Sunteți pe pagina 1din 19

UNIVERSITATEA PETRE ANDREI FACULTATEA DE DREPT MASTER-DREPT EUROPEAN ANUL II

DREPTUL EUROPEAN AL CONCURENTEI Abuzul de pozitie dominanta Referat

COORDONATOR STIINTIFIC: Lector Universitar Doctorand Roxana Lazar MASTERAND: Iancu Ana Maria

-2010-

CUPRINS:

Partea I Aspecte generale Exploatarea abuziva a pozitiei dominante Specificari ale practicilor abuzive

Partea a II-a

Studiu de caz cazul Microsoft - cazul Coca- Cola

Partea a III-a Concluzii

Partea I Aspecte generale


Regulile privind concurenta cuprinse in Tratatul de constituire a Comunitatilor Europene sunt,se pare, un corolar al prevederilor comunitare relative la libera circulatie a marfurilor intrucat scopul edictarii lor este acela de a asigura o concurenta libera, nedistorsionata, care sa promoveze circulatia neingradita a marfurilor si sa impiedice aparitia unor restrictii in functionarea pietii commune, care pot sa afecteze comertul dintre statele membre, interesul general al intrepinderilor si consumatorilor. Ele se adreseaza in primul rand intreprinderilor, presupunandu-se ca statele membre au luat masuri de competenta lor stricta sau la nivel comunitar, care favorizeaza libera circulatie a marfurilor. Obiectivele mari pe care le are in vedere politica concurentei in UE sunt urmatoarele1:

Integrarea pietelor prin fluidizarea comertului peste frontiere si a alocarii

resurselor in functie de cele mai avantajoase conditii;

Protejarea intreprinderilor mici si mijlocii, care contribuie la mentinerea unui

mediu competitiv.;

Protejarea consumatorilor: maximum de beneficii pentru consumatori; Favorizarea atingerii obiectivului coeziunii economice si sociale; Dezvoltarea unor intreprinderi de dimensiuni optime pentru a face fata

concurentei in plan global; Toate regulile privind concurenta isi au sorgintea in prevederile generale ale art. din Tratat, care stabilesc mijloacele si caile de realizare a obiectivelor comunitare
1

Birsan, M., Integrarea economica europeana, Vol. II, Uniunea Europeana - relatii economice cu alte zone, Editura Fundatiei CDIMM, Maramures, 1999, pag.44 3

formulate la art. 2 din Tratat. In, concret, ele se refera la realizarea unei politici comerciale comune [lit. b], realizarea unei piete interne, caracterizata prin abolirea intre statele membre a obstacolelor la libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor [lit c], un regim asigurand ca nu este denaturata concurenta [lit. g], apropierea legislatiilor nationale in masura necesara functionarii pietii comune [lit. h] Aceste prevederi trebuie sa se raporteze si la dispozitiile art. 4, care impune statelor si Comunitatii ca, in realizarea obiectivelor comunitare, actiunea lor pentru stabilirea politicii economice sa se conformeze principiului unei economii de piata deschise in care concurenta este libera. De aceea, orice acte avand scopul de a impiedica, restrange ori distorsiona (denatura) concurenta, deci afectarea liberei concurente, vor putea avea ca rezultat functionarea necorespunzatoare a pietii comune, crearea, de dezechilibre sau de discontinuitati in raporturile intracomunitare care sunt astfel concepute si adaptate incat sa satisfaca exigentele unei economii deschise de piata. In acest context mentionam ca, potrivit dispozitiilor art. 96 CE, in cazul in care Comisia constata ca o deosebire intre prevederile stabilite prin lege, regulamente sau actiune administrative dintr-un stat membru denatureaza conditiile de concureta in piata comuna si ca aceasta denaturare trebuie sa fie eliminate, ea procedeaza la consultarea cu statele membre interesate (alin. 1), iar daca aceasta consultare nu are ca rezultat un acord prin care sa se elimine denaturarea respective, Consiliul, pe baza propunerii Comisiei, statuand cu majoritate calificata, hotareste directivele necesare si, mai mutl, Comisia si Consiliul pot sa ia orice alte masuri utile prevazute in Tratat ( alin. 2)2. Art. 82 din Tratat declara ca fiind incompatibil cu piata comuna orice abuz din partea uneia sau mai multor intreprinderi de pozitia dominanata in piata comuna ori intro parte substantiala a ei, in masura in care el afecteaza comertul dintre state, un astfel de abuz constand in special in: a) b)
2

impunerea in mod direct sau indirect de preturi de vanzare sau de limitarea productiei, pietii de desfacere ori a dezvoltarii tehnice in prejudiciul

cumparare neechitabile sau de alte conditii comerciale incorecte;

O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck , 2001, pag 226-227 4

beneficiarilor lor; c)
d)

aplicare de conditii diferite tranzactiilor echivalente incheiate cu alti parteneri determinarea incheierii de contracte cu conditia acceptarii de catre celelalte parti a unor obligatii suplimentare care, prin natura lor sau potrivit uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte3. Aceste procedee utilizate in exploatarea abuziva a pozitiei dominante, vor

comerciali, situandu-l, prin aceasta, intr-un dezavantaj concurential;

fi analizate in cadrul specificarii practicilor abuzive. Interzicerea practicilor abuzive are caracter absolut, nefiind admise nici un fel de exceptii. Severitatea reglementarilor de la art. 82 se intemeiaza pe ideea ca abuzul de pozitie dominanta nu poate sa aduca niciodata o contributie pozitiva pe piata pe care se manifesta. Prin urmare, exceptarile individuale sau pe categorii nu sunt, in aceasta materie, posibile. Dar, in acelasi timp, trebuie relevat faptul ca, daca una sau mai multe intreprinderi au o pozitie dominanta la nivelul pietei comunitare, aceasta nu atrage per se atribuirea practicilor abuzive. Nu de putine ori aceasta este rezultatul unei activitati profitabile, atat pentru intreprinderile in cauza, cat si pentru beneficiari, fiind impusa de-a lungul anilor prin furnizarea de produse sau de servicii de inalta calitate si potrivit exigentelor consumatorilor. Asa cum s-a aratat si in practica promovata de Curte, constatarea ca o intreprindere are o pozitie doninanta nu este prin ea insasi o acuzatie, ci inseamna pur si simplu ca, indiferent de ratiunile pentru care ea are o pozitie dominanta, intreprinderea respectiva are o responsabilitate speciala de a nu ingadui ca, prin comportamentul ei, sa se afecteze adevarata concurenta nedistorsionata. Tot astfel, s-a evidentiat faptul ca o intreprindere aflata in pozitie dominanta este in drept de a apara si de a castiga parti din piata, cu conditia ca ea sa ramana in limitele unui comportament competitiv normal si ale unei concurente legitime, dar art. 82 interzice unei intreprinderi dominante numai comportamentele prin care se cauta sa se elimine un alt concurent si sa-si intareasca astfel pozitia sa recurgand la alte mijloace decat cele care apartin concurentei in fond4.
3 4

O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck , 2001, pag. 255 O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck , 2001 pag. 255 5

In cadrul prevederilor art. 82 este interzisa exploatarea abuziva, de catre una sau mai multe intreprinderi, a unei pozitii dominante pe piata comuna sau pe o parte substantiala a acesteia. In principiu, detinerea unei pozitii dominante nu este prohibita, ci numai exploatarea ei abuziva, cu toate ca pozitia dominanta pe piata a uneia sau mai multor intreprinderi poate sa aduca atingere concurentei. Aplicarea art. 82 din Tratatul C.E. presupune indeplinirea urmatoarelor conditii5: - Detinerea de catre una sau mai multe intreprinderi a unei pozitii dominante, care este susceptibila sa produca efecte in cadrul Comunitatii; - Exploatarea abuziva a pozitiei dominante; - Posibilitatea sa fie afectat comertul intre statele membre. In primul rand, in aplicarea art. 82, este necesara existenta unei pozitii dominante in piata comuna sau intr-o parte substantiala a ei. Curtea de justitie a definit pozitia dominanta avuta in vedere la art. 82 ca o pozitie de forta economica in care se afla o intreprindere care ii da posibilitatea sa impiedica concurenta efectiva ca sa fie mentinuta pe o piata relevanta spre a-i da puterea de a se comporta independent de concurentii sai, de clientii sai si in cele din urma fata de consumatori. Dar, spre deosebire de situatia cand exista monopol sau cvasi-monopol, aceasta pozitie nu impiedica o anumita concurenta, ci ii permite intreprinderii care profita de ea, daca nu sa determine, cel putin sa aiba o influenta apreciabila asupra conditiilor potrivit carora aceea concurenta se va dezvolta si in orice caz sa actioneze in mare masura cu ignorarea ei cat timp acest comportament nu se manifesta in prejudiciul sau. In acest sens s-a considerat ca detinerea unei parti a pietii intr-o proportie mai mare de 60 % apare ca o suficienta dovada a unei pozitii dominante, in afara imprejurarilor exceptionale. Chiar si un procent mai mic poate sa fie relevant daca exista o diferenta semnificativa data, fata de partea din piata principalilor concurenti. Totusi, nu s-a admis existenta unei pozitii dominante, in afara de imprejurari exceptionale, in cazul in care se detine intre 5 si si 10 la suta dintr-o piata din domeniul produselor de inalta tehnicitate care, totusi, apar majoritatii

Conf.univ. dr. Radu GEAMANU Note de curs 6

consumatorilor ca usor de substituit6. Art. 82, in conceptia Curtii, priveste practicile care sunt susceptibile de a afecta structura pietii, unde, ca rezultat al prezentei intreprinderii in cauza, concurenta a fost deja atenuata, si care, prin recurgerea la metode diferite de cele ce carmuiesc concurenta normala cu privire la produse ori servicii bazate pe performanta comerciantilor, au efectul de a impiedica mentinerea sau dezvoltarea nivelului de concurenta inca existent pe piata. In afara detinerii unei mari parti din piata, intre factorii relevanti ce pot dovedi o pozitie dominanta pe piata se mai pot afla: relatia dintre partile detinute pe piata ale intreprinderilor in cauza si ale concurentilor lor, in special aceia dintre cei mai apropiati, avansul tehnologic al unor intreprinderi fata de concurentii lor, existenta unei retele dezvoltate de vanzari si absenta concurenmtei potentiale. Lipsa temporara de profit ori chiar pierderile nu sunt incompatibile cu existenta unei pozitii dominante. Mai mult, faptul ca pretul impus de o intreprindere nu constituie un abuz si nu sunt anume chiar mai ridicate, nu justifica afirmatia ca o pozitie dominanta nu exista. In acelasi timp, nici marimea, puterea financiara si gradul de diversificare al concurentilor intreprinderii la nivel mondial, nici echilibrul care survine din faptul ca acei consumatori ai produsului sunt beneficiari comerciali experimentati nu au fost apreciate ca susceptibile de a lipsi intreprinderea de pozitie privilegiata pe piata in cauza7. Pozitia dominanata trebuie sa se manifeste, asa cum am mai subliniat, in cadrul pietii comune sau al unei parti substantiale din ea, in virtutea art 82. Aceasta ne duce la concluzia ca, stricto sensu, piata comuna sau o parte substantiala a ei se refera numai la limitele ei georgrafice. Dar poate fi admis si un criteriu colectiv in sensul considerarii acestei piete sau parti substantiale, ca un spatiu de concurenta presupunand o multime de conexiuni care nu de putine ori depaseste cadrul limitat al unui teritoriu anume. In acest sens Curtea a aratat ca atunci cand detinatorul unei pozitii dominante impiedica accesul pe piata din partea concurentilor, el nu face nici o deosebire dupa cum un astfel de comportament este limitat la un singur stat membru cat timp el este capabil sa
6 7

O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck ,2001 pag. 256 O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck ,2001 pag. 257 7

afecteze formele de comert si concurenta in cadrul pietii comune. Pentru a caracteriza abuzul de pozitie dominanta, este necesara implicarea uneia sau mai multor intreprinderi. Curtea a interpretat extensiv notiunea de intreprindere care este destinatara regulilor de concurenta, astfel ca a inclus orice unitate exercitand activitati economice, indiferent de forma juridica si natura finantarii. Cand sunt in discutie mai multe intreprinderi trebuie sa se faca o distinctie intre situatiile in care intre aceste intreprinderi exista obligatii legale sau de fapt care fac obiectul unui acord sau al unui comportament reciproc si real armonizat si alte situatii care privesc comportamentul paralel sau suplimentar al intrepriderilor plasat intr-un oligopol (care presupune un mic numar de intreprinderi pe piata si existenta unui comportament paralel si ocult semnificativ). In primul caz este aplicat art. 81 din Tratat, iar in al doilea, fiind vorba de o pozitie dominanta colectiva pe piata, va fi aplicabil, art. 82. Intr-o alta ipoteza, cand comportamentul a doua societati dintre care una detine puterea de control asupra celeilalte si o exercita efectiv, este caracterizat prin unitatea evidenta de actiune fata de terti, cele doua societati trebuie sa fie considerate ca o unitate economica si comportamentul incriminat le este imputabil8.

Exploatarea abuziva a pozitiei dominante


Exploatarea abuziva a pozitiei dominante este o notiune obiectiva privitoare

la comportamentele unei intreprinderi aflata intr-o pozitie dominanta, care sunt de natura sa influenteze structura pietei unde, datorita prezentei intreprinderii respective, nivelul de concurenta este deja scazut, astfel de comportamente putand sa impiedice, prin mijloace diferite de cele ale unei concurente obisnuite, mentinerea nivelului de concurenta care poate sa fie inca evidentiat pe piata sau dezvoltarea acestei concurente . Dupa cum se poate observa, in cuprinsul definitiei Curtii de Justitie, accentul este pus pe modificarea situatiei de pe piata, datorata comportamentelor
8

O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck ,2001 pag. 258 8

neconforme conditiilor firesti de concurenta ale intreprinderii care devine o pozitie dominanta. Spre deosebire de definitia Curtii de Justitie, in cadrul art. 82, se tine seama, cu prioritate, de actiunile intreprinderii care se gaseste intr-o pozitie dominanta, de scopurile urmarite si de rezultatele pe care ea le-a obtinut. Definitia Curtii de Justitie are avantajul de a sublinia caracterul obiectiv al notiunii de exploatare abuziva a pozitiei dominante. Ea se intemeiaza, in esenta, pe prevederile art. 3 lit. g din Tratatul C.E., conform carora, activitatea Comunitatii comporta un regim care sa creeze siguranta ca, in cadrul pietei interne, concurenta nu este denaturata. Aspectele de ordin subiectiv, precum intentia de a sanctiona, din punct de vedere comercial, intreprinderile care nu isi desfasoara activitatea pe baza regulilor din domeniul concurentei sau dorinta de a inlatura concurentii care, corespunzator aprecierilor intreprinderii in cauza, vand produse periculoase, nu justifica abuzul de pozitie dominanta. Totodata, interventia Curtii de Justitie, pe motivul schimbarii situatiei de pe piata, cauzata de folosirea unor mijloace necorespunzatoare de catre intreprinderea luata in considerare, este posibila nu numai in cazul atingerilor aduse, in mod direct, concurentei, ci si in ipoteza in care concurenta este afectata in mod indirect. Asa se intampla, de exemplu, in circumstantele in care pozitia dominanta este detinuta pe o anumita piata, iar efectele negative se produc pe o piata distincta, conexa cu prima. Exploatarea abuziva a pozitiei dominante se poate realiza prin utilizarea unor procedee diferite, care vor fi analizate in cadrul specificarii practicilor abuzive. Art. 82 cuprinde, asa cum am mai mentionat, patru categorii de asemenea practici, enumerarea nefiind insa limitativa9. In sfarsit, pentru aprecierea exiztentei unui abuz al pozitiei dominante trebuie sa se afirme posibilitatea afectarii comertului intre statele membre ca urmare a unui comportament anticoncurential interzis prin Tratat. Acest element nu difera esential de cel prevazut la art.81 par. 1. Singura deosebire, fara efect, totusi, in aplicare, este acela privind folosirea sintagmei in masura in care poate sa afecteze.
9

Conf.univ. dr. Radu Geamanu Note de curs 9

Interdictia abuzului de pozitie dominanta trebuie interpretata si aplicata in lumina art. 3 lit. g) privitor la un regim care sa asigure ca nu este denaturata concurenta in piata interna si a art. 2 privind promovarea unei dezvoltari armonioase si echilibrate in ansamblul Comunitatii. In aprecierea posibilitatii de afectare a comertului prin acest abuz trebuie sa se ia in considerare nu numai practicile care prejudiciaza direct pe beneficiri, ci si pe cele care ii prejudiciaza indirect prin alterarea structurii concurentiale efective asa cum este mentionata la art. 3 lit g). Cand detinatorul unei pozitii dominante, stabilit in piata comuna, tinde, prin exploatarea abuziva a acesteia, sa elimine un concurent stabilit in aceeasi piata, este indiferent de a se cunoaste daca acest comportament priveste activitatile de export ale sale sau activitatile in piata comuna propriuzisa, de vreme ce este de observat ca aceasta eliminare va avea repercusiuni constante asupra structurii concurentei in piata comuna. Asadar, nu urmeaza sa se faca distinctie privind consecintele practicilor abuzive in functie de faptul daca o intreprindere afectata exporta, in principal, spre terte tari, cand se demonstreaza ca abuzul in cauza afecteaza structura concurentei in interiorul pietii comune10. S-a considerat ca, spre exemplu, diferenta intre preturi, care, prin intermediul rabaturilor de fidelitate, este posibil pentru diversi clienti ai intreprinderii sa o plateasca si care variaza dupa cum acei clienti sunt sau nu de acord sa obtina de la aceasta tot ceea ce solicita, este de o asemenea natura incat ii situeaza intr-un dezavantaj concurential, cu semnificatia ce rezulta din par.2 lit. c) a art 82, adica un cumparator este lipsit sau ii este restransa posibilitatea de alegere a surselor de aprovizionare si altor producatori li se refuza accesul pe piata. In plus, sensul comportamentului in discutie este acela al unei intreprinderi ocupand o pozitie dominanta pe piata unde structura concurentei a fost afectata si, in consecinta, in cadrul domeniului de aplicare a art. 82, orice afectare suplimentara a structurii concurentei poate sa constituie un abuz de pozitie dominanta. Pe de alta parte, nu este necesar sa se dovedeasca ca o conduita abuziva a afectat apreciabil, in concret, comertul dintre statele membre, ci numai faptul ca ea era susceptibila sa aiba acest efect.
10

O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck ,2001 pag 260 10

Specificari ale practicilor abuzive

11

Art. 82 cuprinde patru categorii de practici considerate abuzive, care sunt, cu o exceptie, similare categoriilor de intelegeri monopoliste intre intreprinderi de la art. 81. Repartizarea pietelor sau a surselor de aprovizionare nu a fost reiterata in cadrul art. 82, apreciindu-se ca acestea se pot realiza doar pe baza unor intelegeri orizontale sau verticale intre intreprinderi. In practica s-a constatat, totusi, ca astfel de efecte sunt generate, in anumite situatii, si de exploatarea abuziva a unei pozitii dominante, chiar daca intreprinderea in cauza nu le-a avut in vedere cu prilejul aplicarii strategicei pe piata. De exemplu, interdictia impusa de catre intreprinderea aflata pe o pozitie dominanta, partenerilor ei comerciali, referitoare la revanzarea unui bun, poate sa conduca la fixarea acestora pe piata locala. Omisiunea de la art. 82 nu are insa inconveniente deosebite, pentru ca enumerarea practicilor abuzive nu este limitativa. Cu toate ca la incheierea Tratatului C.E.E. pare sa fi fost luat in considerare, in cuprinsul art. 82, numai ,,abuzul de comportament" si ,,de rezultat", invocarea articolului mentionat este posibila, deopotriva, in cazul ,,abuzului de structura". Practicile abuzive pot sa constea, in special, in urmatoarele: a) Impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare sau a altor conditii inechitabile ale tranzactiilor. Pretul impus poate sa fie excesiv in ipoteza in care nu exista un raport rezonabil intre acesta si valoarea economica a prestatiei intreprinderii. De exemplu, diferentele substantiale de preturi practicate de o intreprindere pe piata unde conditiile de concurenta sunt omogene constituie un abuz de pozitie dominanta. Dependenta clientilor de produsele sau serviciile intreprinderii care detine o pozitie dominanta poate sa determine impunerea, de catre aceasta, a unor preturi excesive. Practicilor abuzive de la art. 82 lit. le poate fi asimilata si situatia in care o intreprindere aflata intr-o pozitie dominanta stabileste preturi foarte reduse, in scopul inlaturarii concurentilor de pe piata (preul de ruinare). Procedeul aratat poate sa fie, eventual, subsecvent unui acord intre intreprinderi, care urmareste
11

Conf.univ. dr. Radu Geamanu Note de curs 11

inlaturarea de pe piata a concurentilor care nu participa la respectiva intelegere. Prin practicarea lui:
-

concurentii parasesc piata/sectorul; cei care au intentia s intre pe piata abandoneaza proiectul; pe perioada practicarii acestui pret, initiatorul realizeaz pierderi substantiale, fara a putea fi imputate unor factori exogeni; in perioada de practicare, cumparatorii beneficiaz de unele avantaje;

dupa indepartarea concurenilor, preul creste substantial pentru a recupera pierderile anterioare si a asigura pragul minim de profitabilitate revendicat de acionari. Avantajele temporare obtinute anterior de cumparatori sunt contrabalansate printr-un atac masiv la bunastarea lor. Practicarea preului de ruinare este interzis prin legislaia concurenei din statele UE, din SUA, Canada Conditiile discriminatorii pot sa priveasca, de asemenea, rabaturile comerciale sau termenele de livrare care sunt consimtite de intreprinderea care detine o pozitie dominanta. Art. 82 lit. a interzice stabilirea unilaterala a unor preturi inechitabile, in timp ce art. 81 par. 1 lit. a, care este formulat in termeni apropiati, prohiba restrangerea libertatii partilor la intelegerea monopolista in fixarea preturilor. Aplicarea ambelor articole nu este totusi exclusa, in eventualitatea in care o intreprindere aflata intr-o pozitie dominanta se prevaleaza de aceasta pentru a incheia cu unii concurenti o intelegere monopolista, iar pe ceilalti incearca sa-i inlature de pe piata prin folosirea unor mijloace incompatibile cu cerintele unei concurente obisnuite12; b) Limitarea productiei, a distributiei sau a dezvoltarii tehnice, in dauna consumatorilor. De cele mai multe ori aceasta se realizeaza prin limitarile impuse furnizorilor sau cumparatorilor de catre intreprinderea care are o pozitie dominanta. De pilda, Curtea de Justitie a hotarat, intr-o afacere, ca refuzul unei intreprinderi de a livra materii prime unui client cu care se afla in concurenta privitor la produsele obtinute cu ajutorul acelor materii prime, reprezinta un abuz de pozitie dominanta, daca apare riscul inlaturarii intreprinderii concurente de pe piata. Asadar, o intreprindere poate sa fie obligata sa incheie un contract pentru
12

Conf.univ. dr. Radu Geamanu Note de curs 12

vanzarea unor bunuri sau prestarea unor servicii, in eventualitatea in care nu exista nici un substitut real ori potential al acestora, poate sa fie evidentiata pe piata o cerere specifica potentiala, constanta si regulata a consumatorilor, iar intreprinderea in cauza are capacitatea necesara in vederea satisfacerii comenzilor pe care le-a primit. Tot astfel a fost calificata, in jurisprudenta, folosirea de catre un producator a unor rabaturi de fidelitate care ii impiedicau pe concurentii din alte state membre sa comercializeze propriile lor produse similare pe piata. In circumstantele in care intreprinderea poate livra cantitati limitate de marfuri, ea trebuie sa isi stabileasca prioritatile pe temeiul unor criterii obiective, nediscriminatorii13; c) Aplicarea unor conditii inegale la prestatii echivalente partenerilor comerciali, creandu-le astfel un dezavantaj concurential. Aceste prevederi nu sunt esential diferite de cele de la lit. a si b ale art. 82, intrucat conditiile discriminatorii pot sa se refere la preturi, rabaturi comerciale, cantitatile de marfuri livrate etc. In cuprinsul art. 82 lit. c se accentueaza insa ca orice conditii discriminatorii aplicate de o intreprindere care devine o pozitie dominanta constituie un abuz. Motivarea practicilor abuzive este, in general, similara celei a intelegerilor monopoliste, supuse dispozitiilor art. 81 par. 1 lit. d. In contextul analizarii practicilor abuzive se remarca insa, adesea, si livrarea cu intaietate a produselor catre comerciantii care vand numai marfurile producatorului, fiind dezavantajati cei care instraineaza, alaturi de acestea, bunuri concurente importate; d) Conditionarea incheierii contractelor de acceptarea, de catre parteneri, a unor prestatii suplimentare, care nu au legatura, prin natura lor sau conform uzantelor comerciale, cu obiectul respectivelor contracte. Prin asemenea practici, intreprinderea isi consolideaza pozitia dominanta si poate sa inlature anumiti concurenti de pe piata, deoarece aceasta subordoneaza vanzarea unui bun a carui desfacere o controleaza de instrainarea altor produse supuse concurentei. In situatia in care o intreprindere cupleaza, din proprie initiativa, independent de vreun acord in acest sens, contractul principal cu o prestatie suplimentara, se aplica prevederile art. 82 lit. d; daca inlantuirea este determinata de o intelegere intre intreprinderi la care este parte vanzatorul, se iau in
13

Conf.univ. dr. Radu Geamanu Note de curs 13

considerare dispozitiile art. 81 par. 1 lit. e. Subliniem totodata ca, potrivit unei hotarari a Tribunalului de prima instanta, conditionarea incheierii contractelor de acceptarea, de catre parteneri, a unor prestatii suplimentare, nu poate sa fie admisa cand produsele in cauza sunt disociabile (de pilda, utilajele si cartoanele folosite pentru ambalarea lichidelor alimentare). In plus, contractele cuplate nu ar putea sa fie justificate prin existenta uzantelor comerciale, pe o piata unde concurenta este deja afectata datorita pozitiei dominante a unei intreprinderi. Ultima afirmatie este insa susceptibila de rezerve, intrucat reglementarile de la art. 82 lit.d se iau in considerare tocmai in situatia in care o intreprindere detine o pozitie dominanta pe piata. Apoi, punerea in practica a unor uzante comerciale larg cunoscute si in mod obisnuit respectate de catre partile la contracte de acelasi tip in ramura comerciala avuta in vedere, nu credem ca reprezinta un mijloc diferit de cel al unei concurente obisnuite14.

Studiu de caz cazul Microsoft


O situatie cu totul specialt de pozitie dominanta si de incriminare a

abuzului este aceea a concernului american Microsoft pe piata UE caruia i s-a aplicat o amenda de aproape 500 milioane de euro de catre Comisia Europeana n 2004, pentru incalcarea regulilor concurentei respectiv abuz de pozitie dominant. Faptele sunt foarte complexe si complicate, fiecare dintre parti aducandu-le interpretari docte15 cu ample argumente de specialitate. Intrucat decizia Curtii a ramas definitiva, retinem, din argumentatia inculparii, ca Microsoft se face vinovat de a nu fi transmis informatiile necesare concurentilor
14 15

Conf.univ. dr. Radu Geamanu Note de curs Ilie Gavril, Tatiana Gavril, Competivitate i mediu concurenial Promovarea i protejarea concurenei n UE, Editura Economic, Bucureti, 2008.

14

de pe piata si de a fi conditionat furnizarea programului Windows si de achizitionarea unui alt program Media Player. In logica comisiei, acest fapt reprezint un abuz pentru c ii afecteaza pe beneficiari, care trebuie sa plateasca un pre mai ridicat, in mod artificial pentru Windows, ceea ce genereaza implicit o restrictionare a accesului la acest bun economic marfar. In consecina, se solicit, ca instanta s impun Microsoft sa livreze o versiune Windows fara conexiune cu Media Player. In plus, Comisia a argumentat c Microsoft a practicat concurenta neloiala in raport cu concurentii directi, pe care i-a pus intr-o situatie de inferioritate, intrucat a pastrat codurile care permit personalului de la Microsoft s lucreze mai bine cu serverele. In consecinta, cere Microsoft ca ntrun termen scurt sa furnizeze informaiile necesare firmelor care produc programe pentru serverele concurente, iar informaiile vor fi actualizate pe masura realizarii de perfecionari n domeniul respectivului software. La randul sau, Microsoft a argumentat c nu a exercitat nici un fel de abuz ntrucat informatia pe care se bazeaza sistemul este proprietatea sa intelectuala, deci nu trebuie si nici nu are obligatia s-o transmita concurentilor. In plus, n viziunea sa, interesele cumparatorilor nu sunt afectate prin majoritatea pretului intrucat exploatarea programului Windows prin conexiune cu Media Player s-a facut tocmai pentru o mai buna satisfacere a intereselor lor. n final, executivul european a decis sanciunea de mai sus; cum insa deciziile acestuia sunt susceptibile de recurs la Tribunalul de Prima Instanta si la Curtea Europeana de Justitie, Microsoft a procedat n consecinta, dar rezultatul n-a fost cel scontat.

- cazul Coca-Cola
Acest caz de abuz de pozitie dominanta ilustreaza cel mai bine constientizarea de catre o firma aflata in poziie dominanta - Coca Cola, a responsabilitatilor sporite conferite de aceasta pozitie, dar, mai ales, a valorii uriase a amenzilor aplicate pentru abuz de poziie dominanta.

15

In anul 1999, Comisia Europeana a primit mai multe plangeri impotriva companiei Coca-Cola si a mbuteliatorilor sai, plangeri care indicau un abuz de pozitie dominanta. Comisia a deschis o investigatie, demarand in 1999 i 2000 inspectii inopinate la sediile Coca-Cola din 5 tari: Austria, Belgia, Danemarca, Germania si Marea Britanie. Investigaia a durat 5 ani, Comisia strangand dovezi impotriva Coca-Cola pentru activitatile sale din cele 25 de state membre ale Uniunii Europene, Norvegia si Islanda. In mai 2004 a intrat n vigoare Regulamentul 1/2003, asa-numitul Regulament de modernizare a legislatiei europene in domeniul concurentei. Acest regulament permite companiilor aflate in curs de investigatie de a veni in intampinarea preocuparilor Comisiei Europene si de a-si asuma singure angajamente pentru a corecta comportamentul lor anticoncurential. La mijlocul lunii octombrie 2004, Comisia a trimis companiei Coca-Cola o evaluare preliminara care prezenta preocuparile Comisiei in ceea ce priveste concurenta si ii dadea companiei posibilitatea sa remedieze aceste preocupari prin asumarea de angajamente, in conformitate cu Regulamentul 1/2003. Schimbul de informatii si angajamente a continuat cu publicarea n Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a angajamentelor Coca-Cola si solicitarea opiniilor tertilor interesati cu privire la eficacitatea angajamentelor si eliminarea practicilor care fac rau concurentei. Comisia a primit observatii de la 33 de actori de pe piata (19 retaileri, cum ar fi supermarketuri, lanturi de restaurante si catering si 14 producatori de bauturi). Ele doreau mbunatatirea angajamentelor, fie prin ajustarea scopului lor, fie prin reformulare. Angajamentele finale au fost avizate de catre Comisie in mai 2005, devenind obligatorii pentru Coca-Cola. Acestea vizeaza sa: 1. Nu mai ncheie acorduri de exclusivitate. Clientii Coca-Cola sunt liberi sa cumpere si sa vanda bauturi racoritoare carbogazoase ale oricarui producator doresc. In situatia in care autoritatile publice sau clienti privati de dimensiune mare organizeaza licitatii concurentiale iar Coca-Cola face cea mai buna oferta, poate fi unicul furnizor.

16

2. Nu mai ofere rabaturi pentru atingerea targeturilor de vanzari. Coca-Cola nu va mai oferi nici un fel de rabaturi care recompenseaza clientii pentru comportamentul lor de achizitii, cum ar fi achizitionarea aceluiasi volum de produse sau a unui volum mai mare decat in trecut. Acest lucru trebuie sa faciliteze achizitiile distribuitorilor de la concurentii Coca-Cola. 3. Nu se mai foloseasca de produsele de top pentru a vinde produse mai putin populare. Coca-Cola nu va mai obliga un client care doreste sa achizitioneze un produs care se vinde bine s achizitioneze si produse mai putin populare. Nu va mai oferi rabaturi clientilor care se angajeaza s achizitioneze toata gama de produse sau sa rezerve spatiu pe raft pentru aceasta. 4.Acorde 20% spaiu liber in frigiderele Coca-Cola. In situatia in care CocaCola asigura un frigider gratuit si nu exista alte capacitati de racire a bauturilor la care consumatorul are acces direct, atunci proprietarul magazinului poate folosi pana la 20% din spatiul din frigider pentru alte produse. Aceste angajamente sunt obligatorii pentru Coca-Cola in tarile Uniunii Europene, Islanda i Norvegia pana la 31 decembrie 2010. Ele se aplica in tarile in care Coca-Cola are o putere mare pe piata, pe site-ul Coca-Cola fiind publicata lista cu tarile vizate.

Partea a III-a Concluzii


Examinand tendinta de globalizare a vietii economice contemporane si evolutia studiilor referitoare la concurenta, am ajuns la concluzia c regulile de functionare a principiilor concurentei libere s-au schimbat, prin urmare abordarea in secolul nostru a problematicii supuse studiului este strans legata de: sporirea competitivitatii intreprinderilor, diversificarea strategiilor de lupta concurentiala, slabirea capacitatii de interventie a statelor. Lipsa notiunilor referitoare la concurenta, dar si a informatiilor privind profilul si activitatile competitorilor, precum si inexistenta unei imagini clare asupra
17

arenei competitionale poate agrava buna desfasurare a mecanismelor economiei de piata. De aceea, studierea concurentei trebuie sa constituie un punct de plecare in activitatea fiecarui agent economic si politic si, mai ales, un factor important in formularea unor obiective si strategii competitive atat la nivel de firma, cat si la nivel national. Reglementarile comunitare din domeniul concurentei interzic numai acele comportamente care pot influenta negativ relatiile comerciale dintre statele membre, fara a avea in vedere si situatiile in care efectele negative sunt vizibile numai la nivelul unui singur stat membru (asemenea situatii sunt de competenta autoritatilor nationale in domeniu). Pe de alta parte, deoarece in cadrul economiei de piata concurenta reprezinta un vector esential in asigurarea succesului economic, sunt considerate ca acceptabile anumite practici, care genereaza efecte pozitive asupra economiei. Revenind la dispozitiile art 82 subliniem faptul ca acesta interzice numai abuzul de poziie dominanta, nu doar simpla sa existenta. Acest articol se preteaza la numeroase controverse. Daca formularea inclusa aici este destul de clara in ceea ce priveste combaterea abuzului de pozitie dominanta, ea este mai puin clara in ceea ce priveste puterea de care dispune Comisia n domeniul controlului concentrarilor. Cu alte cuvinte, in aplicarea Art.86 apar doua aspecte: pe de o parte, controlul comportamentului abuziv pe piata datorita restrangerii libertatii de alegere a consumatorilor determinata de faptul ca o firma dominanta pe piata, practic elimina concurenta si, pe de alta parte, modul n care CEE da Comisiei nu numai puterea de a interzice intelegerile si abuzul de pozitie dominanta, ci si posibilitatea de a exercita un control prealabil asupra concentrarilor economice.

18

BIBLIOGRAFIE
O. Manolache, Drept comunitar, Editia a III a, ed. All Beck , 2001; Conf.univ. dr. Radu GEAMANU Note de curs Maria Birsan, Integrarea economica europeana, Vol. II, Uniunea Europeana - relatii economice cu alte zone, Ed. Fundatiei CDIMM, 1999 Ilie Gavril, Tatiana Gavril, Competivitate i mediu concurenial Promovarea i protejarea concurenei n UE, Editura Economic, Bucureti, 2008. Surse internet:
1. 2. 3. 4.

www.ccir.ro, www.concurenta.ro www.ier.ro www.euroavocatura.ro

5. www.competition.ro

19