Introducere Actualitatea temei. Statul este o organizaie care deine monopolul asupra unor servicii pe un anumit teritoriu.

Noiune de stat putem ntlni din cele mai vechi timpuri,fiindc oamenii,trmoii notri au nteles c numai s organizeze un anumit teritoriu doar aa vor duce la dezvoltare.Organizarea asta const, ce conductor conducea statul,politica pe care o guverna,fie favorabil sau nefavorabil pentru societate condus de conductor.Aceste aspecte de organizare a statului sau pstrat pn-n zilele noastre numindu-se politic.Practic toate aspectele politice de azi,acele forme de guvernmnt,legi nfptuite li-am nprumutat din antichitate,mai ales din grecia antic. Sopul i sarcinile propuse.innd cont de actualitatea temei i caracterul interdisciplinar al lucrrii,scopul lucrrei const n examinarea formelor de guvernmnt care pot fi existente n cadrul uni stat,care sunt formele bune n cadrul unui stat i care sunt cele rele dup prerea a doi filosofi ai antichitii Platon i Aristotel. Metodele utilizate.Pentru respectarea ct mai clar a surselor istorice,am folosit urmtoarele metodologie .n primul rnd am analizat lucrile scrise de ei,am comparat concepiile lor,am dedus aspectele tangente i divergente.Lucrarea s-a bazat deci asupra mbinrii analizei i sintezei,a observaiilor de detaliu cu ncercrile de generalizare. Sructura lucrrei.Lucrarea este structurat din: Introducere, 2 capitole: I.Analiza criticii democraiei ateniene n filosofia lui Platon; II.Concepiile politice a lui Aristotel i ncheiere. Fiecare capitol este alctuit din subdiviziuni mai restrnse (subcapitole).La textul de baz se anexeaz i Bibliografie.

Capitolul I. Analiza criticii democraiei ateniene n filosofia lui Platon. I.1. Platon i epoca sa. La fel ca orice alt om, un filosof nu-i poate alege, dup bunul su plac, locul i timpul naterii. Nimnui nu-i este ns indiferent unde i cnd s-a nscut. Aceste dou date iniiale i determin fiecrui om drumul n via. Cu att mai mult locul i timpul naterii conteaz n cazul unui mare filosof, ele hotrndu-i nu doar drumul n via, dar determinndu-i n mod esenial i coordonatele principale ale gndirii. n cazul lui Platon, timpul i locul naterii sale sunt: anul 427 .Hr., n Atena. Platon a trit ntr-o perioad de rzboaie i de lupte politice care a fost mai zbuciumat dect cea care-l rscolise pe Heraclit. n timpul copilriei i al adolescenei sale, destrmarea vieii tribale dusese n cetatea sa natal, Atena, la o perioad de tiranie, iar apoi la instaurarea unei democraii care sa strduit din rsputeri s se apere mpotriva oricrei ncercri de reintroducere a tiraniei sau a oligarhiei, adic a dominaiilor familiilor aristocratice fruntae. n anii tinereii lui Platon, Atena democratic era angajat ntr-un rzboi mpotriva Spartei oraulstat dominant care pstrase multe din legile i obiceiurile vechii aristocraii tribale. Rzboiul a dus la prbuirea cetii ateniene i a unui regim de teroare numit guvernarea celor Treizeci de Tirani. Reinstaurarea democraiei i a pcii n-a nsemnat pentru Platon dobndirea linitii deoarece dasclul su iubit, Socrate a fost judecat i executat, iar el i ali conceteni din cercul lui Socrate au prsit Atena.

I.2.Esena ,,Statul ideal a lui Platon. Scopul spre care Platon nzuiete este posibilitatea oamenilor de a opri decderea pe mai departe n domeniul politic prin mpiedicarea oricrei schimbri politice. Platon ncearc s nfptuiasc acest scop prin instaurarea unui stat ferit
4

de relele tuturor celorlalte state, graie faptului c nu degenereaz, c nu se schimb. Statul ferit de rul schimbrii i corupiei este statul ideal, perfect. Credina n lucruri perfecte i neschimbate este numit ,,Teoria Formelor sau a Ideilor. Conform dialogului ,,Republica, forma originar sau primitiv a societii, care se aseamn cel mai ndeaproape cu Forma sau Ideea de stat, cu ,,statul ideal, este un regat al oamenilor celor mai nelepi i mai asemntori cu zeii. Acest ora-stat este att de apropiat de perfeciune nct este greu de neles cum se poate schimba. Dar, schimbarea se produce. Platon consider c vraja luntric, rzboiul de clas, ntrtat de interesul egoist, de cel material i economic ndeosebi, este principala for a ,,dinamicii sociale. Cele patru perioade principale ale degenerrii politice sunt descrise de Platon astfel: dup statul perfect vine nti ,,timocraia, crmuire exercitat de nobili ce urmresc onoarea i gloria; apoi oligarhia, crmuirea familiilor bogate; iar apoi ,, democraia, domnia libertii care nseamn anarhie; iar la urm ,,stranica tiranie, al patrulea i ultimul stadiu de boal al unei societi. Identificnd democraia cu anarhia, democraii sunt descrii drept destrblai, meschini, insoleni, anarhici i neruinai, nite oameni care triesc numai pentru plceri i pentru satisfacerea unor dorine dearte i impure. Platon era un adversar nverunat care condamna democraia, considernd-o drept guvernare a celor nechemai. Argumentele principale ale lui Platon sunt: - masa popular (oi polloi) este asimilabil prin natura sa cu un animal sclav sub raportul pasiunilor i al intereselor sale trectoare, sensibil la lingueli, inconstant att n iubirile ct i n urile sale: a I se ncredina puterea, nsemna a accepta tirania unei fiine incapabile de o minim reflexie i rigoare; - atunci cnd masele i desemneaz magistraii, o fac n funcie de competenele pe care ele cred c le-au constatat mai ales caliti de limbaj, vznd n acestea capacitatea politic;

- n ce privete pretinsele discuii din Adunrile populare, acestea nu sunt dect dispute, confruntri ntre opinii subiective, inconsistente, ale cror contradicii i lacune denot cu prisosin insuficiena. Dar s vedem ce este democraia, ceea ce critic Platon. Din vremuri strvechi, unii oameni i-au imaginat un sistem politic ai crui membrii se consider egali din punct de vedere politic, guverneaz mpreun i sunt nzestrai cu toate calitile, resursele i instituiile necesare pentru a se autoguverna. Aceast idee, ca i metodele ce o pun n aplicare, a aprut n prima jumtate a secolului al V-lea .Hr. la greci care, dei puini la numr i aezai pe un fragment minuscul din suprafaa lumii, au exercitat o imfluen excepional n istoria universal. Grecii, ndeosebi atenienii, au fost primii care au produs ceea ce Dahl numete prima transformare democratic: de la ideea i practica guvernrii de ctre cei puini la ideea i practica guvernrii de ctre cei muli. Pentru greci singurul loc propice democraiei era statul-cetate. n viziunea greac, o ordine democratic ar trebui s satisfac cel puin ase cerine: 1. Cetenii trebuie s aib interese ndeajuns de armonioase ca s poat mprti i s acioneze n numele unui puternic sim al binelui general, care nu se afl ntr-o contradicie evident cu scopurile i interesele lor personale. 2. Cetenii trebuie s fie foarte omogeni n privina caracteristicilor care, altfel ar duce la conflicte politice i dezacorduri flagrante asupra binelui public. Nici un stat nu ar putea spera s devin un polis bun dac cetenii si ar fi extrem de inegali n ceea ce privete resursele lor economice i disponibilitatea timpului liber ori dac ar adera la religii diferite, ar vorbi limbi diferite, sar deosebi n mod semnificativ ca educaie sau, dac ar aparine unor rase, culturi sau grupuri etnice diferite. 3. Numrul cetenilor trebuie s fie destul de mic, ideal chiar mai mic dect 40000. Dimensiunile reduse ale demosului au fost necesare din trei motive: a) ca s evite eterogenitatea i lipsa de armonie rezultat din extinderea hotarelor ce presupunea includerea unor popoare de limbi, religii, istorie i
6

etnicitate diverse, neavnd aproape nimic n comun; b) ca cetenii s-i cunoasc bine oraul i concetenii, prin observaie, experien i discuii prin care s neleag binele comun i s-l deosebeasc de interesele lor personale; c) ca cetenii s se poat strnge laolalt pentru a servi drept conductori suverani ai cetii. 4. Cetenii trebuie s se poat strge laolalt pentru a hotr n mod direct legile i direciile politice. 5. Participarea cetenilor nu era limitat doar la ntrunirile Adunrii. Ea includea i participarea activ la administrarea oraului. 6. Statul-cetate trebuie s rmn pe deplin autonom. Legile, confederaiile i alianele ar putea fi uneori necesare aprrii sau rzboiului, dar nu trebuie lsate s afecteze autonomia fundamental a statului-cetate, nici suveranitatea Adunrii din cadrul statului respectiv. Fiecare cetate trebuie s fie autonom nu numai politic, ci i economic i militar. Reforma statuluiexistent n timpul lui Platon constituie obiectivul practic imediat al sistemului su teoretic. Substratul gndirii lui Platon este: cel ce dorete s introduc o reform politic a statului trebuie n prealabil s aib clar n mintea lui imaginea conceptual a Statului Ideal, pentru ca, plecnd de la aceasta, s aib garania faptului c fiecare msur practic e determinat de Principii i tinde ctre instituirea lui. Unele dintre premisele teoretice ale concepiei platoniciene asupra Statului Ideal sunt: punctul de plecare al organizrii politice Ideale trebuie s fie raiunea ntemeiat pe dreptate. Statul Ideal ar putea fi organizat chiar i de ctre un singur om, cu condiia ca acesta s mediteze conform raiunii asupra variatelor principii organizatorice care ar urma s fie mfptuite i cu condiia ca scopul pe care l urmrete s fie acela de a institui dreptatea pentru toi oamenii. Societatea este nchipuit de Platon a fi analog cu un organism, n spe cu organismul uman. Platon crede c trsturile psihologice ale individului se regsesc n anumite grupuri sociale, c n faa vieii grupurile sociale reacioneaz
7

n mod asemntor cu individul, c cel ce cunoate psihologia individual posed implicit cunotinele necesare organizrii politice a societii. n concepia lui Platon asupra Statului Ideal, oamenii ar fi inegali de la natur, prin voina divinitii. Unii, superiori, ,,de natura aurului, ar poseda nsuiri psihice superioare; alii, ,,de natur grosolan, ar fi dominai de pasiuni vulgare. Primii ar trebui s-i conduc pe ultimii, fr ca acetia s participe n vreun fel la viaa politic. Platon crede ntr-o anumit esen aristocratic a unor alei, care implicit ar poseda virtui de conductor. Fa de cei muli, oameni considerai a fi lipsii de virtuile n cauz, Platon are o atitudine distant care trdeaz dispreul. Simpatizanii aristocraiei greceti au afirmat ntotdeauna c originea social aristocratic implicit divin sau semidivin sdete n oameni nalte caliti morale i intelectuale. Evitnd simplismul, Platon admite c aceast regul are i excepii. Dar este convins c de regul posesorii de nalte virtui, demni a prelua conducerea, aparin elitei, familiilor aristocratice din cetate. Dei partizan al aristocraiei i al principiului politic proaristocratic, Platon nu este totui satisfcut de modul de via practicat de aristocraia din timpul su. Platon nu aprob luxul, mbuibarea, satisfacerea nestvilit a plcerilor ce caracterizeaz viaa aristocrailor. Bogia nemsurat, spune el, pervertete moravurile. Concepia sa este proaristocratic, nu prin aceea c ar aproba modul de via practicat de aristocraia timpului, ci prin faptul c imagineaz un stat n care cei muli, socotii inferiori, ar trebui s asculte pasivi de cei puini i ,,buni (aristocraia). Adaug ns c n Stat acetia trebuie s se comporte cu o sobrietate extrem, s respecte o disciplin de fier. Platon spune c rostul de a fi a Statului Ideal este acela de a nfptui Principiile Binelui i Dreptii. intind ctre asemenea Principii Platon neglijeaz n favoarea lor omul viu din ,,Agora, cu aspiraiille lui, cu virtuiile lui i pcatele lui. Fie omul cetii simplu meteugar, ota ori chiar filosof, Platon i cere s ndure attea restricii sau renunri, nct Aristotel nu este prea aspru asemuind Statul platonician Ideal cu o cetate asediat.
8

Una dintre premisele teoretice ale concepiei platoniciene asupra Statului Ideal este aceea c Valorile Ideale fiind ,,de natur divin, Statul Ideal va fi un Stat bigot, un stat care va trebui s fac din religie i cult un nsemnat instrument de educaie, mai exact de constrngere presupus educativ. I.3.Categoriile sociale existente in ,,statul ideal a lui Platon. n cadrul cercetrii psihologiei omului, Platon spune c acestuia i-ar fi proprii trei faculti fundamentale: inteligena, cu sediul n creier; tendina spre aciune, cu sediul n piept i dorinele senzoriale asociate pntecelui. Forma superioar n care s-ar manifesta aceste trei faculti ar fi: nelepciunea, ca manifestare superioar a inteligenei; curajul, ca manifestare superioar a tendinei spre aciune; cunptarea, ca manifestare superioar a dorinelor senzoriale. Dat fiind c nelepciunea, curajul i cumptarea ar fi condiiile susceptibile s asigure nfptuirea supremei virtui, dreptatea, i dat fiind c scopul organizrii sociale optime este tocmai nfptuirea acestuia din urm, rezult c ea va fi nfptuit n societate dac organizarea ei se va ntemeia pe nelepciune, curaj i cumptare. ,,De la natur oamenii ar fi mprii n trei categorii: cei dominai de creier, oameni la care predomin inteligena; cei dominai de virtuile adpostite n piept, la care predomin tendina spre aciune i oamenii ,,pntecelui, cei muli, dominai de dorine vulgare. Statul Ideal ar trebui, pe de o parte, s foloseasc aptitudinile de care d dovad fiecare din cele trei categorii i, pe de alt parte, ar avea sarcina s asigure ca prin bun organizare i prin educaie fiecare din cele trei aptitudini s fie ridicat la forma ei optim de manifestare care asigur instaurarea dreptii. Categoriile sociale corespunztoare celor trei faculti sunt, dup prerea lui Platon: a) Filosofii, dominai de virtuile creierului, deintori ai ionteligenei, capabili s ating suprema nelepciune. Ei sunt n stare s se nale, pe aripile raiunii, spre lumea esenelor Ideale, spre ,,lumea divin a Ideilor. Ei sunt cei ce pot
9

s devin cunosctori ai prototipului Ideal de stat i s prezideze, prin urmare, nfptuirea lui practic pe pmnt. Cpetenii absolute n noul stat, ei conduc fr consultarea altora, condui exclusiv de raiunea i virtutea pe care se presupune c le dein n mod ntegral. Scopul lor este nfptuirea dreptii iar singura ocupaie a filosofilor este cultivarea virtuii i conducerea statului. b) Paznicii (militarii) recrutai ca i primiidin rndurile aristocraiei. Dominai de nsuirile ,,pieptului, oameni de aciune, ei cultiv curajul i n acest scop primesc n primul rnd educaie militar. Sarcina lor n stat este aprarea acestora de dumanii din afar i de cei ,,interni. Ei, spune Platon, ,,vor ine n puterea lor pe aceia din membrii cetii care s-ar ridica mpotriva rnduielilor existente, precum i pe cei ce ar ataca statul din afar. c) Meteugarii i cultivatorii pmntului, oameni ai ,,pntecelui, incapabili de a atinge virtui prea nalte, cel mult cumptarea. Rostul lor este acela de a produce alimentele i uneltele necesare statului. Lipsii, n concepia lui Platon, de capaciti intelectuale i morale alese, ei muncesc dar n-au dreptul s ia parte la viaa politic. Platon nu iubete desfrul, ca unul care tocete i mintea i curajul. Celor din categoriile superioare filosofi i paznici Platon le cere s instituie comunitatea averilor i a femeilor, viaa n comun, mese comune. Ei trebuie s renune la creterea copiilor, care ,,dac sunt normal conformai, sunt luai de la mamele lor i dai n grija statului, care se va ocupa de educarea lor. n acest scop, Platon elaboreaz un complex sistem educativ n care cultivarea muzicii i a gimnasticii ocup un rol important. Trind ntr-o perioad istoric n care dezbinarea ntre membrii pturilor dominante ameninase n repetate rnduri fiina statului atenian, Platon mediteaz la suprimarea dezbinrii. El constat c principala cauz a acesteia este legat de deosebirea de averi. Scopul comunitii de bunuri, preconizat doar pentru filosofi i paznici, este acela de a suprima conflictele de ordin economic sau familial, pentru a ntri astfel unitatea pturii dominante n lupta social.
10

Prin urmare este vorba de o comunitate de bunuri cu caracter de clas. Scopul nu este suprimarea deosebirilor antagonice, economice i politice, dintre oameni, ci protejarea acestor deosebiri prin ntrirea poziiei clasei dominate. Colectivitatea patrimonial i matrimonial preconizat de Platon avea acelai caracter de cast ca i concepia sa despre dreptatea pe care organizaia aristocratic colectivist era prezumat a o susine. I.4.Conceptul de ,,libertate n interpretatea lui Platon. Dreptatea platonician i primea sensul de la componena ei, constituit din cele trei virtui. Dreptatea, considera filosoful, urma la nevoie s fie impus prin for celor ce se mpotriveau legii instituite de cei ,,de sus. Nedreptatea, adaug Platon, este ,,rscoala unei pri a sufletului mpotriva ntregului acestuia, deci a masei mpotriva celor dou caste suprapuse. n ,,Republica Platon folosea cuvntul ,,dreptate ca sinonim pentru ,,ceea ce este n interesul Statului Ideal, adic s blocheze orice scimbare, prin meninerea unei rigide mpriri n clase i a dominaiei de clas. Dreptatea este tema central n ,,Republica. n cercetarea sa privind natura dreptii, Platon ncearc s descopere Ideea n stat, iar apoi ncearc s aplice rezultatul la individ. Platon spune c fiecare cetean trebuie s-i vad de ndeletnicirile sale i orice schimbare sau amestec ntre cele trei clase este o nedreptate, i, opusul acestei eventualiti este dreptatea. Platon afirma c ,,cetatea era dreapt prin faptul c fiecare parte din ea, dintre cele trei i fcea propria-I treab. De aici rezult c Platon identific dreptatea cu principiul dominaiei de clas i al privilegiilor de clas. Conceptul de dreptate al lui Platon difer de ideile noastre despre dreptate. Platon numete ,,drept privilegiul de clas, n timp ce noi nelegem prin dreptate absena unor asemenea privilegii. n ,,Republica Platon trece n revist o diversitate de concepii asupra dreptii n aa fel nct ne face s credem c nu a omis nici una din teoriile mai importante pe care le cunotea. Dar, el nu menioneaz niciodat concepia dup care dreptatea este egalitate n faa legii (isonomie). Acest lucru se poate explica n dou feluri: ori i-a scpat din vedere teoria egalitar, ori a evitat-o cu bun tiin. Micarea egalitarist a fost pentru
11

Platon lucrul cel mai detestat i teoria sa din ,,Republica a fost o reacie la viguroasa provocare a noului egalitarism i umanitarism. Teoria umanitarist a dreptii formuleaz trei propuneri: a) principiul egalitarist propriu-zis, adic propunerea de a elimina privilegiile ,,naturale; b) principiul general al individualismului i c) principiul c sarcina i scopul statului trebuie s fie ocrotirea libertii cetenilor si. Fiecrei propuneri i corespunde, n platonism, un principiu diametral opus: a) principiul privilegiului natural; b) principiul general al colectivismului i c) principiul c individului trebuie s-i revin sarcina i scopul de a menine i a ntri stabilitatea statului. Egalitarismul propriu-zis este revendicarea ca cetenii statului s fie tratai n mod imparial. Egalitarismul nu recunoate nici un fel de privilegii ,,naturale, dei cetenii pot s confere anumite privilegii celor n care au ncredere. Principiul platonician al dreptii era diametral opus acestor exigebe. El pretindea privilegii naturale pentru conductorii din fire. Platon a ncercat s discrediteze individualismul pentru c era o citadel din sistemul de aprare al crezului umanitarist. Emanciparea individului a fost acea mare revoluie spiritual care a dus la prbuirea tribalismului i la naterea democraiei. Platon recunoate un singur standard suprem, interesul statului. Tot ceea ce promoveaz acest interes este bun, virtuos i drept, orice l amenin este ru, josnic i nedrept. Aciunile n slujba lui sunt morale, iar cele care l primejduiesc sunt imorale. Ideea de dreptate a lui Platon cere ca stpnii din fire s crmuiasc, iar aclavii din fire s accepte condiia lor de sclavi. Ea ine de postulatul istoricist ca statul, pentru a opri schimbarea, s fie o copie a Idei sale sau a adevratei sale ,,naturi. Aceast teorie a dreptii indic foarte clar c pentru Platon problema fundamental a politicii rezid n ntrebarea: ,,Cine trebuie s crmuiasc statul?. i cei care mprtesc presupoziia lui Platon admit c liderii politici nu sunt ntotdeauna suficient de ,,buni sau de ,,nelepi i c nu este deloc uor s creezi o crmuire a crei buntate i nelepciune s fie implicit asigurate.
12

Teoria suveranitii spune c puterea politic este practic nengrdit iar problema principal care rmne de rezolvat este de a da aceast putere pe cele mai bune mini. Aceast teorie este nerealist, deoarece spune Popper niciodat nu a existat undeva putere politic nengrdit, i atta timp ct oamenii rmn oameni nu poate exista putere politic absolut i nengrdit. Ct timp un singur om nu poate acumula n minile sale destul putere fizic pentru a-I domina pe toi ceilali, el va depinde de cei ce-l ajut. Chiar i tiranul cel mai puternic depinde de cineva. Aceast dependen nseamn c puterea sa, orict ar fi de mare, nu este nengrdit i c el este silit s fac concesii, folosindu-se de un grup mpotriva altuia. Aceast dependen nseamn c exist i alte fore politice, alte puteri afar de a sa proprie, i c el i poate exercita crmuirea doar folosindu-se de ele i mpcndu-le. Platon a acceptat teoria general a suveranitii fr s examineze problema controlului instituional asupra crmuitorilor i a contrabalansrii instituionale a puterilor lor. Cea mai presant problem a devenit cea a selectrii conductorilor naturali i a formrii lor pentru funciile de conducere. Teoria lui Platon conform creia cei nelepi trebuie s guverneze preia unele elemente fundamentale ale concepiei lui Socrate, a intelectualismului su moral. Socrate a identificat binele cu nelepciunea, el susinea c nimeni nu acioneaz n dezacord cu ceea ce tie c este bine i c lipsa de cunoatere este rspunztoare pentru toate greelile morale. Socrate a mai afirmat c desvrirea moral poate fi dobndit prin nvare i c ea nu reclam faculti morale deosebite, distincte de inteligena omeneasc universal. Socrate, cnd a cerut ca oamenii cei mai nelepi s guverneze, nu s-a gndit la filosofii din trecut sau la sofitii din timpul lui. El era convins c oricine poate fi instruit. Postulatul platonician ca omul nelept s crmuiasc posesorul adevrului, filosoful pe deplin format ridic problema selectrii i educrii crmuitorilor. Instituia care, n concepia lui Platon, urmeaz s se ngrijeasc de viitorii crmuitori poate fi descris drept departamentul educaional al statului. Platon cerea ca la acest instituie s aib acces numai cei trecui de floarea vrstei:
13

,,atunci cnd fora trupeasc ncepe s scad i cnd vor fi trecut de vrsta activitii politice i a ndatoririlor osteti, abia atunci s li se ngduie s peasc n aceast zon sacr, zona celor mai nalte studii dialectice. Platon instituie aceast regul pentru c se teme de fora gndirii i pentru c scopul su fundamental este stvilirea schimbrii politice. Regele filosof, pe care Platon l consider crmuitor al statului trebuie s posede cunoatere pentru a ndeplini dou funcii: funcii legate de ntemeierea statului i funcii legate de meninerea lui. Prima i cea mai important funcie a regelui filosof este cea de ntemeietor i legiuitor al statului. Pentru ca statul s fie stabil, el trebuie s fie o copie fidel a Formei sau Ideii divine de Stat i numai un filosof care posed cunoatere, ,,un filosof pe deplin format este n msur s contemple i s imite cu Originalul ceresc. Filosoful nu iubete asemeni oamenilor obinuii, lucrurile sensibile cu ,,sunetele frumoase, culorile i formele lor, ci vrea ,,s vad i s ndrgeasc frumosul nsui Forma sau Ideea de Frumos. Filosoful este omul ce poate s devin ntemeietorul unei ceti virtuoase. El este asemeni unui desenator sau pictor ce se folosete de un ,,model divin. Numai adevraii filosofi pot ,,s schieze forma constituiei statului, pentru c numai ei pot s vad originalul i pot s-l imite. Ca ,,pictor al constituiilor, filosoful trebuie s fie ajutat de lumina binelui i a nelepciunii. Ideea de Bine este izvorul sau cauza oricrei cunoateri i a oricrui adevr. nelepciunea nu nseamn pentru Platon nelegerea socratic a propriilor limitri. nelepii lui Platon, superior preocupai de problemele unei lumi superioare, ,,nu au rgaz s priveasc n jos, la preocuprile omeneti; ci privesc i contempl realitile care rmn n bun ordine i potrivit cu raiunea. nvtura potrivit este cea care-l face pe om nelept. Odat creat, statul va continua s fie stabil ct timp nu se produce vreo sciziune n unitatea clasei stpnitoare. Educarea acestei clase este marea funcie pstrtoare a suveranului, o funcie ce trebuie exercitat mereu, ct timp exist statul. Educaia filosofic a lui Platon are o funcie politic precis. Ea imprim un semn distinctiv crmuitorilor i ridic o barier ntre ei i cei crmuii. Numai
14

adevratul filosof are, n concepia lui Platon, capacitatea de a contempla originalul divin al cetii, numai el este n stare s imite acest model, s-l aduc din Cer pe Pmnt i s-l nfptuiasc aici. El nu reprezint ceea ce este comun tuturor oamenilor, nu este conceptul universal de om, ci este originalul divin al omului, un supraom neschimbtor. Reforma social pe care o preconizeaz Platon se poate nfptui numai datorit filosofului, omul care, prin demersurile cunoaterii sale, are acces la lumea ideilor. Dar prin aceasta, ca reformator social, cobornd n arena disputelor i luptelor politice, el devine i un om al aciunii practice. Filosoful trebuie s i asume responsabilitatea de a conduce colectivitatea din care face parte, s se pun n fruntea micrilor sociale ce urmresc s modeleze materia brut a vieii sociale dup exemplul existenelor perfecte, eterne i neschimbtoare. A conduce devine, pentru filosof, o obligaie moral, creia el nu i se poate sustrage i care deriv tocmai din preeminena sa intelectual dat de cunoaterea ideilor. Concepia lui Platon despre puterea politic a dus la interpretri diferite: ,,Republica a fost vzut fie ca o carte de nvtur a democraiei, fie ca o carte de nvtur despre regimul politic totalitar. Karl Popper l consider pe Platon unul dintre cei mai importani dumani ai democraiei, deoarece statul (elitar) condus de filosofi nu este altceva dect o form a statului aristocratic. Descrierea platonician a statului perfect sau cel mai bun a fost de obicei interpretat ca programul utopic al unui progresivist. Pe scurt, principalele elemente ale programului politic al lui Platon sunt: - mprirea strict n clase; clasa dominant, format din pstori i din cini de paz, trebuie separat strict de turma omeneasc; - Identificarea destinului statului cu cel al clasei dominante; preocupare exclusiv pentru aceast clas i pentru unitatea ei; i, n interesul acestei uniti, reguli rigide privind creterea i educaia membrilor acestei clase, ca i o supraveghere i colectivizare strict a intereselor acestora; - Clasa dominant deine monopolul unor lucruri cum sunt virtuile i exerciiile militare, dreptul de a purta arme i de a primi educaie de orice fel;
15

n schimb este exclus de la orice participare la activiti economice, i n special de la agonisirea de bani; - Trebuie s existe o cenzur asupra tuturor activitpilor intelectuale ale clasei dominante i o propagand continu menit s modeleze i s unifice spiritele. Trebuie mpiedicat sau suprimat orice inovaie n domeniile educaiei, legislaiei i religiei; - Statul trebuie s fie autarhic; s tind spre o economie nchis; pentru c altfel crmuitorii ori vor fi dependeni de negustori ori vor deveni ei nii negustori. Prima alternativ le-ar submina puterea, iar a doua ar submina unitatea lor i stabilitatea statului. Acest program poate fi caracterizat totalitar i este ntemeiat pe o sociologie istoricist. Autorii care l critic pe Platon consider c doctrina sa politic se deosebete clar de totalitarismul modern prin scopuri ca: fericirea cetenilor i domnia dreptii. Crossman remarca c ,,filosofia lui Platon reprezint cel mai furibund i mai profund atac la adresa ideilor liberale din cte se cunosc n istorie, dar totui el crede c Platon plnuia ,,edificarea unui stat perfect, n care fiecare cetean s fie cu adevrat fericit.

16

Capitolul II. Concepiile politice a lui Aristotel. II.1. Viaa i activitatea lui Aristotel. Cel mai celebru dintre discipolii lui Platon de la Academie a fost Aristotel, care parea cel mai potrivit pentru a prelua conducerea scolii. Aristotel s-a nascut in 384 i.Hr., in Stagira, un oras din Macedonia, in nordul Greciei. Tatal lui, Nicomachus, era medicul de curte al lui Amyntas, bunicul lui Alexandru cel Mare. Experienta lui de viata la curte, de atunci si de mai tarziu, poate explica dezgustul sau fata de printi si curte. Medicina, si atunci ca si acum, este adesea o profesie de familie si nu este exclus ca el sa fi dobandit interesul pentru biologie si medicina de la tatal sau. Avea doar 17 ani cand i-a murit tatal si Aristotel s-a mutat la Atena, devenind student la Academie unde avea sa-si petreaca urmatorii 20 de ani. La Academie a inceput analiza argumentelor utilizate in diferite discutii ale lui Socrate, care au dus la primul sistem al Logicii, prezentate in 'Organon'. Unul dintre dialogurile lui Platon, 'Parmenide', scris la scurt timp dupa intoarcerea lui din Sicilia, mentioneaza evolutia lui Aristotel. Insa dupa moartea lui Platon, Aristotel nu i-a luat locul, probabil pentru ca un om care nu era cetatean al statului nu putea detine proprietati. Brusc, el a parasit Atena si s-a stabilit la Assus, de cealalta parte a Marii Egee, unde discipolii lui Platon infiintasera o noua academie. Probabil ca aici Aristotel a scris primele 12 capitole din 'Politica' in care sustine ca principalul scop al polis-uui este sa formeze conducatori in stare sa traiasca respectand valori filozofice. Tot acolo a scris si o lucrare, ce s-a pierdut, despre domnie in care afirma - in contradictie cu Platon - ca era mult mai bine pentru domnitor sa nu fie un filosof si cerea un rol independent pentru cel din urma.

17

Dupa trei ani petrecuti in Assus, unde s-a si casatorit, s-a mutat in insula Lesbos si si-a indreptat atentia asupra biologiei. In acest timp a scris 'Despre suflet': daca Platon sugerase ca sufletul era inchistat in trup si trebuia sa lupte pentru a se putea elibera, Aristotel descrie sufletul ca fiind dominant dar si in armonie cu corpul. Intre 343-42 Aristotel a fost invitat de Filip II al Macedoniei sa devina tutorele fiului sau, Alexandru, si s-a mutat la curtea din Pella. Viziunea sa politica se opunea cu cele ale angajatorilor lui, deoarece imperiul in expansiune al lui Filip si Alexandru insemna sfarsitul statului-oras. In 335 i.Hr. Aristotel s-a intors la Atena si a infiinfat o scoala, Lykeion, langa templul lui Apollo Lyceus. Aici se studiau logica, medicina; biologia, istoria si cursurile se predau in peripatos, o alee acoperita (de unde si termenul de peripatetic). Lucrarea finala a lui Aristotel. Aristotel si-a scris ultima lucrare, 'Despre filosofie', in 348 i.Hr. Incepand cu acea data el s-a implicat in cercetare, predare si scrierea de tratate tehnice. Ele demonstreaza o abordare critica asupra opiniilor trecute si a celor prez 616e43g ente, utilizarea unor rationamente deductive provenite din principii auto-evidente sau a descoperit adevarurile si utilizarea formelor logice pe care le-a inventat. Chiar daca lucrarile lui au ajuns la noi doar fragmentar, adesea intr-o forma modificata de editorii antici, exista ramasite ale celor 30 de lucrari importante. Vreme de mai bine de o mie de ani 'Logica' lui a fost considerate lucrarea definitiva asupra acestui subiect. Aristotel a propus si a definit multe concepte care au ramas valabile si astazi: subiect si predicat, energie si potential, substanta si esenta, cantitate si calitate, genuri si specii dar si atom. In 323 i.Hr., la moartea lui Alexandru cel Mare, in Atena a existat o revolta anti-macedoniana. Aristotel, ingrijorat ca ar putea avea aceeasi soarta ca Socrate, a

18

parasit orasul si a plecat pentru a trai pe proprietatea mamei sale situata pe insula Euboea, unde a murit cand avea saizeci de ani.

II.2.Compararea teoriilor politice ale lui Platon i Aristotel. Platon si Aristotel, doi filosofi ai celui de-al IV-lea secol, au avut viziuni aflate la poli opusi, privind politica si filosofia in general. Acest fapt a fost foarte ingenios ilustrat de pictorul Raphael in opera sa "Scoala de la Atena", unde Platon e portretizat privind catre formele superioare, iar Aristotel se uita in jos, pentru ca este adept al stiintelor naturale. Intr-o discutie despre politica, punctual de plecare al fiecarui filosof devine un factor esential. Nu este o coincidenta faptul ca Platon sustine in "Republica" ca cei care trebuie sa fie conducatorii unei cetati sunt regii filosofi, cei care poseda cunostinte despre notiunea de bine. Interesul sau pentru metafizica este demonstrat in "Republica" de nenumarate ori: de exemplu, alegoriile pesterii, soarelui, liniei si teoria formelor. Pentru ca este atat de implicat in metafizica, ideile lui politice sunt mai mult teoretice. Aristotel, spre deosebire de Platon, considera ca politica este arta guvernarii si de a fi guvernat. In "Politica" el incerca sa evidentieze o forma de guvernare care ar fi ideala pentru un stat din timpul sau. Echilibrul este un element fundamental, atunci cand il avem in considerare pe Aristotel pentru ca el crede ca acesta este un element necesar pentru a crea un guvern stabil. Viziunea lui mai putin metafizica asupra politicii il face pe Aristotel putin mai apropiat de lumea moderna, desi el este departe de a fi modern. Conceptia lui Platon despre ceea c ear trebui sa fie politica si guvernarea este un rezultat direct al credintei sale in teoria formelor. Teoria formelor practice afirma ca exista o forma superioara pentru orice lucru din lumea noastra. Fiecare lucru material este o reprezentare a lucrului real reprezenat de forma. Potrivit lui Platon, majoritatea oamenilor nu pot vedea formele, ei vad doar reprezentarile sau umbrele acestora, ca in alegoria pesterii. Doar cei care iubesc cunoasterea si contempleaza asupra realitatii lucrurilor vor
19

reusi sa vada formele. Filosofii, care prin definitie sunt iubitori de intelepciune, sunt singurele fiinte care pot ajunge la cunoasterea adevarata. In "Republica" Paton afirma ca filosofii ar trebui sa fie conducatorii cetatii, din moment ce ei sunt singurii care detin cunottinte asupra formei binelui. Pentru a compara teoriile politice a doi mari filosofi, trebuie mai intai examinata fiecare teorie in parte. Palton este considerat de multi experti drept primul scriitor de filosofie politica, iar Aristotel este recunoscut ca fiind primul om de stiinta politica. Amandoi au fost mari ganditori. Fiecare a avut idei despre cum pot fi imbunatatite societatile din vremea lor. Este necesar sa privim fiecare teoria lor in parte, pentru a descoperi diferentele dintre ele. Principala preocupare a lui Platon este societatea perfecta. El creeaza un proiect pentru o societate utopica, in "Republica", in afara dispretului sau fata de tensiunea vietii politice . Acest proiect este o schita a unei societati in care el credea ca toate problemele care erau prezente in societatea sa din lumea reala ar fi usurate. Platon a tins sa vindece atit chinurile societatii umane, cat si pe cele ale personalitatii umane . Esentialul a ceea ce Platon dorea sa obtina este societatea perfecta. Aristotel, spre deosebire de Platon, nu este preocupat de perfectiunea societatii. El doreste doar sa imbunatateasca societatea deja existenta. In loc sa faca schita a unei societati perfecte, ca Platon, Aristotel sugereaza in "Politica" faptul ca societatea in sine ar trebui sa tinda catre cel mai bun sistem politic ce poate fi atins.Platom s-a bazat pe metoda deductiei, in timp ce metoda folosita de Aristotel este inductia . Utopia este o solutie abstracta, o solutie care nu pleaca de la o problema concreta. Nu extsta asemenea dovezi potrivi carora toate societatile din vremea respectiva aveau novie de o asemenea reforma drastica, asa cum sugereaza Platon. Aristotel, in schimb, observa ca tot ce era mai bun posibil fusese deja atins. Tot ceea ce se putea face era sa se incerce o imbunatatire a ceea ce deja exista. Aristotel, in lucrarile sale, este adeptul ideii ca oamenii de la natura sunt animale politice, adica fiinte care traiesc numai in societate, si ca societate. Recunoaste si la animale forme de viata sociale, dar omul insa este "o fiinta mai
20

sociala" avand "simtul binelui si al raului, al dreptului si al nedreptului si al tuturor starilor morale" (in "Politica"). In timp ce albinele sau furnicile raman la stadiul de solidaritate instinctuala, oamenii o depasesc in forme din ce in ce mai rafinate de la familie (ghenos), ajungandu-se la sat (Kome) si gasindu-si implinirea in cetate (polis), singura suficienta siesi, si de aceea forma perfecta. Comunitatea este o asociatie in vederea unui bine. Ea este temeiul sigur si singurul cadru posibil pentru om. Cetatea este implinirea acestei comunitati, ultima si forma perfcta a comunitatii (vazuta de Stagirit a fi intruchipata de statul sclavagist atenian). Sociabilitatea este innascuta, conaturala. De aceea, in sens logic (si nu temporal) comunitatea este anterioara individului. Fara sa analizeze sau sa explice in ce consta sociabilitatea in concret, Aristotel lasa gandirii politice o provocare care nu este lipsita de importanta istorica, fiind considerata una dintre cele mai mari deschideri catre intelegerea esentei umane. Este de remarcat la Aristotel, ideea ca "asociatia politica este cea mai buna cand este formata din cetateni cu avere mijlocie" pentru echilibrul social, solidaritatea si stabilitatea sociala. Ideea a fost preluata de gandirea politica moderna, si de cea economica. Tendintele naturale ale omului se indreapta spre comunitate si Stagiritul afirma ca omul este un animal politic (zoon politikon) care isi atinge scopurile in asociatia politica ("koinonia poltike" - o sintagma care va face cariera, pentru ca modernii o va identifica ca punct de plecare a "societatii civile") (1). Din acest punct de vedere politica nu este o creatie de arta ci o realitate "naturala". Polis-ul este fondat pe diviziunea muncii- manuale si intelectuale.Autoritatea politica apartine cetatenilor care sunt eligibili unei functii politice, barbatii liberi". Daca Platon a vazut existenta unei cetati dominata de dreptate, Aristotel pune deasupra ei "Binele".

Cetatea este definita mai intai ca o "anumita comunitate" Ca toate

21

comunitatile omenesti ea izvoraste din necesitatea fiintelor umane de a se asocia in vederea anumitor scopuri. Fiecare comunitate poate fi astfel definita prin cauza ei. Satul la Aristotel, element material care intra in componenta cetatii, este o "colonie a familiei", "extensie a sistemului familial" si nu o organizatie propriu- zisa. Aceasta comunitate este condusa de un rege de unde rezulta ca monarhia este forma de guvernare proprie unei comunitati care inca nu s-a desavarsit. (2)Scopul cetatii este Binele suprem. Cetatea nu are vreun tel special, nici vreun scop care sa fie el insusi un alt scop, ci scopul ultim"Daca ratiunea, cauza finala a cetatii, este Binele suprem care este cautat pentru el insusi, si nu ca mijloc pentru a atinge un scop exterior lui, care este cauza materiala a cetatii?" se intreaba Denis Collin. Celelalte comunitati sunt materia cetatii: "Comunitatea desavarsita formata din mai multe sate este o cetate". Cum stim daca comunitatea este desavarsita? Raspunsul lui Aristotel este conform cu fizica sa: o fiinta desavarsita este o fiinta care poate sa traiasca prin ea insasi, care nu are nevoie de alta; comunitatea desavarsita este cetatea, pentru ca a atins nivelul autarhiei, adica poate sa fie suficienta siesi. Deci marimea optima pentru o cetate este cea care permite autarhia. Dincolo de ea nu exista decat grupari artificiale, fara consistenta (uniuni de cetati, federatii etc). Cetatea este scopul unui proces material, care porneste din nevoia elementara a individului in viata si se dezvolta urmandu-si propria dinamica. Dezvoltarea ei este intrucatva spontana (3). Ideea unei "stari naturale", tipica teoriilor moderne, este profund straina gandirii lui Aristotel. Un om in stare naturala, adica un om care ar sta in mod natural in afara cetatii, ar fi "fie o fiinta degradata, fie o fiinta supranaturala" "Modelul lui Aristotel este cetatea greaca, iar expresia cea mai inalta a acesteia este democratia ateniana. El inca nu permite sa distingem in cadrul cetatii specificitatea statului modern ca pe un corp aparte, al magistratilor si al diverselor clase sociale, iar chestiunea autoritatii guvernantilor ramane in umbra, intr-atat Aristotel pare sa o reduca la problema guvernarii drepte".

22

Idei social - politice. Le gasim in "Politica" - 8 carti. Studiul asupra constitutiilor pe care el le-a facut l-a dus la ideea ca statul este primordial fata de individual. Apare in aceeasi lucrare - ideea istoricitatii vietii sociale. El sustine ca statul este o institutie naturala, omul de la natura fiinta sociala. Omul se deosebeste insa de animalele ce traiesc izolat, cat si de cele ce traiesc in grup prin aceea ca omul face parte dintr-o comunitate de munca. Considera comunitatea de munca ca forma politica a activitatii naturale. Aristotel analizeaza formele diferite de stat, tipuri de stat, aratand avantajele si dezavantajele fiecaruia in parte. Idei actuale ideea ca omul este un zoon politikon.(fiinta omeneasca este prin esenta sa membru unei societati organizate, a unui polis - oras, stat, cetatean). Aceasta celebra teza exprima ideea de sociabilitate a omului. Dupa cum Aristotel nu se limiteaza la constatarea faptului ca omul este fiinta sociabila ci implica si ideea ca omul este asa de la natura, este subordonat statului.Daca Platon a admis o egalitate limitata in sfera conducatorilor statului, Aristotel dimpotriva, i-a apararea proprietatii private si a familiei, considera ca forma ideala de stat este aceea in care puterea politica apartine celor cu stare mijlocie. El admite ca pot fi alte forme de stat: monarhie, aristocratie si democratie. Aristotel face o pledorie remarcabila in favoarea democratiei. Arata ca multimea are capacitatea de a judeca mai bine in orice imprejurare decat un grup restrans de oameni. Vorbeste de faptul ca omul trebuie sa se supuna legii, ca legea are putere suprema in stat. Este intemeietorul eticii, esteticii, este acela care a stat la inceputul majoritatii stiintelor. Aristotel - primul filozof la care gasim o constructie teoretica minutioasa, un adevarat sistem filozofic, este importanta analiza conceptelor pe care le face, a categoriilor, de asemenea cu Aristotel se produce primul moment al desprinderii unor discipline stiintifice de filosofie constituindu-se in stiinte de sine statatoare care studiaza realitatea din diferite perspective. Analiza critica facuta , filosofia lui Platon. Filosofia moderna si contemporana nu se poate lipsi de el fie pro sau contra se discuta cu respect de el si filosofia sa.

23

II.3.Apariia i evoluia istoric a democraiei politice. Problema formei de guvernamant, a mecanismelor detinerii si exercitarii ei, a principiilor si valorilor pe care aceasta se intemeiaza, a grupurilor si claselor sociale ce pot participa la actul conducerii sociale a constituit o tema permanenta de meditatie si disputa in gandirea si practica vietii sociale, ea fiind prezenta inca din antichitate. In aceste societati, in special in cea greceasca ateniana, disputele politice in jurul puterii privind detinerea si exercitarea ei au generat doua grupari social-politice distincte, aristocratia si democratia, precum si doua din cele mai importante forme de guvernamant ale acestei societati, aristocratica si democratica. Primele conceptii teoretice si practice in legatura cu democratia dateaza inca din antichitatea ateniana, de unde deriva si sensul etimologic al termenului demospopor si kratos-putere, autoritate, adica detinerea si exercitarea puterii de catre popor. Sensul etimologic al democratiei, de guvernare a poporului de catre acesta, continutul sau social-politic, nu a fost acelasi in toate perioadele si societatile, el a cunoscut o evolutie continua in functie de formele si principiile in care acesta si-a gasit intruchiparea, de natura sistemului social, de valorile pe care acesta s-a intemeiat, de acceptiunea data notiunii de popor si insasi democratiei. O prima analiza teoretica despre democratie o realizeaza Aristotel in lucrarile sale Politica, Etica si Constitutiile. Dominat de ideea realizarii Binelui general, el asociaza guvernamantul cu Constitutia, considerandu-le lucruri identice, de aceea, spune el, este suficient sa cercetam cine si in folosul cui guverneaza, pentru a sti ce fel de guvernamant are statul respectiv si ce constitutie ii corespunde. In Politica, vorbind despre formele de guvernamant, Aristotel considera democratia o forma impura, fiind identica sau aceeasi cu demagogia. O asemenea apreciere a lui Aristotel asupra democratiei isi are explicatia in conceptia pe care o da notiunii de popor si cetatean. Pentru el notiunea de cetatean nu era echivalenta cu totalitatea locuitorilor adulti dintr-o comunitate sociala, ci ea se rezuma la proprietari, numai acestia puteau intruni calitatile de cetatean, iar poporul era format din cetatenii proprietari. Cetatenii proprietari bogati dau oligarhia, iar cei
24

saraci demosul-democratia. De aici, si confuzia pe care o face Aristotel intre democratie-sinonima cu saracia sau demagogia si oligarhia cu bogatia. Iata cum rezuma el acest fapt: "Ceea ce distinge in mod esential democratia de oligarhie este saracia si bogatia; oriunde puterea este in mana bogatilor este oligarhie; oriunde puterea este in mana saracilor, este demagogie".(Aristotel.Politica, Oradea, 1996, p.126) Fiind asimilata cu saracia si demagogia, democratia apare pentru Aristotel o forma de guvernamant impura sau corupta la fel ca tirania. Asa cum a fost conceputa si aplicata, democratia ateniana a avut o serie de limite, cum ar fi: Ea era aplicata in cadrul unei comunitati mici-oras, cetate, rezumandu-se la Atena si zonele limitrofe. Sfera ei de manifestare, de cuprindere a fost mai mult teoretica decat practica, ea nefiind o forma de guvernamant a practicii politice. Democratia nu era un fenomen, un proces permanent, ci ea alterna cu formele totalitare, dictatoriale. -In actiunea ei practica, democratia ateniana se baza pe egalitatea reala a cetatenilor, data de proprietate, fiind conceputa si bazata pe proprietate. Ea avea o sfera relativ ingusta de cuprindere a vietii sociale, inclusiv a notiunii de popor, importante segmente ale acestuia, sclavi, femei, oameni liberi care efectuau munci fizice erau exclusi din cadrul sau si deci si de la exercitarea puterii; -Alegerea magistratilor, a celor ce urmau a exercita functiile publice se facea prin tragere la sorti, fapt ce ii diminuau din forta, capacitate, eficienta, intrucat unii din cei desemnati puteau sa nu aiba nici o inclinatie sau competenta in exercitarea functiilor, facand astfel din democratie o forma de guvernamant ineficienta, incapabila de a rezolva in cele mai bune conditii problematicile vietii sociale. toate aceste limite, democratia sclavagista ateniana care a fost cea mai reprezentativa pentru aceasta perioada istorica, avea sa conserve principii de baza pentru conturarea democratiei moderne si a caror valabilitate s-a pastrat si astazi si nu pot lipsi din continutul acesteia, cum ar fi: egalitatea tuturor cetatenilor in
25

Cu

exercitarea puterii; alegerea reprezentantilor puterii; posibilitatea revocarii acestora, etc. In feudalism, ca urmare a dominarii sale de absolutismul monarhic si de dogma teologica, democratia a cunoscut o perioada de regres. Ca forma de guvernamant si guvernare ea dispare, ceea ce se mentine fiind numai anumite elemente, aspecte de democratism, acestea fiind prezente in cadrul obstilor satesti sau a republicilor orasenesti. Nici sub aspect teoretic, democratia nu a cunoscut evolutii remarcabile in perioada feudala, abia in secolul al XVII-lea, odata cu descompunerea acestei formatiuni sociale si afirmarea reprezentantilor dreptului natural si a tezei contractualiste, cel putin conceptual, teoretic, democratia realizeaza progrese. Prin continutul laic al dreptului natural si promovarea conceptiei de egalitate intre oameni, a dreptului participarii tuturor cetatenilor la actele conducerii sociale, democratia cunostea o consolidare a continutului si a statutului sau. La randul sau, teoria contractualista, prin modul de concepere a constituirii statului- un contract incheiat intre cetateni si autoritate pe baza bunei intelegeridar mai ales prin posibilitatea si legitimitatea inlaturarii acestuia in cazul cand autoritatea nu-si indeplineste obligatiile contractuale, fapt ce echivala cu inlocuirea puterii, face ca democratia sa constituie deja o alternativa politica de guvernare, de impunere a ei de catre cetateni, de popor. Adevarata dezvoltare atat din perspectiva conceptual, teoretica, dar mai ales din perspectiva practicii politice, o va cunoaste democratia politica odata cu societatea moderna capitalista, cu elaboratele doctrinar politice ale acesteia, liberalismul, conservatorismul sau social-democratia. In noile conditii democratia este identificata cu principiul suveranitatii poporului, exprimata in dreptul sau de a desemna si controla guvernarea natiunii, care este realizata de pe principii si valori noi.

26

O asemenea concepere a democratiei venea in intampinarea aspiratiilor si intereselor noii clase sociale burghezia, a conceptiilor acesteia de restructurare si reorganizare pe baze si principii noi, democratice a puterii si a vietii politice.

27

ncheiere Studiul asupra concepiilor lui Platon i Aristotel, au demostrat care dup prerea lor este cea mai fovorabil form de guvernmnt, cum trebuie s fie un conductor de stat, ce capaciti trebuie s aib pentru a face statul s se dezvolte, au mai ncercat s arate ocupaia a fiecrei categorie social n cadrul statului. Studiul efectuate asupra concepiilor social-politice a lui Platon i Aristotel a demonstrat actualitatea acestei teme cu prezentul, adic toate aceste idei politice sunt valabile i astzi.

28

BIBLIOGRAFIE: 1. Aristote. Politica, Oradea, 1996; 2. Collin D., "Marile notiuni filosofice.2.Societatea, puterea, Statul", Institutul European, 1999 ; 3. Dahl R., Democraia i criticii ei, Ed. Institutul European, Iai, 2002; 4. Dutu al., "Histoire de la pensee et de mentalites politiques europeennes", Editura Universitatii din Bucuresti, 1997; 5. Georgescu D., Lctu M., Mari filosofi ai lumii, Ed. Didactic i pedagogic, Bucureti, 1995; 6. Miller D., Enciclopedia Blackwell a gndirii politice, Ed. Humanitas, Bucureti, 2000; 7. Musc V., Introducere n filosofia lui Platon, Ed. Polirom, Iai, 2002; 8. Noica C., Pentru o interpretare a categoriilor la Aristotel, ed.Academiei. Bucuresti, 1968; 9. Pisier E., Istoria ideilor politice, Ed. Amarcord, Timioara, 2000; 10.Platon, Opere Republica; 11.Popper K.R., Societatea deschis i dumanii ei, Ed. Humanitas, Bucureti, 1993; 12.Robin L., Platon, Ed. Teora, Bucureti, 1996; 13.http://ro.wikipedia.org/wiki/Aristotel 14.http://www.eumed.net/ecorom/Mari%20economisti/aristotel.htm 15.http://www.aristotel.ro/index_files/Page818.htm 16.http://www.aristotel.ro/index_files/Page670.htm 17.http://preferatele.com/referat-Istorie-Aparitia-si-evolutia-istorica-ademocratiei-politice-16-5397.html

29