1. Ce este ontologia? Numii problemele principale ale ontologiei.

Ontologia ca parte componenta a filosofiei studiaz existena ca atare, al crei obiect de studiu este Fiina i Existena, i categoriile n care acestea se mpart: lucruri, proprieti, procese, fapte. Termenul de ontologie provine de la ontos-fiinta; logos-stiinta.In centru atentiei ontologiei se afla atit notiunea de existenta cit si cea de nonexistenta.Se studiaza fundamentele existentei,nivelurile si formele acesteia. Ontologia reprezinta domeniul reflectiei filosofice care cauta sa suprinda fundamentele existentei, care formuleaza presupuneri asupra esentei universului cosmic si social-uman si incearca sa delimiteze si sa clasifice nivelurile si modurile principale de manifestare ale acesteia. Ontologia incepe prin a formula ipoteze despre existenta in genere, dar se desavirseste printr-un discurs asupra existentei umane, asupra problematicii si destinului omului. Ontologia analizeaz "existena" unei infiniti de obiecte, fenomene, relaii, procese, prin intermediul unor categorii ca: materie, micare, substan, devenire, spaiu, timp etc. sau a unor perechi de categorii precum: unitate diversitate, finit infinit etc.

2. Ce este existena? Numii tipurile principale ale existenei.

Existena categorie filosofic care desemneaz lumea obiectiv, materia, natura ce exist independent de contiin, de asemenea procesul vieii materiale a oamenilor. Existena este noiunea cea mai general care cuprinde tot ce fiineaz independent de voina omului, tot ce exist: realitatea material-obiectiv, valorile spirituale i existena omului. Deosebim urmtoarele tipuri de existen: - Existena naturii i lucrurilor n natur. - Existena spiritualului. - Existena omului - Existena social

3. Numii nivelurile de organizare ale materiei din perspectiva tiinei contemporane.

Materia- un termen general pentru toate elementele care ne inconjoara si din care sintem alcatuiti. Materia este obiectiv, universal, necreabil i indiscutabil, se gsete n micare, timp i spaiu. Ea exist ca substan i cmp. Materia ca substan este realitatea obiectiv corporal, tot ce are mas de repaos. Cmpul este o varietate a materiei, care n-are mas de repaos i depinde de diferite interaciuni i relaii a corpurilor materiale. Materia ca substan exist ca diferite tipuri de sisteme materiale cu anumite niveluri structurale: particulele elementare, atomii, moleculele, corpurile macroscopice, organismele vii, biocenozele, societatea uman, sistemele geologice, Pmntul i alte planete, atrii, galaxia, sistemul de galaxii, metagalaxia .a. Materia ca realitate obiectiv este caracterizat prin diferite forme de existen, nsuiri i legturi universale: timp, spaiu, micare, cauzalitate, legitate, structuralitate .a. 4. Numii i caracterizai succint formele principale ale materiei n conformitate cu rezultatele tiinei contemporane. Din perspectiva fizicii, materia apare sub forma de substanta, cimp energetic. Din perspectiva filosofica materia este tot ceea ce ne inconjoara, fiind intilnita in asa stari de agregare ca licida, solida, plasma si gazoasa. Materia este obiectiv, universal, necreabil i indiscutabil, se gsete n micare, timp i spaiu. Ea exist ca substan i cmp. Materia ca substan este realitatea obiectiv corporal, tot ce are mas de repaos. Cmpul este o varietate a materiei, care n-are mas de repaos i depinde de diferite interaciuni i relaii a corpurilor materiale.

5. De ce este dificil obiectivitatea cunotinelor n tiinele socio-umane?

Aceste stiinte presupun analiza, intelegerea si deducerea realitatii prin abstractizare si fiecare intelege ceva cum vrea el, formulindu-si subiectiv viziunea referitor la aceste cunostinte. - camp al ideilor foarte vast - cunoasterea socio-umanului nu se poate face din exterior, obiectiv, ci doar pe baza subiectivitatii umane.Aceasta subiectivitate sta in spatele faptelor si proceselor care compun realitatea sociala.

6. Selectai noiunea care caracterizeaz cel mai elocvent modul de existen a materiei:
a. substana b. timpul c. micarea d. spaiul e. atomul Materia nu poate exista fr micare i micarea fr materie, c micarea este o nsuire inalienabil, un atribut al materiei. Micarea are un caracter obiectiv, universal, contradictoriu. Ea este unitatea stabilitii i variabilitii, continuitii i discontinuitii.

7. Ce este micarea ca noiune filosofic? Care este coraportul dintre micare i dezvoltare? Miscarea este o categorie filosofica care inglobeaza toate schimbarile si procesele care au loc in Univers. In calitate de categorie filosofica presupune examinarea diferitor schimbari, de la deplasari mecanice pina la procesele de gindire. Miscarea este un mod fundamental de existenta a materiei, un atribut esential al acesteia si consta in totalitatea schimbarilor, proceselor, sistemelor materiale care constituie universul. In dependenta de modul de organizare a materiei se deosebesc urmatoarele tipuri de miscare: mecanica, fizica, chimica, biologica, sociala Dezvoltarea reprezint o specie aparte a micrii reprezentnd terecerea de la vechi la nou,de la inferior la superior sau invers, manifestndu-se ca o unitate a progresului i regresului. 8. Cum nelegei dezvoltarea, progresul i regresul? Dezvoltarea este o parte componenta a miscarii. Dezvoltarea este o miscare orientata si anume treceerea de la vechi la nou, de la inferior spre superior. Dezvoltarea in general este un process liniar si unilateral. Procesul de miscare presupune un progres fie un regres. Progresul este o dezvoltare ascendenta, un process de inoire continua, o succesiune de schimb calitativ, de la inferior spre superior. Progresul presupune o imbogatire a caracteristicilor, o apropiere fata de un anumit obiectiv. Regresul este sensul descendent al dezvoltarii sistemelor si obiectelor, a fenomenelor realitatii, la fel ca si progresul, regresul are un caracter relativ. Regresul poate sa apara ca o etapa care intrerupe temporar sensul ascendent al sistemelor sau sirurilor successive de sisteme. Aspecte regresive, laturi descendente sint proprii oricarui sistem aflat in procesul dezvoltarii. 9. Ce este dezvoltarea progresiv? Dai exemple din domeniul economiei i al culturii. Dezvoltarea progresiva este o dezvoltare ascendenta, un process de inoire continua, o succesiune de schimb calitativ, de la inferior spre superior si presupune o imbogatire a caracteristicilor, o apropiere fata de un anumit obiectiv. Ex: trecerea de la economia natural la cea de producie i schimb, trecerea dela comuna primitiv la forme mai dezvoltate a gruprilor sociale(familie, sat, ora, stat), trecerea de la lucrul manual la cel tehnologic. 10. Ce este dezvoltarea regresiv? Dai exemple din domeniul economiei i al culturii. Dezvoltarea regresiva reprezint o dezvoltare descendent de involuie. Ex : Utilizarea raional a resurselor- utilizarea iraional i incompetent a resurselor naturale, trecerea de la o biodiversitate bogata la una sarac prin poluarea mediului inconjurtor, distrugerea habitatelor organizmeleor vii. 11. Numii i caracterizai succint proprietile spaiului ca form a existenei. Spatiul este modul de existenta a materiei ce exprima proprietatea obiectelor si fenomenelor de a avea intindere, dimensiuni, structuralitate si interactiue. Are un caracter multidimensional. Obiectivitate- un ansamblu de coordonate sau de repere care constituie un sistem mobil de reactii, atunci putem concluziona ca simbolistica unui spatiu este o rezultanta directa si nemijlocita a felului in care stim sa modelam caracteristicile lui: coordonatele lui, reperele lui, si timpul. Multidimensionalitate- spre deosebire de timp, spatiul este multidimensional, avind 3 dimensiuni. Universalitate- spatiul are un caracter general, universal. Intindere- spatiul are o suprafata. Neomogenitate- spatiul este neomogen, diferit in dependenta de intindere, exprims forma, pozitia si distanta obiectelor coexistente in lumea reala. Reversibilitate- spre deosebire de timp, spatiul are caracter reversibil. 12. Numii i caracterizai succint proprietile timpului ca form a existenei. Timpul este modul de existen a materiei care reflect durata, coexistena, succesiunea schimbrii i dezvoltrii sistemelor materiale. Timpul are un ir de proprieti generale i specifice: -ireversibilitate.Timpul este una dintre dimensiunile universului care ordoneaza evenimentele intr-o succesiune ireversibila si este corelata cu notiunea de eveniment. -unidimensionalitatea.Timpul are o singura dimensiune si se scurge intro singura directie. -durata.Una dintre problemele majore ale timpului este problema trecerii.Ea presupune intelegerea asimetriei dintre trecut si viitor.Aceasta asimetrie se numeste cite odata sageata timpului. -omogenitate.Timpul n mecanica clasic este omogen, nu este influenat de obiectele sau fenomenele ce au loc i este independent de spaiu. 13. Care dintre caracteristicile enumerate mai jos se refer la spaiu i care la timp:\ 1. 3. obiectivitate universalitate 2. 4. multidimensionalitate ireversibilitate

5. 7. 9.

omogenitate neomogenitate ntindere

6. reversibilitate 8. durata 10. unidimensionalitate

Spatiu : obiectivitate ; multidimensionalitate ; universalitate ;reversibilitate ; neomogenitate ; ntindere Timp: durata ; unidimensionalitate ; ireversibilitate ; omogenitate 14. n ce const specificul spaiului i timpului biologic? Spatiul si timpul biologic carcaterizeaza lumea vie. Timpul biologic este intensivitatea proceselor si ritmurilor biologice, durata schimbarilor biologice a organismelor vii. Orice organism viu are ceasul sau, ritmurile sale care depind de intensivitatea proceselor fizico-chimice si biologice.

15. Caracterizai particularitile spaiului economic. Spaiul uman (social i individual) este spaiul real cu care interacionaez oamenii i societatea, este asimilarea spaiului nconjurtor i includerea lui n sfera activitii umane. El presupune raportul dintre natural i artificial i influena lor asupra spaiului biologic. 16. Caracterizai particularitile timpului social. Timpul social caracterizeaz durata, succesiunea, devenirea activitii umane i relaiilor sociale n dezvoltarea proceselor sociale. Timpul social este diferit de la o epoc la alta, el are diferit intensivitate. 17. Definii urmtoarele noiuni: element, structur, sistem. Element parte unitara, cea mai simpla dintr-un intreg, notiunea de baza intr-o disciplina oarecare. Structura indica partile componente ale unui element sau sistem, modalitate de construire a unui sistem. Sistem ansamblu de elemente dependente intre ele care formeaza un tot organizat, punind ordine intr-un domeniu de gindire teoretica, de organizare sociala. 18. Definii legea ca categorie filosofic. Clasificai legile dup tipuri i forme. Legea- categorie filosofica care exprima raporturile esentiale necesare, generale, relativ stabile si repetabile intre laturile interne ale aceluiasi fenomen. Formele: - mecanice, fizice si chimice,-biologice propriu-zise; -psihologice, sociologice. Tipuri: - deductive si inductive 1)dup gradul de generalitate avem legi generale i particulare 2)dup sferele de aciune avem legi ale naturii,ale societii i ale gndirii 3)dup caracterul aciunii avem legi dinamice i statice 19. Dezvluii esena noiunii de contiin. Artai evoluia istoric a acestei noiuni, produs n cadrul filosofiei. Elucidai esena contiinei din perspectiva psihologic. Contiina - nsuire a materiei superior organizat, funcia superioar a creierului, specific numai oamenilor i legat cu vorbirea; ea const n reflectarea generalizat i orientat spre un anumit scop a realitii, n construcia mintal preliminar a aciunilor i previziunea rezultatelor lor, n reglementarea raional i autocontrolarea comportrii omului - Bchner, Vogt, Moleschott au redus contiina la o form de manifestare a materiei, au redus psihologicul la fiziologic, au considerat gndirteaca simpl secreie a creierului, - Hilozoist a inzestrat cu contiin toate obiectele din lumea organic,uneori i din cea anorganic. Constiinta specializeaza oraganele de simt, creierul devine mai complicat si apare o forma mai superioara a constiintei de reflectare psihicul. Contiina este capacitatea omului de a se evidenia pe sine nsi din lumea nconjurtoare, de ai da seama despre lumea sa intern i atitudinii sale ctre ali oameni i societate, ea este o reflectare conceput, neleas. Ea prezint coninutul lumii spirituale a omului, cunotinele, convingerile, dorinele lui, voina, demnitatea, sperana, credina, dragostea. Contiina este esena personalitii, este o realitate specific realitate ideal, subiectiv.

20. Numii particularitile eseniale ale contiinei.

Particularitile eseniale ale contiinei sunt gndirea,procesele afective i cele voliionale, adic idealitatea,subiectivitatea, cognoscibilitatea, creativitatea, comunicarea. -capacitatea de a fi ideatica -capacitatea de a fi orientata spre anumite obiecte -capcitatea de a fi activa, ceea ce se manifesta in planificarea, controlul si prognozarea activitatii umane. -constiinta este sociala, deaceea se considera ca aceasta apare doar in societate. 21. Reflectarea ca atribut al materiei este specific: a. doar materiei vii b. doar materiei nevii c. formelor superioare de organizare ale ??? d. tuturor formelor materiei 22. Care din prezentrile de mai jos corespund tiinei contemporane n privina interpretrii contiinei: a. contiina - proprietate a materiei b. contiina - proprietate a materiei vii 23. Expunei esena raportului dintre creier i contiin. Contiina este funcia superioara a creierului, care este proprie doar omului , i se bazezaz pe gndire reproducerea legturilor i relaiilor dintre obiecte i fenomene. Contiina ca form superioar de reflectare se deosebete de procesele psihice la animale. Gndirea la animale este reflectarea legturilor i relaiilor dintre obiecte i fenomene, are un caracter concret-imaginativ, legat nemijlocit cu situaia concret. Gndirea omului are caracter abstract i este legat cu limba i vorbirea articulat. 24. Cum explicai corelaia dintre material i ideal n contiin? Exist o ruptur de tip cartezian( ntre substan i gndire) deoarece odata ce contiina const n reflectarea generalizat i orientat spre un anumit scop a realitii, iar primatul acesteia poate fi atat material, ct i ideal. 25. Explicai esena problemei intelectului artificial. Una din preocuparile stiintei moderne este crearea intelectului artificial, unui robot ce va contine o tatalitate de principii, reguli, algoritmuri cu ajutorul carora se realizeaza multitudinea formelor de gindire. Acest robot va putea concura cu creatorul sau, cu omul. 26. Caracterizai succint corelaia dintre contiin i limbaj. Gndirea abstract, contiina sunt fenomene ideale care pot s existe i s se manifeste numai prin limb ca totalitate de simboluri i semne. n limbajul obinuit, natural aceste semne sunt cuvintele. Ele semnific i nlocuiesc obiectele realitii. Cu ajutorul cuvintelor reproducem realitatea, ne formm o reprezentare despre lume. Prin intermediul limbii se realizeaz cunoaterea lumii, n limb se obiectiveaz contiina personalitii. Ea este un mijloc specific social de pstrare i transmitere a informaiei, de reglementare a comportamentului uman. 27. Definii limbajul artificial i cel natural. Limbajele care au aprut spontan se numesc naturale, iar cele create in mod special artificiale. 28. Elucidai esena psihicului i a contiinei. Marcai coraportul dintre ele. Psihicul defineste personalitatea ca unitate comportamentala dotata cu perceptie, intelectivitate si afectivitate. Caracteristica generala a psihiculuui este costiinta, cel mai complex operant si greu de inteles functie. Constiinta este proprietatea subiectului de a se identifica modal pe sine ca entitate distincta de ambient si a identifica toate identificarile de sine. Psihicul genereaza personalitatea, aceasta fiind un ansamblu de caracteristici informaionale auto explicitante si auto controlante intentional, unitar conectate, orientate permanent catre definirea de stari scop proprii fiecarui subiect. 29. Expunei i caracterizai structura contiinei. Structura contiinei reprezint o totalitate de procese psihice cognitive, afective, volutive. Nucleul contiinei este gndirea, intelectul. Ultimile sunt latura gnoseologic a contiinei. Contiina este imposibil fr cunotine.Gndirea ne d informaie i cunotine despre lumea obiectiv. In structura constiintei se deosebesc elementele cognitive (gindirea), emotional (emotii si sentimente) si volitiv (vointa). c. contiina proprietate superioar a materiei d. contiina - proprietate a materiei nevii materiei

Gindirea este capacitatea de analiza si sinteza, de a capata cunostinte noi si de a le folosi in diferite conditii. Aceasta ne da informatie si cunostinte despre lumea obiectiva. Gindirea umana are un caracter abstract, generalizat, ea se exprima prin notiuni. Emotiile si sentimentele sunt reflectari apreciative a realitatii, ele unesc situatia exterioara cu necesitatile omului. Vointa este un mecanism deosebit de reglemantare a activitatii propriu numai omului, este un autocontrol a personalitatii. La animale si copii mici nu exista vointa, ea este inlocuita de cerinte ca motive de activitate. n structura contiinei evideniem dou niveluri: contient i incontient. Nivelul contient include acele procese psihice de care noi ne dm seama, le nelegem, se gsesc n centrul ateniei noastre. Incontient - domeniu al psihicului ce const dintr-o totalitate de procese, operaii i stri ce nu sunt reprezentate n contiina subiectului. Acest domeniu a concentrat n sine pasiunile, motivele, nzuinele sensul crora este determinat de cerinele i necesitile fiziologice. 30. Contiina i contiina de sine sunt noiuni sinonime? Da Nu Nu, deoarece constiinta de sine este capacitatea individului de a se intelege si aprecia pe sine insasi ca subiect cunoscator, simtitor si activ, reprezentind astfel prima etapa a dezvoltarii constiintei. 31. Cine dintre filosofi a fondat metoda psihanalizei:

a) I. Kant
b) F. Hegel

c)

K. Marx

e) f)

S. Freud E. Fromm

d) K. Jung

32. Analizai corelaia dintre sine, eu i supraeu din psihanaliz freudist. Aceste 3 elemente constituie instanele contiente i incontiente. Sinele este intotdeauna incontient, fiind un rezervor de impulsuri i dorine impulsive,comportri arhaice i dorine refulate. Eul se gsete la limita dintre contient i incontient i este instana de adaptare la realitate (sfera fenomenelor contiente, autocontiina individului). Supraeul este instanta superioara, deposit al valorilor, idealurilor si normelor morale (cenzura, lumea normelor sociale i interdiciilor (tabu), morala.). Personalitatea se gsete permanent sub presiunea contradiciilor. Individul trebuie s aleag ntre dorinele i plcerile sale i ceea ce este posibil i admisibil. 33. Numii elementele psihicului uman formulate de S. Freud. Incontientul i instinctele (impulsurile), sinele, eul, supraeul 34. Descriei esena gnoseologiei, a epistemologiei i a raportului dintre ele. Gnoseologia este teoria cunoasterii in general. Obiectul gnoseologiei cunoasterea umana, elementele si mecanismele acesteia, legile si genurile cunoasterii. Gnoseologia se preocup de esena procesului de cunoatere, obiectul, subiectul, structura i mecanismul acesteia. Epistemologia este teoria cunoaterii tiinifice. Ea constituie domeniul filosfic ce se ocup cu originea, natura, scopurile i metodele cunoaterii tiinifice. Ea este o parte a gnoseologiei. 35. Numii i caracterizai succint esena concepiilor gnoseologice despre posibilitatea cunoaterii lumii de ctre om. Empirism (gr.empeiria experien, F.Bacon, Th.Hobbes, I.Locke) - doctrin n filosofie cu referire la domeniul cunoaterii ce afirm c experiena senzorial este unica sau principala surs a cunoaterii. Toate cunotinele se bazeaz pe experien sau se dobndesc prin intermediul experienei. Coninutul cunotinelor se reduc direct la experien ori este o descriere a acestei experiene. Raionalism (reprezentanii R.Descartes, G.W.Leibnitz, B. Spinoza, I.Kant, L.G.Fichte, F.W.Schelling, G.W.Fr.Hegel) - curent filosofic cu referin la problema cunoaterii care recunoate contiina drept baz a cunoaterii i comportrii umane, adevrul, deci, se afl numai prin raiune. Izvorul cunotinelor i criteriul verdicitiilor se gsete n raiune, dar nu n lumea exterioar cum cosidera empirismul. 36. Numii ideile de baz ale scepticismului antic, modern i postmodern. a)antic- Principiul care st la baza scepticismului este cel al isosteniei, ideea c oricrui temei i se opune un temei deopotriv de convingtor ; eroarea apare atunci cnd noi trecem de la fenomen la esen, cnd noi formulm careva judeci despre obiect. b)modern- Scepticismul lui Hume a fost cuprinztor. Susinea c singura cale care ne poate duce dincolo de experiena imediat i anume cunoaterea de tip cauzal, nu se bazeaz pe nici un principiu raional.

c)postmodern- Scepticii spun c orice judecat este indemonstrabil, pentru c orice dovad adus n sprijinul enunului ar avea nevoie ea nsi de o dovad care trebuie la rndul ei demonstrat i aa mai departe la infinit, intrnd ntr-un regressum ad infinitum (regres la infinit) - fiecare pas cernd logic un alt pas. Scepticii spun c orice argument s-ar folosi n sprijinul unui enun, ntotdeauna este posibil de gsit sau de construit argumente pentru contrariul lui. Argumentele pro i contra se gsesc n echilibru iar o persoan raional nu are mai multe motive s cread c enunul este adevrat dect s cread c opusul lui este adevrat. 37. Scepticismul i agnosticismul - reprezint una i aceeai poziie filosofic? Da Nu

Ambele concepte nu recunoasc cunoaterea, doar c scepticismul exprim ndoial n ceea ce privete posibilitatea atingerii adevrului, pun la ndoial posibilitatea unei cunoateri sigure i nu admit adevrul de valoare general; iar agnosticismul neag complet sau parial posibilitatea cunoaterii lumii si considera ca nu se poate rezolva definitiv nu numai problema verdicitii cunoaterii realitii existente, dar i cunoaterei esenei i legitilor lumii obiective. 38. Cruia dintre curentele filosofice i aparine afirmaia, c n procesul cunoaterii poziia determinant aparine raiunii, gndirii abstracte: a) c) e) sensualism convenionalism scepticism b) empirism d) raionalism f) agnosticism

39. Cruia dintre curentele filosofice i aparine afirmaia, c n cunoatere important este senzaia, perceperea senzaional: a) sensualism b) empirism c) e) f) convenionalism scepticism agnosticism d) raionalism

40. Explicai raportul dintre subiectul i obiectul cunoaterii. Subiectul este omul activ care cunoate i transform realitatea obiectiv n procesul activitii sale practice. Omul este subiect n legtur cu capacitatea lui de purttor al subiectivitii contiente. Subiectul ca purttor al activitii se manifest nu ca un individ izolat, ci ca persoan, fiin social, produs al anumitor relaii, condiii social-istorice. Obiectul este existena n afar i independent de contiina noastr, este lumea exterioar, realitatea inclus n activitatea practic a subiectului. Obiectul nemijlocit al cunoaterii este acea parte a realitii, care este evideniat din ea i spre care este orientat activitatea subiectului. 41. Nivelele i formele procesului de cunoatere sunt urmtoarele: - forme ale cunoasterii senzoriale ( senzatia, perceptia, reprezentarea) - forme ale cunoasterii rationale ( notiunea, judecata, rationamentul) Treapta senzorial este o cunoatere nemij-locit, concret-imaginativ, superficial, ne d informaia primar despre fenomen. Ea este momentul iniial al cunoaterei i se efectuiaz n procesul interaciunii nemijlocite a subiectului cu realitatea obiectiv. Treapta raional este o form calitativ specific de reflectare a realitii i mai puternic dect treapta senzorial, este o cunoatere mijlocit (pe baza unor cunotine putem cpta cunotine noi), ne d cunotine generalizate i abstracte, n form de noiuni i legiti, ne red esena obiectelor i fenomenenlor. Ea are un caracter conceptual, neimaginativ. 42. Caracterizai esena i formele nivelului senzorial al cunoaterii. Treapta senzorial este o cunoatere nemijlocit, concret-imaginativ, superficial, ne d informaia primar despre fenomen. Ea este momentul iniial al cunoaterei i se efectuiaz n procesul interaciunii nemijlocite a subiectului cu realitatea obiectiv. Ea poseda urmatoarele forme : Senzaia este reflectarea unor laturi i nsuiri a obiectelor lumii materiale, este efectul aciunii obiectelor asupra organelor de sim Percepia este o reflectare senzorial (o form a ei), care const n reproducerea obiectului n ntregime, este o imagine integral a obiectului. Reprezentarea const n reproducerea imaginilor care au avut loc n trecut, reproducerea obiectelor i fenomenelor care au acionat asupra noastr cndva, iar n momentul dat nu acioneaz asupra organelor de sim. 43. Caracterizai esena i formele nivelului raional de cunoatere. Treapta raional este o form calitativ specific de reflectare a realitii i mai puternic dect treapta senzorial, este o cunoatere mijlocit (pe baza unor cunotine putem cpta cunotine noi), ne d cunotine generalizate i abstracte, n form de noiuni i legiti, ne red esena obiectelor i fenomenenlor. Ea are un caracter conceptual, neimaginativ. Noiunea este expresia lucrurilor n gndire, reflectarea lor n mod generalizat i abstract, cnd ne abatem de la trsturile lor neeseniale i secundare. Judecata este un gnd exprimat n form de propoziie, n care se afirm ori se neag ceva despre obiecte. Raionamentul este o form a gndirii n procesul creia din una sau cteva judeci numite premize se deduce o judecat nou, care rezult n mod logic din premize. 44. Dezvluii esena noiunii de adevr i formele acestuia.

Adevr este categoria filosofic care vizeaz corespunderea adecvat a imaginei cu obiectul, a cunotinelor cu realitatea obiectiv. Adevr sunt cunotine care reproduc obiectul aa cum exist el n afar i independent de contiin. Adevrul obiectiv - categorie filosofic, care vizeaz cunotinele coninutul crora e determinat de obiectul cunoaterii i este independent de subiect. Adevrul se refer la concluziile noastre despre lume i nu la nsui lume. Lumea ca atare nu-i nici adevrat, nici fals. Cunotinele sunt subiective dup form i obiective dup coninut. Adevr absolut - categorie filosofic ce vizeaz coincidena complet, definitiv a imaginii cu obiectul reflectat. Aceste cunotine nu depind de dezvoltarea cunoaterii i practicii sociale de aceea snt adevriri eterne. Adevr relativ - categorie filosofic care reflect coincidena incomplet a imaginii cu obiectul. Adevrul relativ sunt cunotine care corect reflect realitatea, dar nu cuprinde toate laturile, aspectele obiectului reflectat, ceva rmne neconoscut. 45. Minciuna i eroarea sunt una i aceeai: Da Nu

Minciuna este o afirmaie care este contrazis de ctre experien, observaie sau bun sim, care este oferit de mincinos n mod premeditat sau spontan prin contorsionarea total sau parial a faptelor i a adevrului sau prin argumentarea selectiv, dar aparent semnificativ, a faptelor,iar eroarea este ste o component a argumentaiei care, fiind demonstrabil greit n forma sa, face ca ntreg argumentul s devin invalid. 46. Numii criteriile adevrului cunoaterii. -criterii materiale (criteriul corespondentei, utilitatii) -criterii formale (coerenta logica, demonstratia) 47. Expunei principalele poziii filosofice asupra adevrului. - teoria corespondentei, dupa care adevarul desemneaza concordanta dintre cunostintele subiectului epistemic cu obiectul exterior la care se refera; o ideie este adevarata doar daca ea reflecta ceea ce se reflecta in realitate - teoria coerentei, conform careia adevarul exprima consistenta reciproca a ideilor, a propozitiilor unui sistem de gandire, a unei teorii etc. ; se afirma ca o judecata este adevarata daca ea este in concordanta cu celelalte judecati deja acceptate - teoria operational-pragmatica, pentru care adevarul semnifica valoarea operationala a unor cunostinte ; se considera ca un enunt, o ideie, este adevarata doar in cazul cind aceasta este utila pentru activitatea practica, deci sint adevarate ideile care aduc oamenilor foloase vitale. 48. Expunei pe scurt esena noiunii de tiin. Stiinta este o sfera activitatii umane, scopul careia este stabilirea legilor si legitatilor care guverneaza natura, societatea si gindirea. Ea include activitatea de obtinere a cunostintelor noi si suma cunostintelor obtinute. Potrivit empirismului, teoriile tiinifice sunt obiective, verificabile empiric, i sunt predicii ale rezultatelor empirice care pot fi confirmate sau infirmate prin falsificabilitate. n contrast cu aceasta, realismul tiinific definete tiina n termeni ontologici: tiina ncearc s identifice fenomene i entiti, forele care le cauzeaz, mecanismele prin care ele exercit aceste fore, i sursele acelor fore n sensul structuriilor interne ale acestor fenomene i entiti.

49. Dezvluii structura cunoaterii tiinifice. Cunoaterea tiinific apare pe o anumit treapt a dezvoltrii societii, urmrind descoperirea legilor, esenelor, structurilor profunde ale obiectului ei. Este specializat i utilizeaz un limbaj specific (caracteristic fiecrei discipline tiinifice n parte), ca i o aparatur tehnic adecvat. Are un caracter sistematic i metodic, rezultatele sale fiind organizate n sisteme logice, nchegate, autonome fa de obiect i avnd coninuturi cognitive desubiectivizate, cu o semnificaie precis (caracter denotativ). Deine mijloace i procedee proprii de testare i

validare a cunotinelor, supunndu-se unor exigene logice i practic experimentale de verificare. Creeaz obiecte i modele abstracte al cror studiu duce la obinerea unor cunotine de mare valoare teoretic, practic i predictiv. -utilizarea metodelor speciale, modelarea, axiomatizarea; formalizarea -obtine cunostinte verificabile 50. Caracterizai concis cunoaterea empiric i formele ei. Cunoasterea empirica este cunoasterea comuna si este realizata in cadrul practicii cotidiene. Cunostintele obtinute sunt elementare, sunt exprimate prin limbaj natural, nu au caracter sistematic si nu presupun criterii speciale de tratare a adevarului. Experienta senzoriala este unica sau principala sursa a cunoasterii. Toate cunostintele se bazeza pe experienta sau se dobindesc prin intermediul experientei. Observaia procedeu de percepere organizat din timp cu un scop bine determinat a lumii inconjuratoare. Experiment procedeu de cercetare a fenomenelor i proceselor lumii nconjurtoare prin crearea condiiilor artificiale de aciune asupra lor ntru realizarea unor scopuri bine definite. Metode a cunoaterii empirice (observaia, comparaia, msurarea, experimentul) 51. Caracterizai formele cunoaterii teoretice: problema tiinific, ipoteza, teoria. Artai rolul lor n cunoatere. Problema stiintifica urmareste descoperirea legilor, esentelor si structurilor profunde ale obiectului ei. Are ca scop obtinerea unor cunostinte de mare valoare teoretica, practica si predictiva. Ipoteza este o presupunere enuntata pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esenta fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce. Teoria este forma superioara a cunoasterii stiintifice care mijloceste reflectarea realitatii. Este un ansamblu sistematic de idei, de ipoteze de legi si concepte care descriu si explica fapte sau evenimente privind anumite domenii sau cetegorii de fenomene. Toate acestea au ca scop crearea unui ansamblu organizat de cunostinte, de propozitii declarative, cu o anumita valoare de adevar, structurate intrun sistem deductiv, care sa descrie si sa explice unitar desfasurarea proceselor si fenomenelor dintr-un domeniu oarecare al realitatii. 52. Numii temeiurile de clasificare a cunotinelor. Dupa originea cunostintelor: emperice si rationale. Dupa natura cunostintelor: stiintifice (teoretice si practice), filosofice, relegioase. 53. nceputurile refleciilor metodologice se leag de numele lui: a). Thales d). Socrate b). Anaximene e). Aristotel c). Anaximandru 54. Ce este paradigma i ce rol joac aceasta n metodologia tiinei contemporane? Paradigma este o constructie mentala larg acceptata.care ofera unei comunitati sau unei societati pe perioada indelungata o baza pt crearea unei identitati de sine(a activitatii de cercetare de exemplu.) si astfel pt rezolvarea unor problme sau sarcini. 55. Cine dintre filosofi a elaborat noiunea de paradigm: a. K. Popper b. T. Kuhn c. I. Lakatos d. P. Feyerabend e. B.Russel f. L.Wittgenstein 56. Dezvluii esena att a metodei ct i a metodologiei. Metoda-este definita ca fiind modul de cercetare ,sistemul de reguli si principii de cunoastere si transformare a realitatii obiectelor.Metodele reprezinta totalitatea instrumentelor folosite intr-o cercetare pt culegerea si prelucrarea datelor. Metodologia-este modelul de cercetare utilizat intr-un studiu particular;include informatiile teoretice adiacente temei si metode pt verificarea acesteia.In acest caz ,fiecare cercetare are o metodologie distincta. 57. Cum se clasific metodele de cunoatere n tiina contemporan? Metode matematice (inductia si deductia); metode clinice (observatia, convorbirea, metoda biografica); metode psihometrice sau experimentale (experimentul, testul si chestionarul). Dup sfera de utilizare metodele pot fi clasificate:

1) metode concret-tiinifice, care se folosesc ntr-o tiin concret, ntr-o ramur a tiinei; 2) metode general-tiinifice, care se folosesc n mai multe tiine, dar nu n toate; 3) metode universale, filosofice, care se folosesc n toate tiinele i se bazeaz pe legitile universale a realitii. Dup nivelurile cunoaterii deosebim: - metode a cunoaterii empirice (observaia, comparaia, msurarea, experimentul) - metode a cunoaterii teoretice (abstractizarea, idealizarea, formalizarea, concret i abstract, istoric i logic, ascensiunea de la abstract la concret). 58. Caracterizai esena noiunii de societate. Numii elementele principale ale structurii societii. Societatea-este o totalitate de oameni ,un ansamblu unitar,un sistem organizat,bazat pe un anumit tip de producere,si pe un anumit tip de legaturi si relatii sociale care sunt determinate din perspectiva istorica.Elementele principale sunt:subiectii sociale;relatii si legaturi intre oameni;institutii si activitatea sociala;clase;straturi;comunitati socioumane;antroposfera;sociosfera;biotehnosfera. 59. Numii poziiile filosofice principale cu privirea la problema apariiei i dezvoltrii societii. Pozitia naturalista ( Descartes) se considera ca societatea are geneza naturala, iar fenomenelel sociale sunt un rezultat al celor naturale. Se evidentiaza determinismul geografic si darwinismul social. In interpretare idealista se absolutizeaza factorul spiritual in existenta umana. Hegel elaboreaza un model obiectiv idealist al interpretarii societatii. Pozitia marxista- dialectica marxista, se considera ca pe linga selectia naturala a inceput sa se manifeste si cea sociala. In cadrul societatii determinate sint relatiile de productie care iau nastere in procesul bunurilor materiale si constituie structura economica a societatii, baza reala a cestuia pe care se inalta o suprastructura- politica, sfera juridica, umana caruia ii corespunde o anumita constiinta sociala. 60. Ce este societatea civil i care sunt elementele sale principale? Societatea civil reprezinta forme asociative de tip apolitic, care nu sunt parti ale unei institutii fundamentale ale statului sau ale sectirului de afaceri. Societatea civila este alcatuita din: Organizatii nonguvernamentale, org comunitale, asociatii profesionale, cluburi civice, sindicate, organizatii filantropice, cluburi sociale si sportive, institutii culturale, org religioase, miscari ecologice, media. 61. Ce nelegei prin noiunea de sistem politic al societii? Numii elementele sale principale. Sistemul politic al societii prezint n sine totalitatea instituiilor i organizaiilor, activitatea crora poart caracter politic, adic este direcionat la realizarea intereselor politice ale claselor, altor grupuri sociale, comuniti naionale. Interesele lor politice se manifest sub form de relaii politice existente n societate i sunt canalizate spre rezolvarea problemei puterii politice cuceririi i meninerii ei deasemenea realizarea drepturilor i libertilor politice. Sistemul politic reprezint un subsistem al sistemului social, cuprinde relaiile politice, instituiile politice i concepiile politice si asigur organizarea i conducerea de ansamblu a societii , funcionalitatea ei. Diferitele comuniti umane, ajunse la o anumit treapt de dezvoltare, nu mai pot exista i funciona fr s fie organizate ntr-un sistem politic, aceasta constituind o necesitate, o lege general a progresului istoric. Structura i funcionalitatea sistemului politic: relaiile politice; instituiile politice; concepiile politice; interaciunea dintre ele. La ele se refer: organele legislative, judiciare ale puterii de stat; arbitrajul de stat; partidele i micrile politice. 62. Dezvluii esena sistemului economic al societii. Sistemul economic- ansamblul de activiti, instituii, legi i valori, n cadru crora oamenii adopt decizii economice; reprezint un ansamblu de activitati desfasurate de catre agentii ec. n legatura cu productia, distributia si consumul de bunuri materiale si servicii n cadrul unui stat.

63. Caracterizai succint esena determinismului geografic. Exista o interdependenta intre societate si mediul geografic. Mediul geografic este acea parte a biosferii, care se include in a-tea oamenilor, societatii in intregime- lumea animala si vegetala, apele, solurile, zacamintele subterane,

atmosfera Terei. El influenteaza considerabil dezvoltarea productiei materiale, societatii ina ansamblu. Conditiile naturale nefavorabile sau lipsa unor materii prime in anumite zone sau tari si frineaza considerabil dezvoltarea sociala 64. Caracterizai succint esena concepiei materialiste despre societate. Materialismul reies din recunoaterea factorului prim a condiiilor materiale i obiective n existena i dezvoltarea societii. Aceste condiii se gsesc n viaa material a oamenilor, n producia material a societii. Filosofia marxist pentru prima dat n istorie a interpretat materialist societatea i fenomene sociale. Cauzele i motivele dezvoltrii societii trebuie cutate nu n contiin, dar n existena social a oamenilor care determin activitatea i comportamentul lor.

65. Enumerai principalele probleme ecologice ale contemporaneitii i indicai cile de rezolvare ale acestora. 1. nclzirea global este creterea continu a temperaturilor medii nregistrate ale atmosferei n imediata apropiere a solului, precum i a apei oceanelor, constatat n ultimele decenii. Solutii: diminuarea emisiilor de gaze care cauzeaz efectul de ser, oprirea defririlor iraionale de pdure etc. 2. Defrisarile de padure in masa. Solutii: impadurirea versantilor, gasirea unor alternative lemnului in diverse scopuri economice. 3. Poluarea solurilor, apelor, aerului Solutii: solutii de ansamblu edilitare in problema salubritatii urbane , sau tehnologice in cazul reziduurilor industriale ; educatia cetateneasca in favoarea protectiei mediului 66. Elucidai aspectele problemelor ecologice caracteristice Moldovei. 1. Poluarea apelor- a izvoarelor de apa potabil/fntnilor, a lacurilor, rurilr 2. Defriarea pdurilor 3. Alunecrile de teren ca urmare a eroziunii solului i defririi arborilor de pe versanii abrupi. 4. Poluara aerului n special in centrele urbane industriale. 5. Diminuarea habitatelor de trai pentru animale i plante. 67. Numii problemele sociale i economice cu care se confrunt Republica Moldova n perioada de tranziie. Somajul, rata ridicata a inflatiei, productivitatea scazuta, migratia masiva a populatiei, urbanizarea, criza politica. 68. Ce este noosfera i care este rolul acestei noiuni n rezolvarea problemelor ecologice actuale? Noosfera este ansamblul al sistemelor de informatie, cunoastere si valorizare specifice fiintei umane. Inveli al Pmntului suprapus biosferei, desemnnd omenirea ntruct este alctuit din fiine inteligente. Noosferologia, obiectul de studiu al creia l constituie legitile procesului de noosferogenez, examinarea etapelor de dezvoltare a noosferii, analiza i scoaterea n eviden a formelor de dezvoltare durabil i intensiv a civilizaiei, realizrii pedeplin a principiilor i idealurilor umanistice, cercetarea paradigmelor, metodelor, cilor i formelor de soluionare a problemei de supravieuire a omenirii. Cunostintele in domeniu ar putea duce la gasirea solutiilor de depasire a crizei ecologice mondiale. 69. Numii i caracterizai succint tendinele de baz, ce caracterizeaz epoca istoric contemporan. 1.Dezvoltarea economica pe baza progresului stiintific 2.Globalizarea- proces multicauzal care are drept rezultat faptul c evenimente care au loc ntr-o parte a globului au repercusiuni din ce n ce mai ample asupra societilor i problemelor din alte pri ale globului. 3. Crearea statelor democratice 4. Cooperarea socio-economica( formarea uniunii europene, blocului militar Nato,CSI etc) 5. Iniial lupta pentru funcia de jandarm al lumii( URSS, Germania Nazist, SUA) 70. Dezvluii esena i enumerai factorii progresului social. Progresul social este o legitate obiectiv ce caracterizeaz dezvoltarea ascendent a tuturor sferelor sociale. Coninutul progresului social este dezvoltarea multilateral, cantitativ i calitativ a elementelor constitutive a societii - forelor de producie, tehnicii, cunotinelor tehnice i naturaliste, culturii materiale i spirituale, moralei, artei, structurilor sociale i politice .a. Izvorul progresului social sunt contradiciile modului de producie, rezolvarea crora duce la perfecionarea, dezvoltarea ascendent a societii. Fiindc contradiciile modului de producie se rezolv prin activitatea oamenilor, forele motrice i subiectul progresului social sunt masele populare,

grupurile sociale, clasele i activitatea lor material i social-politic. Dezvoltarea progresiv a societii este de neconceput fr lupta cu fenomenele regresive (conservatism, reacia, restauraia, contrrevoluia).