Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. Motivul prezentării
II. Scurtă prezentare a complexului Palatului Ştirbei
III. Regimul juridic de protecţie a valorii culturale a complexului Palatului Ştirbei
IV. Situaţia demolărilor şi date privind legalitatea acestora
V. Autorităţi competente
VI. Reacţiile ale instituţiilor competente/ ale reprezentanţilor acestora
I. Motivul prezentării
La sfîrşitul lunii noiembrie au fost efectuate demolari la majoritatea clădirilor ce formau
complexul arhitectural al Palatului Ştirbei. Prezentul articol îşi propune să expună cîteva date despre
complex, despre legalitatea (şi moralitatea) demolărilor efectuate. Dat fiind faptul că zona are
numeroase valori culturale, şi spaţiul destinat unui astfel de articol este restrîns, voi trece direct la
subiect.
Palatul Ştirbei
Acesta a fost construit în jur de 18351, de arhitectul Michel Sanjouand2 la comanda lui Barbu
Dimitrie Ştirbei (1799-1869), în acel moment mare logofăt al dreptăţii. Referitor la această primă
fază dna. dr. ist. Cezara Mucenic aprecia „ţinînd cont de perioada în care s-a ridicat construcţia, (…),
analizînd planurile intervenţiei de la sfîrşitul sec. al XIX-lea se poate aprecia că expresia
arhitecturală pe care a propus-o autorul este cea frecventă în Franţa acelei epoci –stilul neoclasic
(…)” [C.Mucenic, p.65]. În timpul domniei sale (1849-1853 şi 1854-1856), Barbu Ştirbei a folosit
palatul ca reşedinţă domnească. În 1852 acestuia i se aduc modificări de către Xavier Villacrosse3 şi
1
Diversele surse consultate dau data construirii ca fiind 1835, 1836 sau 1837. Tot în prima jumătate a sec XIX-lea au
fost realizate: Palatul Grigore Ghica – Tei, Palatul Suţu, Casa Romaniti, Casa Florescu – Manu, etc.
2
Nu se cunosc alte clădiri proiectate de Michel Sanjouand (San Jouand/ Saint-Jean). Acesta a ocupat funcţia de
arhitecton al Politii Bucurescilor. Tot el a elaborat un document privind reglementarea dezvoltării arhitectural -
urbanistice a Bucureştiului.
3
X. Villacrosse a fost din 1841 arhitecton al Bucureştiului, în 1837 aduce modificări alături de R. A. Borroczyn, Casei
Dinicu Golescu pentru a îndeplini funcţiunea de palat domnesc. Tot în Bucureşti în 1842 proiectează Casa Sfatului, iar la
Moritz von Ott4. În 1882, Alexandru Ştirbei, fiul domnitorului, schimbă5 după proiectul arhitectului
Friederic Hartmann6 faţada spre Calea Victoriei, apar turnul din colţul de NE şi etajul cu cariatidele
(în proiect cu pilaştri canelaţi) de deasupra intrării. Imaginea generală a proiectului este cea care se
păstrează şi astăzi. Limbajul folosit de Fr. Hartmann a fost ca şi cel iniţial, tot cel neoclasic.
Palatul era conscut de protipendata secolului al XIX-lea, şi de la începutul secolui al XX-lea
pentru balurile ce se ţineau aici. Un exemplu de astfel de bal este cel care a avut loc în seara de 22
iunie 1843 în cinstea prinţului Albert, fratele regelui Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei, şi cumnat
al ţarului Nicolae I, aflat în vizită în Bucureşti. Pentru ultima treime a secolului Constantin
Argetoianu nota: „Balul Ştirbey era cel mai select al sezonului. Supeul balului Ştirbey era cotat ca
cel mai bun (…)” [N.D.Ion, 42].
Complexul palatului a rămas în posesia familiei Ştirbei pînă în 1948, cînd are loc
naţionalizarea. Atunci bunurile spre str. Banului şi pivniţele (inclusiv cea a palatului) revin
Intreprinderii de industrializare a vinului. La sfîrşitul deceniului 5, începutul celui următor au loc
distrugeri însemnate ale decoraţiei interioare a palatului. Într-un raport DMI din 1954 arh. Duiliu
Marcu nota: “caracterul decorativ foarte precis în stil Empire şi Biedermayer al acestor vechi
locuinţe, care reprezenta un document arhitectural preţios a dispărut cu desăvîrşire” [C.Mucenic,
p.70]. Între 1954 - 1977, în palat este găzduit Muzeul de Artă Populară. La începutul anilor, se
deschide Muzeul Ceramicii şi Sticlei, ce va funcţiona pînă în 1994. În 1988, aici se organizează
prima ediţie a Salonului anual de sticlărie şi ceramică.
7
celelalte fiind reprezentate de cultivarea pămîntului şi de Fabrica de conserve de la Buftea, deschisă de Alexandru
Ştirbei
depozitatul vinului) sînt unicat în arhitectura Bucureşteană. De asemenea ansamblul pivniţelor este
important şi ca fiind un martor al unei evoluţii economice.
Pentru clădirea de pe parcela Str. Budişteanu 17, în succinta documentare efectuată nu am
găsit multe date. Conturul la sol al acesteia apare pe planul oraşului de la 1846. Despre ea Lista
Monumentelor Istorice afirmă că este de sf. sec. XIX şi că sînt foste ale atenanse ale Palatului Ştirbei
(LMI o situează greşit la nr. poştal 7).
Clădirea de la intersecţia Căii Griviţei cu Calea Victoriei, adresă poştală Calea Victoriei
109, sediu Petrom, a fost construită între 1945-1955, şi a avut la bază proiectul arh. G. M.
Cantacuzino8 „reformulat în manieră realist-socialistă” [Celac, p. 64].9
„Palatul Ştirbei din Calea Victoriei 107 rămîne o clădire semnificativă pentru tipul de locuinţă
unifamilială de calitate excepţională păstrînd elementele caracteristice: dispunerea spaţiilor într-o
locuinţă de lux, şi de reprezentare la rangul cel mai înalt deci adaptabil şi pentru un spaţiu servind ca
‚sală a tronului’ cu tratarea diferenţiată a spaţiilor interioare pe nivelele de construcţie, dar amintind,
prin distrugerea celor mai multe din elementele care decorau şi mobilau interiorul, vremurile aprige
prin care a trecut.” [Mucenic, p.73] …Şi aş adăuga: amintind prin demolarile (i)legale recente,
vremurile aprige prin care trece protecţia patrimoniului din România…
Dar valoros nu este numai palatul ci, cum arăt mai sus: spaţiul neconstruit înconjurător,
pivniţele document privind dezvoltarea economică/ modernizarea României, clădirea Petrom,
document al distrugerii vieţii elitelor (în cazul de faţă a arhitectului G. M. Cantacuzino) în perioada
de instaurare a dictaturii, perioadă denumită sugestiv de Marin Preda „era ticăloşilor”.
Surse consultate:
• Borroczyn, Rudolf Arthur, Planul Bukurestiului, 1846
• Celac, Mariana; Carabela Octavian; Marcu-Lapadat, Marcu, Bucureşti. arhitectură
şi modernitate. Un ghid adnotat. Bucharest. Architecture and Modernity. An
Annotated Guide, Bucureşti, Simetria, 2005
• Institutului Geografic al Armatei, Planul Oraşului Bucuresci, 1895 – 1899, ediţia
sc. sc. 1:1000
• Ionescu, Grigore, Bucureşti, oraşul şi monumentele sale, Bucureşti, Editura
Tehnică, 1956
• Ion, Narcis Dorin, Bucureşti, în căutarea Micului Paris, Bucureşti, Triconc, 2003
• Mucenic, Cezara, Palatul Ştirbey de pe Calea Victoriei, articol în Bucureşti.
Materiale de Istorie şi Muzeografie, pp. 58-80
• Parusi, Gheorghe, Cronologia Bucureştilor (20 septembrie 1459-31 decembrie
1989): zile, fapte, oamenii Capitalei de-a lungul a 530 de ani, Bucureşti, Compania,
2007
• Socolescu, Toma T., Fresca arhitecţilor care au lucrat în România în epoca
modernă. 1800-1925, Bucureşti, Caligraf Design, 2004
• Toma, Dolores, Despre grădini şi modurile lor de folosire, Iasi, Polirim, 2001
8
Arh. George Matei Cantacuzino participă la începutul secolului al XX-lea la reabilitarea Palatului Mogoşoaia. În
Bucureşti construieşte sediul Bancii Chrissoveloni (str. Lipscani, la capătul str. E. Carada), blocul Carlton, blocul
semicircular care închide Piaţa Universităţii de lîndă Palatul Suţu, blocul de lîndă Bis. Creţulescu (acum la parter
Librăria Humanitas), două clădiri de birouri pentru Gaz Electra (acum ale Institutului de Studii şi Proiectări
Hidroenergetice, în zona Pieţii C. A. Rosetti) etc.
9
consider important de văzut ce i se întîmpla arhitectului în această perioadă: G. M. Cantcuzino a fost arestat în 1948,
închis la Aiud, timp de 9 luni, condamnat la 5 ani de închisoare cu munca silnică. A muncit la la Canal. A fost eliberat în
1953. pentru bibliografia lui a se vedea http://www.ce.tuiasi.ro/~arhitect/cantacuzino.html
III. Regimul juridic de protecţie a valorii culturale a complexului Palatului Ştirbei
Complexul iniţial al Palatului Ştirbei a fost situat, pînă la momentul demolărilor recente, pe
patru parcele: I. Calea Victoriei nr. 107 (palatul propriu-zis, pivniţele de pe această parcelă, fiind
parte integrantă a lui), II. str. Banului nr. 2 (unde se afla partea însemnată a pivniţelor, şi mai multe
construcţii supraterane), III. Calea Victoriei nr. 109 (unde se afla clădirea grajdurilor palatului) şi IV.
str. Budişteanu nr. 17.
Toate cele patru imobile fac parte din situl clasat în L.M.I. intitulat Sit I, cod. B-II-s-B-
17910.
Cele patru imobile se află în zona de protecţie a diferitor monumente istorice. În lipsa unei
reglementări dedicate delimitării, aceasta se defineşte cf. legii 422/2001 ca fiind suprafaţa
înscrisă într-o rază de 100 m împrejurul limitei terenului aferent construcţiei monument
(parcelei). Iată lista monumentelor istorice în a căror zone de protecţie se află cel puţin unul din
cele patru imobile în care era împărţit complexul Palatului Ştirbei (au fost culese cu italice
denumirile poziţiilor din L.M.I.):
• imobilele denumite Casă de pe Str. Th. Aman: nr. 1, 4, 6, 8, 10, toate grupa valorică B
• Casă, Str. Banului 3, grupa valorică B
• Casă, Str. Biserica Amzei 6, grupa valorică B
• Casă, Str. g-ral H. M. Berthelot 8, grupa valorică B
• Casa C. Fonilescu, Str. g-ral H. M. Berthelot 8 A, grupa valorică B
• imobile denumite Casă, de pe Str. g-ral H. M. Berthelot 10, 18 ambele grupa valorică B
• Casa Robescu (corp al Universităţii de Arte), Str. g-ral H. M. Berthelot 12, grupa valorică B
• Catedrala romano-catolică "Sf. Iosif", Str. g-ral H. M. Berthelot 17, grupa valorică A
• Palatul Mitropolitan Romano-Catolic, Str. g-ral H. M. Berthelot 19, grupa valorică B
• Casa Lahovary, Str. g-ral. Ctin. Budişteanu 13, grupa valorică A
• Casa Crissovelloni, Str. g-ral. Ctin. Budişteanu 15, grupa valorică B
• Muzeul Cornel Medrea, Str. g-ral. Ctin. Budişteanu 16, grupa valorică B
• Casă (foste atenanse ale Palatului Ştirbei, Calea Victoriei nr. 107), Str. g-ral. Ctin. Budişteanu
17, grupa valorică B
• Casa g-ral Constantin Budişteanu, Str. g-ral. Ctin. Budişteanu: 20, grupa valorică B
• imobile denumite Casă de pe Str. g-ral. Ctin. Budişteanu: 12-14, 28, 28bis, toate de grupa
valorică B
• Casa Suţu (Lahovary), Calea Griviţei 7, grupa valorică B
• Palatul Romanit – Muzeul Colecţiilor, Calea Victoriei 111 -113, grupa valorică B
• Blocul ARO, Calea Victoriei 91 -93, grupa valorică B
• Palatul Ştirbei, Calea Victoriei 107, grupa valorică A
• Casa Monteoru (Casa Scriitorilor), Calea Victoriei 115, grupa valorică A
• Palatul Monopolurilor Statului, Calea Victoriei 152, grupa valorică A
• Ansamblul de arhitectură "Strada General Constantin Budişteanu", grupa valorică B
• Ansamblul de arhitectură "Strada Calea Griviţei", grupa valorică B
• Statuia "Alergătorii", Calea Victoriei 142 -146, grupa valorică B
Toate cele patru imobile se află pe teritoriul PUZ-Zona protejată 16 – Calea Victorie, zona 16 este
inclusă în tipologia Strada - simbol a orasului, şi face parte din categoria Zone protejate cu valoare
ridicată şi grad de protecţie maxim, unde „trebuie protejate valorile arhitectural-urbanistice, istorice şi de
mediu natural în ansamblul lor: trama stradală, fondul construit, caracterul şi valoarea urbanistică. [...] În
aceste zone sînt permise intervenţii care conservă şi potentează valorile existente.” Este posibil ca acest
PUZ să fi fost înlocuit prin aprobarea PUZ Traseu Cultural Calea Victoriei, cu mult mai permisiv în
ceea ce priveşte intervenţia.
IV. Situaţia demolărilor, şi date privind legalitatea acestora
La sfirşitul lunii noiembrie 2008 mare parte din clădirile aparţinînd complexului Palatului
Ştirbei au fost demolate (a se vedea planul de mai jos).
Ce a fost demolat:
• pe parcela Str. Budişteanu 17: partea supraterană a clădirii (este mai puţin probabilă
demolarea şi a părţii subterane, dată fiind existenţa în acest moment a organizării de
şantier pe acest loc) şi gardul fără poarta de intrare
• pe parcela Str. Banului 2: suprateranul tuturor clădirilor şi parte însemnată din
subteranul celor două clădiri dispuse perpendicular pe Str. Banului
• pe parcela Calea Victoriei 109: partea supraterană a clădirii grajdurilor
• pe parcela Calea Victoriei 107: partea supraterană a clădirii grajdurilor, unii copaci, o
parte subterană însemnată a Palatului Ştirbei –a se vedea haşura verticală în plan.
Dat fiind regimul de protecţie expus anterior pentru Autorizaţia de desfiinţare a oricărei dintre
aceste construcţii este necesar avizul MCC/DCCPCN-MB.
imagine de ansamblu asupra demolărilor de pe parcelele Calea Victoriei 107, Calea Victoriei 109, Banului 2
Calea Victoriei 107, decembrie 2008, demplarea unei părţi din pivniţele Palatului Ştirbei,
foto: Dan Ghelase
10
în caz că vă pare curioasă menţionarea spaţiului liber, a se vedea mai sus importanţa acestuia, din nefericire în
momentul de faţă a pierdut toată amenajarea
Str. Banului 2, decembrie 2008, ce a rămas din clădirea de pe mijlocul parcelei, foto: Dan Ghelase
Str. Budişteanu 17, decembrie 2008, pe locul clădirii acum se află organizarea de şantier
În prezent nu am multe date privind leglitatea demolărilor (de altfel la faţa locului nu există
vreun panou -necesar conform legii- care să informeze în acest sens). Situaţia datelor pentru fiecare
parcelă se prezinţă astfel:
Str. Budişteanu 17: monument istoric care dintr-o eroare a fost trecut la o altă adresă în Lista
Monumentelor Istorice, nu există vreun ordin de declasare pentru acest
imobil, nu cunosc date oficiale privind existenţa avizelor de specialitate şi
a unei eventule Autorizaţiei de desfiinţare;
Str. Banului 2: fost monument istoric, declasat prin Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor
(OMCC) nr. 2534 din 17/09/2007, Primăria Sector 1 a emis pentru clădirile
de pe această parcelă Autorizaţia de disfiinţare 90/04/V/2891/08 (din mass-
media rezultă că aceasta a fost emisă doar pentru parcela Banului 2, PMB
într-un răspuns la o sesizare pe subiect mă înştiinţează că ea se referă pentru
demolările de pe tot complexul Palatului Ştirbei, a se vedea mai jos cap. VI,
de observat şi indicativul „V” ce, din ce cunosc, sugerează că se referă la o
parcelă de pe o stradă cu această literă, pare mai plauzibilă deci referirea la
Calea Victoriei decît la Strada Banului) nu cunosc conţinutul acesteia şi dacă
aceasta a fost obţinută conform legii;
Calea Victoriei 109: clădirea grajdurilor, nu cunosc date oficiale privind existenţa avizelor de
specialitate şi a Autorizaţiei de desfiinţare; în momentul depunerii unei
sesizări la DCCPCN-MB, am obţinut verbal de la dînşii informaţia că s-ar
fi dat avizul necesar desfiinţării.
Calea Victoriei 107: imobil monument istoric, demolările de pe această parcelă în lipsa unui ordin
MCC care să prevadă declasarea parţială sînt ilegale şi au consecinţe penale;
nu există vreun astfel de ordin; nu am date despre existenţa vreunei
Autorizaţii de desfiinţare, însă dacă aceasta există, în lipsa ordinului sus-
amintit este ilegală.
V. Autorităţi competente
În cazul unor ilegalităţi în astfel de situaţii, autorităţile care trebuie să intervină sînt:
• Direcţia Inspecţie şi Control din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, Serviciul inspecţie
control constructii, cf. legii 50/1991
• Direcţia Inspecţie şi Control din cadrul Primăriei Sectorului 1, Serviciul inspecţie control
constructii, cf. legii 50/1991
• Inspectoratul Teritorial în Construcţii Bucureşti - Ilfov, cf. legii 50/1991
• Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Biroul pentru Protejarea
Patrimoniului, cf. legii 259/2006
• Direcţia Cultură, Culte, Patrimoniu Cultural Naţional – Municipiul Bucureşti, cf legii
422/2001
Pentru lucrările de desfiinţare în cadrul imobilului Calea Victoriei 107, avînd în vedere că
acesta este monument istoric, autorizaţia, dacă există, ar fi emisă de Primăria Municipiului
Bucureşti. Această instituţie este cea mai în măsură să verifice legalitatea demolărilor (cum am spus
mai sus, în lipsa unui Ordin al Ministrului Culturii şi Cultelor municipalitatea a comis, şi deci în
lipsa unui aviz MCC/ DCCPCN-MB potrivit legii 50/1991, art. 26, lit. i şi legii 422/2001 art. 55,
alin. 1, lit. f, o contravenie). Tot PMB ar trebui să fie cea care dă autorizaţia pentru imobilul Str.
Budişteanu 17, cum şi acesta este monument istoric.
Primăria Sector 1 este cea care emite Autorizaţia de desfiinţare pentru lucrările de pe parcelele:
Str. Banului 2, Calea Victoriei 109 (şi eventual Str. Budişteanu 17, în cazul în care nimeni nu s-a
sesizat că este vorba de un monument istoric; dar deoarece pentru orice intervenţie în zone de
protecţie a altor monumente şi zone construite protejate este necesar un studiu istoric, faptul că este
monument istoric nu ar fi avut cum să scape).
Celor două primării li se poate cere în baza legislsaţiei privind liberul acces la informaţiile de
interes public date privind existenţa Autorizaţiilor de desfiinţare (Primăriei Municipiului Bucureşti
pentru imobilele Calea Victoriei 107, şi Str. Budişteanu 17; Primăriei sector 1 pentru imobilele Calea
Victoriei 109, Str. Banului 2, Str. Budişteanu 17), a prevederilor acestora, şi date privind existenţa
avizului MCC/DCCPCN-MB.
Procedura legală atît în cazul constatărilor efectuate de inspectorii Direcţiei Inspecţie şi Control
din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti cît şi în cazul constatării inspectorilor direcţiei simialare
din Primăriei Sector 1 este să se deplaseze la faţa locului, iar în cazul în care descoperă nereguli
(neanunţarea începerii lucrărilor, lipsa Autorizaţiei de desfiinţare, efectuarea unor lucrări
neprevăzute în aceasta, lipsa panoului care să prezinte informaţii despre demolare, etc.) să
întocmească un proces verbal cu acestea, să stopeze acţiunile ilegale, să aplice amenzi pentru
contravenţii şi să anunţe organele specializate ale poliţiei cu privire la faptele de natura penală
(intervenţiile neautorizate asupra monumentelor istorice).
Un alt organism de control este Inspectoratul Teritorial în Construcţii Bucureşti - Ilfov, acesta,
potrivit legii 50/1991, poate dispune stoparea lucrărilor ilegale şi loarea altor măsuri, el
încunoştiinţează Direcţiile de Inspecţie şi Control ale primăriilor competente despre măsurile luate,
ele avînd obligaţia de a urmări punerea lor în aplicare.
În loc de comcluzie prezint lanţul spălării pe mîini, al tergiversării luării măsurilor legale şi,
deoarece în fiecare sesizare menţionam urgenţa intervenţiei de stopare a demolarilor, lanţul
complicităţii întru demolarea ilegală: ITCBI mă trimite la PMB, PMB mă trimite la PS1, PS1 mă
trimite la poliţia comunitară.
Precum se vede, toate aceste instituţii au depăşit termenul de 30 de zile stabilit prin Ordonanţa
de Guvern 27/2002, art. 8, alin. 1 pentru a-mi trimite vreun răspuns.