Sunteți pe pagina 1din 7

COMPENSAREA ELECTRONIC INTERBANCAR N ROMNIA

CUPRINS I. Banca in economie Rolul bancii Tehnici bancare II. Operaiunile interbancare Reglementarea plilor Evolutia operatiunii de compensare bancara III. Evoluia instrumentelor electronice de plat Cardul Efectuarea platilor si obtinerea de numerar cu ajutorul cardurilor Alte modalitati de teleplata Moneda electronica sau e-money

I. Banca in economie
Rolul bancii

Banca este o institutie ce a evoluat in timp incercand sa gaseasca mijloacele adecvate pentru a usura efectuarea operativa si sigura a platilor in spatiu si timp si a gasi procedurile necesare schimbarii unor active prezente proprii sau colectate pentru active mai multe in viitor. Bancile actioneaza atat ca intermediari intre cei care dispun de resurse si cei care au nevoie temporara de ele, cat si ca mandatari ai clientilor pentru efectuarea diferitelor servicii bancare, financiare si uneori de asigurare si administrative.
Tehnici bancare

Pentru desfasurarea eficienta a activitatii de banca sunt necesare institutii, oameni si tehnici. Fiecare operatiune bancara se bazeaza pe o reglementare juridica si pe anumite proceduri cuprinse in normele Bancii Centrale si in normele bancii respective. Tehnicile bancare pentru realizarea acestor operatiuni au evoluat si ele in timp; ele nu au fost inventate de cineva anume ci s-au perfectionat zi de zi pe calea practicii bancare. Nu trebuie sa se confunde tehnicile bancare cu tehnica informationala de care dispun bancile. Aceasta din urma asigura conditii de aplicare eficienta a tehnicilor bancare. Experienta castigata de bancher trebuie sa cuprinda cunoasterea clientilor din punct de vedere moral, profesional, managerial, cunoasterea sectoarelor economiei nationale concurentiale cu perspectivele lor in vederea integrarii in Uniunea Europeana, cunoasterea politicii macro si microeconomice. II. Operatiunile interbancare Necesitatea operatiunilor interbancare deriva din faptul ca bancile au nevoie unele de altele in gestionarea resurselor si de asemenea ele trebuie sa se supuna unei discipline comune in cadrul sistemului bancar. Clientii din sistemului bancar au conturi la mai multe banci fapt care contribuie in mod esential la creerea acestei necesitati.
Reglementarea platilor Cand operatiunile au loc in numerar, bancile ofera serviciul de casa (retrageri sau varsaminte efective), sau de schimb valutar manual. Cand se foloseste moneda scripturala, rolul bancilor este mai mare. Daca contul debitorului si al creditorului sunt in aceeasi tara si in aceeasi banca operatiunea este relativ simpla: se debiteaza un cont si se crediteaza un altul. Cand conturile sunt la doua banci diferite, dar in aceeasi tara, reglementarea are loc prin compensare, modernizata continuu, pentru a reduce timpul si costul operatiunii.

Situatia este mai complexa cand e vorba de tranzactii internationale sau de tranzactii in interiorul tarii, dar exprimate intr-o moneda straina.
Evolutia operatiunii de compensare bancara Din punct de vedere istoric si al practicii bancare, bancile trebuiau sa se intalneasca zilnic, in acelasi loc, pentru a restitui unul sau mai multe pachete de cecuri (sau alte instrumente de plata) la fiecare dintre banci. Multe se compensau intre ele, si numai diferenta sau soldul net urma a fi inregistrat in credit sau in debit. Pentru a reduce cheltuielile, unele banci s-au grupat sau erau reprezentate de alte banci. Apoi in toate tarile s-au organizat case de compensatie, care, in multe cazuri, sunt sub responsabilitatea Bancii Centrale, acolo unde toate bancile comerciale au conturi deschise, si unde se opereaza rezultatul compensarilor. Compensarea se face nu numai pentru cecuri ci si pentru alte titluri de plata inscrise pe suport de hartie: efecte de comert, ordine de virament. Pentru titluri inscrise pe suport magnetic, viramente si prelevari automatizate, retrageri de bani sau reglementari de cumparaturi facute cu carduri, compensarile sau transferurile centralizate se fac de catre o retea de calculatoare de compensatie, ce functioneaza atat in capitala fiecarei tari cat si in marile orase. Zilnic, fiecare banca aderenta aducea pana la o anumita ora, o banda magnetica cu operatiunile in care intervin si alte banci. Dupa cateva ore ea ridica o alta banda cu ansamblul operatiunilor ce o priveau. Si in acest caz soldurile in urma compensarii se opereaza in contul bancilor respective. Operatiunile erau totusi semiautomate: colectarea benzilor din teritoriu, transportul lor, etc. Acest lucru a dus la inlocuirea treptata a acestor calculatoare in favoarea unui sistem interbancar de telecompensare, adica printr-un sistem de teletransmisie intre diferite calculatoare din diferite banci.

III. Evolutia instrumentelor electronice de plata Cardul Pana la aparitia acestor instrumente de plata speciale, instrumentele de plata pe suport de hartie implicau o relatie de corespondenta intre un instrument de plata ca document si un raport de plata intr-un circuit unitar. Platile, prin instrumente de plata electronice purtatoare active de informatii (baza de date), sunt de natura sa economiseasca timp si hartie si de asemenea pot fi utilizate in toate tarile din lume. Ele permit si retragerea de sume in numerar de la bancomate. Procedurile de efectuare a platilor se bazeaza pe un sistem de relatii contractuale intre posesorul instrumentelor respective, emitentul lor si comerciantul sau unitatea ce presteaza serviciile respective. Cardul ca reprezentant al acestor instrumente trebuie sa aiba calitatea de a receptiona, stoca, prelucra si transmite la distanta, in conditii de siguranta si operativitate, informatii privind situatia contului beneficiarului si a transferurilor ordonate de catre acesta.

In anii 20 anumite societati comerciale din SUA au inceput sa ofere celor mai importanti clienti ai lor, carduri de acreditare sau carduri de credit, imprimate, de obicei pe un suport de plastic, ce le permitea sa-si reglementeze cumparaturile ulterior, prin prelevare din contul lor bancar. Incepand cu anii 50, succesul acestor carduri a incitat mai multe societati financiare ca American Express, DinerClub sa lanseze carduri multifunctionale, care sa acrediteze o clientela dornica pe langa numeroase societati comerciale. Se poate spune ca DinerClub a introdus primul card modern in 1949. Atat clientii cat si comerciantii accepta sa plateasca o anumita contributie, primii pentru a beneficia de un nou serviciu, ceilalti pentru a-si extinde afacerile. Anumite banci americane (in principal Bank of America si Chase Manhattan) si europene au intrat in aceast mecanism al cardurilor multifunctionale si incepand cu anii 60 au inceput sa emita diferite carduri. In 1976 isi face aparitia reteaua VISA, cunoscuta in intreaga lume, evoluand din reteaua Bank Americard, iar in 1980 ia fiinta o alta retea importanta si anume reteaua Master Card. La sfarsitul mileniului II, cel mai important emitator de carduri bancare din lume era Citicorp, cu cca 60 de milioane de carduri emise, dintre care cca 40 de milioane emise pe teritoriul SUA de catre Citibank, banca corporatiei. Imaginea dezvoltarii cardurilor in SUA rezulta si din faptul ca imprumuturile prin carduri reprezinta cca 40% din totalul creditelor de consum, iar acest tip de credite, la randul sau, ajunge pana la 1/8 din totalul creditelor acordate de toate bancile americane. Efectuarea platilor si obtinerea de numerar cu ajutorul cardurilor In mod concret, platile se efectueaza in felul urmator: comerciantul reproduce pe o factura in trei exemplare cardul, continand coordonatele bancare ale clientului, care semneaza factura. Dupa aceasta, comerciantul compara semnatura cu cea existenta pe spatele cardului (acelasi procedeu ca la cecurile de calatorie). Daca suma depaseste plafonul garant prin contract, comerciantul verifica daca numarul cardului nu figureaza pe o lista neagra. Apoi remite un exemplar din factura la banca, ca pe un cec, unul il pastreaza si unul il da clientului. Contul clientului este debitat instantaneu sau dupa o anumita perioada. Cardurile au luat avans dupa anii 70, odata cu introducerea bancomatelor, care permit nu numai retragerea unei sume de bani ci si transferuri dintr-un cont in altul, plati pentru anumite servicii, plasarea de ordine pentru activitatea bursiera, depunere de bani, cunoasterea situatiei contului, etc. Cardurile sunt prevazute pentru aceste operatii cu o banda magnetica sau cu un microprocesor (carduri inteligente). Cum in acest caz nu pot fi comparate doua semnaturi, identificarea purtatorului se face prin introducerea numarului de cod (PIN) cunoscut numai de catre titularul cardului. Anumiti comercianti si-au instalat si terminale electronice la puncte speciale de vanzare (EFTPOS-Transferul electronic de fonduri la punctul de vanzare), unde clientul, in loc sa semneze factura imprimata cu cardul sau, este invitat sa introduca cardul intr-un cititor de carduri, ce verifica daca numarul cardului exista si daca clientul are disponibilitati in cont.

Dupa ce clientul verifica si este de acord cu suma de plata introduce codul sau secret, dupa care in retea are loc verificarea semnaturii, adica verificarea faptului ca acest cod corespunde cardului respective. In acelasi timp, prin sistemul de calculatoare-comutatoare, la care este conectat magazinul respectiv se debiteaza instantaneu contul clientului. Cardul fiind un instrument de plata multiplu, are prin urmare functia de numerar, de credit, de debit si de moneda electronica, fiind utilizat si la dispunerea de plati in reteaua Internet. Alte modalitati de teleplata Mai mult, prin intermediul unui modem, clientul poate face o plata la distanta, efectuand cumparaturi de acasa. Se poate vorbi de banca la domiciliu. Mecanismul este urmatorul: banca se doteaza cu un server ce poate fi accesat printr-un modem pus la dispozitia clientului, folosindu-se reteaua de telecomunicatii. Clientul, cu ajutorul unui cod confidential, intra in legatura cu serverul bancii, de unde poate efectua o serie de operatiuni dupa cum urmeaza: aflarea soldului; miscarile in cont pe date si valori, intr-o anumita perioada; informatii privind produsele bancare ale bancii respective; evolutia cursurilor bursiere; comandarea de carnete de cec; plasarea de ordine de virament interne sau externe; transmiterea de ordine in bursa; formularea unei cereri de credit si primirea raspunsului pe aceeasi cale.

Serviciul bancar asigurat 24 de ore din 24 este in principal un serviciu de casa realizat fie prin telefon fie cu ajutorul bancomatelor. Se pot efectua anumite operatii, incepand cu aflarea soldului, pana la virarea de sume dintr-un cont in altul. Incepand cu anii 80 tot mai multe carduri sunt dotate cu microprocesoare sau cu memorie, crescand numarul operatiilor ce pot fi efectuate si a serviciilor de care poate beneficia posesorul de card, cum ar fi: plata pentru telefon si facilitati casnice (apa, gaz, canalizare, curatenie), plata tolului pe autostrada, plata pentru parcare, pentru plata la statiile de alimentare cu combustibil (benzina, motorina, gaz), etc. Pentru a permite unui numar cat mai mare de persoane sa poata sa utilizeze cardurile, acestea au fost diversificate, oferind, in mod gradual diferite servicii, atat in tara repectiva, in moneda sa nationala cat si in alte tari in care exista reteaua respectiva de carduri. Principalul avantaj al acestor carduri si anume plata amanata a cumparaturilor, nu mai are importanta de odinioara; pe masura practicii de a debita instantaneu contul clientului, cardul de credit, cum este numit si acum, reprezenta, mai mult, un

card de plata. Comparata cu plata cu cec, plata prin card reprezinta o simplificare pentru comerciant. Avantaje pentru client: plata este mai simpla si mai sigura; el nu mai manipuleaza numerar si nu mai scrie cecuri; contul lui este debitat, de obicei la sfarsitul lunii; poate utiliza cardul in strainatate, daca este prevazut pentru asa ceva; poate utiliza cardul pentru obtinerea de numerar din bancomate.

Avantaje pentru banca : prelucrarea platii se face cu cheltuiala mai mica; clientii platesc un abonament anual, la care se adauga anumite sume pentru diferite operatii, comerciantii platesc o anumita redeventa compusa dintr-un comision fix si o parte variabila in functie de suma. In mod traditional, serviciile prin cecuri sunt oferite gratuit de catre banci.

Avantaje pentru comerciant: plata este mai simpla; nu mai manipuleaza numerar; elimina riscul cecurilor fara provizion; garantia platii facturii pana la o anumita suma fara alte formalitati; creditarea imediata a contului.

Ordinul de plata pentru card, ca si pentru cec este irevocabil. Opozitia la plata nu este permisa decat in caz de furt sau pierdere a cardului sau in caz de lichidare judecatoreasca a beneficiarului. Moneda electronica sau e-money Acest tip de moneda este destinata in principal persoanelor fizice, pentru a efectua plati de mica valoare. Moneda electronica este, de fapt, o informatie stocata electronic fie in memoria calculatorului situat la unul dintre clienti, fie intr-un cip electronic. Acest mijloc de plata numit poate impropriu moneda electronica , asa cum era numita si moneda plastica , faciliteaza circulatia monedei scripturale existenta in conturi in banca, dar nu se substitue acesteia. Ea este usor divizibila in unitati monetare pentru a da posibilitatea de a fi inregistrate in circuite integrate, si este menita sa fie vehiculata in retele deschise specifice internetului. Relatiile stabilite sunt intre cumparator, vanzator si intermediarii lor privind plata, precum si furnizorii de servicii internet. Cardurile propriu-zise sunt folosite in cadrul unor retelele de tip inchis, reflectand relatiile dintre vanzator si intermediarii sai, dintre cumparator si intermediarii sai si intre intermediari intre ei. O denumire mai apropiata ar fi aceea de portmoneu electronic, cu incarcare periodica, in masura in care titularul isi stocheaza o parte din fondurile sale in cont pentru a face fata diferitelor cheltuieli. Moneda ca atare ramane insa cea din cont, adica moneda scripturala. 6