea 1?rd un terapeut profesionist - sunt in cregtere. Grupurile de autoajutor sur.rt organizalii voluntare de indivizi care se intAlnesc regulat pentru a face schimb de infornralii 9i pcntru a-$i sprijirri reciproc eforturile in vederea depagirii unei probleme comune. Cel mai cunoscLrt dintre grupurile de autoajutor este A/r'oolicii cutortinri. Un altul este Reculterure lrtc.; o organizalie deschisl fogtilor

din clinici de psihiatrie, parinlilor

de

copii cu probleme, tinerilor din institulii


corec{ionale - aceasta pentru a men{iona doar cAteva exemple. Tipic, grLrpul constd

dintr-un numdr rnic de indivizi (6 pAna la l2 se consideri un nurner optim) care au probleme similare. Terapeutul rdmane de obicei in umbrd, permiland rnembrilor sa facd schimb de experienfd. sd comenteze unul comportamentul celuilalt 9i sa discute propriile probleme, ca gi problemele celorlalti membri. Totugi, in unele grupuri terapeutul este foarte activ. De exemplu, intr-o gedinta de desensibilizare de grup, persoanele cu aceleagi fobii (cum ar fi teama de zbor

pacien{i

cu tLrlburiri rrerrtale.

Alte

grupuri ii ajuth pe oameni sd se adapteze la situalii stresante specifice, cum ar fi ur.r deces sau divor{ul. In tabelul 17.4 au fost

prezentate cAteva dintre grupurile de


autoa.lutor.

sau anxietd(i privind testele) pot fi conduse impreund printr-o ierarhie de


desensibilizare sistematicd. Sau. intr-o gedintd de antrenament al deprinderilor sociale, un grup de indivizi timizi gi neafirma{i poate fi antrenat de un terapeut intr-o serie de acte de interpretare a rolurilor. Terapia de grup are o serie de avantaje asupra terapiei indir iduale. Terapeutul economisegte tirnp, deoarece poate lucra cu mai multe persoane o datd. Un individ poate prirni confoft gi sprijin din observarea faptulLri ca gi altii au problerne similare, poate chiar mai grave. O persoand poate invd{a indirect. observAnd cunl se compond allii ;i poate experinteuta diverse atitudini $i reactii in rela{ia cu divergi indivizi, nu doar cu terapeutul. Grupurile sunt in mod special eficiente atunci cAnd ofera participantilor posibilitatea de a dobdndi noi deprinderi sociale prin modelare gi de a le -\ersa in grup.

LIEI. Problemcle de comunicare la


nevoile

TERAPIA MARITALA $I A FAMIa

sentimentelor, de satisfacere a nevoilor celuilalt qi de a rdspunde in rnod adecvat

qi

solicitarile altora

sunt

in contextul intim al cdsf,toriei gi vietii de farnilie. in mdsura in


intensificate
care ele irnplicd mai multi pacien{i gi se axeazd pe relaliile interpersonale. terapia

maritali gi terapia familiali pot fi


Rata crescutd

considerate drept forme specializate ale


terapiei de grup.

divorlurilor

gi

nunrbrului de cupluri care all nevoie de

astfel de relatii a fEcut ca terapia maritald, sau de cuplu, sd devind urr domeniu in plina cregtere. Studiile aratd cd o terapie comurrd pentrLt anbii parteneri este mai eficientd in rezolvarea
problemelor maritale decAt terapia individuala aplicatd unui singur partencr (Gurman gi Kniskern, 1981).

ajutor pentru dificultatile inerente unei

804

tt roducere itt ps ilrclo gie

Existd multe aborddri ale terapiei


maritale, dar majoritatea incearcd sd ajute

partenerii sa-gi exprirne sentimentele, sd-gi dezvolte o rnai mare inlelegere gi sensibilitate fat[ de nevoile celuilalt gi sd

farliliei sau dintr-o alian{d intre unii membri de familie, care ii exclude pe ceilalli. De
nicare redusd intre membrii exemplu, o malnd a cdrei relalie cu soful este nesatisldcdtoare iqi poate concentra atenlia asupra fiului. Drept rezultat, soful

aclioneze

mai eficierrt in

direc(ia

rezolvdrii conflictelor. Unele cupluri igi incep cdsdtoria cu imagini foarte diferite gi adeseori nerealiste privind rolul sofului gi al sofiei, ceea ce poate duce pur gi simplu la ruinarea legdturii lor. Terapeutul ii poate ajuta sd-gi clarifice agteptdrile gi sd realizeze un compromis reciproc acceptabil. Uneori cuplurile negociazd contracte comportamentale, acceptdnd schimbdrile de comportament pe care fiecare dintre ei este dispus sd le fac6, pentru a crea o legdturd mai satislicdtoare gi specificAndu-se recompensele gi penalizdrile la care pot recurge reciproc pentru a se asigura cd aceste schimbdri vor fi reale. Terapia farnilialS se intersecteazd cu terapia maritald, dar are o origine oarecum diferita. Ea s-a dezvoltat ca rdspuns la descoperirea cd mulfi dintre cei care gi-au irnbundt[fit situalia printr-o terapie individualS, departe de familie - adeseori intr-un cadru institulionalizat - au revenit la starea initiald cdnd s-au intors acasd. A devenit evident cd mulli dintre acegti indivizi proveneau dintr-un cadru familial perlurbat, care el insugi avea nevoie de o modificare pentru a conserva cigtigul realizat de individul respectiv. Premisa fundamentald a terapiei familiale este cd problema prezentatd de pacientul identificat este un semn cd ceva nu este in reguld cu intreaga familie:

9i fiica se vor sirnli neglija{i, iar fiul. deranjat de cocologeala mamei gi de


resentimentele indreptate impotriva lui de cdtre tatd gi sord, incepe sd aibd problerne la gcoal6. in timp ce dificultalile gcolare

fi un motiv pentru a cduta un tratalnent, este clar cd acestea sunt doar un simptom al unei probleme de familie mai profunde. irr terapia familiald, familia se intruale fiului pot
negte regulat cu unul sau doi terapeu{i (de

regul6 un bdrbat gi o ferneie). Terapeutul. in tirnp ce observd interac{iunile dintre

sistemul familial este

cel care nu

funcfioneazd corespunzdtor. Se poate ca

membrii familiei, incearcd sd ajute pe fiecare membru sd devind congtient de modul in care este legat de ceilalli ;: cum contribuie acliunile sale la problemele familiei. Uneori sunt prezenteti inregistrdri video, pentru a-i face p3 mernbrii familiei sd devind congtienti d= rnodul in care interac{ioneazd irrtre ei Alteori, terapeutul poate vizita famili" acasd, observdnd conflictele gi schimburile de cuvinte pe mdsurd ce apar. i: mediul lor natural. Devine deseori er.dent cd rbspunsurile membrilor famili:. intdresc compoftamentele-problemd. D. exemplu, accesele de furie ale copilul-sau problemele de alimentare la un aC:lescent pot fi irrtdrite inadverlent := aten{ia pe care o atrag din pan3i pdrin{ilor. Terapeutul ii inva{d pe pdrir: s6-gi monitorizeze propriul compor:ment qi pe cel al copiilor, sd deterrru:.: modul in care reacliile lor pot inicomportamentul-problemd gi apoi *'
modifi ce contingenfele de intdrire.

dificultatea sd provind dintr-o comu-

Metode de terapie

80s

Eficacitatea psihoterapiei
CAt de eficientd este psihoterapia? Care sunt metodele cele mai bune? Nu este u$or de rdspuns la aceste intrebari. Cercetdrile privind eficacitatea psihoterapiei sunt marcate de o serie de dificultati rnajore. Cum decidem dacd starea unui individ s-a imbunita{it cu adevarat? Care nrdsuri ale irnbundtatirii sunt valide? Cum gtim ce a deterrniuat
schimbarea?

Mulli dirrtre indivizii cu tulburdri emo{ionale care uu cautd asisten{d profesionala sunt capabili sa-gi arnelioreze
starea cu ajutorul unui neprofesionist, fi un prieten, un profesor sau un consilier religios. Dar nu putem considera aceste reveniri ca fiind spontane; totugi, dat fiind faptul cd nu se datoreazd unei psihoterapii, ele sunt incluse itr aceastd categorie, constituind intre 30-60% din cazuri, in func{ie de tulburarea specificl studiatf, (Bergin gi Lambert, l9l8). Pentru a-i include 9i pe cei care s-ar fi insanatogit fEri tratament, orice evaluare a psihoterapiei trebuie sd compare un grup tratat cu ur.r grup de control netratat. Psihoterapia este consideratd eficace dacd arneliorarea pacientului dupd terapie este superioard oricdrei ameliorbri care a survenit intr-o perioada de tirnp de aceeagi lungirne, ftrd terapie. Problema eticd de a l6sa pe cineva sd plece fErd nici un tratament este de obicei rezolvatd alcltuind un grup de control pe o list[ de agteptare. Membrii
cum ar

Bvaluarea psihoterapiei
Evaluarea eficacitAlii psihoterapiei
este o sarcind foarre dificild din cauza numdrului mare de variabile care trebuie

luate in considerare. De exemplu, un mare proccntaj dintre oamenii cu problerne psihologice se sirr"rt mai bine lird nici un tratament de specialitate. Acest fenomen se nurneqte remisie spontani (spontaneous rentissiort), un termen imprumutat din medicind. Multe boli fizice urmeazd ut't anumit curs qi, cu excep{ia unor complica[ii, individul igi
revine lird un tratament specific. Totugi, cuvdntul ,,spontan" nu este chiar cel mai
adecvat pentru a descrie revenirea dupd o

grupului de control de pe lista de a$teptare sunt intervievafi la inceputul


studiului pentru a se strAnge infonnafii de bazd, dar nu primesc nici un tratament pAni la sfArgitul studiului. Din pdcate, cu cAt studiul este mai indelungat (gi este

tulburare psihologicb lbrd ajutor profesional. Unele tulburari rnentale se arrelioreazd de la sine, prin sirnpla trecere a

nevoie
insight),

tirnpului

obignuitd. Acest lucru este

exact

la fel ca o
in

rf,ceald

ameliorarea,

de timp pentru a mdsura mai ales in terapiile prin


cu atdt este mai dificil

particular

de

adevdrat in cazul depresiei. Dar, adeseori,

ameliorarea care apare in absen(a tratamentului rru este spontand; ea este mai curAnd rezultalul unor evenimente ex-

men{inut indivizii pe o listd de agteptare. O a doua problernd rnajord in

evaluarea psihoterapiei este r.ndsurarea

terne - de obicei modificdri in viafa individului sau ajutorul din partea unei
alte persoane.

rezultatului. Cum decidem daca o persoand a fost ajutatd prin terapie? Nu ne putem intotdeauna baza pe propria evaluare a individului. Unii raporteazd cd se simt mai bine doar pentru a-i face

I ri

rodttc e re tn

ilro

Lo

gie

pldcere terapeutului, sau pentru a se convinge pe sine cd banii au fost cheltuili cu folos. Existen{a efectului buni ziua, la revedere (the hello-goodbye effect) a fost de multd vreme recunoscuti de cdtre terapeuli. La inceputul terapiei (momentul ,,bun6 ziua"), indivizii tind sa-gi exagereze nefericirea gi problemele, pentru a-l convinge pe terapeut cd au intr-adevdr nevoie de ajutor. La sfArgitul terapiei (momentul ,,la revedere"), ei tind si-gi exagereze starea de sdndtate, pentru a exprima apreciere la adresa eforlurilor terapeutului sau pentru a se convinge cd nu au cheltuit in zadar timpul qi banii. Aceste fenomene trebuie luate in considerare atunci cAnd se evalueazd ima-

ginea pe care gi-o face pacientul asupra progresului sdu.

succesul tratamentului nu poate fi consideratl ca un criteriu obiectir Terapeutul are un interes evident in a susfine cI pacientului ii este mai bine. Iar
.

Nici

evaluarea terapeutului privind

schimbdrile pe care terapeutul le obsen'd

uneori ?n gedinlele de terapie nu se transferb automat in situaf ii reale de


via{6. Prin urmare, evaluarea ameliorarii va trebui sd includd cel pu{in trei mdsuri
independente: evaluarea licutd de pacient

asupra progresului sdu; evaluarea tera-

:e

<.:
&,:
t/2

ull
F

F
G

oi
E.
;l. llj
{1)i

Ll,

<: p'

.d'r

peutului gi a unui ter!, cum ar fi ur, membru de familie, prieteni sau ui-. clinician neimplicat in tratament. Alte mbsuri ale rezultatului ce pot t: folosite in evaluarea eficacitdlii psihcterapiei includ: scorurile unor teste (cur. ar fi Inventarul multifazic de pe rSt1nalitate Minnesota, sau Inventarul Bec'. de depresie) gi, in cazul terapiei cor:portamentale, modificdri in componrmentul-{intd (curn ar fi scdderea nun:irului de acte compulsive). Masur:-= imbundtd{irii viefii unei persoane in ati:' situa{iei de terapie - indeplinirea r;eficient6 a actividtilor de la gcoala s"locul de muncd, redncerea consumulur := alcool, diminuarea activit6tilor anris --

t} l-r e,
(J.:

g'

ciale

{: IL:
26 '52
,. ,,,NuMAnul
nE

adeseori sunt mai greu de oblinut : studii de lungd duratd privind eficacit"---*

au mai multd semnificatie.

:"'

$EDIi'ITE

:::

psihoterapeuticd. In ciuda acestor probleme, cerceta:::

Fig. 17.6. Ameliorare prin psihoterapie. Figura aratd relalia dintre numdrul de
Sedinle de psihoterapie individuald Si procentajul^ de pacien{i care Si-au anteliorat slarea. Imbundtdlirea afost evaluatd de cdlre cercetdtori independen!i, dupd terntinarea tratantentulul. (Dupd Howard, Kopta, Krause
qi Orlinsky, 1986.)

sur.rt capabili sd efectueze numer.:i studii de evaluare psihoterapeuticd. l.-

ne vom concentra pe studii

indi"

-:--

ale - vom discuta o evaluare majori ::-. a incercat sE rdspurrdi la intrebarea *.; psihoterapia are sau nu efect. Cercet"::au identificat4T5 de studii publicat:::i-: au comparat cel pufin Lln grup de te:.:*

Metode de terapie

807

cu un grup de control netratat. Folosind o complicata metodA statisticS, numitd

metaanalizd

(v.

capitolul

6), ei

intre diferitele terapii sunt minore. Aceasta concluzie, care a ridicat problerne pentru unii terapeufi, a fost numitd

au

determinat magnitudinea efectului pentru

fiecare studiu, compardnd modificarea medie produsi prin tratament (prin mdsuri cum ar fi: aprecierea de sine, anxietatea gi realizdrile la muncd gi la gcoald) cu cea a grupului de control. Ei au concluzionat cd indivizii supugi terapiei au avut rezultate mai bune dec0t cei care nu au beneficiat de nici un tratament. Pacientul care a beneficiat de psihoterapie a prezentat o ameliorare superioard comparativ cu un procentaj de 80% dintre pacienlii din grupul de control netratat (Srnith, Glass gi Miller,
1980).

,,verdictul pdsarii Dodo" (Dodo bird verdict), Dodo fiind pasdrea din povestirea Alice in lara ninunilor care a spus: ,,to{i au cAgtigat gi tofi trebuie sd primeascd un prerriu". Cum pot insd terapiile care recurg la metode atdt de diferite sb produch rezultate atdt de asemdndtoare? Au fost sugerate numeroase explicafii (vezi Stiles, Shapiro gi Elliott, 1986). Vom men{iona in continuare doar doud dintre ele.

Este posibil ca unele terapii sd fie eficiente pentru anumite probleme sau tulburdri, dar relativ ineficiente pentru
altele. CAnd se utilizeazd terapii specifice pentru o gamd arnpld de tulburari, acestea pot ajLrta in unele cazuri gi pot sd nu ajute in altele. Prin urmare, frcAnd o rnedie pe toate cazurile, s-ar putea sb nu observdm valoarea parliculard a unei anumite terapii. Trebuie sd gtim ce tratament este eficient gi pentru care problernd.

rezultate comparabile (Shapiro

O revizuire ulterioard, care a analizat un nou egantion de studii, a produs


gi

Shapiro, 1982). CAnd examindrn evaludrile arnelioririi in funcfie de numdrul gedinlelor de terapie (fig. 17.6), este clar cd grupurile tratate prezintd o ratd a modificdrii superioard estirndrilor privind remisia spontand. La a opta gedintd de terapie, aproximativ 50% dintre pacien{i prezintd o ameliorare mdsurabilS, iar dupd gase luni de psihoterapie sdptdminald, procentul se ridicd la75o/o.

Existd

serie de indicii. $tim,

de

exemplu, cd desensibllizarea sistematicd gi expunerea sunt eficiente pentrr.r eliminarea fobiilor, in timp ce terapiile psihanalitice gi cele centrate pe clieut nu sunt. in tratamentul depresiei. abordarea non-directivd a terapiei centrate pe client

Compararea psihoterapiilor
Psihoterapia produce o ameliorare izibilS comparativ cu lipsa tratamentului, dar diferitele aborddri terapeutice sunt la fel de eficiente? Au fost analizate
r

mai multe studii in care au

fost

comparate rezultatele diverselor psihoterapii (de exernplu, Bergin gi Lambert, Rachrnan

1978; Smith, Glass qi Miller, 1980; gi Wilson, 1980). Concluzia

general6 a fost cd diferenlele de eficien(6

poate aduce o relaxare temporard, dar nu reu$e$te sd schirnbe gdndurile de neincredere Si pattent-urile comportamentale care stau labaza tulbur[rii. CAnd dorirn sd rnodificirr corlpoftamente specifice, terapiile cognitiv-comportamentale ac{ioneazd in general mai bine decdt cele prin irtsigltt. Dar dacd scopul este in{elegerea sinelui, atunci sunt mai potrivite terapii mai globale, cum ar fi cele psihanalitice gi cele centrate pe client.

808

I nt

roduc e re in

ps

iho Lo,qie

$tim, de asernenea, cd nici una dintre psihoterapii nu are prea mare succes in tratarea schizofreniei sau a tulburdrilor bipolare. Totugi, psihoterapia poate fi beneficd (atunci cdnd este utilizatd in combina{ie cu unele dintre terapiile biologice care vor fi descrise in sec{iunea urmdtoare) pacientului, care trebuie sd facdfald problemelor viefii de fiecare zi. Sarcina viitorilor evaluatori este de a determina tulburarea pentru care fiecare

terapeutul

il

in{elege qi este preocupat de

terapie are eficien{a cea mai mare. Alegerea terapiei adecvate gi a terapeutului pentru un anume pacient va imbun5tdfi eficienla global6 a tratamentului.

problemele sale. Degi terapia comportamentalS poate apdrea ca un procedeu oarecum impersonal atunci cdnd este descrisf, in manuale, studiile indicd faptul cd terapeulii experimenta{i in acest domeniu prezintd tot ati.I de multd empatie gi profunzime a implicdrii personale ca gi terapeutii experirnentati orienta{i spre psihanaliza (Sloane 9.a., 1975). Un terapeut care ne in{elege problemele gi crede ci le putem rezolva ne dobAndegte increderea, ceea ce ne dezvoltd un sim{ al competen{ei ;i
increderea cd vorn reugi.

Un alt motiv pentru care diferitele psihoterapii pot avea eficienle comparabile este faptul ci ele au o serie de factori comuni. S-ar putea ca tocmai acegti factori, mai cur6nd dec6t tehnicile terapeutice specifice utilizate, sd fie cei
care promoveazd schimbarea pozitivd.

REASIGURARE

blemele pe care le avem ne par adesea unice gi insunnontabile. Discutarea lor cu un specialist care ne accept5 dificultAtile ca nefiind neobiqnuite gi ne sugereazd cd pot fi rezolvate, ne aduce un sentiment de siguran!6. A avea pe cineva care sd ne

$I

SPRIJIN.

PTo-

Factori comuni in psihoterapii


gcoalS de psihoterapie pune accentul pe insight; alta pe modelare qi
int6rire; gi o alta pe c6ldurd omeneascd gi empatie. Dar probabil ca nu aceste variabile sunt cele rnai importante. Alfi factori, care sunt comuni majoritdlii psihoterapiilor, dar care se bucur[ de prea pufina aten{ie in rapoartele pe care le intocmesc terapeu(ii, ar putea fi mai importanfi (Garfield, 1980; Orlinsky 9i Howard, 1987).

ajute in problemele pe care nu le-am putut rezolva, ne provoacd de asemenea un sentiment de sprijin gi speran!6. De fapt, rnajoritatea terapeu{ilor de succes. indiferent de metoda lor de psihoterapie. sunt cei care formeazl, o rela\ie de ajutor qi sprijin cu pacienlii lor (Luborski 9.a..
198s).

,RELATIE INTERPERSONALA DE CALDURA $I INCREDERE. Indiferent de tipul de terapie aplicat[, intr-o bund
relalie terapeuticd, terapeutul gi pacientul trebuie sd rnanifeste reciproc respect gi stimd. Pacientul trebuie sd fie convins cd

DESENSIBILIZAREA. Am vorbit deja despre desensibilizarea sistematicd. despre tehnicile specifice ale terapiei comportamentale rnenite sd il ajute pe individ sd scape de frica de anumite obiecte sau situafii. Dar numeroase tipuri de psihoterapie pot incuraja un tip mai rdspAndit de desensibilizare. CAnd discutdnr despre evenimerrte gi emolii care ne-au tulburat in atmosfera unei gedinle de terapie, acestea igi pierd progresir

"BtBl-roTEcA--l i PANAIT
I Metode de terapie

BRAILA

ISTRATII

809

aspectul lor amenin{dtor. Problemele pe marginea cdrora meditdrn cAnd suntem singuri pot cdpdta dimensiuni anormale; atunci cAnd le discutdm cu al1ii, ni se par mai pulin grave. Multe alte ipoteze pot explica, de asemenea, modul in care apare desensibilizarea in psihoterapie. De exemplu, exprimarea prin cuvinte a evenimentelor care ne tulburd, ne ajutd sd reevaludm situa{ia intr-o manierd mai realistd. Din punctul de vedere al teoriei invd{6rii, discutarea repetatd a experienlelor tulburdtoare in atmosfera de siguran{d a unui cadru terapeutic (in care nu este iminentd o pedeapsi), poate stinge gradual anxietatea asociati cu ele. Oricare ar fi procesul, desensibilizarea apare ca un factor comun multor tipuri de
terapie.

qedinlei de terapie gi nu doresc sd influenleze tendinla conversa{iei cu acesta. Totuqi, intlrirea poate fi subtild; un z6mbet, o aprobare din cap sau un sirnplu ,,hmm" dupd o anumiti afirma{ie a pacientului poate spori probabilitatea
recurenlei lor. Deoarece scopul tuturor psihoterapiilor este de a aduce o schimbare in atitudinile gi comportamentele pacientului, un anumit tip de invdlare trebuie s5

se realizeze in timpul terapiei. Este

necesar ca terapeutul sd-gi dea seama de rolul s6u in influenlarea pacientului prin intdrire gi si utilizeze in mod congtient

aceastd cunoagtere pentru


schimbdrile dorite.

facilita

iNlrr,ncrnn sAU INSTGHT.


ii
Toate psihoterapiile pe care le-am studiat

RAspuNsuRrLoR ADAPTATIVE. intirirea este folositd de terapeulii comportamentali ca o tehnici de cregtere a atitudinilor gi ac{iunilor pozitive. Dar orice terapeut in care
pacientul are incredere funclioneazd ca un agent de intdrire; cu alte cuvinte, terapeutul tinde sd exprime aprobare pentru comportamente sau atitudini

iNr,4,nrnn,l

fumizeazS pacientului

o explica{ie

dificultililor acestuia - cum apar acestea, de ce persist6 gi cum pot fi schimbate. Pentru individul aflat ?n terapie psihoanaliticd, aceastd explica{ie poate lua

menite

sd conducl la o

forma unei in{elegeri progresive a temerilor reprimate din copildrie gi a modului in care aceste sentimente incongtiente au contribuit la problemele
actuale.

ajustare

Un terapeut comportamental il

superioard

gi sd ignore sau sd exprime

dezaprobare pentru atitudini sau rdspun-

suri maladaptive. Tipul rdspunsurilor int[rite depinde de orientarea terapeutului gi de scopurile terapeutice. Utllizarea intdririi poate fi intenfionalS sau neintenlionald; in unele cazurt, terapeutul poate s5 nu fie congtient dacd reuqegte sau nu sI intdreascd un anumit comportament al pacientului. De exemplu, terapiile centrate pe client adoptd atitudinea in care acesta este ldsat sd hotdrascd ce va fi discutat in timpul

poate informa pe pacient cd temerile curente sunt rezultatul unei condi{iondri anterioare gi pot fi invinse prin invdlarea rdspunsurilor care sunt incompatibile cu cele actuale. Unui pacient care se prezintd, la un terapeut cognitivo-comporlamental i se poate spune ci difi-

cultalile sale provin din


irafionalS cd trebuie sd fii iubit de toatd lumea.

convingerea
sd

fii

perfect sau

Cum pot explicalii atAt de diferite

sd

produci rezultate pozitive? Poate cd


natura exacti a insight-ului gi inlelegerea

810

Int roduce re trt psilnlo gi e

furnizatl, de terapeut sunt relativ neimportante. Mai important ar fi sd oferim o explica!ie pacientului pentru comportamentul sau sentimentele sale pe care le consideri atAt de chinuitoare, gi si-i prezentdm un set de activitdli (cum ar fi asociafia liberS sau antrenarnentul de relaxare), despre care atAt terapeutul cAt gi pacientul sunt convingi ca pot uqura suferin{a. Atunci cAnd o persoand are simptome nepldcute gi nu este sigurd de cauza lor sau de cAt de serioase ar putea fi, contactul cu un profesionist care pare sd gtie despre ce problemd e vorba gi poate sugera modalitSli de ugurare a 1or, ii poate aduce un surplus de siguranfa. A qti cd o schimbare este posibild ii da individului speran{d, iar speranla este o variabild imporlantd pentru facilitarea

schimbdrii (vezi discufia criticd ,,Rdspunsul de tip placebo").

Discufia privind factorii comuni in psihoterapii nu are inten{ia de a nega valoarea unor metode specifice de tratament. Probabil cd un terapeut este cu
imporlarrla factorilor comuni qi ii folosegte intr-un mod planificat pentru to{i pacien{ii, dar care, de asenrenea, selecteazd rnetodele cele rnai potrivite pentru fiecare caz individual. Aceasta sugereazd cd formarea viitorilor terapeu{i ar trebui sd fie mai eclecticS, rnai pulin limitatd la o anumitb gcoald de psihoterapie qi mai deschisd diversitalii procedeelor. Ea ar trebui sd incurajeze o cdutare sisternaticd a celor mai eficiente procedee pentru fiecare problerna in parte.

atdt mai eficient, cu c6t

recunoagte

grup de pacienli i se administreaza medicamentul qi unui alt grup i se


administreazf, substanfe placebo, dar nici pacienlii. nici cercetbtorii (sau oricine ar fi cel care analizeazl rezultatele). nu gtiu pdna

Rdspunsul de tip placebo


Substanlele de tip placebo sunt de obicei utilizate in cercet6rile privind eficienta medi-

camentelor.

Un placebo este o

substan{d

inertd (frrd nici un efect farmacologic) fdcuti sa arate ca un medicament acliv - in esenli este vorba despre o bucattr de zahdr.

medicamentul activ gi care sunt placebo. Deoarece qi pacienlii gi cercet6torii sunr ,,orbi'o in ceea ce privegte natura pilulei. metoda este numitd dublu-orb. Dacb gradui de ameliorare este mai mare pentru cei car:

la

sldrgitul studiului care pilule con!in

Substan[ele de tip placebo sunt utilizate in cercetarea farmacologicd, avdnd urmdtoarele trei funclii: a) verificd alteptarile pacienlilor

cu privire la eficienfa medicamentelor;

au primit medicamentul. atunci acesta e5i3 considerat a fi eficient din punct de vede;: terapeutic. Dacd arnbele grupuri de pacien; prezintd ameliordri similare, atunci oricare ": fi rispunsul pozitiv asociat medicarnentulu: el este considerat drept un efect placebo = medicamentul este considerat ineficier-Toate rdspunsurile care nu pot

b) convinge cercetdtorul dacd medicamentul este sau nu eficient; c) probeazh efectele benefice determinate de preocuparea mai

categorii de personal; pentru

intensd a asistentelor medicale (dar gi a ahor


starea

pacienlilor, datorit6 transpunerii acestora in subiecli de cercetare. De obicei se folosegte un procedeu dublu-orb (double-blind): unui

fi explicate :baza efectului real al medicamentului s;:: considerate rdspunsuri de tip placebo - ;alte cuvinte se datoreazd unor cauze nec'-noscute 5i non-farmacologice. Aceste cau: necunoscute sunt considerate a fi de nar-a

psihologic6.

Metode tle terapie

811
Ideea cd rdspunsurile de tip placebo joacd
un rol central in psihoterapie

Rdspunsurile de tip placebo pot fi foarte puternice. De exemplu, 40% dinrre pacien{ii

ii tulburtr pe unii
leagd

care suferd de o boal6 cardiacd dureroasd (angina pectorald) au raportat o u$urare a simptomelor dupi parcurgerea unei metode
de diagnostic despre care crezuserd cd a fost o opera{ie menitf, si le rezolve problema

clinicieni. Ei au impresia cd aceasta

psihoterapia de garlatanie gi implicd faptul cd

procesul este unul de autodecep{ie. Nu este

(Beecher 1961).
deseori
camentele.

In

tratarea tulbur6rilor

psihologice, substanlele de

la fel de eficiente ca qi medi-

tip

placebo sunt

aga. Medicii gi psihoterapeulii cunosc de multd vreme cd atitudinile gi convingerile unui pacient sunt importante in determinarea eficienlei tratamentului. Orice tratament devine mai eficient dacd pacientul crede in el

pacienlilor

O revizuire a studiilor in care li s-au administrat fie un

gi este motivat s6-l aplice intr-un


corespunzdtor.

mod

anxiolitic, fie un placebo, a ren.larcat c6 ratele de ameliorare la pacienlii care primiseri substanfe de tip placebo erau la fel de mari gi,

In loc s6 negdm importan{a efectului placebo, ar fi mai bine sd se


continue investigarea variabilelor care contribuie la acesta. in plus, cercetatorii care doresc sd dernonstreze eficienla unei tehnici terapeutice specifice. ar trebui si controleze existenqa unui rispuns de tip placebo. Existd studii sofisticate care fac acest lucru, incluzind grupuri

deseori, superioare celor care primiserd


medicamente (Lowinger gi Dobie, 1969), PAnI la inceputul medicinei gtiinlifice mo-

derne, aproape toate medicaliile erau de tip placebo. Pacienlilor le erau administrate toate substanfele imaginabile - de la bdlegar de

crocodil la tablete cu venin de viper6 sau fluid spennatic de broagte. pdianjeni, viermi, excremente umane - preparate in toate

de control placebo, precum gi grupuri de control netratate. De exemplu, un tratament


destinat sa testeze eficacitatea desensibilizarii

felurile posibile pentru a Ie trata simptomele. De-a lungul istoriei medicinei, pacienlii au

sistematice

vorbitul

in public, a inclus urmdtoarele

in

reducerea anxietatii legatl de

fost supugi purgaliei, otrdvili, li s-a luat sdnge, au fost supli de lipitori, inghelali, transpirali gi supugi gocurilor electrice
(Shapiro gi Morris, 1978). Deoarece medicii

grupuri: desensibilizare sistematici, terapie prin insiglt, placebo de atenfie qi un grup de


control netratat. Subieclii din grupul placebo

de atentie s-au intdlnit cu un pilul[ le-ar


reduce sensibilitatea

pi vindecdtorii traditionali au delinut pozilii


onorabile qi respectate, ,,tratamentele" lor se pare cd i-au ajutat cel pulin pe o pane din pacienlii. Presupunem cd eficienta s-a datorat

terapeut simpatetic care i-a thcut si creadd cd o anume

la

stres.

Pentru a-i convinge, terapeutul le-a cerut si asculte o ,,band6 de stres" (probabil una

r6spunsurilor de tip placebo. Oamenii de gtiin!6 au atribuit cazurile despre care existd informalii privind vindecdrile prin credin{6 gi diteritele fornre de vindecAri miraculoase,
efectelor placebo.

folositi de astronaufi care lucreazd in condifii

de stres) timp de cdteva gedinfe dupi ce ingerasertr un,,tranchilizant". in realitate,


pilula era un placebo gi bada conlinea sunete nonverbale care in alte cercetdri au fost considerate mai degrabb plictisitoare, decdl stresante. ln acest fel, cercetdtorul a sporit speran{ele subieclilor cd anxietatea de exprimare ar fi mai micf, daci ar lua o piluld.
Rezultatele acestui studiu au relevat cd grupul de desensibilizare sisternatici s-a ameliorat (prin reducerea anxietdlii de exprirnare) mult mai mult decit grupul ldrd nici un tratament qi mai mult decdt grupurile placebo de atenlie gi de terapie prin insight, care au reac{ionat

Unii clinicieni au sugerat cd rdspunsul de tip placebo poate explica. in parte, eficienla psihoterapiei (Lieberman gi Dunlap, 1979; Wilkins, 1984). Potrivit acestor puncte de
vedere, aproape orice metodtr de psihoterapie

ar trebui sh aibl rezultate pozitive dacd


pacientul crede cd aga va
e

ste

fi.

Dacd acest lucru

adevdrat, devine important pentru

terapeut sI transmitd pacientului convingerea sa ci metoda de tratament va avea succes.

812
aproape identic ca gi la formele de terapie aplicate. Ultimele dou6 grupuri, totugi, nu au

I tt ro d ttc

re tn

iholo

g ie

justificd preocuparea iniliald a terapeutului


interesul ulterior al acestuia.

gi

prezentat ameliorEri semnificative (Paul. 1967). Prin includerea gtupului placebo de


atenlie, experimentatorul a putut conchide cA succesul procedurii de desensibilizare sistematicl nu s-a daiorat exclusiv efectului placebo.

Alte explicalii se axeazi pe af teptarile individului. Petsoana care administreazi tratamentul poate comunica. prin mijloace
intenlionate

sau nu, sperantele

privind

pe influen{a sociald (v. capitolul tO):

Mecanismul care produce rispunsuri de placebo este necunoscut. Numeroase ipoteze au fost propuse, dar pdnd in prezext nu le putem supune pe toate unei verificlri empirice. Un grup de explicalii se centreaz[

tip

efectele tratamentului. Pacienlii vin gi ei cu anumite sperante, bazate pe experienlele lor anterioare.' Agteptarea cd le va merge mai bine gi o putemicd dorinld ca aceasta sd se gi

intimple, sunt ingrediente esen{iale

ale

sperantei. Iar speranla poate avea o puternicS influenfi,asupra emoliilor noastre gi proce-

Deoarece pacieniii tind s6-i priveascb pe medici gi pe terapeu{i ca pe nigte indivizi puternici din punct de vedere social, ei pot fi extrem de impresionabili Ia influen[a unor asemenea autoritdli gi pot fi ugor de convins cd rezultatele benefice vor aparea. [n plus,

selor din corp. Unii cercetbtori speculeaz[ c6 aceasti influen!6 poate fi mediatd prin

interven{ia endorfinelor,

capitolul

2 modul in care endorfinele.

Am

remarcat in

rolul pacientului atrage dupd sine o serie de comportamente prescrise. Un bun pacient este unul care se insinito$e$te; inshndtogirea

,,opiacee naturale ale' creierului", influenleazd dispozilia Ei experienla subiectivd a durerii. Se poate intdmpla ca endorfinele s5 joace un rol important in rispunsul de tip
placebo.

Terapii biologice
Abordarea biologicd a comportamen-

tului anonnal presupune cd tulburdrile mentale, ca gi bolile frzice, sunt provocate de disfunclii biochimice sau
fiziologice ale creierului. O serie de teorii biologice au fost men{ionate in capitolul 16, pe parcursul disculiei etiologiei schizofreniei gi a tulburdrilor de dispozi1ie. Terapiile biologice includ utilizarea medicamentelor gi a qocurilor electroconvulsivante.

care u$ureazd unele dintre simptomele schizofreniei, a reprezentat un progrej major in tratarea indivizilor cu tulburdr. severe. Pacienlilor loarte agitali nu m" trebuia s5 li se aplice cdmdqi de fo(a. i:: pacienlii care igi petreceau cea mai mai. parte a timpului halucindnd gi etalar.comportamente btzare, deveneau rr:;, cooperanli gi mai activi. Drept rezult::saloanele de psihiatrie au putut :,
controlate mai ugor gi pacienlii au putut

Medicamente psihotrope
Terapia biologicd de cel mai mare
succes este de departe cea care folosegte medicamentele pentru a modifica dispozilia gi comportamentul. Descoperirea la inceputul anilor '50 a medicamentelor

externali mai repede. C61iva ani rr.: tdrziu, descoperirea medicamentelor c--puteau uqura depresii severe a a\rut ,efect benefic similar asupra conduc:--spitalelor gi popula{iei. Am vdzut figura 11.1 cd numdrul de rezidenli ; spitalele de psihiatrie s-a redus co urrir:r: a introducerii medicamentelor anti::,-

Metode de terapie

813

hotice qi antidepresive. Cam in acelagi timp a fost dezvoltat gi un grup de


medicamente pentru a reduce anxietatea.

sunt atAt de adictive ca barbituricele, toleranla se dezvoltd la consumul repetat

al

acestora, iar indivizii manifestS simptome severe de intrerupere dacd

MEDICAMENTE ANXIOLITICE. Medicamentele care reduc anxietatea aparfin familiei benzodiazepinelor. Ele sunt cunoscute de obicei sub numele de tranchilizante gi sunt comercializate sub denumirea de: Valium (diazepam), Librium (clordiazepoxid) gi Xanax
(alprazolam). Medicamentele anxiolitice

medicamentul nu le mai este administrat. in plus, tranchilizantele afecteazd puterea de concentrare, inclusiv capacitatea de a conduce magina gi, dacd sunt combinate
cu alcool, pot provoca moartea.

reduc tensiunea

gi cauzeazd amefeali. Ca gi alcoolul qi barbituricele, ele


deprimd acliunea sistemului nervos central. Medicii de familie prescriu adesea tranchilizante pentru a ajuta
pacienlii sd fac6 fa{d perioadelor dificile ale vielii. Anxioliticele sunt utilizate gi la tratarea tulburdrilor anxioase, a sevrajului gi tulburdrilor somatice legate de stres. De exemplu, anxioliticele pot fi combinate cu desensibilizarea sistematic6 in tratarea fobiilor sau pentru ajutarea indivizilor si se relaxeze cdnd se confruntd cu o situa{ie de care le este
team6.

MEDICAMENTE ANTIPSIHOTI. CE. Majoritatea medicamentelor antipsihotice care ugureazi simptomele schizofreniei aparfin familiei fenotiazinelor. Exemple sunt Thorazine (clorpro-

sunt deseori numite

mazina) gi Prolixin (flufenazina). Acestea ,,tranchilizante

majore", dar termenul nu este chiar


corect, deoarece ele nu actioneazd asupra

sistemului nervos in acelagi fel ca barbituricele sau anxioliticele. Ele pot provoca o oarecare amefealS gi letargie, dar nu induc somn profund nici mdcar atunci cAnd sunt administrate in doze masive (persoanele respective pot fi ugor trezite). Asociate

cu

doze mici

de

tratamente

Deqi tranchilizantele pot fi utile in de scurtS durat6, beneficiile

generale sunt discutabile gi este clar cd se face abuz de aceste medicamente gi cd ele sunt utilizate ?ntr-un mod necores-

punzitor. PAni de curdnd (inainte ca unele pericole sd devind evidente),


Valium qi Librium au fost medicamentele cele mai des prescrise in S.U.A. (Julien, 1992). Pericolele abuzului de tranchilizante sunt numeroase. DepinzAnd de un anxiolitic, individul poate omite depistarea cauzei anxietS{ii gi invdfarea unor modalitdli rnai eficiente de a face fafa tensiunii. $i mai important, utilizarea de lung[ duratb a tranchilizantelor poate duce la dependenli fizicd (sau adic{ie) n, capitolul 6). Degi tranchilizantele nu

anxiolitice, ele creeazd, adesea o ugoard gi pldcutd stare de euforie. De fapt, efectele psihologice ale medicamentelor antipsihotice, atunci c6nd sunt administrate indivizilor normali, sunt de obicei neplScute. Aga se explicd faptul cd rareori

in capitolul l6 am discutat teoria conform cireia schizofrenia este provocatd de activitatea excesivd a dopaminei. Medicamentele antipsihotice blocheazd receptorii dopaminei. Deoarece
moleculele medicamentului sunt similare

se abuzeazd, de aceste medicamente.

din punct de

vedere structural

cu

moleculele dopaminei, ele se fixeazd, pe receptorii postsinaptici ai neuronilor

dopaminergici, blocdnd astfel accesul dopaminei la receptorii sdi. (Medica-

814 mentul insugi nu activeazd. receptorii.) O singurS sinapsd are rnai rnulte rnolecule

I ttrodLtce

re tn ps ilrclo

ie

receptoare. Dacd toate sunt blocate, transmiterea sinapticd va e$ua. Dar dacd

numai unele dintre ele sunt blocate,

transmiterea va fi mai slabd. Potenfa clinicd a medicamentelor antipsihotice este direct legatd de capacitatea sa de a intra in competi{ie cu receptorii dopaminei.

Neuronii care au receptori pentru doparninb sunt concerrtra!i in sistemul reticular, in sistemul lirnbic Ai in hipotalamus. Sisternul reticular filtreazd selectiv fluxul mesajelor de la organele senzoriale cdtre coftexul cerebral qi controleazd starea de activare a individului. Sistemul limbic Ai hipotalamusul sunt importante pentru reglarea ernofiei. Alterarea activitatii neuronale in aceste zone poate explica efectele calmante ale medicamentelor antipsihotice, degi nu avem nici o idee pAni in prezent privind procesele implicate. Oricare at fi mecanismul lor de acliune, medicamentele antipsihotice sunt eficiente in reducerea halucinaliilor gi confuziei tipice unui episod acut de schizofrenie, gi in restabilirea proceselor
de gAndire ra{ionald. Aceste medicamente

de cei care primesc un tratament de tip placebo (Hogarty 5.a., 197 9'). Din nefericire, medicamentele antipsihotice nu ajuta pe toti pacienlii care suferd de schizofrenie. In plus, acestea au efecte secundare * uscdciune a gurii. vedere confuzd, dificultali de concentrare gi, uneori, simptome neurologice - care determind pacienlii sI renun{e la continuarea tratamentului. In cazul tratamentului de lungd durata pot aperea efecte secundare mai serioase (de exemplu, sclderea presiunii sanguine gi Ll tulburare musculard care se manifestd sub formd de migc6ri involuntare ale gurii ;r barbiei). Cercetdtorii continud sd caute medicamente care sd reducd simptomele schizofreniei, dar cu mai puline efecte
secundare.

MEDICAMENTE ANTIDEPRE. SIVE. Medicamentele antidepresive


ajutd la ameliorarea dispoziliei afectire a indivizilor depresivi. Ele au rrladegrabd un efect energizant, dec6t unu. tranchilizant, aparent prin cre$tere; disponibilitafii a doi neurotransmi{dto:: (norepinefrina gi serotonirra) care sur.: deficitari in unele cazuri de depres-(v. capitolul l6). cele doud clase majLride medicamente antidepresive actionea-i

nu duc la

vindecarea schizofreniei; rnajoritatea pacienlilor trebuie sd continue tratamentul cu o dozd de sus{inere pentru a func{iona in afara spitalului. Multe dintre simptomele caracteristice ale schizofreniei - tocire afectivd, instrdinare, dificultali de aten(ie - r6m6n. Cu toate acestea, medicamentele antipsihotice reduc perioada de spitalizare a pacien{ilor gi previn revenirea bolii. Studiile efectuate pe schizofreni care trdiesc in cornunitate arald cd rata de recidivd a bolii pentru cei care sunt tratafi
cu fenotiazine este mai micd cu
50%o fat6,

in modalit6li diferite la cregterea concer.tra{iei de neurotransmilatori. Inhibit..rmonoaminooxidazi (MAO), (de exerplu Nardil qi Parnate), blocheazd ac::vitatea unei enzime care poate distru:= atit norepinefrina cAt qi serotonir:. cresc6nd in acest fel coucentra{ia aces::': doi neurotransrni{dtori la nivel cerebrAntidepresivele triciclice (de exemp.Tofranil qi Elavil) previn recaptarea sei:toninei gi norepinefrinei, prelungi:,: astfel durata ac{iunii neurotransrnii torilor. (Recaptarea, sd ne amintim. es,l: procesul prin care neurotransmilat.:l

\letode de terapie

81s
substan{d, litir,rl, care s-a dovedit a avea

sunt reabsorbili in terminatiile nervoase care i-au eliberat.) Ambele clase de medicarnente s-au dovedit eficiente in u$urarea anumitor tipuri de depresie. probabil a acelora cauzate mai degrabi de factori biologici, decdt ambientali. Totugi, ca gi nredicanrentele antipsihotice. antidepresivele pot produce unele
efecte secundare nedorite.

mult succes. Litiul reduce alternarile


extreme ale dispozitiei afective gi readLrce

individul intr-o stare mai nonnald de echilibru emof ional. Degi eficacitatea
acestei substan{e este cunoscutd de peste

Antidepresivele nu sunt stimulante, .um sunt amfetaminele (v. capitolul 6); c-le nu produc senzalii de euforie 9i nu duc la cregterea energiei. in fapt, este posibil ca pacientul sd aiba uevoie de citeva saptdmAni de nrcdicalie inainte sd se obse rve o schimbare a dispoziliei rtective. Acesta este motivul pentru care terapia electroconvulsivant6, care aclioneazd mai rapid, este uneori tratarnentul

40 de ani, cercetdtorii au descoperit de curdnd modul conrplex de acfiune al acesteia, cu efect de normalizare asupra anumitor neurotransmildtori (Worley,
Heller, Snyder gi Baraban, 1988). Terapia psihotropa a redus cu

severitatea unor tipuri de tulbLrrdri mentale. Mulli indivizi, care in rrod

sLlcces

in comunitatea lor cu ajutorul


serie de limite

normal ar

fi

necesitat spilalizarc, pot trdi


acestor

medicamente. Pe de alta parte, existd o

in

aplicarea terapiei

preferat pentru pacien{ii cu depresii severe, indivizii cu teudin{e sinucigage.


Vom discuta terapia electroconvulsivanta
irt sec(iunea unndtoare.

psihotrope. Toate substanfele psihotrope pot produce efecte secundare nedorite. In plus, rrulli psihologi considerd cd aceste

Cercetdrile privind medicameute care sd fie rnai eficiente, sd aibd mai pufine et'ecte secundare gi sd ac{ioneze mai rapid Jecdt antidepresivele triciclice gi inhibitorii MAO, s-au intensificat in ultimii caliva ani. Drept rezultat, pe pia{d apar rproape zilnic noi medicamente. Printre rcestea (numite antidepresive de gene-

a doua) sunt cAteva care cresc s:lectiv nivelul serotoninei, blocAnd reabs.-'rbtia ei, fdrd sd afecteze norepinefrina. Sremplele sunt fluoxetina (Prozac) gi :lomipramina (Anafranil). in completare .a reducerea starilor depresive, aceste l.-rud rnedicarnente s-au dovedit utile atdt :n tratarea tulburdrilor obsesiv-compul.ire. cat gi a tulburdrilor de panicd (vezi Lickey gi Gordon, 1991). -{ntidepresivele nu sunt eficiente in ::ltarea depresiei care apare o dati cu ::lburarile bipolare. Existd insa o altl
:atia

problemele personale care ar putea influenfa tulburarea respectivS. Anonraliilc biochimice .joacd fira indoiald un rol in schizofi'enie gi irr tulburarile de dispozitie r.nai severe, dar factorii psihologici au gi ei importanla lor. Atitudinile gi metodele de adaptare la diferite le probleme, care s-au dezvoltat progresiv pe parcursul vielii, nu pot fi schimbate prin administrarea unui medicament. O datd cu prescrierea medicamentelor psihotrope, se solicitd de obicei gi ajLrtor
psihoterapeutic.

medicanrente ugureazd simptomele. flrl a cere individului sd se confrunte direct cu

Terapia electroconvulsivanti

in terapia electroconvulsivanti (TEC), numitd 9i tcrapia prin


atac similar convulsiei epilepticc. De prin

electrogocuri, se aplic[ pe scalp un curent electric slab, pentru a produce un

anii '40, pAna prin '60, TEC a fost

un

816
tratament popular, aceasta inainte ca antipsihoticele qi antidepresivele sd fie disponibile pe pia![. Astdzi, TEC este folositd doar in cazuri de depresie severS, cdnd pacienlii nu rnai rdspund la terapia
medicamentoasd.

Introclucere tn psihologie

o anestezie de scurtd duratd gi apoi i se injecteazd, un miorelaxant. Un curent


aplicS apoi pe scalp, fie pe ambele tdmple, fie doar la nivelul celei aflate pe partea emisferei cerebrale nedominante. Se administreazd, curentul minim necesar producerii unui atac de tip epileptic, cdci acesta, gi nu electricitatea, constituie
factorul terapeutic. Miorelaxantul previne spasmul convulsiv al mugchilor corpului electric de scurtb duratd gi foarte slab
se

TEC a fost subiectul multor controverse gi a generat nelinigte publicului, din mai multe motive. La un moment dat, ea era folositd 17rd discriminare in spitalele

de psihiatrie pentru tratarea unor tulbur[ri, cum ar fi alcoolismul gi schizofrenia, pentru care nu producea efecte benefice. Inaintea dezvoltarii unor metode mai rafinate, TEC reprezenta o experienld ingrozitoare pentru pacient, care era deseori treaz pdn6, c6nd curentul electric declanqa atacul gi producea o stare temporarb de incongtien!d. Ulterior, pacientul prezenta frecvent stdri de confuzie qi pierdere a memoriei. Uneori, intensitatea spasmelor musculare care inso{eau atacul cerebral ducea la rdni fizice. Astdzi, TEC implicd un foarte mic disconfort. Pacientului i se administreazd

gi posibilele rdniri. Individul se trezeqte dupd cdteva minute gi nu igi amintegte nimic despre tratament. De obicei se administreazd patru pAnb la qase tra-

tamente
sdptdmAni.

pe o

perioadd

de

cdteva

Efectul secundar al TEC care ridica cele mai multe probleme este pierderea memoriei. Unii pacienli raporteazb un vid de memorie pentru evenimente care s-au petrecut qase luni inaintea TEC, precum gi o abilitate redusd de a reline no: informa{ii timp de o lund dupd tratament

Fig. 17.7. Pregiilirea unui pacienl pentru terapie electroconvulsivantd

Metode de terapie

817

Totugi, dacd se recurge la doze foarte joase de electricitate (totul este calibrat
pacient, pentru a fi exact cAt trebuie pentru producerea atacului), problemele de memorie sunt minime (Sackeim gi Malitz, 1985). Nimeni nu gtie de ce atacurile induse electric ugureazd depresia. Atacurile cerebrale provoacl eliberdri masive ale unor neurotransrnildtori, inclusiv norepinefrina gi serotonina; scdderea con-

cu foarte mare gnj6

pentru fiecare

centraliei acestor doi neurotransrlildtori poate constitui un factor important in unele cazuri de depresie (v. capitolul 6). Cercetdtorii incearcd la ora actuald sd detennine asemdndrile gi deosebirile intre TEC gi medicamentele antidepresive in ceea ce privegte modalitatea lor de acliune asupra neurotransmilatorilor. $i totugi TEC este eficientd in elirninarea stdrilor de depresie sever6, imobilizantd, avAnd o acfiune mai rapidd decdt terapia
medicamentoasd (Janicak 9.a., I 985).

Imbunltifirea sinitifii mentale


Prevenirea gi tratamentul tulburdrilor mentale constituie o problemd de mare

diferitelor organizalii voluntare pentru


umple acest gol.

interes atAt pentru comunitate, cAt gi pentru na{iunea intreagd. La inceputul acestui capitol am remarcat cd Legea
centrelor comunitare de sdndtate mentalS, aprobatd de Congres in 1963, a pus la

Resursele comunitare $i

personalul auxiliar

O la

intreagd varietate

de

resurse

dispozilie fonduri pentru

stabilirea centrelor comunitare de s6ndtate mental6,

comunitare au fost dezvoltate ca rdspuns

astfel incAt oamenii sd poatd fi tratali aproape de farnilie qi prieteni gi nu neapirat in mari spitale de psihiatrie. Aceste centre comunitare fumizeazd spitalizeri de scurtd duratd, tratament ambulatoriu gi un serviciu de urgenfd de
24 de ore. Ele se preocupd, de asemenea, de prevenirea problemelor ernofionale gi se consultd astfel cu gcolile, tribunalele
pentru tineri gi alte institulii comunitare. Finanfarea federald pentru centrele de sdndtate mentald a fost redusa drastic in

nevoile psihologice ale diferitelor grupuri. Un exemplu este casa de lct nijlocul drttnwlui (halfu'uy house), unde pacien{ii care au fost spitalizafi pot locui pe parcursul tranziliei inapoi la o via{d independentd in comunitate. De asemenea, sunt disponibile centre rezidenliale pentru oameni care se reabiliteazd in
unna problemelor datoritd consumului de alcool gi droguri, pentru tineri delincvenfi sau care au fugit de acasd gi pentru solii

lovite. Centrele pentru abttzuri,

unde

ultimii ani, diminudnd in mare misurd serviciile pentru oamenii sdraci. Sunt astfel necesare eforturi mai mari din partea s.u.A., a cornunitdlii gi a

tinerii cu probleme pot discuta irrtre ei gi impreund cu consilieri infelegdtori, joacd gi ele un rol important in multe comurritdli; centrele de tineret asigurb consultanld in vederea gdsirii unui loc de

818
rnuncA, educafie corectivd gi ajLrtor privind probleme de familie sau personale.

Irrt rocluc

re itr p.t i ho I o g i e
asigLrrAnd

fie

empatici

gi

infelegdtori,

inforrlatii despre resursele cornunitare. dAnd sperarr{d gi siguranfd, qi sd inregistreze rrumele gi numdrul de telelon al

INTERVENTIA DE CRIZA. Interven(ia de criz6, furnizeazd, ajutor iniediat

pentru indivizi

gi familii care se

confruntd cu uu stres intens. in tirnpul perioadelor de frdrnAntdri emo!ionale acute, oamenii se simt adeseori coplegili gi incapabili sd facd fald unei anumite situalii. Ei pot sd nu fie in stare sd agtepte programarea pentru terapie sau sd rru gtie incotro sd se indrepte. Una dirttre fonnele intervenfiei de crizd este adesea prezentd

in

centrele comunitare

de

sdndtate

mintalS Ei constd in servicii de primire (tveilk-in seruices) de 24 de ore, unde individul primegte ingrijire irnediatd. Aici, un terapeut ajutd la clarificarea problerrei, ii d[ pacientului un sentiment de siguran{5, sugereazd un plan de ac(iune gi mobilizeazd sprijinul altor agen{ii sau al membrilor de familie. Acest tip de terapie este de obicei unul de scurtd duratd (cinci sau gase gedin{e) gi asigurd sprijinul pe care persoana l-a solicitat pentru a rezolva criza. Aceastl interven{ie de scurtd durati previne
adeseori nevoia de spitalizare.

celui care apeleazd,, inainte ca acesta sd inchidd, pentru ca un profesionist sa runndreascd apoi cazul. Majoritatea oragelor nrari din Statele Unite au pus la punct diverse forme de linii telefonice rapide pentru a-i ajuta pe cei carc trec prin perioade de stres sever, ca gi linii rapide specializate in abuzuri asupra copiilor, victime ale violului. sofii lovite gi tineri care fug de acasd. Numcrele respective de telefon beneficiaza de o ampld publicitate. in speranta cI r or
ajunge la cei care au nevoie de ele.

PERSONALUL AUXILIAR CU ROL DE TERAPEUTI. Majoritatea


programelor comunitare pe calc le-an.t discutat nu ar fi putut func{iona fbrA ajutorul personalului auxiliar. Deoarece nevoia de servicii psihologice depdgegte numdrul terapeu{ilor disponibili, cetatenir preocupafi de aceastd problernd pot juca un rol major. Oameni de toate vArstele ;i de toate pregdtirile au fost instrui{i pentru a lucra in centrele comunitare de sdndtate mintalS. Studen(ii au jucat rolul de companioni pentru pacien{ii spitalizati Persoanele mai in vdrst6, care au crescu: cu succes o farlilie, au fost pregatite s; ofere consultan{d (pe probleme dsindtate mintala) adolescenlilor afla1i ir clinici comunitare, sd consilieze parintr unor tineri cu probleme de comportanie 1,. gi si lucreze cu copii schizofreni. Fo;: pacienfi cu tulburdri merrtale, fo;: dependen{i de droguri sau delinufi au fr-s: pregati{i sd-i ajute pe cei care s-.1confruntat cu probleme similare.

O altd formd de interverr{ie de criz6,


este

linia telefonicir rapidii (telephorte hot

/irre). Centrele telefonice de crizEr sunt de

obicei asigurate de voluntari sub couducerea unor specialigti in sdndtate


mental6. Unele dintre ele sunt axate pe prevenirea sinuciderii; altele au un caracter general gi ajutd persoarrele care suferd s6-gi gdseascb tipul specific de ajutor de care au nevoie. Voluntarii sunt de obicei instruili sd asculte cu grijd, sd
evalueze potenfialul pentru sinucidere, sd

Metode de terapie

819
rezultate ugor superioare fa15 de cei aflali

Multe programe reziden{iale pe probleme de sdnf,tate mintal6 sunt conduse de neprofesionigti care se consultd cu specialigti. Un exemplu remarcabil este aga-numita Achieventent Ploce (din oragul Kansas), o unitate de tip familial, unde cAteva cupluri activeazd ca substitut de pdrinfi surogat pentru un grup de adolescen{i indrurnali aici de tribunale datoritd comportamentului lor delincvent (fig. 17.8). Metodele de terapie comportamentald sunt folosite pentru stingerea comportamentului agresiv gi recompensarea abilitSlilor sociale. Datele colectate

in institufiile tradilionale pentru delincven{i (Fixsen, Phillips, Phillips 9i Wolf, 1976). in prezent existd 80 de Acltieventent Places in Statele Unite, realizate dupd modelul unit6tii din Kansas.

Promovarea propriului echilibru emofional


Pe lAngd solicitarea ajutorului profesional, existd pentru fiecare dintre noi multe alte c[i de influen{are pozitivd, a bundstdrii noastre psihologice. Prin monitorizarea sentimentelor gi comportamentului, putem determina tipurile de acliuni gi situalii care ne produc durere

arati ci tinerii care au

absolvit

Achieventent Place au mai pufir-re contacte cu tribunalele 9i polilia qi oblin

Fig. 17.8. Program rezidenfial pentru delincven{ii tineri. O conferinpii de .familie


Achieventent Place

in

utitate de reabilitare pentru tinerii cu problente de conrportatnent. Copiii Si ittstrttctorii se intdlnesc zilnic pentru a discuta despre reguli de condttitd, despre consecinlele incdlcdrii acestor reguli, pentru a critica unele aspecte ale prograntului qi a

evalua pe cel ales dintre ei sd

ii conducd.

820
sau dificultbli gi, invers, tipuri de pe urma cdrora putem beneficia cel mai mult. incerc6nd sd ne analizdm motivele gi

I rtroduc

re in psihoLo

ie

pentru eliberarea tensiunii. O plimbare lungd, pulin tenis, sau discutarea situaliei

cu un prieten pot ajuta la

abilitilile, putem cre$te


intdmple.

capacitatea
s6
se

noastrd de a acfiona in viag6, in loc acceptdm pasiv ceea ce urmeazb sd

mdniei. Atdt timp de a trii emo{iile, putefi exprima acest lucru in modalitdli indirecte atunci cdnd canalele directe de exprimare sunt blocate.

disiparea c6t acceptali dreptul

Problemele

cu care se confruntd

oamenii cunosc o mare diversitate gi nu existd recomandiri universal valabile

pentru a r[mdne sinltos din punct de vedere psihologic. Totugi, din experien{a terapeufilor au reiegit cAteva indicatii
generale.

ACCEPTATT-VA

PROPRTTLE

SENTIMENTE. M6nia, grija, teama gi un anume sentiment de a nu{i fi putut indeplini propriile idealuri sau scopuri constituie emotii nepldcute gi am putea scdpa de anxietate negdnd aceste sentimente. Uneori incercdm sd evitlm anxietatea infruntdnd situaliile ftri implicare emo{ionald, ceea ce duce la o falsd detagare sau la o rdceald emolionald care poate fi distructivd. Putem incerca sd reprimdm toate emoliile, pierzAnd prin aceasta capacitatea de a
accepta ca normale bucuriile gi necazurile

cuNoA$TETr-VA PUNCTELE VULNERABILE. Descoperirea tipurilor de situalii care vd tulburd sau vd fac sa reac{ionafi exagerat vd poate apdra de stres. Poate cd unii oameni vd plictisesc. ii puteli evita sau puteli incerca sd intelegeti care este elementul care r'6 tulburd. Poate cd faptul cd ei par atAt de siguri qi increzdtori in ei ingigi este elementul care vd tulbur6. Identificarea cauzei disconfortului vd poate ajuta sd vedeti situa{ia intr-o noud lumind. Poate cI devenili foarte anxios atunci cAnd trebuie sd vorbi{i in fafa clasei sau si
prezentali o conferinld. Din nou, incercafi aceste situalii, sau cAgtigali-ri increderea urmdnd un curs de oratorie. (in multe colegii studen{ii sunt invSfa}i si

sI evitali

care constituie o parte integrantd


relaliei noastre cu ceilalli oameni.

controleze anxietatea de exprimare). De asemenea, ati putea reinterpreta situatia in loc sb vd gAndili: ,,To[i agteaptd sd mi

Emoliile neplicute sunt o reacfie normald in multe situalii. Nu existi nici un motiv pentru a te rugina cd ili este dor
de casd, sau cd i1i este fricd atunci cdnd inveli sd schiezi, sau cd te infurii cdnd cineva te-a dezam6,git. Aceste emo{ii sunt naturale gi este mai bine sd le recunogti, decAt sd le negi, Cdnd emoliile nu pot fi exprimate direct (de exemplu, poate ci nu este bine sd-i spui totul gefului tdu),

in momentul in care deschic gura", vd puteti spune: ,,Colegii vor i:


critice
interesafi de ceea ce am de spus gi nu-rn

voi face griji pentru eventualele mel:


gregeli".

Mulfi oameni se simt anxiogi mai ale' atunci c6nd se afld in situalii tensional: O planificare atentd a activitdlii vd ajuj sd evitali sentimentul de a fi coplegit ;: muncd in ultima clipd. Strategia de a '.i rezerva mai mult tirnp decdt aveli nerc.:

este de ajutor sd gisegti

o alti

iegire

pentru

ajunge

la

gcoalS sau

la -

Metode de terapie

821 dumneavoastrd veli obline o perspectivb mai clard asupra problemelor care vd incearcd. De asemenea, preocuparea pentru bundstarea celorlalli poate intdri sentimentul valorii de sine.

int6lnire poate elimina una din sursele de


stres.

grijile

plictisifi gi nefericili rareori au multe interese. Programele actuale ale colegiilor 9i comunitdlilor oferi posibilitnli
nelimitate persoanelor de toate vdrstele pentru a-gi explora talentele in multe domenii, incluzdnd sport, interese aca-

$I INTERESELE. Cei care sunt

DEZVOLTATI.VA TALENTELE

SA CERETI AJUTOR. Deqi aceste sugestii

AFLATI CANO TREBUIE

vi

demice, muzici, artd, teatru gi alte meserii. Adeseori, cu cdt gtii mai mult despre un subiect, cu atdt devine mai
interesant (ca gi intreaga viafd, de altfel).

pot ajuta sd vd consolidali bundstarea emo{ionald, inlelegerea de sine qi autoajutorul au gi ele limitele lor. Unele probleme sunt dificil de rezolvat de unul singur. Tendin{a noastrd spre autodeceplie ne impiedicd sd avem un punct de vedere obiectiv asupra problemelor noastre, qi s-ar putea s[ nu putem vedea toate solufiile posibile. Cdnd simlili cd nu prea reugili sd aveli un control asupra unei probleme, inseamnl ci a venit momentul

in plus, sentimentul de competen{i


dobAndit prin dezvoltarea deprinderilor are o contribulie substan{iald in suslinerea aprecierii de sine.

IMPLICATI.VA iN RELATII CU CEILALTI. Sentimentele de izolare qi singurdtate formeazd baza majoritdlii tulburdrilor emolionale. Suntem fiinfe sociale gi avem nevoie de sprijinul, confortul gi siguranla fumizate de alli
oameni. Concentrarea intregii atenfii pe problemele personale poate duce la o preocupare neslndtoasi pentru propria -+ persoand. Impdrtagind gi celorlalli din

s[

cbuta{i ajutor

la un

consilier

de

orientare sau la un psiholog clinician, la

un psihiatru sau un alt

terapeut

profesionist. Dorinla de a cduta ajutor este un semn de maturitate emolionald gi nu unul de sl[biciune; nu aqteptali pAnd

cAnd vd simliti coplegili. Oblinerea ajutorului psihologic atunci cAnd este nevoie de el ar trebui si devind o practici
la fel de acceptatl precum cea de a merge la medic pentru probleme medicale.

Rezumatul capitolului 1.
Tratamentul pacienfilor cu boli mentale a progresat de la vechea sintagmd cd un comportament anormal este rezultatul poseddrii

la ingrijirea in spitalele moderne de psihiatrie qi centrele comunitare de sdndtate mintald. Politica de dezinstitulionalizare (in ciuda bunelor sale intenfii) a creat problema celor cu boli mentale fard, locuin!6, ducdnd la preo-

de spirite rele care trebuiau pedepsite, la ingrijirea in condilii de custodie in aziluri izolate, apoi

822
cuparea pentru drepturile omului gi ingrijre adecvatd. 2. Psilnterapia este tratamentul tulburdrilor mentale prin mijloace psihologice. Un tip de psiho4.

I ttt roduc

re itt

ps i ltolo g i e

Terapiile contportantentale aplica metode bazate pe principiile invdldrii pentru a modifica compoftamentului individului. Aceste

metode includ desensibilizarea


sistematicd (individul inva!6 sd se relaxeze in situalii care anterior

terapie este psihanaliza, care a fost dezvoltatd de Freud. Pentru acesta, carrza majoritalii tulburdrilor mentale se afld in conflictele inconqtiente dintre impulsurile agresive gi sexuale ale
sinelui qi constrdngerile impuse de eu gi supraeu. Prin metodele asocialiei libere gi interpretdrii viselor, gAndurile gi sentimentele refulate sunt aduse in congtiinla pacientului. Prin itterpretarea acestor vise qi asociafii, analistul il ajutd pe individ si dobAndeascd o inlelegere a problemele sale. Transferul, tendinla de a exprima fald, de analist sentimentele pe

i-au produs anxietate),

htrcrsict.

5.

intdrirea comportamentelor adaptative, rnotlelarea $i repetilia comportamentului adecvat qi tehnicile de autoreglnre a comportamentului. Terapi ile co grtitiv-conlportanrcntale ulllizeazd tehnici de modificare a comportamentului, dar incorporeaza li procedee de schimbare a convingerilor maladaptive. Terapeutul il ajuta pe individ sd inlocuiascd interpretdrile iralionale ale evenimentelor
cu unele mai ra{ionale.

care pacientul

le are

pentru
de de

6.

persoane importante din viala sa,

furnizeazd. o altd sursd interpretare. Prin procesele

Terapiile unnniste ii ajuta pe indivizi sd devind conqtienli de sinele lor real gi s5-gi rezolve problemele cu un minimum de

perlaborare, individul devine capabil si-gi controleze proble3.

interven{ie a terapeutului. Carl Rogers, care a dezvoltat psi-

mele intr-o manierd mai realistd. Terapiile psihanalitice, bazate pe conceptele freudiene, sunt mai scurte dec0t psihanaltza qi pun un accent mai putemic pe funcliile eului de rezolvare a problemelor (in opozilie cu impulsurile sexuale

hoterapia centratd

pe

cliettt.

7.

gi agresive ale sinelui) gi


a

includea printre calitalile terapeutului, necesare dezvoltdrii pacientului gi autoexplordrii, enryetiLt. cdldura Si autenticitntea. Majoritatea terapeulilor folosesc nu doar o singurd metodd, ci c

pe

abordare eclecticit,

select0nc
cele

problemele actuale interpersonale

ale individului (contrare unei


reconstruclii complete
enlelor din copil6rie). experi-

dintre diferitele tehnici pe tratarea problemelor

mai adecvate pentru pacient. Un-. terapeuli se specializeazd. i:specifice


.

Metode de terapie

823

cum ar
8.

fi alcoolismul,

disfunc{iile

sexuale sau depresia.

Terapict de grttp asiguri individului posibilitatea de a-gi explora atitudinile gi comportamentul in

ltzarea nrcdicuntentelor psilntrope. Dintre cele doud, terapia medicamentoasd este de departe

cel mai des utllizald.

interacliune

cu allii care au

Medicctnterfiele artxiolitice sunt folosite la

probleme similare. Terapia nnritald Si cea familialri sunt forme specializate ale terapiei de grup care ajutd cuplurile, pdrinlii sau copiii sd invele modalitdli mai eficiente de a crea legdturi intre ei sau de a-gi rezolva problemele. 9. Este dificil de evaluat eficacitatea psihoterapiei datoritd dificultdlii de a defini succesul reTultatulti qi

reducerea anxietdfii severe qi pentru a-i ajuta pe indivizi sd facd fa{[ crizelor din timpul vielii. Medicantertele antipsihotice s-atr dovedit eficiente in tratamentul schizofreniei, cutidepresivele ajutd 1a ameliorarea dispoziliei (afective) a pacien{ilor depresivi, iar litiul qi-a dovedit succesul in
tratarea tulburdrilor bipolare.
11. Prevenirea

caldd Si bazatd pe incredere, siguranld Si suslinere, desensibilizare, insight Si intdrirea rdspunsurilor adaptative - pot fi mai importanli in producerea schimbirilor pozitive decAt metodele terapeutice specifice. 10. Terapiile biologice includ terapia electroconvulsivantd (TEC) qi uti-

de a controla renisia spontand. Cercetdrile aratd, cd psihoterapia ajutd, dar cd diferitele aborddri diferd prea pulin intre ele in ceea ce priveqte eficacitatea. Factorii comuni ai diferitelor psihoterapii - o relalie interpersonald

gi tralarea tulburdrilor mentale constituie o preocupare

majord a societdlii

noastre.

Resursele comunitare care oferd aiutor includ ,,cesele de lo nijlocul drumului", centrele reziden\iale pentru indivizi cu plobleme speciale gi diverse forme de inter-

venlie de crizd. Ne

putem

imbunata{i sdndtatea emo{ionald acceptendu-ne sentimentele ca fiind naturale, descoperindu-ne


vulnerabilitSlile, dezvoltAnd talentele gi interesele personale, implicAndu-ne in relaliile cu ceilalli gi recunoscAnd nevoia de ajutor profesional.

Re

co

anddri

ib Ii o g r afi c e

Un material

interesant privind trata-

Colortial Tintes

mentele istorice ale celor bolnavi mental poate fi gAsit in Yeith, Hysteria: The History of a Disease (Isteria: istoria unei boli, 1970); gi in Bell, Treating tlrc Metttally lll: Frotn

persoanelor bolnave psihic din timpurile coloniale pdnd in prezent, 1980). O trecere in revistd a diferitelor metode ale psihoterapiei se gaseite in Woody gi

to tlrc Presett

(Tratarea

824
Robertson, Beconting a Clinical Psychologist (Cum str devii un psiholog clinician, 1988); li in Corsini, Current Psyclrctlteraples (Psihoterapii actuale, 1984). in lucrarea Psychotherapy: An Ecclectic Approach (Psihote-

Introducere tn psilnlogie

cum

si faci faf6 fricii, fobiilor qi anxietd(ii, 1985), de Agras, descrie metode de terapie

rapia:

o abordare eclectici, 1984), Garfield

descrie procesul psihoterapiei, tr6sdturile comune majoritdlii psihoterapiilor gi cercetarea psihoterapeutic6.

prezentati in Yalom, The Theory and Practice of Group Psychotherapy (Teoria gi practica psihoterapiei de grup, edilia a lll-a, 1985). Pentru abordarea cognitiv-comportamentald a terapiei maritale gi a cuplului,
a

comportamentald pentru dep5girea fricii. O trecere in revisti a terapiei de grup este

Pentru o introducere in

metodele

psihanalitice, a se vedea Luborsky, Pritrciples

of Psyclnanalytic

se vedea Beck, Love is Never Enouglt (Dragostea nu este niciodatd suficientd.


1988).

Psycltotlrcrapy (Principii

de psihoterapie psihanaliticd, 1984) 9i Auld gi

Hyman, Resolution of Inner Cortflict: Att Introduction to Psyclrcanalytic Therapy (Rezolvarea conflictelor interne: o introducere in terapia psihanaliticd, 1991). Pentru terapia centrata pe client, a se vedea On Becomitry a Person: A Tlrcrapist's View of Psyclntherapy (Cum devii o persoani: un

Medicine and Mental lllness (Medicina

qi

bolile psihice, 1991) de Lickey gi Gordon.

prezintd un rezumat foarte accesibil al cercetdrilor biologice privind tulburdrile mentale majore. Ea descrie simptomele gi criteriile de diagnostic DSM-III-R, eviden{a privind eficienla medicamentelor gi cum pot
medicamentele psihoterapeutice
creierul.

punct de vedere al terapeutului asupra psihoterapiei, 1970) gi Carl Rogers on


personali, 1977), ambele scrise de Carl Rogers. Principiile terapiei comportamentale sunt prezentate in Bellack, Gersen gi Kazdin (Editori), International Handbook of Belnvior Modification and Therapy (Compendiu
interna[ional de modificare comportamentali

si

afecteze

Personal Power (Carl Rogers despre puterea

gi terapie, edifia a Il-a, 1990); 9i Suinn, AnxieQ Managentetfi Training: A Belnvior


Therapy (Organizarea terapiei anxietllii: o terapie comportamentald). Aplicarea terapiei
cognitiv-comportamentale la o diversitate de

Adj ustntent (Comportamentul autodireclionat: automodificarea in vederea ajustirii personale, edilia a V-a, 1989). Feelittg Good (Ate simli bine, 1981), de Burns, prezintA un

Pentru cei interesafi de modalitalile de a propriului comportament, se recomandl Watson gi Tharp, Self-Directed Belmvior: Self-Modificatiort for Personal

modificare

program pas cu pas de utilizare a tehnicilor

tulburiri mentale este descrisd in Cogrtitive


Psycltotherapy: TIrcory and Practice (Psiho-

de terapie cognitivd pentru a inlelege 9i a modifica sentimentele de depresie, anxietate gi furie. Necessaty Losses (Pierderi necesare. 1986), de Viorst, scrisd dintr-un punct de
vedere psihanalitic, este o analizi sensibilS ;r

terapia cognitivd: teorie gi practicd, 1988),


editatS de Perris, Blackburn gi Penis. Panic: Facing Fears, Phobias, and Awiety (Panica:

dezvolta

ayizatl asupra modului in care ne putem qi modifica prin pierderile care

constituie o parte inevitabilA a vie{ii noastre.

H$
Comportamentul social

{lap. tlap.

18 19

Credin{e gi atitudini sociale Interac{iunea gi influenta sociall

Capitotul 18
Interacfiunea gi influenfa sociali
$tiinfa intuitivi a credinfelor sociale Colectarea informaliilor Dectarea covariatiei Deducerea cauzalitdlii Discuf ie citic6: D is t o rs iuni i n p ro c e s are a info sau motivalianale?

r m alie i : c o gni tiv e

Atitudinile
Consistenla atitudinilor

Funcliile atitudinilor

Atitudinile

$i comportamentul

Atracfia interpersonall
Preferinta

Iubirea Disculie critic6: Pasiune prin dezatribuire?

proc. Cum ne formdm impresiile despre allii? Cum le interpretim courpoftamentul sau cum inferdm motivele lor? Cum se forrneazd. qi cum se schimbd credinfele $i atitudinile sociale? Ce factor determind sirnpatia gi antipatia? Cum rdspundern la diferitele tipuri de influerr!6 sociald? Curn iau decizii grupurile? Cum pot fi reduse prejudiciile gi confl ictele intergrupale? In c[utarea rdspunsurilor la aceste intreb6ri, psihologii sociali pornesc de la premisa generald conform cdreia comportamentul uman depinde de doi factori: individuali gi situalionali. in capitolele despre personalitate (13, l4) s-a subliniat cd fiecare individ aduce intr-o situalie un set unic de atribute personale (rezultatul fiind cd persoalte diferite acfioneazd in modalitali diferite in situa{ii diferite), iar fiecare situalie reprezintd un set unic de forte care ac{ioneazi asupra individului (fiecare persoand ac(ioneazd diferit in situatii diferite).

cep, gAndesc gi simt mediul social, precum gi al modului in care ei interaclioneazd, Si se influenfeazd, reci-

sihologia socialS este studiul modului in care indivizii per-

Psihologii sociali subliniaza


aspecte

doud

in cadrul acestei premise. Primul

comportamentului social al persoanei. A$a cum vom vedea, cercetdrile in psihologia sociald all demonstrat in repetate rAnduri cd situaliile reprezintd detenrrinan{i ai cornportamentului mult mai putemici decdt ne putem inchipui. Al doilea aspect se referd la interpretarea personald a situatiei in deterntinarea rdspunsului la aceasta. Indivizii nu reaclioneazd pLrr gi simplu la trdsdturile

este for{a situatiei

in

determiuarea

obiective ale unei situalii, ci la interpretarea subiectivd a acesteia. Persoana care interpreteazd o ac{iune
lezant'/a

ca fiind

prodr-rsul ostilitdtii,

reacfioneazd diferit fa{d de persoana care

iuterpreteazd aceeagi ac{iuue

ca fiind

produsul nepasarii. Diu acest rnotiv, infelegerea adecvatd

compoftamentului social necesitd o cunoa$tere detaliata a rnodalitdtilor in care percepeln gi interpretSm via{a sociald. ln acest capitol vor fi analizate credintele $i atitudinile sociale, iar in capitolLrl 19 interac{iunea gi influeula
sociald.

$tiinfa intuitivi

credinfelor sociale
uman. Astfel, avem de rezolvat aceleagi problerne fundarnentale ca gi specialigtii autoriza{i (Nisbett gi Ross, 1980). Primul

Toli suntent psihologi. in incercarea de a-i inlelege pe ceilalti gi pe noi ingine

priile teorii despre

suntem, in mod neoficial, oameni de ;tiin{5 care-gi construiesc intuitiv procomportamentul

pas este sd observdrr sau sd colectdm datele (,,Chris, prietenul rneu, susfine cd

828 femeile ar trebui sd aibd dreptul la avort"; ,,Lee Yamuri a luat cea mai mare notd la testul de matematic6"). Al doilea pas este sd detect[m covarialia sau corela{ia, sd discernem ce elemente se leagd (,,Sustin dreptul la avort majoritatea celor care se

I nt roduc ere in p s iho lo gie

opun pedepsei capitale?"; ,,in medie, asiaticii sunt mai buni in gtiin{ele exacte dec6t ceilalti?"). Al treilea pas este sd inferdm cauza gi efectul, si evaludm
rela{iile cauzale (,,Chris sus{ine dreptul la avort in virtutea convingerilor sale sau este obligat sd aibi opinii liberale?"; ,,Asiaticii exceleazl in Etiinfele exacte pentru c[ din punct de vedere genetic sunt mai inteligenli sau asta se datoreazi accentului pe care-l pune familia pe
educa{ie?").

in viala de zi cu zi, intuilia noastrd tinde sd aplice argumentele gtiinfifice


surprinzdtor de bine. Interacliunea socialS

ar fi un

haos dacd teoriile

noastre

informale despre comportamentul uman nu ar avea o validitate substanfialS. Cu toate acestea, injudecSlile sociale pe care le emitem facem sistematic o serie de erori qi, ironic, adesea propriile noastre

este proporfional cu procentajul populaliei totale. In schimb, ca cercetdtori neautorizali, cAnd incercdm sd facem intuitiv aceeaqi estimare, sursa majord de informa{ii este, cel mai probabil, constituitS din indivizi pe care-i cunoa$tem personal. Evident cd acegtia nu constituie un egantion de populalie reprezentativ. O alta sursd importantd de infonnalii o reprezintd mass-media, insd egantionul de date furnizate este nereprezentativ 9i nu reflectd obiectiv realitatea. Media. spre exemplu, acordd mai multb atenlie unui grup mic de oameni care protesteazd impotriva avorturilor in fa{a unei clinici decAt unui numdr foarte mare de indivizi care susfin dreptul laavort, dar nu public. In acest caz, mass-media nu este influenfat[ in sensul obignuit; ea nu face decAt sd relateze gtirile. Insd datele oferite nu constituie un egantion precis pe baza cdruia sb estirndm opinia public6. Un cercetdtor igi pdstreazd datele inregistrate cu exactitate. Dar in via{a de zi cu zi acumuldm constant informa(ii pe care mai tdrziu le recuperlm din memorie atunci cAnd vrem sE ernitem judecd{i pe

teorii ne impiedicd sd ajungem la


ralionamente corecte. A$a cum vom

baza

lor. Prin

urmare,

nu

numa:

pot modela perceperea informaliilor, pot distorsiona


vedea, teoriile noastre estimirile covaria{iei gi supune erorii
evaluirile despre cauzl gi efect.

informaliile pe care le colectdm reprezintd un egantion deformat, ci gi datele pe care le utilizdm in judecilile noastr; sociale sunt distorsionate din cauza prc'
blemelor de reactualizare selectivd.

VIVACITATEA INFORMATIEI.
Colectarea informafiilor
confruntdm ca specialigti neautoriza{i este colectarea datelor intr-un mod
sistematic Ai impar{ial. CAnd cercetdtorul doregte sd estimeze numdrul americanilor

Prima dificultate cu care

ne

Unul dintre factorii care influenteaz: informaliile pe care le percepem : refinern este vivacitatea lor. Cercetari,au demonstrat cd atunci cAnd ni se supu:

care suslin dreptul femeilor la avort, acesta se asigurd cd egantionul ales, reprezentativ sau aleatoriu, alcdtuit din catolici, protestanfi, femei, bdrbafi etc.

atenfiei ati.t informa{ii intense cAt s informa{ii $terse, estimdrile gi judeclti": sunt mai influen{ate de informatii.:
intense - chiar gi atunci cdnd informalir": gterse sunt mai precise gi au un potenti:

informativ mai accentuat (Nisbett


Ross, 1980; Taylor gi Thompson, 1981
r

Credinye Si atitudini sociale

829 cu ceea ce deja existb in memorie legat de obiecte sau evenimente similare. In capitolele anterioare amvdzut adeseori cd amintirile despre obiecte gi evenimente nu sunt reproduceri fotografice ale stimulilor originali. ci reconstruclii simplificate ale percep{iilor noastre originale. Aqa cum am vdzut in capitolul 8, astfel de reprezentdri sau structuri mnezice sunt denumite scheme gi sunt rezultatul percep{iei gi gAndirii sub forma reprezentdrilor mentale ale claselor de oameni, obiecte, eveninrente sau situalii. Procesul de cdutare a unei scheme in memorie, care sd fie cea mai consistentd cu datele recente, poartd denumirea de procesare schematici. Schemele gi procesarea schematicd ne permit sd organi-

intr-un experiment, unor studen{i care doreau sd treacd de la un curs de introducere in psihologie la unul avansat li s-au oferit informa{ii despre cursurile existente. Apoi au fost rugafi sI indice cursurile pentru care au optat. Despre fiecare curs in parte fie au aflat de la doi sau trei studenli mai mari care in mod neoficial gi-au exprimat pdrerile, fie au citit un rezumat statistic al evaludrilor

cursurilor lbcute de cei care le absolviserd. in alegerea lor subieclii au

fost influen{a{i cel mai mult de rernarcile licute de cei cu care au discutat decAt de rezumatul statistic - chiar dacS acesta din urmd a fost insogit de comerrtarii scrise" aceleagi ca cele ldcute prin viu grai. Inforrna{ia vie, transmisd oral - chiar dacd se baza pe date mai pu{in complete gi mai pulin reprezentative - a avut o influen{d mai mare decAt informa{ia scrisS, aridd (Borgida gi Nisbett, 1971). Acest efect de vivacitate constituie o problemi speciali in cazul informa{iilor transmise de mass-media. Chiar dacd in relatarea unei qtiri reporterii acordd

celor mai pu{in intense, in procesarea personal6 a informaliei aceste aspecte


sunt contrabalansate. Astfel, chiar dacd o televiziune aratd cd in urma sondajului

aten{ie egal6 at6t aspectelor intense c6t

gi

efectuat majoritatea populaliei susfine dreptul la avoft, atunci cAnd incercdm in mod intuitiv sd estimdrn opinia publicd

tindem sd stocdm gi ulterior


reactualizdm imaginile
anti-avort.

sd

vii ale protestului

SCHEMELE. Chiar daca am reugi sd colectlm informa!iile intr-un mod sistematic gi obiectiv, perceplia noastrd poate fi totuqi distorsionatd de agteptdrile gi ideile preconcepute - teoriile noastre - referitoare la modul in care trebui sd
arate informaliile. De c6te ori percepem un obiect sau un eveniment il compardm

informalii cu maximd eficien{d. Nu trebuie sd percepem qi sd ne reamintim toate detaliile unui obiect sau eveniment nou, ci doar sd observdm cd este asemdndtor cu una dintre schemele noastre preexistente gi sd encoddm sau sd ne reamintim numai trdsdturile sale cele mai proeminente. Procesarea schematicd are loc rapid gi automat; de obicei nu suntem congtienli de procesarea informaliei. De exemplu, avem scheme pentru diferite tipuri de oameni. Dacd cineva vd spune cd ve{i intAlni o persoand extrovertitA, atunci ve{i reactualiza schema despre extrovertit inainte de intdlnire. Schema despre extroversiune constd intr-un set de trdsdturi intenela{ionate cum ar fi: sociabilitate, cdldurd qi probabil impulsivitate gi caracter zgomotos. Aga cum vom discuta rnai t6rziu, astfel de scheme sunt denumite uneori stereotipuri. De asemenea, avem scheme despre persoane parliculare cum ar fi preqedintele S.U.A. sau pdrinfii nogtri. Avem scheme chiar despre noi ingine un set de concep{ii despre sine organizate gi stocate in memorie (Markus, 1977). La

zbrn gi sb procesdm o cantitate enormd de

830 vederea unui anun{ despre un post de cousilier, poli evalua asemdnarea dintre scltema despre consilier gi scherna despre
sine pentru a decide solicitarea postului.

ttroduce re irt psi holo g ie

indreptat spre gcoald. Dupd ore, Jirn a iegit singur din clas6. A luat-o spre

casd. Strada era insoritd, dar Jirn

ajuta Ia procesarea inforrnaliei.

Cercetdrile confirmd cd schemele ne


Spre

trecut pe partea cu umbrd. Din parlea opus6, venind spre el, a vAzut-o pe fald drdguli ce o cunoscuse cu o seari

exemplu, dacd unor persoane li se cere s6-gi amintesc6 despre un individ cdt mai multe arndnunte, igi amintesc rnai pu{ine dec6t dacd li s-ar fi cerut sd-pi facd o impresie (Harnilton, 1919). Indicalia de a-gi fonna o irnpresie pennite subieclilor
sd caute diferite scheme relevante despre

a traversat strada qi a intrat intr-o cofetdrie. Locul era plin de studenfi, iar el a observat c6teva figuri cunoscute. Jim a atteptat tacut pdnd a lbcut cornanda. Luindu-gi bdutura s-a a$ezat la o masd cu un
inainte. Jim

singur loc. Dupa ce $i-a terminat


consuma{ia a plecat acasd (Luchins, 1957 , pag.34-35).

persoani, care ii ajut[ s6-gi organizeze gi si reactualizeze mai bine materialul din memorie. Schema despre sine ne ajutd,

de

asemellea,

sd

procesdm informa{ia

organizdm gi sd in mod eficient. De

Jim'l Ce impresie v-afi ^ crede{i prietenos gi format despre tirniC expansiv sau Il gi introvertit? Dacd sus{ine{i cd este prietenos, sunte{i in consens cu 78% din persoanele care au citit descrierea. insi examina{i cu atenfie descrierea lui Jirn: ea se compune din doui portrete tota. diferite. PAnd la fraza ,,Dupd ore, Jim :

exemplu, oamenii igi pot arninti mai bine o listd de cuvinte daca li se cere sd decidd care dintre cuvintele de pe listb ii descrie

pe ei ingiqi (Ganellen gi Carver, 1985; Rogers, Kuiper gi Kirker, 1977). Fdrd scheme gi lard procesarea schematicl am fi coplegili de informaliile care ne inundd. Procesarea lor ar fi foarte slabd. Dar pre{ul pe care-l pldtirn pentru aceastd eficien{l este o distorsiune in percepfia datelor. Ca exernplu, luafi in considerare impresia pe care v-o formafi despre Jirn din urrndtoarea descriere a
comportamentul sdu:
Jim a plecat de acasl s6-gi cumpere ceva de la papetdrie. A iegit in strada

insoriti plimbdndu-se pe partea cu soare a drumului impreund cu doi prieteni. Jim intri in magazinul de
timp ce a$tepta
papetirie care era ticsit de oameni. in si ,,prindd" privirea vdnzdtorului, Jim a intrat in discu{ie cu o cunoqtin{6. Spre iegire s-a oprit la o micd guetd cu un coleg de gcoali care tocmai intrase in magazin. Pdrdsind
magazinul s-a indreptat spre gcoalf,. Pe drum s-a intAlnit cu o fat6 care-i fusese

prezenatA cu o sear6 inainte. Au vorbit un timp, dupd care Jim s-a

iegit ...", Jim este prezentat ca fiin; extrem de prietenos. Dupd acest puncl aproape in acelagi set de situalii este prezentat ca fiind mai mult un singuratic 95Vo din persoanele care au citit numi: prima parte a descrierii l-au cotat pe Jir: ca fiind prietenos, iar 37a din cei care 3citit numai ultima parte a descrierii l-rgdsit astfel. Prin unnare, din descriere: combinatd pe care afi citit-o, irnpres:= generald este cd Jinr este un tip priet:nos. Dar cAnd indivizii citesc aceee-., descriere, dar cu partea negativa inceput, numai 18% il considerd ca fiirn: prietenos (tabelul l8.l). in general, prirru inforrna{ie pe care o primim are cel mi mare impact. Acesta este efectul ':: primaritate. Efectul de primaritate a fost evidentu in repetate rAnduri in diferite tipuri o: studii referitoare la formarea impresii.:r (inclusiv studii care au folosit perso.;-r fizice reale gi nu ipotetice). Intr-un asi= de experiment subiec{ii au fost rugatr ;i
't

Credinle Si utitudini sociale

831

Tatrelul 18.1. Procesarea schematici gi efectul de primaritate. O datd ce schema


lui Jim a fost stabilitd, infurntalia ulterioarii va f asimilatd confornt acesteia. (Dupd
Luchins, 1957.) Srtuatir de crtrre a

Procentaj ce-l

rafionament asernandtor). Apoi asirnildm rnai deparle date pe care le incorpordm in acel rafionament gi elimindm orice informalie discrepantd ca fiind nereprezentativd pentru persoana reald ce urmeaz6, sd o cunoagtem. De exemplu, cAnd li s-a

descrierii comportaJlm ca ltlnd mentutui lui Jinr


prietenos
95

",flYfl]'

in mod explicit subieclilor sd se pund de acord asupra contradicliilor


cerut
aparente ale comportamentului lui Jim, ei

Exciusiv

prietenoas[
neprietenoasd

au

susf

inut cd intr-adevdr J irn


in ultirna

este

prietenos, dar probabil cd

parte

La inceput prietenoasi/ la final

18

La inceput neprietenoas6/ la final

prietenoasd 18 Exclusiv neprietenoasb 3

a zilei a fost obosit (Luchins, 1957). Mai general, percep{iile noastre ulterioare surrt dirijate de scherne qi prin urmare sunt relativ neinfluenpbile de noile date. Astfel se adeveregte convenfia conform cdreia prima irnpresie conteazd.

priveascl gi sd evalueze abilitatea unui student de a rezolva un gir de probleme cu rnultiple alegeri (Jones 9.a., 1968). Degi studeutul a rezolvat corect l 5 probleme din 30, a fost evaluat ca fiind mai capabil atunci cdnd problemele erau
rezolvate la inceputul seriei, decAt atunci cAnd erau aproape de sfArgit. Mai rnult,
cAnd

TEORIILE. Schemele sunt de fapt miniteorii despre evenimentele gi obiectele cu care venim in contact zilnic. Dar teoriile mai elaborate influenfeazd gi ele percep{ia inforrnaliilor. Pentru a dernonstra acest lucru s-au format doud grupuri de studenfi: unii care aveau convingerea
cf, pedeapsa capitald acfioneazd ca frdnd asupra omuciderii, iar ceilalli suslineau contrariul. Ambelor grupuri li s-au dat sd

li

s-a cerut s6-gi anrirtteascd numdrul

problemelor pe care studentul le-a rezolvat, subiecfii care au vdzut cele 15 probleme rezolvate la inceput au estimat in nredie 27, iar subiecfii care le-au vdzut rezolvate spre sfArgit au estimat o medie
de 13.

citeascd rezunratele

a doud studii

Efectul de primaritate este in principal consecin{a procesbrii schematice, degi la

forrnarea lui contribuie diferili factori. CAnd incercdm sd ne fonndm impresii despre o persoand, in mod activ cdutdm in memorie o schemd despre aeea persoand sau schemele care corespund cel mai birre cu datele noi oblinute. in acelagi morrent lu6m o primd decizie: aceastd persoand e prietenoasd (sau un

autentice. Unul dirrtre aceste studii ardta cd pedeapsa capitald reduce numdrul de crime, iar celSlalt sus{inea contrariul. Studenlii au citit gi criticile aduse rnetodologiei fiecdrui studiu. Rezultatele au ardtat ci cei care susfineau o idee anume au gdsit cd studiul care le sprijinea ideea

este rnai bine condus gi mult mai corrvingdtor decdt celdlalt. Un rezultat nea$teptat a fost acela cd dupd citirea tuturor dovezilor, subiectii erau gi mai convingi de corectitudinea pdrerilor lor decdt erau inilial (Lord, Ross gi Lepper, 1979). In consecinta, dacd intr-o dezbatere publica - in speran{a de a rezolva

832

htroduc ere tn

iho lo g ie

problemA sau cel pulin de a modera viziunile extreme - este prezentatd o

dovadd, ea va tinde sd polarizeze opinia

public6. Chiar mai mult, sus{indtorii


fiecdrui studiu vor alege gi vor re{ine din acea mdrturie numai elementele care le demonstreazb opiniile iniliale (Nisbett qi
Ross, 1980).

corela{ie foarte vizibilS in aceste informafii. Acest lucru a fost demonstrat de doi cercetdtori care au fost intrigali de faptul

ca psihologii clinicieni rapoftau regulat corela{ii intre rlspunsurile pacienllor la festele proiective (v. capitolul 14) qi la caracteristicile lor de personalitate, in timp ce cercetdrile nu au reugit sA
descopere astfel de corelalii. De exemplu.

Detectarea covariatiei
Detectarea covarialiei sau

clinicienii experimentafi
adesea cd homosexualii,

a corela-

au

rapoftat

{iei

- este o sarcind fundamentald in orice gtiin!6. Descoperirea faptului cd


mente

descoperirea legiturilor dintre ele-

simptomele unei boli covariazd cu cantitatea de poluare a mediului sau se coreleazd cu prezen{a unui virus este primul pas spre tratament. Ca specialigti neautorizafi in explicarea comportamentului uman, percepem - sau credem cd percepem - asemenea corelalii tot timpul (,,Persoanele care sunt impotriva pedepsei cu moartea par a fi de acord cu dreptul la avort". ,,Asiaticii se descurcd

mai rnult decdt heterosexualii, descoperi in petele de cerneald Rorschachl imagini anale, lenjerie feminind gi alte imagini similare. Studiile controlate, totugi, nu au descoperit nici o corela{ie intre aceste imagini qi orientarea homosexuala (Chapman gi Chapman, 1969). Cercetatorii au lansat ipoteza cd psihologii au ajuns la aceste corelafii fiindcd imaginile raportate se potrivesc cu stereotipurile sau schemele despre homosexualitate:
masculind. CAteva experimente au confirmat aceste ipoteze. Intr-unul dintre aceste experimente. studenlii au fost rugafi sd analizeze un se: de plange Rorschach. Fiecare plan>: con{inea o patd de cerneald, o descriere " imaginii gi a doud caracteristici personal=

mai bine decAt non-asiaticii in

qtiin{e

exacte"). Schemele despre clasele de persoane - stereotipurile - sunt miniteorii ale covariafiilor: stereotipul despre un extrovertit, un homosexual sau profesor universitar, reprezintd o teorie despre comportamentele sau trisiturile particulare care corespund altor trisdturi sau
comportamente. Cercet[rile demonstreazd cd nu detect6m cu acuratele covaria{iile. incd o datd,

pe care le poseda pacientul. Imaginil: descrise au inclus cinci imagini stereotipe, raportate de psihologii clinicieni ci ar fi corelate cu homosexualitate:
masculind, plus un nurndr de alte imagin-

lird
I

legdturd (de exemplu, imagini

d=

teoriile noastre ne duc pe c6i

greqite. Cdnd teoriile sau schemele proprii ne dau

impresia

cd douS lucruri tind

Rorschach Herman, psihiatru elve{ian.

sd

studiat modul

in

: :::

care reactioneazd bolnavii .:

cov arieze, supraestim[m corela{ia dintre

petele de cernealf, compar6nd r6spunsurile lor

ele, chiar gdsim corelalii iluzorii care nu existd. Dar cAnd nu avem o teorie care sd

acelea ale subieclilor normali. Descoperh :i perceptia vizuald e influenlatE de personalitl.


Petele de cerneald sunt mai mult decdt o probd

ne indice covarialia lor, subestimdm corela{ia, egu6nd chiar in a detecta o

imagina{ie, ele pot descrie structura personalit=.-(psihodiagnostic).

Credinle Si atiludini sociale

833

alimente). Caracteristicile rapoftate erau atAt homosexualitatea (de exemplu, ,,are sentimente de naturd sexuald fala de alli bdrbali"), cAt gi caracteristici farit legdturd (de exernplu ..se simte trist gi deprimat aproape tot timpul"). Plangele au fost construite cu grijd, astfel incdt nici o irnagine sd nu fie asociatd in mod
si

in informa{ii. Dar cum de s-a intAmplat acest lucru cu psihologii clinicieni cu experienld? De ce contactul lor zilnic cu datele reale nu le-a corectat percepliile greqite ale covaria{iei? Mai general, de ce stereotipurile rloastre persistd in fafa unor
observa corelaliile inexistente informa{ii care nu
se confirmS?

Dupi studierea tuturor plangelor, subiec{ilor li s-a cerut sd raporteze dacd


au observat ,,vreun aspect general care a fost cel mai des remarcat de bdrbafii" cu

stematic cu homosexualitatea.

Putem ilustra unii dintre factorii implica{i, reprezentAnd sarcina de


covaria{ie intr-un tabel cu patru cdsufe, ca

in figura 18.1. Figura inldligeazd unele


date ipotetice care sunt relevante pentru

caracteristici diferite. Rezultatele au relevat c6 studen{ii din acest studiu - ca 9i psihologii clinicieni - au raportat in mod eronat o corelalie intre imaginile stereotipizate qi hon-rosexualitate. Nu au raportat nici o corela{ie intre imaginile
non-stereoti pizate gi homosexualitate. Cercetdtorii au repetat apoi studiul

stereotip popular similar cu cel analizat in studiul petelor de cerneali Rorschach: stereotipul cd bdrbalii lromo-

un

sexuali etaleazl, gesturi

efeminate.

modific6nd plangele, astfel incAt doud dintre imaginile non-stereotipizate (intr-o patd de cerneald imaginea unui monstru, iar in alta imaginea unui om-animal) reprezentau intotdeauna caracteristicile
homosexualitatii - o corela(ie perfectd. in ciuda acestui lucru, subieclii au rapoftat, totugi, o corelafie inexistentd cu imaginile stereotipizate de doud ori mai frecventd decAt corela{ia perfectd cu irnaginile non-stereotipizate. Ca oameni de gtiin{a intuitivi, suntem condugi de scheme sau teorii. Vedern covarialiile pe care teoriile noastre ne.au

pregdtit sd le vedem qi nu observdm covaria{iile pe care teoriile noastre nu


ne-au pregdtit sA le vedem.

PERSISTENTA STEREOTIPURILOR. Poate cd nu este surprinzdtor faptul cd studen{ii liri experienlb din studiul pe care tocmai l-am descris sunt greqit direcfiona{i de stereotipurile lor pentru a

Tabelul din figura grupeazd un egantion ipotetic, alcituit din 1100 de bdrbafi, in patru cdsu{e in func{ie de orientarea homosexuald sau heterosexuald gi de etalarea sau nu a gesturilor efeminate. Modalitatea corecta de a evalua dacd cei doi factori se coreleazd constd in examinarea faptului dacd numdrul de bdrbali homosexuali care etalazd gesturi efeminate (coloana din st0nga) este diferit de numdrul de barba(i heterosexuali care etaleazd aceleagi gesturi. Pentru a face acest lucru, mai intdi adundm cele doud cdsu{e din cele doud coloane pentru a descoperi cAli b[rba1i cu fiecare tip de orientare existd in egantion. Astfel, observim cd 10 din 100, adicd 10% din bdrba{ii hornosexuali etaleazd gesturi efeminate, iar 100 din 1000, sau l0% din bdrba{ii heterosexuali fac acelaqi lucru. Cu alte cuvinte, nu existd nici o corelafie intre orientarea sexuald qi gesturile efeminate. Este important de observat cd pentru a evalua corelafia trebuie sd ludm in considerare toate cele patru cdsu{e ale tabelului. Acurn sd vedem ce ne-ar dicta intuitia dacd ne-am

834

lrft rotluce re itt

ps

ltolo

ie

A ::

, r, r, . E96111;NATE',4,.,1;
GESTURI

GESTURI

10
,

100
D

90
:'. i,;;,100

900

iil.i.rNOl{EFEMIH{TE

. rr-:ir {000

Fig.18.1. Stereotipuri ca $i covarialii. Pentru a determina dacd existd o corelalie intre orientarea sexuald;i gesturile efeminale, lrebuie sii Stint dacd numdrul de bdrbali ctt gesturi efeninate diferd in funclie de orienlarea sexuuld. Pentru a face acest lucru trebuie sd ludm in considerare toate cele patru cdsule, astfel incal sd se poatd calcula suma cr:loanelor. Stereotipurile invalide udeseori persistd, intntcal incercdm sii anali:dttt doar cdsula A Si le neglijdnt pe celelalte. Defapt, rtu e.rislii nici o corelalie intre cei doifactori pre:enli in aceste
dalc ipotetice.

confrunta cu aceste informalii in viafa de

zi cu zi
precise.

- in care infonnatiile nu sllnt

Un motiv pentru aceastd reac{ie este cd infonna{iile relevante nu sunt


intotdeauna la dispozilie. in particLrlar. aproape niciodati ulr avem ocazia de a
evalua frecvenfa cdsu{ei C, adicd numdrur

societatea noastr6, barbalii cu orientare homosexual6 sunt in minoritate (aprox. 10% din populalie), precum gi cei care etaleazd. gesturi efeminate. CAnd cele doud orientiri apar simultan (ca in cdsu{a A, bbrbafi homosexuali cu gesturi efeminate) este un eveniment distinctiv. Acest lucru are doua consecinle. in primul r6nd, cercetbrile au ardtat cd oamenii supraestimeazd frecven{a acestor

In

b[rbafilor homosexuali care nu etaleaz1 gesturi ef-eminate. Cdsufa B poate fi c capcand pentru unii; cAnd observd ur.
bdrbat cu gesturi eferninate, pur gi simplu presllpun cd este homosexual, chiar dac'

nu au nici o idee despre orientarea lu. sexual6. El poate aparline fie cdsu{ei .{. fie cdsulei B. Dar printr-un ra{ionamen:
circular, in mod nejustificat ei trausform' neconfirmarea stereotipului lor (di: cdsu!a B) in confirrrarea stereotipLrl:(din chsu{a A). Observa{i cd acesta esi: un stereotip in sine care-i determind s. facd aceastd eroare de ra{ionarnent - u: alt exemplu al modului in care procesar-inforuratiei este dirijata de o schemd s"o teorie.

combinafii distinctive (Hamilton qi Gifford, 1976; Hamilton 9i Sherman, 1938). in al doilea rAnd, chiar dacd nu
supraestimdm frecven{a 1or, suntem mult

mai predispugi sd observdm gi sd


reamintim instanfele care
se

ne

celula

A gi sd trecem cu vederea
in

incadreazl in
celelalte

instan{ele care se incadreazd


cdsute ale tabelului.

Credinle $i atitudini sociale

83s
celelalte
sd

Dar chiar dacd datele din


cdsufe, altele decAt cisu(a

disponibile, nu

avem nevoie de aceastd informa{ie suplimentard. Ne ddm seama cb este dificil sa luim in considerare - sau sd
inlelegem de ce trebuie sd ludrn in consi-

ni

A, ne sunt

se pare necesar

derare

cdsu{a D, adicd frecven{a bdrba{ilor non-homosexuali care nu etaleazd gesturi efeminate. De ce este dificil?
Aqa curn am vdzut la inceputul acestui

capitol, suntem mult mai dispugi sd observdm gi sd re{inem mai u$or o


informa{ie vivace decAt una gtears5. Din aceast5 cauzd informa{ia din cdsu{a A

este observatd, reactualizatl, qi supraestimatd: barbalii homosexuali cu gesturi efeminate sunt mult mai distinctivi qi prin urmare reprezintd o informalie mai vivace. Prin contrast, nu existd rnulte evenimente mai pu{in intense gi, deci, mai pu{in observabile qi stocabile in memorie decdt evenimentele care nu apar. Aqa sunt cele din cdsu{a D, non-evenimente. Bdrbalii non-homosexuali care nu etaleazi gesturi efeminate nu constituie un eveniment psihologic pentru noi. Este dificil de observat sau de
apreciat relevan{a non-evenimentelor in
via{a zilnicd.

furat chiar de antrenor, deoarece cAinele nu a lStrat gi prin unlare trebuia sd-l cunoascd pe intrus (Doyle, 189211981, pag.l97). Non-vivacitatea non-evenimentelor determind mass-media sd promoveze gi sd sustina stereotipurile. CAnd un bdrbat homosexual comite o crimd, in special cu conota{ii sexuale, atAt orientarea sexualS cAt gi criminalul sunt prezentafi la gtiri; c6nd un bdrbat heterosexual comite o crimd chiar cu nuanld sexualA, orientarea sexuald nu este rnen{ionat5. Prin unnare, evenimentele din cdsu{a A sunt larg mediatizate - alimentAnd astfel stereotipul * in timp ce evenimentele de tip B nu sunt considerate ca fiind relevante pentru orientarea sexuald. $i, desigur, evenimentele din cdsufele C 9i D - bdrbafi de orice orientare sexuald care nu comit crime - nu sunt considerate gtiri. Ele sunt
non-evenimente.

AUTOINDEPLINIREA STEREOTIPURILOR. Schernele ne influen{eazd nu


inferenfiale, dar gi compoftamentul qi interacliunile sociale. $i acest lucru poate susline de asemenea stereotipurile. in particular, stereotipurile ne detennind si interac{iondm cu cei pe care ii stereotipizdm, in modalitdti care ii fac sd ne indeplineascd agteptlrile. Astfel, stereotipurile noastre se autoperpetueazd. gi se autoindeplinesc. Doud studii au ilusfrat acest proces. Intr-unul, cercetdtorii au remarcat cd intervievatorii albi s-au comportat intr-o manierd mai puf in prietenoasd atunci cAnd au intervievat solicitanli de posturi afro-americani, comparativ cu solicitantii albi. Ei au lansat ipoteza c5 acest lucru ar putea cauza solicitanfilor afro-americani o prestalie mult scdzutd la interviu.
Pentru a testa aceastd ipotez6, cercetdtorii

numai percepliile gi

procesele

Aceastd dificultate a fost foarte inteligent ilustratd de Arthur Conan Doyle in povestea lui Sherlock Holmes ..Aventura lui Silver Blaze", in care celebrul detectiv trebuie sI descopere cine a furat un cal de rasd din grajd in timpul nopfii. Hohnes atrage aten{ia mentului curios al cAinelui in acea noapte. incurcat, inspectorul a spus: ..Cdinele nu a fdcut nirnic in acea noapte." La care Holmes a replicat: ..Chiar Ssta a fost incidentul curios."
Holmes a dedus corect cd animalul a fost inspectorului de politie asupra comporta-

836

I rttro

duc e re

in

ps

ltolo

g ie

au instruit intervievatorii cum sa reproducb atAt stilul prietenos de intervievare, cAt gi pe cel ostil. Solicitan{ii
(tofi albi) au fost inregistrafi pe video in

sociabile, cu umor - decdt cele pe care bdrbafii le gdseau neatractive. Stereotipul

tirnp ce erau intervievafi de

un

intervievator care utiliza unul dintre aceste doul stiluri. Cercetdtorii care mai tdrziu au vizionat filmele i-au evaluat pe cei care fuseserd intervievafi intr-o manierd mai pLrlin prietenoasd, ca avAnd o performanfd semnificativ rnai slabd decAt cei intervieva{i intr-o manierd mai prietenoasi (Word, Zanna qi Cooper, 1974). Astfel, studiul a confirmat ipoteza ca indivizii cu prejudec6{i interac{ioneazd in modalitdli care detennind comportamente stereotipe, iar acest Iucru duce la
prejudicierea lor.

bdrbalilor despre femeile atractive din punct de vedere fizic s-a autoindeplinit intr-o conversa{ie telefonicd de 10 minute (Snyder, Tanke gi Berscheid, 1917).

Deducerea cauzalitifii
Obiectivul fundamental al majoritdlii qtiinlelor constd in descoperirea cauzelor qi a efectelor. In mod similar, ca oameni de qtiin!6 intuitivi avem senzalia ca infelegem cu adevdrat unele instanfe ale comportamentului uman atunci cAnd gtinr de ce au apdrut sau ce le-a cauzat. Sa presupunem cd o atletd celebrd face reclamd unui produs alirnentar la televizor. De ce o face? Chiar ii plac

Un stereotip colrun este acela cd


persoanele atractive

fizic sunt mult mai sociabile, expansive gi dorite (Dion,


autoindeplini, cercetdtorii au luat studenfi gi studente care nu se cunoqteau pentru a

cerealele sau

o face pentru

banr?

Dumneavoastrd dona{i cinci dolari unei

Berscheid 9i Walster, 1912). Pentru a vedea daca acest stereotip se poate

vorbi la telefon timp de

10 minute.

inainte de fiecare convorbire, bdrbatului i

se ardta fotografia unei femei atractive sau neatractive gi i se spunea cd femeia din imagine este partenera de conversalie
(ceea ce era fals).

benzi cu doua canale, iar

Conversa{iile au fost inregistrate pe

analiza conversa{iei barbalilor a ardtat cd cei care credeau cd vorbesc cu o femeie atractivb erau mult mai prietenogi, mai agreabili gi mai sociabili, decAt birbafii care credeau

organizafii de planificare familiald. De ce? Sunteli altruist? Ati fost silit sa o facefi? Ave{i uevoie de o reducere de taxe? Crede{i in scopul organizaliei? Fiecare diutre aceste cazuri creeazd c problernd de atribuire. Observdrn un comportament - chiar pe al nostru - ;i trebuie sd hotdr6rn cdrei cauze din multele care existd sd-i atribuim ac{iune.r noastrd. incercarea de a infera cauzel. compoftamentului este o temd centrald ir: psihologia socialS (Heider, 1958; Keller. t967).

EROARBA FUNDAMENTALA DE

cd vorbesc cu o femeie mai puf in atractiva. Mai interesant, juriul care a


ascultat j urnatatea de conversaf ie a lemeilor. llra a-l auzi pe partener sau fhrd a qti ceea ce credea el despre frumuse{ea ferneii cu care vorbea, a evaluat femeile pe care partenerii le credeau atractive - ca fiind mult mai

ATRIBUIRE. A$a cum cele doui exemple au demonstrat, una dintrsarcinile majore legate de atribuire ccare ne confruntdm zilnic este sd decide:-.-

dacd uu cornportament observat reflec:j,

ceva unic despre persoand (atitudir; caracteristici de personalitate etc.) s,ceva despre situalia in care obsen'i::acea persoand. Dacd inferdrn cd un aspe;.

Credintre Si atitudini sociale

personal este responsabil de producerea

comportamentului (de exemplu, atletei chiar ii pldceau cerealele cdrora le ftcea reclamd), atunci vorbim de o atribuire

internd sau dispozi{ionali (,,dispozifional" in acest context se referd la


credin{ele, atitudinile gi caracteristicile de

personalitate ale unei persoane). Dacd ajungem totugi la concluzia cd o anumitd cauzd externd este, in principal, responsabila perrtru rnanilestarea unui comportament (de exemplu banii, normele soci-

oratorului fala de Castro, acegtia au indicat cd pozi{ia lui este apropiatd de cea prezentatd in discurs. Cu alte cuvinte, subieclii au licut o atribuire dispozitionald, chiar dacS for{ele situafionale erau suficiente pentru a fi luate in calcul (Jones gi Harris, 1961). Acest efect este foarle puternic. Chiar qi atunci cAnd subieclii ingigi au ales singuri pozilia pe care sd o sus{ind oratorul, incd au avut
tendin{a sd creadd cd acesta irnpdrtdgegte

ale, amenin!f,rile), atunci este vorba

despre o cauzd externf, sau atribuire situa{ionali. Fritz Heider, fondatorul teoriei moderne a atribuirii, a observat mai intAi cum comportamentul unui individ ne constrAnge s6-l luSm ca atare gi sd nu ddm suficientd importan(d circumstan!elor in care s-a produs (1958). Cercetdri recente au confirmat observalia lui Heider. Subestimdrn cauzele situalionale ale comportamentului, ajungAnd mult prea u$or la concluzii despre dispoziliile persoanei. Un alt mod de a spune este acela cd noi (in societatea occidentald, in orice caz) aveul o schemd despre cauza gi efectul comportamentului uman care pune prea rnult accent pe persoand gi prea pu{in pe situalie. Un psiliolog a denumit tendin{a cdtre atribuirea dispozilionald, in defavoarea celei situalionale, eroarea fundamentall de atribuire (Ross, 1977). intr-unul dintre primele studii care au demonstrat acest lucru, subieclilor li s-a prezentat discursul unui orator in care fie il susfinea, fie il ataca pe Iiderul cubanez Fidel Castro. Subiecfilor li s-a spus in mod explicit cd oratorului i s-a impus de cdtre rnoderator pozi{ia pe care sd se situeze - pro sau contra lui Castro; deci oratorul nu avea de ales. Cu toate ca gtiau acest lucru, cAnd li s-a cerut subieclilor sd estimeze care este atitudinea reald a

opinia prezentatd in discurs (Gilben 9i Jones, 1986). Acest efect apare chiar dacd prezentdrile sunt deliberat monotone gi neentuziaste, iar vorbitorul citegte pur gi simplu fard, sd facf, nici un gest (Schneider qi Miller, 1 975). AUTOATRIBUIRE. Ca specialialiqti informali ai comportamentului uman, una dintre sarcinile noastre majore este de a ne in[elege pe noi ingine. Dupd curn vom vedea, judecalile pe care le facern despre propriile gAnduri, erno{ii, comportamente, motive gi personalitd{i sunt guvernate in mare parte de aceleagi procese care guverneazd judeca{ile noastre despre ceilalli. Am vdzut in capitolul I I cd printr-un proces de evaluare cognitivd judecdrn
experien{ele emofionale personale. Degi activarea fiziologicd a sisternului nervos vegetativ ne furnizeazd, informalia cd
avem o trdire emo{iorral5, analiza subtild

a unei anumite trdiri entolionale adeseori depinde de perceptiile noastre - evaludrile cognitive personale - asupra circumstan{elor in care ne afldrn. Aceasta sugereazd posibilitatea cd ne putem baza pe indiciile exterioare referitoare la sine pentru a face judec5fi despre multe dintre starile noastre interne. Aceastd posibilitate reprezintd bazele pentru teoria percepliei de sine postulatd

de Daryl Bem (1972), care afirma

cd

838
facem judecafi despre noi ingine folosind aceleagi procese de rafionaurerrt gi lIcAnd aceleagi tipuri de erori pe care le utilizlm

Int

roducere itt

ps i lrcl

g ie

o stare internS. Similar. autoobserva{ia ,,Mi-am ros unghiile toat6, ziua'. ceva md frdm6ntd" se bazeazd, pe aceeagi
greqit
dovada externd care-l poate face pe un prieten sd rer.narce: ,,Ti-ai ros unghiile toatd ziua ceva te frdmAntd". O ilustrare mai exactd 9i mai surprinzdtoare a teoriei percep{iei de sine este furnizall de Lln experiment de
co

pentru a face judec5{i despre at1ii. Mai specific, teoria susfine cd indivizii ajung sd-gi cunoasca atitudinile, ernoliile gi alte stdri interne in parle deducAndu-le din observatiile propriulLri comportament gi ale circumstantelor in care acesta a apf,rut. Astfel, in cazul in care indiciile interne sunt slabe, ambigue sau neinterpretabile, individul este ca oricare observator extern care trebuie sd se
+2.0
trJ

F =

fi discutatd spre sfArgitLrl acestui capitol. tln lot de studen{i au participat simultan ?ntr-un experiment in care au avut de indeplinit timp de o ord o serie de sarcini repetitive, plictisitoare. Dupd terrninarea activitAlilor, unora li s-a oferit un dolar pentru a spune unndtorilor
(195'7), care va

electuat initial peutru a lesta teoria disonan{ei coguitive a lui Festirrger

rrfortnare

nd

usd

(i ndu

ce

tl

-c

on

ryl i ar

e).

+1.0

cd activitdtile au fost distractive gi


interesante. Altora

g.

F z tl
lrj

dolari ca sd facd acest lucru. Toli

li

s-au oferit 20 de

o-

So u
U
o-

-1.0

CONTROL

subiec{ii s-au conformat cererii. Mai tdrziu au fost intrebati cAt de rnult le-au plScut sarcinile pe care le-au avut de indeplinit. Aga cum arati figura 18.2. subieclii cdrora li s-a oferit un dolar au rf,spuns cd de fapt lor le-a pldcut ce au fbcut. Insd nu au fost diferen{e semnificative intre subieclii pldtiti cu 20 de
dolari gi subieclii din lotul de control care nu au stat de vorbd cu nimeni (Festinger qi Carlsmith, i959). Stimulentul (inta-

Fig. 18.2. Experiment de


indusi. Stitnuletiul nni activitd/ile,
ralionantentttl cd, de fapt,

conformare

reclus petiru o spltne cd sarcinile inleresante au condus sttbieclii la

lor le-au pldcut iar slimulentul mai puternic a

rirea financiard) minim pentru

se

cottdus la un efect contrar. (Dupi Festinger gi Carlsmith, 1959.)

conforma cererii experimentatorului - gi nu cel maxim - a determinat indivizii sa creadd ceea ce ei ingigi au spus. De ce s-a
intAmplat aga?

bazeze pe indiciile exterioare pentru deduce stdrile interne ale individului.

Aga cum incercam sd hotirAm

daca

Aceste afirmaf ii sunt ilustrate de remarca obignuitd: ,,acesta este al doilea sandwich; cred cd sunt mai fl[m6nd decAt am crezut." Aici vorbitorul a hotdrAt pe baza autoobservafiei ca inifial a judecat

atletei care face reclamd ii plac intr-adevdr cerealele sau o face doar pentru bani. aga gi teoria percep{iei de sir-re sus{ine cd

subiectii din acest experiment gi-au observat propriul comportament (spunAnd celorlalli subiec{i ce activitdlile au

Credinye Si atitudini sociale

839

fost interesante) qi implicit s-au intrebat


,,De ce am 17cut asta?". Teoria sus{ine in continuare ci ei au cdutat un rdspuns in

subiect pentru

ci

au fost platifi cu

un

acelagi mod in care ar proceda un observator din afard, incercAnd sd facd o atribuire dispozilionalS (a 1?cut-o pentru cd i-au pldcut activita{ile) sau o atribuire
situafionalS (a fhcut-o pentru bani). CAnd

fac o atribuire

dolar sd o fac6. Cu alte cuvinte. subieclii

dispozilionala despre propriul lor comportament, cdnd de fapt ar fi trebuit sI fac6 o atribuire situa{ionala. Ei cornit o eroare fundarnentalS
de atribuire.

observatorul va fi tentat sd facd o atribuire dispozilionald ,,Nu ar fi dispus sd spunl asta doar pentru un dolar, deci chiar i-a pl6cut". Dar dacd individul este pldtit cu 20 de dolari, observatorul va tinde sd facl o atribuire sitLralionala: ,,Oricine ar spune asta pentru 20 de dolari, aga cd nu pot judeca atitudinea lui fa{5 de acele activitAti doar pe baza declaraliei lui". Dacd individul urmeazd acelagi proces de rafionament ca qi ipoteticul observator extem, atunci subi-

individul este platit cu un

Un experiment proiectat ca un joc

dolar,

gi

fundamentalS

observatorii fac aceeaqi eroare in aceeagi situalie. Au fost recrutate perechi de subiec{i, bdrbati gi
femei. care au parlicipat la un concurs de

ilustreazd rnodul in care atAt indivizii cAt

culturd generald, de tip ,,intrebdri gi rdspunsuri". Un rnembru al perechii a


desemrrat la ir-rtArnplare sd fie moderatorul gi sd pund 10 intrebiri dificile la care cunoagte rdspunsurile (de

fost

ec{ii plAtili cu un dolar vor face o


atribuire dispozilionald despre propriul lor comportament: ,,Trebuie sd cred cd activitdtile mi-au pldcut; altfel nu ag fi spus asta". Dar subieclii platili cu 20 de dolari atribuie comportamentul lor banilor gi astfel exprimd aceleaqi atitudini fa{d de activit6lile indeplinite ca gi subiec{ii

exernplu, care este cel mai mare ghefar?). Cel6lalt subiect, competitorul, incearcd sd rdspundd la intrebdri. CAnd competitorul nu gtia sd rispundd la o intrebare,

moderatorul

ii

oferea rdspunsul. in

repetarea studiului, observatorii au putut privi concursul. Dupd terminarea jocului,

de control care n-au llcut nici


declara!ie celorlalli subiecfi.

atAt participan{ii cAt gi observatorii au fost ruga{i sd evalueze cunogtintele generale ale moderatorului gi competitorului, in raporl cu nivelul mediu. Este important de observat cd parlicipan{ii gi observatorii ptiau cd rolurile de moderator gi cornpetitor au fost stabilite
la intAmplare.

EROAREA FUI{DAMENTALA DE ATRIBUIRE iT.I AUTOPERCEPTIE. in rezultatele acestui studiu existi un


aspect subtil. Cunoaqtem ca to{i subieclii

au fost de acord sd spund urmdtorilor


subiecfi cd activitdtile desliqurate au fost pldcute - chiar gi subiecfii cdrora li s-a oferit un dolar. Dar acegtia nu gtiau acest lucru. Agadar, subiec{ii platili cu un dolar

Aga cum aratd figura 18.3, rnoderatorii s-au evaluat pe ei ingiqi gi pe competitori ca avAnd o culturd generald
medie. Dar competitorii i-au evaluat pe moderatori ca superiori gi pe ei ingigi ca inferiori prin compara{ie cu nivelul mediu de cunoqtinle. Ei au atribuit

au dedus cd trebuie sd

creadd

cd

activitdlile au fost plScute, pentru cd dacd nu ar fi spus asta, ar fi gregit. Ar fi trebuit

sd infere cd au vorbit cu

rezultatele concursului mai degrabd nivelului lor de cunogtinfe (qi al moderatorului), decdt sd ia in considerare avantajul situa{ional coplegitor al moderatorului

urmdtorul

care avea $ansa sd decidd ce

I tt

rorluc e re itt p siltolo gie

intrebhri si puna gi sd ornitd intrebarile la

care cornpetitorul

nu gtia

rdspunsul.

Observatorii, congtien!i cd rnoderatorii puteau alege intrebdri la care nici ei gi nici competitorii nu gtiau rdspunsul, au evaluat nivelul de cunogtin[e al rnoderatorului ca fiind chiar mai ridicat. Altfel spus, atdt cornpetitorii cdt qi observatorii au dat prea multd irnpoftanlb cauzelor dispozilionale gi prea pu{ina celor situaliorrale eroarea fundamentalS de atribuire (Ross, Arnabile gi Steinmetz, t977). O implicatie a acestui studiu este aceea ci persoanele care aleg subiectele discutate intr-o conversafie vor fi considerate mai culte decAt cele care acceptd in mod pasiv ca allii sd le fixeze ordinea de zi - chiar daca fiecare igi dd seama de rolurile diferite jucate. Acest fapt are implicalii gi in rolurile sexuale
100 ut

contemporane. Cercetdrile au ardtat cd bdrbafii vorbesc mai mult decAt femeile in contextul interac!iunilor sexuale mixte (Henley, Harnilton Ei Thorne, 1985); ei intrerup conversalia mai rnult (West gi

Zimmerman, 1983); ei sunt cei care propun cel mai adesea subiecte de disculie (Fishman, 1983). Studiul moderator-competitor aratf, cf, o consecin{5 a acestor modele de roluri sexuale este cd femeile lasd sd se creadd despre ele cd sunt mai pulin culte decAt bdrbafii, cu observatori de arnbele sexe care impdrtagesc aceastd iluzie. Morala este clard: eroarea fundarnentald de atribuire poate ac{iona in favoarea sau impotriva dumneavoastri. Daca dorifi sd fili apreciat in ochii dumneavoastrd pi ai celorlalli, invd{a{i cum sd structura{i situalia aga incAt sb controla{i alegerea subiectelor discutate.

Fili,,moderatorul", nu,,competitorul".

u.

ul

frBo o
d o J uJ F. F

=60 u,
ul

9so o
6
tl

H20
:) J
lrJ

EVALUARILE evnuuAR|Ie

EVALUARILE

MODERATORILOR COMPETITORILOR OBSERVATORILOR

Fig. 18.3. Eroarea fundamentalS de atribuire. Evaluiirile ,,moderatorilor" si ,,cornpetitorilor" dupd participarea la un joc de cunoSlinle generale. Moderatorul esle evaluat (de catr: compelitor Si ob.servalori) ca fiind superior chiar dacti ntoderatorul are un avantaj situalion;. copleSitor. Atat moderatorii cat Si contpetitorii acordd prea multd inportanyd cau:elor dispoziyionale Si prea pulind celor situalionale. (Dupit Ross, Anrabile gi Steinrnetz. 1977 .)

Credintre $i atitudini sociale

841

invingii au dat vina pe lipsa lor de noroc (Snyder, Stephan gi Rosenfeld). In mod similar, cartoforii tind si atribuie victoria deprinderilor sau strategiilor lor de ajuca, iar atunci cind pierd pun pierderea pe seama

Distorsiuni tn proce sarea informaliei : cogn itive sau motivalionale?

,,mdinii proaste" (Gilovich, 1983). Chiar dacd


aceste

judecdli sunt favorabile propriei per-

soane, ele nu sunt

in mod

necesar produsul

Pdni acum am invocat faptul

c5 sau

distorsiunile de procesare informalionald iqi

au originea in factorii cognitivi


perceptuali.

Dar cAnd individul igi

inter-

preteazd propriul comportament, trebuie sf, iuhm in considere posibilitatea cd aceste erori sunt de naturd motivafionald - cd individul distorsioneazb judec6lile despre sine pentru a

intdri sau a-gi apdra imaginea de

sine.

proceselor motivalionale. Pentru cd in mod obiqnuit incercdm sd reugim intr-o acfiune gi rareori sE pierdem, are sens sd atribuirn succesul factorilor interni, iar egecul factorilor externi: pierdem in ciuda abilitalilor 9i eforturilor depuse, nu datoritd lor. $i dacd in trecut adeseori am cdqtigat, atunci este normal sd atribuim egecul nea$teptat mai degrabd unor cauze externe declt unor cauze interne durabile. Prin urmare, aceste atribuiri pot

Mecanismele de apdrare freudiene descrise in capitolul l5 sunt exemple ale unor astlel de procese motivafionale. O dezbatere actualS intre psihologii sociali incearcd solulionarea dilemei dacd distorsiunile de tipul celor discutate in acest capitol pot fi explicate de

deriva nu nurnai din factori cognitivi, deqi acest lucru poate fi corect! Pe de alta pane. un studiu controlat a fost proiectat in scopul cercet6rii agteptdrilor subiec{ilor legate de
succes gi egec ai totuqi a gdsit distorsiuni favorabile propriei persoane (Ross gi Sicoly,
1919t.

factorii cognitivi sau daci unele dintre ele necesit6 explicalii motivalionale. De exemplu, am interpretat rezultatele experimentului 1-20 $ (in care intdrirea financiard mai micf, a f6cut subieclii sd creadd in ceea ce au spus, ci le-au placut activitdfile efectuate) ca un fenomen pur cognitiv de autopercepfie, un set

Aceeagi problemi

de interpretare apare

intr-un

alt

fenomen

de

,,supraevaluare",

de

autoatribuiri distorsionate

de

eroarea

fundamentald de atribuire. Dar cum vom vedea mai tdrziu, aceleagi rezultate pot fi, de
asemenea, interpretate motivalional.

Chiar gi ra{ionamentele in favoarea propriei persoane pot proveni din factori pur
cognitivi. Cdnd studenlii sunt rugafi si explice notele care le-au fost acordate, tendin[a lor este de a atribui notele de l0 qi 9 factorilor interni personali ca abilitatea gi elortul gi 8, 7 gi 6 tactorilor extemi ca dificultatea testului gi negansa (Bernstein, Stephan 9i Davis, 1979). intr-un studiu subieclii au fost supugi unui joc competitiv aranjat astfel incdt cdgtigdtorii ;i invingii erau alegi la intdmplare. Cdgtigdtorii au atribuit
victoria talentului gi efortului depus, pe cdnd

destul de rdspdndit, care este uneori denumit efectul ,J-acul Wobegon" - dupd comunitatea fictiv5 a lui Garuison Keillor, ,,in care to{i copiii erau deasupra mediei". in 1976-1917, College Entrance Examination Board a anchetat aproape un milion de elevi de liceu care luaserd Tesrul de aptitudine gcolari (SAT), cerindu-le si se compare cu colegii lor. l07o din elevi s-au evaluat ca fiind peste medie in abilitatile de conducere (leader-

s/rrp); numai 2Vo s-au evaluat sub medie. Cdnd au fost intreba{i despre rezultatele la inviliturd prin comparalie cu colegii lor, to{i elevii s-au evaluat cel pulin peste medie, 60%
s-au evaluut in primii l\Vo, iar 25Va din ei in partea supcrioard a ierarhiei, de 17c. (Myers. 1990, p. 84). Ceimai mulli oameni de afaceri se considerd ca fiind mai morali decAt media

oamenilor de afaceri (Brenner Ei Molander, 1977); majoritatea goferilor - inclusiv goferii


care au fost spitalizali pentru accidente

siderd

ci

sunt mai precauli gi rnai talentali

con-

842
decAt media goferilor (Svenson, 1981); li 947o din rotalul profesorilor universitari suslin cf, sunt mai buni decdt ceilalli profesori (Cross. 1977). Cercetdrile sugereazd ci atat factorii cognitivi cdt gi cei motivalionali pot juca un rol in efectul Lacul Wobegon. Un factor cognitiv derivd din ambiguitatea sarcinii de evaluare: abilitatea de conducere inseamnd rezolvarea problemelor sau rezolvarea con-

Irfiroducere itt psilnlogie

medie in: profesia lor. Cercetdrile suslin


cAt pot

selectiv, realmente toti profesorii pot invoca - in mod onest gi corect - cd sunt peste
aceasta explicalie aratand. de exemplu. cd cu

flictelor din cadrul grupului? Profesorii care se considerd mai buni exceleart in a {ine prelegeri, in a conduce seminarii, in a face cercetare, in a lucra in comitete. in a concepe programe analitice sau in a slbtui studenlii? Deoarece criteriile sunt nespecificate atunci
cdnd facem astfel de judecali, suntem liberi sd alegem dimensiunea in care suntem cei mai buni. O bund profesoari. intrebata cum se compara cu alli prolesori, in primul rand se gAndegte la abilitatea ei de a fine prelegeri gi se evalueazd peste medie. Ea nu este dispusd s[ considere activitatea ei mediocrd ca fiind relevant[ judecd{ii. Prin acest proces cognitiv

fi utilizate mai multe criterii la definirea ,,competen1ei", cu atat devine mai puternic efectul lacul Wobegon (Dunning, Meyerowitz qi Holzberg, 1989). Pe de alta parle, gi factorii nrotivalionali joacd un rol. Studenlii clrora li s-a spus cd extroversiunea este un factor important pentru a reugi in
via16 s-au evaluat, pe scala extroversiune-in-

troversiune. cr fiind mai extrclveltili, decat studenlii cdrora li s-a spus ca introversiunea este un factor important (Kunda 9i Sanitioso.
1989).

Aceste exernple ilustreazS dificultatea rezolvdrii disputei dintre explica{iile cognitive gi cele motivalionale ale tendinlelor de

in judecilile despre sine. Unii autori au suslinut ci poziliile contrare sunt formulate in nrodalitd{i care nici mdcar
,,supraevaluare"

nu permit rezolvarea disputei pe baze empirice (Tetlock qi Levi. 1982).

Atitudinile
Except6nd analiza unor posibile
tendinle motivaf ionale

in autoatribuiri,

sociale. Deseori ne exprimdrn atitudinile

discufia noastrd despre procesarea infor-

maliei sociale s-a axat exclusiv


funcf ionarea

pe

- procesele de percep{ie gi gAndire. Incep6nd cu conceptul de atitudine, unul dintre conceptele cele mai importante ale psihologiei sociale, putem incorpora funclionarea afectivd - emoliile gi sentimentele - in modelul de persoanS, ca procesor al informafiei sociale. Atitudinile sunt de atragere qi respingere - evaludri favorabile sau nefavorabile gi reaclii fa!6 de obiecte, oameni, situalii sau fafi de oricare alte aspecte ale vielii, inclusiv ideile abstracte qi politicile

cognitivd

prin emiterea de opinii: ,,imi plac portocalele"; ,fu mai pot sus{ine republicanii". Chiar dacd atitudinile exprimd sentimente, ele sunt legate adeseori de cognilii gi in special de credinfele despre obiectul atitudinii (,,Portocalele contin multe vitamine", ,,Republicanii nu au compasiune pentru siraci"). Mai mult.
atitudinile sunt uneori legate de acliunile

pe care le facem in raport cu obiectul atitudinii. (,,Mdn6nc portocale in fiecare


dimineafd"; ,,Nu votez niciodatd republi-

canii"). De asemenea, psihologii sociali considerd ce atitudinile conlin o componentd cognitivd, o componentd afectivd gi urra

Credinle Si atitudini sociale

843
libertate cred cd locul ferneilor este acasd,

comportamentald. De exetrplu, in studiul atitudirrilor negative fa{a de grupu-

rile

minoritare, psihologii sociali fac diferenta intre stereotipuri negative (credin{e gi perceptii negative despre un
grup

liorrata mai dur gi

cd utilizarea marijuanei trebuie

sarlc-

cornpoftarnentul

teoreticieni preferd sd suslind cd o atitudine cuprinde doar componentele cognitivi gi afectivdl allii includ nurnai componenta afectivd. Dar in ciuda diferentelor dintre defini1ii, toti surlt preocupa{i de interrelafiile dintre credinlele, sentimerrtele gi cornporlamentele
pertinente.

- conrponenta cognitivd), prejudiciu (sentimente negative fa15 de grup - componenta afectivd) qi discriminare (ac{iuni negative impotriva membrilor grupului - componenta comportarnentald). Unii

homosexual ar trebui sd fie ilegal. Aici logica este mai pufin clard, insd totugi aceste atitudini pot fi ciudat de ugor predictibile.

Consistenf a atitudinilor
Anumite atitudini par a avea aceeagi direcfie. De exemplu, persoanele care sus(in acfiunile afirnrative rniliteazd pentru un control mai putemic al armelor, se opun pedepsei capitale qi suslin o pozilie pro-avort. I-a suprafafd, aceste atitudini diverse nu umreazd aceeagi logicS. Dar gtiind ca o persoand are una dintre
atitudini, adeseori ne permite sd deducem gi alte atitudini cu o anurnitd acurate{e, in care pare a fi irriplicata gi o logica. Toate atitudinile decurg nrai mult sau mai pu{in dintr-un set comun de valori pe care le
putem eticheta ca ,,liberale".

in

Aceeaqi logicd poate

fi

eviden{iatd

gi

Pe scurt, atitudinile oamenilor par a Lrn tip de logicl irrternd, dar nu este in mod strict o logica formald. in schimb, existd un fel de psihologica gi aceasta este studiatd de psihologii sociali sub eticheta de consistenld cognitivd. Prernisa de bazd a teoriilor consistenlei cognitive este cd to{i ne strdduim sl firn consisten!i in rapoft cu credinlele, atitudinile gi comportamentele noastre, gi cd inconsistenla acfioneazd ca un iritant sau ca un stimul care ne tnotiveazd sI le rnodificdni sau sd le schirnbam pAna cdnd ele formeazd un irrtreg, dacd nu logic rndcar coerent. De-a Iungul anilor, sLrsIindtorii teoriei consistentei au strAns uunleroase dovezi pentru aceastf, prernisd de bazd (Abelson q.a., 1968). Dar cele mai multe studii asupra consisten{ei au fost efectuate cu studenfi irr laboratoare. Psihologii gi politologii care au analizal gAndirea populafiei in afara laboratoarelor de psilrologie sociald au pdreri irnpbrlite despre coeren!a ideologica a opiniei publice referitoare la problernele sociale gi politice (Kinder gi Sears, 1985). Unul dintre sus!irrdtorii ideii ca publicul este naiv din punct de vedere ideologic a spus:
avea pregdtim in politicd suntern dispugi prin instruire gi sensibilitate sd luim in
,,Ca intelectuali gi ca studenti ce ne

cazul atitudinilor

,,conservatoare".

Multe pelsoane care se opun acfiunilor afirmative gi legii de control al armelor, citeazd credin{a lor in valoarea libertdlii individului ca bazd, de formare a opiniilor. Chiar gi cei care nu sunt de acord cu aceste opinii pot aprecia logica irnplicata. Dar mulli indivizi iubitori de

serios ideile politice...

cauzd, sunterll gata sd uitdrn

Din aceasti ci majosunt

ritatea oamenilor iau aceste idei mai putin in serios decAt noi, ci le acordd

mai pulind atentie, foarte rar

I ttroduc e re

in

iho lo g i t

ingrijorali de consistenla opiniilor lor


gi cd se gAndesc foarte pulin sau chiar

deloc

la valorile, presupoziliile

gi

implica{iile care diferen{iazd o orientare politicd de alta." (McClosky, citat de Abelson, 1968)

Un exemplu de astfel de non-consisten{d a fost relevat printr-un sondaj nafional efectuat de New York Tirnes gi

CBS News spre sfdrgitul anilor'70.


Sondajul a ardtat ci majoritatea americanilor dezaprobb ,,programele de

binefacere sponsorizate

de guvem". Totugi, peste 80% au afirmat cd sprijini programul guvernului care asigurd asistenld financiard pentru copiii provenili din farnilii cu venituri mici gi un singur pdrinte (Ajutor pentru familiile cu copii dependenli, ur.r program impoftant de bundstare); programul guvernamental de ajutorare a oamenilor sdraci pentru a-gi cumpdra hranS la prefuri mici (esenla programului federal:,,timbrul alimentar"); gi prograrnul guvernamental de subvenIionare a serviciilor rnedicale pentru sdraci (programul de ajutor medical). Sprijinul puternic pentru aceste programe de binefacere a fost acordat in egald mdsurd de toate categoriile de oameni - bogaf i gi sdraci, liberali gi conservatori, democrali gi republicani. Un sondaj nalional anterior desemnat in rnod special sd probeze acest tip de inconsisten{d a descoperit o contradiclie sirnilard intre conservatorisrnul ideologic gi un liberalism opera{ional in atitudinile fa[d de binefacere. Unul dirr patru americani se declard conservator in intrebdrile legate de conceptul general de binefacere gi in acelagi timp liberal in intrebdrile privind programele specifice de binefacere (Free qi Cantril. 1967). In ciuda acestor descoperiri trebuie sd firn precauli atunci cAnd acuzdm pe

cineva cd este inconsistent. deoarece atitudinile acelei persoane pot f inconsistente cu propriul nostru cadru ideologic: inconsisten[a poate exista numai in ochii observatorului. De exemplu, opozilia fa!6 de pedeapsa capitald este de obicei caracterizatS, ca pozilie liberald, in timp ce opozilia fap de avortul legalizat este consideratd c; fiind o pozilie conservatoare. $i totu;. existd o coeren!6 logicd fala de opiniil; unei persoane care, fiind impotriva luan. viefii in general, se opune atAt pedepse. capitale cAt gi avortului legalizat (D. exemplu, clerul catolic sus(ine cu fe;r

mitate acest set de opinii). Un alt exemplu este dat de liberali;i

care se opun oricdrei irrtruziuni r guvernului in via(a lor. E,i sunt conse:vatori in ceea ce privegte problerne..
economice

bui controlat de pia{a libera gi nu c:


guvern - iar opozilia lor fafd de gure:: intdregte drepturile civile gi programe.de acliune afirmative. Dar ei sunt liber.. in ceea ce privegte probleniele soci... personale, crez6nd, de exemplu, ca g,vernul nu poate incrimina consumul :. marijuana sau preocuparea in sine pent:-

sistemul economic ar tr:-

comportamentul sexual al individulPentru liberaligti, atdt conservatorii cat . liberalii sunt inconsistenfi. Cu toate acestea, dovezile sugere'-: cd majoritatea cetdfenilor nu igi or;= nizeazd, credin{ele $i atitudinile in rap:'cu o ideologie generald; non-consistei-.-daci nu inconsistert{a, pare a fi prevale:--l fap de consisten!6. Acest fapt a con; : pe un psiholog sd afirme cd atitudi;..: noastre sunt cumulate sub forma u: r molecule de opinie. Fiecare mole.-- i este alcdtuita din: a) o credinfd; b) o .:tudinel c) o perceplie a sustinerii soc.-*

a opiniei. Cu alte cuvinte, fiec-moleculd de opinie confine urr fapt. -lr

Credinye Si alitudini sociale

845

sentiment gi o urmare (Abelson, 1968): ,,Este un fapt ci atunci cAnd unchiul meu Charlie avea necazuri cu spatele era tratat de un osteopat" (fapt); ,,$tii, am sentimentul cd acegti terapeu{i igi bat joc de

tine (sentiment), gi nu mi-e rugine s-o recunosc, pentru cd gtiu cd mulli oameni au senzalia asta (urmare)". Sau, ,,Americanii nu-gi doresc cu adevlrat o asigurare universald de sdndtate (unnare), gi nici eu de altfel (sentiment). Ar duce la o medicind soc ial izatd (fapt)." Moleculele de opinie indeplinesc importante func{ii sociale. In prirnul rAnd, ac{ioneazd ca unit6li de conversa{ie, permilAndu-ne sd spunem ceva coerent atunci cAnd in conversalie se discutd despre un subiect anume. in acelagi timp,

FUNCTIA INSTRUMENTALA. Atitudinile pe care le delinem din motive practice sau utilitare indeplinesc o funclie instrumentald. Ele exprirnh pur gi simplu instanle specifice ale dorinlei noastre generale de a obline beneficii sau recompense gi de a evita pedepsele. De
exemplu, majoritatea americanilor aprobd serviciile guvernamentale, dar se opun

taxelor mari. A$a cum indicd

acest

exemplu, astfel de atitudini nu sunt in mod necesar consistente unele cu altele. Pentru a schimba aceste atitudini, persoana nu trebuie decdt sd fie convinsd cd o anumitd alternativd va aduce mai multe beneficii.

ele dau o aparen!6 ra{ionald disputelor neexaminate cu prietenii sau vecinii nogtri pe teme sociale. Dar cel mai
important este cd servesc ca simboluri de identificare cu grupurile sociale din care facem pafte, intdrind sentimentul de apartenenld la o comunitate social[.

FUNCTIA DE CUNOA$TERE. Atitudinile care ne ajutd sb ddm un sens acestei lumi, sd punem in ordine diversele informalii pe care trebuie sb le asinrilSm in viala zihricd, indeplinesc
func{ia de cunoaqtere. Asemenea atitudini sunt in esen{6 scheme care ne permit organizarea gi procesarea eficientd a diverselor informalii, fErd a da foarte rnultd dezintegrarea

Astfel, faptul gi sentimentul

sunt

ingrediente ale unei molecule de opinie mai pu{in importante decAt urmarea.

Funcfiile atitudinilor
Atitudinile indeplinesc o serie de funclii psihologice. Persoane diferite pot
avea aceea;i atitudine din motive diferite,

atenfie detaliilor. De exemplu, p6nd la Uniunii Sovietice, atitudinile negative fa{d de aceastd {ard au ajutat mulli americani sd organizeze gi si interpreteze evenimentele in termeni de rdzboi rece. Atitudinea cd democra{ii vor sd ,,pund taxe gi sd cheltuiascd" sau cd

republicanilor

le pasd numai

de

gi o

atitudine particulard din mai multe motive. Funcliile atitudinii influenfeazd consis-

persoand poate avea

bundstare, furnizeazd, o modalitate rapidd gi schematicl de interpretare gi evaluare a

tenta individului cu alte atitudini 9i ugurinfa cu care poate fi schimbatd atitudinea. De-a lungul anilor, teoreticienii au identificat gi discutat o serie de func{ii pe care atitudinea le indeplinegte (de exemplu , Katz, 1960; Smith, Brune gi White, 1956; Herek, 1986). Aici vom discuta despre cinci dintre ele.

candida{ilor gi propunerilor oferite de cele doud paftide. Ca qi alte scheme, aceste atitudini adesea suprasimplificd
realitatea gi influen{eazd perceperea evenimentelor.

FUNCTIA DE EXPRIMARE VALORICA. Atitudinile care exprirnd propriile valori sau care reflectd concepfia despre sine indeplinesc func{ia de

846
exprimare

Introducere tn psilrclogie

a valorii. De exemplu,

o atitudine pozitivd fap de homosexuali datoritd valorilor profunde despre diversitate, libertate individuala qi toleran!6; o alt6 persoand poate avea atitudini negative datoritd
persoand poate avea

studiu, studen{ii unei universitati liberale din California au fost rugafi sd scrie un eseu in care sd descrie propriile atitudini fa{i de lesbiene qi bdrbali homosexuali.

Analiza de confinut a eseurilor a dezvdluit atitudini negative servind ca


funclie de apdrare a eului irr aproape 3590 din eseuri (Herek, 1987). ldeea conform cdreia atitudinile negative fafd de grupurile minoritare pot

convingerilor religioase care condamni homosexualitatea. Intrucdt atitudinile de exprimare valoricd derivd din conceptul despre sine al persoanei, ele tind sd fie consistente intre ele. Aga cum am vdzut mai devreme, valorile politice generale, cum ar fi conservatorismul sau libe-

indeplini funclia de apdrare a eului

este

ralismul, pot servi ca bazd pentru atitudini de exprimare valoricd. Aceste atitudini nu se schirnbd ugor; individul trebuie si fie convins cA o atitudine
cu imaginea de sine.

numitd teoria ,,(apului isp6gitor" a prejudecdlilor, deoarece ostilitatea persoanei adesea ia forma invinovdfirii grupurilor atAt pentru problernele personale cAt ;i
testatA spre sfArgitul anilor '40 de un grup

pentru cele ale societdtii. Teoria a fost

alternativd ar fi mai consistentd cu valorile fundamentale ale individului sau FUNCTIA DE APARARE A EULUI. Atitudinile care ne protejeazd de anxietate sau de ameninfdri asupra aprecierii de sine indeplirresc funclia de apdrare a eului. Conceptul de apdrare a eului

de psihologi de la Universitatea Berkeler din California. Cercetarea a incercat si descopere dacd teoria psihanaliticd poate

provine din teoria psihanaliticd a lui Sigmund Freud (v. capitolul l4). Unul

dintre mecanismele de apdrare ale eului descrise de Freud este proiecfia: individul igi refuleazd impulsurile inacceptabile qi apoi exprim[ atitudini ostile fafd de alli indivizi care sunt percepu{i cd posedd

explica un tip de ideologie antisemitd s. fascistd care a aplrut in Gerrnani: nazist6, qi daca pot fi identificali indir izii care ar fi susceptibili de aceasti ideologie. Cercetarea descrisd in cafte: ,.Personalitatea autoritar6" a deveni: clasicd in psihologia social6 (Adornc. Frenkel-Brunswick, Levinson gi Sanforcl9s0). Folosind chestionare de atitudin3.

cercetdtorii

au

confirmat mai inr.

aceleagi irnpulsuri.

De

exemplu,

persoand care se teme de posibilele sale

sentimente homosexuale este tentatd sd nege sau s5-gi refuleze aceste sentimente, iar apoi sd etaleze atitudini ostile fa{d de homosexuali. (Termenul de,,homofobie" descrie cu acurate{e prejudecata anti-homosexualitate care indeplinegte funcfia de apdrare a eului; termenul este mai pulin precis atunci cdnd il utilizdm in

sens larg pentru a ne referi la toate atitudinile anti-homosexualitate). intr-un

ipotezele lor cd indivizii care au fo=: antisemili erau de asemenea prejudicia:. de numeroase grupuri, altele decdt cei= de aparlenentd - numite ,.outgrotrp-urr" In interviuri, acegti indivizi au dezvdlu:: o disciplind parentald morald gi rigiC: o structurd familiala ierarhicd gi : preocupare anxioas6 fala de status'-. socio-economic al familiei. Potrivit cercetdtorilor, astfel de med. farniliale produc indivizi cu ,,personaliti: autoritare" - care sunt supugi gi obedier: celor pe care-i considerd superiori, i-

Credinye Si atitudini sociale

847 erau in general irnpotriva desegregarii qi rnai dispugi decAt cei dir-r nord sd exprirle atitudini negative fa{d de afro-americani. Unii psihologi au sugerat cd cei din sud ar putea a fi mai autoritari decdt cei din

dispretuitori qi agresivi fa15 de cei pe care-i considerd inferiori. Aga cum teoria psihanaliticd a prejudecd{ii a anticipat, indivizii autoritari igi refuleaza informafia despre propriile caracteristici indezirabile, proiectAndu-le in schimb asupra
membrilor oLil g roup-urilor,,i nferioare". Degi studiul personalit6lii autoritare
a

nord

indeplineau o func{ie de apdrare a eului.

cA atitudinile rasiale din Sud

fost criticat pentru linritdrile sale

(Christie gi Jahoda, 1954), rnulte dintre concluziile sale originale au rezistat test6rilor ulterioare. in particular. existd un tip de personalitate autoritard, care este susceptibila in special de o ideologie

Dar Thomas Pettigrew, psiholog social specializat in rela{iile rasiale a ardtat cd atitudinile rasiale din sud erau sus{inute in special prin simpla conformare fa{a de
normele sociale dominante in regiune - o funcfie de adaptare sociala (Pettigrew,
1959).

fascistd qi care este ostilS fa{5 de outgroup-uri. Cercetdri rnai recente sugereazd totuqi cd prejudec5file gi atitudinile autoritare pot fi dobindite mai direct in mediul familial prin procesele
obignuite de invdfare, mai degrabd decdt

Folosind chestionarul construit pentru mdsurarea autoritarismului, Pettigrew a descoperit cd americanii din sud nu erau

prin procesele psihanalitice descrise in


cercetarea originald (Altemeyer,
I

9BB).

FUNCTIA DE ADAPTARE SOCIALA. Atitudinile care ne fac sd ne simlim ca parte dintr-o comunitate sociald indeplinesc func{ia de adaptare socialS.

Moleculele de opinie pe

care

le-am discutat rnai devreme furnizeazd un

exemplu. Un alt exemplu este dat de persoanele care sustin credinlele 9i atitudinile prescrise ale unei confesiuni religioase sau paftid politic, intrucat sunt similare cu cele ale prietenilor, familiilor gi vecinilor; conlinutul actual al credintelor gi atitudirrilor este rnai putin irnportant decAt legdturile sociale pe care acestea le furrrizeazd. ht mdsura in care atitudinile indeplinesc in principal o funclie de adaptare sociald, ele se schirnbd dacd
normele sociale se schimbd. Acest lucru a fost demonstrat in sudul

mai autoritari dec6t cei din nord (degi indivizii autoritari din ambele regiuni aveau mai multe prejudecafi fala de afro-americani. decdt indivizii neautoritari). Mai mult, sudigtii care aveau prejudecdfi fa{d de afro-americani nu aveau in mod necesar prejudecd{i fa{a de a,lle outgroup-uri - fapt care contrazice predictia licutd de teoria autoritarismului. De fapt, din punct de vederc istoric sudul a fost una dintre ultimele regiuni antisemite din Statele Unite, iar urr sondaj al timpului ardta cd, albii din sud sunt impotriva afi'o-americanilor gi

destul

evrei (Prothro, 19521. De asenrerrea. vetcranii din sud aceia pe care experienfa armelor i-a expus diferitelor norme sociale - aveau mai pu{ine prejudecdti decat nonveteranii, chiar dac[ veteranii atAt din

de favorabili fa{a de

sud cdt qi din nord erau rnai autoritari


decdt nonveteranii.

Statelor Unite

in anii '50,

cAnd

segregarea rasiald legala a fost abolitd. Sondajele au ardtat cd americauii din sud

Istoria ulterioard a desegregdrii a confinnat analiza lui Pettigrew. O datd cu evolu{ia desegregdrii, sondajele au ardtat cd atitudinile fala de o anumitd etapd a desegregdrii tindeau sd fie nefavorabile

848

Int roduc

re in

ilrclo

gie

chiar inainte de implementarea schimb6rii, dar dupb aceasta a devenit imediat favorabild (Pettigrew, 1959). Astfel, unele comunitdli au acceptat desegregarea spaliului public, dar incd se opuneau desegregdrii gcolilor; alte comunitdfi au procedat invers. intr-un studiu s-a estimat cd 40o/o din egantion avea opinii
puternice pro sau contra desegregdrii, dar procentul de 60Vo era in favoarea tutu-

inainte de alegeri gi votul real (Kelley

gi

Mirer, 1974).

Dar in alte cazuri, consistenfa atitudine-comportament a fost incdlcatS. Un

ror normelor sociale din

acea vreme (Minard, 1952). Se spune frecvent cd un individ nu poate legifera atitudini. in sensul literal, este evident adevdrat. Dar legislalia gi decretele juridice schimbd politicile qi practicile publice, gi acestea la rAndul lor duc adesea la schimbdri in normele sociale. in mdsura in care atitudinile cetdlenilor indeplinesc o func{ie de adaptare social6, atunci qi ele se vor schimba. In aceste condilii cea mai rapidd cale de a schimba ,,inima gi mintea" este schimbarea comportamentului prin schimbarea normelor sociale.

studiu clasic deseori citat in aceasta privinld a fost elaborat in anii '30. Un profesor alb impreund cu un cuplu de tineri chinezi au traversat Statele Unite La acea vreme, se aduceau man prejudicii asiaticilor qi nu existau legi impotriva discrimindrii rasiale in locurile publice. Cei trei cdldtori s-au oprit 1i
peste 200 de hoteluri, moteluri gi restaurante gi au fost servili ftrd probleme ir. toate restaurantele. Mai tArziu, la toate locurile vizitate s-a trimis cdte o scrisoare intrebdnd daci acceptau ca oaspefi ur. cuplu de chinezi. Din 128 de rdspunsur. primite, 92oh au rdspuns negativ. Cu alt: cuvinte. acegti proprietari exprima-

atitudini, mai degrabd decAt comportamente, care aduc prejudicii (LaPier:.


1934).

mai multe ori

Acest studiu ilustreazd cd de

cel=

Atitudinile

$i comportamentul

comportamentul es:: determinat de mul{i factori, allii dec;atitudinile, iar acegti factori influsntgaz-l
consistenla atitudine-comportament.

Principalul motiv pentru care studiem atitudinile este posibilitatea ca ele sd ne ajute si anticipdm compoftamentul unei persoane. Un candidat politic este interesat de un sondaj despre atitudinile electorilor numai dacd atitudinile exprimate sunt legate de comporlamentul de vot. Afirmalia conform cdreia atitudinile unei persoane ii determini comportamentul este addnc inrdd6cinatd in gAndirea occidentald gi a fost probatd in multe cazuri. De exemplu, un sondaj al campaniilor prezidenliale din 1952 pdna in 1964 relevd cd la 85%o din electoratul intervievat s-a constatat o corespondenfi intre atitudinile exprimate cu 2 Iuni

dintre factorii eviden{i este gradul ;; constrAngere intr-o situafie: de multe c: trebuie sd acliondm in modalitSli care r"sunt consistente cu ceea ce sim{im -credem. Cdnd eram copii, mdncam sr:ranghel degi il detestam, iar ca adu-mergem la conferinle gi petreceri pe c;:; le consideram plictisitoare. in stuC;* referitor la discriminarea rasiald, Fi,-prietarii considerd cd este dificil si ac{ioneze conform prejudecdlilor l:r

Un:

un cuplu de asiatici care au apelar ; serviciile lor. Legile privind dis;::minarea in spa{iile publice fac acurn ; mai dificila exprimarea unor astfel -

atunci cdnd in realitate s-au confruntar J-

Credintre Si atitudini sociale

849 rdu - atunci comportamentul este dificil de anticipat (Norman, 1975).

prejudecdli decAt

semenilor poate exercita influenle


similare asupra comportamentului. De exemplu, atitudinea unui tdndr falb de marijuana se coreleazd moderat cu consumul actual de marijuana, insd numdrul de prieteni care consum[ marijuana este un predictor chiar mai bun al consumului acestuia de marijuana (Andrews qi Kandel, 1979). in gerreral, atitudinile tind sd anticipeze cel mai bine comportamentul atunci cdnd ele sunt: a) puternice gi consistente; b) bazate pe experienfa directd a persoanei; c) legate in mod specific de compoftamentul anticipat. Sa
le analizdm pe fiecare.

in

1934. Presiunea

Atitudinile bazate pe experienfa direc-

td reprezintd un predictor mai bun al


comportamentului decdt atitudinile fornrate doar pe baza unor inforrnatii citite sau auzite. De exemplu, in timpul cazdrii in universitate, mulfi dintre studentii de

anul

temporar cAteva sdptdrnAni in camere aglomerate. Cercetdtorii au mdsurat atitudinile studentilor fald de criza locurilor gi dorinla lor de a sernna gi de a

I au fost nevoili sd locuiascb

distribui petilii sau de a se fonna comitete. In cazul studenfilor care erau nevoili si locr.riascd ten-lporar in camere aglomerate, s-a constatat o corela{ie
ridicatd intre atitudinea fald de crizd gi dorinla lor de a lua pafte la o actjune pentru a rezolva aceastd problernd. Insd, in cazul studen{ilor care uu erau nevoili sd locuiascd temporar in astfel de camere, nu s-a constatat nici o corela{ie de acest tip (Regan qi Fazio, 1917). Existd mai multe exemple ale unei relafii puternice irrtre compoftamentele gi atitudinile bazate pe experien[a directa, iar acestea au fost interpretate ca dovezi pentru procesul autoperceptiei, descris anterior, in care indivizii inferd atitudinile lor pe baza observaliei propriului comportament (Fazio gi Zanna, 1981). $i in final, atitudinile specific legate de comportamentul evaluat au o putere de prediclie mai mare decdt atitudinile care au o legdturd generalS. De exemplu, intr-un studiu atitudinile generale legate de mediu nu sunt legate de dorinla de a acliona in favoarea clubului Sierra, dar atitudinile specifice fa{6 de Sierra Club aveau o puternicd legdturd (Weigel,

Atitudinile puternice gi consistente anticipeazd mai bine comporlamentul

decdt atitudinile slabe sau ambivalente.

Acest lucru este ilustrat de sondajele privind alegerile prezidenf iale men{ionate anterior. Majoritatea inconsistenfelor

atitudine-vot au provenit de la alegdtorii cu atitudini slabe sau ambivalente. Multi dintre acegti electori au fost ambivalenli din cauza presiunilor contrare exercitate de prieteni gi de asocia{i care nu erau de

acord intre ei. De exemplu, un om de afaceri evreu apa(ine unui grup etnic care in general sus{ine pozilii politice liberale, dar acesta aparfine gi comunitdlii de afaceri care in mod frecvent sprijin[ pozilii politice conservatoare, mai ales irr ceea ce priveqte problemele economice. Cdnd vine vremea votului, o astfel de persoand este subiectul unei presiuni conflictuale. Arnbivalen{a gi conflictul se datoreazd gi persoanei ca atare. CAnd componentele afective gi cognitive ale unei atitudini nu sunt consistente intre ele - de exemplu, cAnd ne place un

Vernon

gi

Tognacci, 1974). Sirnilar,

anumit lucru care qtim cd ne

face

atitudinile fatd de controlul nagterilor au corelat intr-o propo(ie de numai .08 cu

850

hi

roduc e re ttt p s iltolo

g ie

utilizarea contraceptivelor orale pe o perioadd mai mare de 2 ani, insd atitudinile fald de pilule in general au corelat intr-o proporlie de .7 cu acest comportament (Davidson qi Jaccard, 1979).

Aminti{i-va cd subiec{ilor li s-a indus spund unui alt subiect cd o serie de sarcini plictisitoare au fost interesante gi pldcute. Cei care au fost platili cu 20 de

sI

Discufia noastri despre consistenla atitudine-comportament a acoperit numai jurndtate din acest subiect. Am examinat modul in care atitudinile pot determina un compoftament, dar gi modul in care un comportament duce la formarea unei atitudini. Cea mai importantd teorie privind aceastd succesiune de evenimente a fost teoria disonan{ei cognitive a lui Leon Festinger. Ca gi teoriile generale ale consisten[ei cognitive. teoria disorranlei cognitive susline existen{a unei tendinle spre consisten{a cognitivd; doud cognifii inconsistente vor produce un disconfort care motiveazd persoana sd elimine inconsistenla qi sd armonizeze aceste cognilii. Acest disconfort produs de inconsistenld poartd denumirea de disonan{i cognitivi (Festinger, t9s7). Degi teoria disonanfei cognitive se referl la cAteva tipuri de inconsistenfd, ea a anticipat cd angajarea intr-un comportament care este impotriva atitudinilor creeazd. o presiune disonantS, pentru a schimba atitudinile astfel incAt ele sd fie consistente cu comportamentul. Mai departe, teoria susline cd angajarea intr-un comportament contraatitudinal produce cea mai mare disonanfd, gi prin unnare implici schirnbiri radicale ale atitudinilor, cAnd nu existd motive consonante
compensatorii (consistente) pentru angajarea in acel comportament. Acest lucru a fost ilustrat in experimentul pe care deja l-am discutat in contextul teoriei autopercepliei, experimentul conformdrii induse, efectuat de Festinger gi Carlsmith (1959).

TM.

TEORIA DISONANTEI COGNI-

dolari pentru a face asta nu gi-au schimbat atitudinile, dar cei pldtili cu un dolar au ajuns sd creadd cd
intr-adevdr sarcinile indeplinite au fost

pldcute. Conform teoriei disonanlei cognitive, a fi platit cu 20 de dolari reprezintS un motiv cousonant de
conformare cu cererea cercetdtorului de a vorbi cu subiectul care agtepta, gi astfel persoarla nu se afla in disonanla.

Inconsistenfa dintre comportarnentul

atitudinea individului fa{d de sarcinile indeplinite este depdgit6 de consistenta dintre conformare qi recompensa pentru conformare. Corespunzdtor, subieclii pldtili cu 20 de dolari nu gi-au schimba: atitudinea; subiecfii pl6tili cu un dolar nu au avut un motiv consonant pentru a sa conforma. Deci fiind in disonanfd, ei au ajuns sd creadd cd intr-adevdr le-au pl6cut sarcinile. Concluzia generald este ci disonan{a va conduce la schimbare" atitudinii in situalii de supunere indusicdnd comportamentul poate fi indus de : presiune minimS, sub form6 de recon:pensd sau pedeaps6.

;i

Experimentele cu copii au confinn": predic{iile despre pedeapsa nrinirnali Dacd copiii se supun unei cerin:= moderate de a nu se juca cu o jucar-= atractivd, incep sd creadd cd de fa:i jucdria nu este aga de atractivd culn ;.cre^tt la inceput - o credinld care e.:: consistentd cu observa{ia cd nu se joa:i cu ea. Dar dacd sub alnerrinlarea ur,=
pedepse foarte dure copiilor li se impu:r= si nu se joace cu ea, ei nu-gi vor schini:

preferinla pentru jucdrie (Aronson :

Carlsmith, 1963; Freedman, 1965).


peazd, cu succes o serie de alte

Teoria disonanfei cognitive ant.: fenom.:*

Credinle Si atitudini sociale

851 inspirat

de schimbare a atitudinii gi a

cercetf,ri exterrsive gi discu{ii aprinse. De fapt am vdzut cd, atAt teoria disonan{ei

cognitive c6t gi teoria autopercepliei suslin cd explic[ rezultatele studiilor de


supunere indus6. Existd chiar gi o a treia

teorie, teoria dirijdrii impresiilor (hzpression nTanagenlettt theory), care anticipeaz6. rezultatele studiilor de confor-

Fiecare dintre aceste teorii a fost sprijinita de mai multe studii gi fiecare teorie a generat date pe care alte teorii nu le puteau explica. C61iva cercetdtori au ajuns la concluzia cd toate teoriile pot fi corecte - fiecare sub circurlstante usor
diferite

se

axeze

- qi cd atenfia cercetdrii trebuie sd pe specificarea locului gi


fi
aplicatd
gi

mare induse (Tedeschi


r98 l ).

gi Rosenfeld,

momentului cAnd teoria poate

(Baumeister gi Tice, 1984; Fazio Cooper, 1977; Paulhus, 1982).

Atracfia interpersonali
Dintre toate atitudinile noastre, cele

rnai importante sunt fbrd indoiald atitudinile fa{a de oameni. Cele rnai dese intrebdri care ne frdmAntd atunci cAnd intAlnim persoane noi sunt: dacd ii preferdrn sau nu, sau dacd ei ne preferd. Dincolo de intdlnirea iniliald, preocupdrile noastre se centreazl pe rnodul in

foarte mulli ani gi cu care avea in comun o serie de caracteristici $i atitudini sociale. Dupd cum vom vedea, acestea coustituie deterrninarrlii atracliei iuterpersona le : atractiv itate a fizicd,, proxi m itatea, famil iaritatea g i s i rn i laritatea.

care intrefinern gi ghidam rela{ia de la sirnpatia sau atrac(ia iniliald la o prietenie mai profundd sau chiar o rela{ie intimd qi iubire. In acest sens, psihologii sociali au fost interesa{i de factorii care fac posibila atraclia interpersonald gi gi-au manifestat dorin{a de a studia iubirea gi intirnitatea. Unele rezultate au confirmat no{iunile cornune de preferintd gi iubire, dar altele au fost surprinzdtoare. Vorn incepe cu preferinla - mai precis, prietenia gi stadiile tirnpurii ale unei relafii mai intime.

Preferinta
CAnd prinlul Charles al Marii Britanii s-a cbsdtorit cu Lady Diana Spencer, psihologii sociali nu au fost surpringi cd
s-a cdsdtorit cu ,,fata de al6turi", o femeie

foarte atractivd pe care

currogtea de

ATRACTIVITATEA FIZIC L. Pentru majoritatea dintre noi, posibilitatea ca irrlTligarea fizicd, a unei persoane sd fie un determinant al intensitdlii cu care allii o prefer6, ni se pare un lucru nedemocratic. Spre deosebire de caracter gi personalitate aspectul fizic este un factor asupra cdruia avem un control foarte redus gi, prin urmare, ni se pare incorect sd fie folosit drept criteriu de a prefera pe cineva. De fapt, sondaje efectuate de-a lungul mai multor decenii au ardtat cd oarnenii nu considerd atractivitatea fizicd un factor foarte important in preferinla lor pentru alli oarneni (Perrin, l92l Tesser gi Brodie, 1971). Dar cercetdrile asupra corlpoftamentului real aratd contrariu[ (vezi Brehm, 1992). Un grup de psihologi au pus la punct un ,,dans simulat pe computer" in care au fost alese la intdmplare perechi de

8s2
studen{i gi studente. Fiecare a completat

I nt ro

duc

re itt

p si

ltolo gie

(Sheposh, Deming gi Young, 1977; Sigall


qi Landy, 19'13).

un chestionar cu datele personale. in plus, experimentatorii au oblinut mai multe date din scorurile obf inute la testele de personalitate, precum gi o
estimare independentd a atractivitAtii fizice. Rezultatele au ardtat cd numai atractivitatea fizicd a jucat un anumit rol in simpatizarea partenerului. Nici una dintre mdsurile inteligenlei, deprinderilor

Dar existd o intorsdturd interesantd a lucrurilor: atAt femeile cAt gi barbalii sunt evalua{i mai pufin favorabil atunci c6nd sunt vdzuli cu o persoana strdind care este rnai atractivd decAt ei (Kernis qi Wheeler. 1981). in aparen16, conrparafia intre cele douf, persoane este alteratd. Acest efect a

fost identificat gi in alte studii.

De

de

sociale sau personalitAtii nu au fost legate preferin{a partenerilor (Walster,

Aronson, Abrahams gi Rottman, 1966). Mai mult, importan(a atractivitAtii fizice continud sd opereze nu doar la primele intilniri, ci gi in cele urmdtoare (Mathes, 19ts). Importanla atractivitdtii fizice nu este limitatd doar la modelele de fixare a intAlnirilor sau de asociere in perechi. De exemplu, bdie{ii gi fetele atrdgdtoare (in vArstd de 5 qi 6 ani) sunt mai populari cu semenii lor dec6t cei mai putin atractivi (Dion qi Berscheid, 1912). Chiar gi adullii sunt influenfafi de atractivitatea fizicd, a unui copil. Un cercetdtor a dat unei fernei sd citeascd descrierea unui act agresiv comis de un copil de 7 ani. Descrierea a fost insolitd de o fotografie a unui copil frumos gi a unui copil mai pulin atractiv. Femeia considerl cd un act agresiv similar este irnprobabil sd fie comis in viitor de copilul cu o inllliqare atrdgdtoare (Dion, 1972). De ce atractivitateafizicd este atdt de importantd? O parte a motivului este cd standardul social personal gi aprecirea de sine sunt amplificate atunci cdnd suntem vdzuti intr-o companie atrdgdtoare. Atdt

exemplu, studenfii care tocmai au vizionat un show televizat cu femei frumoase au dat o notd mai rnicd unei fotografii care infbliga o femeie mult mai atrdgdtoare - a$a cum au procedat barbafii gi femeile care au vdzut inifial fotografia unei femei foafte atrdgdtoare (Kenrick gi Gutierres, 1980). Din fericire existd o speranld gi pentru aceia dintre noi care sunt rnai putin atrdgdtori. in primul r6nd, atractivitatea fizicd, pare sd piardd din importan{d atunci cdnd este ales un partener permanent (Stroebe, Insko, Thompson 9i Lalton, 1971). A$a cum vorn vedea existd gi alli factori care ac{ioneazd in
favoarea noastrd.

PROXIMITATEA.

O examinare

unui numdr de 5000 de cereri de cdsdtorie din Philadelphia anilor '30 a descoperit cd o treirne din cupluri locuiau la cinci blocuri depdrtare unele de altele (Rubin. 1913). Cercetdrile aratd, cd, cel rnai bun

predictor al unei prietenii este distanla dintre oameni. Intr-un studiu referitor la pattern-urile de prietenie, intr-un bloc de

femeile c6t 9i bdrba{ii sunt evaluali mai favorabil atunci cAnd sunt insolili
de un partener sau de un prieten atractiv fizic decdt atunci cdnd sunt vdzu{i intr-o companie mai pufin atrdgdtoare

locuin{e, locatarii au fost rugafi sd trei persoane cu care se intdlnesc cel mai des. Aceqtia au men{ionat 41% din vecinii care locuiesc in apaftamentul de aldturi, 22%o din cei care locuiesc la doud apartamente diferenld (aproximativ I ni) qi numai 109:
numeascd primele

Credinle Si atiludini sociale

8s3 mai aproape de subiect, cu atdt acesta o pl5cea mai pu{in. Proximitatea nu face decdt sd creascd intensitatea reactiei iniliale (Schiffenbauer gi Schiavo, 1976). Dar fiindcd cele mai rnulte int6lniri se incadreazd pe o scal6 de la neutru la pl6cut, prietenia este cel mai frecvent rezultat al proximitdlii. Cei care cred in miracole cAnd e vorba de chestiuni de suflet au credin(a cd existd undeva in lumea asta jurndtatea fiecdruia dintre noi care a$teaptd sd fie descoperitd. Dar dacd acest lucru este adevdrat. un miracol gi rnai rnare este

din cei care locuiesc la capdtul culoarului (Festinger, Schachter qi Back, 1950). Studiile asupra dormitoarelor din

campusurile universitare au evidenfiat acelagi efect. Dupd un an universitar, num6rul prietenilor de camerd este de

ori mai mare decAt numdrul prietenilor de palier, iar numdrul priedoud
tenilor de palier este dublu decAt numdrul

prietenilor din cdmin (Priest gi Sawyer, 1967). Un studiu efectuat asupra studenfilor de la Academia de Polilie din Maryland a fost gi mai izbitor. Academia stabilegte repartizarea studenlilor in

dormitoare qi in clase in ordine alfabeticd. Astfel, cu cdt numele studen{ilor erau mai apropiate alfabetic, cu atdt ei erau mai apropia{i gi iSi petreceau tirnpul impreund. Cercetdtorii i-au rugat pe cei care erau de gase luni acolo sd numeascd pe cei mai apropiali trei prieteni. in ciuda cursurilor intensive de pregdtire unde to{i au avut ocazia sd se cunoascb foarte bine, efectul de proximitate alfabeticd a fost foarte puternic. ln medie, fiecare persoand a ales ca fiind cel mai bun prieten pe cel aflat la "1.5 litere distanfd fa{a de cel care-l alesese pe el - o proxirnitate alfabetici semnificativa fa{d de 15.3 litere a$teptate prin intAmplare (Segal, 1914). Existd, bineinleles, cazuri in care vecinii gi colegii de camerd se urdsc reciproc, gi excep{ia rnajorS de la efectul proximitdtii de favorizare a relatiilor de prietenie apare atunci cAnd existd antagonisme iniliale. in testarea acestui fapt, url subiect a fost ldsat sd agtepte in laborator impreund cu o ferneie, membrS a echipei de cercetdtori care trebuia sb se poafte fie pldcut, fie nepldcut. CAnd il trata frumos, cu cAt se a$eza mai aproape de subiect, cu atdt acesta o pldcea rnai rnult; cAnd se purta urdt, cu cdt se ageza

frecvenla

plaseazd aceastd persoani la o aruncdtura de bal.

cu care destinul

FAMILIARITATEA. Un motiv major pentru care proximitatea creeazd, legdturile intre oameni este acela cd ea mdregte familiaritatea gi existd acum cercetdri care aratd cd familiaritatea in
sine poate cregte atrac{ia (Zajonc, 1 968).

Acest efect de familiaritate

care
ul.l

favorizeazl, atrac{ia intre persoalre este

fenomen general. De exemplu, cobaii expugi in mod repetat la rnuzica lui Mozart sau Schoenberg incep sd prefere compozitorul pe care l-au auzit mai des, iar indivizii umani expugi repetat la silabe selectate frrd sens sau la caractere chinezegti ajung sd le prefere pe cele nrai des vdzute. Efectul apare chiar gi atunci cAnd indivizii nu sunt congtien{i cd au fost expugi in prelabil Ia stimuli (Moreland 9i Zajonc, 1979.: Wilson, 1919). Mai sugestiv pentru discu{ia de fatd este studiul in care subieclilor li s-au expus portrete gi apoi au fost rugafi sd spund cAt de mult cred cd persoana ardtatd,le place. Cu cdt au vdzut mai des un anumit porlret cu atAt au spus cd le place gi cd le-ar placea qi persoana

(Zajonc, 1968)

(fig.

18.4). Rezultate

854

Introduce re in psiltolo

gie

4"0

,<
L

F.

SIMILARITATEA. O veche zicali spune cA extremele se atrag. gi ca indrdgostitii sunt incAnta{i sd observe cat de diferili sunt unLrl fatd de celdlalt: ,.imi
place sd navighez, dar ea preferd sd urce pe munte". ,,Eu sunt inginer, dar ea este profesoard de istorie". Ceea ce trec cu

tr (J

3
t

35

t <
tu d,

3.0

vederea acegti indrdgosti{i este ca amdndurora le plac activit6tile in aer


liber; cd amAndoi sunt profesionigtil sunt dernocrali; sunt de aceeagi nalionalitate: au aceeagi religie; apa(in aceleagi clase sociale; au acelagi nivel educa!ional: existd o diferen{d de 3 ani qi 5 puncte Q.l intre ei. Pe scurt, vechea zical\ este falsi. Cercetdrile din 1870 9i pAnb in prezen: sprijina aceastd concluzie. Peste 997c din cuplurile cdsdtorite din Statele Unite sun: de aceeaqi rasd gi majoritatea de aceea;i religie. Mai mult, sondajele statistic: aratd cd so{ii sunt sirnilari nu numai in ceea ce privegte caracteristicile sociclogice - cum ar fi vdrsta, rasa, religi;. educafia, clasa socio-economicd - dar s: din perspectiva caracteristicilor psihologice, ca inteligen{a, gi a celor fizice, cur:, ar fi indllirnea gi culoarea ochilor (Rubin. 1973). Un studiu al unor cupluri d: indr[gostifi (necasatorili) a identifica: aceleagi modele, pe ldngd similaritate=
atitudin

3 J til 25

012 012

5 5

10

NUMARUL DE FOTOGRAFII VAZUTE

Fig. 18.4. Familiaritatea favorizeazd, preferin{a. Evaludrile cele mai nefavorabile (privitd atractivitatea persoattei ditt fotografie) au fost fdcute de cdtre subieclii care n-au vdzut inainte fotografiile; evaludrile

cele mai favorabile aufost fdcule de subieclii

care au ydzut de cele mai nrulte ori


forografiile. (Dupd Zajonc, 1968.)

sirnilare sunt obtinute c6nd indivizii


intdlnesc in interac{iuni reale.

se

intr-o demonstralie inteligentl

acestui efect, cercetdtorii au luat fotografii ale unor studente gi apoi au realizat copii cu fizionor,ria originalS gi irnaginea in oglinda. Aceste copii au fost ardtate unor femei, prietenelor $i iubililor acestora. Un procentaj de 68Vo din femei au preferat imaginea in oglind6, dar prietenele gi iubitii au preferat imaginea neinversatd intr-un procentaj maxim de 61Yo (Mita, Denner 9i Knight, 1977). Pute{i ghici de ce? Morala este clar6. Dacd nu sunte{i prea frumogi sau admirafia pentru cineva nu este reciproc6, fi1i insistenti gi dati tArcoale. Proximitatea gi farniliaritatea
sunt cele mai puternice arme.

ilor fa(a de
gi rolurile

cornportamentu

sexuale. Mai mut'cuplurile care la inceputul studiului areacaracteristici foarte asemdndtoare, dupi un an erau tot impreuuA (Hill, Rubin s: Peplau, 1916). Un aspect pe care l-ardiscutat mai devrerne este acela ci cuplurile se potrivesc gi ca atractir, ita:= fizicd (Berscheid 9i Walster, 1978). De exemplu, intr-un studiu juriul . notat atractivitatea fizicd, a fiecdrpartener din 99 de cupluri, reprezentare ;: fotografii, fdrd, a qti care sunt perechi.: Evaluarea atractivit5tii fizice a fiecir-

sexual

Credinle qi atitudini sociale

855

cuplu a corespuns semnificativ mai bine decdt evaluarea fotografiilor care au fost aSezate la intAmplare in perechi (Murstein, 1972). Rezultate similare au fost obfinute intr-un studiu de teren in care observatori separa{i au evaluat atractivitatea fizicd. a cuplurilor in baruri sau loje de teatru qi la evenimente sociale (Silverman, I97I). Credem cd cuplurile se potrivesc ca atractivitate fizicd. deoarece punem in balan{d atractivitatea poten{ial6 a partenerului gi pLobabilitatea ca acesta sd doreascd sd facd pereche cu noi. Astfel, persoane mai pulin atractive cauti pafteneri rnai pufin atractivi, fiindcd se agteaptd sd fie respinqi de cei care sunt mai atractivi decAt ei. Un studiu efectuat

intr-un studiu arnbilios asupra similaritAtii gi relaliei de prietenie, studen{ii de sex masculin au primit in schimbul participdrii lor la experiment o carnerd spa{ioasd la Universitatea din Michigan.

Pe baza infonnaliilor din teste


colegi care erau foarte diferiti de
Cercetdtorul

gi

chestionare unora li s-au repartizat colegi de camerd care le erau similari, iar altora
ei.

a observat modelele

rela-

de prietenie care s-au dezvoltat pe o perioadd de un an, oblinAnd rnai multe date din chestionare gi interviuri aplicate

liilor

parlicipantilor

la

intervale regulate. In

toate celelalte cazuri, studen{ii s-au comportat ca in oricare alt dormitor.

pe baza inregistrdrilor video la Lln serviciu matrimonial a ar'/atat cd, aI6't


femeile c6t qi bdrba{ii cautd sd stabileascd o rela{ie cu cineva cu care sd corespundd ca aspect fizic. Numai persoanele foarte

atractive cdutau pafienerii

cei

mai

atractivi (Folkes, 1982). Rezultatul general al acestui proces este similaritatea atractivitAtii: majoritatea dintre noi ajung si aibb pafteneri la fel de atractivi pe cAt
suntem qi noi.

Colegii care inilial erau similari s-au pl6cut unii pe allii gi au ajuns sd fie prieteni mai buni decdt cei care erau diferili. CAnd studiul a fost repetat anul urmdtor cu un grup nou de studen{i, s-a constatat cd efectul de farniliaritate era mai puternic decdt cel de similaritate. in ciuda faptului cd repartizdrile erau 17cute pebaza similaritdlii, colegii de camerd au ajuns sd se placi Lrnii pe allii (Nervcornb,
r961).

Unul dintre motivele pentru


similaritatea duce

care
9i

la

Dar similaritdtile pe alte dimensiuni decdt atractivitatea fizicd sunt chiar mai importante intr-o rela{ie de lungd duratS. Un studiu longitudinal efectuat cu 135 de

probabil indivizii

cupluri cdsdtorite, discutat in capitolul 13, a demonstrat cd sofii care sunt

preferin{ele lor gi le face pldcere sa fie in compania altora care le valideazd op{iunile, posibil crescAndu-le aprecierea

tin la opiniile

sirnpatie este cd

aserndn6tori ca personalitate se adapteazd unul altuia mult mai bine atunci cdnd este

vorba de activitAti obignuite cum ar fi: vizilarea prietenilor, cina in orag, parliciparea la activititile comunitdlii sau intdlniri profesionale. Aceste cupluri au rapoftat mai pufiue corrflicte niaritale qi o

de sine in acest proces. Dar probabil cel mai important motiv pentru care similaritatea duce la simpatie este acela pe care dcjr l-am rnenlionat mai sus - proximitatea gi familiaritatea. Atdt normele sociale cAt gi circumstan{ele situa{ionale ne indepifteazd de oamenii care sunt ca

noi. Majoritatea grupurilor

religioase

mai mare

apropiere, prietenie

gi

satisfaclie conjugali decAt sofii mai pufirr similari (Caspi qi Herbener, 1990).

preferd (sau insistd) ca membrii lor sd aiba rela{ii cu cei de aceeagi religie, iar normele culturale regleazl ceea ce este considerat acceptabil din punct de vedere

856
corespol.lden{ei rasei Si vArstei - un cuplu format dintr-o femeie mai in vdrstd gi un b[rbat mai tdrrdr incd este considerat ca inadecvat. Circurnstan{ele situa{ionale joacd de asemenea un rol important. Multe cupluri se formeazd in liceu sau facultate, asigurdndu-se astfel similaritatea in educafie, in inteligen{a generald, aspirafii profesionale qi probabil vArsta gi statusul socio-econornic. Mai mult, jucStorii de tenis se vor intAlni pe terenurile de tenis, politicienii liberali la mitinguri politice, iar homosexualii la o intAlnire a Uniunii homosexual ilor.

I tt

roduc e re in ps ih olo gi e

al

intensd pentru cineva.

Mulli dintre noi

cunoa$tem oameni pe care ii simpatizdm. dar pe care nu-i iubim, iar unii dintre noi au iubit cu pasiune oameni pentru care nu

au avut o preferin{d speciald. Cercetarile confirmd aceste observalii comune. Unul dintre primii cercetdtori care au studiat

iubirea rornanticd a adunat nulneroase afirma{ii despre care oalnerlii au considerat cd reflectd preferin{a gi iubirea - ;i
a construit scale separate pentru a mdsura pe fiecare dintre acestea (Rubin, l9'7 -?,

in

ciuda tuturor celor spuse


cd,

pAnd

aculn, se sugereazd,

se atrag" se poate aplica la

zicala ,,extremele
anumite

trdsdturi de personalitate complementare

(Winch, Ktsanes 9i Ktsanes,


partener poate

1954). Pentru a da cel mai evident exemplu, un

fi dominant gi astfel are nevoie de cineva care este relativ mai supus. O persoand cu preferinle foarte rigide se in{elege destul bine cu cineva care este foarte flexibil sau chiar banal. Dar chiar gi in cazul acestor ipoteze de complementaritate nu existd o bazd care
susfind (Levinger, Senn qi Jorgensen, 1970). intr-un studiu, adaptarea maritalS a cuplurilor cdsdtorite de p6nd in 5 ani depinde mai mult de similaritate decdt de complementaritate
(Meyer gi Pepper, 1911). incercdrile de a identifica perechile de trdsdturi de personalitate care aduc complementaritatea in

Iternii de pe scala preferinlei abordeazi gradul in care o persoand este considerati ca fiind pldcut6, respectatd, admirata ;: avAnd maturitate gi judecatd sdndtoasi Iternii de pe scala iubirii abordeazd tre: teme principale: atagamentul (,,Mi-ar r-: foarte greu sd trdiesc fdrd..."), gri_r' pentru o altd persoand (,,A9 face oric= pentru. . . ") gi irrcrederea (,,Pot a\ ea incredere... in absolut toate privinfele" Corelalia intre cele doui scale eslmedie: .56 pentru barba{i gi .36 perltru
femei.

sd le

IUBIRE $I CASATORIE. Conceprude iubire romanticd este foafte vechi. da: convingerea cd se referd la cdsitorie es:-

cuplu nu au avut prea mare succes (Strong q.a., 1988). Acestea fiind zise,
similaritatea este cea care c6gtigd.

Iubirea
PREFERINTA $I IUBIRE. Iubirea inseamnd mai rnult decdt preferin{a

gi departe de a tl universald. in unele culturi oriental:. cdsdtoria este consideratd o conventi. financiard sau contractualS care nu ar. nici o legdturd cu iubirea. in societalrl: occidentale, legdtura dintre iubire :l cdsdtorie a devenit mai puternicd i: ultimii 25 ani. De-a lungul anilc: studen{ii au fost intrebali ,,dacd o feme-= (un bdrbat) ar avea toate calitdlile pe ca:: !i le doregti, te-ai cdsdtori cu ea dacd nu : iubeqti?" in 1967, aproape 65% i.bdrba{i gi numai 24% din feniei zrdspuns negativ (majoritatea femeil:':
relativ recentd

Credinle si atitudini sociale

857

erau nehotdrAte; numai 4o/o au rAspuns

au afirmat cd dacd iubirea dispare din


cdsdtorie, atunci existd un motiv suficient pentru a incheia mariajul. Acei tineri care iau in calcul doar componenta pasionald

afirmativ) (Kephart, 1961).

Migcarea

modernd feministd de abia se infiinlase gi

poate cd atunci, mai mult decAt in prezent, femeile considerau cdsdtoria o condilie necesarl pentru securitatea lor
financiard. Cdnd sondajul a fost repetat in

a iubirii

1984, 85% din bdrbali qi femei au sus{inut cb ar refuza sd se cdsdtoreascd dacd nu ar fi indrdgostifi (Simpson,
Campbell qi Berscheid, 1986).

IUBIRE PASIONALA $I IUBIRE PARTENERIALA. Cd{iva sociologi au incercat sd facd distinc{ia intre diferite

este foarte probabil sd fie dezamdgili: cele mai reugite qi durabile cupluri accentueazd elementele parteneriale in relalia lor. Un cercetdtor a sugerat e6, pe mdsurd ce o relalie continud in timp, cregte interdependenfa qi poten{ialul pentru emotii puternice. Acest lucru poate fi observat cdnd partenerii de lungd duratd trdiesc sentimente intense de singurdtate gi de dorinfd cAnd

tipuri de iubire. Cea mai


Peele, 1988).

acceptatd

distinc{ie se face intre iubirea pasionald si iubirea parteneriald (Hatfield, 1988;

se separd ternporar, sau sentimente devastatoare tipice c6nd cineva a pierdut un partener de lungh duratd. Dar, in mod paradoxal, deoarece cuplurile parleneriale devin atAt de compatibile gi de coordonate in activitSlile obignuite ale zilei, frecvenfa real6 a emoliilor puternice este de obicei foarte scdzutd (Berscheid,
1983).

Iubirea pasionald este definitd ca o stare emo{ionald intensd in care ,,tandre{ea gi sentimentele sexuale, exaltarea gi durerea, anxietatea gi ugurarea, altruismul gi gelozia coexistd intr-o confuzie de trdiri" (Berscheid gi Walster, 1978, pag. 171). S-a susfinut cd experienla iubirii pasionale combind activarea fiziologica cu percep(ia cd stimularea este determinatd de cel iubit (Berscheid qi Walster, 1974). (Vezi disculia critici
despre,,Pasiune prin dezatribuire".) Prin contrast, iubirea parteneriald este

definiti ca ,.afecliunea pe care o simlim fatd de cei cu care viafa noastrd este addnc impletitA" (Berscheid gi Walster, 1978, pag. 177). Caracteristicile iubirii parteneriale sunt increderea, grija, toleran!a fatd de greqelile gi idiosincraziile partenerului gi un ton ernofional de
cdldurd gi afec{iune, mai degrabd decAt o pasiune emo{ionald foarte intensd.

Importan{a iubirii parteneriale este ilustratd de un studiu care a comparat clsdtoriile de lungd duratd din Statele Unite - unde cuplurile sus{in cd s-au cdsdtorit din dragoste - qi cdsdtoriile din Japonia care au fost aranjate de pdrin{i. Cum era de agteptat, cdsdtoriile americane au debutat cu un nivel ridicat de iubire exprimatd gi interes sexual, comparativ cu cele din Japonia. Dar gradul de iubire exprimatd a scdzut la ambele grupuri pind cdnd nu a mai fost nici o diferenld intre ele dupd l0 ani (Blood, 1961). Aqa cum Giraldi, scriitor al secolului al XVI-lea, spunea: ,,Istoria iubirii este intr-un anume sens drama

luptei ei impotriva timpului".


cupluri din acest studiu au

Dar

Mulfi dintre b6rba{ii qi femeile din sondaiul efectuat in 1984, citat mai sus,

declinul iubirii exprimate nu insearnnd in mod necesar egecul cdsniciei. Multe


rapoftat

858 cdsdtorii reu$ite, cdsdtorii care au evoluat

I rft ro

tluc

re itt p s ilrcl o g ie

intr-o profundd iubire parterreriald bazatd pe comunicare intre paffeneri, o echitabi16 diviziune a muncii gi egalitate in puterea de a lua decizii. Morala ar fi cd iubirea pasionald poate fi teribild pentru incepdtori, dar fo4ele de suslinere ale unei rela{ii solide de lungd duratd sunt mai pu{in pldcute, lird indoiala ele necesitd rnai mult efgrt gi mai multd egalitate decAt pasiune. O dezamdgire
pentru romantici, poate, dar o gtire imbucur[toare pentru sus{indtorii egalitalii
sexuale.

de atagament din copildrie (v. capitolele 3 qi 13) (Hazan qi Shaver, 1987; Shaver. Hazan Bradshaw, 1988). altd clasificare are bazd, analogia cu

qi

la

culorile, propundnd trei culori primare gi trei culori secundare ale iubirii (Lee. 1913, 1971, 1988; Hendrik qi Hendrik. 1986). incercdrile recente de integrare a acestor sisteme de clasificare au ajuns la rezultate neconcludente (Hendrik gi Hendrik, 1989; Levy gi Davis, 1988). in acest moment cea mai utild clasificare a iubirii este iubirea pasionald qi iubirea partenerialS (Brehm, 1992). Tabelul 18.2. Teoria triunghiului iubirii. Conrbinarea celor trei dintensituti ale iubirit produce opt tiptu'i diferite de relalii de iubire.
(Dupd Sternberg, I 986.)

TEORIA TRIUNGHIULUI IUBIclasificare similard, dar mai diferen{iatd imparte iubirea in trei

RII. O

componente: intimitate, pasiune gi arrgajament (Sternberg, 1986). lntimitatea este componenta emoliorrali gi implicd apropierea qi imphrt[girea sentimentelor. Pasiunea este componenta motivafionald care captureazd atractia sexuald gi sentimentul romantic de ,,a fi indrdgostit". Angajarnentul este componenta cognitivd

Intimi- Pasiune

tate

Anga-

jament
Scdzuti Scdzuti

Non-iubire
Preferin16

Intensd Scizuti Intensa Scdzutd


Scdzutd Intensd

care reflectd intenfia persoanei de a menf ine rela{ia. Combinarea acestor componente in modalitdli diferite produce cele opt tipuri de relalii prezentate
in tabelul 18.2. Dupd cum se poate vedea, iubirea pasionald este impdrlitd in aceastd scheml in doud tipuri: iubire infatuatd gi

Iubire infatuati
Iubire romanticd

Scdzutd

Intensd Intens6

Sc6zutd

Iubire
stearpA

Scbzutd Scizutd Intensi

iubire romanticd. Ambele se caracterizeazd prin pasiune intensd gi angajament scdzut, dar iubirea infatuatd este scdzutd in intimitate, in timp ce iubirea romanticb se centreazi pe intimitate. Iubirea partenerialS se caracterizeazd, printr-o intensd intirnitate gi angajarnent,
dar pu(ind pasiune. Au fost propuse gi alte clasificdri. Una

Iubire
partenerial6

Intensl Scdzuti
Scdzutd
lntensd

Intensl

Iubire
nerafionald

Intensd

Iubire
desdvdr$lIa

Intensd

Intensd

lntensd

are la bazd no{iunea de stiluri de ataqament ale adultului, analogd cu stilurile

Credinye $i atitudini sociale

859

in prezent existd dovezi experimentale solide care susfin acest fenomen, dar gi
neinlelegeri privind procesul care stA la baza lui. Intr-un studiu desfigurat in cadru natural, o cercetatoare foarte atractivd aborda bdrbalii

Pasiune prin dezatribuire ?

in secolul I, Ovidiu oferea in cartea sa ,,Arta de a iubi" sfaturi despre cucerirea romanticf, atdt a blrbalilor c6t gi a ferneilor.
Printre sfaturile sale bizare oferite bdrbalilor era acela ca el sd ducd femeia care-l interesa la un concurs de gladiatori, unde ar fi ugor rdpusl de pasiune. Oricum, nu a spus gi de ce s-ar intdnrpla asta. $i nu s-a intdmplat acest

care erau singuri gi traversau un pod suspendat la o indllime de 600 m deasupra unor stAnci. Presupunerea a fost cd traversarea podului produce o activare tiziologicd ridicat[ datoritd fricii. Ea a rugat pe fiecare dintre bdrbali sd o ajute t un studiu psihologic scriind o poveste dup4 o imagine (vezi discu{ia despre ,,Testul apercepliei
tematice" in capitolul l4). DupS ce barbatul

terminat
numdrul

Iucru pdnd

in I 887, c6nd s-a olerit o qi vii, gi


este aproape

de scris povestea, ea ?i oferea ei de telefon in caz ch ar fi dorit sd

explicalie psihologic6 pentru aceastl inlelepciune: ,,lubirea poate fi stimulat6 numai de

afle mai multe despre studiu.

in

condilii

emolii puternice

nesemnificativ dacS acestea sunt agreabile sau dezagreabile. Cidul a cucerit inima mdndri a Donnei Ximena, al cdrui tata era un tiran. irnpugcdnd unul dupd altul porumbeii ei

controlate, un cercetdtor aborda bdrbaEii care traversau un pod stabil la joasd in6llime. fbrd pericole. Povegtile au lost evaluate in funclie

de imaginea sexuald gi au fost


sunat la experimentator.

pdstrate

inregistrSrile bdrbalilor care mai t6rziu au


Rezultatele au aratat cd bdrbatii care au intAlnit-o pe cercetAtoare pe podul suspendat au dat o tentA sexualf, povegtilor lor prin compara!ie cu subieclii din situa!ia controlatd. De asemenea, cei mai mulli au telefonat ulterior (Dutton pi Aron, 1974). Poate cd detectali unele deficienle in acest studiu. Poate ci numai nmclto ntcn traver-

preferali (Adolf Horwicz, citat


1887. pag. 240)."

in

Finck,

Aceste tactici romantice

ar

zdruncina

armonia unei familii. Aga cum am discutat in capitolul I I gi la incepurul acestui capitol in disculia despre autopercep{ie. de obicei ne ddm seama ce emofie trdim prin procesul de evaluare cognitivd. Degi activarea fiziologici a sistemului nervos vegetativ ne fumizeazl,

seazi podurile inalte suspendate

gi

numai

informaliile despre emolia trlit6, cea mai tr6irii emoliei adeseori depinde de evaluf,rile cognitive ale circumsubtiltr judecat6 asupra

stanlelor de mediu. Aga curn am observat gi in capitolul ll, activarea determinatf, de o sursi (de exemplu, concursul de gladiatori) poate duce la intensificarea activdrii trdite determinatd de o altA sursd (de exemplu, de

cel iubit) (Zillmann 9i Bryanr,

1974

Zillmann, 1978. 1984). Prin urmare, Ovidiu gi Horwicz sugereaztr cd o persoand care este activatd fiziologic qprin orice mijloace) poate atribui aceasta activare iubirii sau pasiunii sexuale,- spre

,,{iicoqii" traverseaza podurile joase, iar aceasta este diferenfa dintre segmentele de populalie care produce rezultate diferite. Sau poate cA femeia a aclionat diferit sau pirea mai atractivl pe podul inalt. Unii cercetdtori au sus{inut c6 prezenla lemeii pe podul inalt reduce teama bdrbafilor gi cd acest lucru i-ar fi accentuat atractivitatea (Kenrick gi Cialdini, 1977: Riordan giTedeschi. 1983). Pentru a controla aceste posibilitati, au fost realizate cdteva cercetd.ri suplimentare. intr-una din aceste cercetAri, subieclii de sex masculin au fost activafi fiziologic prin una
din urmdtoarele trei modalitAgi: alergdnd pe loc. vizionind o comedie sau un film cu crime. Apoi au privit o caseta cu o femeie

avantajul oricarui potenlial


intdmpla si fie la inderndnd.

iubit ce

s-ar

860
care ela,imbrdcattr qi care se machia pentru a aiSta fie mai atractivf,, fie mai uriti. in,finalo

Int ro duc ere in p siholo

g ie

Existd un,'mod empiric'de a face diferenla

toli subieclii au evaluat femeia pe


gradul

cdteva
gi
se

scale, incluz6nd atractivitatea generalf,

in care acegtia ar fi

interesa{i sd

intilneasc6 cu ea gi sa o sarute. Rezultatele au arltat cd indiferent cum a fost oblinutd activarea, subieclii au plicut-o mai mult cdnd era aLractivd gi mai pulin cAnd nu era atractivd, decdt subieclii de control care nu au fost activali in prealabil. O datd cu
intensifi carea activdrii, subiecfii au prgzentat at6t reaclii pozitive'c6t pi.negative fa16 de
fem^eie

intre cele doud explicalii. Explica[ia dezatribuirii susline cd efectul va apdrea doar daca persoana nu-gi di seama de sursa real5 de activare - aga incdt in mod plauzibil sd nu

atribuie corect activarea persoanei tinta. Explicalia faciliErii rdspunsului, totu$i, susline cd efectul va aptrrea chiar dacl persoana este sau ntr conqtienttr de sursa real[ de
activare.

in

acest sens,

un alt studiu a

fost

('white, Fishbein'9i Rutstein, l98l). IntrucAt, activarea in acest studiu a fost f{cutd pe mai multe c[i, ipoteza reducerii st[rii de teamd nu poate explica rezultatele,
.

pretare;

dar ipoteza dezatribuirii da. Totugi, alli cercetdtori au oferit o alttr posibil6 interfoarte.'.cunoscut , in psihologie. Cdnd un organism este activat. orice rdspuns - numit

ilitarea rf,spunsului, un fenomen

rbspunsul,.dominant

intensificat (am discutat despre facilitarea rispunsului in alt context in capitolul l9), DacI rdspunsul dominant al subiectului ln
acest studiu este atraclia pentru femeie, atunci

,;, va fi facilitat sau

desftgurat cu subiecli de sex masculin care au fost activa[i prin exerciliu. Unora dintre ei li s-a atras atenlia despre aceastd activare gi cauza ei chiar lnainte sd li se prezinte un frlm cu o femeie atractivd; altora nu. Rezultatele au aratat cd subiectii stimulali au fost mai ahagi de lemeie decdt cei nestimula[i, chiar ;i atunci c6nd erau congtienti de stimulare gi de efectele ei (Allen, Kenrick, Lirder 9i McCall. 1989). Acelt 1g-zultat sus{ine explicalia

facilitarii raspunSului, Verdictul nu este inca


final: un studiu mai vechi a ardlat
cA

subiectii

acesta

suplimentar6. Observali cf, in acelagi timp daci rdspunsul dominant in aceastl situalig

va fi intensificat printr-o

activare

este de

a nu fi

atras de femeie. atunci

activagi sunt mai atragi de femeie atunci cAnc li se distrage aten{ia de la adevdrata sursi de activare (White 9i Kight. 1984). insd oricare ar fi mecanismul specific. fenomenul in sine pare a fi autentic. Cititoni de ambele sexe ar trebui sd se simti incurajagi

activaiea va intensifica acest rdspuns negativ, exact cum s-a vAzut in studiul descris mai sus (Allen, Kenrick. Linder 9i McCall, 1989).

sd cumpere doud bilete la


hochey.

pafiidd

de

Rezumatul capitolului
1.

Psihologia sociald este qtiinla care studiazd modul in care


oamenii percep, gdndesc Ai simt lumea lor sociald qi felul in care ei interaclioneazd" $i se influenleazd reciproc. PlecAnd de la premisa conforrn cdreia comportamentul
uman depinde atlt de persoand cAt

2.

importanla interpretdrii pers ona, ; a situaliei in determinarea comportamentului social. In incercarea de a-i inlelege po; ceilalli gi pe noi ingine construirteorii intuitive ale comportamen-

9i de situafie, psihologii sociaievidenliazd forla situaliei s-

Credinye Si atiludini sociale

861

tului uman, indeplinind aceleagi sarcini ca un adevdrat om de


gtiin!6: colectdm date, detectdm covarialia qi inferdm cauzalitatea. Totugi, teoriile noastre ne pot modela perceplia informaliilor, pot distorsiona estimdrile covarialiei qi pot influenfa evaluarea
cauzelor gi efectelor. De exemplu, avem tendinla sd observlm gi sd reactualizdm informa!iile vivace mai mult decAt pe cele gterse, iar acest lucru ne influenleazd judec5lile sociale. 3. Procesarea schematicit este perceplia qi interpretarea informaliilor in termeni de structuri mnezice simplificate numite sc/rerne. Schemele constituie miniteorii ale obiectelor gi evenimentelor de zi cu zi. Ele ne permit sd procesdm eficient informalia sociald prin encodarea gi reamintirea trdsdturilor unice (sau cele mai
5.

Nu

schimbare gi relativ impermeabile la informafiile noi.

suntem foarte preciqi in


evenimentele de
sau

detectarea covarialiilor sau core-

laliilor dintre
fiecare

zi.

Cdnd schemele

teoriile pe care le avem ne aratd cd doud elemente tind sd covarieze, supraestimdm corelalia lor reald,; dar cAnd nu avem o teorie, subestimdm corelalia lor. 6. Stereotipurile pot fi considerate teorii sau scheme ale covarialiei.

Ca qi alte scheme, ele sunt rezistente la schimbare. in special ne fac sd trecem cu vederea orice
informalie care le infirmd. Mai mult, ele se autoperpetueazd gi se autoindeplinesc, intrucdt ii influenleazd pe cei care le defin sd se comporte in modalitdfi care determind intr-adevdr comportamentul
stereotip.

7.

proeminente) ale obiectelor


evenimentelor recente.
4.

sau

Atribuirea este procesul prin care incercdm sd interpretdm sau sd explicim comportamentul altor

Deoarece schemele constituie simplificdri ale realitdfii, procesarea schematicd produce distorsiuni gi erori in procesarea informaliei sociale. in formarea impresiilor despre alte persoane, de exemplu, suntem supugi efectultti de primaritate; prima

indivizi cu alte cuvinte sd


discernem cauzele acliunilor lor. O sarcind importantd de atribuire este de a decide dacd ac{iunea cuiva poate fi atribuitd cauzelor dispozilional e (personalitatea sau atitudinile persoanei) sau cauzelor

primim determind schema ini{ial5 qi, prin urrnare, devine mai puternicd in determinarea impresiilor decAt informa{iile ulterioare. in general, procesarea schematicd produce perceptii care sunt rezistente la

informa{ie

pe care o

situalionale (fo4ele sociale sau alte circumstanle externe). Avem

tendinla sd dim prea multd importan![ factorilor dispozilio-

nali gi prea pulind factorilor situalionali. Aceastd tendinld poartf, denumirea de eroare fundantentald de atribuire.

862
8.

Introduce re in psilrclo

g ie

Teoria autopercepliei susJine ci facem ralionamente despre noi ingine utilizdnd acelea$i procese inferen{iale - gi aceleaqi tipuri de erori - atunci cAnd facem rafionamente despre ceilalli. De exem-

ll.

plu,

adeseori comitem aceeagi eroare fundamentali de atribuire cAnd ne interpretdm propriul comportament.

Teoria ,,lapului ispdsitor" a prejudecdlilor sus{ine cd atitudinile negative fala de grupurile minoritare indeplinesc uneori funclia de apdrare a eului, determinAnd indivizii s6-qi refuleze propriile caracteristici indezirabile gi sa le proiecteze asupra grupurilor minoritare. Personalitatea autoritat'i este un studiu clasic in psihologia sociali care a testat aceastd teorie qi a descris tipul de persoand care este predispusd sd aibd acest gen de prejudecati. Atitudinile negative fald de desegregare gi fala de afro-americanii din sudul S.U.A. in anii'50 au indeplinit in

9.

Atitudinile sunt de preferinl[ qi de respingere - evaludri favorabile qi nefavorabile gi reaclii fald de obiecte, oameni, evenimente sau idei. Atitudinile cuprind o componentd cogrtitivd, o componentd afectivd qi o componentd contportomentala. Un aspect important in cercetdrile despre atitudini este gradul de consistenld al atitudinilor unei persoane. In ciuda dovedirii consisten{ei atitudinilor in laboratoarele de studiu, sociologii au puncte de vedere impdrfite privind coerenla opiniilor cetdlenilor fala de problemele sociale qi politice. l0.Atitudinile indeplinesc diferite funcfii: instrumentald - atitudini ce servesc motivelor practice; de cunoa$tere - ne ajutd sd ddm un sens lumii in care trdim; de exprimare valoricd - care exprimd valorile personale sau reflectd concepliile despre sine; funcfia de apdrare a eului - ne protejeazd de ameninfdrile asupra aprecierii de sine; funclia de adaptare socia16 - ne aiutd sd ne considerdm ca fiind o parte a comunitdlii sociale.

principal o func{ie de adaptare sociald $i, prin urrnare, s-au

schimbat relativ u$or pe mdsurd ce normele sociale s-au schimbat. 12. Atitudinile tind sd anticipeze cel mai bine comportamentul atunc: cAnd: a) sunt putemice gi consistente; b) se bazeazd pe experienta directd a persoanei; c) sunt specific legate de componamentu. anticipat. Teoria disonanlei cognr rive susline cd atunci cAnd com-

porlamentele persoanei sunt ir:consistente cu atitudinile sale, dis-

confortul produs de

aceastl

disonanld va duce la schimbare. atitudinilor pentru a fi consistent: cu comportamentul. Teoria autc-

percepliei Si teoria dirijdrii in:presiilor oferd explicalii altemetive pentru acelaqi fenomen. Toai: cele trei teorii pot fi parti"corecte in circumstante diferite.

Credin;e Si atitudini sociale

13.

Mai mulli factori

influenleazi

atraclia noastrd fala de cineva. Cei

mai imporlanji sunt: atractivitatea fizicd, p roxirnit at e a, .fani liari t at e n

gi

sitnilaritatea. Vechea

zicald,

,,extremele se atrag"
probatd de cercetdri.
14.

nu a

fost

fi universala. in societatea occidentald aceastd relalie a devenit mai strdnsd in ultimii 25 ani, cAnd din ce in ce mai rnul1i bdrbafi qi femei refuzd sd se cdsdtoreascd cu o persoand pe care nu o iubesc. Au fost fdcute cAteva incercdri de
Reco m an

Relalia dintre iubire qi cdsdtorie este relativ recentd gi departe de a

clasificare a iubirii. Iuhirea pasionald se caracterizeazd prin emo{ii intense qi adesea conflictuale, in timp ce iubirecr parteneriala se caracterizeazd. prin incredere, grij d gi toleranld fald de greqelile parlenerului gi printr-un ton emo{ional de afecliune qi cdldurd. Chiar dacd iubirea pasionald scade cu timpul in relaliile de lungd duratd, potenlialul pentru emolii puternice cre$te. Dar din cavza compatibilitalii cuplului in obiceiurile zilnice, frecvenla real6 a emoliilor puternice este foarle
scdzutd.

ddri

bi b lio g raJi ce
(Psihologie sociald, edilia

Existd trei manuale cornprehensive de psihologie socialS: Lippa, Ittroductiott to Social Psycltolog1' (lntroducere in psihologie sociald, 1990); Myers, Social Psychology
(Psihologie sociald, edi{ia a III-a, 1990); qi Sears, Peplau gi Taylor Social Psychology

a VII-a,

1991).
Tlte

Tratdri mai avansate ale acestor subiecte sunt

disponibile
Hartdbook

in

Lindzey

of Social Psyclnlogy (Tratat de psihologie sociald, edilia a III-a, 1985).

9i

Aronson,

Capitolul 19
Interac{iunea gi influen{a sociali
Prezenfa altora Facilitarea sociali
Depersonalizarea

Intervenlia martorului Disculie criiicS: Tboria impactului social

Infl uenf a interpersonall Conlormarea fafa de majoritate


Obedienla fata de autoritate

Forlele situalionale Disculie criticd: Aspectele etice in experimentele de obedien{it


ale lui Milgram

Rizvrdtirea Influen{a persuasivd a minoritdlilor Teoria rdspunsurilor cognitive la persuasiune Decizia de grup Polarizarea grupului

Grouptltink (,,gdndire de grup")

O tem6 principald a acestui capitol, gi anume cd persoanele

se

comportA ca oameni de gtiinld informali in a ajunge la judec6li1e sociale este tratat[ in detaliu in Nisbett qi Ross, Human Inference: Strategies and Shortcomings of Social Judgement, 1980 (,,Ra{ionamentul uman: strategii qi insuficienle alejudecdlii sociale"). O completare incdntdtoare a acestei teme de bazd este prezentatd de Gilovich, 11o w We Know What Isn't So. The Fallibility of Human Reason in Everyday Life,199l (,,Cum qtim cd nu este aqa. Eroarea ra{ionamentului uman in via la de zi cu 21" O serie de cdrli analizeazd mai in profunzime alte subiecte discutate. Recomandbm pe Aronson, The Social Animal, 1991 (,,Animalul social"); Bem, Beliefs, Attitudes, and Human Affairs,1970 (,,Credin{e, atitudini gi

probleme umane"); Brehm, Intimate Relationships, 1992 (,,Raporturi intime"); qi Ross gi Nisbett, The Person and the Situation. Perspectives of
Social Psychologt, 1991(,,Persoana qi situa{ia. Perspective ale psihologiei

sociale").

fn capitolul l8 am prezentat acea I parte a psihologiei sociale care Istudiaza nrodul iu care oamenii
percep, gAndesc Ai simt despre mediul lor

deliberate depinde

succesul influen{ei sociale directe gi - de cele mai multe ori - de supunerea incongtienti gi autornatd fala de normele sociale.

social -^ credinlele gi atitudinile lor sociale. In acest capitol vom examina cum interactioneaz[ gi se influenteazd,
reciproc fi in{ele umane.

influen{i sociall exprimd incercdrile lirecte gi deliberate de a ne schimba ;redin{ele, atitudinile sau comporta^ mentele. Insd nurreroase forrne ale
influen{ei sociale sunt directe sau neintenlionale. De exemplu, simpla prezen![ .r altor persoane ne poate afecta intr-o multitudine de rnodalit5li subtile. Suntern influenfa{i de asetlenea de normele sociale - reguli implicite gi expectalii Jare ne dicteazd ce trebuie s[ gAndim gi cutn trebuie s5 ne comportdrn; acestea tariazd, de la cele mai nesernnificative rand la cele mai profunde. Norrnele sr'rciale ne fac sd privirn inainte cdnd 'lrcdm cu liftul gi tot ele ne dicteazd cAt le mult ne putem uita lintd la o persoand necunoscutd, astfel incAt sd nu pdrem nepoliticogi. La nivel mai profund, nornrele sociale pot crea gi men{ine rasismul qi discrirninareabazatd pe genul

Pentru rnulti dintre noi, termenul

Interacfiunea gi influenfa sociald sunt elemente centrale in viata comunitard. Cooperarea. altruismul gi iubirea, toate irnplica interac{iunea gi influenla socialS.

de

Dar problemele sociale presante de-a lungul anilor au fhcut ca psihologii sociali sf, fie fortati sa-gi centreze interesul asupra interactiunilor qi influerrlelor care cauzeazd suferin{d societdlii noastre. In acest sens, aga curn capitolul de psihopatologie a insistat pe pafter

inlunecald a comportamentului individual, acest capitol se axeazd dispropor(ionat pe latura iriurtecutd a comportamentului social. Unele rezultate sunt

tulburdtoare, chiar deprirnante. ins5, dupa

cum studiul psihopatologiei a condus la terapii eficiente, aga gi studiul interacIiunilor sociale problematice ne-a dus spre solu{ii mai eficiente in rezolvarea lor. Prin infelegerea principiilor care stau labaza multora dintre problemele noastre sociale, vorl intelege gi principiile pe care se fundamenteazl rezolvarea acestora.

rersoanei. Dupd

culn vom

vedea,

Prezenfa altora
Facilitarea sociali
in 1898, psihologul Norman Triplett a znalizat recordurile de vitez6, la cursele
de ciclism gi a observat cd rnul{i cicligti au oblinut viteze mai mari cAnd concurau unii cu altii, decAt atunci cAnd concurau contra cronometru. Acest fapt l-a deter-

866

ltt

rod trcere irt psiltolo

g ie

minat sd elaboreze unul dintre primele experimente de laborator din psihologia social6. El a instruit nigte copii curn sd ruleze mulineta unei undile cAt de repede posibil, pe o perioadd de timp fix5.
Uneori copiii exersau in acelagi timp gi in aceeagi camer6, fiecare cu propria mulinetS; alteori exersau singuri in incdpere. Degi datele publicate de el sunt dificil de evaluat, Triplett a raportat c6 mulli dintre copii au exersat mai rapid in co-acliune - cu alte cuvinte, in prezen{a unui alt copil care executa aceeagi sarcind - dec6t in situafia cAnd exersau singuri in camerS. Incepdnd cu acest experiment, numeroase studii au demonstrat efectele facilitatoare ale co-ac(iunii asupra oamenilor gi animalelor. Spre exemplu, furnicile lucrdtoare, in grupuri, vor sdpa o cantitate de nisip de trei ori mai mare de fiecare furnic6, decdt dacd ar sdpa una singurd (Chen, 1937), multe animale vor m6nca mai multd hrani dacd ceilalli membri ai speciei lor sunt prezen{i (Plaft, Yaksh gi Darby, 1967), iar studen{ii vor rezolva mai multe probleme in co-actiune decAt singuri (F.H. Allport, 1920, 1924). La scurtd vreme dupi experimentul lui Triplett asupra co-acliunii, psihologii au descoperit cd prezenla unui spectator pasiv - un observator gi nu co-actor - de asemenea faciliteazl, performanfa. De exemplu, prezenla unui auditoriu avea acelaqi efect facilitator asupra imbundtS!irii performanlei studen!ilor ca qi acela al co-actorilor din studiul precedent (Dashiell, 1930). Aceste efecte ale co-acfiunii gi ale audien{ei au fost numite facilitare sociall. Dar chiar gi acest caz simplu de influentd socialS s-a dovedit a fi mai complicat decit au crezut inilial psihologii sociali. De exemplu, cercetdtorii au descoperit c[ subieclii fac mai multe erori in rezolvarea problemelor cdnd sunt in co-acfiune sau in prezenfa unui

auditoriu decdt atunci cdnd

executau

sarcina singuri (Dashiell, 1930). Cu alte

cuvinte. calitatea performan{ei scddea chiar dacd a crescut cantitativ. In alte studii, totufi, calitatea performan{ei s-a imbunbt6{it atunci cAnd co-actorii sau auditorii erau prezenf i (de exemplu. Dashiell, 1935; Cottrell, 1972). Cum pot fi reconciliate aceste contradiclii? Analizdnd rezultatele, psihologul
Robert Zajonc (1965, 1980) a observat cd rdspunsurile simple, rdspunsurile frecvent practicate sau rdspunsurile instinctuale

(cum ar fi hrdnirea) erau in mod tipic facilitate. in timp ce rdspunsurile complexe sau recent invS(ate erau tipic afectate in prezenla co-actorilor sau i audien[ei. El a sugerat c5 principiul bine cunoscut al motiva{iei poate explica aceste rezultate: un grad ridicat de instinctivitate sau un grad ridicat d:
stirnulare tinde sd intensifice rdspunsurile

dominante ale unui organism. Daci simpla prezen\d a unui alt membru a.
speciei cregte gradul de stirnulare sau C:

instinctivitate al unui organism, atuncrdspunsul dominant va fi facilitat. Pentrcomportamentele sirnple sau bine inr ifate, rdspunsul dominant este probab,i rdspunsul corect gi deci performan^ poate fi facilitatd. In cazul compLlrtamentelor complexe sau abia invdpt:. rbspunsul cel mai probabil saq ce dominant poate fi incorect. Intr-:

exis. mai multe rdspunsuri gregite gi numi unul singur corect. Perfonnan(a poate :i
rezolvare a problemei, de exemplu,
agadar afectatd.

O serie de experimente efectuate alj cu subiecfi umani cAt gi cu animale :verificat aceastd teorie a faciliti: sociale. intr-un studiu deosebit, gAnda:de bucdtdrie aveau posibilitatea sa fiJ pe un culoar vertical, spre o cutie-of,.ectiv intunecatd, pentru a scdpa de elnis"r de lumind (fig. 19.1).

Interaclittn ea S i infl u enpa soc

ia

ld

867

Obiectiv
ffiii'!
ix\13

Obiectiv

i.i

Cutii de

audienfi
CULOAR

Start

F-+i!

F::l:i

kr/
LI

Proiector de lumind

.. rr

\sd

-.. Proiector de lumini

Cutii de

audienti
Start Start LABIRINT

il,
tt

l"ie

: ';-;'

"1 !:.: l/w

L,ABIRINT

Proiector de lumini

Proiector de lumini

Fig. 19.1. Experiment de facilitare sociald. Reprezentarea culoarelor Si labirinlelor utilizale in erperinrentul defacilitare sociald al lui Zajonc. (Dupd Zajonc 9.a., 1969.)

Cercetdtorii au descoperit faptul cd


gdndacii care alergau in perechi au ajuns

nant (alergAnd descendent pe culoar)

mai repede in cutia-obiectiv, decdt


gAndacii care alergau singuri. Dar cAnd

rdspunsul de evadare devenise mai complicat prin aceea cd necesita efectuarea unui unglri drept pentru a gAsi cutia-obiectiv, gAndacii care alergau ?n perechi au avllt uevoie de o perioadd mai mare de timp pentru a ajunge in cutie, decAt gdndacii singuri. Cu alte cuvinte, prezenta co-actorilor a facilitat performanta in situalia simpla de evadare, dar a afectat performanfa in situalia complexd de evadare (Zajonc, Heingartner gi Herman, 1969). Acest experiment a fost
repetat

fost corect gi a afectat performanla atunci cAnd rdspunsul dominant a fost incorect. Un studiu analog cu acesta a des-

coperit cb subieclii umani inva{d rnai repede un labirint simplu, insd invafd rnai
incet un labirint complex atunci cdnd este

cu situa{ia in care toli

gAndacii

alergau singuri, dar avAnd drept audienld

gdndaci care observau din cutii mici de plexiglas, a$ezate de-a lungul culoarului. Din nou, prezen{a altor gAndaci - chiar

dacd erau doar spectatori - a facilitat performanla atunci cdnd rdspunsul domi-

prezent un auditoriu (Hunt gi Hillery, 1913). Alte studii au ardtat cd oamenii rnemoreazd mai repede o listd de cuvinte ugoare, dar nrai incet o lista de cuvinte dificile in prezen!a audien{ei (Cottrell, Rittle 9i Wack, 1967). Intrucdt facilitarea sociald apare gi in cazul altor specii in afara celei umane, se pare cd nu sunt necesare procese cognitive complexe. Insd o teorie sugereazd. cd, facilitarea social[ la oameni nu se datoreazd siniplei prezente a altor indivizi, ci datoritd sentimentelor de competilie sau interesului de a fi evaluat, interese cognitive care mdresc instinctivitatea. Chiar gi primele studii asupra

868

I nt roduc

re tn

ps

iholo g i e

co-actiunii au identificat cd dacd toate


elementele de rivalitate gi competi{ie sunt

eliminate, efectele facilitarii sociale sunt gi ele reduse sau eliminate (Dashiell, 1930). Alte studii au ardtat cd efectele audienlei variazd, in funclie de cdt de mult

seama cd el a inceput. Computerul a inregistrat in mod automat cdt timp i-a trebuit subiectului sd-gi scrie numele
(sarcina ugoard) qi s6-gi tasteze numele de cod (sarcina dificilA). Un grup de subiecti gi-au scris numele in timp ce erau singun in camerd (situa{ia individuald). Alt grup de subiec{i gi-au scris numele in timp ce

simte persoana

este evaluatS. De facilit[rii sociale sunt intensificate dacd spectatorul este un expert gi sunt diminuate dacd audienla
exemplu, efectele
este reprezentatd de oameni obignuili care

c[

experimentatorul ii privea peste umAr (situalia de evaluare). Al treilea grup qi-a

vor sI unn6reasc[ un experiment psihologic (Henchy qi Glass, 1968; Paulus qi Murdock, I97l). Intr-un experiment in
care audienfa era legatd la ochi - deci nu putea privi sau evalua performanla individualS - nu s-a identificat nici un efect de facilitare sociald (Cottrell, Wack, Sekerak gi Rittle, 1968). Problema cu majoritatea acestor

indeplinit sarcina

prezen(a unei persoane eare era legatd la ochi gi ar ea cdgti antifonice, cu fala intoarsl de la experiment
subiecli, spundndu-li-se cd se afla intr-un de deprivare senzoriali (situalia de simpl6 prezentd a altora). Rezultatele au dezvdluit cd efectele
de

in

facilitirii sociale au fost produse

simpla prezen!6 a unui alt individ (tabe-

studii, totugi, este aceea cd subiecfilor incd le persistd interesul pentru a fi evaluali - chiar qi atunci c6nd sunt singuri sau in prezenla altor indivizi - deoarece ei gtiu cd performanfele lor sunt inregistrate gi evaluate de cdtre experimentator. Prin unnare, aceste studii lasd totuqi deschisd intrebarea dacd efectele facilitarii sociale la oameni apar sau nu din simpla prezen!6 a celorlalli. intr-un experiment efectuat pentru a elimina interesul subieclilor de a fi evaluafi, atAt in situa{ia ,,singuri" c6t gi in prezenla altora, fiecare subiect a fost instalat intr-o camerd de agteptare in fala unui computer, fiind rugat sd furnizeze ,,cAteva informa{ii de fond inainte de
inceperea experimentului". Computerul a indicat mai int6i subiectului sd-gi tasteze

lul

19.1). Comparativ cu subieclii di:

din situaliile de

situa{ia care au lucrat singuri, subiecti.

evaluare qi simpln prezen{d au executat sarcina uqoard nta.


rapid, insd sarcina dificild a durat nta. mult - modelul caracteristic al facilitdn.

sociale (Schrnitt, Giloviclr, Goore

s.

Joseph, 1986).

Tabelul 19.1, Facilitarea sociall in prezen(a unui alt individ. Cdnd subieclii se a.:.: in situayia de evaluare sau pur Si simplu si,-.: ln prezenla unui alt individ ei executd n:; repede o sarcind sinpld, insd o sarc;,'.: dificild o rezolvd ntai incet decdt dacd ar .' singuri. Variqbila dependentd este tint::, nediu (itt secuttde) necesar pettru a re:o,.: o probd de scriere. (Dupd Schrnitt, Gilovi;:,
Goore gi Joseph, 1986.)

nurnele (de exernplu ,,Joan Smith") gi apoi s[ conceapd ul] nume de cod prin scrierea inversd a numelui, alternAnd fiecare literd cu cifre in ordine crescdtoare (de exemplu,,,hlt2i3m4S5n6a7o8J9"). Acesta a fost intregul experiment care s-a terminat inainte ca subiectul sd-gi dea

TIMP NECESAR PENTRU A REZOLVA SARCINA

SARCINA

SARCTNA SARCIN.{

SIMPLA DIFICILi
15

Singur
SimplS

52
63 73

b,valuare

prezenli

l0

Inter acliunea S i inJluenla social d

869

Doud teorii adifionale au fost propuse ca relevante pentru efectele de facilitare

social6. Teoria distragere-conflict sugereazd c6, prezenta altor indivizi distrage atenfia persoanei, cauzdnd un conflict in modul de distribuire a atenliei intre ceilalli indivizi qi sarcina de indeplinit. Este vorba despre un conflict de atenlie - mai degrabd decAt simpla prezen\d a unei alte persoane sau interesul pentru a fi evaluat - care mdregte instinctivitatea Si cauzeazd efecte de facilitare sociald (Sanders gi Baron, 1975; Baron, 1986). Teoria autoprezentdrii sus{ine cd prezenfa altor indivizi amplificd dorinla individului de ^ a-gi prezenta o imagine favorabild. In cazul sarcinilor ugoare, aceasta duce la efoft gi concentrare mai mare gi deci o imbundtdfire a performanlei. Cu toate acestea, pentru sarcinile dificile aceasti dorinld amplificd frustrdrile impuse de sarcini gi duce la jend, retragere sau anxietate excesiv6, ceea ce duce la performan(e mai slabe

credul gi intolerant, afigAnd violenfa gi ferocitatea fiin{elor primitive... femeile, copiii, barbarii gi clasele inferioare... ac{ioneazd sub influenta rndduvei spindrii". Comportamentele agresive qi imorale prezentate de mul{imea dezl6nluitd (in viziunea sa gi revolulionarii francezi) se rdspAndesc in gloatd prin contagiune ca o boald, distrugAnd sim!ul moral gi autocontrolul individului. Aceasta face ca mullimea sd comitd acte distructive pe care nici un individ de unul singur nu le-ar inliptui - desigur, cu exceplia femeilor, copiilor, barbarilor gi
claselor inferioare.

in ciuda prejudeca{ilor sale evidente, observa{iile lui LeBon au o anurnitd


validitate. Echivalentul modern al teoriei lui LeBon este construit pe conceptul de depersonalizare, concept propus ini{ial de Festinger, Pepitone gi Newcomb

(Bond, 1982). Existd rezultate


pare cd toate procesele sugerate

ale
se

cercetdrilor care susfin fiecare teorie gi

prezen!6

a altora,

- simpla interesul pentru

(1952) 9i extins de Zimbardo (1970) qi Diener (1979, 1980). Teoriile lor sus{in cd anumite condilii, prezente uneori in grupuri, pot conduce la trdirea unei stdri psihologice de depersonalizare, un sentiment de pierdere a identitAtii personale qi de dizolvare in anonimatul grupului.

evaluare, distragere-conflict gi dorinla de

prezentare a unei imagini de sine favorabile - contribuie la efectele de


facilitare sociald (Sanders, 1 984).

Acest fenomen produce diminuarea

restricfiilor impotriva compoftamentului impulsiv gi a celorlalte condifii cognitive gi emolionale asociate cu un comportament lipsit de reguli al mullimii. Unele
antecedente gi consecinte ale depersonali-

Depersonalizarea

in

aproximativ acelagi timp

in

care
de

Triplett realiza experimerrtul sdu

laborator asupra facilitarii sociale, un alt observator al comportamentului uman Gustave LeBon - venea cu o viziune mai pu{in favorabilS asupra co-acfiunii grupale. In cartea sa ,,Psihologia mullimii" (Tlte Crowd, 1985), remarca faptul cd ,,mullimea este intotdeauna inferioard

zdrii propuse de Diener sunt ilustrate in figura 19.2. Observali cd aceste conditii preliminare duc la depersonalizare prin producerea unei stdri de congtiinld de sine redusd a individului. intr-un studiu asupra depersonalizdrii, studentelor, in grupuri de patru, li s-au

intelectual fa\d de individul izolat. ...Omul in mullirne este nestatornic,

alte femei care se presupunea cI face parte dintr-un experiment de invd{are. Jurnitate dintre femei au fost depersonalizate prin a le face sd se simtd

cerut sd administreze qocuri electrice unei

870

I tt

roduce re itt

p.r

ilto I o,:

Anonlmat
Antecedentele ambientale
ale depersonalizirii

r,

Nivel inalt de activare Centrare pe evenimente externe Unitate a grupului

;;;;

. .,'

Stare ipoteticd de mediere

I
Conqtiinti de sine diminuati

i.l'r i,,:,,:,,:s9,9ilirYg.'e.o,,,,!.lllfr

nggitcr lmportfivfi

Sensibilitate mdriti la indicii imediate li;;Ultltt*i1a;s!x1if e-,pnioiig,tltle'tcjna Consecin!ele f":.r-':,,!! facitalq *e a monitoliza ji,y,,f e, : a regla propriul cornportament. de personalizi rii lntere8 redus pentru evaluarea

i,,,.'comn'orrq,ryLlntufui.imrufsit; :,:ti;;i

,iii,

.
:

t,i
iiliiii i

ifieri!,i,, e*$tia,ali$ p$teoa*oi dgj.{,,l r i i iifff4'ee1$tr$iminF.ala


ii

.:1'1:1;':,i

planifica in mod rational.

i;,'ir,ril'i

Fig. 19.2. Antecedentele gi consecintele depersonalizirii. O erpLicalie a comportanrctttului ntullimii tinde cdtre pierderea identitdlii personale in antunite situayii de grup (Dupd Diener,1979.)
anonime. Au fost imbrdcate in haine largi de laborator, cu huse care le acopereau fefele, iar experirnentatorul a evitat sa se adreseze nominal fiecdreia, ci doar ca grup (fig. 19.3). Cealalt5 pafte a grupului

de femei a rdlras personalizatA, ele purtand propriile haine gi ecusoalte mari de identificare. In completare, femeilor din cel de-al doilea grup li s-au dat nume. In timpul experimentului, fiecare femeie avea in fa!6 un buton de administrare a
qocului electric pe care il apdsa atunci cAnd femeia supusd experimentului de invd{are I}cea o gregealS. Apdsarea

butonului sirnula administrarea unui s-: electric. Rezultatele au ardtat cd feme. ; depersonalizate au administrat de dc : ori mai multe qocuri subiectului ; experimentul de invd{are comparatir :grupurile personalizate (Zimbardo, I 97tUn studiu inteligent a fost efectuat :. Halloween simultan in cAteva case d.-tr-o comunitate. Copiii au fost intdn;:' na{i la ugd de o femeie care l-a rugat :ifiecare copil sd ia doar o sing,:i bomboand. Apoi femeia a intrat in c-* pentru scurt timp ddndu-le copiilor pc, bilitatea de a lua mai multe bombo::.=

lnteracliunea Si influenla sociald

871

Fig. 19.3. Anonimatul produce depersonalizare. Atunci ciutcl fetneiLe au fost deglizate astfel incat sd se sittttit anonime, ele au administral mai multe Socuri electrice unei
persoatTe inocette decdt subieclii nedeghizaPi.

Unora dintre copii

in timp ce allii

li

se adresase pe nume

rdmdseserd anonimi. Copiii care veniserd in grupuri sau erau

unui costum de tip Ku Klux Klan a avut un efect redus asupra nivelului de goc
administrat de subiecli.

anonimi au furat mai multe bomboane decAt cei care erau singuri sau care igi ddduserd numele in fala adultului (Diener, Fraser, Beaman giKalem, 1976). Aceste experimente nu sunt definitive. Spre exemplu, putefi observa in figura 19.3 c5 hainele 9i glugile folosite in primul studiu semdnau cu costurna!ia tipicd Ku Klux Klan. Similar, costumele de Halloween reprezintd adesea vrdjitoare. mougtri sau fantome. Toate acestea au conotatii agresive sau negative. Se poate spune cd mai degrabd rolurile sugerate de costume au produs acest compoftarnent gi nu anonimatul. Pentru a verifica aceastd probabilitate s-a repetat experimentul cu gocurile electrice, dar de data aceasta fiecare subiect s-a imbrdcat cu unul din cele trei costume: unul de tip Ku Klux Klan, o uniformd de asistentb rnedicald sau hainele personale ale subiectului. Rezultatele experimentului revizuit nu a reprodus efectele studiului original: puftarea

Mai semnificativ, cei care au purtat uniforme de asistente medicale au adrninistrat mai pu{ine qocuri decAt grupul de control care ;i-a imbrdcat

propriile haine, sugerAnd cd uniforma a incurajat persoana sd joace tipul de rol conotat de vestimentalie. Acest studiu aratd, c6, anonimatul nu duce in mod inevitabil la intensificarea agresivitalii (Johnson gi Downing, 19'19). O a doua concluzie este aceea cd a fi in grup nu este o variabi16 criticd absolutd irr producerea depersonalizdrii. A fi in
grup produce depersonalizare numai dacd acest lucru asigurd gi celelalte condilii antecedente prezentate in figura 19.2, in

special anonimatul gi o reducere a congtiinlei de sine (Diener, 1980). Cea mai mare parle din studiile iniliale de depersonalizare au inclus atAt un context de grup, cAt qi anonimatul, astfel ci nu era posibil6 identificarea variabilei critice.

872

I rt

roduc ere itt p silrclo gie

Intervenfia martorului

in capitolele anterioare am observat faptul cd oamenii nu reaclioneaz[ pur gi simplu la trbsdturile obiective ale unei situa{ii, ci la propria interpretare subiectivd a acesteia. In acest capitol am observat cd in cazul facilitarii sociale, un model simplu de influenld sociali depinde in parte de interpretarea de cdtre individ a ceea ce allii fac sau g6ndesc. Dar, dupd cum vom vedea, definirea sau interpretarea situaliei este deseori un mecanism puternic prin care indivizii se
influenfeazd reciproc.

Degi putem presupune cd prezen{a unor alli martori oculari ar incuraja un individ sd acfioneze in ciuda riscurilor, cercetdrile demonstreazd contrariul. Deseori prezenta altora ne impiedicd sa intervenim. In mod specific, prezenfa altor indivizi servegte: a) la definirea situaliei ca fiind non-urgentd; b) la
difuzarea responsabilitSfii pentru acliune.

DEFINIREA SITUATIEI. Numeroase situalii de urgenld debuteaza


ambiguu. Un bdrbat care se clatind este

bolnav sau beat? O femeie este ameninfatd de un strdin sau se ceartd cu solul ei? Iese fum din cauza unui incendiu sau

1964, Kitty Genovese a fost noaptea tdrziu, in afara casei, in ucisd

In anul

New York. Ea a ripostat, iar crima

durat aproape jumState de ord. Cel pufin 38 de vecini au auzit fipetele de ajutor, dar nimeni nu a venit sd o ajute. Nimeni nu a sunat la poli$e. Publicul american a fost ingrozit de acest incident, iar psihologii sociali au inceput sd investigheze cauzele a ceea ce inilial a fost denumit,,apatia martorului". Studiile lor au ardtat, totuqi, cd ,,apatia" nu constituia un termen foarte precis. Nu este vorba de o simpld indiferenfd care impiedicd martorul sd intervind in situafii

este doar aburul care se revarsd pe fereastrS? Modalitatea frecventd de a rezolva asemenea dileme const6 in amdnarea ac{iunii, in a te comporta ca gi cum nu s-ar fi intAmplat nimic riu gi in a te uita in ju. pentru a observa cum reaclioneazd cei din jur. Ceea ce poti vedea mai mult ca sigur este cd ceilalti oameni, din aceleagi motive ca gi tine.
ac{ioneazd ca qi cum totul este normal. Se

dezvoltd

ritl{ii - mai precis, fiecare individ dir, grup il direclioneazd gregit pe celalalt
prin a defini situalia ca fiind o non-urgen!6. Tofi am auzit despre mullimi de oameni care au intrat in panicd pentru ci fiecare individ l-a ficut pe cel de l6nga e. si reacfioneze exagerat. Situalia inversd unde mullimea iqi linigtegte membr:. pentru a nu ac(iona - poate fi chiar m;: frecventi. Numeroase experimente aidemonstrat acest efect.

stare de

ignoranfi a majo-

de

urgenf6.

In primul rAnd, existd


fi
pericolul fizic.
poate

obstacole reale cum ar

in al

doilea rdnd, implicarea

insemna numeroase aparilii in proces sau alte probleme. in al treilea rAnd, situa{iile de urgenfd sunt impredictibile gi necesitb o interven{ie rapidi, o acliune neplanificatd; pu{ini dintre noi sunt pregdti{i pentru astfel de situalii. In sfdrgit, existd

riscul de a te face de rAs prin interpretarea gregitd a unei situafii ca


fiind urgen{d cAnd de fapt nu este. Cercetdtorii au tras concluzia cd ,,martorul in situalia de urgenld se afld intr-o pozilie de neinvidiat". Este poate surprinzdtor

intr-un experiment, studenlii de

ser.

masculin au fost invitati la un inten iu StAnd in camera de agteptare o unda C: fum a inceput sd iasd prin aerisire. Un:, dintre subiecfi erau singuri in camera iagteptare cdnd a inceput sd se vaci

dacd cineva intervine totugi (Latan6 Darley, 1970, p.247).

gi

fumul; allii erau

in

grupuri de trei

Experimentatorii i-au observat printr-: