Sunteți pe pagina 1din 50

MERGI LA SECTIUNEA PRECEDENTA

Epopeea poporului carpato-danubian

DESPRE TRACUL ENEA,


STR`LUCITORUL
[I ENEIDA

ergilius, (70-19 \.d.H.) cel mai mare poet latin, l-a

V imortalizat pe Enea, ca erou al celebrului s`u poem epic


Aeneida, care este marea epopee a poporului rom~n.
Faptele lui Enea din timpul r`zboiului greco-troian sunt amintite
de Homer \n Iliada. Enea a fost un ne\nfricat lupt`tor \mpotriva
grecilor, fiind \ntrecut \n vitejie doar de Hector. Legenda spune c`,
de fapt, r`zboiul troian a pornit \nt~mpl`tor chiar din cauza lui
Enea, \n urm`toarele \mprejur`ri: c~nd flota greceasc` s-a oprit la
]`rmul din fa]a cet`]ii pelasgice Troia, grecii st`teau cumin]i pe
vasele lor, ne\ndr`znind s` coboare pe ]`rm, pentru c` o profe]ie
spunea c` primul grec ce va cobor\ pe p`m~nt va fi [i primul care
va muri \n acest r`zboi troian.
Grecii sosi]i \n urm` (1900-1400 \.d.H.) din estul M`rii
Caspice \n patru valuri: ahei, ionieni, dorieni [i eolieni nu mai sunt
acum o hoard` barbar`, ci un popor de lupt`tori organiza]i, care
dup` ce au absorbit no]iunile de civiliza]ie ale popoarelor din jur:
pelasgi (traci, daci, carpato-danubieni), egipteni, [i-au construit o
civiliza]ie ãproprieÓ pe care voiau s-o r`sp~ndeasc` prin for]`, avizi
de continu` cucerire [i jefuire a cet`]ilor bogate din jur, precum
turcii [i ru[ii o vor face mai t~rziu.
Regele cet`]ii Philace, Protesilaos, care particip` la r`zboi, de
partea grecilor,cu 40 vase [i cu oameni de lupt`, a s`rit cu
\ndr`zneal` pe ]`rm, fiind ucis de Enea. Prin] din familia
domnitoare pelasgic` a Troiei, Enea era fiul lui Anchise [i al
Afroditei, zei]a frumuse]ii; Afrodita i-a spus lui Anchise s` nu
dezv`luie nim`nui [i niciodat` originea divin` a lui Enea. Dar

207
Fig.83. Europa la anul 100 \.d.H., ni se ar`ta \nc` dominat` de daci; s` nu vor \mpinge afar` din spa]iul de
uit`m c` Burebista \[i ap`ra grani]ele pe malul lacului Constan]a (Elve]ia 200 de ani p~n` c~nd, \n urma u
de azi). La sud de Dun`re romanii ne ocupaser` Macedonia, f`r` s` ne din teritoriul Daciei; [i vor mai
schimbe numele. Grecii erau cunoscu]i ca achei [i tr`iau lini[ti]i \n sudul sosi, [i o ramur` a lor ne va oc
Peninsulei Balcanice sub romani. Europa \ncepea s` fie b~ntuit` de triburi de azi etc.), separ~ndu-ne \n do
barbare germanice, [i vor mai trebui s` treac` secole p~n` c~nd acestea ne arom~nii-macedoneni, megleno

208
iei, Austriei. Vor mai trece \nc` la sud de ei. Vor mai trece 1000 de ani p~n` la sosirea ungurilor \n C~mpia
atricid, romanii vor ocupa 14% Panonic`, pe care ne vor ocupa-o. Nordul ne va fi [i el ocupat de o alt`
500 de ani p~n` c~nd slavii vor grupare slavic` [iÉ \nc` exist`m! §i ast`zi Ei se g~ndesc dac` s` ne pri-
Dun`rii (bulgarii, s~rbii, croa]ii measc` ori nu pe Noi \n Europa! Noi am fost dintotdeauna aici. Noi nu am
daco-rom~nii, la nord de ei [i venit de nic`ieri. C~nd grecii (acheii) au sosit \n Europa (1900-1400 \.d.H.),
stro-rom~nii, dalmato-rom~nii, noi eram aici; Herodot ne numea ãoamenii loculuiÒ, pelasgi.

209
Anchise, la un pahar de vin cu prietenii, s-a l`udat c` el s-a culcat
cu Afrodita. Zei]a l-a pedepsit pe Anchise, betegindu-l de picioare,
astfel c` Anchise a r`mas invalid. Totu[i lipsa de discre]ie a lui
Anchise nu a avut repercusiuni [i pentru Enea. Afrodita a r`mas o
mam` iubitoare; el s-a bucurat de ajutorul mamei lui, oriunde [i
oric~nd a avut nevoie.
C~nd, \n al zecelea an de r`zboi, grecii au reu[it s` cucereasc`
Troia [i s`-i dea foc, nu tot poporul troian a fost nimicit prin foc [i
sabie, o parte dintre ei, \n special femeile, au fost luate \n sclavie
de c`peteniile grecilor. Printre cei ce au reu[it s` scape nev`t`ma]i
a fost Enea care, ajutat de mama lui, [i-a luat familia, pe tat`l s`u
Anchise \n c‰rc` (unii spun c` pe umeri), pe micul IULIU
(Ascaniu, cum grecii \l vor numi mai t~rziu), fiul s`u, care alerga
al`turi de Enea, ]in~ndu-l de m‰n`, de mama sa Creusa, fiica
regelui Priam, [i o parte din rudele sale apropiate; numai c` \n
\nv`lm`[eala creat` de cei care alergau \n toate p`r]ile [i mai ales
din cauza nop]ii, Creusa a disp`rut, astfel c` Enea a ajuns la
corabie f`r` ea. Ajuta]i de \ntunericul nop]ii [i de Afrodita, Enea [i
oamenii lui au reu[it s` se strecoare prin flota greceasc` [i s`
porneasc` \n c`l`toria lor pe Marea Tracic` (Egee).
Aeneida lui Vergilius \l poart` pe tracul Enea \ntr-o c`l`torie
lung` p~n` \l aduce \n Italia, unde era destinul lui [i unde trebuia
s` porneasc` o na]iune nou` [i un imperiu, care urma s` domine
lumea timp de aproape un mileniu, un imperiu ce-l va avea ca
nucleu de origine pe tracul Enea [i pelasgii lui. Vergilius a tr`it \n
timpul domniei \mp`ratului Octavian August. El era poetul
preferat al \mp`ratului [i al lui Mecena, era perioada de aur a
literaturii latine, Ovidius [i Horatius second~ndu-l cu cinste.
ënainte de Vergilius literatura latin` a avut [i al]i poe]i epici:
pe Ennius (239-169 \.d.H.), grec prin na[tere, care a scris o epopee
(Annale) \n care c~nta istoria Romei; pe Naevius (270-200 \.d.H.)
care a scris tragedii [i comedii, \n care atac` aristocra]ia roman`;
dup` Vergiliu, un poet epic remarcabil a fost [i Lucan (39-65 d.H.),
nepotul filosofului Seneca; el a scris o epopee Pharsale despre
lupta dintre Caesar [i Pompei. A[a c`, imperiul roman, care-[i tr`ia
apogeul \n timpul lui August, de fapt, nu avea o epopee na]ional`.

210
Epopeea poporului carpato-danubian

Aceast` sarcin` a preluat-o Vergilius, poet foarte educat [i fin,


iscusit versificator. El a compus epopeea na]ional`, \n 12 c~nturi,
AENEIDA. De[i ca structur` opera sa imit` Iliada [i Odyssea lui
Homer, geniul s`u personal se vede clar \n perfec]iunea absolut` a
stilului s`u [i armonia versific`rii. El nu [i-a \ncheiat opera, de[i a
lucrat la ea ultimii 10 ani (29-19 \.d.H.) din via]a sa.
Vergilius era foarte exigent cu propria sa oper`, pe care nu o
considera vrednic` a fi comparat` cu opera lui Homer [i
inten]ioneaz` chiar s` o distrug`. Numai moartea lui prematur` a
salvat Aeneida de la pieire. Aeneida a fost conceput` cu inten]ia de
a exalta imperiul [i poporul roman; se sim]ea necesitatea unei
epopei na]ionale [i a unui erou na]ional, cu r`d`cini \n istorie [i
origine divin`. Tracul Enea, cel care fugea din Troia \n fl`c`ri, era
OM. ën ultimul c~nt, Enea, \nving`torul lui Turnus [i \ntemeietorul
dinastiei [i poporului roman, este un Supra-OM, un Semizeu - ori
a fi ãOMÓ - \n cultura vedic` - \nseamn` deja a fi semizeu. Dup` ce
a reu[it s` se desprind` de ]`rmul din fa]a Troiei, Enea [i pelasgii
lui erau dornici s` g`seasc` c~t mai repede un loc unde s` se a[eze
[i s` cl`deasc` un nou ora[. Dar, de[i au \ncercat de mai multe ori,
ei au fost nevoi]i s` plece mai departe \mpin[i de evenimente
nepl`cute. Enea a fost avertizat \n vis c` ]ara ce-i este destinat` este
undeva departe, \n vest, Italia, care \n zilele acelea era cunoscut`
ca Hesperia, ]ara de la apus. ën acel moment, Enea [i troienii lui se
aflau \n Creta [i de[i ]ara promis` era undeva foarte departe, totu[i
ei erau satisf`cu]i c`, cel pu]in, \ntr-o zi, vor avea un loc al lor unde
s` se stabileasc`. §i au pornit imediat la drum. La una din escale
au avut pl`cerea [i uimirea s` se \nt~lneasc` cu Andromaca, fosta
so]ie a v`rului lui, Hector. C~nd dup` distrugerea Troiei
c`peteniile grecilor au \mp`r]it \ntre ei femeile troiene capturate ca
sclave, Andromaca fusese dat` lui Neoptolemus (numit uneori
Pyrrhus) fiul lui Achilles cu Deidamia (acest Neoptolemus era
omul care \l ucisese pe regele Priam \n fa]a altarului unde se
refugiase).
Neoptolemus a abandonat-o cur~nd pe Andromaca pentru
Hermiona, fiica Elenei. Dar el nu a supravie]uit prea mult acestei
c`s`torii astfel c` dup` moartea lui, Andromaca se c`s`torise cu

211
profetul troian Helenus. Andromaca [i Helenus i-au primit cu
mult` bucurie pe Enea [i pelasgii lui - \n fapt, Enea fusese
cumnatul Andromac`i prin so]ul ei Hector [i sora lui, Creusa,
prima so]ie a lui Enea. Ei le-au dat cele de trebuin]` [i \nainte de
desp`r]ire Helenus i-a dat lui Enea sfaturi pre]ioase \n leg`tur` cu
c`l`toria lui viitoare p~n` \n Italia - Hesperia; astfel el l-a sf`tuit s`
nu se stabileasc` pe coasta de est a Italiei unde sunt foarte mul]i
greci; lui Enea, \i era destinat` coasta de vest ceva mai spre nord,
dar s` nu ia cumva drumul scurt dintre Italia [i Sicilia unde sunt
st‰ncile Scylla [i Charybda (Messina de ast`zi) ci s` fac` un drum
mai lung, dar mai sigur, ocolind Sicilia pe la vest. Dup` ce au atins
col]ul sud-estic al Italiei, Enea a continuat drumul spre sud sud-
vest a[a cum le spusese Helenus, numai c` acesta, necunosc~nd
exact care este situa]ia de fapt a Siciliei, nu le-a spus pelasgilor s`
nu coboare pe ]`rmul sudic al Siciliei, unde locuiau Cyclopii.
Obi[nuit, c~nd se \nsera, ei tr`geau la mal unde \nnoptau iar
diminea]a plecau mai departe.
A[a s-a \nt~mplat [i de data asta. Probabil c` ei ar fi fost prin[i
[i m~nca]i de Cyclopii lui Polyphemus, dac` nu se trezeau
diminea]a foarte devreme [i dac` nu alerga la ei un om, \n zdren]e,
care s` le spun` s` plece imediat de la ]`rm ca s` nu cad` \n m~inile
Cyclopilor; acest om era unul din tovar`[ii lui Ullyse, l`sat \n urm`,
neinten]ionat, \n pe[tera lui Polyphemus c~nd Ullyse [i oamenii lui
reu[iser` s` se elibereze (dup` ce Ullyse reu[ise s`-l \mbete [i s`-l
orbeasc` pe Cyclop). De-abia se desprinseser` vasele tracului Enea
de ]`rm, c~nd ap`ru Polyphemus, care se \ndrepta spre ap` s`-[i
spele orbita goal`; auzind sunetul lope]ilor ce loveau apa, [i-a dat
seama c` trebuie s` fie ni[te oameni pe aproape [i a intrat \n ap`
dup` ei, dar vasele erau suficient de \ndep`rtate de mal.
De-abia sc`pa]i de acest pericol, pelasgii au dat peste altul [i
mai grozav: Junona, care \i ura pe troieni de c~nd cu povestea cu
Paris, care o preferase pe Afrodita, [i [tia c` Roma va fi \ntemeiat`
de oameni cu s‰nge tracic, troian [i c` dup` multe genera]ii acest
ora[ va distruge Carthagina, ora[ul ei cel mai drag, a \ncercat s`-i
opreasc` pe pelasgi din drumul lor c`tre Italia. Cu ajutorul lui
Aeolus, regele v~nturilor, a iscat o furtun` \ngrozitoare, ”n inten]ia

212
Epopeea poporului carpato-danubian

de a-l \neca pe Enea. Dar Neptun, c`ruia nu i-a convenit deloc ca


sora sa Junona s` se amestece \n treburile lui, l-a admonestat
serios pe Aeolus, care a lini[tit imediat apele, permi]~nd astfel
troienilor s` trag` la ]`rm; numai c` de ast` dat` ei erau pe coasta
Africii, nu departe de Carthagina.
Carthagina fusese fondat` de o femeie, Didona (sau Elissa),
fiica regelui Tyr-ului, Mutto, sora lui Pygmalion (nu sculptorul cu
accela[i nume care s-a \ndr`gostit de Galathea, propria lui
sculptur`). So]ul Didonei, Siche, fusese ucis de Pygmalion care
c`uta s-o omoare [i pe ea. Didona a reu[it s` fug` din Tyr cu o
m~n` de oameni [i a navigat pe Mediterana un drum lung p~n` a
ajuns \n col]ul unei peninsule africane unde a fondat Carthagina.
Ea era \nc` regina ora[ului, era foarte frumoas` [i... v`duv`.
Junona, v`z~ndu-l pe Enea la un pas de Carthagina [i de
Didona, a pl`nuit imediat cum s`-l opreasc` pe tracul Enea din
drumul s`u spre Italia; solu]ia era s`-l \ncurce cu Didona.
Dar planul Junonei nu-i convenea deloc Afroditei, care dorea
ca fiul ei s` nu \ncerce sentimente deosebite pentru Didona, ci
rela]ia lui cu ea s` se limiteze la at‰t c~t s`-i foloseasc` lui s` ob]in`
de la ea numai ceea ce avea el nevoie. Dar, pentru c` Didona, la
r‰ndul ei, nu ceda u[or unor sentimente prea afectuoase fa]` de
b`rba]i (refuzase deja nenumarate cereri \n c`s`torie ale regilor din
regiune) zei]a l-a trimis pe Cupidon s` pun` pe j`ratec inima
Didonei atunci c~nd se va \nt~lni cu Enea.
Diminea]a, \nso]it de credinciosul s`u prieten Achate, Enea a
p`r`sit corabia [i a plecat \n recunoa[tere, ca s` [tie pe ce t`r~muri
erau. Afrodita, deghizat`, i-a \nt~mpinat, le-a spus unde se aflau [i
i-a sf`tuit s` mearg` direct la Carthagina unde regina Didona, mai
mult ca sigur, \i va ajuta. Ea i-a \nv`luit pe ce doi \ntr-un val de
cea]`. F`r` ca ei s` [tie c` au devenit invizibili, au intrat \n cetate
[i au mers pe str`zile aglomerate, f`r` a fi v`zu]i. C~nd au ajuns \n
fa]a unui templu monumental pe pere]ii c`ruia erau sculptate chiar
scene din r`zboiul pelasgic troian, ei s-au oprit \n admira]ie.
Tocmai atunci se apropia [i Didona ”nso]it` de un grup de femei.
Afrodita a ridicat v`lul ce ascundea pe Enea, ap`r~nd \n fa]a
Didonei drept [i frumos. C~nd Enea i-a spus cine este, regina i-a

213
urat lui [i tuturor oamenilor lui bun venit \n ora[ul ei. Ea a dat un
splendid banchet \n cinstea troienilor. Enea i-a povestit \ntreaga
lor istorie de la c`derea Troiei p~n` la sosirea la Carthagina.
Pentru Didona erau suficiente faptele eroice auzite ca s` se
\ndr`gosteasc` de Enea; dar [i Cupidon era prezent ca s` faciliteze
lucrurile. Bine\n]eles c` Didona se \ndr`gostise \n a[a chip \nc~t
l-a f`cut p`rta[ la conducerea ora[ului, i-a convins pe concet`]enii
ei s`-l accepte ca pe un conduc`tor,s` dea serb`ri \n cinstea lor [i
s` organize v\n`tori pentru ei. Ea nu cerea \n schimb altceva
dec~t... dragostea tracului Enea. Acesta era at~t de mul]umit de
schimbarea lucrurilor \nc~t se g~ndea foarte serios s` r`m~n`
definitiv la Carthagina. Dar Jupiter nu dormea. El promisese fiicei
lui, Afrodita, c` Enea \[i va urma soarta [i va crea \n Italia un
popor care, c~ndva, va supune [i conduce lumea. A[adar el l-a
trimis pe zeul Mercur cu un mesaj f`r` echivoc pentru Enea.
Mercur l-a \nt~lnit pe Enea, singur, plimb~ndu-se pe malul m`rii,
\mbr`cat \n haine scumpe [i \ncins cu arme artistic lucrate, toate
daruri ale Didonei.
ãC~t vei mai pierde timpul t`u aici \n lux?Ó o voce sever` l-a
oprit pe loc. Enea se \ntoarse [i zeul Mercur era \n fa]a lui.
ãConduc`torul cerului m-a trimis s`-]i spun s` p`r`se[ti
Carthagina [i s` cau]i regatul care este destinul t`uÓ. Cu aceste
cuvinte zeul disp`ru, l`s~ndu-l \ng~ndurat pe Enea, convins c`
trebuie s` \ndeplineasc` ordinul lui Jupiter, con[tient, \ns`, c~t de
dificil` va fi desp`r]irea de Didona. Enea \[i chem` oamenii [i le
ordon` s` fie preg`ti]i pentru plecare, dar s` fac` totul \n secret ca
s` nu se afle. Totu[i Didona a aflat [i a trimis dup` el. La \nceput
Didona a fost amabil` cu el [i i-a reamintit tot ceea ce f`cuse ea
pentru el [i pentru oamenii lui. Enea \i r`spunse c` el nu este omul
care s` nege tot binele pe care l-a f`cut lor, dar c` el nu s-a
c`s`torit cu ea [i c` este liber s-o p`r`seasc` oric~nd dore[te; [i c`
Jupiter i-a ordonat s` plece [i... el trebuie s` se supun`. Didona a
fugit [i s-a ascuns \n palat, extrem de \ndurerat`. ën aceea[i sear`
troienii s-au \mbarcat [i au p`r`sit Carthagina. De pe mare, Enea
[i-a aruncat o ultim` privire \nspre ora[ul \n care tr`ise fericit [i a
v`zut zidurile ora[ului luminate de un mare foc, f`r` s` [tie c`

214
Epopeea poporului carpato-danubian

privea la rugul funerar al Didonei care, auzind de plecarea lui


Enea, s-a urcat pe rug [i [i-a provocat singur` moartea cu un
pumnal.
C`l`toria pe mare p~n` pe coasta de vest a Italiei a fost foarte
pl`cut` \n compara]ie cu furtunile prin care trecuser` \nainte.
Profetul Helenus \i spusese lui Enea c` imediat ce ajunge ”n Italia
s-o caute pe profeteasa Sibyl la pe[tera ei de la Cumae, o femeie
foarte \n]eleapt`, care \i va prezice viitorul [i-i va da sfaturi \n ceea
ce are de f`cut. Enea a g`sit-o [i ea i-a spus c` el va trebui s` se
\nt~lneasc` cu tat`l s`u Anchise, care murise chiar \nainte de
marea furtun`, [i de la care va afla tot ce vrea s` [tie. Sibyl l-a
avertizat c` drumul \n lumea de jos nu va fi u[or, dar dac` el, Enea,
este hot`r~t s` \ntreprind` aceast` c`l`torie dificil`, ea \l va \nso]i.
Dar mai \nt~i el trebuie s` g`seasc` ãramura de aurÓ f`r` de care
nu se poate intra \n Infern. Enea \nso]it de Achate a \nceput
imediat s` caute ramura de aur dar toate c`ut`rile lor, \n cele mai
dese p`duri, au dat gre[. Tocmai c~nd ajunseser` la disperare, a
v`zut dou` turturele, p`s`rile Afroditei, care zbur~nd lin s-au
a[ezat pe ramurile unui arbore cu frunze galbene str`lucitoare, nu
departe de lacul Avernus unde era [i intrarea c`tre Infern. Enea a
luat ramura de aur din arborele cu frunze galbene [i a dus-o
Sibylei. La c`derea nop]ii, dup` ce au sacrificat patru boi negri, \n
cinstea zei]ei nop]ii, Hecate, Sibyl a intrat \n pe[ter`, urmat` de
Enea. C`l`toria spre Infern a fost \ntr-adev`r \nsp`im~nt`toare,
\ns` cei doi au ajuns, \n final, la jonc]iunea celor dou` r~uri din
Infern, Cocytus [i Acheron, unde Charon, b`tr~nul barcagiu
transporta sufletele de pe un mal pe cel`lalt. La \nceput, Charon
nu a fost de acord s`-i transporte pe cei doi peste r~u, spun~nd c`
el transporta cu barca numai mor]i nu [i vii, \ns` la vederea ramurii
de aur, a acceptat s`-i treac` dincolo. Pe malul opus \i a[tepta \ns`
c~inele cu trei capete, Cerberus, care p`zea cu str`[nicie trecerea
[i nu l`sa pe nimeni s` treac` mai departe. Dar Sybil preg`tise
pentru el o bucat` de pr`jitur` cu care trecerea a fost rezolvat`
u[or. C`l`toria a continuat sub semnul terorii pe care a \ncercat-o
Enea la vederea torturilor la care erau supuse sufletele celor care
aveau de isp`[it p`cate din via]a lor anterioar`. ën drum au trecut

215
[i pe l~ng` Valea Pl~ngerilor, unde erau neferici]ii \ndr`gosti]i care
se sinuciseser`. Aici, Enea a v`zut-o pe Didona. Enea a \nceput s`
pl~ng` c~nd s-a apropiat de ea. ãAm fost eu cauza mor]ii tale? Jur
c` te-am p`r`sit \mpotriva voin]ei meleÓ. Ea nici nu i-a r`spuns [i
nici nu l-a privit r`m~n~nd rece ca o st~nc` de marmur`. Enea a
fost foarte emo]ionat de aceast` \nt~lnire [i [i-a [ters mult timp
lacrimile dup` ce a pierdut-o din vedere. ën fine au ajuns la o
bifurcare de drumuri unde Enea a fost sf`tuit de Sibyl s` fixeze
ramura de aur pe zidul care delimita cele dou` drumuri: drumul
din st~nga ducea spre Infern, iar cel din dreapta spre C~mpiile
Elizee, unde Enea urma s`-[i \nt~lneasc` tat`l, Anchise. C~mpiile
Elizee erau un loc foarte pl`cut. Aici locuiau poe]ii, eroii [i to]i
care \n via]a lor p`m~ntean` \[i ajutaser` semenii. Printre ei era [i
Anchise, care l-a salutat pe fiul s`u cu mult` bucurie. Am‰ndoi
[i-au [ters lacrimi de fericire pentru aceast` stranie \nt~lnire dintre
un mort, Anchise, [i un viu, Enea, a c`rui dragoste pentru tat`l s`u
fusese at~t de profund` \nc~t s` vin` printre mor]i. Tat`l [i fiul au
avut multe s`-[i spun`. Anchise l-a dus pe Enea la r~ul Lethe, r~ul
uit`rii depline, pe malul c`ruia a[teptau to]i cei care, b~nd din apa
r~ului, uitau totul despre via]a lor anterioar` [i urmau s` porneasc`
o nou` via]` pe p`m~nt. Anchise i-a ar`tat fiului s`u pe to]i
str`mo[ii lor [i pe to]i urma[ii lor, p~n` mult departe \n timp,
viitorii romani, st`p~nitorii lumii, numindu-i pe fiecare, unul c~te
unul. ën final, i-a dat sfaturi cum s`-[i stabileasc` el re[edin]a, \n
Italia, [i cum s` dep`[easc` toate necazurile care \l a[teptau. Apoi
s-au desp`r]it, destul de calm, [tiind c` \n cur~nd se vor re\nt‰lni,
c~nd Enea va ajunge la cap`tul zilelor sale pe p`m~nt. Enea [i
Sibyl au reluat drumul lor \napoi pe p`m~nt unde s-au desp`r]it,
Enea \ntorc~ndu-se la corabia lui. A doua zi diminea]a Enea a
\nceput naviga]ia spre nord \n c`utarea p`m~ntului f`g`duit,
undeva la v`rsarea Tibrului \n mare.
Dar pe Enea [i pe oamenii lui \i a[teptau [i alte \ncerc`ri
teribile, cauza lor fiind tot Junona. Ea i-a incitat pe latini [i rutuli,
popoarele cele mai puternice din regiune, s` se opun` la a[ezarea
pelasgilor pe teritoriul lor. Totu[i regele latinilor pe nume Latinus,
era binevoitor fa]` de ace[ti str`ini. Latinus fusese prevenit, \n vis,

216
Epopeea poporului carpato-danubian

de tat`l s`u Faustus s` nu-[i m`rite singura fat`, Lavinia, cu nici un


om din Italia, ci cu un str`in ce va sosi cur~nd; [i, c`, din aceasta
unire, se va na[te o ras` care va domina lumea. A[a c` atunci c~nd
Enea a trimis o delega]ie la regele Latinus, cer~nd o bucat` de
p`m~nt de-a lungul m`rii, pe care ei s` se a[eze, regele a fost foarte
binevoitor, convins fiind c` Enea este str`inul care va fi ginerele
s`u a[a cum \i prezisese tat`l s`u Faustus. El promise tot sprijinul
[i prietenia sa, iar lui Enea \i trimise vorb` c` el are o fat` oprit` de
ceruri s` se m`rite cu un localnic, ci doar cu un str`in, omul
destinului fetei lui, [i care este Enea.
Dar Junona a intervenit din nou. Cu ajutorul uneia din Furii,
Alecto, a incitat-o pe regina Amata, mama Laviniei, s` se opun`
c`s`toriei ficei ei cu un str`in. Pe de alt` parte l-a incitat pe regele
rutulilor, Turnus, care era cel mai serios pretendent la m~na
Laviniei, s` porneasc` imediat un r`zboi \mpotriva latinilor, ca s`
previn` orice \n]elegere \ntre latini [i troieni. Alecto a reu[it s`
creeze [i o a treia situa]ie, [i mai dificl`, \n defavoarea pelasgilor.
Un ]`ran localnic avea la curtea lui un cerb t~n`r, frumos [i bl~nd.
Fata ]`ranului \mpodobea coarnele cerbului cu ghirlande, \l
piept`na, \l sp`la [i avea grija lui. ën timpul zilei cerbul se plimba
slobod pe paji[ti dar seara venea acas`; to]i ]`ranii de prin
\mprejurimi \l iubeau [i-l protejau.
Fiul lui Enea, IULIU (Ascanius), \ndemnat de Alecto, fiind la
v~n`toare, r`ni mortal cerbul, care reu[i totu[i s` ajung` acas` la
st`p~na lui, unde [i muri. Alecto avu grij` s` r`sp~ndeasc` imediat
zvonul uciderii, fapt ce a generat o lupt` \ntre localnici, care voiau
s`-l omoare pe Iuliu, [i tracii care \l ap`rau. Aceast` veste a ajuns la
Latium imediat dup` sosirea regelui rutulilor, Turnus, cu armata
lui, care s-a a[ezat \n fa]a por]ilor cet`]ii. Regele Latinus
\nsp`im~ntat de desf`[urarea evenimentelor, se \nchise \n palat
l`s~nd lucrurile pe seama soartei. ën final armata rutulilor s-a unit
cu cea a latinilor \mpotriva tracilor-troieni. Aceast` armat` unit`
era condus` de Turnus care era un soldat \ncercat. Al`turi de el era
Mezentius, fost rege al etruscilor, sc`pat de furia poporului s`u [i
ad`postit de Turnus. Acest Mezentius era un soldat iscusit, dar de
o cruzime nemai\nt~lnit`. Un alt aliat era Camilla, regina volsgilor,

217
un popor din sudul Latiului. Aceast` Camilla fusese crescut` [i
antrenat` de tat`l ei s` alerge mai repede dec~t p`s`rile \n zbor [i
s` m~nuiasc` arcul [i s`ge]ile at~t de bine \nc~t dobora cea mai
iute pas`re, din zbor. Ea era \nso]it` de o m~n` de r`zboinici,
printre care erau [i multe femei. Ea \ns`[i dispre]uia c`s`toria;
iubea v~n`toarea, r`zboiul [i libertatea ei. ën aceast` situa]ie
periculoas` pentru troieni, Tat`l Tibru, zeul fluviului pe l~ng` care
aveau troienii tab`ra lor, l-a vizitat pe Enea, \n vis, [i i-a spus s`
plece imediat \n susul apei p~n` la un or`[el ne\nsemnat, unde era
rege Evandru. Zeul Tibru i-a promis lui Enea c` va g`si acolo
ajutorul de care are nevoie.
Diminea]a, Enea \mpreun` cu c~]iva \nso]itori a navigat pe
Tibru, \n susul apei, p~n` la Evandru, de care au fost primi]i cu
mult` c`ldur`. Or`[elul era a[ezat pe c~teva coline \ntre care erau
paji[ti verzi unde p`[teau oi. Enea a \n]eles c` ceea ce el vedea
erau locurile pe care \ntr-un viitor \ndep`rtat urma s` se \nal]e
templele, Capitoliul, Forul Roman [i alte edificii. Evandru i-a
povestit lui Enea c` \nainte cu mult timp ]ara era sub st`p~nirea
unor oameni s`lbatici p~n` c~nd a venit zeul Saturn, gonit din cer
de fiul s`u Jupiter. Zeul Saturn a schimbat totul \n bine, a introdus
ordine \n ]ar` [i a domnit cu at~ta \n]elepciune, justi]ie [i pace
\nc~t timpul s`u a r`mas \n amintirea oamenilor ca Epoca de Aur.
Dup` aceea, aici au domnit o serie de tirani, p~n` a venit el, un
exilat din Grecia [i anume din Arcadia. Enea a petrecut noaptea
\n umilul cort al lui Evandru pe un pat de frunze [i acoperit cu o
blan` de urs. Diminea]a, Evandru \i d`du lui Enea sfatul pentru
care venise. El \i spuse c` Arcadia (el numise noua sa ]ar`, dup`
numele celei p`r`site \n Grecia), era un stat slab ce nu-i putea oferi
dec~t un ajutor ne\nsemnat. Dar ceva mai \n susul Tibrului, pe
malul opus, tr`ia un popor bogat [i puternic, etruscii, al c`ror rege
fugitiv era \n tab`ra lui Turnus. Acest fapt numai, era suficient ca
etruscii s`-i ofere ajutor lui Enea, pentru c` ei \l urau de moarte pe
Mezentius, fostul lor rege. Evandru se oferi s`-i dea ca ajutor pe
unicul s`u fiu, Pallas; de asemeni d`du fiec`ruia din oamenii care
\nso]eau pe Enea, c~te un cal care s`-i duc` c~t mai repede la
etrusci.

218
Epopeea poporului carpato-danubian

ëntre timp, lucrurile \n tab`ra pelasgilor mergeau r`u.


Fortificat` cu tran[ee [i cu un val de p`m~nt, tab`ra, lipsit` [i de
cei mai buni lupt`tori ai ei, pleca]i dup` ajutor, era ”ntr-o situa]ie
disperat`. Raportul de for]e \ntre armata condus` de Turnus [i
grupul de troieni era dezastruos. Turnus a atacat cu furie dar tracii
au respins cu succes toate atacurile lui. Potrivit ordinelor lasate de
Enea \nainte de plecare, troienii nu au ie[it la atac; p`r`sirea
taberei ar fi fost fatal` pentru ei, pentru c` for]ele inamicului erau
mult prea numeroase. Problema care se punea era cum s`-i dea de
veste lui Enea despre situa]ia de fapt din tab`r`. Acest lucru era
ceva de nerealizat, pentru c` armata lui Turnus \nconjurase tab`ra,
din toate p`r]ile, astfel c` nu se \ntrevedea nici o solu]ie. Totu[i, \n
tab`r` s-au g`sit doi tineri care, observ~nd c` \n tab`ra rutulilor nu
se vedea nici o lumin` [i nu se auzea nici un zgomot, deci toat`
lumea dormea ad~nc, au propus consiliului taberei s` fie l`sa]i ei
s` \ncerce s` str`pung` blocada inamic` [i s`-i dea de veste lui
Enea. Unul era Nisus iar cel`lalt era cel mai bun prieten al lui,
Euryales, un copilandru \nc`. Nisus care era un lupt`tor
experimentat, a reu[it s`-[i croiasc` o c`rare printre solda]ii
inamici omor~nd \n somn at~]i c~t a putut s` omoare, f`r` ca cei
uci[i s` scoat` un geam`t; Euryales era cu el. Dar aceast` ac]iune
le-a luat prea mult timp [i la lumina slab` a dimine]ii care se
anun]a, un grup de c`l`re]i care veneau spre tab`r`, au v`zut o
sc~nteiere pe casca lui Euryales, [i-au dat seama c` nu este unul
de-al lor [i l-au prins, hot`r~nd s`-l omoare. Nisus, care se r`t`cise
de prietenul s`u, s-a \ntors s`-l caute [i a ajuns exact atunci c~nd
inamicii se preg`teau s`-l omoare. Atunci el a ie[it din
ascunz`toare de unde observa toat` scena [i alerg~nd la
comandantul c`l`re]ilor a cerut s` fie el omor~t, pentru c` el este
autorul m`celului [i nu prietenul lui. Dar soldatul ”mpl‰ntase deja
suli]a \n pieptul lui Euryales. Nisus l-a omor~t pe loc pe uciga[ul
prietenului s`u, dar a c`zut [i el al`turi de Euryales str`puns de
nenum`rate l`nci. Prietenia lor dus` p~n` la sacrificiu a r`mas
simbol al adev`ratei prietenii.
Enea a sosit cu o armat` puternic` de etrusci [i b`t`lia dintre
cele dou` armate a fost aproape o exterminare. Pu]ini au

219
supravie]uit, mul]i, foarte mul]i au c`zut: Mezentius, dup` ce [i-a
v`zut propriul b`iat omor~t, a c`zut [i el ca [i t~n`rul Pallas, fiul
lui Evandru; \n final inamicii tracilor-troieni sunt omor~]i \n mas`.
La sf~r[it Turnus [i Enea s-au \nt~lnit, lupta aceasta era \ns`
inegal`. Pentru Turnus lupta cu Enea era f`r` nici un sens, ca [i
c~nd avea s` se lupte cu un semizeu. Epopeea lui Vergilius se
termin` cu uciderea lui Turnus. Suntem l`sa]i s` credem c` Enea
s-a c`s`torit cu Lavinia d~nd na[tere unei rase noi, rasa roman`,
pun~ndu-i astfel bazele.
De aici legenda originii divine [i troiene (tracice) a poporului
roman.

Note:
a. Legenda spune c` Priam [i Hecuba au avut 49 copii.
b. Dardanus a fost fondatorul Troiei [i str`mo[ul dinastiei regale din Troia.
c. Ilus, rege legendar al Troiei; morm‰ntul lui se afl` ”n afara zidului cet`]ii.
d. Laomedon, rege al Troiei, tat`l lui Priam.
e. Assaracus, fratele lui Ilus.
f. IULIUS (Ascanius), fiul lui Enea [i al Creusei, a domnit ca rege al Latiului, dup`
tat`l s`u, [i a fondat ora[ul Alba Longa. El este str`mo[ul familiei Julia, din care
pretindea Caesar c` se trage.

220
Epopeea poporului carpato-danubian

CUCERIREA PENINSULEI ITALICE


DE C`TRE CARPATO-DUN`RENI
ac` accept`m teoria cromozomal` a migra]iei [i

D r`sp~ndirii rapide a popoarelor dup` Michael D. Le


Monick (Time Magazine, 13 februarie 1995) (Fig. 84),
odat` cu formarea [i apari]ia spe]ei umane, aproximativ 200.000
\.d.H. ”n sud-estul Africii, omul primitiv sose[te ”n Europa ”n jurul
anului 40 000 \.d.H., ocup~nd o suprafa]` cuprins` ”ntre Cehia de
ast`zi, ca limit` nordic`, [i continu~ndu-se prin spa]iul Carpato-
Dun`rean p~n` ”n Balcani, [i de acolo pe f~[ia de p`m~nt ce unea
Peninsula Balcanic` de Asia Mic` [i care se va scufunda ”n Marea
Mediteran` ”n jurul anului 4000 \.d.H., l`s~nd ”n locul ei o nou`
mare, Tracic` (Egee) [i o mul]ime de insule. Peninsula Italic` a fost
ocupat` mult mai t~rziu de c`tre noi, ”n patru etape:
1. simpla migrare sud-vestic` a carpato-dun`renilor;
2. sosirea ”n spa]iul italic a aryenilor-carpato-dun`reni
(aproximativ 3.000 \.d.H.), sub numele de etrusci;
3. recucerirea peninsulei de c`tre ramanii carpato-dun`reni
av~nd conduc`tor pe ãstr`lucitulÒ Enea;
4. recucerirea pa[nic` a imperiului roman cu mutarea
capitalei la Salonic sub conduc`torii daci Galer cel B`tr~n [i Galer
cel T~n`r, iar mai t~rziu sub dacul Constantin cel Mare care va
muta din nou capitala la Constantinopol.
Odat` cu topirea calotei glaciare ce acoperise toat` Europa
except~nd spa]iul Carpato-Pontic [i sudul Mun]ilor Pirinei,
popula]ia local`, paleo-european`, din spa]iul Carpato-Dun`rean
”[i ”ncepe explorarea [i ocuparea teritoriilor din jur propice vie]ii.
De la noi a ”nceput Europa s` existe. Nu de pe Rin, din Germania,
nici din bazinul Senei (din Fran]a) [i nici de pe Tamisa (din
Anglia). Noi am dat na[tere la ceea ce se cheam` ast`zi Europa!
Astfel c`, prima cucerire a Peninsulei Italice a avut la ”nceput

221
222
Fig.84. Cea mai devreme migra]ie a speciei umane, care a \nceput \n urm` cu 200 000 de ani din Africa, va atinge Europa
\n urm` cu 40000 de ani, \n Balcani, p`[ind pe f~[ia de p`m~nt ce lega c~ndva Peninsula Balcanic` de Asia Mic` (care se
va scufunda \n Marea Mediteran`, 4000 \.d.H., l`s~nd \n locul ei o nou` mare: Tracic` Ð Egee [i o mul]ime de insuli]e).
Dup` Time, ãSecrets of stone ageÒ, p.64, vol.145, No.6, feb.13, 1995. Time map by Joe Lertola and Paul J. Pugliese
Epopeea poporului carpato-danubian

aspectul unei simple migra]ii pa[nice, fire[ti. Mult mai t~rziu, prin
jurul anului 3.000 \.d.H., aryenii-carpato-dun`reni, organiza]i
politic [i religios, ãcivilizatoriÓ, vor recuceri aceea[i Peninsul`
Italic` de la fra]ii lor. Ace[ti ãnoiÓ cuceritori ”i fac [i ast`zi pe
istorici, arheologi, lingvi[ti, istorici ai artei etc. s` aib` re]ineri fa]`
de axiomele pe care le prezint` etruscii care au ap`rut ”n Peninsula
Italic` ”n apropierea anului 3.000 \.d.H. pentru a dispare sub
cucerirea roman`. At~t lumii antice c~t [i celei moderne, etruscii,
aryeni-carpato-dun`reni au ap`rut ca ãun popor straniu, cu o
civiliza]ie avansat`, ce nu aveau nimic ”n comun cu popula]iile
vecineÓ (Raymond Block, Etruscii ).
Herodot (la mijlocul secolului al V-lea \.d.H.) ”i considera
urma[i ai lidienilor (popula]ie Tracic`). Vergilius, Ovidius [i
Horatius, sunt cu to]ii de aceea[i p`rere, ”n timp ce Nicolas Frere
(secolul al XVIII-lea d.H.) ”i considera pe etrusci ca fiind
cotropitori indo-europeni ce au cobor~t ”n peninsul` prin anul
2.000 \.d.H. Limba etruscilor nu se cunoa[te bine, exist~nd ”n
sensul acesta o mul]ime de ipoteze. Dar... ”n anul 1885, doi tineri
de la [coala francez` din Atena, Cousin [i Durrback, descoper` ”n
Insula Lemnos din Marea Egee, ”n apropiere de satul Kamina, o
stel` funerar` decorat` [i purt~nd o inscrip]ie (Fig. 85). Pe stela
funerar` este cioplit profilul unui r`zboinic sau zeu (Zalmoxis?)
”narmat cu o lance [i dou` texte gravate: unul ”n jurul capului, altul
pe una dintre fe]ele laterale ale stelei. Acest monument, produs al
artei arhaice locale, dateaz` din secolul al VII-lea \.d.H., deci cu
circa dou` sute de ani ”nainte ca insula s` fie cucerit` de greci (”n
jur de 500 \.d.H., sub Themistocles) de la neamul tracic al
sinthionilor (amintit [i ”n Iliada).
Literele sunt ãEtrusceÓ, iar modul de scriere este bustrofedon
(de la dreapta la st~nga [i de la st~nga la dreapta). Iar dac` ”n 1963
Raymond Bloch ”n Ancient Peoples and Places nu le g`sise nici un
”n]eles, nu acela[i lucru ne spune A. Bunescu ”n Dacia Secret`. ën
traducerea acestuia, unul dintre texte aminte[te de faptul c`
Zalmoxis a tr`it 42 de ani, iar duhul acestuia a fost re”nviat [i
ap`rat de 10 nobili vrednici. Dup` cum am mai spus de multe ori,
”nconjurat` de mistere, ”nv`luit` ”n legende, preistoria omenirii [i
”n special a noastr`, este ”nc` o mare enigm`. Fiecare nou`
descoperire [tiin]ific` ne schimb` ideea despre trecut. C~nd vom

223
Fig.85. •n anul 1885, doi tineri de la [coala francez` din Atena, Cousin [i Durrback, descoper`
\n insula Lemnos din Marea Egee, \n apropiere de satul Kamina, o stel` funerar`. Aceasta este
datat` ca apar]in~nd secolului al VII-lea \.d.H., deci cu 200 de ani \naintea cuceririi insulei de
c`tre greci Ð sub Temistocle, 500 \.d.H. Ð de la tracii Sinthioni. N. Densu[ianu consider` cele
dou` scrieri ca fiind pelasgice [i le traduce cam a[a: ãIolaie b`tr~nul \n aceasta zace, bolnav
niciodat`, s`n`tos fuse; a fost interinatÉÒ. Nu acela[i lucru poate spune 80 de ani mai t~rziu
Raymond Bloch \n Ancient people and Places. A. Bunescu \n Dacia Secret`, ne ofer` o
traducere mult mai sofisticat`, consider~nd literele etrusce, ca [i precedentul, iar modul
de scriere bustrofedon (de la dreapta spre st~nga [i de la st~nga spre dreapta).
Dup` Raymond Bloch, ãEtrusciiÒ, p.55, Ed. §tiin]ific`, Bucure[ti, 1966.

224
Epopeea poporului carpato-danubian

renun]a la opinia ãc`rturarilorÓ din Evul Mediu [i ne vom


redescoperi pe noi?! Personal, sunt fascinat de misterele
antichit`]ii rom~ne[ti [i sunt hot`r~t ca, de c~te ori pot, s` ridic
voalul nep`s`rii [i s` prezint trecutul a[a cum cred eu c` trebuie
prezentat. §i ”ntorc‰ndu-ne la etrusci, aryeni-carpato-dun`reni, s`
nu uit`m c` dinastia etrusc` a Tarquinilor a condus Roma din 616
p‰n` ”n 509 \.d.H. c‰nd, unindu-se cu cele ale cartaginezilor i-au
oprit pe greci s` colonizeze sudul Italiei [i i-au ”nvins ”n b`t`lia
naval` din 535 \.d.H., de la Alatia. Momentul poate fi considerat
drept apogeu al puterii etruscilor carpato-dun`reni, care de atunci
au intrat ”n declin fiind ”nvin[i de greci la Cunae, ”n Golful Naples,
”n anul 474 \.d.H. Republica Roman` va distruge, ”ntr-un r`zboi pe
care eu ”l numesc fratricid, pe Uei, ”n 396 [i pe Volsini, ”n 265 \.d.H.,
”n acest fel, aceast` ramur` carpato-dun`rean`, etruscii, disp`r‰nd.
De-a lungul a aproape dou` milenii, ei au reprezentat un factor de
civiliza]ie ”n inima Peninsulei Italice [i au ridicat-o din ”ntunericul
[i barbaria primitiv`. Dar Roma, care s-a eliberat de tirania
etruscilor carpato-danubieni a continuat s` existe sub influen]a
cultural` mo[tenit` de la ace[tia, prelu‰nd-o [i la r‰ndul ei, l`s‰nd-o
mo[tenire Occidentului. ën afara multelor monumente funerare, a
unui alfabet (surs` bun` de inspira]ie pentru cele grec [i latin) s`
vedem ce altceva ne-au mai l`sat ace[ti aryeni carpato-dun`reni:
- numele feminin Rama (se [tie c` ãArborele TracicÓ num`ra
peste 200 de triburi unde, al`turi de geto-daci erau [i ramanii) cu
formele Ramatha, Rametha, Ramutha [i Ramtha;
- o expresie ãclasic`Ó a clasei conduc`toare de atunci sun` foarte
arogant [i din nefericire o mai ”nt‰lnim [i ast`zi: ãclasa celor ce
muncesc nu are drepturi ci numai ”ndatoririÓ;
- ei credeau ”n magi [i ritualuri magice; la Piacenza s-a g`sit un
ficat din bronz (de origine etrusc`) ”mp`r]it ”n 45 de sectoare,
fiecare dintre ele av‰nd un nume de divinitate (Fig. 86);
Dar s` ne oprim aici cu etruscii-carpato-dun`reni [i s` vedem
cine au fost... romanii? Am s` ”ncep cu bine cunoscuta legend` a
gemenilor Romulus [i Remus, fii ai virginei Rhea Silva. Rhea Silva,
fiica numitorului de Alba Longa (familia Alba Longa a fost
”ntemeiat` de tracul raman, str`lucitorul Enea, prin c`s`toria cu
fiica unui rege local, Lavinia), fiind vestal` ”n Templul lui Marte,
r`m‰ne a[a, dintr-o dat`, gravid` cu... zeul Marte. (De fapt, ne-am

225
Fig.86. Ficat etrusc de bronz, g`sit la Piacenza, \mp`r]it \n 45 de sectoare, fiecare din ele
av~nd un nume de divinitate.

226
Fig.87. Cas` etrusc`, acoperit` de simboluri [i \nv`luit` de misticism.
Fig. 86-87 sunt reproduse dup` Etruscanes: Italy Lovers of Life

227
obi[nuit cu minuni de felul acesta: este suficient s` ne amintim
legenda geto-dacic` a lui Miriam, Mama Florilor de M`r, care a
r`mas gravid`, tot ãdin seninÓ, cu o raz` de soare, n`sc‰nd pe cei
doi Zalmoxis, frate [i sor`) etc.
Revenind la legenda noastr`, unchiul Silvei, Amulius, n-a
crezut-o [i a aruncat-o ”n temni]`, ordon‰nd uciderea celor doi
prunci gemeni. Un suflet milos ”i va pune ”ntr-un co[ [i ”i va l`sa s`
pluteasc` pe apa Tibrului, de unde, legenda spune, vor fi pescui]i
[i ulterior hr`ni]i de o lupoaic`. Revenind la legenda geto-dac`, cei
doi gemeni Zalmoxis au fost adopta]i de nobilul Aisepos P`storul
[i de so]ia lui Brito-Lagis (Divina Lupoaica).
Cronicari romani ai acelor timpuri au m`rturisit c` legenda
roman` cu lupoaica a fost preluat` de la traci. Dar s` revenim la
adev`rata origine a romanilor.

Oltina - Altina - Latina - Latium

Cu mii de ani ”nainte de cucerirea a 14% din teritoriul Daciei


de c`tre romani (sub conducerea ãstr`bunuluiÓ Traian) NOI,
carpato-danubienii, tracii, cucerisem deja Peninsula Italic`.
Vergilius o [tia, atunci, de mult, dar noi cei de azi, BA! Urmele lor,
ale carpato-dun`renilor, au r`mas prin locurile pe unde ei au
emigrat, din actuala Oltina, ]inut din zona Dobrogei de azi. (Altina
”nseamn` ãm`re]ieÓ, ãfericireÓ ”n limba geto-dacilor, a[a-zisa
ãlatin` vulgar`Ó).
Un grup de emigran]i traco-ge]i, av‰ndu-l ”n frunte pe
Str`lucitorul Enea Ð trac raman Ð au p`r`sit nucleul carpato-
dun`rean ajung‰nd p‰n` ”n centrul Peninsulei Italice, numind
locul Latina... Latium. Limba lor se va numi Latina (Limba
M`re]iei, Limba Fericirii). De-a lungul timpului, ãcercet`tori de
frunteÓ s-au c`znit ([i ”nc` o mai fac) s` g`seasc` o alt` origine
pentru ace[ti latini; dar dac` Vergilius recuno[tea originea trac` a
poporului roman [i-[i folosea imagina]ia ”n a-l pune pe Enea ”n
fruntea epopeii form`rii poporului latin, purt‰ndu-[i eroul trac de
la ruinele ”n fl`c`ri ale Troiei p‰n` pe Valea Tibrului, s` vedem
care este p`rerea altora despre aceast` c`l`torie. Gheorghe Musu,
”n lucrarea ãDin mitologia tracilorÓ, Victor Kernbach, ”n ãMiturile
esen]ialeÓ, Manfred Oppermann, ”n a sa ãTracii ”ntre Arcul

228
Epopeea poporului carpato-danubian

Carpatic [i Marea EgeeÓ, Adrian Bucurescu, ”n ãDacia Secret`Ó,


M. Gimbutas, ”n cartea ãOld EuropeÓ, cca. 7000-3500 \.d.H.: The
Earliest European Civilization before the Infiltration of the Indo-
European People [i V. Gordon Childe (”n lucrarea ãThe History of
Civilization: The AryansÒ), ”i considera pe traci drept nucleul
civiliza]iei proto-europene.
Str`lucitorul Enea, ”n fruntea emigran]ilor carpato-dun`reni-
ramani din Oltina, Dobrogea, va ajunge p‰n` ”n Banat, va trece
Dun`rea [i se va opri pentru o scurt` perioad` de timp la sudul ei,
la CURTU-ZURA (Curtea Str`lucitoare, Ora[ul Alb, Bel-grad-ul
de azi) unde se pare c` a avut loc idila dintre Str`lucitorul Enea [i
DIDO, Doamna, regina ]inuturilor respective. Au mai trecut
c‰teva sute de ani [i legenda tracului Enea, chiar dac` nu [i-a
pierdut esen]a, s-a deplasat ca loc de ac]iune ”ntr-o alt` zon`
geografic`, personajele suferind [i ele modific`ri. Astfel, Curtuzura
va deveni Cartagena, Didona ”i va lua locul Doamnei Dido, iar ”n
locul Oltinei avem Troia, ai c`rei locuitori traci erau tot din ramura
ramanilor. Anii trec, istoria se schimb` [i iat` c` Messapii din estul
Peninsulei Italice c‰t [i Vene]ii de pe cursul inferior al Padului sunt
ast`zi considera]i a fi de origine tracic` (dup` unii, traco-iliri).
S`tucuri din Rom‰nia poart` nume de Vene]ia de Sus, Vene]ia de
Jos, Roma. ënainte cu mult de na[terea legendarului Roma, numele
ROMULA era frecvent la geto-daci. Nu de mult, scriam despre
ãCel mai mare Imperiu Dacic al erei noastreÓ, men]ion‰nd numele
a trei ”mp`ra]i romani, geto-daci, ce au st`p‰nit Roma [i ”ntreaga
lume antic`. Primul dintre ei, Galer cel B`tr‰n era copilul din flori
al Romulei, femeie dac` din cetatea Recidava, slujitoare a cultului
lui Zalmoxis. Galer cel B`tr‰n desfiin]eaz` Imperiul Roman ”n
anul 305 d.H., schimb‰ndu-i numele ”n Dacia Mare. Galer, Ler
ëmp`rat (293-311) ca ginere al lui Diocle]ian a avut un nume r`u
”ntre cre[tini, execut‰nd ordinele socrului s`u, unul dintre cei mai
mari persecutori ai cre[tinismului. Se pare c` el a fost [i un general
de geniu, fiind asemuit cu Alexandru Macedon (alt trac) de c`tre
Niels Hannestad, ”n special dup` victoriile ob]inute ”n Asia Mic`.
Statuia ce i s-a ridicat ”l ”nf`]i[a ]in‰nd ”n m‰n` o sfer` mare de
aram`, reprezent‰nd Soarele (dup` Ioannes Lydas, secolul al
VI-lea d.H., Fontes, II, 495). A[a c`, ”n secolul al IV-lea d.H. s-a

229
re”nfiin]at Imperiul Dacia Mare, dacii devenind din nou st`p‰nii
lumii. C‰ntecele [i colindele populare ”l mai omagiaz` [i azi pe
Ler, \mp`ratul dacilor.
Scriitorul Eusebiu spune c` dup` ce Galerius a schimbat
numele Imperiului Roman ”n Imperiul Dacic, a dat [i armatelor
sale ”nc` de la ”nceput vechiul drapel al dacilor, §arpele Gnostic
(lucrat din aram`, piele sau chiar stof`), prins ”n pozi]ie orizontal`
pe un baston de corn (dup` prof. Dumitru B`la[a, ”n Istoria Daco-
Rom‰niei ). El s-a declarat cel mai mare du[man al numelui de
Roman (Fontes, II, 6-7) [i a mutat capitala la Tesalonic. Lactanius,
un cronicar roman, nota ”n 325 d.H. c` Galer cel B`tr‰n este ão
fiar` cu totul str`in` de s‰ngele de RomanÓ (Fontes, II, 7).
Realitatea era c` toat` armata avea ofi]eri, conduc`tori [i solda]i
daci. Credin]a ”n Zalmoxis [i ”n nemurire ”i f`cea aproape de
ne”nvins. Dup` victoria ”mpotriva per[ilor se ridic` ãArcul de
TriumfÓ de la Salonic. Monumentul a fost realizat din marmur`
alb` cu sculpturi ”n basorelief despre care acela[i Niels Hannestad
afirma c` este ãcel mai important dintre monumentele tetrarhice
p`strateÓ consemn‰nd pentru eternitate triumful dacilor ”n
”ntreaga lume antic`, oriental` [i occidental`.
ën anul 311, Ler Imp`rat ”nainte s` moar` (din cauza unei
infec]ii) va da decretul de LIBERΠPRACTICΠA CULTULUI
CRE§TIN. ëi vor urma la tron cei doi nepo]i: Galer cel T‰n`r, iar
mai apoi Constantin cel Mare. Acesta din urm` va reconstrui
podul de peste Dun`re f`cut ini]ial de str`bunul s`u Burebista.
El mut` capitala la Constantinopole, iar prin Edictul de la
Milano, din 313 d.H., cre[tinismul devine obligatoriu, acest fapt
bucur‰nd-o mult pe Elena, mama noului ”mp`rat. El ridic` un Arc
de triumf la Roma pe care daco-ramanii sunt prezen]i prin opt
statui de peste trei metri ”n`l]ime, reprezent‰nd comandan]i daci.
Cele dou` arcuri de triumf, precum [i cei trei ”mp`ra]i daci
men]iona]i glorific` pentru eternitate victoriile dacilor. ãRomanii
au fost vechii Ramani, ce descindeau din vechea gint` dacic`, iar
r`zboaiele dintre Daci [i Romani nu au fost nimic altceva dec‰t
r`zboaie fratricideÓ.
Preot Dumitru B`la[a

230
Epopeea poporului carpato-danubian

CUCERIREA ANATOLIEI
DE C`TRE CARPATO-DUN`RENI

natolia (Fig. 88), zona central` a Turciei de ast`zi,

A m`rginit` la nord de Marea Neagr`, la sud de Mun]ii


Taurus care coboar` lin p‰n` ”n Marea Mediteran` ce-i
desparte de insula Cipru, iar la est aceia[i mun]i ai Taurului ce se
”mpl‰nt` ”n nord ”n masivul Mun]ilor Pontici. Fluviul Eufrat ”[i are
originea ”n apropiere, iar ceva mai la est Tigrul Ð ele vor delimita
Mesopotamia (Fig. 89).
ën anul 1834 un arheolog [i explorator francez, Charles Felix
Marie Texier, a pornit-o de-a curmezi[ul Turciei p‰n` ”n centrul
Anatoliei cu visul s` descopere ruinele unui centru roman numit
Tavium. Peste tot el ”ntreba localnicii dac` au v`zut ni[te ruine sau
ziduri de fortifica]ii. ëntr-un t‰rziu, ajung‰nd ”ntr-un s`tule] numit
ast`zi Bozhazkale, cam la 90 de mile la est de Ankara, acolo
francezul Texier ”nt‰lne[te un s`tean doritor s`-i arate ceva
deosebit.
Dup` un drum lung de peste o or` pe poteci r`sucite, ajunge
ca ”ntr-o galerie natural` de pe ale c`rei ziduri ”l privea o proce-
siune de 66 de figuri sculptate, unele c`r‰nd s`bii curbe,
(dacice Ð n.a.) al]ii purt‰nd coroane conice, peste tot afl‰ndu-se
tot felul de hieroglife. De fapt, localnicii ”i spuneau ãYazilikayÓ sau
ãst‰ncile cu inscrip]iiÓ. Francezul Texier descoperea atunci ”n anul
1834 de fapt, capitala unui popor pierdut prin negurile istoriei,
hitti]ii. El redescoper` f`r` s` [tie un Imperiu Carpato-Danubian,
uitat de istorie, [i totodat` capitala acestuia, Hattusha. Ruinele
ne”ngropate sub nisipuri, p`m‰nturi ori jungle (ca ”n alte p`r]i ale
lumii) erau doar cr`pate [i ruinate de ”nghe]uri, v‰nturi [i ploi, care
”n final ne fac s` ne amintim de cineva care spunea c` ”n natur`
nimic nu se pierde, nimic nu se c‰[tig`, ci totul se transform`.

231
Fig.88-89. Anatolia, zona central` a Turciei de azi, un fost Imperiu Carpato-Danubian. •n vecin`tate
estic` a Anatoliei se g`se[te spa]iul dintre dou` celebre fluvii: Tigru [i Eufrat unde va \nflori civiliza]i
sumerian` (de asemenea, carpato-dun`rean`) [i mesopotamian`.

232
233
Mai trec [ase ani p‰n` sose[te pe acelea[i meleaguri, c`lc‰nd
pe urmele pa[ilor lui Texier, Sir William Hamilton care
contempl‰nd minun`]iile ãromaneÓ, decide s` le deseneze. Dar
fiecare perioad` istoric` ”[i are vis`torii [i ignoran]ii ei; Hamilton
[i ai lui colaboratori [tiind c` ãp`rintele istorieiÓ Herodot se
n`scuse tot ”n Anatolia la Halicarnas, ”[i ”nchipuiau c` Anatolia a
fost numai p`m‰ntul grecilor, regilor persani, macedonenilor
cuceritori [i chiar al Bizan]ului (cum la fel ast`zi ”n Rom‰nia,
ãistoriciiÓ, buni colegi ai lui Hamilton, continu` s` propov`duiasc`
originea noastr` roman`, uit‰nd c` noi, carpato-dun`renii, am
cucerit de patru ori Peninsula Italic`, iar r`zboiul romano-dac nu
a fost nimic altceva dec‰t un r`zboi fratricid). Descifrarea t`bli]elor
de lut, a inscrip]iilor de pe st‰nci ar face ca legendele [i enigmele
s` nu ne mai domine trecutul, iar turbulentele rela]ii ale hitti]ilor
cu egiptenii s` ne apar` ”ntr-o alt` lumin`.
Sosirea grecilor (1900-1400 \.d.H.) ”n patru hoarde: ionieni,
dorieni, eolieni [i ahei, pe coasta vestic` a Anatoliei, a[a-numita
Asie Mic`, [i stabilirea coloniilor acestora pe malul M`rii Tracice
(ast`zi cunoscut` ca Marea Egee) nu va influen]a centrul
Anatoliei, unde dup` cum ne spune Dale Albrown ”n ãAnatolia:
cauldron of culturesÓ, la p. 12: ãA fost dominat` pentru c‰teva sute
de ani de o federa]ie tribal` originar` din Balcani, frigienii, al c`rei
rege Midas a r`mas ”n legende pentru opulen]a capitalei acesteia,
Gordion.Ó La numai c‰]iva kilometri est de Anatolia, un alt
imperiu a ”nflorit ca s` dispar`, regatul Urartu, r`m‰n‰nd [i el
pierdut ”n groapa uit`rii [i a istoriei.
Zb`t‰ndu-se ”ntre grecii de pe malurile M`rii Tracice (Egee) [i
frigieni, un alt regat tracic s-a n`scut, cel al lydienilor. Prin secolul
VI \.d.H., Anatolia sufer` o alt` invazie, cea a cimmerienilor (tot
traci la origine) [i care dup` un r`zboi fratricid ”i sl`besc pe frigieni
[i lydieni, ”ntinz‰ndu-[i puterea peste centrul Anatoliei p‰n` la
Marea Tracilor, domin‰nd [i unele din coloniile grece[ti.
Dar Anatoliei norocul nu-i sur‰de. ën 547 \.d.H. regele persan
Cyrus cel Mare sose[te ”mp`r]ind Anatolia ”n provincii numite
satrape. Succesorul lui, mai pu]in norocos, ”l va ”nt‰lni pe tracul
macedonean Alexandru, care ”n anul 334 \.d.H. traverseaz` Europa

234
Epopeea poporului carpato-danubian

intr‰nd ”n Anatolia, liber‰ndu-[i neamul l‰ng` r‰ul Granicus. ën


nord-vestul Anatoliei el ”nvinge armata lui Darius al III-lea, de trei
ori mai mare ca a sa. ën urma mor]ii lui Alexandru Macedon, unul
dintre generalii lui, Seleucus, va controla Babilonul [i Anatolia,
pentru mai mult de 250 de ani, prin intermediul dinastiei pe care o
”ntemeiaz`.
Abia prin secolul II d.H. sosesc [i romanii prin Anatolia. Unul
dintre str`mo[ii no[tri, dac la origine, Constantin cel Mare, n`scut
”n satul Ni[, ”i va urma la tronul Romei pe cei doi daci, cei doi Leri
Imp`ra]i (Galer cel B`tr‰n, 311 d.H. care schimbase numele
Imperiului Roman ”n Imperiul Dacic [i mutase capitala acestuia la
Salonic [i Galer cel T~n`r, 313 d.H.).
Traco-dacul Constantin cel Mare, nepotul lui Galer cel
B`tr~n, mut` capitala Imperiului Roman pe locul Istanbulului de
azi, numind-o Constantinopol, pun‰nd bazele Imperiului Roman
de R`s`rit. Anii trec [i norocul Anatoliei se schimb` [i el odat` cu
apari]ia unor noi sosi]i care vor da na[tere la Imperiul Otoman.
Lumea, istoria, arheologia, chiar [i legendele i-au uitat pe acei
hitti]i carpato-dun`reni ... ca Texier s`-i redescopere. C‰nd oare
vom avea un alt Texier care s` ne spun`: ãDaco-rom~ni, nu s`pa]i
numai la Sarmis-e-Getusa (”n latina vulgar`, Sarmis [i Getusa), ci
la Sarmi-Seget-Usa (”n sanskrit`), ãEu m` g‰ndesc s` curgÓ! ...
Dac` V. Gordon Childe ”n ãThe AryansÓ, p. 176-177, ne arat`
harta r`sp‰ndirii arienilor carpato-danubieni p‰n` ”n inima
Anatoliei [i de acolo prin Mesopotamia p‰n` ”n Persia, Iosif
Constantin Dr`gan ”n ãNoi, traciiÓ, p. 158, parc` cunosc`tor al
celui de mai sus (cartea domnului Dr`gan ap`r‰nd ”ns` cu 16 ani
”naintea lucr`rii lui V. Gordon Childe), descrie hitti]ii ca printre
cele dint‰i triburi carpato-danubiene, care ãp`r`sesc spa]iul sf‰ntÓ,
urmate la scurt` vreme de cel al Luwi]ilor. Spre deosebire de
dardani-ramani care s-au oprit pe coastele Anatoliei, ”n jurul M`rii
Tracice (Egee), ei, hitti]ii carpato-danubieni s-au ”ndreptat spre
inima Mesopotamiei ”ntemeind un imperiu ce se ”ntindea de la
Marea Getic` (Marea Neagr`), p‰n` ”n Palestina. ëntemeietorul
acestui imperiu, urmat de fiul s`u Hatusilas, care ”[i extinde
imperiul, a trebuit s`-i ”nfrunte pe Hatii localnici.

235
Fig.90. •n Anatolia ãse vedea dubluÒ, putem spune, [i asta se datora predilec]iei evidente,
pe sculpturi [i basoreliefuri, pentru creaturi cu dou` capete.
Vulturul hittit-carpato-dun`rean cu dou` capete, unul privind spre Apus, altul spre
R`s`rit, idee ce va fi ã\mprumutat`Ò, mai t~rziu, de Bizan], Rusia, Polonia, Imperiul
Austro-Ungar, Cehia, [i cine mai [tie de cine.

236
Epopeea poporului carpato-danubian

Civiliza]ia hitit` carpato-danubian` s-a dezvoltat paralel cu


civiliza]ia sumerian` [i egiptean`. Limba hittit` apar]inea familiei
euro-indiene, folosind dou` sisteme de scriere: cuneiform Ð pentru
faptele de toate zilele [i hieroglific Ð pentru inscrip]iile
monumentale [i funerare. Zeul lor principal era Soarele, dar pe
l‰ng` el mai aveau [i o mul]ime de zei mici ... de toate zilele. ën
Anatolia ãse vedea dubluÓ, putem spune, [i asta se datora
predilec]iei lor eviden]iat` pe sculpturi [i basoreliefuri, pentru
creaturi cu dou` capete. Ori putem spune c` ... iubeau simetria,
”nc` din perioada neolitic`. Ei, hitti]ii-carpato-danubieni creau
forme duble ca Vulturul cu Dou` Capete (Fig. 90). Aceast` idee
este ã”mprumutat`Ó de Bizan] [i ”mi amintesc c‰nd am vizitat casa
patriarhului din Istanbul [i am v`zut basorelieful cu cei doi vulturi
gemeni, unul cu un cap la R`s`rit [i altul la Apus ca ”nsemn al.....
Bizan]ului. Dar ãho]iiÓ istoriei nu se opresc aici; hunii devenind
Imperiu Austro-Ungar (prin alian]a cu austriecii), [i-l adjudec`,
]arul Rusiei [i el ... [i mai trebuie s` a[tept`m c‰]iva zeci de ani
p‰n` c‰nd Imperiul Sovietic s` se destrame [i noua Rusie ”n 1990
s` [i-l proclame simbol na]ional: pajura cu dou` capete.
Este, de fapt, aceea[i poveste ca [i cu zvastica, simbol frumos,
al vie]ii ve[nice la arienii carpato-danubieni (cea mai veche a fost
g`sit` recent pe teritoriul dacic sud-dun`rean, ”n Bulgaria, av‰nd o
vechime de 8000 de ani), preluat de ni[te iresponsabili [i transformat
”ntr-un simbol al iresponsabilit`]ii, intoleran]ei, cruzimii [i
s`lb`ticiei, [i aceasta ”ntr-o lume a[a-zis civilizat`! (Fig. 91)
Migra]ia tracilor carpato-danubieni ”n Anatolia, p‰n` ”n
ad‰ncul Asiei Mici, s-a petrecut ”n plin` dezvoltare a epocii
bronzului, faza timpurie. A[a se explic` faptul de ce topoarele de
bronz din aceste zone se aseam`n`, de ce ceramica din p`r]ile
dun`rene prezint` caractere comune. Topoarele de lupt` poart`
amprenta specific` a me[terului trac, fiind cunoscute ca ãtopoarele
traciceÓ. Redescoperirea civiliza]iei hittite a ridicat multe semne de
”ntrebare at‰ta timp c‰t scrierea lor nu a fost descifrat` [i care a
continuat s` fie ãmut`Ó, p‰n` c‰nd un ceh, Bedrich Hrozny,
briliant profesor de Asirologie, a fost capabil s` o descifreze par]ial
bazat pe ideea original` a unui norvegian, J. A. Knudtzon - 1902,

237
Fig.91. Crucea Pelasgic`, simbol al vie]ii ve[nice la carpato-dun`reni (cea mai veche a fost
g`sit` pe teritoriul dacic sud-dun`rean, \n Bulgaria de azi, av~nd o vechime de 8000 de ani) o
g`sim [i la hitti]ii-carpato-dun`reni. Acest simbol va fi preluat [i el de ni[te iresponsabili [i
transformat \ntr-un simbol al intoleran]ei, cruzimii [i s`lb`ticiei, [i asta \ntr-o lume a[a-zis
civilizat`.
Fig. 88-91 au fost luate din Anatolia: Cauldron of cultures, Lost civilizations, Editors of Time-Life Books,
Alexandria, Virginia, 1995

238
Epopeea poporului carpato-danubian

[i anume c` gramatica hitit` ar avea o caracteristic` structural`


european`. Astfel, ”n 24 noiembrie 1919, ”n cadrul Societ`]ii
ãOrientul ApropiatÓ din Berlin, proclam` limba hitit` ca limb`
indo-european`. Tentativa cehului Hrozny a fost aplaudat`, dar
vor mai trece 27 de ani p‰n` Helmuth T. Bosseri, profesor la
Universitatea din Istanbul, va descoperi inscrip]iile gemene care
flancau intrarea ”n templul neo-hitit de la Karatepe din Mun]ii
Turus, sudul Turciei, unde hieroglifele hitite aveau fa]` ”n fa]`
scrierea fenician` semitic`. Con]inutul fiind aproape identic, iar
textul destul de lung, s-au putut pune bazele unei descifr`ri
corecte. Dar descifrarea scrierii hitite a ”ncurcat lucrurile [i mai
mult. Dac` ei, hiti]ii, vorbeau o limb` european` care nu apar]inea
indigenilor din platourile Anatoliei, atunci... de unde au venit ei?...
Cei mai mul]i ”i consider` un popor european ce a trecut
Bosforul, al]i ãistoriciÓ ”i vor ãAlpini[tiÓ veni]i de undeva dintre
Marea Neagr` [i Marea Caspic`, trec‰nd peste Mun]ii Caucaz [i
ateriz‰nd ”n mijlocul podi[ului Anatoliei! De ce numai bulgarii s`
fie urma[i ai vechilor traci (dup` fiica fostului pre[edinte al
Bulgariei, Ludmila Jivcov,Ó profesoara de istorieÓ, care i-a
transformat pe bulgari peste noapte din slavi-mongoli ”n ... traci,
extinzindu-le istoria cu c‰teva milenii), [i nu [i ru[ii, urma[i ai
vechilor hiti]i? ... A[a c` ace[tia din urm` ãau dreptulÓ s`-[i pun`
pe steagul tricolor vechea emblem` hitit` carpato-dun`rean`, a
vulturului cu dou` capete. Istorie, istorie, istorie, prad` a
politicienilor avizi de putere [i de... istorie! S`racii hiti]i carpato-
dun`reni, ”n loc s` cucereasc` podi[ul Anatoliei, trec‰nd u[or
Bosforul, Dardanelele, au trebuit s` fac` alpinism [i s` sar` peste
Mun]ii Caucaz, atunci, de mult, ”nc‰t ”i putem numi ãcei mai mari
alpini[ti ai antichit`]iiÓ Ð ”n conformitate cu ãistoriciiÓ ru[i. O lume
”ntreag` ”[i caut` r`d`cini ”n trecut, vrea s`-[i dovedeasc` existen]a
milenar` pe seama noastr`, a carpato-dun`renilor, dar s`-i vedem
cum vor sta ”n fa]a cercet`rilor cromozomale care ”n mai pu]in de
10-15 ani vor fi la ”ndem‰na oric`rui ”ncep`tor ”n ale arheologiei!
§i dac` noi, rom‰nii, nu o vom face, s` sper`m c` al]ii o vor face
pentru noi... P‰n` atunci SOMN U§OR arheologi [i istorici
Rom‰ni(?)

239
Fig.92. Arheologia nu se mai practic` azi ca acum 200 de ani: ãtrei cu sapa, doi cu mapa [i unul
cu roabaÒ dec~t atunci c~nd nu vrei altfel. Azi se formeaz` o echip` multidisciplinar`, se
folosesc detectoare sonice [i chiar sateli]i. Poate c` este mai bine pentru Rom~nia c` se
a[teapt` o astfel de tehnologie, poate nu.

240
Epopeea poporului carpato-danubian

GA-RAMANII CARPATO-DUN`RENI,
CUCERITORI AI AFRICII DE NORD
` tracii au fost daci - ne-a spus-o [i Dio Cassius - iar faptul c`

C dacii, ge]ii, ramanii, latinii, besinii (metalurgi[tii antichit`]ii)


f`ceau parte din aceea[i mare familie traco-dac`, nu mai
reprezint` nici un secret pentru nimeni.
Mai pu]in cunoscut` este explozia r`sp~ndirii acestora,
ãroireaÓ r`zboinicilor carpato-dun`reni \n lumea antic`. Asia Mic`
era populat` de Ramani (cetatea Rama - \n care Irod a t`iat 14.000
de prunci este evocat` [i \n scripturi: Glas \n Rama s-a auzit,
pl~ngere [i t~nguire mult` - Matei, cap. II, 17), ori ramanii-troieni
etc. •n vechile texte egiptene se men]ioneaz` sosirea din Asia Mic`,
\n jurul anului 1250 \.d.H., a unui popor al c`rui obiectiv a fost
cucerirea Egiptului. Ace[tia au cucerit \n final nordul Africii, zona
care ast`zi este parte din de[ertul Sahara.
Un arheolog italian, Salvatore Aurigemma, face o descoperire
ciudat` \n anul 1914. S`p~nd la ruinele unei vile romane, \n s`tucul
libian Zliten, la 97 de kilometri distan]` de vechiul ora[ roman
Leptis Magna, el descoper` un mozaic roman, pe care spre norocul
nostru \l fotografiaz` (spun spre norocul nostru, deoarece \n timpul
primului r`zboi mondial mozaicul a fost distrus). Scena din mozaic
reprezint` un t~nar alb, caucazian, sf~[iat \n buc`]i de un leopard.
Dou` alte victime, legate de m~ini [i de picioare \[i a[teapt` soarta.
Ace[ti prizonieri cu pielea roz-aurie, p`r drept, lung, nasuri acviline
[i b`rbi scurte au fost identifica]i ca fiind ga-ramani, popor ce a
condus Fezzan-ul, parte a Saharei ce se \ntinde la nord de Mun]ii
Hoggar. Cine au fost ace[ti ga-ramani constituie unul dintre marile
mistere ale Saharei. Herodot, la mijlocul secolului al V-lea \.d.H. \i
numea o mare na]iune, oameni care i-au \mpins pe negrii
ãtroglodi]i, tr`ind \n pe[teriÓ la o parte. •n Sahara (probabil mai
pu]in arid` \n acele timpuri) mai pot fi \nt~lnite [i \n zilele noastre
st~nci [i pietroaie pictate de ga-ramani.

241
242
Fig.93. •n anul 1958 exploratorul francez Henri Lhote descrie o serie de st~nci, pictate superb, \n ... Sahara. Astfel
putem vedea v~n`tori [i p`stori, albi [i negri, c~t [i cirezi de vaci cu ni[te coarne lungi p`sc~nd pe v`ile fertile [i
abund~nd \n vegeta]ie ale Saharei.
Epopeea poporului carpato-danubian

Unii \i identific` pe ga-ramani cu ãOamenii M`riiÓ (cum \i


numea Ramses al III-lea). Dar s` nu uit`m c` \n Etruscans: ItalyÕs
Lovers of Life, (din volumul Lost Civilizations, Time-Life Books
Series) la pagina 32, Etruscii sunt considera]i urma[i ai acestor
ãOameni ai M`riiÓ, c`ut~nd astfel o explica]ie pentru descoperirea
\n insula Lemnos, la mai mult de 700 mile de Roma, a scrierii...
etrusce. Dar lucrurile nu se opresc aici. •n anul 1840, un nobil din
Croa]ia pe nume Baric, a cump`rat o mumie (u[or de achizi]ionat
la vremea respectiv`) de la un anticar din Alexandria. Acest Baric,
angajat al cur]ii regale austro-ungare \[i duce ãcump`r`turaÓ la
Viena, unde cu m~ndrie o expune \mpreun` cu alte obiecte de art`
cump`rate pe parcursul c`l`toriilor sale. Pentru un timp, mumia a
stat cuminte \ntr-o cutie, la vederea curio[ilor, p~n` c~nd, nepotul
s`u a vrut s` vad` ce era \n spatele ãbandajelorÓ. §i, surpriz`! Cam
t~rzie, de altfel. •n anul 1859 Baric moare, iar corpul mumiei este
identificat ca fiind o femeie, \n jur de 30 de ani. Nimic special, ve]i
spune. Urma[ii lui Baric prezint` mumia [i bandajele ei Muzeului
Na]ional din Zagreb, Sec]ia Egiptologie, \n iulie 1862. Profesorul
Heinrich Karl Brugsch observ` imediat pe bandaje o inscrip]ie
despre care el a crezut c` este egiptean`! Au mai trecut al]i 20 de
ani p~n` c~nd, \n 1891 ãbandajeleÓ au fost trimise la Universitatea
din Viena unde exper]ii au identificat scrierea ca fiind... etrusc`!
Textul era \ngrijit, pictat \n dou` culori (negru pentru cuvinte [i
ro[u pentru sublinieri [i pentru un num`r de linii verticale).
•mbr`c`mintea mumiei din Zagreb este singura etrusc`
descoperit` p~n` azi.
Cum de au ajuns egiptenii s` aib` la Alexandria o mumie
\nf`[at` \n bandaje cu scriere etrusc`, reprezint` \n continuare un
mister. Dac` armata lui Napoleon Bonaparte a descoperit \n 1799
Egyptis Rosetta Stone av~nd \n paralel scriere egiptean` [i
greceasc` Ð oferind astfel cheia descifr`rii hieroglifelor egiptene Ð
nu acela[i noroc l-am avut cu scrierea etruscilor carpato-dun`reni.
Cu toate acestea, \n 8 iulie 1964 s-au g`sit la Pyrgi (\n Italia) 3
t`bli]e de aur: dou` \n limba etrusc`, una \n fenician`. Din p`cate,
textele nu coincid.
Revenind la de[ertul Saharei - arid [i neprietenos azi - trebuie
spus c`, atunci, de mult, era o gr`din` abund~nd de via]`, cu lacuri
[i r~uri, gr`dini, ferme [i cirezi. •n 1958, un explorator francez,
Henri Lothe, descoper` o serie de picturi superbe, gravate pe

243
st~ncile Saharei din Mun]ii Hoggar [i Ajjer, ar`t~nd v~n`tori
alerg~nd cu arcuri \n m~ini, ori fermieri cu cirezi de vaci, femei [i
copii, oameni albi [i negri \mpreun` - o via]` exotic` african`, \n...
Sahara! (vezi AfricaÕs Glorious Legacy, paginile 14-15, Time-Life
Books, Alexandria, VA).
Nu lipsesc din desene nici elefan]ii, girafele, gazelele, leii [i
chiar... hipopotamii (\n Sahara?!) - animale ce tr`iesc \n savane, \n
apropierea unor surse abundente de ap`. Unii consider` c` autorii
picturilor au fost prizonieri ai ga-ramanilor (carpato-dun`reni,
n.a.) cuceritori. Oricare ar fi explica]ia, ei, ga-ramanii carpato-
dun`reni au creat [i un sistem de iriga]ii descoperit \ntre Garama
(capitala ga-ramanilor) [i oaza Ghat, Rhapsa de mai t~rziu.
Garama, devenit` ulterior Germa, s-a scufundat \n nisip. Canalele
(numite ãFoggarasÓ) se \ntind pe distan]e de 4,8 km. S-a descoperit
o re]ea de 300 de ãfoggarasÓ constituite \ntr-o re]ea de peste 1.600 km
de tunele. Modul \n care acest sistem de iriga]ie a func]ionat
continu` s` fie un mister. Nu se [tie nici p~n` \n ziua de ast`zi dac`
apa era adus` din rezervoare artificiale sau din surse subterane.
Arheologul francez Pierre Belair, cel care a descoperit
canalele \n 1933, nu a putut preciza dac` acest sistem de iriga]ii
indica existen]a unei popula]ii numeroase. •n apropierea capitalei
Garama, s-au g`sit peste 100.000 de morminte, dintre care 40.000
sunt mici, circulare. O parte dintre scheletele excavate de aici au
caracterisiticle rasei albe, celelalte apar]in~nd rasei negroide,
subjugate. Peste tot prin de[ert se g`sesc ora[e \n ruin`, fortifica]ii
[i scrieri nedescifrate, dar majoritatea sunt ãsigilateÓ sub nisip
a[tept~ndu-[i dezlegarea. Nu am g`sit nici un studiu cromozomal
tip ãPCRÓ, continu`m s` cunoa[tem prea pu]in despre ace[ti ga-
ramani - carpato-dun`reni.
S` fi fost oare tot ei cavaleria ce l-a \nso]it pe Hannibal la
trecerea Alpilor [i care, \n 202 \.d.H. a refuzat s` lupte \mpotriva
fra]ilor romani cauz~nd \nfr~ngerea lui Hannibal? Probabil c` ga-
ramanii au fost cuceri]i de trupele romane care dup` zdrobirea
Cartaginei au cucerit nordul Africii. Este mult mai probabil ca
ace[tia s` fi devenit alia]i ai fra]ilor romani, dup` cum ne spune [i
Rupert Furneaux \n The Garamantes, Ancestors of Modern
Tuaregs?, la pagina 98. Ei au contribuit \n acest fel la controlul
drumului caravanelor, aduc~nd la Roma boga]iile Africii: filde[,
aur, pene de stru], sclavi [i animale s`lbatice pentru circuri.

244
Epopeea poporului carpato-danubian

Armatele romane au penetrat \n ad~ncime Sahara de trei ori:


¥ \n 19 \.d.H., dup` cum ne spune Plinius cel B`tr~n, Cornelius
Balbus a triumfat, ating~nd, se pare, [i capitala ga-ramanilor,
Garama - ce se g`sea la circa 690 km de coast`. •n anul 70 d.H., \n
urma unui atac al ga-ramanilor asupra localit`]ii Leptis Magna
(atac ilustrat, probabil, \n mozaicul descris de Aurigemma)
Septimus Flaccus a petrecut 3 luni \n de[ert ajung~nd p~n`-n
Mun]ii Tibest. El a fost urmat \n anul 86 d.H. de Julius Maternus.
P`trunderea romanilor \n Sahara l-a intrigat pe Henri Lhote,
care vorbe[te despre traversarea Saharei de c`tre ga-ramani \n care
de lupt` de la Fezzan la fluviul Niger. Cornelius Balbus, spune
Plinius, a ajuns p~n` la ãDasi BariÓ (se pronun]` ãdaci bariÓ),
ast`zi cunoscut drept r~ul Niger, pe care localnicii \l mai numesc
[i Isa (nume foarte apropiat de Tisa, av~nd semnifica]ia de ãr~uÓ),
c~nd imperiul roman ajunge \mp`r`]ia celor doi Leri: Galer cel
B`tr~n (311 d.H.) [i Galer cel T~n`r (313 d.H.), am~ndoi daci.
Cre[tinismul nu a fost interzis [i \n acest fel ajunge [i la ga-ramani.
Iar c~nd \n 325 d.H., dacul n`scut \n comuna Ni[ devine \mp`rat
(urm~ndu-i pe cei doi Ler-i) El, Constantin cel Mare, instituie
cre[tinismul ca religie oficial` a imperiului. Ga-ramanii o
\mbr`]i[eaz` [i ei. Arabii \ns` nu-i vor ierta, conform relat`rilor
istoricului arab Ibn Khaldoun. El descrie \n History of the
Conquest of Egipt cum Okba conduc`torul armatei arabe
ajung~nd la Fezzan, \n fa]a capitalei acestuia, Garama (Germa),
promite pace \ns` nu \[i ]ine promisiunea.
Ce s-a \nt~mplat cu ga-ramanii carpato-dun`reni, albii care
c~ndva controlau Sahara, este greu de spus. Unii consider` c`
tuaregii din Hoggar [i Air Mountains ar fi descenden]i ai lor.
Aceast` teorie nu este complet acceptat`, dar nici respins`
(webmaster@keni.com). P~n` la sf~r[itul secolului al XIX-lea ei au
fost sub administra]ie francez`, tuaregii fiind numi]i ãst`p~ni ai
de[ertuluiÓ (Lords of the desert), conduc`tori absolu]i ai
caravanelor de la Fezzan la Niger. Ei sunt complet diferi]i de
ceilal]i oameni ai de[ertului. La ei b`rba]ii trebuie s`-[i acopere
fa]a [i nu femeile, fapt ce constituie un mister chiar [i pentru ei.
Culoarea fe]ei lor este ar`mie, sunt \nal]i, \n timp ce berberii, arabii
au pielea \ntunecat` [i sunt de statur` mult mai mic`.
Tuaregii au [i alte particularit`]i: [i-au p`strat limba, Tamash-
Eq (s` fie oare o aluzie la vechea zeitate vedic` carpato-dun`rean`

245
- Tamash vezi Tamash-Fal`u, de l~ng` Bra[ov) [i scrierea proprie-
Tifinagh pe care au uitat s-o citeasc`.
Societatea tuaregilor era divizat`, p~n` nu de mult, \n 3 clase:
1. cea a nobililor
2. a conduc`torilor de c`mile [i negustorilor
3. a sclavilor negri (nu cumva se aseam`n` cu cea a aryenilor
carpato-dun`reni care au cucerit India?).
Femeile sunt tratate cu mult respect [i stim`, chiar idolatrizate
(prin compara]ie cu cultul musulman). Exist` o poveste care pare
a sus]ine leg`tura acestor tuaregi cu ga-ramanii carpato-dun`reni.
Conform unei legende tuarege, unul dintre str`mo[ii lor, regina
Tien-Hinane, a fost \ngropat` \ntr-un mausoleu de piatr` l~ng`
Abalessa, la sudul mun]ilor Hoggar. Un arheolog amator francez,
pornind de la aceast` legend`, a descoperit \n anul 1926 un
mausoleu din piatr` compus din camere [i tuneluri ai c`ror pere]i
erau decora]i cu semne [i inscrip]ii indescifrabile. S-au g`sit
dou`sprezece schelete - dup` toate aparen]ele apar]in~nd unor
nobili - ce au \nso]it-o pe regin` pe ultimul ei drum.
La aproape doi kilometri mai departe s-a g`sit [i o camer`
central` pe a c`rei podea era a[ezat un pat, asem`n`tor celor g`site
\n ruinele Cartaginei. •ntr-un col] al camerei se afla un vas cu
insigna \mp`ratului Constantin cel Mare, iar scheletul din camer`,
apar]in~nd unei femei, era \mpodobit cu un colier din aur masiv,
av~nd ca pandantiv o column`, iar la \ncheieturile m~inilor cu
br`]`ri de aur. Dr. Leblanc, de la Facultatea de Medicin` a
Universit`]ii din Alger, \n urma examin`rii atente a scheletului, a
declarat c` acesta ar fi apar]inut unei femei de ras` alb`. Se crede
c` regina Tien-Hinane ar fi murit \n secolul al IV-lea d.H.
Identificarea scheletului ca apar]in~nd unei ãfemei albeÓ l-a
inspirat pe nuvelistul Benoit \n realizarea nuvelei Antinea (nume
atribuit de Platon reginei Atlantidei). Aceast` poveste romantic` se
bazeaz` pe relat`rile lui Herodot, care a descris un trib nord-
african numit ATLATES, iar continentul pierdut era plasat \n...
Sahara (dup` prof. Berlioux de la Universitatea din Lyon).
Personal, nu v`d ce mi[c`ri tectonice ar fi putut avea loc \n
Sahara care s` distrug` p~n` la dispari]ie fabuloasa Atlantida peste
noapte. Poate numai o explozie de tip nuclear! A[a c`, povestea
scriitorului francez Benoit r`m~ne o poveste, cel pu]in p~n` azi.

246
Epopeea poporului carpato-danubian

CUCERIREA JAPONIEI
DE C`TRE POPORUL
CARPATO-DUN`REAN

~nd ”n vara anului 1997 c`l`toream prin insulele M`rii

C Tracice (Egee), ”n principal fiind interesat de micu]a insul`


Santorini, ”i spuneam colegului [i prietenului meu,
Dr. §erban Cocioba, c` suntem pe urmele ãMarelui Imperiu
PelasgicÓ.
Santorini are o caracteristic` unic`: p`streaz` sub cenu[a
vulcanic` o civiliza]ie care a disp`rut cu 1000 de ani ”naintea
sosirii grecilor din estul M`rii Caspice (1900-1400 \.d.H., ”n patru
valuri: ahei, ionieni, dorieni [i eolieni).
Am reg`sit acolo, pe o amfor` mai ”nalt` de un metru, spirala
dacic` (pelasgic`), iar pe o fresc`, ãSoarele lui Alexandru
MacedonÓ creat cu c‰teva mii de ani ”nainte de na[terea acestuia.
ën treac`t fie spus, grecii ”[i adjudec` acest simbol ”n lupta politic`
”mpotriva noii Republici Macedonia. Dup` cum am spus
”ntotdeauna, istoria este ãciudat`Ó [i depinde de cine o scrie [i...
pentru cine.
Vorbeam cu §erban ”ntr-o noapte frumoas` despre istoria
neamului. §i i-am spus de cartea lui V. Gordon Childe, The
History of Civilization Ð The Aryans, care la paginile 176-177 are
o hart` (Fig. 48) a r`sp‰ndirii poporului proto-european (aryan,
carpato-danubian, pelasgic ori cum vre]i s` ne numim) din zona
Carpa]i-Nistru-Balcani ”n Mesopotamia, Persia, Sudul Chinei,
India, Himalaya [i p‰n` ”n insulele Japoniei de azi. Dr. Cocioba
a reac]ionat imediat cu r‰sul lui de ãbon hommeÓ [i
spontaneitatea care-l caracterizeaz`, replic‰nd: ãHai m`i, Miky,
te-am ”n]eles c‰nd ai scris c` noi nu suntem urma[ii Romei, ci ei

247
248
Fig.94. Sub cenu[a vulcanic`, \n micu]a insul` Tera (Santorini), din Marea Tracic` (Egee), g`sim anfore decorate cu
Spirala Pelasgic`, cu aproape 1000 de ani \nainte de sosirea grecilor \n Europa.
Fig.95. Pe urmele
Marelui Imperiu
Pelasgic, \mpreun`
cu doi prieteni,
dr. §erban Cocioba Ð
primul din dreapta,
av~ndu-l al`turi de
dr. Sa[a Badlani
(n`scut brahman, azi
specialist \n boli de
pl`m~ni
\n New York).
I-am c`rat, c`lare pe
m`gari, p~n` \n
v~rful vulcanului din
Tera-Santorini. Tot
drumul m` \ntrebau:
ãDe ce ne-ai adus
aiciÒ? Odat` ajun[i
pe buza vulcanului,
priveli[tea era a[a de
fascinant` \nc~t
durerea de [ezut,
de la c`l`ritul pe
m`gari, nici nu mai
conta. Cu toate
astea, §erban nu s-a
putut ab]ine s` nu se
\ntrebe cu voce tare:
ã§i ne vom \ntoarce
tot c`lare pe bestiile
alea?Ò C`l`ritul pe
m`gari nu este a[a
de romantic cum se
crede. Ei caut` s` se
\ntreac` unul pe
altul [i nu le pas` de
ce st` pe spatele lor;
ba pot spune c`
ur`sc c` trebuie
s-o fac`, [i-[i dau
toat` silin]a s-o
dovedeasc` tot drumul, f`c~ndu-te s` sim]i asta. Noi am sin]it-o din plin, c~teva zile dup`
aceast` aventur`, statul pe scaun devenind un proces de con[tiin]`: nu vom mai abuza
niciodat` de acele animale patrupede denumite [iÉ m`gari.

249
Fig.96. Pe unul
din zidurile
interioare ale
unei case,
chiar aproape
de u[`, a fost
pictat` scena
luptei dintre
doi tineri,
locuitori ai
Terei-
Santorini.
Reprezint` de
fapt cea mai
veche imagine
a doi boxeri.
P`rul lor este
sofisticat
aranjat,
dovedind
rafinament.
Mul]i \i
consider` pe
vechii locuitori
ai Terei ca
fiind acei
atlanzi,
descri[i de
Platon, care vor dispare \n urma erup]iei vulcanice. Ce este ciudat, nu s-au g`sit resturi
omene[ti acoperite de lava vulcanic` (ca la Pompei, de exemplu), dovedind c` au putut p`r`si
locurile \n timp. Unde s-au dus ei, r`sp~ndindu-[i cultura, r`m~ne de dedus.

250
Fig.97.
ãDoamnaÒ
de pe unul
dintre pere]ii
picta]i, a fost
g`sit` \n
a[a-zisa
ãCasa
DoamnelorÒ;
este de
m`rime
natural`,
av~nd un p`r
negru, foarte
sofisticat
str~ns sub
un
acoper`m~nt
albastru,
l`s~nd totu[i
s`-i cad` pe
frunte o
[uvi]` rebel`,
iar la spate o
ãcoad` de calÒ, ingenios [i elegant aranjat`. Cerceii de aur [i buzele rujate te \mpiedic` s`
g~nde[ti c` aceasta era moda, atunci, la ãatlanteÒ, acum mai bine de 4-5000 de ani. •mi pare
r`u c` spa]iul nu-mi permite s` v` ar`t [i alte ãfrumoaseÒ ale acelor vremuri. Kimonoul pe
care-l poart` are partea de sus aproape identic` cu haina lui Mircea cel B`tr~n, vezi Fig. 49.
Dup` The Wall-painting of Thera, Alex & Christos Doumas, The Thera Foundation, Athens, 1992

251
sunt ai no[tri; te-am ”n]eles [i te suport ”n ideea c` noi suntem
primii oameni din Europa, proto-europenii, civiliza]ie
presumerian`; c-am invadat Asia Ð Caucazul, China [i mai t‰rziu
India Ð, c-am cucerit Egiptul [i Mesopotamia; m-am obi[nuit [i
cu acestea, dar... c-am cucerit [i Japonia?!Ó Discu]iile au
continuat p‰n` seara t‰rziu, pe terasa ãVulcanic Villa ViewÓ din
Santorini, unde Marea Tracic` (Egee) din azurie se transformase
”n ro[ie, pentru o scurt` perioad` de timp, iar mai apoi, dup` ce
a ”nghi]it soarele, s` devin` mai neagr` dec‰t lava vulcanului din
apropiere, r`cit` de mii [i mii de ani, ”n timp ce cerul se acoperea
cu mii [i milioane de felinare micu]e [i str`lucitoare galbene
verzui.
ën final, par]ial convins, prietenul §erban ”mi spune: ãDac`
vei scrie despre invazia Japoniei de c`tre noi vezi s` nu afle [i
guvernul lor...Ó A[a c` v` rog [i pe dumneavoastr` s` p`stra]i
ãsecretulÓ. ën anul 1993 apare la Barnes & Noble cartea The
Aryans [i nimic nu m-a [ocat mai mult dec‰t acea hart` care situa
spa]iul Carpato-Nistru-Pontic ca cel al originii europenilor [i al
culturilor lumii. Faptul c` acei arieni carpato-dun`reni au format o
puternic` dinastie ”n Mesopotamia ”n 1500 \.d.H., au cucerit apoi
Persia, Anatolia, Asia, India Ñ r`sp‰ndindu-[i limba, religia [i
cultura p‰n` ”n Himalaya, nu-mi era necunoscut Ñ dar c` au
cucerit Japonia?...
A[a c` am pornit s` cercetez... preistoria Japoniei [i v` las pe
dumneavoastr` s` judeca]i... C‰nd yayoi-ii, str`bunii japonezilor
de azi, au sosit ”n Japonia, ”n anul 300 d.H. (foarte t‰rziu ”n istorie,
dup` cum vede]i) ei au g`sit o popula]ie b`[tina[` alb`, blond`,
b`rboas`, pe care au numit-o ãemishiÓ, ”nsemn‰nd ãb`rbo[iÓ.
Ace[tia ”ns` se chemau ãainuÓ, cuv‰nt cu semnifica]ia de ãomÓ, ”n
pronun]ia lor sem`n‰nd cu ãaomuÓ, fiind atunci simpli v‰n`tori [i
pescari. Ei se numeau ãoameniÓ, la fel ca [i carpato-dun`renii
aryeni care invadaser` India [i se ”nchinau zeului vedic ãOMÓ.
Ace[ti ãoameniÓ cum le place s` se numeasc`, sunt considera]i azi
urma[ii caucazienilor Ð carpato-dun`reni-arieni, care au invadat
insulele a[a-zise japoneze acum 5000 de ani (3000 \.d.H.), imediat

252
Epopeea poporului carpato-danubian

dup` cucerirea Indiei, c~nd ei terminaser` deja cucerirea Chinei de


azi. P‰n` nu demult, chinezii se m‰ndreau cu ãstr`mo[iiÓ lor Ð
mumiile descoperite la Tarim Basin. Dar, se pare c` se m‰ndreau
cu str`mo[ii ãno[triÓ. Apari]ia ma[inilor de ãPCRÓ (Polymerize
Chain Reaction), dispozitive capabile s` citeasc` [i s` interpreteze
r`m`[i]e cromozomiale, amprente l`sate ”n ADN-ul mitocondrial,
au produs surprize... ãistoriceÓ [i arheologice. Astfel, cercet‰nd
mumiile din vestul Chinei, de la Tarim Basin (revista Archaeology,
Ð USA Ð March/April 1995) rezultatele au atestat originea lor...
european` [i interrela]ia lor cu toch-aryenii. Surprize, surprize,
surprize!
ën sf‰r[it, s` ne ”ntoarcem la carpato-dun`renii ainu, din
Japonia. Ei au fost for]a]i de c`tre n`v`litorii yayoi s` se retrag` din
ce ”n ce mai spre nord, pe m`sur` ce ponderea demografic` a
acestora a devenit cov‰r[itoare.
Un memoriu prezentat ”mp`ratului ”n anul 805 d.H. se refer`
la cheltuielile mari cauzate de lupta continu` cu ãainuÒ,
men]ion‰nd c` ãainu se str‰ng ”n grupuri mari, ca furnicile, pentru
ca apoi s` dispar` precum p`s`rileÓ. Popula]ia ainu, ”mpins` spre
insulele friguroase Hokkaido [i Sakhalin, [i-a p`strat
independen]a p‰n` ”n anul 1799 c‰nd japonezii s-au hot`r‰t s`-i
ocupe pentru ãa-i proteja de agresiunea ruseasc`Ó. P‰n` nu
demult, nu a interesat pe nimeni originea acestor b`rbo[i blonzi,
ainu. Nu s-au f`cut cercet`ri cromozomale Ð PCR pentru c` nimeni
nu a fost interesat s` cheltuiasc` suma de 5-10.000 de dolari pentru
a afla adev`rul, iar statul japonez de azi prefer` s`-i ignore chiar, [i
asta spre binele istoriei lor.
Antropologul american Carleton Coon ”i consider` pe
caucazienii sosi]i ”n urm` cu 5.000 de ani ca av‰nd aceea[i origine
cu cei ce au ocupat insulele Kurile [i Aleutine (devenind nici mai
mult, nici mai pu]in dec‰t primii descoperitori ai Americii),
bazinul fluviului Amur [i Manciuria. Al]ii ”i consider` pe ace[ti
ainu (carpato-dun`reni, cum le spun eu) ca fiind cei care au
migrat peste toat` Asia, caucazienii care au sosit ”n Mongolia de
azi [i trec‰nd peste str‰mtoarea Behring se r`sp‰ndesc pe

253
teritoriul celor dou` Americi, teorie sus]inut` de descoperirea ”n
1958, pe coasta Ecuadorului, a unor vase ceramice asem`n`toare
cu cele ainu.
De ce nu, carpato-dun`renii, arienii, pelasgii, ainu ori cum
vre]i s`-i numi]i pe ace[ti str`mo[i ai no[tri, s` nu fie aceia[i
sugera]i de ãLegenda Omului AlbÓ, ãB`rbosul blondÓ care a sosit
”n Mexic [i Peru cam ”n aceea[i perioad`, cu 5.000 de ani ”n urm`...
Aparent [i carpato-dun`renii ainu, atunci c‰nd au invadat
Japonia, au ”nt‰lnit o popula]ie cunoscut` drept ãCultura JomonÓ,
despre care m`rturiile sunt sporadice [i incomplete. Izgoni]i de
yayoi-ii veni]i de prin Coreea ”n jurul anului 300 d.H., ainu au fost
”mpr`[tia]i, decima]i, sau mai corect spus, ãasimila]iÓ, japonezii
aduc‰ndu-[i cu mare dificultate aminte despre ãacei oameni albiÓ
pe care i-au g`sit ”n insulele ocupate acum de ei. Aproximativ
14.000 de ainu mai tr`iesc [i ”n ziua de azi ”n mici s`tucuri de pe
coastele insulei Hokkaido, dar ãinteresul [tiin]ificÓ ”n ceea ce
prive[te originea acestora nu exist` [i se pare c` nu pasioneaz` pe
nimeni.
Azi se consider` c` insulele Japoniei au fost descoperite, din
\nt~mplare, de trei marinari portughezi, care au atins coasta
insulei Kyushu \n 1542. Ace[ti marinari r`t`ci]i nu sunt primii
europeni care au ajuns \n Japonia, a[a cum ni se spune, eronat, \n
c`r]ile de istorie. Cu multe mii de ani \naintea lor, noi, carpato-
danubienii, am descoperit, invadat [i populat aceste insule.
Sosirea \n 1549 a iezuitului Francis Xavier, care va implanta o
cruce pe p`m~ntul ãnou descoperitÒ, nu va avea acela[i succes ca
\n America de Sud; cre[tinismul nu a reu[it \n aceste insule, poate
[i din cauza interesului practic minor pe care \l prezentau la acel
moment. Japonezii au fost [i au r`mas [i azi un popor foarte rasist,
\nchista]i \n castele lor sociale. Prejudismul na]ional \mpotriva
oamenilor ainu devine total ridicul [i, ca s` v` dau un exemplu,
unul dintre conduc`torii recen]i ai popula]iei ainu este Shi-Geru
Yo-Sano care s-a luptat aproape 20 de ani cu o companie de
construc]ii japonez` care voia s` construiasc` un dig, distrug~nd
astfel un r~u sacru al oamenilor ainu dintr-un s`tule], din insula

254
Epopeea poporului carpato-danubian

Hokkaido. C~nd, \n sf~r[it, a reu[it s` aduc` \n fa]a Cur]ii acea


companie de construc]ii, care apar]inea guvernului, judec`torul
[i Curtea au refuzat s` accepte c` ar exista aceast` popula]ie ainu
(vezi p. 280 din cartea lui Patrick Smith, Japan, a
reinterpretation). Japonezii sunt un grup etnic ce apar]ine rasei
mongoloide. Ei \i numesc pe to]i care nu le apar]in ca ras`
ãgaijinÒ. Aceasta s-ar traduce: gai Ð de afar` iar jin Ð persoan`. Ei
bine, ei niciodat` nu i-au numit astfel pe coreeni ori chinezi, dar
pe ainu, da. Prigoana \mpotriva popula]iei ainu a atins maximul \n
anul 1192 c~nd au fost \mpin[i cu s`lb`ticie \n nordul friguros [i
neprimitor al Honshu-ului [i Hokkaido-lui. Azi ainu tr`iesc
izola]i \n s`tucurile lor, zb`t~ndu-se s`-[i p`streze identitatea,
limba, dup` cum ne spune acela[i Patrick Smith. Soarta lor ne
aminte[te de aceea a nativilor americani, care se pierd treptat,
ãnaturalÒ, prin rezerva]iile din Statele Unite. Japonezii obi[nui]i \i
consider` pe oamenii ainu nimic altceva dec~t un parc de atrac]ii.
Ce-i uime[te cel mai mult pe ace[tia sunt caracteristicile fizice
deosebite de ei: figura distins` [i cizelat`, unii din ei av~nd chiar
ochii alba[tri.
ëncep‰nd din secolul XIX d.H., oamenii ainu au adoptat
vestimenta]ia tradi]ional` japonez`. Limba lor nu a fost studiat`,
fiind considerat` de ãcercet`toriiÓ japonezi ãde neclasificatÓ. S`
sper`m c` ”ntr-o bun` zi, un ãOMÓ, un urma[ al acestor carpato-
danubieni va avea situa]ia material` [i dorin]a [tiin]ific` s`
cheltuiasc` ni[te mii de dolari pentru a face acel test de arheologie
molecular` Ð PCR Ð de confirmare a amprentei genetice (ãgenetic
blueprintÓ) a acestora.
Dac` ast`zi ma[ina de PCR cost` c‰teva mii de dolari [i are
m`rimea unui cuptor cu microunde, se preconizeaz` ca ”n viitorul
apropiat m`rimea unui asemenea aparat s` nu o dep`[easc` pe cea
a unui ãpalmtop computerÒ (computer ce poate fi ]inut ”n palm`).
Acest lucru ar permite transportarea sa la locurile de cercetare,
informa]iile culese put‰nd fi apoi analizate cu ajutorul
computerelor specializate ce compar` datele introduse cu mii de
alte amprente genetice mitocondriale specifice diferitelor rase [i

255
civiliza]ii. V` spun toate acestea pentru a v` ”ntredeschide o u[`
spre viitorul apropiat al arheologiei moderne.
A[a c`, Oamenilor ainu carpato-dun`reni, mai ave]i de a[tep-
tat... dac` nu ve]i disp`rea, p‰n` c‰nd cineva va fi interesat de civ-
iliza]ia voastr`É a noastr`!

MERGI LA SECTIUNEA URMATOARE

256