Sunteți pe pagina 1din 21

ALGEBRA LOGICII - LOGICA ALGEBRIC

A (I)
GEORGE GEORGESCU
Abstract

Intre logica matematica si algebra exista o relat ie complexa. Algebra logicii si logica
algebrica sunt doua dintre ipostazele acestei relat ii. De multe ori, nu se face o distinct ie
ntre algebra logicii si logica algebrica. Scopul acestui articol este de a propune o delimitare
a celor doua domenii si de a discuta, din aceasta perspectiva, unele conexiuni dintre logica
si algebra. Pentru ecare sistem logic n parte, putem vorbi despre o logica algebrica
si despre o algebra a logicii. Studierea raportului dintre ele poate explica evolut ia unor
subiecte matematice si poate inuent a miscarea ideilor n domeniu.

In afara unor comentarii generale, lucrarea de fat a se concentreaza asupra relat iei dintre
logica algebrica si algebra logicii n cazul sistemelor clasice (calculul propozit ional si calculul
cu predicate). Partea a doua a lucrarii va studia unele aspecte ale algebrei logicii si logicii
algebrice asociate unor logici neclasice (intuit ionista, modala, temporala, multivalenta).
1 INTRODUCERE
Logica matematica este o disciplina ce apart ine deopotriva si Matematicii si Logicii.
Atunci cand ncepe un curs de logica matematica se pune n mod natural ntrebarea urmatoare:
(A) Ce este logica matematica?

In acel moment nu putem raspunde decat prin formulari tip dict ionar (de exemplu, con-
form dict ionarului Larousse, logica matematica este teoria stiint ica a rat ionamentelor, ex-
cluzand procesele psihologice si care se divide n calculul propozit ional si calculul predicatelor )
sau prin enumerarea unor subdomenii ale logicii matematice (de exemplu, folosind clasicarea
AMS 2000). Chiar daca nu raspundem la ntrebare putem discuta despre unele teme ale logicii
matematice si despre modul cum aceasta se raporteaza la alte discipline.

In acest context apare
ntrebarea:
(B) Care este raportul dintre logica matematica si matematica?

In ceea ce priveste ntrebarea (B), se pot formula urmatoarele ntrebari ajutatoare:


(b1) La ce foloseste logica matematicii?
(b2) La ce foloseste matematica logicii?

Incercarea de a raspunde la ntrebarea (b1) conduce la o discut ie complicata ce se nalizeaza


cu raspunsuri extrem de variate. Pentru subiectul nostru este mai interesanta ntrebarea (b2).

Incercarea de a contura un raspuns la (b2) trebuie pusa n relat ie cu o alta ntrebare:


(c) Ce este un sistem logic ?

Intrebarea (c) poate privita si ca un substitut al lui (A); ea ngusteaza sfera lui (A) dar
ne apropie de posibilitatea de a da acesteia un raspuns. Sistemele logice provin din logica si
losoe (logica clasica [60], logica intuit ionista [38], logica modala [14], [22], etc.), din matematica
(sistemul Zermelo-Fraenkel al teoriei mult imilor), din informatica (logica dinamica, anumite
sisteme de logica temporala [49]), din zica (logica mecanicii cuantice ), etc.
Vom raspunde la ntrebarea (c) prin teza ca un sistem logic este descris de urmatoarele opt
dimensiuni [29]:
- dimensiunea sintactica;
1
- dimensiunea semantica;
- dimensiunea algebrica;
- dimensiunea topologica;
- dimensiunea categoriala;
- dimensiunea probabilista;
- dimensiunea algoritmica;
- dimensiunea losoca.
Fiecare din aceste dimensiuni descrie ntr-un mod specic sistemul logic. Cunoasterea sistemului
logic se realizeaza cu atat mai bine cu cat sunt surprinse mai multe dintre relat iile ce se pot stabili
ntre aceste dimensiuni. Sintaxa si semantica sunt dimensiunile principale ale unui sistem logic.

In mod necesar orice descriere a sistemului logic trebuie sa nceapa cu aceste doua dimensiuni.
Adaugarea unor alte dimensiuni se va face n funct ie de contextul n care este studiat sistemul
logic.

In tratarea primelor sapte dimensiuni ale unui sistem logic ne folosim de concepte si de
rezultate din matematica. Instrumentarul matematic necesar(teoreme, metode, algoritmi, etc)
difera de la sistem la sistem si de la dimensiune la dimensiune. Modul cum aceste teoreme,
metode, algoritmi, etc. sunt folosite n studiul sistemului logic ne da un raspuns la ntrebarea
(b2).
2 REPREZENTAREA TRIDIMENSIONAL

A A UNUI SISTEM
LOGIC
De obicei, cursurile si manualele de logica se opresc asupra primelor trei dimensiuni din lista
de mai sus.

In acest caz, sistemele logice sunt studiate din perspectiva unei relat ii tripartite:
sintaxa, semantica, algebra.
SINTAXA SEMANTICA
ALGEBRA

Sintaxa unui sistem logic S are doua componente: limbajul formal al sistemului si structura
logica. Limbajul sistemului este construit pornind de la o lista de simboluri primare (alfabet).
Aplicarea unor reguli de combinare a simbolurilor primare conduce la obt inerea mult imii expre-
siilor (formule, enunt uri). Expresiile reprezinta traducerea n limbajul formal a unor propozit ii
din limbajul natural. Structura logica a limbajului se deneste prin axiomele si prin regulile
de deduct ie ale sistemului. Acestea permit introducerea demonstrat iilor formale, a teoremelor
formale (enunt uri ce admit o demonstrat ie formala) si a deduct iilor formale din ipoteze.
Fie un enunt si o mult ime de enunt uri ale lui S. Vom nota:
: este o teorema formala a lui S;
: se deduce formal din ipotezele .
Semantica unui sistem logic S este legata de not iunea de interpretare (care difera de la un
sistem la altul si chiar pentru un acelasi sistem). O interpretare atribuie enunt urilor sistemului
valori de adevar. Mult imea valorilor de adevar are o structura algebrica si o structura de ordine; o
interpretare transforma operat iile logice (conectori, cuanticatori) n operat ii algebrice. Folosind
interpretarile se denesc principalele not iuni semantice: modelele unei teorii, enunt urile universal
2
adevarate si deduct ia semantica din ipoteze.
Daca enunt ul este adevarat n orice interpretare atunci spunem ca este universal adevarat
(|= ).
Fie un enunt si o mult ime de enunt uri ale lui S. Atunci se deduce semantic din ipotezele
( |= ) daca este adevarat n orice model al lui .
Sintaxa si semantica sunt componentele principale ale sistemului logic. Relat ia dintre ele este
exprimata prin proprietatea de corectitudine (orice teorema formala este un enunt universal
adevarat) si prin proprietatea de completitudine (orice enunt universal adevarat este teorema
formala).
Semantica este lumea reala a unor structuri matematice; sintaxa este o lume virtuala ce
exprima simbolic proprietat ile structurilor formulate n limbaj natural. Mecanismul inferent ial
al sintaxei traduce formal rat ionamentele ce se petrec la nivelul semanticii.
Algebra unui sistem logic S are la baza o construct ie canonica, numita algebra Lindenbaum-
Tarski a lui S. Sa presupunem ca printre conectorii sistemului se numara si implicat ia .
Pe mult imea E a enunt urilor lui S se va considera urmatoarea relat ie binara:
daca si numai daca si .
Daca n sistemul logic sunt valabile:
(principiul identitat ii)
daca si atunci .
atunci este o relat ie de echivalent a pe E.

In ipoteza ca relat ia de echivalent a este com-
patibila cu operat iile logice ale lui S, mult imea cat E/

devine o structura algebrica ale carei


operat ii sunt obt inute din operat iile logice. Aceasta structura algebrica se numeste algebra
Lindenbaum-Tarski a lui S.
Notam cu clasa de echivalent a a unui enunt din S. Pe mult imea cat E/

se poate deni
relat ia de ordine prin:


daca si numai daca .
Exista sisteme logice pentru care metoda de construct ie a algebrei Lindenbaum-Tarski nu se
poate aplica (de exemplu, sistemele modale S1, S2 si S3). In [7] este prezentata o metoda foarte
generala de algebrizare a sistemelor logice.
3 CE ESTE ALGEBRA LOGICII SI CE ESTE LOGICA AL-
GEBRIC

A?
Metodele algebrice au fost introduse n logica de catre George Boole n patru scrieri (doua
cart i si doua articole ) publicate n jurul anului 1850 (vezi [9], [10], [11] , [12] ). Chiar titlurile
acestora vorbesc despre o analiza matematica a logicii, despre un calcul al rat ionamentelor
deductive si despre o cercetare a legilor gandirii. Ideile lui Boole au determinat n mod deci-
siv dezvoltarea ulterioara a logicii si a unei part i a algebrei. Se pune ntrebarea: cercetarile lui
Boole se situeaza n algebra sau n logica? Iata ce spun doi mari ganditori despre contribut iile
lui Boole:
Augustus de Morgan : It nds the laws of thought symbolized in the forms of algebra [21].
Bertrand Russell : Pure mathematics was discovered by Boole, in a work which he called the
Laws of Thought. His book was in fact concerned with formal logic and this is the same as
mathematics.
Contribut iile lui Boole si ale urmasilor sai direct i (De Morgan, Schroder, Pierce, etc.) sunt un
amestec de logica si de calcul algebric. Este important de observat ca ideea separarii calculului
algebric de logica se ntalneste chiar n cartea lui Boole din 1854; autorul vorbeste chiar de o
3
algebra a logicii.
Termenul Algebra logicii a fost impus de continuatorii lui Boole . O eleva a lui Peirce, Chris-
tine Ladd, scrie n 1883 o lucrare intitulata On the Algebra of Logic, iar Schroder publica
ntre anii 1890 si 1905 monograa n trei volume Vorlesungen uber die Algebra der Logik.
La Whitehead (1898) si Huntington ( 1904), prin algebra logicii se nt elege un calcul simbolic
extras din logica propozit ionala si din teoria naiva a mult imilor (vezi [34]).
Nu ntamplator prima lucrare de logica a lui Moisil se intituleaza Recherches sur lalg`ebre de la
logique (vezi [55]) . Aceasta lucrare a inaugurat spiritul algebric n care, prin Moisil si elevii sai,
s-a dezvoltat o mare parte din logica matematica romaneasca. Contribut iile din [55] combina
algebra cu logica fara a face o demarcat ie ntre ele. Separarea celor doua planuri este proclamata
de Moisil n mod explicit n lucrarea [56]:
Au calcul des th`eses correspond ce quil convient dappeler lAlg`ebre de la Logique, en donnant
`a ce terme la signication generale detude algebrique des syst`emes suggeres par le calcul des
th`eses.
Not iunea de algebra Boole n sensul folosit astazi apare prima data n monograa [88] (cf.
[66], p.73). Constituirea teoriei algebrelor Boole ca un corp matematic consistent a fost realizata
n principal de catre Stone, Birkho si Tarski n deceniul patru al secolului trecut. De atunci,
algebrele Boole s-au dezvoltat continuu, n relat ie cu alte tipuri de algebre, cu analiza, topologia,
probabilitat ile, informatica, etc. Dupa aparit ia primelor sisteme logice formalizate (datorate n
special lui Hilbert) s-a pus ntr-un mod explicit problema relat iei ntre sistemul logic si algebrele
sale. Raspunsul a fost dat de Lindenbaum si Tarski prin construct ia ce le poarta numele. Alge-
brele asociate unui sistem logic S au ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski a lui S. Studiul lor
poate desprins de logica si poate constitui obiectul unui domeniu al algebrei de sine statator.
Sursele dezvoltarii domeniului rezultat sunt probleme pur algebrice, proprietat i ale sintaxei si
semanticii lui S reectate n plan algebric, precum si relat iile cu alte discipline din matematica,
informatica, losoe, etc. Urmatoarea tabela nfat iseaza structurile algebrice corespunzatoare
unor sisteme logice foarte cunoscute.
Sistem logic Structuri algebrice
calculul propozit ional clasic algebre Boole
calculul propozit ional intuit ionist algebre Heyting
calcule propozit ionale modale algebre modale
calcule propozit ionale temporale algebre temporale
logici Lukasiewicz MV-algebre
logici Post algebre Post
logici Moisil algebre Lukasiewicz-Moisil
logici BL BL-algebre
calculul cu predicate clasic algebre cilindrice
algebre poliadice
calculul cu predicate intuit ionist algebre Heyting poliadice
Si astazi ntalnim numeroase cart i si lucrari asupra algebrei logicii. Termenul desemneaza
deopotriva calcule logice n forma algebrica sau studiul algebrelor unui sistem.

In ultimele
decenii se vorbeste din ce n ce mai mult despre logica algebrica a unui sistem logic , mai ales
pentru algebrele calculelor cu predicate (vezi [35] si [41]). In [7] se considera ca actul de nastere
al logicii algebrice moderne este lucrarea lui Tarski [86]:
Algebraic logic in the modern sense can be said to have begun with Tarskis 1935 paper on the
foundation of the calculus of systems.

Intrebuint area celor doua not iuni (algebra logicii si logica algebrica) poate produce o anumita
4
confuzie. Se pune atunci problema precizarii celor doua not iuni printr-o delimitare mai exacta
a domeniilor pe care le desemneaza.

In algebra logicii vor intra toate proprietat ile algebrelor asociate unui sistem logic S; logica
algebrica va ret ine acele proprietat i algebrice ce provin (direct sau indirect) din sintaxa sau
semantica lui S. Pentru ecare sistem logic, logica algebrica este o parte a algebrei logicii .
Granit ele logicii algebrice n interiorul algebrei logicii nu sunt denitiv trasate; rezultate pur
algebrice pot avea un impact ulterior asupra sistemului logic.
4 ALGEBRA LOGICII VS LOGICA ALGEBRIC

A
Motivat ia delimitarii ntre algebra logicii si logica algebrica ncepe cu un argument resc:
o suma de fapte matematice ce se constituie ntr-un ntreg trebuie sa poarte un nume. Exista
si un argument ce t ine de relat ia dintre sistemul logic si algebrele sale. Cercetari din logica se
prelungesc n probleme si rezultate pur algebrice; reciproc, prin proiectarea unor proprietat i al-
gebrice asupra sistemului logic se ajunge la o mai buna cunoastere a sa. Pentru a ilustra aceasta
teza vom face apel la un episod semnicativ din istoria logicilor multivalente.
Este cunoscut ca primele sisteme de logica multivalenta au fost introduse n mod independent
de catre J. Lukasiewicz si E. Post. Analiza judecat ilor modale din textele aristoteliene l-a con-
dus pe Lukasiewicz n 1920 la considerarea unui sistem de logica cu trei valori [53]. Ulterior,
Lukasiewicz si elevii sai au studiat logici n-valente si chiar innit valente [54].

In mod indepen-
dent, Post a introdus n 1921 un sistem de logica n-valenta din rat iuni pur matematice [68].
Gr. C. Moisil a introdus n 1940 algebrele Lukasiewicz 3-valente si n 1941 algebrele Lukasiewicz
4-valente ca modele algebrice ale logicilor lukasiewicziene cu trei, respectiv cu patru valori
(vezi [56], [57]). Apoi, prin generalizarea acestor structuri algebrice, Moisil a denit algebrele
Lukasiewicz n-valente. Scopul declarat al lui Moisil a fost construirea algebrei logicii core-
spunzatoare logicilor lui Lukasiewicz. A. Rose a gasit n 1956 un exemplu prin care demonstra
ca structurile propuse de Moisil algebrizeaza n mod adecvat logicile lui Lukasiewicz numai pen-
tru valent ele 3 si 4. Pentru valent e de la 5 n sus implicat ia lukasiewicziana nu mai poate denita
n structurile denite de Moisil (vezi [8], p.471). Vom ncerca o explicat ie a acestui fapt facand
apel la raportul dintre algebra logicii si logica algebrica.

In logica lui Lukasiewicz implicat ia are rolul central; tot i ceilalt i conectori se pot exprima n
funct ie de implicat ie. La Moisil, n primul plan sta structura de latice, o negat ie slaba si
operat iile de nuant are (endomorsmele chrysippiene). Endomorsmele chrysippiene asociaza
unei propozit ii din logica n-valenta n-1 propozit ii din logica bivalenta (= nuant e). Pentru alge-
brele Lukasiewicz 3-valente si 4-valente Moisil a demonstrat un principiu de determinare.

In in-
terpretare, principiul de determinare al lui Moisil arma ca o propozit ie din logica n-valenta este
determinata de nuant ele sale. Este important de observat ca n denit ia algebrelor Lukasiewicz
n-valente principiul de determinare apare ca axioma
1
. Distingem doua momente esent iale n
act iunea lui Moisil de algebrizare a logicilor lui Lukasiewicz:
- Pornind de la logicile lui Lukasiewicz (3-valente si 4-valente), Moisil deneste algebrele
Lukasiewicz 3-valente si 4-valente, pentru care demonstreaza principiul de determinare.
Acesta este un act de trecere de la logica la algebra, iar ceea ce rezulta (denit ii si
propozit ii) se situeaza n logica algebrica.
- Obt inerea denit iei algebrelor Lukasiewicz n-valente prin generalizarea cazurilor n=3 si
n=4 se ncadreaza n algebra logicii. Sursele logice sunt part ial uitate (implicat ia
1

In denit ia algebrelor Lukasiewicz-Moisil -valente, introduse de Moisil n 1969, un principiu de determinare


apare din nou ca axiom a (vezi [57], [8]).
5
lukasiewicziana) si, ntr-o masura oarecare, denit ia noilor structuri este realizata prin
mimetism algebric. Generalizarea s-a realizat ntr-un spat iu din afara logicii algebrice,
ceea ce a produs despart irea de logica lui Lukasiewicz.
Ulterior, prin ntoarcere de la algebra la logica, structurile create de Moisil au generat un nou
tip de logici cu mai multe valori (logicile Moisil), distincte de sistemele propozit ionale ale lui
Lukasiewicz (vezi [57], [8]).

Intamplarile povestite mai sus ilustreaza modul subtil n care algebra
logicii si logica algebrica se separa si se ntrepatrund.
5 LOGICA ALGEBRIC

A A CALCULULUI PROPOZITIONAL
CLASIC
Pentru a delimita granit ele logicii algebrice asociate unui sistem logic S trebuie sa raspundem
la ntrebarea:
Ce not iuni si proprietat i ale algebrelor unui sistem logic S se aa n sfera logicii algebrice a lui S?
Vomncerca schit a unui raspunsn cazul calculului propozit ional clasic (L). Algebra Lindenbaum-
Tarski a calculului propozit ional L este o algebra Boole. Prin urmare, teoria algebrelor Boole
constituie algebra logicii pentru sistemul L. Atunci ntrebarea de mai sus va capata o forma mai
precisa:
Ce not iuni si proprietat i din teoria algebrelor Boole provin din not iuni si proprietat i ale calcu-
lului propozit ional L?
(a)

In primul rand, logica algebrica a lui L va cont ine acele entitat i si fapte algebrice ce tra-
duc ntr-un mod direct entitat i si fapte din sintaxa si semantica lui L. O asemenea situat ie se
ntalneste n paralela dintre teoria mult imilor consistente de enunt uri (parte a sintaxei lui L)
si teoria ltrelor n algebre Boole.

In general, prin trecerea de la mult imea enunt urilor lui L
la algebra Lindenbaum-Tarski se realizeaza o corespondent a ntre unele not iuni din sintaxa si
unele not iuni algebrice.

In tabelul de mai jos este prezentata corespondent a dintre unele not iuni
legate de mult imile consistente ale lui L si unele not iuni asupra ltrelor booleene (vezi [60]).
Sintaxa Algebra
Sistem deductiv Filtru Boolean
Mult ime consistenta Mult ime cu proprietatea intersect iei nite
Sistem deductiv consistent Filtru propriu
Mult ime consistenta maximala Ultraltru
Corespondent a dintre mult imi consistente si ltre se manifesta nu numai la nivelul con-
ceptelor, ci si la nivelul rezultatelor din cele doua teorii. Pentru exemplicare, amintim doua
propozit ii asupra mult imilor consistente maximale.
Propozit ia 5.1. Orice mult ime consistenta se poate scufunda ntr-o mult ime consistenta max-
imala.
Propozit ia 5.2. Daca este o mult ime consistenta atunci sunt echivalente armat iile urmatoare:
(i) este consistenta maximala;
(ii) Pentru orice enunt uri , ale lui L, daca atunci sau ;
(iii) Pentru orice enunt al lui L, sau .
6
Sa punem alaturi de aceste rezultate urmatoarele doua propozit ii din teoria ltrelor booleene.
Consideram o algebra Boole (B, , , , 0, 1) oarecare.
Propozit ia 5.3. Orice ltru propriu al algebrei Boole B se poate scufunda ntr-un ultraltru al
lui B.
Propozit ia 5.4. Daca U este un ltru propriu al algebrei Boole B atunci sunt echivalente
armat iile urm atoare:
(i) U este ultraltru;
(ii) U este ltru prim (daca a b U atunci a U sau b U);
(iii) Pentru orice a B, avem a U sau a U.
Propozit ia 5.3 este varianta algebrica a Propozit iei 5.1, iar Propozit ia 5.4 este varianta
algebrica a Propozit iei 5.2. Mai mult, demonstrat iile propozit iilor algebrice sunt traduceri dele
ale demonstrat iilor proprietat ilor sintactice corespunzatoare.
(b) Exista situat ii n care relat ia dintre doua proprietat i (una din logica si alta din algebra) nu
este imediat vizibila. Un exemplu convingator este relat ia dintre teorema de completitudine a
calculului propozit ional L si teorema de reprezentare a lui Stone [85]. Teorema de reprezentare
a lui Stone se poate enunt a n doua forme, raportate la doua exemple importante de algebre
Boole: primul exemplu este algebra Boole P(X) a part ilor unei mult imi X, iar al doilea este
algebra Boole standard L
2
= {0, 1}.
Teorema 5.5. Pentru orice algebra Boole B exista o mult ime nevida X si un morsm boolean
injectiv d : B P(X).
Teorema 5.6. Pentru orice algebra Boole B exista o mult ime nevida X si un morsm boolean
injectiv d : B L
X
2
.
Conform Teoremei 5.5, calculul ntr-o algebra Boole oarecare B se reduce la calculul n P(X);
conform Teoremei 5.6, calculul n B se reduce la calculul n L
X
2
, deci n L
2
.

In forma sa slaba, teorema de completitudine stabileste echivalent a dintre teoremele formale ale
lui L si enunt urile universal adevarate:
Teorema 5.7. Pentru orice enunt al lui L:
daca si numai daca |= .
Teorema de completitudine tare stabileste echivalent a dintre deduct ia sintactica si deduct ia
semantica:
Teorema 5.8. Fie o mult ime de enunt uri ale lui L si un enunt . Atunci:
daca si numai daca |= .
Teorema de reprezentare a lui Stone este contrapartea algebrica a teoremei de completitudine.

Int elesul armat iei de mai sus trebuie privit n lumina a trei observat ii:
- Teorema de completitudine este un rezultat de logica a carei demonstrat ie se bazeaza pe
mult imile consistente maximale; teorema de reprezentare a lui Stone este un rezultat de
algebra demonstrat cu teoria ultraltrelor. Pasii demonstrat iei teoremei lui Stone sunt o
traducere dela a etapelor ce alcatuiesc demonstrat ia teoremei de completitudine.
- Fiecare dintre cele doua rezultate (teorema de completitudine si teorema lui Stone) poate
demonstrat pornind de la celalalt.
7
- Atat demonstrat ia teoremei de completitudine, cat si cea a teoremei lui Stone invoca
axioma alegerii.

In axiomatizarea Zermelo-Fraenkel a teoriei mult imilor (fara axioma
alegerii), teorema de completitudine si teorema lui Stone devin enunt uri echivalente logic.
(c) Un al treilea caz l constituie acele proprietat i algebrice ce nu au un corespondent n sistemul
logic, dar care sunt folosite n studiul altor sisteme logice. Un asemenea exemplu este teorema
Sikorski-Halmos de caracterizare a algebrelor Boole injective ([37], [82] ).
O algebra Boole A se numeste injectiva daca pentru orice morsm boolean injectiv k : B C
si pentru orice morsm boolean f : B A exista un morsm boolean g : C A astfel ncat
urmatoarea diagrama este comutativa:
B C
A

g
Teorema 5.9. (Sikorski- Halmos). Pentru orice algebr a Boole B sunt echivalente armat iile
urmatoare:
(i) B este o algebra Boole injectiv a;
(ii) B este o algebr a Boole completa.
Teorema 5.9 este un rezultat algebric pur si nu pare a proveni dintr-o proprietate a calcu-
lului propozit ional clasic. Ea este nsa utilizata n mod esent ial n demonstrat ia unui rezultat
important din teoria modelelor booleene: teorema de completitudine a lui Shorb ([84], [51]).
Un al doilea exemplu este completarea McNeille a unei algebre Boole (vezi [37],[82]). Construct ia
nu se plaseaza n logica algebrica a calculului propozit ional, dar apare n demonstrat ii din logica
algebrica a calculului cu predicate clasic ([20]) si n teoria modelelor booleene ale sistemului
Zermelo - Fraenkel ([46]).
6 ALGEBRE ALE CALCULULUI CU PREDICATE (CP)

In perioada 1948-1952, A. Tarski mpreuna cu elevii sai L. Chin si F. Thomson au introdus


algebrele cilindrice ca algebre asociate calculului cu predicate clasic (vezi [41]). Teoria lor a fost
dezvoltata n special de A. Tarski, L. Henkin si J. D. Monk [41], apoi de D. Pigozzi, R. Maddux,
H. Andreka, I. Nemeti, I. Sain, I. Hodkinson, R. Hirsch, T. Sayed Ahmed,etc.
Algebrele poliadice (cu egalitate si fara egalitate), denite si studiate de P. R. Halmos (vezi [35]),
constituie un alt tip de algebre asociate calculului cu predicate. Direct ia init iata de Halmos a
fost continuata de B. A. Galler, A. Daigneault, H. Leblanc, J. D. Monk, S. Comer, etc.
Prima problema n denirea algebrelor calculului cu predicate a fost obt inerea unei not iuni de
cuanticator ntr-un context pur algebric. Cum era resc, punctul de plecare al acestui demers
a fost studierea modului cum act iunea cuanticatorior (existent ial si universal) se poate traduce
n algebra Lindenbaum-Tarski a lui CP. Pentru ecare variabila din alfabetul lui CP, act iunea
cuanticatorului existent ial asupra formulelor lui CP conduce la o operat ie unara denita pe al-
gebra Lindenbaum-Tarski. Pasul urmator a fost denirea not iunii de cuanticator existent ial
pe o algebra Boole oarecare. Atat Tarski, cat si Halmos au ajuns la o aceeasi denit ie a cuan-
ticatorului existent ial prin trei axiome foarte simple. Dupa cum povesteste Halmos in [36],
selectarea acestor axiome nu a fost imediata:
The algebraic axioms for existential quantication are simple, but it took me months to absorb
them into my bloodstream, to understand them intuitively and emotionally as well as merely
technically.
8
Dupa cum am observat deja, ecarei variabile a lui CPi este asociat un cuanticator existent ial
algebric n algebra Lindenbaum-Tarski a lui CP. Act iunea cuanticatorului existent ial asupra
formulelor lui CP este reectata n algebra Lindenbaum-Tarski printr-o mult ime de operat ii
unare (cuanticatorii existent iali booleeni), legate ntre ele prin proprietat i generate de struc-
tura logica a lui CP.
O a doua problema ce s-a pus n denirea algebrelor lui CP a fost stabilirea axiomelor care sa
traduca algebric aceste proprietat i. Aici Tarski si Halmos au dat raspunsuri diferite. Desi au
aceeasi sursa de inspirat ie (algebra Lindenbaum-Tarski a calculului cu predicate clasic), alge-
brele cilindrice si algebrele poliadice sunt structuri matematice distincte.
Algebrele cilindrice mbogat esc structura de algebra Boole printr-o familie de cuanticatori
existent iali algebrici si printr-o mult ime de constante dublu indexata (reectand predicatul de
egalitate al lui CP).
Halmos a procedat pas cu pas: a gasit ntai forma algebrica a cuanticatorilor, a studiat algebrele
Boole cu un singur cuanticator (= algebre monadice), a introdus apoi algebrele poliadice si n
nal a ajuns la algebrele poliadice cu egalitate. Algebrele poliadice provin din calculul predi-
catelor fara egalitate.

In denit ia lor este prezenta o familie de cuanticatori existent iali indexata
de mult imea tuturor part ilor unei mult imi nevide (ale carei elemente reprezinta variabilele) si de
o familie de endomorsme booleene (reprezentand substitut iile). Algebrele poliadice cu egalitate
sunt obt inute prin adaugarea unei operat ii ce algebrizeaza predicatul de egalitate din CP.
Cele doua tipuri de algebre au o importanta parte comuna. Un rezultat al lui Galler [26]
stabileste echivalent a ntre algebrele cilindrice de dimensiune innita, local nite si algebrele
poliadice cu egalitate, local nite si de grad innit. Teorema lui Galler nu este intamplatoare.
Dupa cum vom vedea, algebrele cilindrice de dimensiune innita, local nite si algebrele po-
liadice local nite, de grad innit sunt structurile ce reecta n mod direct calculul predicatelor
(cu egalitate).
Not iunile de algebra cilindrica si de algebra poliadica, mai largi decat aceste structuri asociate
n mod nemijlocit lui CP s-au impus din rat iuni algebrice. A fost un prim pas de trecere de la
logica algebrica la algebra logicii a lui CP.
Chiar daca au atacat probleme similare, o vreme cele doua teorii s-au dezvoltat pe baza unor
tehnici diferite. Cercetarile actuale au unicat cele doua direct ii; totusi teoria algebrelor cilin-
drice este preponderenta (vezi [41] , [42], [64], [79]). Mai departe, vom discuta modul n care se
obt ine denit ia algebrelor cilindrice avand ca prototip algebra Lindenbaum-Tarski asociata unei
teorii a calculului cu predicate.
Sistemul formal al calculului cu predicate (CP) este construit avand ca punct de plecare struc-
turile de ordinul I. O structura de ordinul I A este formata dintr-o mult ime nevida A (universul
structurii) nzestrata cu operat ii, relat ii si constante.
Alfabetul lui CP este compus dintr-o mult ime innita V de variabile, din constantele logice ,
, , , = si din simboluri de operat ii, de relat ii si de constante. Prin induct ie se denesc
termenii, formulele si enunt urile lui CP. Vom numi proprietat i de ordinul I acele proprietat i ale
structurilor ce pot formalizate n limbajul lui CL.
Pentru simplitate vom presupune ca mult imea V a variabilelor este numarabila:
V = {v
0
, v
1
, ..., v
n
, ...}.
O mult ime de axiome si de reguli de deduct ie completeaza sintaxa lui CP. Pornind de la axiome
si aplicand pas cu pas cate o regula de deduct ie se obt in teoremele formale. Daca este o
teorema formala a lui CP atunci notam: .
Analog se deneste not iunea de deduct ie formala n CP. O teorie este o mult ime de enunt uri ale
lui CP. Daca T este o teorie si o formula atunci notam:
T : din ipotezele T se deduce formal .
Pentru a obt ine algebrele calculului cu predicate va trebui sa examinam algebrele Lindenbaum-
9
Tarski asociate teoriilor lui CP. Fie F (resp. E) mult imea formulelor (resp. enunt urilor) lui CP.
Fixam o teorie T a lui CP. Pe mult imea F consideram relat ia binara
T
:

T
daca si numai daca T si T .

T
este o relat ie de echivalent a pe F. Notam cu /
T
clasa de echivalent a a unei formule . Pe
mult imea cat A
T
= F/
T
introducem operatiile : /
T
/
T
= ()/
T
; /
T
/
T
= ()/
T
;
(/
T
) = ()/
T
si constantele 1 = ()/
T
, 0 = ()/
T
(denit ia lui 1 si 0 nu depinde
de enunt ul ).
Atunci (A
T
, , , , 0, 1) este o algebra Boole. Operat iile acestei algebre Boole corespund
disjunct iei, conjunct iei si negat iei lui CP. Pasul urmator este algebrizarea cuanticatorilor lui
CP. Pentru ecare variabila v a lui CP denim operat iile unare :

v
: A
T
A
T
si
v
: A
T
A
T
prin
v
(/
T
) = v/
T
si
v
(/
T
) = v/
T
.
Operat iile unare (
v
)
vV
vor traduce algebric act iunea cuanticatorului existent ial , iar operat iile
unare (
v
)
vV
act iunea cuanticatorului universal . Se poate arata usor ca

v
(/
T
) =
v
(/
T
) si
v
(/
T
) =
v
(/
T
).
Avand ca model operat ia
v
(resp.
v
) vom introduce not iunea de cuanticator existent ial
(resp. cuanticator universal ) pe o algebra Boole oarecare.
Fie (B, , , , 0, 1) o algebra Boole. O operat ie unara : B B (resp. : B B) se numeste
cuanticator existent ial (resp. cuanticator universal) pe B daca verica axiomele Q
1
Q
3
(resp. Q

1
Q

3
):
Q
1
: 0 = 0;
Q
2
: a a;
Q
3
: (a b) = a b;
Q

1
: 1 = 1;
Q

2
: a a;
Q

3
: (a b) = a b;
Se verica usor ca operat ia
v
(resp.
v
) este un cuanticator existent ial (resp. universal)
pe A
T
. Pentru orice i < vom nota c
i
= v
i
.
1
Predicatul de egalitate = introduce formule atomice de forma v
i
= v
j
(cu v
i
, v
j
variabile ale lui
CP). Aceste formule atomice denesc urmatoarele constante ale lui A
T
: d
ij
= (v
i
= v
j
)/
T
.
Atunci putem considera urmatoarea algebra : A
T
=< A
T
, , , , 0, 1, c
i
, d
ij
>
i,j<
.
A
T
este algebra Lindenbaum - Tarski a calculului cu predicate CP
2
. Not iunea de algebra cilin-
drica se obt ine prin abstractizare din A
T
.
Fie un ordinal oarecare. O algebra cilindrica de dimensiune (CA

, pe scurt) este o algebra


de forma A =< A, , , , 0, 1, c
i
, d
ij
>
i,j<
unde (A, , , , 0, 1) este o algebra Boole, (c
i
)
i<
este o mult ime de cuanticatori existent iali pe A si (d
ij
)
i,j<
este o mult ime de constante ale
lui A astfel ncat urmatoarele axiome sunt satisfacute:
C
1
: c
i
c
j
= c
j
c
i
, pentru orice i, j < ;
C
2
: d
ij
d
jk
d
ik
, pentru orice i, j, k < ;
C
3
: Pentru orice i, j < si a A, daca a d
ij
atunci d
ij
c
i
a a.
Se poate arata ca algebra Lindenbaum-Tarski A
T
asociata unei teorii T este o algebra cilin-
drica de dimensiune .

In aparent a, denirea cuanticatorilor pe algebra Boole si a algebrelor cilindrice este un act


pur algebric: axiomele lor au fost alese din proprietat ile lui A
T
astfel ncat sa produca cat
mai multa algebra. Armat ia este corecta, nsa important pentru logica algebrica este ca n
1
este cardinalul mult imilor numarabile.
2
Construct ia lui A
T
se realizeaz a n acelasi fel si pentru cazul n care variabilele lui CP sunt indexate de
ordinalii mai mici dec at un ordinal innit.
10
algebrele cilindrice sa poata reectate sucient de multe proprietat i importante ale lui CP.

Intr-o alta formulare, problema este cat de aproape este o CA

oarecare fat a de o algebra A


T
ce provine direct din sistemul logic. Un prim raspuns este dat de urmatoarea teorema:
Teorema 6.1. ([41], 2.6.49). Pentru orice algebra A avand aceeasi signatura cu algebrele cilin-
drice, armat iile urmatoare sunt echivalente:
(i) Exista o teorie T a lui PC astfel nc at A este izomorfa cu algebra Lindenbaum-Tarski A
T
asociata lui T;
(ii) A este o algebra cilindric a de dimensiune si, pentru orice a A, mult imea
a = {i < ; c
i
(a) = a} este nita.
Mult imea a se numeste suportul elementului a al lui A. O algebra cilindrica n care ecare
element are suportul nit se numeste local nit-dimensionala (pe scurt, local nita). Algebra
Lindenbaum-Tarski A
T
este local nita deoarece ecare formula a lui CP cont ine un numar nit
de variabile libere.
Primul exemplu de algebra cilindrica este algebra Lindenbaum-Tarski A
T
asociata unei teorii
T. Ea provine din sintaxa lui CP si studiul sau sugereaza modul cum proprietat ile sintactice ale
lui CP pot convertite n proprietat i ale algebrelor cilindrice.
Al doilea exemplu de algebra cilindric a si are sursa n semantica lui CP.
Fie Mo structura de ordinul I si M universul sau. Notam cu M

mult imea sirurilor cu elemente


din mult imea M (un sir s M

este o funct ie s : M). Reamintim ipoteza ca mult imea V


a variabilelor lui CP este numarabila: V = {v
0
, v
1
, ..., v
n
, ...}.
Atunci un sir s M

poate identicat cu o interpretare a lui CPn M. Daca este o formula


a lui CP si s M

atunci vom nota:


M |= [s]: s satisface formula n structura M.
Pentru orice formula consideram mult imea interpretarilor ce satisfac pe in M:

M
= {s M

; M |= [s]}.
Amintim ca F este mult imea formulelor lui CP. Notam A
M
= {
M
; F} . Mult imea nevida
A
M
P(M) va universul unei algebre cilindrice.
Mai ntai observam ca pentru orice formule si avem :

M

M
= ( )
M
;
M

M
= ( )
M
; M

M
= ()
M
.
Aceste egalitat i arata ca A
M
este nchisa la operat iile de reuniune (), de intersect ie () si
de complementara (), deci (A
M
, , , , , M

) este o algebra Boole. Pentru orice i <


consideram funct ia C
i
: A
M
A
M
denita prin:
C
i
(
M
) = {t M

; exista s
M
, cu t
j
= s
j
pentru orice j = i}.
Pentru orice i, j < notam D
ij
= {s M

; s
i
= s
j
}.
Teorema 6.2. A
M
=< A
M
, , , , , M

, C
i
, D
ij
>
i,j<
este o algebra cilindrica de dimensi-
une .
Exemplul de algebra cilindrica din Teorema 6.2 poate extins n asa fel ncat sa nu ne mai
raportam la sistemul logic CP. Fie M o mult ime nevida si M

mult imea sirurilor cu elemente n


M. Atunci, pentru orice i < putem deni funct ia C
i
: P(M

) P(M

) prin:
C
i
(X) = {t M

; exista s X, cu t
j
= s
j
pentru orice j = i}, pentru orice X M

.
La fel ca mai sus, pentru orice i, j < notam D
ij
= {s M

; s
i
= s
j
}. Urmatorul rezultat
generalizeaza Teorema 6.2.
Teorema 6.3. < P(M

), , , , , C
i
, D
ij
>
i,j<
este o algebra cilindrica de dimensiune .
O subalgebra a algebrei cilindrice din Teorema 6.3 se va numi algebra cilindrica de mult imi
-dimensionala. Mai precis, o algebr a cilindrica de mult imi - dimensionala este de forma
11
A =< A, , , , , M

, C
i
, D
ij
>
i,j<
unde A este o subalgebra Boole a lui P(M

) nchisa la
operat iile C
i
si la constantele D
ij
. Algebra cilindrica de mult imi Aeste regulata dacandeplineste
condit ia urmatoare: pentru orice X A si s, t M

, daca s/
X
= t/
X
si s X atunci t X
1
.
Observat ia 6.4. Algebrele cilindrice de forma A
M
sunt algebre cilindrice de mult imi local nite
si regulate.

In general, algebrele cilindrice de mult imi nu sunt nici local nite, nici regulate.
Observat ia 6.5.

Inlocuind pe cu un ordinal oarecare > 0, denit iile de mai sus pot
generalizate ntr-un mod evident.

In acest caz obt inem not iunea de algebra cilindrica de mult imi
-dimensionala.
Fie o teorie consistenta T n limbajul LCP si M un model al lui T. Sa consideram algebrele
cilindrice A
T
si A
M
construite n aceasta sect iune. Vom deni o funct ie f : A
T
A
M
n felul
urmator: f(/
T
) =
M
, pentru orice formula a lui CP.
Propozit ia 6.6. f este un morsm de algebre cilindrice. Daca T este o teorie consistenta
maximala atunci f este un izomorsm de algebre cilindrice.
7 LOGICA ALGEBRIC

A A CALCULULUI CU PREDICATE
Explorarea logicii algebrice a calculului cu predicatencepe cu studiul algebrelor Lindenbaum-
Tarski asociate teoriilor lui CP. Proprietat i sintactice si semantice ale lui CP sunt traduse n
proprietat i ale algebrelor Lindenbaum-Tarski A
T
, apoi se ncearca demonstrarea lor pentru di-
verse clase de algebre cilindrice. Datorita Teoremei 6.1, algebrele cilindrice local nite constituie
o clasa privilegiata.
Ca reectare a teoremei de completitudine a calculului propozit ional L, teorema de reprezentare
a lui Stone este punctul culminant al logicii algebrice a lui L. Legatura stransa ntre completi-
tudinea lui L si reprezentarea algebrelor Boole ne conduce spre problema existent ei unei relat ii
similare si n cazul altor sisteme logice. A reprezenta un obiect matematic prin entitat i mai sim-
ple este o problema frecvent ntalnita n matematica si conceptualizata n mai multe moduri.

In
cazul de fat a luamn considerare reprezentarea algebrelor universale ca produs subdirect al unor
algebre apart inand unei clase xate. Un rezultat general este cunoscuta teorema de reprezentare
a lui Birkho [6]: orice algebra dintr-o clasa ecuat ionala (varietate) este izomorfa cu un produs
subdirect de algebre subdirect ireductibile. Aceasta teorema se poate aplica ecient atunci cand
este cunoscuta structura obiectelor subdirect ireductibile ale varietat ii. Cum singura algebra
Boole subdirect ireductibila este L = {0, 1}, rezulta ca teorema de reprezentare a lui Stone este
un caz particular al teoremei lui Birkho.
Reprezentarea algebrelor cilindrice si a algebrelor poliadice este subiectul central al logicii al-
gebrice a calculului cu predicate. Urmatorul rezultat este cunoscut sub numele de teorema de
reprezentare a lui Tarski.
Teorema 7.1. Orice algebra cilindrica de dimensiune local nita este izomorf a cu un produs
subdirect de algebre cilindrice de mult imi, local nite si regulate.
Tarski a obt inut aceasta teorema nca de la nceputul cercetarilor sale asupra algebrelor
cilindrice nsa prima demonstrat ie apare abia n monograa [41]. Exista mai multe demonstrat ii
pur algebrice ale acestui rezultat ([1], [41], [61]) si una metamatematica, folosind teorema de
completitudine extinsa (vezi de exemplu [60]).
O teorema de reprezentare asemanatoare a fost obt inuta de P. R. Halmos pentru algebrele po-
liadice (cu egalitate si fara egalitate) local nite si de grad innit.

In algebrizarea teoremei de
1
X este suportul lui X A.
12
completitudine, Halmos a pornit de la doua surse:
- demonstrat ia teoremei de completitudine prin modele booleene (Rasiowa-Sikorski [71]);
- demonstrat ia teoremei de completitudine prin metoda constantelor (Henkin [39]).
Prima sursa l-a condus pe Halmos la o teorema de reprezentare mai slaba prin care este sta-
bilita existent a reprezentarilor funct ionale. Rezultatul acesta corespunde unei forme a teore-
mei de completitudine ce arma existent a unui model boolean pentru o teorie consistenta.

In
lucrarea [39], Henkin demonstreaza ca orice teorie consistenta a lui CP admite un model si
teorema de completitudine este obt inuta ca un corolar. Teorema de reprezentare a algebrelor
poliadice (cu egalitate si fara egalitate) este algebrizarea rezultatului lui Henkin. Mai mult,
demonstrat ia data de Halmos teoremei sale de reprezentare este o transpunere algebrica dela
a pasilor demonstrat iei teoremei de completitudine prin metoda lui Henkin. De pilda, algebrele
poliadice bogate au ca prototip algebrele Lindenbaum-Tarski ale teoriilor Henkin, iar scufun-
darea unei algebre poliadice ntr-o algebra poliadica bogata constituie reectarea algebrica a
extinderii unei teorii consistente la o teorie Henkin. O alta demonstrat ie algebrica prin ultra-
produse poate gasita n lucrarea [69].
Sa revenim la reprezentarea algebrelor cilindrice. Se poate arata ca orice algebra cilindrica de
mult imi de dimensiune , local nita si regulata este simpla (are exact doua congruent e). Atunci
Teorema 7.1 se poate formula echivalent astfel:
Teorema 7.2. Orice algebra cilindrica de dimensiune , local nita este semisimpla.
Sa comparam teorema de reprezentare a algebrelor cilindrice (Teorema 7.1) cu teorema de
completitudine extinsa. Aplicand Teorema 7.1 n cazul particular cand algebra cilindrica A este
chiar algebra Lindenbaum Tarski a unei teorii consistente T putem construi un model al lui T.

In acest fel obt inem teorema de completitudine extinsa din Teorema 7.1. Daca presupunem ca
teorema de completitudine este cunoscuta si aplicam Teorema 6.1 si Propozit ia 6.6 atunci putem
demonstra Teorema 7.1.
Atat teorema de completitudine cat si Teorema 7.1 sunt adevarate n prezent a axiomei alegerii.

In axiomatizarea Zermelo-Fraenkel a teoriei mult imilor (fara axioma alegerii), cele doua enunt uri
(teorema de completitudine si Teorema 7.1) sunt logic echivalente. Teorema 7.1 este un rezultat
pur algebric. Principala sa calitate este de a reectarean algebra a teoremei de completitudine.
Totusi aceasta teorema are unele limitari ce t in de:
- dimensiunea ;
- ipoteza de local-nitudine asupra algebrei cilindrice A;
- natura obiectelor prin care A este reprezentata (algebre cilindrice de mult imi, local nite si
regulate).
Prima restrict ie este nlaturata de urmatoarea generalizare a Teoremei 7.1:
Teorema 7.3. Fie un ordinal . Orice algebra cilindrica de dimensiune , local nita este
izomorfa cu un produs subdirect de algebre cilindrice de mult imi, de dimensiune , local nite
si regulate.

In algebra universala este comod a lucra cu varietat i de algebre (clase ecuat ionale). O
varietate este caracterizata prin proprietatea de a nchisa la subalgebre, produse directe si
caturi. Clasa algebrelor cilindrice de dimensiune , local nite nu este nchisa la ultraproduse,
deci ea nu poate axiomatizata n logica de ordinul I. Cu atat mai mult aceasta clasa nu este
o varietate.
Daca n formularea Teoremei 7.3 eliminam condit ia de regularitate se obt ine un concept de
reprezentare mai apropiat de cel existent n cazul teoremei lui Stone. Mai precis, spunem ca o
algebra cilindrica de dimensiune este reprezentabila daca este izomorfa cu un produs subdirect
de algebre cilindrice de mult imi (de dimensiune ).
13
Clasa algebrelor cilindrice reprezentabile include n mod strict clasa algebrelor cilindrice local
nite.

In acelasi timp, exista algebre cilindrice nereprezentabile. Pentru dimensiuni nite avem
urmatorul rezultat:
Teorema 7.4. Orice algebra cilindrica de dimensiune nita este simpla (deci subdirect inde-
compozabila).
Conform teoremei precedente, studiul algebrelor cilindrice reprezentabile este interesant nu-
mai n cazul unor dimensiuni innite. Amintim cateva rezultate clasice asupra algebrelor cilin-
drice reprezentabile:
Teorema 7.5. (Tarski [41]). Fie un ordinal > 0. Clasa algebrelor cilindrice de dimensiune
reprezentabile este o varietate.
Teorema 7.6. (Henkin [41]). Clasa algebrelor cilindrice de dimensiune 2 reprezentabile este
nit axiomatizabila.
Teorema 7.7. (Monk [59]). Clasa algebrelor cilindrice de dimensiune > 2 reprezentabile nu
este nit axiomatizabila.
Conform Teoremei 7.5, clasa algebrelor cilindrice (de orice dimensiune) este axiomatizabila
prin ecuat ii.

In cazul dimensiunii 2 putem gasi un numar nit de ecuat ii ca axiome, ceea ce
pentru alte dimensiuni este imposibil.

In lucrarea [2], Andreka a propus un grad de complexitate
al unei axiomatizari a algebrelor cilindrice reprezentabile. Sa notam, pentru un ordinal innit:
CA

= clasa algebrelor cilindrice de dimensiune ;


LFCA

= clasa algebrelor cilindrice de dimensiune , local nite;


RCA

= clasa algebrelor cilindrice de dimensiune , reprezentabile;


PA

= clasa algebrelor poliadice de grad ;


LFPA

= clasa algebrelor poliadice de grad , local nite;


RPPA

= clasa algebrelor poliadice de grad , reprezentabile.


Relat ia ntre aceste clase de structuri este mai sugestiv ilustrata vizual:
CP
LFCA

RCA

CA

LFPA

RPA

PA

14
Prin teorema lui Galler [26], categoriile LFCA

si LFPA

sunt echivalente. Dupa cum am


vazut, clasa LFCA

a fost denita de Tarski prin raportare directa la calculul cu predicate.


Trecerea de la LFCA

la CA

a fost primul pas spre algebra logicii lui PC. Al doilea pas spre
algebra logicii lui PC a fost denirea clasei RCA

. Eforturile cercetatorilor s-au ndreptat n


primul rand asupra obiectelor din RCA

. S-au obt inut teoreme de caracterizare ale algebrelor


cilindrice reprezentabile (de exemplu, teorema lui Henkin [41]) si s-au pus n evident a subclase
remarcabile ale lui RCA

([41]). Schimbarea not iunii de reprezentare (prin fascicole [16], cuasi-


grupuri [62], etc.) conduce la o redesenare a hart ii din gura de mai sus.
Pentru teorema de completitudine s-au dat numeroase demonstrat ii. Dintre ele, patru ni se par
a avea o semnicat ie deosebita pentru subiectul nostru. Este vorba de metoda lui Henkin [39],
metoda Rasiowa- Sikorski ([71], [72]), metoda prin forcing [48] si metoda prin proprietat i de
consistent a [56]. Fiecare dintre aceste demonstrat ii pune n evident a o metoda de a construi
modele. Am vazut ca algebrizarea metodei lui Henkin a condus la demonstrat ii algebrice ale
teoremei de reprezentare a algebrelor poliadice (local nite, de grad innit) [35] si a algebrelor
cilindrice (local nite, de dimensiune innita)[41].
Metodei Rasiowa-Sikorski i corespunde o teorema de reprezentare a algebrelor poliadice prin
algebre poliadice funct ionale ([35], [20]).
Metoda forcing a fost introdusa de P. J. Cohen pentru demonstrarea independent ei axiomei
alegerii si a axiomei continuului ([15]). Inspirat de conceptul lui Cohen, A. Robinson a denit n
teoria modelelor forcingul sintactic ([74]) si forcingul semantic ([75]). Forcingul sintactic a fost
pus ntr-o forma generala de H. J. Keisler n [48]. Teorema modelului generic , demonstrata de
Keisler n [48], este o metoda puternica pentru a obt ine modele ale unor teorii.

In particular,
prin aplicarea ei se poate obt ine o demonstrat ie a teoremei de completitudine.

In lucrarea [27]
s-a denit o not iune de forcing n algebrele poliadice si a fost demonstrata o forma poliadica a
teoremei modelului generic din lucrarea [48].
A patra metoda de demonstrat ie a teoremei de completitudine are la baza proprietat ile de
consistent a. Acestea sunt abstractizari ale familiei mult imilor consistente. Rezultatul funda-
mental asupra mult imilor de consistent a este teorema de existent a a modelului: orice teorie ce
apart ine unei proprietat i de consistent a admite un model (vezi, de exemplu, [56]). Aplicand
teorema de existent a a modelului n cazul familiei mult imilor consistente se obt ine teorema de
completitudine : orice teorie consistenta admite un model. Demonstrarea unei variante poliadice
sau cilindrice a teoremei de existent a a modelului este o problema deschisa.
Am vazut cum teorema de completitudine si diversele sale demonstrat ii au fost subiectele de
inspirat ie cele mai importante pentru logica algebrica a calculului cu predicate.

In principiu, cu ecare rezultat semnicativ al logicii se poate imagina un traseu de algebrizare


analog celui din cazul teoremei de completitudine: se gaseste o formulare algebrica a rezultatu-
lui, se cauta o clasa de algebre poliadice (sau cilindrice) ce permite obt inerea unei demonstrat ii
a variantei poliadice (resp. cilindrice) si apoi subiectul trece n algebra logicii.
Un asemenea rezultat semnicativ este teorema lui Craig (vezi [56]).
Daca este un enunt al lui CP atunci vom nota cu CP() limbajul obt inut din CP ret inand
numai simbolurile de operat ii, de relat ii si de constante ce apar n .
Teorema 7.8. (Craig) Fie si doua enunt uri ale lui CP. Daca atunci exist a un
enunt astfel nc at , si CP() CP() CP().
Proprietatea de amalgamare (AP) este o condit ie frecvent ntalnita n algebra. Prin denit ie,
o categorie C are proprietatea de amalgamare daca orice diagrama din C :
15
B

A
B

>
>
f

g
cu f, g monomorsme se poate completa la o diagrama comutativa n C:
B

A B

v
n care u, v sunt de asemenea monomorsme.

In [19], A. Daigneault a aratat ca algebrele poliadice local nite, de grad innit verica propri-
etatea de amalgamare si ca Teorema 7.8 poate dedusa din acest rezultat.

In lucrarea [67], D. Pigozzi a stabilit un rezultat similar pentru algebrele cilindrice local- nite.
Mai mult, el a aratat ca pentru aceste structuri AP poate demonstrata plecand de la teorema
lui Craig. Prin urmare, AP este contrapartea algebrica a teoremei de interpolare. Studiul AP
pentru diverse clase de algebre cilindrice sau poliadice a devenit o problema n sine (vezi [67],
[80], etc.). AP a fost pusa n relat ie atat cu subiecte de algebra logicii, cat si cu subiecte de
logica algebrica.
Rezumand discut ia de pana acum, reprezentarea este algebrizarea completitudinii iar amalga-
marea este algebrizarea interpolarii de tip Craig. Si alte rezultate din teoria modelelor au fost
trecute n spat iul algebrei. Dintre ele, ment ionam teorema de omitere a tipurilor, teorema
Keisler- Shelah de caracterizare a echivalent ei elementare, part ial forcingul lui Keisler, etc.

In
acelasi timp, algebrizarea altor teme ale teoriei modelelor (teoreme ale celor doi cardinali, mo-
dele saturate, modele existent ial-nchise, teoria stabilitat ii, etc.) ramane o problema deschisa.
Tratarea teoremei de categoricitate a lui Morley n contextul algebrelor poliadice sau al alge-
brelor cilindrice ar constitui un rezultat senzat ional pentru cercetarile din logica algebrica.
S-a pus si problema denirii unor sisteme logice (mai complicate decat CP) a caror logica al-
gebrica sa e realizata de clase de algebre cilindrice (sau poliadice). Structurile algebrice ale
logicii lui Keisler ([47]) sunt exact algebrele poliadice fara egalitate si de grad innit.
8 ALGEBRIZAREA TEOREMEI DE INCOMPLETITUDINE
A LUI G

ODEL.
Teorema de incompletitudine a lui Godel ([32]) este, fara ndoiala, cel mai celebru rezultat
al logicii matematice
1
. Printre altele, ea arma ca n algebra lui Peano (ca sistem axiomatic),
exista un enunt astfel ncat nici , nici nu este teorema formala.
Algebrizarea teoremei de incompletitudine este o problema deschisa. Solut ionarea ei ar constitui
un atestat maximal pentru logica algebrica. Rezolvarea acestei probleme presupune urmatorii
pasi:
(i) Denirea structurilor algebrice ce corespund sistemului formal al aritmeticii lui Peano;
(ii) Formularea variantei algebrice a teoremei de incompletitudine ;
(iii) Demonstrarea algebrica a acestei variante.
Pasii (i) si (ii) ai unei asemenea demonstrat ii au fost realizat i chiar de Halmos n [35].

In
algebrele poliadice cu egalitate el a introdus not iunile de operat ie, termen, predicat, constanta,
1
Comentarii interesante asupra acestui rezultat pot g asite n lucrarea [77], precum si n Revista de Filosoe,
LV, 1-2, 2008
16
etc. Aceasta i-a permis sa deneasca algebrele Peano n contextul algebrelor poliadice cu ega-
litate. Algebra Lindenbaum - Tarski a sistemului formal al aritmeticii lui Peano este o algebra
Peano. Halmos a gasit si o formulare algebrica a teoremei de incompletitudine n termenii
algebrelor Peano simple : Not every Peano algebra is simple (cf. [35], p. 33). Pasul III este
nsa incomparabil mai greu de abordat. Exista totusi unele reusite n ncercarea de a algebriza
demonstrat ia teoremei de incompletitudine. O etapa importanta n demonstrat ia teoremei lui
Godel este urmatoarea propozit ie: orice funct ie recursiva este reprezentabila n aritmetica lui
Peano. Versiunea algebrica a acestei propozit ii a fost obt inuta de L. Leblanc n monograa
[52].

In sens invers, aplicarea teoremei de incompletitudine a condus la obt inerea unor rezultate
importante n algebre cilindrice ([63], [65]). Ca exemplicare, ment ionam urmatoarea teorema
a lui Nemeti : algebrele cilindrice libere de dimensiune mai mare ca 3 nu sunt atomice ([63]).
9 OBSERVATII FINALE

In acest articol este analizata relat ia dintre algebra logicii si logica algebrica n contextul
unei reprezentari tridimensionale a unui sistem logic: sintaxa, semantica, algebra.
Partea I a lucrarii are n vedere logica clasica (calculul propozit ional si calculul cu predicate).
Pentru calculul propozit ional, granit a dintre algebra logicii si logica algebrica a capatat un statut
precis. Cu totul altfel stau lucrurile n cazul calculului cu predicate. Rezultatele importante din
teoria algebrelor cilindrice si poliadice se ncadreaza n logica algebrica. Zona pur algebrica a
acestei teorii nu este nca constituita ca un domeniu n sine.
Partea a doua a lucrarii va studia raportul dintre algebra logicii si logica algebrica pentru unele
logici neclasice (intuit ionista, modala, temporala, multivalenta). Pentru calculele propozit ionale
ale acestor logici vom ntalni o mare varietate de algebre si de teoreme de reprezentare ale
acestora; pentru calculele cu predicate corespunzatoare, atat algebra logicii cat si logica algebrica
sunt put in dezvoltate.

In toate aceste cazuri ntalnim numeroase probleme deschise, a caror
rezolvare ar constitui pasi important i n armarea domeniului.
Sugestiile primite de la domnii profesori Sergiu Rudeanu si Dragos Vaida ne-au fost de folos
n obt inerea formei nale a acestui articol. Autorul le mult umeste n mod calduros.
References
[1] H. Andreka, I. Nemeti, A simple, purely algebraic proof of the completeness of some rst
order logic, Algebra Universalis, 5, 1975, 8-15
[2] H. Andreka, Complexity of equations valid in algebras of relations, Annals of Pure and Appl.
Logic, 28, 1994, 31-43
[3] H. Andreka, S. Givant, S. Mikulis, I. Nemeti, A. Simon, Notions of density that imply
representability in algebraic logic, Annals of Pure and Appl. Logic, 91, 1988, 93-190
[4] H. Andreka, J. D. Monk, I. Nemeti, (eds), Algebraic Logic, North Holland, 1991
[5] C. J. Bergman, R. D. Maddux, D. L. Pigozzi, (Eds), Algebraic Logic and Universal Algebra
in Computer Science, Springer, LNCS, 425, 1990
[6] G. Birkho, Lattice Theory (third edition), Amer. Math. Soc., Providence, 1967
[7] W. J. Blok, D. Pigozzi, Algebraizable Logics, Memoirs AMS, vol. 77, 1989, no. 398
17
[8] V. Boicescu, A. Filipoiu, G. Georgescu, S. Rudeanu, Lukasiewicz- Moisil Algebras, North-
Holland, 1991
[9] G. Boole, On a general method in analysis, Philosophical Transactions of the Royal Society
of London, 134, 1844, 225-282
[10] G. Boole, The Mathematical Analysis of Logic, 1847
[11] G. Boole, The Calculus of Logic, Cambridge and Dublin Mathematical Journal, 3, 1848,
183-198
[12] G. Boole, An Investigation of the Laws of Thought, 1854
[13] C. C. Chang, H. J. Keisler, Model Theory, North-Holland, 1994
[14] B. Chellas, Modal Logic. An Introduction, Cambridge Univ. Press, 1980
[15] P. J. Cohen, Set Theory and the Continuous Hypothesis, W. A. Benjamin, Inc., 1966
[16] S. D. Comer, A sheaf theoretic duality theory for cylindric algebras, Trans. AMS, 169, 1985,
75-87
[17] W. Craig, Logic in Algebraic Form, North Holland, 1974
[18] A. Daigneault, J. D. Monk, Representation theory for polyadic algebras, Fund. Math., 52,
1963, 151-176
[19] A. Daigneault, On automorphisms of polyadic algebras, Trans. Amer. Math. Soc., 112,
1964, 84- 130
[20] A. Daigneault, Theorie des mod`eles en logique mathematique, Montreal, 1967
[21] A. De Morgan, On the syllogism and on the logic of relations, Transactions of the Cambridge
Philosophical Society, 10, 1864, 331- 358
[22] M. Dumitru, Modalitate si Incompletitudine, Ed. Paideea, 2001
[23] M. Fitting, Intuitionistic Logic, Model Theory and Forcing, North Holland, 1969
[24] M. Fitting, E. Orlowska, (Eds), Beyond Two : Theory and Applications of Multiple - Valued
Logic, Physice-Verlag, Springer, 2003
[25] J. M. Font, R. Jansana, D. L. Pigozzi, A survey of abstract algebraic logic, Studia Logica,
71, 2003, 13-97
[26] B. A. Galler, Cylindric and polyadic algebras, Proc. AMS, 8, 1957, 176-183
[27] G. Georgescu, Sur le forcing faible dans les alg`ebres polyadiques, C. R. Acad. Sci. Paris,
280, 1975, 1257- 1258
[28] G. Georgescu, Extensii ale teoriei modelelor, In: Matematica n Lumea de Azi si de Maine,
Ed. Academiei, 1985, 116-123
[29] G. Georgescu, Matematica teoremelor de completitudine (I), Revista de Filosoe, LV, 1-2,
2008, 71- 84
18
[30] G. Georgescu, A. Iorgulescu, S. Rudeanu, Some Romanian Researches in the Algebra of
Logic, In: Grigore C. Moisil si continuatorii sai, Ed. Academiei Romane, 2007, 86-132
[31] K. Godel, Die Vollstandigkeit der Axiome des logish Functionenkalkuls, Monatshefte f ur
Mathematik und Physik, 37, 1930, 349-360
[32] K. Godel,

Uber formal unentscheidbare Satze der Principia Mathematica und verwandter
Systeme, Monatshefte f ur Mathematik und Physik, 38, 1931, 173- 198
[33] K. Godel, The consistency of the axiom of choice and of the generalized continuum hypoth-
esis, Princeton Univ. Press, 1940
[34] J. Green, The algebra of logic: what Boole really started
[35] P. R. Halmos, Algebraic Logic, Chelsea Publ. Comp., 1962
[36] P. R. Halmos, An autobiography of polyadic algebras, Logic J. of IGPL, 8, no.4, 1988,
363-392
[37] P. R. Halmos, Lectures on Boolean Algebras, Van Nostrand, Priceton, Toronto, London,
1963
[38] A. Heyting, Intuitionism. An Introduction, North Holland, 1956
[39] L. Henkin, The completeness theorem of the rst-order functional calculus, J.Symb. Logic,
14, 149, 159- 166
[40] L. Henkin, The discovery of my completeness proofs, Bull. Symb. Logic, 2, 1996, 127-158
[41] L. Henkin, J. D. Monk, A. Tarski, Cylindric Algebras, I, II, North-Holland, 1971, 1985
[42] L. Henkin, J. D. Monk, A. Tarski, H. Andreka, I. Nemeti, Cylindric Set Algebras, Lecture
Notes in Math., 883, Springer, 1981
[43] D. Hilbert, W. Ackermann, Grundzugen der theoretischen Logik, Springer-Verlag, 1928
[44] R. Hirsch, I. Hodkinson, Relation Algebras by Games, Studies in Logic and Foundations of
Mathematics, vol. 147, 2002
[45] E. Huntington, Sets of independent postulates for the algebra of logic, Transactions AMS,
5, 1904, 288-309
[46] Th. J. Jech, Lectures in Set Theory with Particular Emphasis on the Method of Forcing,
Lecture Notes in Math., 217, Sprinder-Verlag, 1971
[47] H. J. Keisler, A complete rst- order logic with innitary predicates, Fund. Math., 52, 1963,
177-203
[48] H. J. Keisler, Forcing and the omitting types theorem, in : Studies in Model Theory, MAA
Studies in Math., Bualo, N.Y., 8, 1873, 96-133
[49] F. Kroger, Temporal Logic of Programs, Springer, 1985
[50] C. Ladd, On the algebra of logic, in: C.S.Peirce (ed.), Studies in Logic, Boston, Little,
Brown, and Co.,1883, 17-71
[51] G. Loullis, Sheaves and Boolean- valued model theory, J. Symb. Logic, 44, 1979, 153-183
19
[52] L. Leblanc, Representabilite et Denisabilite dans les Alg`ebres Transformationnelles et dans
les Alg`ebres Polyadiques, Les Presses de LUniversite de Montreal, 1966
[53] J. Lukasiewicz, On three valued logic (n poloneza), Ruch Filozoczny, 5, 1920 160-171
[54] J. Lukasiewicz, A. Tarski, Untersuchungen uber den Aussagenkalkul, C. R. Seances Soc.
Sci. Lettres Varsovie, Cl. III, 23, 1930, 30-50
[55] Gr. C. Moisil, Recherches sur lalg`ebre de la logique, Ann. Sci. Univ. Jassy, 22, 1936, 1-118
[56] Gr. C. Moisil, Recherches sur les logiques non-chrysipiennes, Ann. Sci. Univ. Jassy, 27,
1941, 431- 466
[57] Gr. C. Moisil, Essais sur les logiques non- chrysipiennes, Ed. Academiei, Bucuresti, 1972
[58] Gr. C. Moisil, Sur la structure algebrique du calcul des propositions, Bull. Math. Soc.
Roumaine Sci., 40, 1938, 3-8
[59] J. D. Monk, Non-nitizability of classes of representable cylindric algebras, J.Symb. Logic,
34, 1969, 331-343
[60] J. D. Monk, Mathematical Logic, Springer,1976
[61] J. D. Monk, Omitting types algebraically, Ann. Sci. Univ. Clermont, Ser. Math., 16, 1978,
101-105
[62] J. D. Monk, Connections between combinatorial theory and algebraic logic, In:Studies in
Mathematics, vol. 9, Amer.Math.Soc., 1974, 58-91
[63] I. Nemeti, Free algebras and decidability in algebraic logic, Ph. D. Thesis, Hungarian
Academy of Sciences, 1986
[64] I. Nemeti, Algebraization of quantier logics, an introductory overview, Studia Logica, 50,
1991, 465-569
[65] I. Nemeti, G. Sagi, On the equational theory of representable polyadic algebras, J.Symb.
Logic, 65, 2000, 1143-1167
[66] R. Padmanabhan, S. Rudeanu, Axioms for Lattices and Boolean Algebras, World Scientic,
2008
[67] D. Pigozzi, Amalgamation, congruence extension, and interpolation properties in algebras,
Algebra Universalis, 1, 1971, 269-349
[68] E. Post, Introduction to a general theory of elementary propositions of logic, Amer. J.
Math., 43, 121, 163-185
[69] K. Pottho, Representation of locally nite polyadic algebras and ultraproducts, Zeit. Math.
Logik und Grund. Math., 17, 1971, 91-96.
[70] H. Rasiowa, An Algebraic Approach to Non-classical Logics, North-Holland, 1974
[71] H. Rasiowa, R. Sikorski, A proof of the completeness theory of Godel, Fund. Math., 37,
1950, 193-200
[72] H. Rasiowa, R. Sikorski, The Mathematics of Metamathematics, Polish Scientic Publ.,
1963
20
[73] A. Robinson, Introduction to Model Theory and to the Metamathematics of Algebra, North
Holland, 1974
[74] A. Robinson, Forcing in model theory, Symposia Math., vol. 5, 1970, 64-82
[75] A. Robinson, Innite forcing in model theory, Proc. Second Scandinavian Logic Symp.,
(Oslo, 1970), North Holland, 1971
[76] S. Rudeanu, Gr. C. Moisil, a contributor to the early development of lattice theory
1
, Mult.-
Valued Logic, 2, 1997, 323- 328
[77] S. Rudeanu, Calculabilitate intuitiva si teorema lui Godel, Revista de Logica (Publicat ie
Online), No. 1, 2008
[78] T. Sayed Ahmed, Reducts of L3 has Godels incompleteness, therefore the free quasi-
polyadic algebras of dimension 3 are not atomic, manuscript, 2001
[79] T. Sayed Ahmed, Algebraic logic, where does it stand today, Bulletin of Symb. Logic, 11,
no. 4, 2005, 465- 516
[80] T. Sayed Ahmed, On amalgamation of reducts of polyadic algebras, Algebra Universalis,
51, 2004, 301-359
[81] E. Schroder, Vorlesungen uber die Algebra der Logik, Leipzig, Eugen Muller, 1890-1905 .
Reprint: Bronx, N.Y., Chelsea Publ. Comp., 1966, 3 vols.
[82] R. Sikorski, Boolean Algebras, Springer- Verlag, 1964
[83] H. M. Sheer, A set of ve independent postulates for Boolean algebras, with applications
to logical constants, Trans. Amer. Math. Soc., 14, 1913, 481- 488
[84] A. M. Shorb, Contributions of Boolean- valued model theory, Ph. D. Thesis, Univ. of
Minesota, 1969
[85] M. H. Stone, The theory of representation for Boolean algebras, Trans. Amer. Math. Soc.,
40, 1936, 37- 111
[86] A. Tarski, Grundz uge der Systemenkalk uls. Erster Teil., Fund. Math., 25, 1935, 503- 526
[87] A. Tarski, Logic, Semantics, and Metamathematics, papers from 1923 to 1938, Trans. J. H.
Woodger, 2nd edition, Ed. J. Corcoran, Hackett Pub. Comp., Indianapolis, 1883
[88] A. N. Whitehead, A Treatise on Universal Algebra, with Applications, Cambridge Univ.
Press, 1898
1
Semnal am si o versiune a acestui articol n limba rom an a: S. Rudeanu, Contribut iile lui Gr. C. Moisil la
dezvoltarea timpurie a teoriei laticilor n: Grigore C. Moisil si continuatorii s ai(coord.: A. Iorgulescu, S. Marcus,
S. Rudeanu, D. Vaida), Editura Academiei Rom ane, 2007
21

S-ar putea să vă placă și