Sunteți pe pagina 1din 24

MERGI LA SECTIUNEA PRECEDENTA

Noi nu suntem urma[ii Romei

BLESTEMUL
„P`S`RII PHOENIX”
(Tezaurul de la Pietroasa)

ndeva, departe, \n inima Europei Centrale, tocmai prin

U ]inuturile unde legendele spun c` ãBaba DochiaÓ (Mama


Mare, Cybele ori Doamna Neaga, cum \i mai zic localnicii)
obi[nuia a c`l`ri pe un leu feroce, av~ndu-l la dreapta ei pe falnicul
Caloian (Attis, fiul lui Calaus), exact \n zona unde Arcul Carpatic
tinde a se recurba c`tre miaz`noapte, se \nal]` m~ndru [i enigmatic,
Muntele Istri]a (din Jude]ul Buz`u), \n timp ce pe un mic platou aflat
la poalele sale, un ochi atent va descoperi comuna Pietroasele. Din
vremuri str`vechi aceast` pozi]ie a Muntelui Istri]a, prezent~nd
evident avantaj strategic, avea s` fie folosit` drept punct de observa]ie
de c`tre \ntreaga popula]ie carpato-dun`rean` (fie ea vedic`,
pelasgic`, tracic` sau dacic`, \n spe]` \nainta[ii aceleia[i na]iuni, ai
poporului botezat ãRom~nÓ \n ãmodernitateÓ). Reputatul istoric [i
cercet`tor \n sfera timpurie a devenirii neamului nostru, profesorul
Nicolae Densu[ianu, arat`, printre altele, c` prin anul 1847 \nc` se
mai putea z`ri pe cel mai \nalt [i seme] pisc al amintitului masiv
muntos un soi de val circular av~nd diametrul de 6,32 m [i care purta
straniul nume ã§ura de AurÓ. Totodat`, o alt` st~nc` aflat` pe acela[i
munte prezint` simbolica form` a unui arm`sar, f`c~ndu-i pe localnici
a denumi locul ãPiscul Calului AlbÓ. Fie sculptat` de m~ini omene[ti
ori rezultat al eroziunilor naturale, st~nca respectiv` este considerat`
de prof. Densu[ianu drept un monument votiv consacrat vechii
Divinit`]i supreme Solare, Uraniene.101 •n fapt, cercet~nd mitologia

149
Fig.63. A[a arat` a[a zisa ãClo[c`Ó, ãFibula
mareÓ de aur, cu granate [i alte pietre
semipre]ioase. S` vedem cum este descris`
aceast` ãclo[c`Ó ”n cartea domnilor
I. Miclea [i R. Florescu, ãDaco-RomaniiÓ,
Ed. Meridiane, 1980, p. 211: Ópe un schelet
constituit tot dintr-o fibul` de tip cu Ócapete
de ceap`Óeste a[ezat un scut cu partea
superioar` rotund` [i cea inferioar` evazat`,
pe care a fost sudat un tub tronconic ajurat,
terminat ”n cap de pas`re de prad` (ciudat
cap de clo[c` !). Pe scut, un plas-tron
central, m`rginit de dou` f‰[ii rombice,
arcuite, ”ncearc` s` redea penajul: o re]ea de
celule paralele [i circulare, dispuse simetric,
”ncadreaz` un mare caboson din cristal de
st‰nc` [i mai multe cabosoane mai mici,
circulare [i p`trate, din granate [i turcoaze.
Patru f‰[ii triunghiulare, acoperite cu
motivul ãochiului de p`unÓ, redau aripile [i
picioarele vulturului (s` fi uitat autorul c`
este vorba de clo[c`?), iar dou` f‰[ii
triunghiulare cu v‰rful ”n jos, ”mp`r]ite ”n
mai multe celule ”n form` de par`, ”ncrustate
cu granate, ”ncadreaz` dou` [iruri verticale
de cabosoane din cristal de st‰nc`, granate [i
turcoaze [i un [ir orizontal care formeaz`
limitele plastronului. Aceste f‰[ii figureaz`
coada ”n evantai a vulturului. De marginea
de jos at‰rnau patru pandantive din aur
ajurat [i cristal de st‰nc`. G‰tul vulturului
este ”ncadrat cu granate ”n form` de inim`
cu v‰rful in jos.Ó Vedem din nou cum o
gre[eal` spus` de dou` ori devine un adevar
istoric! Uita]i-v` [i dumneavoastr` pe g‰tul
a[a-zisei clo[ti [i vede]i unde este situat
v‰rful inimii, ”n sus ori ”n jos! Dac` s`racul
Odobescu a descris gre[it direc]ia v‰rfului
inimii, nici acum dup` mai bine de un secol
lumea nu vrea s` vad` ce putem cu to]ii s`
vedem. §i cum am spus-o de multe ori: ão
minciun` repetat` devine un adev`r [i un
adev`r neglijat trece ”n spa]iul ocult!Ó A[a
este [i cu a[a-zisa noastr` istorie, unde
dogma joac` un rol esen]ial: crede [i nu
cerceta! Ce ne-au spus vechi cronicari, din
m`n`stirile evului mediu, este un adev`r de
necontestat; c‰nd ã[coala ardelean` a decis
c` noi suntem urma[ii Romei, chiar dac`
Bogdan P. Ha[deu a declarat-o gre[eal`
istoric`, noi continu`m s`-i credem pe ei [i
s` refuz`m s` vedem adev`rul, a[a cum cei
ce descriu [i redescriu ãinimioareleã de pe
g‰tul P`s`rii Phoenix refuz` s` le vad` c`
sunt cu v‰rful ”n sus [i continu` ...din
gre[eal` ”n gre[eal` spre victoria final`.

150
Fig.64. Patera din tezaurul de la Pietroasa, av‰nd un diametru de 25,7 cm, format` din dou` foi
de aur, cea inferioar` mai groas` [i unitar`, cea superioar` decorat` prin cioc`nire cu motive
figurate, grupate de la margine spre interior, dup` cum urmeaz`: registrul limitat de profile,
care formeaz` chenarul, este decorat cu un vrej de vi]` de vie cu frunze [i struguri, dep`[ind
uneori marginea inferioar`; apoi un amplu registru circular, cuprinz‰nd [aisprezece figuri,
identificate dup` imagina]ia fiec`ruia. Dac` Odobescu, care am remarcat cum vedea lucrurile
pe dos, le considera personaje ale panteonului gotic, Cezar Bolliac, ini]iatorul studiilor
arheologice ”n Rom~nia, exprima urm`toarea opinie, ”n ã Trompeta Carpa]ilorÓ, an. 1870, nr.
876, p. 3.:Ó zic` cine orice va zice, zv‰rcoleasc`-se oric‰t vor putea arheologii no[tri, vasele de
la Petroasa sunt vase dacice, cu stil dacic, pe un cult din DaciaÓ.

151
antic` daco-rom~neasc`, este vorba aici despre o nou` dovad` a
cultului zeului solar trac, Gebeleizis, sau poate al vreunei [i mai vechi
divinit`]i vedice. •n plus, alte dou` st~nci prezente pe Muntele Istri]a,
\nfrunt~nd veacurile, poart` denumirea de ãPiatra §oimuluiÓ, [i nu
departe de acestea se \nal]`, seme], piscul botezat ãCuibul CorbuluiÓ,
din care ]~[ne[te apa limpede precum cle[tarul a unui izvor zis
ãF~nt~na VulturuluiÓ. Apele sale se adun` \ntr-o imediat` apropiere
form~nd, la r~ndul lor, ãLacul VulturuluiÓ.
Dup` cum se vede, nici unul din reperele acestor locuri
ãb~ntuiteÓ de legend` nu poart` vreo banal` denumire de... g`in`, pui
sau clo[c` (de[i \ndep`rtatul Maramure[, din nordul Transilvaniei, se
m~ndre[te cu al s`u Munte G`ina, locul unde se desf`[oar`, anual,
ãS~mbra OilorÓ, populara s`rb`toare a ciobanilor din regiune). §i
totu[i aici, \n anul de gra]ie 1837, doi ]`rani din comuna Pietroasele,
Ion Lemnaru [i socrul acestuia, Stan Avram, aveau a face o
descoperire senza]ional` [i totodat` de un interes arheologic
primordial. Lucr~nd pe coastele amintitului Munte Istri]a, spre a
extrage pietrele necesare construc]iei unui pod, ace[tia descoper`, sub
un bolovan aflat la mic` ad~ncime, o impresionant` colec]ie de
podoabe din aur, \nsum~nd nu mai pu]in de 22 de obiecte, vase [i
ornamente. Firi simple, ãpragmaticeÓ, ]`ranii s-au gr`bit s` ascund`
\ns` tezaurul ivit la lumin` din negurile istoriei noastre pentru a
pl`nui ulterioara [i pripita sa comercializare, pe un pre] ãde nimicÓ,
unui albanez numit Anastase Verussi. Negustorul respectiv se va dove-
di [i mai ãinventivÓ dec~t descoperitorii comorii, apuc~ndu-se s` sparg`
o mare parte din nepre]uitele obiecte cu dalta [i ciocanul, sper~nd \ntru
evitarea ho]easc`, \n acest fel, a intr`rii tezaurului sub jurisdic]ia legilor
specifice ale ´`rii. §i-a trebuit s` mai treac`, astfel, un an \ntreg p~n`
c~nd, \n 1838, guvernul ´`rii Rom~ne[ti s` capete ceva informa]ii
despre existen]a acestei comori (la propriu [i la figurat) [i s` \ncerce a
salva ceea ce mai putea fi salvat. Ca urmare, pe la sf~r[itul anului 1842
sunt depuse la Muzeul Na]ional din Bucure[ti un num`r de 12 piese
apar]in~nd tezaurului de la Pietroasa, urm~nd a fi ulterior cunoscute
sub numele impropriu de Clo[ca cu puii de aur.102

152
Noi nu suntem urma[ii Romei

•n realitate, antichitatea nu a produs nici o valoare artistic`


(statuie, tablou, bijuterie etc.) care s` nu reprezinte, \n acela[i timp,
[i-un simbol metafizic, iar dac` unele voci autorizate consider` azi c`
p`s`rile de aur ar reprezenta, \n fapt, simboluri ale vechilor divinit`]i
tracice ori geto-dacice (c`rora li se mai spunea [i ãBukolionÓ, sau
ãVukalanÓ), poate c` nu se \n[al` defel. Comoara despre care vorbim
a fost g`sit` \n vecin`tatea acelui ansamblu natural ce include ãPiatra
§oimuluiÓ, ãCuibul CorbuluiÓ, ãF~nt~naÓ [i ãLacul VulturuluiÓ. Se
na[te \ntrebarea: de unde, oare, se va fi n`scut ideea acord`rii
denumirii de ãClo[c`Ò?!
Aplec~ndu-ne asupra str`vechilor legende [i tradi]ii, vom
constata c` suprema [i totodat` cea mai nobil` [i fenomenal`
zbur`toare men]ionat` \n cadrul acestora a fost a[a-numita ãPas`re
PhoenixÓ. Conform teologiei antice, aceasta ar fi fost un unicat pe
\ntregul mapamond (cu alte cuvinte singura ãSemper AvisÓ). Ea
constituia o zeitate solar` consacrat` astrului zilei, care tr`ia perpetuu
\n cicluri vitale estimate, dup` unii, la 700 de ani, iar dup` al]ii la
ãdoarÓ 509. Periodic, la apropierea sf~r[itului unui ciclu al lungii sale
vie]i, aceasta \[i construia un fel de cuib din ramuri alese [i plante
frumos mirositoare, \n care \[i \ncheia astfel existen]a. Ulterior,
ÒcuibulÓ se metamorfoza \ntr-un ou, simbol al Genezei primordiale,
con]in~nd cenu[a P`s`rii Phoenix, din care aceasta avea a rena[te
de-a pururi.
Dar s` compar`m acum descrierile ãP`s`riiÓ \n viziunea anticilor
cu aspectul a[a-numitei ãClo[tiÓ din Tezaurul de la Pietroasa. Vom
\ncepe cu r~ndurile ce i le-a dedicat celebrul istoric grec Herodot: ãEste
o pas`re cu unele pene de culoare aurie [i altele ro[ii, iar dup` form`
[i m`rime asem`n`toare cu acvila. Ea pleac` din Arabia,
transport~nd \n gheare un ou din smirn`, pentru a se duce \n Templul
Soarelui [i a rena[teÓ.103 Dup` Pliniu cel B`tr~n, ã...cea mai nobil`
pas`re o reprezint` Phoenixul originar din Arabia, av~nd m`rimea unei
acvile [i g~tul ca aurul, parte a corpului ro[ie iar coada albastr`, \ns` [i
aceasta \ntre]esut` cu pene ro[ii. Phoenixul \[i transport` cuibul din
Arabia p~n` \n apropiere de Panchea, \n ora[ul SoareluiÓ.104

153
Fig.65. Mult mai pragmatic , N. Densu[ianu, descrie un segment din patera de
la Pietroasa astfel: ãApollo (Aplo la daci, dup` unii sinonim cu Zalmoxis N.
A,) zeul luminii, al p`storiei [i armoniei, asist` la s`rb`toarea hiperboreilor ”n
onoarea divinit`]ii Terra Mater. L‰nga zeu se vede figurat Ianus, regele
hiperboreilor, av‰nd pe cap ornamente arimaspice, ”n m‰na dreapt` o
diadem`, ca ”nsemne ale demnit`]ii, ”n st‰nga un arc cu coada ”nf`[urat` [i jos
ca atribut un delfin, emblema puterii sale peste m`ri. L‰ng` Ianus un prunc,
personifica]ia Anului Nou, aduce ca dar un co[ cu un spic mare de gr‰u, iar \n
m‰na st‰ng` ]ine o palm`, simbol al tuturor succeselor fericite.Ó

154
Fig.66, 67. Aceast` figur` central`, ”n jurul c`reia se pare c` tot universul
mitologic dacic se ”nv‰rte, m-a intrigat cel mai mult. Poate [i datorit`
faptului c` m`rind-o la maximum pe computer, nu i-am putut vedea
fa]a, a[a cum o descria N. Densu[ianu, deoarece fotografia este
facut`, de sus, perpendicular pe aceast` pater`. A[a c` v` rog s`
v` uita]i [i la figura 64, pentru a o observa mai bine. Ea o
reprezint` pe Gaea, sau Terra Mater, Mama P`m‰ntului. Ea
se ridic` ”n mijlocul acestei patere cam 7,5 cm [i este
”nf`]i[at` [ez‰nd pe un tambur circular, decorat cu un vrej
de vi]` de vie, cu frunze [i struguri. Ea poart` o tunic` lung`,
f`r` m‰neci, e ”ncins` peste mijloc [i ]ine cu am‰ndou`
m‰inile, l‰ng` piept, un pahar de form` conic`. Zei]a se
distinge printr-o figur` nobil`, majestuoas` [i plin` de
siguran]`.
Tipul ei nu este nici grecesc [i nici gotic. Tr`s`turile ei
fiind caracteristice pentru o fizionomie din zona Dun`rii
de Jos, o fizionomie dacic`. P`rul ”l are str‰ns ”ntr-un
coc, ridicat ”n sus, la spate. •n`untrul acestui prim cerc,
[i deci ”n jurul zei]ei primordiale, la picioarele ei se
odihne[te un p`stor, av‰nd la picioare un c‰ine,
prietenul s`u cel mai bun. •i urmeaz` un leu, doi
m`gari [i o leoaic`. De fapt leul [i leoaica o flancheaz`
pe Mama P`m‰ntului, ”n dreapta [i respectiv st‰nga.
•n cerc, ”n jurul lor se g`sesc 16 figuri de zei [i zei]e,
form‰nd un cerc solemn, aduc‰ndu-[i omagiile lor
Zei]ei Mame.

155
§i, conform cercet`rilor geografului Mela, ãPancheaÓ se afla tocmai \n
apropierea Mun]ilor Ceraunici, adic` Mun]ii ÒCerneiÓ de ast`zi.
Textele marelui poet roman exilat Ovidiu considerau c` Phoenixul ar
fi vie]uit pe o colin` apar]in~nd celor mai frumoase meleaguri ale
Elizeului, de fapt una [i aceea[i regiune geografic` a timpurilor
preistorice cu Valea Jale[ului din Rom~nia modern`, care \ncepe din
sus de Arcani.105 Ar rezulta, a[adar, c` cea mai faimoas` \naripat` a
religiei pre-cre[tine poate fi localizat` concret \ntr-o legendar` regiune
a emisferei nordice, aflat` sub orizontul cel pur [i senin al Istrului
(fluviu numit ulterior ãDun`reÓ), din apropierea sus-numi]ilor Mun]i
Ceraunici.
Iat`, prin compara]ie, cum se prezint` ãClo[caÓ noastr` de la
Pietroasa: fibula reprezint` imaginea unei p`s`ri sacre, cam de
m`rimea unui [oim; \ntreaga suprafa]` a acestei zbur`toare, modelat`
\n aur masiv, fusese ini]ial decorat` cu felurite pietre pre]ioase ori
semipre]ioase ro[ii, verzi, albastre [i galbene. Deasupra, \n cre[tet,
ãClo[caÓ prezenta un imens granat ro[u, tot din pietre ro[ii fiindu-i [i
ochii, \n timp ce coada i se termina \n nenum`rate l`n]i[oare
suspendate, din aurul cel mai fin.
Scriitorul rom~n Alexandru Odobescu, cel care avea a-[i \nsuma
anii dedica]i studierii pasionate a respectivului tezaur \ntr-o
monumental` lucrare publicat` la Paris, Le TrŽsor de Petrosa, ãuitaÓ
\ns` a o mai numi ãClo[caÓ pentru a se referi, \n schimb, la ãg~tul
VulturuluiÓ, care \i ap`rea \ncadrat cu granate av~nd forma unor
inimioare cu v~rful \n jos106 (\n fotografii, eu le-am v`zut totu[i cu v~rful
\n sus!).107 §i tot el, Odobescu, vorbe[te \n detaliu despre ãciocul [i
ceafa VulturuluiÓ, de asemenea ornate cu granate de o m`rime
apreciabil`. §i \ntruc~t la str`vechiul popor carpato-dun`rean, cu
deosebire \n cadrul cultului religios, toate \[i aveau formele [i
canoanele lor tipice, se poate sintetiza, afirm~nd \n consecin]`, c`
avem de-a face cu figura celebrei P`s`ri, c`reia un artist anonim \i va
fi dat ãvia]`Ó dup` un model strict tradi]ional! De altfel, atunci c~nd,
\n anul 1885, prof. N. Densu[ianu lucra la a sa Dacie Preistoric`, el nu
uita s` men]ioneze Octoihul Slavonesc tip`rit la 1575, \n care Pas`rea

156
Noi nu suntem urma[ii Romei

Phoenix este descris` printr-un detaliu suplimentar, acela c` ]ine \n


cioc o cruce \nc~rligat` de forma vechii zvastici pelasgice, un foarte
vechi simbol al Soarelui ãren`scutÓ odat` cu apari]ia prim`verii.108 §i
tot astfel apare ea [i \n Psaltirea Slavo-Rom~neasc` din 1577.109
Mai t~rziu vom g`si Phoenixul ca pas`re heraldic` \n emblemele
´`rii Rom~ne[ti, fiind reprezentat` exact \n momentul depunerii
cuibului deasupra unor fl`c`ri regeneratoare, av~nd deasupra-i
Soarele, Luna [i Ursa Mare (constela]ia ãCarul MareÓ de azi, compus`
din 7 stele), deci \n total 9 a[tri ÒveghetoriÓ ai eternit`]ii sale, iar \n
cioc ]in~nd acum tradi]ionala cruce cre[tin` ce avea a \nlocui
primordiala zvastic` (vezi Pravila tip`rit` la Govora \n 1640)110. Dar
[i ãistoriciiÓ ceva mai nechema]i \n domeniu au un drept al opiniei
personale; iar ace[tia, f`r` a cerceta prea mult cov~r[itoarea
semnifica]ie din substratul acestei descoperiri, s-au gr`bit \n a
cataloga prima reprezentare mondial` autentic` a legendarei P`s`ri
Phoenix drept o ãam`r~t`Ò de ãClo[c` cu puiÓ! C~nd, de fapt, ãpuiiÓ
sugereaz` simbolic tocmai eterna rena[tere a Phoenixului din
propria-i cenu[`, ca mici duplicate menite a reface, iar`[i [i iar`[i,
divinitatea originar`! Dar a[a-zi[ii ãistoriciÓ ai no[tri de ieri [i de azi
nu se opresc aici. Foarte recent vede lumina tiparului la Bucure[ti
volumul Heraldica Rom~niei 111 scris` [i redactat` de Maria Dogaru;
cartea mi-a pl`cut pe ansamblu dar, v`z~nd cum sunt, deliberat,
omise ori trecute ãpe linie moart`Ò nenum`rate informa]ii [i ra]iona-
mente considerate, probabil, ãneconfortabile politicÓ... cum este
crucea pelasgic`, sigur c` m-am sim]it jenat pentru nerespectarea
adev`rului.
Dar, a[a cum comorile Faraonilor egipteni [i-au dovedit malefica
influen]` asupra tuturor descoperitorilor lacomi, c~t [i a
profitorilor ce le-au r~vnit ulterior, putem spune [i dezvolta, \n ce
constau manifest`rile unui similar blestem \nv`luind Tezaurul
descoperit la Pietroasa, blestem menit a-i afecta letal, la propriu [i la
figurat, pe to]i acei ce i-au \ncercat sau \i vor \ncerca \nstr`inarea de
urma[ii vechilor pelasgi, carpato-danubieni, st`p~nitorii s`i eterni de
fapt [i de drept. Straniu este c` nu doar Lemnaru, Avram [i Verussi

157
Inscrip]ia de pe veriga de la Pietroasa, astfel cum a fost
publicat` de Micali \n Monumenti inediti (Firenze, 1844, Tav.
53) [i reprodus` de Fabretti \n Corpus inscr. ital. (1867), nr.62

Inscrip]ia de pe veriga de la Pietroasa, dup` reproducerea


galvano-plastic`, f`cut` pentru Muzeul din Berlin \n
a. 1855-56. Dup` Henning, Die deutschen RunendankmŠler,
1889, Taf. II.3

Inscrip]ia de pe veriga de la Pietroasa, reprodus` de C. Bolliac


\n ãTrompetta Carpa]ilorÒ, nr. 939, din 1871

Fig.68. Diferite reproduceri ale verigii de la Pietroasa, a[a cum le prezint` N. Densu[ianu ”n
Dacia Preistoric`, Ed. Meridiane, Bucure[ti, p. 428, 1986.

158
Noi nu suntem urma[ii Romei

aveau s` moar` la scurt timp dup` ilegalit`]ile comise asupra tezaurului


dat la lumin`, dar [i t`inuitorii obiectelor ce n-au mai putut fi
recuperate de Guvern urmau a o sf~r[i la fel de repede [i straniu, de
obicei \n mod violent.
•n iarna anului 1875, comoara este furat` din muzeu, pe o
noapte cu viscol grozav, de c`tre un fost seminarist pe nume
Pantazescu. Iute prins [i \nchis, acesta va fi \mpu[cat \ntr-o impulsiv`
\ncercare de evadare. •nsu[i scriitorul Alexandru Odobescu, autorul
celebrului Pseudo-Kynegheticos (Fals Tratat de V~n`toare) se
sinucide \n mod bizar, la scurt timp dup` ce ã\ndr`zne[teÓ a publica
Le TrŽsor de Petrosa tocmai la Paris, deci nu \n Rom~nia, ]ara sa de
origine. La \nceputul veacului nostru, ãinteligentulÓ guvern rom~n din
timpul primului r`zboi mondial face o gre[eal` istoric`: evacueaz`
tezaurul ]`rii, inclusiv ãClo[ca cu puii de aurÓ, la Moscova spre a-l
salva de armatele Puterilor Centrale, ãuit~ndÓ, probabil, vechea zical`
dup` care... ãce ia muscalul, e bun luatÓ! •ns`, de \ndat` ce Phoenixul
pelasgic ãse treze[teÓ re]inut abuziv la Kremlin, pe cuprinsul uria[ei
Rusii \ncep s` se petreac` uria[e nenorociri (vezi [i Dacia Secret` de
Adrian Bucurescu): are loc o lovitur` de Stat bol[evic` ce instaureaz`
un sistem social neg~nd existen]a oric`rei divinit`]i, \ntreaga familie
imperial` a ]arului Nicolae al II-lea Romanov, autoritate suprem` \n
momentul acelei ãprelu`riÓ a tezaurului, o sf~r[e[te violent - fiind
executat` [i izbucne[te r`zboiul civil; mai t~rziu, milioane de ru[i pier
atunci c~nd Germania atac` U.R.S.S., [i \nc` [i mai mul]i din cauza
genocidului ordonat de Stalin, din pricina ororilor sistemului
comunist \n general. •n plus, mai to]i conduc`torii Rom~niei care fie
n-au reu[it (cazul lui Antonescu), fie nici m`car n-au dorit
recuperarea ãP`s`rii PhoenixÓ din locurile str`ine ãcuibuluiÓ ei
(cazurile Dej [i Ceau[escu) urmau s` sf~r[easc` de moarte n`prasnic`,
deseori \ntocmai lui Pantazescu, Odobescu sau ]arului Nicolae
al II-lea!112
Tezaurul de la Pietroasa poart` \ntr-adev`r un teribil blestem,
\ncrustat \ntr-o verig`, iar sensurile sale se dezv`luie doar ochiului
atent [i min]ii cultivate: de la st~nga la dreapta, inscrip]ia tracic`

159
\nf`]i[eaz` trinitatea HUTEN IAREN EIVEN, \n traducere: ãCasa
(Neamul) \n pace s`-]i fieÓ, dar, citit` pe dos, cuvintele devin NEVIEN
ERAI NETUH, adic`: ãBlestemat s` fie r`uf`c`torul (ho]ul)Ó.113
Poate c` ar fi mai bine s` le spunem [i ru[ilor adev`rul, poate vor
[i ei, ceva mai mult` lini[te \n ]ar`... Dup` cum locul ãInelului
NibelunguluiÓ nu poate fi dec~t \n apele Rinului, ãCasaÓ P`s`rii
Phoenix trebuie s` redevin`, c~t mai cur~nd, Rom~nia.

160
Noi nu suntem urma[ii Romei

„CUIUL DACIC”
SAU „CUIUL LUI PEPELEA”

e data de 4 Septembrie 1997 soseam la Chi[in`u s`-mi

P \nt~lnesc un prieten, Tudor Pan]~ru - fostul ambasador al


Republicii Moldova la Na]iunile Unite - [i s` m` reped p~n`
la Orheii Vechi, din ra]iuni sentimentale familiale. Am \nt~lnit o
mul]ime de oameni minuna]i dar povestea unuia dintre ei mi s-a p`rut
deosebit de interesant`. L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie
fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, care-mi spunea:
ãEste trist s` stai de vorb` cu arheologi care sap` tot cu lopata veche
de 20-40-100 de ani [i nimic altceva, men]in~nd cercetarea arheologic`,
\n Rom~nia, pe pozi]ii aproape paukeriste, neg~nd ori refuz~nd s` vad`
r`d`cinile extraordinare pe care rom~nii le au \n civiliza]ia lumii.
A face azi cercetare arheologic` f`r` laboratoare de teren, care
s`-i spun` cercet`torului ce roc` sap`, ce compozi]ie are cutare
c`r`mid` sau ciob, f`r` acces la Internet, la cele mai solide baze de
date, f`r` urm`rire prin satelit a ceea ce se \nt~mpl` \n Carpa]i (ca de
pild` misterioasele ãarsuriÓ), f`r` o echip` solid` multidisciplinar`
incluz~nd sociologi, etnologi, istorici, medici, economi[ti, este \n
cercetarea arheologic` modern` ãun fel de a juca ]urca pe rampa de
lansare a unei rachete, nev`z~nd altceva dec~t tuiulÓ.
L-am \ntrebat cum de a ajuns s` fie a[a de pasionat de daci, la
care Andrei mi-a r`spuns:
ãPe vremea c~nd eram student \n anul I la Fizic`, \n 1966, la
Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu - absolvent al
Sorbonei - mi-a f`cut cadou cartea lui Daicoviciu Dacii - pe atunci o
carte interzis` pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice
Moldovene[ti. Am devenit a[a de \ndr`gostit de acei daci, \nc~t
imediat dup` colapsarea imperiului sovietic, am fugit repede ãAcas`Ó
\n Mun]ii Or`[tiei, ca s`-i \nt~lnesc pe daci ori pe urma[ii lor.Ó
Ce a realizat Andrei Vartic, \n expedi]ia sa, este formidabil.

161
Acesta descifreaz` topografia dacic`, redescoper` metalurgia
dacic` - cea mai avansat` din lumea antic` - descrie materialele de con-
struc]ie dacice, \n special betoanele dacice, vorbe[te despre
cosmogonia dacic`, moralitatea la daci [i ce este cel mai important \i
redescoper` pe daci, scriind c`r]i ca: Ospe]ele Nemuririi, Enigmele civi-
liza]iei dacice, Fierul-Piatra, Dacii-Timpul, Magistralele tehnologice ale
civiliza]iei dacice, public~ndu-[i cercet`rile chiar [i \n conferin]e NATO.
El, Andrei Vartic, ridica v`lul nep`s`rii de pe trecutul nostru
dacic. •n timp ce se plimba, acum 7-8 ani, \n jurul Movilelor Ciclopice
de la §ona, descoper` \n huma acestora o veritabil` ghear` de sfinx;
fiind un om corect, el cheam` Institutul de Arheologie din Cluj, care
trimite pe cineva, ce sose[te peste noapte, o ridic` [i... dispare.
ãEi, a[a or fi legile pe aiciÓ [i-a spus Andrei, pu]in nec`jit c` ei,
arheologii, nu au discutat [i cu el.
Era var`, frumos, p`p`dii galbene peste tot c~nd Andrei g`sea
calupuri de fier dacic de peste 40 kg, [i din nou corect \i anun]` pe
ãtovar`[iiÓ arheologi care vin, iau [i... pleac`.
Tot el g`se[te \n sanctuarul dacic de la Raco[ cuie dacice pe care
le pred` reprezentan]ilor arheologiei rom~ne. Din por]ia acestora
prime[te... un cui dacic pe care Andrei avea s`-l cerceteze.
El trece cuiul peste grani]`, acas`, de cealalt` parte a Prutului, la
ceilal]i rom~ni, urma[i ai acelora[i daci, dar desp`r]i]i de ni[te
politicieni care i-au convins pe istoricii moldoveni c` ei ar fi de un alt
neam [i c` ar vorbi [i o alt` limb`, diferit`, moldoveneasca, ce ar avea
doar ni[te foarte mici asem`n`ri cu limba rom~n`, prea mici
pentru a fi luate \n considera]ie.
Studiind cuiul dacic vechi de peste 2000 de ani, Andrei realizeaz`
c` acesta nu era nici m~ncat, nici acoperit de rugin`; o adev`rat` minune.
Astfel \ncepe istoria acelui cui dacic, adev`rat Cui al lui Pepelea \n
contextul noilor preocup`ri pentru istoria st`mo[ilor no[tri, dacii.
Andrei ia cuiul [i fuge cu el la Institutul de Metalurgie de la B`l]i
unde, minune, X-Ray-ul arat` c` e vechi de peste 2000 de ani, av~nd
\n componen]a lui nici mai mult nici mai pu]in dec~t alfa-fier pur de
99,97%; nici urm` de impurit`]i, adic` de compu[i ai carbonului ce
r`m~n de la prelucrare.
O ãminune antic`Ò, ce se poate ob]ine numai \n condi]ii speciale de
laborator sau \n Cosmos! P~n` la ora actual` sunt cunoscute \n lume

162
Noi nu suntem urma[ii Romei

numai dou` exemple de astfel de fier antic: st~lpul de fier de la Delhi [i


un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat [i \n laboratoarele de
la NASA, c~t [i la Universitatea Harvard. Speciali[tii spun c` procesul
model`rii unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar dec~t
ob]inerea lui, dat` fiind posibilitatea introducerii \n el a unor impurit`]i.
Discul din Mongolia putea fi modelat doar \n Cosmos, sus]in
speciali[tii de la NASA, iar cercet`torii de la Chi[in`u aveau aceea[i
p`rere despre ãcuiul dacicÓ.
Andrei, pragmatic, mai ne\ncrez`tor, a fugit cu cuiul la
Leningrad, la Institutul Metalurgic, c`ci, fier pur o fi el, dar poate c`
suprafa]a lui s` fi fost vopsit` cu vreo vopsea ãdacic`Ò special`, ca s`
nu rugineasc`. La Leningrad cercet`torii au mai descoperit o minune,
despre care voi relata mai t~rziu.
Vr~nd s` verifice minunea, Andrei ia ãCuiul lui PepeleaÓ [i fuge la
Moscova. §i de ast` dat` rezultatul a fost acela[i: cuiul dacic era acoperit,
nu cu vopsea, ci cu trei straturi moleculare, perpendiculare, care-l
protejau impecabil, p`str~ndu-i puritatea, aceste trei straturi fiind:
1. suprafa]a - Magnetit` ãFe3O4Ó,
2. oxid de fier ãFeOÓ,
3. alumo-silica]i.
Prin cercet`rile efectuate de profesorul Kiosse [i Dr. Galina
Volodin, utiliz~nd metode de iradiere X-Ray aplicate la pelicule
sub]iri de semiconductori (a[a-numitele unghiuri mici) s-au putut
observa peliculele protectoare despre care am vorbit mai sus. Profesor
Daria Grabco a studiat la microscop microstructura deosebit` a fierului
dacic [i a mai observat c` acest fier are dou` straturi de ãdomeneÓ,
unul central [i unul de suprafa]`. Domenele, [i aici este ãciud`]eniaÓ,
sunt orientate perpendicular unul pe altul asta \nsemn~nd c`, mai
\nt~i s-a solidificat (\n c~mpul magnetic al P`m~ntului) stratul interior,
apoi, peste el s-a aplicat \n stare lichid` un alt strat, care s-a solidificat
[i el, dar... \n alt` pozi]ie fa]` de c~mpul magnetic al P`m~ntului!
Deci asta se \nt~mpla acum peste 2000 de ani, \ntr-o ]ar`
s`lbatic`, populat` de ]`rani daci, primitivi [i s`lbatici, cuceri]i mai t~rziu
de romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o ãmic`Ò
armat` de 150.000 de legionari [i c`rora le-au trebuit mai mult de [ase ani
s` cucereasc` doar... o mic` por]iune din spa]iul dacic! Oare s-a \ntrebat
cineva cum a putut rezista \n fa]a Romei, o simpl` civiliza]ie ]`r`neasc`?

163
Fig.69. Prin mun]ii sfin]i ai ´`rii Dacilor, gr`dinile de zarzavat ale ]`ranilor ascund bog`]ii
arheologice de nedescris. Ceramica dacic`, care se g`se[te din abunden]`, pe p`m‰ntul lui
Bodea, ”l impiedic` pe acesta s`-[i culeag` roadele muncii: ÓOriunde sapi dai de ele, de parc`-
i un blestemÓ, spune s`rmanul s`tean.
Descoperirile legate de cuiele dacice, care nu vor s` rugineasc`, dup` mai mult de 2000 de ani,
de betoane [i c`r`mizi, de ceramica dacic` ce are at‰t de mult metal ”n ea, ”nc‰t o atrage [i
magnetul, toate acestea ar trebui s` rede[tepte orice cercet`tor ãsomnorosÓ, toate acestea l-ar
face [i pe un miop s`-[i pun` pe nas ãochelarii [tiin]eiÓ, dac` nu din patriotism cel pu]in din
interes [tiin]ific!

164
Fig.70. Spectrograma fierului, pur, dacic, care nu vrea s` rugineasc` nici dup` mai mult de
2000 de ani. Cercetare realizat` ”n 1995 de Gh. Kiosse, G. Volodin, D. Grabco, C. Posteuca,
N. Malcoci, I. Andronic sub conducerea d-lui acad. Sergiu Radautan. Faptul c` ”n mai 1995
dl. profesor Ioan Glodariu, [eful [antierelor din Mun]ii Or`[tiei, i-a dat lui Andrei s`
ãstudiezeÓun cui dacic, care nu vroia s` rugineasc` de peste 2000 de ani, ”n umezeala [i
intemperiile unui sanctuar dac de la Raco[, din Per[ani, nu l-a impiedicat pe acela[i Andrei
Vartic s` g`seasc` o lup` (bolovan) din acela[i alfa-fier pur tocmai la Pe[tera Bodii. Distan]a
dintre Raco[ [i Pe[tera Bodii fiind de peste 100 km. Ciuda]i [i ace[ti str`mo[i ai no[tri, care
atinseser` perfec]iunea ”n ob]inerea [i protejearea fierului ([i nu numai a fierului dar [i a
aurului, pe care nu-l foloseau nici pentru podoabe, nici pentru monede [i pe care, totu[i, ”l
adunau ”n cantit`]i uria[e).
*Andrei Vartic, Magistralele tehnologice ale civiliza]iei dacice, Ed. Basarabia, 1998.

165
Fig.71. Cet`]ile [i a[ez`rile dacice din Mun]ii Or`[tiei, dup` Hadrian Daicoviciu, Dacii, Ed. pentru
literatur`, 1968. Andrei Vartic, \n Magistralele tehnologice ale civiliza]iei dacice, Ed. Basarabia,
1998, une[te aceste cet`]i [i astfel ne apare o nou` semnifica]ie, fascinant`, un mesaj transmis de
acei daci eternit`]ii. Unghiul dintre V~rful lui P`tru, Piatra Ro[ie [i Blidarul este un unghi drept.
§i unghiul dintre V~rful lui P`tru, cetatea dacic` de la Bani]a [i cea de la Piatra Ro[ie este tot
drept. Perpendiculara pe linia B`ni]a-Piatra Ro[ie ne duce \n cetatea dacic` din v~rful lui Hulpe.
O alt` perpendicular` ne trimite direct la Sarmi-seget-usa. Am luat [i eu un compas, am m`surat
distan]ele, apoi unghiurile, lucru ce-l poate face oricine [i É a[a este negru pe alb.

166
Fig.72. Dar prietenul meu Andrei nu-[i cunoa[te m`sura [i continu` s` le uneasc` pe vechile
cet`]i dacice. Astfel perpendiculara ce \mparte linia topografic` Piatra Ro[ie Ð Sarmisegetusa \n
dou` p`r]i egale, trece prin cetatea B`ni]a.

167
Fig.73. §i cum nimeni nu-l poate opri pe acela[i Andrei, el continu` s` \ntind` linii d~nd dureri de
cap celor ce vor s`-l aud`, eu fiind unul dintre ace[tia. A[a c`, s` lu`m o rigl`, un compas [i un
raportor [i s` pornim la lucrul ce \l poate face orice elev [i anume s`-l verificm pe Andrei! Unim
V~rful Omu cu cetatea dacic` de la Raco[, apoi cu celebrele piramide de p`m~nt de la §ona (fiica
regelui §ona, Sitra, s-a m`ritat cu Rama, cel pu]in a[a ne spun Vedele) numite [i gurue]i (\n
sanskrit` guru \nsemn~nd: profesor, \nv`]`tor, educator). Rezultatul nu \nt~rzie s` se arate:
Raco[ul care este la 60 km de V~rful Omu formeaz` un unghi de 30 de grade cu §ona, iar
unghiul pe care §ona \l face cu Raco[ul [i V~rful Omu este de 90 de grade. Ne apare astfel
Triunghiul Divin (cateta opus` unghiului de 30 de grade este egal` cu jum`tate din ipotenuz`) pe
care piramidele de la §ona \l formeaz` cu cetatea dacic` de la Raco[ [i V~rful Omu. Astfel
algoritmul topografic al dacilor cuprinde perfect [i §ona [i Om-ul, [i teorema lui Pytagora (\nain-
te de na[terea acestuia!) [i cea a lui Thales, [i triunghiul de aur al egiptenilor [iÉ o istorie \ntreag`.
Fig. 71-72-73. Magistralele tehnologice ale civiliza]iei dacice, Andrei Vartic, Ed. Basarabia, Chi[in`u, 1998.

168
Noi nu suntem urma[ii Romei

De ce se temeau romanii de daci? De ce Caesar [i Burebista au murit


\n acela[i timp? De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise s` porneasc`
r`zboiul \mpotriva dacilor) [i p~n` la cucerirea a numai 14% din Dacia, de
c`tre Traian, au mai trebuit s` treac` 150 de ani? De ce \n to]i ace[ti 150 de
ani romanii [i dacii nu s-au av~ntat \n conflicte directe? De ce nici o armat`
roman` nu pleca la r`zboi f`r` s` aib` cel pu]in un doctor dac cu ea?
Ce or fi avut de \mp`r]it dacii [i romanii ca ace[tia din urm`, dup`
cucerirea unei buc`]i a[a de ne\nsemnate din teritoriul Daciei, s` declare
cea mai lung` s`rb`toare cunoscut` p~n` \n zilele noastre, o s`rb`toare
de nici mai mult nici mai pu]in de 123 de zile, \n care poporul roman
putea s` m`n~nce [i s` bea gratuit pe socoteala statului ... 123 de zile?
Ce or fi s`rb`torit de fapt romanii?
Astfel se demonstreaz` c` ei, dacii, au l`sat documente mult mai
rezistente \n fa]a m`cin`rii timpului dec~t cele ale anticilor greci sau
romani, dar \n alt limbaj dec~t \n cel scris-vorbit. Limbile sunt [i ele
supuse distrugerii, alfabetele la fel.
•ns` dacii ne-au l`sat mostre de ãciviliza]ieÓ extraordinar`, ca:
- Betoane perfecte nedistruse de timp, ap` [i intemperii de peste
2000 de ani,
- Metalurgie mai avansat` dec~t cea din zilele noastre - cuie care
nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, c~nd romanii nu
puteau s` topeasc` \n cuptoarele lor buc`]i mai mari de 25 kg,
- Modele matematice ca cele de la Gr`di[tea Muncelului, [i
desigur cele topografice, prin a[ezarea ãa[a-ziselor cet`]iÓ din Mun]ii
Surianului, Cindrelului, Per[anilor (Raco[), \ntr-o ordine perfect
geometric`, de invidiat chiar [i azi.
Ce e trist e c` nici guvernul, nici savan]ii nu se intereseaz` de aceste
lucruri. Iar Andrei Vartic \n loc s` g`seasc` nu \n]elegere, ci dorin]a
arz`toare din partea compatrio]ilor rom~ni, a fost nevoit s` se duc` \n Rusia
cu acel ãCui al lui PepeleaÓ, spre a-i cerceta misterele. De ce nu s-a oferit
Institutul de Metalurgie din Rom~nia s` fac` studii, dac` nu din sentiment
patriotic, m`car din interes [tiin]ific? Pe Andrei Vartic l-a chemat [i
pre[edintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o \ntrevedere de 15 minute, care
a durat o or` [i jum`tate, urmat` de promisiuni - dar guvernul s-a schimbat!
Istoria poporului nostru carpato-dun`rean nu a fost scris` \nc`,
iar Sarmisegetusa este \nc` un mister acoperit de p`m~nturi care poate
c` o [i protejeaz`.

169
Vorbind de capitala dacilor, unii spun c` numele ei vine de la
numele de persoane Sarmis e ([i) Getuza, al]ii mai ini]ia]i \n tainele
vedice \l citesc Sarmi-Seget Usa, adic` ãEu m` gr`besc s` curgÓ
(\n sanscrit`). Din nefericire azi pl~ng [i caprele din Mun]ii Or`[tiei
de mizeria ce domne[te \n ãZona Sacr`Ò a Sarmi-Seget-Usei. Excava]ii
neprofesionale cu buldozere, nep`sare, chiar reavoin]` iau locul a
ceea ce ar fi trebuit s` fie grija cu totul special` pentru acest tezaur
istoric, grija concretizat` \n constituirea unei rezerva]ii a cet`]ilor
dacice din Mun]ii Surianului.
Iat` un alt nume ciudat [i plin de semnifica]ii. Cu privire la acesta,
acela[i Andrei Vartic preciza c` Surya era zeul soarelui la indienii
arhaici, urma[i ai arienilor carpato-danubieni. Ce conec]ie este \ntre
daci [i indienii arhaici? Ar trebui ca aceasta s` ne dea de g~ndit. O alt`
leg`tur` \ntre aceste dou` civiliza]ii este relevat` de semnifica]ia
comun` \n cele dou` culturi, a cuv~ntului Pitar - cel ce aduce pita
(\n sanscrit`), cunoscut [i sub numele de Dyaus Pitar (de aici vine
salutul daco-rom~n ãbun` ziuaÓ, adic` ãBun e DyausÓ). El a fost
primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune). De la
numele lui se trage cel al lui Zeus la greci (Saturn la romani).
Referindu-ne, poate, la cel mai vechi mit al genezei, se zice c` atunci
c~nd Zeului Suprem i-a pl`cut P`m~ntul, a dat na[tere prin
respira]ia sa celor 7 zei ai lumii, av~ndu-l conduc`tor pe Marele Zeu
Dak-Sha (\ntemeietorul divin al poporului dac); acesta, dup` ce s-a uitat
peste tot pe p`m~nt, a g`sit un loc unde ape albastre ]~[neau din mun]i
\mp`duri]i, dealuri bl~nde \i \nconjurau, acoperite de covoare verzi de
iarb`, unde clima era bl~nd` [i... \n timpul nop]ii a populat acest spa]iu
sacru cu primii 10.000 de fii, fiii lui iubi]i, dacii, ãpoporul alesÓ.

BIBLIOGRAFIE
1. Smithsonian Timelines of the Ancient World, Smithsonian Institution, New York, 1993,
pp. 117,121.
2. Marija Gimbutas, The Language of The Goddess, HarperÕs Ed., San Francisco, 1991, p.234.
3. Paul Laz`r Tonciulescu, De la T`rt`ria la ´ara Luanei, Ed. Miracol, Bucure[ti, 1999, p.9.
4. V.G. Childe, The History of Civilization - The Arians, Barnes and Noble Books, New York,
1993, pp. 176-177.
5. John V.A. Fine Jr., The Early Medieval Balkans, Ann Arbor, The University of Michigan Press,
1991, p.305.
6. Gabriel Gheorghe, Lingvistica, Istoria... defilee de erori, \n Getica, 1-2/1992, p. 35.
7. Marija Gimbutas, Civiliza]ie [i cultur`, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1989, pp. 49 [i 296. Cf. Gabriel
Gheorghe, •n vechime Fran]a a fost rom~nofon`, \n Getica, 1-2/1992, p. 25.
8. E.J. Rapson (Ed.), The Cambridge History of India, Cambridge Univ. Press, Cambridge, 1922,
vol.I, pp. 65-76.
9. Nicolae Densu[ianu, Dacia Preistoric`, Ed. Meridiane, Bucure[ti 1986, pp. 444-467.

170
Noi nu suntem urma[ii Romei

10. N. Iorga, Istoria Rom~nilor, vol. XXX, partea I, Bucure[ti, 1936, p. 14.
11. N. Densu[ianu, op. cit., vol. I, partea I, p. 98
12. Cesar Pruteanu, Limba dacilor, Institutul de Cercet`ri [i Cultur` Dacic`, Bucure[ti.
13. N. Iorga, op. cit., p. 30.
14. Chronicle of the World, Ecam Publications, Prentice Hall, 1990, p. 182.
15. A. Stan [i Remus Rus, Istoria Religiilor pentru \nv`]`m~ntul preuniversitar, Ed.Institutului
Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom~ne, Buc., 1991, p. 149.
16. Raymond Bonner, The Land that canÕt be named, \n The New York Times, 14 May 1995.
17. Adrian Bucurescu, Dacia Secret`, Ed. Arhetip, Bucure[ti, 1998, p. 166.
18. Joannes Magnus Gothus, Historia de Omnibus Gothorum Sueonumque Regibus, c.IV-c.XV,
Roma, 1554.
19. Alexandru Pele, Vidul demografic, Ed. Abaddaba, Oradea, 1998, p. 113.
20. A. Bucurescu op. cit., p. 170.
21. Ibidem, pp. 170-171.
22. Ibidem, p. 15.
23. Marcela Nica, Istoria Rom~nilor, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1994, pp. 9-11.
24. Carolus Lindius, Zamolxis Primus Getarum Legislator, Upsala, 1687.
25. C. Iordache, §tiin]`, cultur`, documente, \n Rena[terea Daciei, Nov. 1992.
26. Andrei Vartic, Magistralele tehnologice ale civiliza]iei dacice, Ed. Basarabia, Chi[in`u, 1998, p.51.
27. Marcela Nica, op.cit. p.26
28. Dumitru Alma[, Decebal, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1972, p.94.
29. Ibidem, p.95.
30. Bonaventura Vulcanius, De literis et lingua Getarum siva Gotharum, Lyon, 1597.
31. Ion Miclea [i Radu Florescu, Decebal [i Traian, Ed. Meridiane, 1980, p.11.
32. Theodor Mommsen, The Provinces of the Roman Empire, Barnes and Noble, New York, 1996,
vol. I, p. 224.
33. Fontes II, Izvoare privind istoria Rom~niei - Fontes historiae Daco-Romanae, Ed. Academiei,
Bucure[ti, 1964, 6-7.
34. Fontes II, 6-7.
35. Petru Maior, Istoria pentru \nceputul rom~nilor \n Dacia, Ed. Junimea, Ia[i, 1990, p. 294.
36. Istoria Bisericii Universale, I, 79, vezi: Pr. D. B`la[a, De la Regina Hestia la \mp`ra]ii Daciei \n
Rena[terea Daciei, An II, Nr. 4, Ianuarie 1993, Bucure[ti, p. 1.
37. Pr. Dumitru B`la[a, ´ara Soareului sau Istoria Daco-Rom~niei, Ed. Kogaion, 1977, p. 65.
38. Ibidem.
39. Vezi Dochiana, Revist` de cultur` (director Pr. D. B`la[a), an 1, nr. 1, 1996, p. 2.
40. Mircea Eliade [i Ioan Culianu, Dic]ionar al Religiilor, trad. de Cezar Baltag, Ed. Humanitas,
Bucure[ti, 1993, p. 265.
41. Fontes I, Izvoare privind istoria Rom~niei - Fontes historiae Daco-Romanae, Ed. Academiei,
Bucure[ti, 1964, p. 65.
42. Vezi Adrian Bucurescu, Dacia Secret`, ed. Arhetip, Bucure[ti, 1997, p. 136.
43. Vezi Mihail Diaconescu, Istoria Literaturii Dacoromane, E. Alcov Edimpex, Bucure[ti, 1999,
p. 355.
44. A. Bucurescu, op. cit., p. 21.
45. Rupert Furneau, Ancient Mysteries, Ballantine Books, NY, 1977, p. 97.
46. Chronicle of the World, Ecam Publications, Paris, London, 1989, p. 182.
47. Herodot, Istorii II, 56.
48. Herodot, Istorii V, 9.
49. Strabon, Geographia VII, 5, 1.
50. Marija Gimbutas, The Goddesses and Gods of Old Europe: Myths and Cult Images, Univ. of
California Press, Berkeley, CA, 1996, p. 16.
51. I.C. Dr`gan, Noi Tracii, Ed. Scrisul Rom~nesc, Craiova, 1976, p. 90.
52. Time Magazine, April 27, 1998, pp. 62-63.
53. Nicolae Densu[ianu, Dacia preistoric`, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1986, p. 485; vezi [i
Alexandru Pele, Vidul demografic [i matematica, Ed. Abaddaba, Oradea, 1998, p. 175.
54. Paul Laz`r Tonciulescu, De la T`rt`ria la ´ara Luanei, Ed. Miracol, Bucure[ti, 1996, pp. 23-25.
55. Ibidem, p. 22.
56. Marija Gimbutas, The living Goddesses, University of California Press, 1999, pp.50-51
57. Nicolae Miulescu, Dacia - ´ara zeilor, I, II, Colec]ia Trika, Ia[i.
58. H. P. Blavatsky, The Secret Doctrine, II, The Theosophical Publishing Comp., London, New
York, 1888, p. 82.
59. N. Miulescu, op. cit., II pp. 22-23. Vezi [i Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Ed. Litera,
Chi[in`u, pp. 29-30.
60. Ibidem, II, pp. 32-40.
61. Herodot, Istorii, V, 3, trad. Felicia Van]-§tef, Bucure[ti, 1954, pp. 29-30, vezi Pr. Conf. Dr. Al.
Stan [i Prof. Dr. Remus Rus, Istoria religiilor, Ed. Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Rom~ne, Bucure[ti, 1991, p. 149
62. Ibidem

171
63. Clement Alexandrinul, •ndemn c`tre neamuri, Migne, PG t8, col. 175.
64. Ion Miclea, Radu Florescu, op. cit., p. 75.
65. R. Rus, op. cit., p. 151.
66. National Geographic, vol. 195, No. 4, April 1999, p. 72.
67. Al. Strachin` \n ´ara \nainte de toate (coordonator Valentin Borda), Ed. ´ara Noastr`,
Bucure[ti, 1994, p. 91.
68. Herodot, Istorii; IV, 94, 95 \n Izvoare privind istoria Rom~niei, I, pp. 47-51.
69. Alexandru Strachin`, op. cit., p. 85.
70. Mariana Marcu, Repere lingvistice arhaice rom~ne[ti pentru conturarea unui cult solar la
traco-geto-daci, \n ´ara \nainte de toate, ... p. 180.
71. Ibidem, p. 197.
72. Ibidem, pp. 192-193.
73. Ibidem, pp. 198-202.
74. Nicolae Densu[ianu, op. cit., pp. 654-655.
75. Herodot, Istorii, Cartea a V-a, 5 [i 8, \n Izvoare privind istoria Rom~niei, I, pp. 65-71.
76. Pr. Prof. Dr. Alexandru Stan, Prof. Dr. Remus Rus, Istoria Religiilor, Ed. Institutului Biblic
[i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom~ne, Bucure[ti, 1991, p. 153.
77. Ibidem, pp. 150-153.
78. Adrian Bucurescu, Dacia Secret`, Ed. Arhetip, Bucure[ti, 1997, p. 14.
79. Vezi V. P~rvan, Getica.
80. Adrian Bucurescu, op. cit., pp. 14-15.
81. E.J. Rapson, ed., The Cambridge History of India, Cambridge University Press, Cambridge,
1922, pp. 65-76. Vezi Gabriel Gheorghe, •n vechime Fran]a a fost rom~nofon`, \n Getica,
Tom 1, nr. 1-2, 1992, p. 15.
82. Pr. Conf. Dr. Alexandru Stan, Prof. Dr. Remus Rus, Istoria Religiilor, Edit. Institutului
Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom~ne, Bucure[ti, 1991, p.214
83. Upanishads, Penguin Books Ltd., 1975, England, p.14
84. Gabriel Gheorghe, op. cit., p. 9.
85. P. Giles, \n Cambridge History of India, I, pp. 68-70. Vezi V. Gordon Childe, op. cit., p. 139.
86. H.P. Blavatsky, The Secret Doctrine, The Theosophical Publish. Comp., London, 1888,
p. XXXVIII.
87. C. I. Istrate, Nicolae Desu[ianu: via]a [i opera, \n Dacia Preistoric` de Nicolae Densu[ianu,
Institutul de Arte Grafice ãCarol GšseÓ, Bucure[ti, 1913, p. CII.
88. V. Gordon Childe, The Arians, Barnes and Noble Books, 1993, pp. 176-177 (vezi harta).
89. Helena Petrovna Blavatsky, The Secret Doctrine, II, Theosophical University Press, Pasadena,
CA, 1988, p. 101.
90. Ibidem, vol. I, p. 4.
91. Ibidem, Vol. I, pp. 4-5.
92. Ibidem, p. 5.
93. Ibidem, vol. II, p. 4.
94. Ibidem, vol. I, p. 5.
95. Ibidem, Vol. II, p. 99.
96. Ibidem, Vol. I, p. 375.
97. Elizabeth Clare Prophey, The Lost Years of Jesus, Summit University Press, 1987.
98. Despre frecven]a acestui simbol vezi Marija Gimbutas, The Living Goddesses, University of
California Press, Berkeley, CA, 1999, p. 78.
99. Ibidem.
100. Vezi Dokiana, Revist` de Cultur`, An I, Nr. I, 1996, Director Pr. D. B`la[a, Sute[ti-V~lcea, p. 11.
101. Nicolae Densu[ianu, op. cit., p. 404.
102. Ibidem, p. 406.
103. Ibidem, p. 422.
104. Ibidem.
105. Ibidem, p. 428.
106. Ibidem, plan[a 803, p. 211.
107. Ion Miclea, Radu Florescu, Daco-Romanii, II, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1980.
108. N. Densu[ianu, op. cit., p. 427.
109. Bianu & Hodos, Bibliografia rom., tom I, p. 61(1575), 67(1577), vezi Densu[ianu, op. cit., p.
427.
110. Ibidem, p. 426.
111. Maria Dogaru, Heraldica Rom~niei, Ed.Jif, Bucure[ti, 1994
112. Adrian Bucurescu, Dacia Secret`: Taina Tezaurului de la Pietroasa, \n Rom~nia Liber`, Vineri
23 februarie 1996, p. 15.
113. Adrian Bucurescu, op. cit., p. 123.

MERGI LA SECTIUNEA URMATOARE

172