Metodica Disciplinei Judo Istoric Originea, aparitia si dezvoltarea lui pe plan mondial Judoul se numara printre sporturile cu traditie

indelungata, interesanta si spectaculoasa. Dupa unii autori si-ar avea originea in sec. XVI. Practicat initial in Japonia sub forma de ju-jitsu. Dupa altii ar data din 1669 cand a venit in Japonia un preot chinez Chin Gen Pin, care a introdus arta Kempo a lovirii. Judo deriva din Ju-Jitsu, din acesta fiind scoase actiunile periculoase pentru organism. Judo a fost creat in 1882 de catre Jigoro Kano. Ju este definie ca principiul cedarii sau al non-rezistentei sa nu te opui niciodata cu forta fortei, ci numai sa dirijezi si sa utilizezi puterea atacului. Do poate fi definit ca drumul spre perfectiune. Artele martiale au inceput sa fie cunoscute in europa abia dupa primul razboi mondial. Jigoro- Kano a inlocuit cuvantul Jitsu du Do (cale, metoda) si astfel noul sport s-a numit Judo (calea supletii), dupa ce a eliminat loviturile periculoase din Ju-Jitsu, transformandu-l intr-un sport accesibil. In acelasi an a fondat prima scoala de Judo, Kodokan, care exista si astazi, ulterior profesorii si instructorii acestei scoli, adevarata universitate s-au deplasat apoi in majoritatea tarilor, ajutand la dezvoltarea Judoului. In Europa, Judoul a fost introdus la inceputul sec. XX, de catre instructorii japonezi astfel: - In Anglia vestita scoala de Judo Budokwai a fost infintata de Yukio. - In Franta a fost Kawaishi care a pus bazele scolii franceze de Judo. Dupa cel de-al II- lea razboi mondial judoul a devenit unul din cele mai importante sporturi. A luat fiinta UE in 1949. Federatia internationala de Judo in 1951 la Paris. A urmat Campionatul Mondial in 1961 Paris. Din 1964 Tokyo, Judoul a intrat in randul sporturilor olimpice. In 1975 la Lyon s-au desfasurat primele campionate feminine. In1980 la New York prima editie a Campionatului Mondial pentru femei. In prezent Judoul este practicat de peste 200 de milioane de sportivi si sportive.

Aparitia si dezvoltarea judoului pe plan national In anul 1928 Japonezul Keishichi Ishiguro la ANEFS a predat studentilor lectii pe perioada unui an universitar si a predat Judo si Ju-Jitsu. Dupa plecarea maestrului japonez stafeta a fost preluata de catre profesorul Emilian Teaca care in cadrul ANEFS prea artele martiale pana psre inceputul celui de-al II razboi mondial si scoate si prima carte cu titlul Arta aprarii personale, cu un continut puternic de autoaparare 1935. In perioada postbelica apar primele sectii de Judo la Bucuresti si Arad, sunt conduse de instructori care au invatat acest sport in timpul razboiului, in special in perioada de prizonierat. Antrenorul Mihai Botez de la Uzinele Vagonului Arad; Gotelet Vasile; Lector Universitar Avram Ioan de la institutul Agronom Bucuresti. In Bucuresti prima sectie de Judo ia fiinta in 1957 la liceele Spiru Haret si I.L. Caragiale sub conducerea profesorului Florian Frazeei; Inginerul Urma Liviu de la I.O.R. Bucuresti; Doctorul Crisan Ion din Sibiu. In 1961 in cadrul Institutului de cultura fizica, sectia condusa de studentul Bogdan Constantin. In 1969 se organizeaza primul campionat republican pe echipe, iar locul 1 este castigat de Rapid Bucuresti, iar echipa de la I.E.F.S. pe locul 3. In anul 1968 prin infintareea Federatiei de specialitate, Judoul devine un sport indragit datorita aptitudinilor sale fizice si intelectuale. Cele de peste 200 de sectii afiliate la forul nationat, cei peste 5000 de sportivi legitimati sunt o garantie de care se bucura Judoul in randul tuturor categoriilor de participanti. Primele medalii au fost cucerite la Campionatul European in 1977, unde am cucerit medalia de bronz dupa URSS si Franta. Prima participare la Jocurile Olimpice a avut lor in 1980 la Moscova, cand Nicular Vlad (Viena 1980); Constantin Niculae (Debrecen 1981); Mircea Fratica (Rostok 1982), au devenit campioni ai europei. Aceasi perfectiune, Ilie Serban (Norvegia 1985); Mihai Cioc (Paris 1987).

Locul Judoului in planul de invatamant Prin specificul lui lupta directa cu adversarul, judoul are un profund continut psihologic, cu atat mai mult cu cat victoria nu revine celui care poseda o musculatura mai dezvoltata, ci celui care foloseste mult mai rapid si agil momentele de oportunitate in declansarea atacului, care gandeste si anticipeaza desfasurarea luptei. Lupta in judo are un pronuntat caracter intelectual. Antrenamentul judoka consta din imbinarea pregatirii fizice, tehnico-tactice si moral volitive. Valoarea psihologica a luptei, consta in aceea ca educa perspicacitatea miscarii adversarului, ca si asupra gandirii si starii psihice proprii. Sportivii judoka se afla pe primele locuri in ceea ce priveste viteza reactiei compuse. Ei trebuie sa posede viteza de miscare si viteza de reactie in lupta pentru a-si depasi adversarul atat in atac cat si in defensiva. Trebuie sa fie indemanatic pentru ca in situatiile schimbatoare din timpul luptei, din cauza vitezei si a miscarilor inselatoare sa-si poata pastra o perfecta orientare si voiciune, calitati necesare pentru declansarea atacului decisiv, bineinteles ca trebuie sa fie rezistent pentru ca dupa un efort de intensitate maximala impus de declansarea unui atac sau a unei actiuni de aparare sau la sfarsitul competitiei sa-si pastreze energia, viteza, indemanarea, precum si concentrarea atentiei si agilimea gandirii. Judoka trebuie sa aibe forta necesara pentru deplasarea, dezechilibrarea si intrarea rapida sub adversar cu urmare a deplasarii inainte, inapoi, laterar stanga, dreapta pentru a invinge intr-o clipa reactia de aparare a adversarului. Toate calitatiile, cunostintele si deprinderile amintite necesare unui Judoka pentru a deveni competitivi in lupta se dezvolta si se educa prin concurs (raudori- lupta cu tema; shiai- pot fi folosite toate procedeele), dar si prin intermediul unor exercitii cu si fara adversar.

Scopul si sarcinile invatarii judoului

Scopul invatarii judoului il constituie formarea unui bagaj minim de deprinderi motrice (insusirea de procedee tehnice de judo), transmiterea unui bagaj minim de cunostinte teoretice si metodice care sa le ofere posibilitatea initierii copiilor in aceasta disciplina sportiva. Judoul ca orice ramura sportiva se caracterizeaza print-un continut propriu, prin procedee tehnice specifice si prin forme adecvate de organizare a pregatirii. Sarcinile invatarii judoului sunt urmatoarele: - insusirea celor mai simple exercitii metodice pentru invatarea procedeelor tehnice; - insusirea unor complexe de exercitii specifice judoului ca aplicativitate in lectiile de educatie fizica scolara; - insusirea unui bagaj minim de cunostinte teoretice si metodice din aceasta disciplina sportiva; - transmiterea si insusirea cunostintelor de organizare si desfasurare a competitiilor de judo la nivelul eleviilor.

Forme de activitate

In programa se folosesc urmatoarele forme de activitate: - lectia teoretica; - lectia practico- metodica; - lectia concurs; - studiul individual; - consultatii practico- metodice; - practicarea in calitate de observatori la competitiile de judo rezervate copiilor si juniorilor si prezentarea unui referat asupra unui concurs observat.

Caracteristicile judoului Una din particularitatile esentiale ale acestui sport este aceea ca procedeele tehnice sunt create si adaptate la posibilitati ce le ofera practicarea lui in costume speciale (kimonouri). Procedeele din Judo Continutul lui este caracterizat prin existenta a peste 40 de procedee specifice de aruncare, prize si fixari cu posibilitati multiple de variatie in functie de particularitatile specifice ale sportivilor. Acestea fac din judo un sport dinamic si spectaculos, lasand cale libera imaginatiei, combinatiilor si gandirii creatoare. Pregatirea tehnico- tactica se realizeaza concomitent cu dezvoltarea calitatii motrice intrucat intre ele exista o legatura si o conditionare reciproca foarte stransa. Tipul biologic il constituie judoka complex cu buna pregatire atletica la care indemanarea si supletea combinate cu calitati psiho- fizice de exceptie sunt definitorii in obtinerea unor mari performante. Rezultate bune se pot obtine printr-o crestere continua a volumului intensitatii si complexitatii antrenamentelor. Clasificarea si terminologia Judoului Judoul modern are la baza elemente tehnice eliberate de Jigoro Kano si perfectionate e catre succesorii sai. Procedeele tehnice au fot continuu adaptate cerintelor competitionale cunoscand permaent modificari si transformari in vederea eliminarii miscarilor inutile in scopul cresterii vitezei de executie si al surprinderii adversarului. Cu toate aceste simplificari structura biomecanica a procedeelor tehnice au fost afectate intr-o mica masura. Evolutia tehnicii de competitie s-a indreptat spre adaptarea acesteia la calitati fizice morfofunctionale si morale ale judocanilor.

Structura de baza a tehnicii ramane constanta in perioada de invatare, ea predandu-se in formulele clasice. In etapele de perfectionare si automatizare a procedeelor tehnice se impune eliminarea unor miscari legate de intrari, dezechilibrari, etc., in functie de tipul morfologic al fiecarui judocan. Tehnica judoului se imparte in doua grupe mari: 1. Nage- Waza = tehnica luptei in picioare 2. Katane- Waza = tehnica luptei la sol Pentru a putea asigura executia corecta a procedeelor tehnice se v-or invata in primul rand elementele de baza a tehnicii judoului. Elementele de baza a tehnicii judoului 1. Pozitia fundamentala a) Ofensiva ( Shizentai ) - pe dreapta ( Migi- Shizentai ) - pe stanga ( Hidari- Shizentai ) - frontala ( Shizen- Hontai ) b) Defensiva ( Jigotai ) - pe dreapta ( Migi- Jigotai ) - pe stanga ( Hidari- Jigotai ) - frontal ( Jigo- Hontai ) 2. Deplasarile pe saltea ( Shintai ) se executa in urmatoarele moduri: a) Prin pasi normali b) Prin pasi adaogati c) Prin pivotare ( Tai- Sabaki ) 3. Prizele ( Kumi- Kata ) in conditii de kata majoritatea procedeelor se executa cu priza clasica in care mana dreapta fixeaza reverul stang la nivelul claviculei, iar mana stanga fixeaza mana dreapta a adversarului dedesubt la nivelul cotului. In conditii de lupta shiai prizele sunt foarte diferite in functie de procedeul care se executa, de particularitatile fizice ale atacului si ale adversarului. Schimbarea prizei pe parcursul luptei constituie o problema de tactica. 4. Dezechilibrarile ( Kuzushi ) se executa in toate directiile 5. Caderile ( Ukemi ) se executa in cele 4 directii principale: a) Caderi inainte ( Mae- Ukemi ) b) Caderi inapoi ( Ushiro- Ukemi ) c) Caderi laterale ( Yoko- Ukemi ) Instruirea tehnica salutul din picioare si din genunchi

Pozitia corpului reprezinta atitudinea corpului judoka inainte sau in timpul luptei. Aceasta trebuie sa-i confere sportivului un echilibru bun care solicita un minim de efort. Ea poate fi inalta ofensiva sau joasa defensiva. Greutatea corpului trebuie sa fie bine repartizata pe ambele picioare, iar transferul greutatii se face foarte rapid in momentul deplasarii Greseli: - contactul pe saltea nu este pe toata talpa. - repartizarea greutatii corpului pe un singur picior - departarea exagerata a picioarelor inainte, inapoi, in lateral. Deplasarile Deplasarile sunt actiuni in scopul asigurarii si redresarii echilibrului in scopul dezechilibrarii adversarului, a creerii celei mai favorabile situatii de declansare a atacului. Se evita apropierea exesiva a picioarelor, incrucisarea lor, precum si alergarea prin saritura. Deplasarile se vor executa mentinandu-se tot timpul pozitia de garda, semiflexie, pasirea fiind foarte prudenta, fara ridicarea exagerata a piciorului de pe saltea. Intotdeuna primul pas se face cu piciorul din directia de deplasare pentru a evita apropierea sau incrucisarea picioarelor. Deplasarile prin pivotare se fac din pozitia de garda, pivotandu-se pe varful picioarelor din directia de deplasare si aducand celalalt picior pe aceasi linie intr-o noua pozitie de garda. Prizele In conditii de invatare se foloseste priza clasica pentru ambii parteneri. In timpul luptei variantele de prize sunt multiple determinate de specificul procedeului executat sau de cerintele situatiei tactice dintr-un anumit moment al luptei. Dezechilibrarile Dezechilibrarile impreuna cu intrarea constituie momentul hotarator in executia unui procedeu. Prin dezechilibrare se usureaza considerabil executia procedeului in functie de situatie acestea pot fi: - dezechilibrari inainte

- dezechilibrari inapoi - dezechilibrari lateral dreapta, stanga - dezechilibrari inainte lateral dreapta, stanga - dezechilibrari inapoi lateral dreapta, stanga In timpul luptei actiunile de dezechilibrari sunt combinate. Dezechilibrarile specifice fiecarui procedeu se vor invata si perfectiona simultan cu cea a intrarilor. Exercitii metodice specifice: - executia dezechilibrarilor cu partener pasiv - schimbari repetate ale directiilor de dezechilibrare cu partener semiactiv - executia unei dezechilibrari provocand in prealabil reactia partenerului. Greseli: - bruscarea miscarilor la inceputul dezechilibrarii - incetinirea spre partea finala a actiunii - executia separata a dezechilibrarii si intrarii. Un principiu de baza al judoului il constituie eficacitate maxima cu minim de efort. Intrarea Scoaterea din echilibru constituie faza premergatoare a atacului si se caracterizeaza prin accetuarea dezechilibrarii si stabilirii contactului cu adversarul in cea mai favorabila pozitie pentru proiectare. Partenerii se numesc Tori; Uke. Intre dezechilibrare si intrare nu trebuie sa existe nici un tempou pierdut. Ambele apar ca o singura actiune. Caderile Inca din primele lectii incepatorii trebuie sa invete sa cada sa se autoasigure spre a evita socurile provocare de caderi. Pentru a anihila socul provocat de contactul corpului cu solul judoka trebuie sa loveasca cu bratele sau bratul salteaua cu o fractiune de secunda inainte de a lua contact cu aceasta. In prealabil un judoka va executa diferite elemente de

gimnastica acrobatica ( rostogoliri, rulari, etc. ). Predarea tehnicii se va face gradat in urmatoarea ordine: - din culcat dorsal - stand ghemuit - din miscare Mwetodica invatarii caderilor consta in asigurarea succesiunii invatarii lor, respectand principiul accesibilitatii. Metodica predarii se impune respectand urmatoarele norme: - in timpul contactului cu solul judoka trebuie sa-si deconecteze musculatura - capul conduce si coordoneaza in aer miscarea corpului - suprafata de contact cu solul a corpului se efectueaza pe aceasi parte cu bratul care efectueaza lovitura antisoc. - In cazul caderilor prin saritura contactul corpului cu salteaua se sfectueaza print-o rulare in care corpul ia contact cu solul in mod succesiv de la umar spre picioare - Bratul sa fie semi- flexat pentru a putea lovi cu o forta biciuita a palmei si a antebratului - Picioarele nu vor sta incrucisate in timpul contactului cu solul. Clasificarea tehnicii judoului Tehnica luptei in picioare ( Nage- Waza ) 1) Tachi- waza = aruncari din picioare - Ashi- waza = tehnica de picior - Koshi- waza = tehnica de sold - Kata- waza = tehnica de umar - Te- waza = tehnica de brate 2) Sutemi- waza = tehnica de sacrificiu - ma- sutemi = sacrificiul inapoi - yoko- sutemi = sacrificiul lateral Tehnica luptei la sol ( Katame- waza; Ne- waza ) - osaekomi- waza = tehnica de imobilizare - shime- waza = tehnica de strangulare - kamsetsu- waza = tehnica articulara