Udat sau botezat?

Botezul scriptural
De Mark Fenison

Prefata la editia romaneasca

Botezul este un act unic in viata unui crestin, de o bogata incarcatura

simbolistica. Este primul act al ascultarii de Cristos, atat al unui suflet
mantuit prin har, cat si al unei biserici a lui Cristos. Este un sfarsit, dar si
un inceput, un angajament, dar si o datorie, este un indicator inspre
Cristos, dar si o „uniforma” pe care crestinul o imbraca.
Botezul nu este mantuitor, dar este o imagine a mantuirii; nu iti
garanteaza intrarea pe portile Noului Ierusalim, dar este poarta de intrare
in „casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Celui Viu.”
Desi nu face diferenta dintre mantuire si pierzare, acesta separa
ascultarea de neascultare. Botezul este un test atat pentru candidat, cat
si pentru administrator. Oare poate afirma cineva ca este mantuit, deci
prieten al lui Cristos, daca nu face ceea ce i-a poruncit El? Oare poate
afirma vreo grupare ca este Biserica lui Cristos, daca nesocoteste
poruncile celui ce ar trebui sa ii fie Cap si Mire?
 Daca persoane sau biserici nu reusesc sa treaca acest test, care este
o invatatura de inceput, cum vor trece alte teste ale Scripturii, mult mai
mari si mai adanci?
Deoarece consideram botezul important, deoarece vedem in
practicarea acestuia, asa cum o gasim pe paginile Sfintei Scripturi, o
cerinta fundamentala pentru validarea pretentiei de biserica nou
testamentala, va oferim aceasta brosura intr-o editie secunda,
imbunatatita, sperand ca veti cauta raspunsurile la intrebarile si
argumentele noastre in Scriptura, singura autoritate ce contine toate
raspunsurile in materie de credinta si practica crestina.
Multumim tuturor celor ce ne-ati contactat, pentru intrebarile,
comentariile si sugestiile dumneavoastra.

Raul I .Enyedi
Bocsa, 13.06.2005

Botezul scriptural

De ce am pune subtitlul acestei carti Botezul scriptural? Pur si

simplu deoarece in lumea crestina sunt atat de multe idei referitoare la
botez. Multe, daca nu majoritatea acestor idei, sunt contrare una alteia
si prin urmare nu toate pot fi corecte.
De exemplu, multi se contrazic cu privire la modul botezului. Ar trebui
sa se boteze prin stropire de apa pe cap, sau apa trebuie turnata? Pe
de alta parte, ar trebui sa se efectueze prin afundare, mai degraba decat
prin stropire sau turnare? Ar trebui modul botezului sa fie lasat la
latitudinea candidatului, sau are aceasta vreun fel de importanta?
Intrebarea referitoare la modul corect nu este decat inceputul confuziei
botezului in lumea crestina. De exemplu, cum ramane cu candidatul ce
urmeaza a fi botezat? Pot copiii mici sa fie botezati, sau acesta este
doar pentru credinciosi? Dar nasii? Pot copiii mici fi botezati pe baza
unei credinte imputernicite, sau are aceasta vreun fel de importanta?
Apoi intrebarea referitoare la scop este un subiect major de
dezbatere. Care este scopul lui Dumnezeu pentru botez? Este botezul
un sacrament sau este doar o randuiala simbolica? Obtine acesta o
spalare literala sau figurativa a pacatelor? Dupa cum puteti vedea,
acesta este un punct foarte important, fiindca aici este pusa in joc
chestiunea mantuirii.
In final, cine are autoritatea de a boteza? Poate oricine boteza sau
este necesar sa fie un credincios? Poate orice credincios sa
administreze botezul sau trebuie sa fie un lucrator ordinat? Este botezul
oricarei denominatii valid sau trebuie administrat de biserici ce cred
doctrinele fundamentale ale Noului Testament? La cine mergi pentru a
primi botezul, sau are aceasta vreun fel de importanta?
Oamenii se uda de multe ori pe saptamana (prin dus, baie sau inot),
dar care sunt ingredientele esentiale care fac botezul diferit de o simpla
udare in plus?
Daca gasesti raspunsul la aceste intrebari in Biblie, atunci ai
descoperit ce este Botezul scriptural.

Importanta botezului

Cat de important este botezul in Biblie? Este atat de important incat

este gasit in ceea ce multi numesc „marea trimitere” in Matei 28:19. Este
atat de important incat Isus a mers pe jos mai mult de 90 de kilometri
pentru a fi botezat de Ioan (Matei 3:13; Ioan 1:29). Este atat de
important incat despre aceia care l-au respins sau au refuzat sa fie
botezati se spune ca „au zadarnicit planul lui Dumnezeu pentru ei” iar
despre cei ce s-au supus lui, se spune ca „au dat dreptate lui
Dumnezeu”.

„Si tot norodul care l-a auzit, si chiar vamesii au dat dreptate lui
Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; dar Fariseii si invatatorii Legii au
zadarnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.” –
Luca 7:29-30

Botezul este o porunca de la Dumnezeu (Matei 28:19; Faptele

Apostolilor 2:38) si de aceea este esential pentru a fi ascultator de
Dumnezeu. In ordinea din marea trimitere, botezul este primul pas al
unui credincios (Marcu 16:16).
Dragostea pentru Domnul este demonstrata prin ascultarea poruncilor
Sale. Cei care refuza sa faca primul pas sunt probabil doar marturisitori
falsi mai degraba decat copii adevarati ai lui Dumnezeu.

„Si a zis Iudeilor, care crezusera in El: ‚daca ramaneti in cuvantul Meu,
sunteti in adevar ucenicii Mei; veti cunoaste adevarul, si adevarul va va
face slobozi.’” – Ioan 8:31-32

Apostolul Ioan a facut din ascultarea de poruncile Domnului testul acid

al mantuirii adevarate.
 „Si prin aceasta stim ca Il cunoastem, daca pazim poruncile Lui. Cine
zice: ‚Il cunosc’, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si
adevarul nu este in el. Dar cine pazeste Cuvantul Lui, in el dragostea
lui Dumnezeu a ajuns desavarsita; prin aceasta stim ca suntem in El.” –
1 Ioan 2:3-5

Daca Dumnezeu nu a lasat nici o instructiune specifica sau exemple

care sa defineasca botezul scriptural, atunci acesta poate fi administrat
in orice fel doresti. Dar, daca Dumnezeu a definit botezul scriptural prin
instructiuni si exemple specifice, atunci orice act contrar acelei definitii nu
este botez scriptural, ci este neascultare si, prin urmare, este invalid.
Diferenta dintre a fi udat si a fi botezat este diferenta dintre ascultarea si
neascultarea de definitia botezului data de Dumnezeu.

INTREBARI:
1. Care este testul acid al uceniciei adevarate conform cu 1 Ioan 2:3-5?
2. Ce face un om liber in Ioan 8:31-33?
3. Poate orice sa fie considerat botez sau este botezul definit de instruc-
tiunile si exemplele gasite in Cuvantul lui Dumnezeu?

Modul botezului

Este corect sa incepem cu intrebarea referitoare la modul botezului,

din moment ce aceasta necesita definirea cuvantului pe care il studiem –
botez.
Termenul nostru romanesc „botez” reprezinta termenul grecesc
baptizw (baptizo) si formele sale de substantiv.
Ati stiut ca nu exista nici o traducere romaneasca a Bibliei care sa
arate intelesul cuvantului baptizw (baptizo) si a formelor sale de
substantiv? Nu exista nici macar una!
Verbul romanesc „a boteza” si substantivul „botez” sunt transliterari ale
termenului grecesc „baptizw” si „baptisma”, dar acestea nu sunt traduceri
ale lor! Care este diferenta dintre o transliterare si o traducere? O
transliterare reprezinta sunetele echivalente ale unui cuvant transferat
dintr-o limba in alta. O traducere reprezinta intelesul unui cuvant
transferat dintr-o limba in alta.
Cu alte cuvinte, Bibliile noastre romanesti nu ne spun ce inseamna
termenul grecesc baptizw, ci doar cum suna acesta in romaneste!
De ce toate traducerile noastre romanesti refuza sa ne spuna intelesul
cuvantului grecesc baptizw? Stim de ce translatorii versiunii englezesti
King James au facut acest lucru. Regele englez le-a poruncit sa nu
abandoneze vechile „cuvinte bisericesti”, adica, cuvintele traditionale
folosite in Biserica Anglicana, ce a fost o diviziune a Bisericii Romano-
Catolice. De ce au permis translatorii romani neo-protestanti sa fie
influentati de cei englezi si sa faca acelasi lucru pe care translatorii
Bibliei englezesti l-au facut? Noi stim ca intelesul real al lui baptizw este
contrar majoritatii denominatiilor din cadrul „Crestinismului”. De fapt,
intelesul cuvantului ar condamna practicile majoritatii dintre ei. Ar trebui
sa fie evident ca ei au incercat sa fie pe placul tuturor netraducand
cuvantul, si astfel nespunandu-ne ce inseamna acesta.

Intelesul cuvantului baptizw

Din moment ce exista atatea neintelegeri privitoare la intelesul

„botezului”, ati putea crede ca termenul grecesc ar avea mai multe
intelesuri din care se poate alege!
Ce ati crede daca ati afla ca fiecare lexicon grecesc existent ofera
numai un singur inteles primar si istoric, si ca acel inteles este „a
scufunda, a imersa, a afunda sub”? Aceasta este exact ceea ce ofera
fiecare dictionar grecesc ca inteles istoric si contemporan scrierii Noului
Testament.
Mai mult, astazi, in Grecia, toate denominatiile ce folosesc stropirea
sau turnarea de apa in alte tari trebuie sa afunde, deoarece grecii stiu ce
inseamna acest termen si nu accepta nimic altceva.

Alte cuvinte disponibile

In afara de aceasta, limba greaca are cuvinte pentru „stropire” si

„turnare”. Daca scriitorii biblici doreau sa crezi ca aceasta randuiala
putea fi administrata fie prin stropire, fie prin turnare, ei ar fi putut folosi
aceste cuvinte (turnare = epicew, stropire = rantizw). Desi epicew
(epicheo) si rantizw (rantizo) sunt amandoua folosite in Noul Testament,
ambele sunt evitate cu grija cand se vorbeste despre aceasta randuiala.
Scriitorii biblici restrictioneaza aceasta randuiala la un singur termen,
baptizw (baptizo= imersie). Nu ar trebui sa fie evident ca ei aveau in
gand un singur inteles restrictionat, mai ales cand ceilalti termeni erau
disponibili?

Asocieri simbolice

In plus, termenul baptizw este direct asociat cu limbajul Noului

Testament ce pretinde ca intelesul sau primar si istoric de „imersie” a fost
intentionat, si numai „imersie” (Romani 6:4; Coloseni 2:12).
 „Noi deci, PRIN BOTEZUL in moartea Lui, am fost INGROPATI
impreuna cu El...” – Romani 6:4

„...fiind INGROPATI impreuna cu El, PRIN BOTEZ...” – Coloseni 2:12

Odata, un batran predicator a spus: „Stropirea si turnarea sunt numai

bune, atata vreme cat stropesti sau torni destula apa incat sa ingropi
candidatul in ea.” Botezul scriptural arata o ingropare, si doar botezul
prin imersie poate intruni aceasta cerinta biblica.

Dovezi arheologice

Arheologii moderni au confirmat ca orasele evreiesti si grecesti aveau

bai publice ce erau mai mult decat suficiente pentru a boteza.
Ierusalimul avea bai ample pentru a efectua imersii. Multe case
aristocrate aveau bai inchise pentru imersii. Arheologii au descoperit
vestigii ce ii aratau pe evrei afundand mobilierul Templului pentru
curatirea ceremoniala.
Originea turnarii si stropirii

Este interesant ca cele mai puternice argumente impotriva imersiei

sunt derivate din botezarea candidatilor nepotriviti pentru un scop
gresit. Cand unii oameni au inceput sa invete ca mantuirea era obtinuta
literal prin botez, era evident caci, cu cat mai repede cineva era botezat,
cu atat mai repede era mantuit. Astfel, punctul logic al botezarii era la
cea mai mica varsta posibila – copilaria.
Practica botezarii copiilor a fost responsabila pentru schimbarea
modului. Le era teama, mai ales in climatele mai reci, ca, daca botezai
copii, acestia ar putea sa se imbolnaveasca si sa moara. Astfel au trecut
la turnare, de dragul convenientei. Totusi, acelasi argument a fost
adus curand si pentru turnare. S-a obiectat ca turnarea implica prea
multa apa si astfel pericolul imbolnavirii copiilor era prea mare, si astfel
s-a introdus stropirea. O eroare duce numai spre o alta, sau, cum spune
Biblia, „putin aluat face sa dospeasca toata plamadeala”.

Afundarile triple

Trebuie botezul efectuat afundand candidatul de trei ori cu fata

inainte? Unii „crestini” bine intentionati asa cred. Ce suport scriptural
exista pentru o asemenea practica? Unii cred ca Matei 28:19 intemeiaza
aceasta practica.
Totusi, atat gramatica romana, cat si cea greaca neaga absolut o
asemenea practica. De exemplu, singularul „nume” in loc de pluralul
„nume” este folosit, implicand un singur act Daca autorul ar fi folosit
pluralul „nume”1 sau ar fi inserat „apoi” dupa fiecare persoana din
Dumnezeire, atunci ideea de imersie tripla ar fi avut un anumit suport.
Totusi, structura gramaticala a versetului Matei 28:19 nu acorda nici o
sustinere imersiei triple, ci sustine deplin o imersie singulara.
In plus, o asemenea practica distorsioneaza Trinitatea. Imersia tripla
ilustreaza TREI morti, TREI ingropari si TREI invieri. Nici Tatal, nici
Duhul Sfant nu au murit, nu au fost ingropati si nici nu au inviat, iar Isus
cu siguranta ca nu le-a facut de trei ori.
Mai mult, o asemenea practica distorsioneaza Evanghelia lui Cristos.
Evanghelia destinata a fi ilustrata in botez. Mesajul cartii Evrei afirma
caci Cristos a facut aceste lucruri ODATA PENTRU TOTDEAUNA, nu de
trei ori.
De asemenea, accentul scriptural al botezului este asupra „ingroparii”
lui Cristos (Romani 6:4; Coloseni 2:12) si nu asupra pozitiei trupului lui
Cristos pe cruce. Nici Cristos, nici nimeni altcineva nu este ingropat cu
fata in jos, dupa cum practica cei care afunda triplu. De fapt, nicaieri in
Scriptura nu este botezul asociat cu pozitia lui Cristos pe cruce.
In final, nu exista nici un exemplu de imersie tripla in Scripturi. Exista
exemple in care se spune despre candidat ca s-a coborat in apa si ca a
iesit din apa, dar aceasta este la singular si nu citim sau auzim niciodata
ca s-a facut in mod repetat.
Imersia tripla distorsioneaza Dumnezeirea, perverteste ilustratia
Evangheliei si contrazice invatatura despre botez si exemplele acestuia
din Scripturi.
Astfel, imersia tripla nu este botez scriptural, ci mai degraba este o
distorsionare a botezului. Tu doar ai fost udat de trei ori, dar conform
Scripturilor, tot nebotezat esti.
De multe ori pe saptamana ne udam in multe feluri, dar nimeni nu
spune ca a fost botezat de cate ori a facut dus. Botezul scriptural,
conform definitiei termenului si limbajului asociat, necesita o afundare
completa a intregului corp sub apa. Daca nu ai fost afundat, atunci
adevarata ilustratie pe care botezul trebuie sa o reprezinte a fost
distorsionata, iar tu doar te-ai udat si inca ai nevoie de botezul scriptural.

INTREBARI:
1. Care este diferenta dintre transliterare si traducere?
2. Ce inseamna termenul „baptizw”?
3. Ce semnificatie are mentiunea „ingroparii” in raport cu botezul?
4. Erau alti termeni grecesti disponibili pentru autorii Noului Testament
 daca acestia ar fi dorit sa insinueze un alt mod pentru botez?
5. Accentueaza botezul pozitia mortii lui Cristos pe cruce, sau pozitia
„ingroparii” Sale? (Romani 6:4; Coloseni 2:12)
6. A fost Isus sau oricine altcineva ingropat cu fata in jos?
7. Cate din persoanele Trinitatii au murit, au fost ingropate si au inviat?
Una sau trei?
8. Exista vreun exemplu biblic pentru imersia tripla? Exista versete care
sa afirme ca cineva s-a coborat sau a iesit din apa in mod repetat?
9. Ce constructii gramaticale importante din marea trimitere interzic
insinuarile unei imersii triple?
10.Sublinierea cartii Evrei este „odata” sau „de trei ori”?

Candidatul potrivit

Cine trebuie sa fie botezat? Trebuie ca cei pierduti sa fie botezati, sau
cei mantuiti? Cei care boteaza pentru a spala literal pacatele si pentru a
mantui literal candidatul recunosc ca administreaza botezul pacatosilor
pierduti pentru a-i mantui.
Cand oamenii au inceput sa creada ca botezul spala literal pacatele,
mantuind astfel persoana, concluzia naturala a fost urmatoarea: cu cat
mai devreme ii botezi, cu atat mai repede ii mantui – astfel a fost
conceput botezul copiilor mici.

Botezul credinciosului

Cu toate acestea, botezul in Scripturi intotdeauna a urmat pocaintei si

credintei personale, si niciodata nu le-a precedat.

„Cine va crede si se va boteza...” – Marcu 16:16

„Cei ce au primit propovaduirea lui, au fost botezati...” – Faptele

Apostolilor 2:41

„...‚Uite apa; ce ma impiedica sa fiu botezat?’ Filip a zis: ‚Daca crezi

din toata inima ta, se poate.’ Famenul a raspuns: ‚Cred ca Isus Cristos
este Fiul lui Dumnezeu.’” – Faptele Apostolilor 8:36-37

„Dar cand a vazut pe multi din Farisei si din Saduchei ca vin sa

primeasca botezul lui, le-a zis… ‚Faceti dar roade vrednice de
pocainta voastra.’” – Matei 3:7, 8

Aceste versete invata clar caci credinta in Evanghelie precede

botezul. Ioan a cerut dovada unei vieti schimbate inainte de a le
administra botezul.
In plus, toata lumea este de acord, nimeni nu poate fi nascut din nou
sau regenerat de Duhul Sfant fara sa primeasca iertarea pacatelor. Cei
care cred ca botezul spala literal pacatele, cred de asemenea ca
nasterea din nou se petrece la botez si nu inaintea lui.
Totusi, Scripturile invata ca o persoana este nascuta din nou in
momentul in care crede in Evanghelie, inainte de botez:

„Oricine crede ca Isus este Cristosul, este nascut din Dumnezeu...”

– 1 Ioan 5:1

Observati caci cuvintele „crede” si „este nascut” in pasajul de mai sus

sunt amandoua la timpul prezent. Aceasta inseamna ca ele au loc
impreuna, in acelasi timp. Daca ai putea citi greaca literala in acelasi
pasaj, de asemenea ar necesita o actiune identica. Aceasta inseamna
ca actul credintei are loc in acelasi timp cu actul nasterii din nou. Nu poti
crede fara sa fii nascut din nou si nu poti fi nascut din nou fara sa crezi. 2
De aceea invata Biblia ca mantuirea vine in momentul credintei:

„...,Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?’ Pavel si Sila i-au

raspuns: ‚Crede in Domnul Isus, si vei fi mantuit tu si casa ta.’” – Faptele
Apostolilor 16:30, 31

Este semnificativ ca in Biblie, credinta intotdeauna precede botezul

(Marcu 16:16; Faptele Apostolilor 2:41).
Pavel stia caci credinta in Evanghelie mantuia si ierta literal pacatele
credinciosilor si ca botezul mantuia si ierta pacatele doar figurativ. Stiind
pe ce se pune accentul, el a scris unui grup de sfinti ce aveau dispute in
privinta botezului:

„Multumesc lui Dumnezeu ca nu am botezat pe nici unul din voi... De

fapt, Cristos m-a trimis nu sa botez, ci sa propovaduiesc Evanghelia…
Fiindca nebunia crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe cale pierzarii;
dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, este puterea lui
Dumnezeu.” – 1 Corinteni 1:14, 17, 18

Talharul de pe cruce este in mod cert un exemplu clar ca cineva poate

fi mantuit fara botez. Pe de alta parte, nu exista nici un exemplu in care
cineva sa fie botezat fara sa marturiseasca pocainta si credinta care sa
preceada acest act.
Nici o mentionare a botezului copiilor mici

Nu doar ca nu exista exemple in care cineva sa fie botezat fara sa fi

marturisit credinta mai intai, dar Biblia nu contine nici o porunca sau
exemplu in care vreun copil sa fi primit botezul, nici macar unul...
Se argumenteaza de catre botezatorii de copii mici caci botezurile
„caselor” in cartea Faptelor trebuie sa fi inclus si copiii. Totusi, aceste
relatari nu spun nimic despre copii.
In plus, cand aceste pasaje sunt examinate cu atentie, ele nu pun sub
tacere felul candidatilor care au fost botezati: de exemplu, in casa Lidiei,
Luca spune:

„...au intrat in casa Lidiei; si, dupa ce au vazut si mangaiat pe FRATI,

au plecat.” – Fapte 16:40

Termenul „frati” nu este folosit niciodata pentru copii, ci intotdeauna

pentru cei care sunt capabili sa exerseze credinta in Cristos pentru ei
insisi.
...Sa privim la casa temnicerului:

„...a crezut in Dumnezeu CU TOATA casa lui.” – Fapte 16:34

Observati ca nu spune „crezand PENTRU toata casa lui” asa cum

invata teologia „nasului”. Acest verset spune ca toti din casa lui au
crezut impreuna cu el. Nu este nici o mentionare a copiilor.
Ioan Botezatorul a condamnat clar ideea potrivit careia credinta unui
parinte evlavios ar putea fi folosita pentru candidat in botez, cand a spus:

„Si sa nu credeti ca puteti zice in voi insiva: ,Avem ca tata pe

Avraam!’” – Matei 3:9

Daca cineva poate fi caracterizat ca tata credincios, acela este

Avraam.
Cei care practica botezul copiilor mici argumenteaza necesitatea
acestuia deoarece copilul poate muri inainte sa atinga varsta pentru a
face o alegere personala. Dar Biblia invata ca sangele lui Cristos a
asigurat mantuirea tuturor alesilor lui Dumnezeu, incluzand copii,
retardati, etc. David a spus despre copilul sau mort ca este alaturi de cei
mantuiti.

„Acum, cand a murit, pentru ce sa mai postesc? Pot sa-l intorc in

viata? Eu ma voi duce la el, dar el nu se va intoarce la mine.” – 2
Samuel 12:23
 Daca Biblia este norma noastra pentru credinta si practica, atunci
botezul copiilor mici nu trebuie acceptat sau practicat.
Botezul, conform preceptelor si exemplelor Scripturii, necesita un
candidat ce poate in mod inteligent sa exerseze pocainta si credinta
pentru sine insusi. Daca ai fost botezat de copil (asa cum am fost si eu),
tu doar ai fost udat. Daca acum esti mantuit, trebuie sa cauti un
administrator calificat pentru botez si sa te supui botezului scriptural.

INTREBARI:
1. Exista vreun exemplu concret in Scripturi in care vreun copil este
mentionat ca primind botezul?
2. Pretinde Biblia pocainta si credinta personala ca cerinte obligatorii
pentru botez?
3. Cu ce ar fi botezul folositor copiilor sau oricui altcuiva?
4. Conform cu Fapte 16:31 si 1 Ioan 5:1 poate cineva crede fara a fi
nascut din nou?
5. Daca nasterea din nou este obtinuta in botez, explica atunci 1
Corinteni 1:14, 17.

Scopul botezului

Nu spune Scriptura clar ca botezul spala pacatele si mantuie?

Da, Scripturile spun clar ca botezul mantuie si spala pacatele, in
Marcu 16:16, Fapte 2:38 si 22:16.
Dar problema reala este „cum”, nu „daca”. Cum spala botezul
pacatele, cum mantuie el? O face literal sau figurativ? Nu exista decat
un singur pasaj care raspunde clar:

„...[duhurile] care fusesera razvratite odinioara, cand indelunga

rabdare a lui Dumnezeu era in asteptare, in zilele lui Noe, cand se facea
corabia, in care au fost scapate prin apa un mic numar de suflete, si
anume opt. ICOANA ACEASTA INCHIPUITOARE va mantuieste acum
pe voi, si anume botezul, care nu este o curatire de intinaciunile trupesti,
ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu, prin invierea lui Isus
Cristos” – 1 Petru 3:20, 21.

Noe a gasit „har” in ochii lui Dumnezeu cu peste o suta de ani inainte
de a intra in arca (Geneza 6:8-9). Mai mult, Noe si familia sa au intrat in
arca cu sapte zile inainte sa cada vreo picatura de apa (Geneza 7:1, 4).
Si in final, toti cei care au luat literal contact cu apa au fost condamnati,
mai degraba decat salvati. Apa ce ridica arca ilustra Evanghelia. Apa
ce a inaltat arca a ilustrat FIGURATIV invierea lui Cristos, la fel cum
botezul ilustreaza FIGURATIV invierea Sa („prin invierea lui Isus Cristos”
– 1 Petru 3:21c). Noe a fost literal mantuit si pacatele lui au fost literal
iertate prin credinta in Evanghelia lui Cristos conform spuselor lui Petru
in Fapte 10:43, unde arca si apa nu erau decat simboluri ale acelei
Evanghelii.
Luati in considerare ordinea cuvintelor din Marcu 16:16 in lumina
versetului 1 Petru 3:21:

„Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit; dar cine nu va crede, va

fi osandit.”

Observati ca botezul urmeaza poruncii de a „crede”. Apoi, observati

caci condamnarea este rezultatul necredintei, si nu al nebotezarii. Astfel,
mantuirea literala depinde numai de credinta, in vreme ce mantuirea
figurativa depinde de botez. In acest verset avem mantuirea literala prin
credinta si mantuirea figurativa prin botez; mantuire interioara obtinuta
prin credinta, mantuire exterioara ilustrata prin botez. De aici, o
persoana ce crede si este botezata este mantuita atat literal cat si
figurativ.

Evanghelia vechi testamentala

Un alt considerent este ca aceeasi Evanghelie ce a fost predicata in

Noul Testament a fost predicata si in Vechiul, si este evident ca
Evanghelia vechi testamentala NU include botezul. Singura diferenta
este directia. Sfintii din Vechiul Testament au privit inainte spre cruce, tot
asa cum noi privim inapoi, dar a fost aceeasi cruce si acelasi Cristos.

„Toti proorocii marturisesc despre El ca oricine crede in El, capata,

prin Numele Lui, iertarea pacatelor.” – Fapte 10:43

„Dar, multumita ajutorului lui Dumnezeu, am ramas in viata pana in

ziua aceasta; si am marturisit inaintea celor mici si celor mari, fara sa ma
departez cu nimic de la ce au spus proorocii si Moise ca are sa se
intample; si anume, ca Cristosul trebuie sa patimeasca, si ca, dupa ce va
fi cel dintai din invierea mortilor, va vesti lumina norodului si Neamurilor.”
– Fapte 26:22, 23
 „Caci si noua ni s-a adus o veste buna3 ca si lor.” – Evrei 4:2

Din moment ce botezul nu exista in Vechiul Testament, acesta nu

poate fi parte din Evanghelie. A-l adauga la Evanghelie ar insemna „o
alta evanghelie” decat cea din Vechiul Testament. Pavel condamna orice
alta evanghelie:

„Dar chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va
propovaduiasca o Evanghelie, deosebita de aceea pe care v-am
propovaduit-o noi, sa fie anatema!” – Galateni 1:8

Pavel spune foarte clar in 1 Corinteni 15:3, 4 ca Evanghelia pe care el

a predicat-o a fost „dupa Scripturi”. Singurele „Scripturi” disponibile la
vremea in care a scris acea epistola erau Scripturile Vechiului
Testament, fiindca Noul Testament nu fusese inca scris.

„Atunci Isus le-a zis: ,O, nepriceputilor si zabavnici cu inima, cand

este vorba sa credeti tot ce au spus proorocii! Nu trebuia sa sufere
Cristosul aceste lucruri, si sa intre in slava Sa?’ Si a inceput de la Moise,
si de la toti proorocii, si le-a talcuit, in toate Scripturile, ce era cu privire
la El... Apoi le-a zis: ,Iata ce va spuneam cand inca eram cu voi, ca
trebuie sa se implineasca tot ce este scris despre Mine in Legea lui
Moise, in Prooroci si in Psalmi.’ ...Si le-a zis: ,Asa este scris, si asa
trebuia sa patimeasca Cristos, si sa invieze a treia zi dintre cei morti.” –
Luca 24:25-27, 44, 46
Botezul nu este o parte a Evangheliei in Vechiul Testament, si de
aceea nu poate fi parte a Evangheliei in Noul Testament, fiindca aceasta
ar face-o „o alta Evanghelie” decat cea predicata de profeti. In schimb,
botezul, ca si circumcizia vechi testamentala si sangele jertfelor, este
doar un SIMBOL sau UMBRA a Evangheliei. Acestea sunt randuieli
destinate sa ilustreze Evanghelia si astfel pot sa inlature pacatele doar
figurativ, dar niciodata literal.

„In adevar, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu infatisarea

adevarata a lucrurilor… caci este cu neputinta ca sangele taurilor si al
tapilor sa stearga pacatele.” – Evrei 10:1, 4

Botezul te identifica public cu Cristos

Am vazut din punct de vedere negativ pentru ce nu este destinat

botezul. Nu este destinat sa mantuiasca literal.
 Se poate intreba acum, „atunci de ce Scriptura pune un asa mare
accent pe botez, daca nu are nimic de a face cu mantuirea literala?” De
ce spune Isus ca botezul implineste „toata dreptatea”?4 „De ce este
special identificat in marea trimitere, de ce, de ce, de ce?”
Botezul scriptural este extrem de important deoarece identifica public
credinciosul cu sistemul de credinta al Noului Testament definit de
Scripturi ca fiind „credinta data sfintilor odata pentru totdeauna” (Iuda 3).
Termenul grecesc bapto isi are originile legate de industria vopsirii
materialelor. Materialul era scufundat in vopsea pana cand se identifica
cu culoarea vopselei.
La fel, botezul este destinat a fi o placuta de identificare PUBLICA. In
multe feluri, te identifica public cu Cristos.

In primul rand, te identifica public, FIGURATIV cu Evanghelia lui

Cristos, cum aceasta ilustreaza moartea, ingroparea si invierea Sa.
Romani 6:4 si Coloseni 2:12 invata ambele ca in botez este ilustrata o
ASEMANARE a mortii, ingroparii si invierii lui Cristos. Botezul te
identifica public cu ASEMANAREA Evangheliei lui Cristos. Astfel,
botezul potrivit te identifica public cu adevarul fundamental al doctrinei
Soteriologiei sau doctrinei mantuirii.

In al doilea rand, botezul te identifica public cu adevarul

fundamental al vietii noi in Cristos.

„…prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El,

pentru ca, dupa cum Cristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa
si noi sa traim o viata noua.” – Romani 6:4

Pavel spune ca toti care au fost botezati pentru Cristos „s-au

imbracat cu Cristos” (Galateni 3:27). Ideea de a te imbraca cu ceva
inseamna a purta ceva public, in vazul tuturor. In botez, viata veche este
ingropata si viata noua rasare, pentru a umbla ca si Cristos. Botezul
declara o viata schimbata. Botezul identifica candidatul cu invierea noii
vieti a lui Cristos. Astfel, figurativ, in botez TE IMBRACI PUBLIC cu acea
viata si declari ca este a ta. Astfel, botezul potrivit te identifica cu
adevarul fundamental al doctrinei sanctificarii.
In al treilea rand, botezul te identifica public cu adevaratul
Dumnezeu al Bibliei. Nu dumnezeul unitarienilor sau dumnezeul
Bisericilor Penticostale Unite, sau dumnezeii mormonilor, ci singurul
Dumnezeu al Bibliei care este manifestat in trei persoane co-eterne si
co-existente. Cand esti botezat corect, aceasta marturisire este
anuntata public.
„...botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.” – Matei
28:195

Adevarul fundamental al doctrinei Teologiei este inclus in botezul

potrivit.

In al patrulea rand, botezul te identifica public cu biserica lui

Cristos, trupul Sau.

„Cei ce au primit cuvantul lui cu bucurie, au fost botezati; si, in ziua

aceea, LA NUMARUL UCENICILOR AU FOST ADAUGATE cam trei mii
de suflete... Si Domnul ADAUGA in fiecare zi LA BISERICA LOR pe cei
ce erau mantuiti.” – (Fapte 2:41, 47 - traducere literala)

Biserica exista in Fapte 1:15 deoarece a avut o adunare generala cu

scopul de a se ocupa o slujba a bisericii ce a ramas vacanta. Aceasta
este biserica ce s-a adunat in Fapte 2:1, si la aceasta biserica Domnul A
ADAUGAT in Fapte 2:41, 47. Bisericii i-au fost adaugate persoane si a
primit putere (Fapte 1:5-8) in Fapte 2 dar cu siguranta ca nu s-a nascut
atunci, asa cum se imagineaza in mod popular.
Ideea exprimata este aceea ca Domnul a adaugat la cei 120 de
membri initiali ai Bisericii din Ierusalim dinainte de Cincizecime (Fapte
1:15), trei mii de suflete prin convertire si botez. Ideea de a „adauga la
numarul lor” inseamna ca ei au fost admisi ca membri calificati in
congregatia adunata pentru invatatura (vs. 42). In versetul 47 acest fel
de adaugare continua „in fiecare zi”.
Acelasi gand este exprimat in Matei 28:19, 20. Observati ca
administratorului i se porunceste sa il invete pe cel botezat. De aici se
deduce ca botezul te plaseaza sub autoritatea administratorului si te
adauga la congregatia sa adunata pentru invatatura. Aceeasi deductie
este sustinuta de Fapte 2:41, 42.
In cartea Faptelor, supunerea fata de botez a rezultat intotdeauna in
organizarea bisericilor nou testamentale (biserica din Corint, Antiohia,
etc.). Botezul era angajarea publica de a fi ucenicizat in congregatia
administratorului adunata pentru invatatura (despre aceasta vom vorbi
mai tarziu).
Atat cat priveste Noul Testament, toti cati au fost mantuiti au fost
botezati in partasia unei congregatii nou testamentale. Noul Testament
nici macar nu ia in considerare posibilitatea ca sfintii sa fie altundeva
decat intr-o congregatie nou testamentala. Botezul potrivit te identifica
public cu adevarul fundamental al doctrinei Ecclesiologiei sau doctrinei
despre biserica locala.
 In al cincilea rand, botezul te identifica cu iertarea pacatelor facuta
de Cristos. Intr-adevar, botezul este deseori identificat in Scripturi ca
„botezul spre pocainta”. Este de asemenea descris ca spaland pacatele
(Fapte 22:16) si ilustreaza lucrarea regeneratoare interioara a Duhului
Sfant (Tit 3:5). Adevarul fundamental al doctrinei Hamartiologiei sau
doctrinei despre pacat este inclus in botezul potrivit.

In al saselea rand, botezul este destinat a te identifica public cu

speranta invierii prin Cristos. In botez te identifici public cu invierea care
va veni si iti marturisesti propria-ti speranta in ea. Pavel se judeca cu
unii din Corint care invatau ca nu exista speranta unei invieri:

„Si daca n-a inviat Cristos... Daca numai pentru viata aceasta ne-am
pus nadejdea in Cristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti
oamenii! Dar acum, Cristos a inviat din morti, parga celor adormiti...
Altfel, ce ar face cei ce se boteaza pentru cei (lit. datorita celor)6 morti?
Daca nu inviaza mortii nicidecum, de ce se mai boteaza ei pentru cei
(lit. datorita celor) morti?” – 1 Corinteni 15:17, 19-20, 29

Argumentul lui Pavel era foarte simplu. In botez este ilustrata invierea
si credinciosul se identifica cu acea speranta a invierii. Daca nu exista o
inviere, de ce sa fi botezat? Botezul te identifica public ca unul care
marturiseste speranta intr-o inviere viitoare. De aici, adevarul
fundamental al doctrinei glorificarii sau „sperantei binecuvantate” este
inclus in administrarea potrivita a botezului.

In al saptelea rand, si ultimul, botezul este destinat a te identifica

public cu doctrina despre Cristos, ca sistem de credinta. Supunerea
fata de un administrator pentru botez este considerata de Scripturi ca
supunere fata de sistemul de credinta sustinut de administrator.

„...botezandu-i... Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit...” –

Matei 28:19, 20

„Cei ce au primit propovaduirea lui, au fost botezati; si in ziua aceea,

la numarul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. Ei staruiau
in invatatura apostolilor...” – Fapte 2:41-42

Observati caci Cristos a autorizat administratorul botezului sa ii invete

pe cei botezati (Matei 28:20). Astfel, supunandu-te unui administrator
pentru botez, doua lucruri sunt semnificate: Primul, candidatul a facut
alegerea de a se identifica public si astfel de a aproba doctrina si
lucrarea administratorului (altfel, de ce te-ai supune lui?). Al doilea,
acesta este o angajare publica de a fi ucenicizat in credinta
administratorului. Atat cat privesc Scripturile, supunerea fata de botez
este de asemenea supunerea de a fi ucenicizat in doctrina si practica
administratorului...
De asemenea, gramatica greaca in Matei 28:19-20 cere ca ucenicia
sa includa botezul ca si conditie obligatorie invatarii. Acest text
autorizeaza administratorul botezului sa ii invete „sa pazeasca tot”. In
esenta, aceasta inseamna ca supunerea fata de botez este de
asemenea supunere fata de „sistemul” de credinta al acelui
administrator.
Conform preceptelor (Matei 28:19-20) si exemplelor (Fapte 2:41-42)
din Scriptura, botezul trebuie sa fie administrat de cineva care este un
repezentant public al tuturor acestor adevaruri esentiale (modul,
candidatul si cele sapte scopuri ale botezului sa fie corecte).
Supunandu-te unui asemenea administrator tu te identifici public cu
esentele „credintei date sfintilor odata pentru totdeauna”. Astfel, aceasta
randuiala este desemnata a fi un simbol public al crestinismului nou
testamental ca „sistem de credinta”.
In vremurile Noului Testament, botezul era efectuat de cei sanatosi in
credinta. Cu toate acestea, astazi, nu doar ca randuiala a fost
distorsionata, dar cand este efectuata de administratorul nepotrivit, te
identifica public cu un sistem de credinta fals.
Administratorul botezului tau este la alegerea ta. Daca o persoana
alege sa se supuna PUBLIC unui preot catolic, atunci toti cei care vad
sau aud aceasta vor presupune automat ca persoana respectiva este
ucenicizata in sistemul de credinta catolic, fiindca de ce altceva ar alege
un preot sa o boteze?
Administratorul tau raspunde de botez, nu tu. El te identifica public
cu credintele sale, altfel, nu te-ar boteza.
Cu ce sistem de credinta te-ai identificat public? Daca acel
administrator nu invata acel sistem de credinta „dat sfintilor odata pentru
totdeauna” atunci tu doar ai fost udat si trebuie sa fi botezat corect.

INTREBARI:
1. Ne mantuie botezul literal sau figurativ?
2. Includerea botezului in Evanghelie o face o alta evanghelie decat cea
predicata in Vechiul Testament?
3. Lasa loc Fapte 4:12; 8:32-35; 10:43; 26:22-23; Evr. 4:2; 1 Cor. 15:3-
4; Gal. 1:6-9 unei alte evanghelii diferite de cea predicata in Vechiul
Testament?
4. Care sunt cele sapte lucruri cu care botezul te identifica public?
5. Poate botezul sa fie scriptural daca nu te identifica cu aceste sapte
lucruri esentiale?
6. Este botezul in Scripturi o angajare de a fi ucenicizat de
administratorul tau? (Matei 28:19-20; Fapte 2:41-42)
7. Te identifica botezul cu credintele denominationale ale administrato-
rului tau in ochii martorilor si conform marii trimiteri? Cine este autorizat
in marea trimitere sa te invete?

Autoritatea de a boteza

Pana acum am vazut ca botezul scriptural necesita cel putin trei

conditii de baza – modul corect, candidatul corect si scopul corect.
Mai mult, am vazut ca scopul corect necesita o identificare publica cu
sapte adevaruri biblice esentiale, si astfel este desemnat a te identifica
public cu crestinismul nou testamental ca sistem de credinta si practica.
Aceste lucruri esentiale implica adevarurile fundamentale ale
Soteriologiei, Ecclesiologiei, Hamartologiei, Teologiei si Escatologiei.
Botezul corect te identifica cu fiecare din aceste doctrine din Scripturi.
Asadar, botezul semnifica o uniforma publica a crestinismului nou
testamental ca sistem de credinta. Administratorul corect pentru botez
este unul care poarta el insusi aceeasi uniforma si este autorizat sa
administreze aceasta uniforma si altora. Isus a mers pe jos in jur de 90
de kilometri pentru a fi botezat de cineva autorizat de Dumnezeu.

Un barbat ordinat

De ce sa ordinam un barbat? Care este scopul ordinarii? Cine

intruneste cerintele ordinarii?
In Scripturi, fiecare administrator al botezului corect era un barbat
ordinat al lui Dumnezeu. Fiecare administrator din Noul Testament a
fost pus deoparte si autorizat sa boteze. Ioan a fost ordinat personal de
Dumnezeu (Ioan 1:33 – „trimis”, lit. – „trimis sub autoritate”). Cei
doisprezece au fost ordinati de Cristos (Marcu 3:14, Ioan 4:1-2). Filip a
fost ordinat de biserica prin mainile celor doisprezece (Fapte 6:5-
6). Pavel a fost ordinat de Biserica din Antiohia (Fapte 13:1-4).
Nu exista exemple in Scriptura care sa contrazica faptul ca botezul
trebuie administrat de catre un barbat ordinat. Tacerea nu poate fi
folosita ca dovada pentru a respinge aceste exemple repetate din
Scripturi (adica Anania sau cei imprastiati datorita persecutiei lui Saul).
Istoria mentioneaza ca Anania a fost primul lucrator ordinat al Bisericii
din Damasc (vezi Fapte 9:10-18). Filip ne este dat ca exemplu pentru
felul de barbati ordinati care au fost imprastiati datorita persecutiei lui
Saul (Fapte 8:4-5 comp. cu 11:19-22). Barnaba ne este dat ca un alt
exemplu pentru aceia trimisi sub autoritate de Biserica din Ierusalim
(Fapte 11:22). In Fapte 11:22 cuvintele „au trimis” reprezinta cuvantul
grecesc care inseamna „au trimis sub autoritate”. Cu alte cuvinte,
Barnaba a fost „ordinat” de biserica sa actioneze ca misionar al lor.
Daca randuielile ar putea fi administrate de oricine, atunci de ce sa
„ordinezi” oameni? Ar trebui sa fie logic de inteles ca scopul ordinarii
este de a determina cine poate sa administreze randuielile si astfel sa
protejeze Evanghelia si randuielile de distorsionare.
Cerinte pentru ordinare

Conform Scripturilor, nu oricine este calificat pentru a fi ordinat sa

administreze randuielile („Sa nu-ti pui mainile peste nimeni cu graba...” –
1 Timotei 5:22).
Una din cerintele biblice pentru „ordinare” este ca barbatul sa fie
sanatos in credinta („sa se tina de Cuvantul adevarat...” – Tit 1:9). Pavel
spune la sfarsitul vietii sale „am pazit CREDINTA” (2 Timotei 4:7b)
referindu-se la adevarurile fundamentale ale crestinismului ca sistem de
credinta.
Dupa cum am vazut, botezul necesita identificarea publica cu un
administrator ce imbratiseaza fundamentele crestinismului nou
testamental ca sistem de credinta. Scopul ordinarii este de a identifica
acei barbati care tin aceste fundamente fiind astfel calificati sa
administreze randuielile si sa invete botezatul in acel sistem de credinta.
In mod semnificativ, Domnul de adreseaza reprezentantilor ordinati ai
bisericii in Matei 28:17-20 cand a dat marea trimitere (vezi de asemenea
Fapte 2:42). Cristos a petrecut personal trei ani si jumatate invatandu-i
in „credinta”, calificandu-i astfel sa o administreze si altora.
Cum demonstreaza un om ca este chemat de Dumnezeu la o
asemenea slujba? Cine examineaza si aproba acea chemare si il
ordineaza public?
O biserica nou testamentala sub slujirea unui barbat ordinat al lui
Dumnezeu examineaza sa vada daca un om este sau nu calificat
scriptural atat in daruri cat si in doctrina (Fapte 6; 1 Timotei 3:1-15).
Nimeni nu il cunoaste mai bine decat cei care se inchina cu el. Biserica
sa ii da oportunitatea sa isi exerseze darul si chemarea inaintea ei.
Daca acel barbat este calificat, Duhul Sfant va depune marturie bisericii,
pe masura ce acesta isi exerseaza darul (Fapte 13:1-4). Daca este
„novice” sau crestin nou, fara experienta suficienta, el nu trebuie ordinat
(1 Timotei 3:6). Daca se considera ca este calificat, atunci, prin
consimtamantul majoritatii, biserica voteaza sa ordineze un asemenea
barbat pentru lucrare. Biserica ordineaza barbati prin punerea mainilor
membrilor sai ordinati (Fapte 13:1-4) sau a acelor barbati ordinati dintr-o
biserica de credinta si practica identica, ce pot fi invitati de biserica sa
participe.
 De aceea, ordinarea este un act prin care membrii calificati sunt pusi
deoparte sa reprezinte biserica in indeplinirea marii trimiteri. Ordinarea
este declaratia publica potrivit careia acel barbat imbratiseaza
fundamentele „credintei date sfintilor odata pentru totdeauna”, sau acele
fundamente necesare pentru administrarea corecta a botezului. Pavel il
invata pe Timotei ca parte a responsabilitatii sale ca barbat ordinat era
sa se asigure ca sistemul de credinta incredintat lui sa il incredinteze „la
oameni de incredere, cari sa fie in stare sa invete si pe altii” (2 Timotei
2:2).

Administratorii necalificati

Daca un om nu este sanatos in credinta si practica Noului Testament,

el nu este calificat pentru ordinare si de aceea nu are autoritatea sa
boteze sau sa slujeasca cuiva (Matei 28:20; Fapte 2:42; 1 Timotei 3:9;
5:22; 2 Timotei 2:2; Tit 1:9). Aceasta ar trebui sa fie logic si usor de
acceptat! De ce sa ordinezi un om ce va invata neadevaruri? Cristos i-a
imputernicit doar pe aceia care au fost deja invatati sa tina „credinta data
sfintilor odata pentru totdeauna”.
Din moment ce conditia pentru ordinare este sanatatea in crestinismul
nou testamental ca sistem de credinta, atunci, cei ce se departeaza de
un asemenea „sistem” sunt descalificati de la administrarea randuielilor.
Ar trebui sa fie usor de vazut ca orice administrator al botezului ce
respinge fundamentele botezului scriptural (modul, candidatul si scopul
corect) nu poate fi un administrator potrivit al acelei randuieli. Astfel,
toate randuielile administrate de biserici ce au deviat de la credinta si
practica Noului Testament sunt nule si neavenite in ochii lui Dumnezeu
deoarece El niciodata nu a aprobat o lucrare ce a deviat de la credinta
data sfintilor odata pentru totdeauna.
Ar trebui sa fie evident si simplu de vazut ca Dumnezeu nu
autorizeaza si nici nu recunoaste vreo lucrare ce se departeaza de
credinta data sfintilor odata pentru totdeauna deoarece „Dumnezeu nu
este un Dumnezeu al neoranduielii.”
De exemplu, este destul de evident cand se ia in considerare botezul
mormonilor si al martorilor lui Iehova. Botezurile efectuate de
reprezentantii lor nu sunt botezuri scripturale deoarece aceste doua
denominatii nu sunt calificate scriptural sa ordineze. Totusi, aceasta este
egal valabil in privinta fiecarei denominatii sau biserici ce neaga oricare
dintre primele trei cerinte scripturale pentru botez (modul, candidatul si
scopul potrivit). Asemenea biserici nu pot administra botezul scriptural
nimanui deoarece resping chiar fundamentele ce fac ca botezul sa
fie scriptural. Aceste prime trei cerinte absolute pentru botez scriptural
o necesita pe a patra – autoritatea potrivita – sau un administrator
ordinat corect, sanatos in credinta si practica Noului Testament.
Daca nu ai fost botezat de un administrator calificat scriptural, adica
de un reprezentant ordinat al unei biserici ce imbratiseaza toate
fundamentele botezului scriptural, atunci tu doar ai fost udat si trebuie sa
te supui unui administrator scriptural.

INTREBARI:
1. De ce trebuie „ordinat” un barbat pentru lucrare?
2. Care sunt cerintele ordinarii?
3. Cine decide daca un om intruneste sau nu aceste cerinte?
4. Cine ii ordineaza pe acesti oameni?
5. Ar trebui bisericile sa ordineze barbati ce nu sunt de acord cu pozitia
lor doctrinala sau nu reprezinta credinta sau practica lor?
6. Ar trebui o biserica sa accepte botezul efectuat de un om nebotezat si
necalificat pentru ordinare? Daca da, de ce avem cerintele biblice?

Autoritatea bisericii

Administrarea botezului nu este limitata numai la barbati ai lui

Dumnezeu intrunind cerintele ordinarii, dar lucratorii ordinati sunt supusi
autoritatii mai inalte a bisericii nou testamentale. Intr-o analiza finala,
biserica nou testamentala este autorizata sa duca la indeplinire marea
trimitere prin lucratorii sai ordinati. Biserica ordineaza barbati pentru a o
reprezenta.
Un studiu atent al Scripturilor demonstreaza ca autoritatea finala in
treburile Imparatiei pe pamant este in biserica, nu in lucratorul ordinat.
De exemplu, Matei 16:19 unde Domnul da „cheile Imparatiei” lui Petru,
aceasta o face doar in capacitatea sa de reprezentant, fiindca el
raspundea in numele tuturor celorlalti. In Matei 18:15-18 Domnul zice
„spune-l Bisericii” mai degraba decat „lui Petru” sau „celor
doisprezece”. El se refera din nou la puterea cheilor, dar o aplica
bisericii (foloseste pluralul „voi”). El spune clar ca autoritatea finala pe
pamant in treburile imparatiei este biserica nou testamentala.
La fel, biserica este autorizata in marea trimitere din Matei 28:19-20
prin slujitorii sai ordinati (1 Corinteni 12:28 comp. cu Fapte 1:15-26).
Natura marii trimiteri include existenta unei asemenea biserici, fiindca
este imposibil sa ii inveti „toate lucrurile” fara a te aduna impreuna ca
biserica nou testamentala (adica disciplina bisericeasca din Matei 18:15-
17 sau ascultarea de Evrei 10:25).
Din moment ce trimiterea este valabila pentru tot veacul, 7 ar trebui sa
fie evident ca nu putea fi data lui Petru sau oricui dintre cei unsprezece
ca „indivizi” deoarece ei au murit cu mult timp inainte de consumarea
acestuia. Nu putea sa fie data lor ca apostoli fiindca slujba de apostol a
incetat datorita naturii cerintelor necesare pentru a ocupa acea slujba
(Fapte 1:21-22). Nu putea fi data lor ca si „crestini” fiindca nu toti
„crestinii” s-au supus botezului scriptural si nici nu au fost invatati „toate
lucrurile”. Nu le putea fi data decat ca reprezentanti calificati ai bisericii
nou testamentale, fiindca acestei institutii i-a fost promisa existenta pana
la sfarsitul epocii (Matei 16:18; Efeseni 3:21) ca stalp si temelie a
adevarului (1 Timotei 3:15).
Mai mult, Biblia spune clar ca membrii ordinati sunt supusi autoritatii
bisericii. Inainte de a boteza casa lui Cornelius, Petru a vorbit cu
membrii bisericii care il insoteau: „Se poate opri apa ca sa nu fie
botezati acestia?” (Fapte 10:47). Mai tarziu Petru a fost chemat sa
raspunda inaintea intregului corp al Bisericii din Ierusalim pentru ceea ce
a facut, ceea ce demonstreaza ca separat de interventia directa a lui
Dumnezeu, toate botezurile administrate de oameni ordinati sunt supuse
autoritatii bisericii („...cine eram eu sa ma impotrivesc lui Dumnezeu?
Dupa ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit...” – Fapte 11:17, 18).
Inainte de a ordina diaconi in Fapte 6, apostolii au apelat la biserica
sa aleaga dintre ei barbati calificati. Biblia spune specific ca vorbirea lor
„a placut intregii adunari” sau majoritatii bisericii. Biserica a ales acesti
barbati cu o majoritate de voturi, la fel cum Biserica din Corint a exersat
disciplina, cu o majoritate de voturi, asupra membrului ce a curvit („care
i-a fost data de cei mai multi” – literal „de majoritatea” – 2 Corinteni
2:6).
In Fapte 14:23 unde in biserici au fost ordinati barbati, este un termen
grecesc special, tradus „randuit”, ce se refera la votul majoritatii. A.T.
Robertson spune despre acest termen „Cheirotoneo… este un verb
vechi ce la origine insemna a vota prin aratarea mainii, iar in final a numi
cu aprobarea unei adunari ce alege ca in 2 Corinteni 8:19...”8
Pavel a fost trimis de Biserica din Antiohia dupa ce a fost ordinat prin
punerea mainilor de membrii ordinati (Fapte 13:1-4). Cand Pavel s-a
intors din calatoria sa misionara, el a adus raportul Bisericii din Antiohia
si s-a supus autoritatii bisericii ce l-a trimis (Fapte 14:26-28; 15:2-3).
Observati ca in Fapte 15:2-3 Luca spune ca biserica „a hotarat” ca Pavel
si Barnaba sa plece, fiind „...petrecuti DE BISERICA pana afara din
cetate...”
De aceea, autoritatea finala in treburile imparatiei pe pamant este
reprezentata de bisericile Domnului. Ordinarea este un act prin care
membrii calificati sunt pusi deoparte sa reprezinte credinta si practica
bisericii si sa administreze randuielile in numele bisericii, autorizati fiind
de aceasta.
Daca ai primit botezul de la un predicator ce actioneaza pe cont
propriu, adica de la unul care nu se supune si nu actioneaza sub
autoritatea unei biserici nou testamentale, atunci tu doar ai fost udat de
un administrator necalificat si neautorizat. De exemplu, cei botezati de
Apolo in Fapte 19:1-6 au fost rebotezati de Pavel (care actiona sub
autoritatea Bisericii din Antiohia, Fapte 13:1-4 comp. cu 14:26). Pe de
alta parte, Apolo (care a fost botezat de Ioan Botezatorul) nu a fost
rebotezat, ci doar instruit mai cu deamanuntul. Rezultatul acestei
instruiri a fost ca el nu a mai actionat ca agent liber, ci s-a identificat din
acel moment incolo cu bisericile nou testamentale (Fapte 18:27-28;
19:1), recunoscand ca o asemenea autoritate a fost data bisericilor, nu
indivizilor.

Ce este o biserica nou testamentala

Deoarece botezul trebuie administrat de un barbat „ordinat” si din

moment ce doar o biserica nou testamentala are autoritatea sa ordineze,
atunci intrebarea evidenta care trebuie luata in considerare este
urmatoarea: „ce este o biserica nou testamentala?”
Din studiul nostru de pana acum, ar trebui sa fie evident ca o
biserica nou testamentala este identificata prin practica botezului
scriptural. Orice biserica ce se departeaza de cele patru
fundamente ale botezului nu poate fi in nici un caz o biserica nou
testamentala deoarece s-a departat de „credinta” sau sistemul de
credinta gasit in Noul Testament.
Ar trebui de asemenea sa fie evident ca asa zisa biserica „universala
invizibila” nu poate ordina pe nimeni, si cu atat mai putin nu se poate
aduna intr-un loc pentru a obtine o opinie majoritara referitoare la
cerintele si darurile unui barbat. Singurul fel de biserica ce poate face
aceasta este un corp vizibil local de credinciosi botezati, legati
impreuna printr-un acord de a duce la indeplinire marea trimitere. Acesta
este felul de biserici pe care il gasim pe paginile Noului Testament.
Amintiti-va in vreme ce discutam despre ce este si ce nu este o
biserica nou testamentala, ca nu vorbim despre mantuire, ci despre
slujire. Sunt multi oameni mantuiti in „familia lui Dumnezeu” dar care nu
apartin nici unui fel de biserica, si sunt multi oameni mantuiti care se
gasesc in biserici despre care este clar ca nu sunt nou testamentale in
credinta si practica (cum ar fi Biserica Romano-Catolica).
Intrebarea finala cu referire la bisericile nou testamentale este
aceasta: „ca fel de biserica, au incetat bisericile de pe paginile Noului
Testament sa existe, ori s-au reprodus dupa soiul lor, si prin urmare inca
exista si astazi?”
Un alt mod de a pune aceeasi intrebare este urmatorul: „A incetat sa
existe crestinismul nou testamental ca sistem de credinta si practica?”
Daca da, atunci si botezul scriptural a incetat sa existe, deoarece acesta
este expresia publica a crestinismului nou testamental ca sistem de
credinta. Daca felul acela de biserici exista si astazi, atunci nici un alt fel
nu are autoritate de a administra randuielile si de a invata Imparatia lui
Dumnezeu.

Ciclul reproductiv al marii trimiteri

Marii trimiteri din Matei 28:19-20 i se promite o existenta pana la

sfarsitul epocii. Asadar, ea trebuie sa includa fundamentele
crestinismului nou testamental ca sistem de credinta, altfel, nu ar avea
rost o asemenea promisiune.
Primul lucru notabil la aceasta trimitere este ca oamenii nu se nasc
ucenici, sunt facuti, „duceti-va si FACETI ucenici...” (intelesul literal al
versetului Matei 28:19). Nu sunt facuti de oricine, ci sunt facuti de cei
care deja au fost ucenicizati in trei domenii („tot ce v-am poruncit”).
Acest „tot” pe care Cristos le-a poruncit este clasificat in trei participii
(„duceti-va”, „botezandu-i”, „invatati-i”). „Duceti-va” se refera la a fi
misionar cu Evanghelia (Marcu 16:15), in vreme ce „botezandu-i” se
refera la botezul scriptural, iar „invatati-i” se refera la „credinta data
sfintilor odata pentru totdeauna”. Este semnificativ ca Isus ii trimite doar
pe aceia care au fost ucenicizati in aceste domenii, de vreme ce spune
clar „tot ce v-am poruncit...” Poti fi credincios fara a fi botezat sau
invatat, dar nu poti uceniciza pe altii fara a fi tu intai ucenicizat in
aceste domenii. Asadar, ucenicii nu pot fi facuti decat de ucenici,
altfel orbul calauzeste un alt orb.
Al doilea lucru notabil este ca acest text pretinde ca cei trimisi sa fi fost
ucenicizati in ACEEASI Evanghelie, in ACELASI botez si in ACEEASI
credinta doctrinara, dupa cum a poruncit Cristos! Cu alte cuvinte, cei
trimisi sunt in uniune doctrinara unul cu celalalt in ceea ce priveste
fiecare din aceste domenii. De exemplu, Cristos nu a trimis pe nimeni sa
faca ucenici intr-o alta evanghelie, in alt botez si intr-o alta credinta
doctrinara pe care El niciodata nu a poruncit-o. Acest tip de unitate
doctrinara poate exista numai intr-o biserica locala de aceeasi credinta si
practica. Aceasta inseamna clar caci Cristos a promis o reproducere
pana la sfarsitul epocii a bisericilor de aceeasi credinta si practica.
Al treilea lucru, aceasta trimitere nu poate exista separat de o
asemenea biserica nou testamentala. Cei botezati trebuie sa se adune
cu administratorul cu scopul de a fi invatati sa „pazeasca tot” ce a
poruncit Cristos. Ascultarea de aceasta porunca este imposibila fara o
adunare fizica. Ascultarea de aceasta porunca produce o asemenea
biserica. Instructiunile din Matei 18:15-18 nu pot exista separat de
reproducerea continua a acestui fel de biserica. Evrei 10:25 nu poate fi
ascultat separat de o asemenea adunare. Din nou, porunca „tot ce v-am
poruncit” necesita ca trimiterea sa includa acelasi fel de biserici ca cea
pe care Isus a zidit-o, si exclude toate celelalte tipuri. Promisiunea de
reproducere pana la sfarsitul epocii garanteaza ca ACELASI FEL zidit de
Isus va fi ACELASI FEL produs pana la sfarsitul acestei epoci. Principiul
creatiei „toate dupa soiul lor” este inseparabil tesut in materialul marii
trimiteri din Matei 28:19-20.
Ultimul aspect al marii trimiteri „invatati-i sa pazeasca” implica
implementarea primei porunci, „duceti-va” cu Evanghelia. Astfel,
misionarii ucenicizati sunt trimisi de biserica ucenicizata, iar
procesul incepe din nou de la inceput. Bisericile sau denominatiile ce
au aparut in afara ciclului reproductiv al marii trimiteri sunt biserici
omenesti, nu nou testamentale si nu au autoritatea de a exista.
Crestinismul nou testamental ca sistem de credinta nu poate avea
originea sau exista separat de marea trimitere. Marea trimitere nu poate
exista separat de o biserica nou testamentala.
Este semnificativ ca atunci cand fariseii l-au intrebat pe Isus cu ce
„autoritate” sau ce drept are sa lucreze, Isus s-a referit direct la
autoritatea botezului lui Ioan, sau la acela care L-a botezat (Matei 21:23-
25). Aceasta autoritate cereasca este transmisa prin marea trimitere.
Bisericile ce au aparut separat de ciclul reproductiv al marii trimiteri nu
au autoritate cereasca sa boteze si astfel nu au autoritate sa nasca
biserici.
Apolo este exemplul numarul unu din Noul Testament care a lucrat in
afara autoritatii bisericilor nou testamentale. Reformatorii (Luther, Calvin,
Brown, etc.) si Miscarea restauratoare din secolul XIX (Joseph Smith,
Russell, Mary Baker Eddy, Ellen G. White, Alexander Campbell, etc.)
sunt exemple moderne de oameni care au inventat biserici pe baza
autoritatii lor proprii, separat de o biserica existenta anterior, de credinta
si practica nou testamentala.
Crestinismul nou testamental nu a incetat niciodata sa existe ca
sistem de credinta, altfel, Cristos a mintit. Daca crestinismul nou
testamental ca sistem de credinta si practica a incetat sa existe, atunci
Isus trebuie sa fi mintit in Matei 28:19-20 cand a promis existenta pana la
sfarsitul erei aceleiasi Evanghelii, aceluiasi botez, si aceleiasi credinte
si practici. Daca a incetat, atunci Isus trebuie sa fi mintit in Matei 16:18
cand a promis bisericii Sale ca „portile Locuintei mortilor nu o vor birui”.
Daca a incetat, atunci Iuda trebuie sa fi mintit cand a spus caci credinta a
fost „data odata pentru totdeauna” (Iuda 3). Din moment ce Dumnezeu
nu minte, atunci „felul” Sau de biserici nu a incetat sa existe si toate
bisericile nou testamentale adevarate se trag din biserici de aceeasi
credinta si practica existente anterior. Acesta este ciclul reproductiv
biblic promis. Bisericile nou testamentale nu apar din senin, ci sunt
facute de biserici de aceeasi credinta, existente anterior, prin ciclul
reproductiv al marii trimiteri. Orice grup religios care a evoluat sau a
aparut separat de acel ciclu este o alt fel de specie ce nu are nici
precedent, nici autoritate biblica.
Daca ai fost botezat de orice fel de grupare religioasa care a aparut
prin ea insasi, separat de marea trimitere prin bisericile nou
testamentale, atunci tu doar ai fost udat si trebuie sa cauti o biserica nou
testamentala si sa fi botezat.

Originea corecta

In ceea ce priveste originea, nu sunt decat TREI alternative. Toate

bisericile existente sau care vor exista nu se afla decat in una din cele
trei categorii:
1. Clasa reformatoare – protestantii si neo-protestantii
2. Clasa restauratoare – denominatiile ce au originat singure
3. Clasa reproductiva – baptistii, romano-catolicii, ortodocsii si
episcopalienii

Clasa reformatoare de biserici sunt bisericile ce au aparut prin preotii

romano-catolici disidenti in timpul Reformei sau care mai tarziu au iesit
din asemenea biserici. Acest fel de biserici isi justifica originea pe
premisa ca biserica nou testamentala a devenit apostata – intelegand
prin aceasta, bine inteles, Biserica Romano-Catolica.
Totusi, bisericile Domnului isi au obarsia la Ierusalim, mai degraba
decat la Roma. Mai mult, Isus a promis ca portile Locuintei Mortilor nu
vor birui felul sau de biserici (Matei 16:18). Aceasta promisiune
inseamna cel putin ca puterile mortii nu vor nimici crestinismul nou
testamental ca sistem de credinta (si care include bisericile nou
testamentale).
Bisericile reformatoare au aparut dintr-o biserica apostata, romano-
catolicismul. In mod semnificativ, ordinarea si botezul lor isi au originea
in aceasta biserica apostata. Aceasta inseamna ca aceste biserici nu
sunt calificate sa ordineze pe nimeni pentru a administra
randuielile, din moment ce cerinta biblica pentru ordinare este sa fie
SANATOS IN CREDINTA.
Bisericile reformatoare includ luteranii, prezbiterienii, congregationistii,
reformatii olandezi, Biserica lui Dumnezeu, Ucenicii lui Cristos, Bisericile
lui Cristos, Biserica Crestina, Bisericile Aliantei, Bisericile Evanghelice
Libere, Biserica Fratilor.
Bisericile restauratoare sunt acele biserici ce au aparut singure pe
premisa ca crestinismul nou testamental fie a devenit apostat, fie a
incetat sa existe cu mult inainte de 1800. Totusi, aceasta premisa
contrazice clar nu doar promisiunea Domnului din Matei 16:18, ci si pe
Iuda, care spune ca Credinta a fost „data sfintilor ODATA pentru
totdeauna”. Conform bisericilor restauratoare, aceasta a trebuit data mai
mult decat „o data”. Oricine este familiarizat cu aceste biserici stie ca ele
pretind ca profetul lor special a restaurat crestinismul primar si doctrina
lui.
Aceste biserici sunt Sfintii Zilelor de pe Urma, Martorii lui Iehova,
Adventistii de Ziua a Saptea, Stiinta Crestina, Biserica Mondiala a lui
Dumnezeu, Penticostalii Uniti, etc. Toate aceste denominatii sunt
considerate de „crestinii evanghelici” ca fiind „secte”.
Clasa reproductiva sunt pur si simplu cei care au aparut DUPA
SOIUL LOR. Adica, aceste biserici au aparut dintr-o biserica existenta
anterior de aceeasi credinta si practica. Fiecare pretinde ca „soiul” lor a
inceput cu bisericile fondate in Noul Testament, deoarece aceasta este
singura obarsie potrivita pentru cei care pretind ca sunt nou testamentali.
Sunt doar cinci feluri de biserici care au o asemenea pretentie
istorica: Bisericile Ortodoxe, Biserica Romano-Catolica, Biserica Angliei
(Episcopala), Menonitii si Baptistii.
Biserica Angliei s-a desprins de Biserica Romano-Catolica in timpul
domniei lui Henry al VIII-lea din cauza adulterului. Papa a refuzat sa ii
acorde regelui Henry divortul pentru a se casatori cu amanta lui. Astfel,
regele Henry s-a declarat pe sine cap al Bisericii Catolice din Anglia. Ce
mod de a origina o biserica! Evident, aceasta denominatie ca FEL
distinct a aparut mai tarziu decat Noul Testament. Ordinarile si
randuielile sale sunt derivate din biserica apostata, ceea ce inseamna ca
nu au autoritatea divina de a ordina.
Bisericile Ortodoxe au aparut printr-o schisma din romano-catolici in
jurul anilor 1100. Aceasta denominatie ca FEL distinct a aparut mult
dupa timpul bisericilor din Noul Testament.
Biserica Romano-Catolica este sora Bisericilor Ortodoxe si, dupa cum
am vazut, este mama atat a Bisericii Angliei cat si a denominatiilor
protestante si neo-protestante.
Dar Biserica Romana pretinde ca originea sa este la Roma, nu la
Ierusalim, si cu Petru, nu cu Cristos. Mai mult, Biserica din Roma in
zilele Noului Testament era o biserica de TIP baptist, crezand in
mantuirea numai prin har (Romani 4:1-8) si administrand botezul printr-o
„ingropare” in apa doar a credinciosilor (Romani 6:1-4) in loc de stropire.
Aceasta biserica s-a departat de „credinta data sfintilor odata pentru
totdeauna” curand dupa primul secol.
Menonitii de astazi au aparut ca fel distinct dupa zilele lui Menno
Simons in Reforma. Inainte de acel timp, ei erau de tip baptist, deoarece
practicau imersia numai a credinciosilor. La scurt timp dupa moartea lui
Menno Simons ei au preluat botezul copiilor mici si stropirea. Astfel, ei s-
au departat de credinta.
Numai baptistii nou testamentali pretind si demonstreaza istoric ca
au aparut ca fel distinct cu prima biserica din Ierusalim si cu Cristos. Atat
istoricii protestanti cat si cei Catolici dovedesc aceasta pretentie:

„Daca nu ar fi fost baptistii chinuiti atat de cumplit si taiati cu cutitul in

timpul ultimilor o mie doua sute de ani, ar roi in numar mult mai mare
decat toti reformatii” – Cardinalul Hosius, Presedintele Conciliului de la
Trent (1545-1563).

Ar trebui sa fie evident din acest citat dintr-un foarte proeminent

romano-catolic de la inceputul Reformei ca baptistii nu sunt protestanti,
ci au preexistat reformatorilor cu cel putin „o mie doua sute de ani”.
Aceasta ii dateaza anterior Bisericii Romano-Catolice din Roma.
Marele istoric american si mondial John Clark Ridpath (1840-1900),
metodist prin convingerea denominationala, admite ezitant:

„Nu voi admite bucuros ca a existat o biserica baptista chiar si inca in

100 d.Cr., desi fara indoiala ca existau biserici baptiste atunci, din
moment ce toti crestinii erau atunci baptisti.”

Toate celelate FELURI de biserici au aparut in afara granitelor

Palestinei, cu exceptia baptistilor. Toate celelate FELURI de biserici se
trag dintr-un alt om decat Cristos, cu exceptia baptistilor. Toate
celelalte feluri de biserici au aparut in alte timpuri, dupa lucrarea lui
Cristos, cu exceptia baptistilor.
Odata cu ridicarea bisericilor apostate, baptistii au ramas pe pozitii,
refuzand sa recunoasca si sa accepte botezul administrat de asemenea
biserici.
Din acest motiv, dusmanii lor i-au identificat istoric ca ANA-baptisti,
insemnand „re-botezatori”.
Pozitia istorica a baptistilor referitoare la botez a fost aceea ca toti
ceilalti „care au venit prea tarziu” sau toate celelalte denominatii nu au
dreptul de a exista, iar astfel, nu au dreptul sa administreze randuielile.
Din anul 250, in America pana in 1700, au fost catalogati de dusmanii lor
drept Anabaptisti. Mai apoi s-a renuntat la „ana” si au fost numiti doar
„baptisti”. Aceasta pozitie biblica si istorica a baptistilor este exprimata
clar de reformatorul Bullinger (1504-1575) in aceste cuvinte:

„Anabaptistii se cred singura biserica adevarata a lui Cristos si

aprobata de Dumnezeu; si invata ca cei care sunt primiti prin botez in
bisericile lor nu trebuie sa aibe comuniune cu cele evanghelice sau cu
oricare altele, deoarece bisericile noastre [protestantii] nu sunt biserici
adevarate mai mult decat bisericile papistasilor [catolicii]” (1560 d.Cr.?).

Baptistii istorici sunt singura denominatie care a existat continuu din

zilele Noului Testament. Astfel, ei sunt singurul FEL de biserici ce au
aparut istoric cu marea trimitere si continua sa se reproduca dupa soiul
lor. Toate celelate grupari religioase fie au aparut prin ele insele, fie au
aparut din crestinismul apostat.
In Matei 3:1, numele „Botezatorul”9 este un substantiv descriptiv dat
lui Ioan, reprezentativ pentru lucrarea si mesajul lui. Cu alte cuvinte,
descrie un sistem de credinta in care cineva este botezat. Acestui botez
s-a supus Isus si l-a transmis in marea trimitere; si cu acest botez s-au
identificat toate bisericile nou testamentale din cartea Faptelor (Fapte
10:37).
Este interesant ca botezul gasit in marea trimitere si caruia i se
promite existenta pana la sfarsitul epocii este botezul lui Ioan, anterior
Cincizecimii. Acel botez este expresia unui sistem de credinta, sistemul
nou testamental de credinta dat sfintilor odata pentru totdeauna.
Istoria a pastrat substantivul descriptiv „Baptist” pentru oameni ce au
existat in fiecare secol de la Cristos incoace, al caror scop era sa lupte
„pentru credinta data sfintilor odata pentru totdeauna” (Iuda 3).

Doctrina corecta

Desi numele „Baptist” a fost o desemnare istorica a ucenicilor nou

testamentali incepand cu Ioan (Matei 3:1), aceasta nu este dovada
absoluta pentru biserica nou testamentala de astazi. Astazi, numele
acesta a fost adoptat de oricine afunda credinciosii. Multe biserici care
au acest nume nu sunt nou testamentale. Dovada unei biserici nou
testamentale este conformitatea ei doctrinara cu Scripturile Noului
Testament.
Pare a fi evident ca orice biserica ce nu cere cel putin primele trei
fundamente ale botezului scriptural (modul corect, candidatul corect,
scopul corect) cu siguranta nu poate fi AUTORITATEA CORECTA pentru
a te boteza pe tine sau pe oricine altcineva. Scopul corect necesita
increderea intr-un sistem de credinta de baza.
Aceste prime trei fundamente ale botezului sunt paznicii divini pentru a
proteja fundamentele simple ale CREDINTEI date sfintilor „odata” pentru
totdeauna.
De exemplu, modul corect defineste Evanghelia corecta a lui Cristos,
ca moarte, ingropare si inviere a Sa. De asemenea, defineste speranta
corecta a Noului Testament, ca speranta a invierii. Scopul corect
exclude doctrina faptelor din Evanghelie si necesita ca harul sa fie
singura baza a mantuirii. De asemenea, identifica public credinciosul cu
fundamentele doctrinare ale sistemului de credinta nou testamental.
Candidatul corect necesita doctrina nasterii din nou si experimentarea
acesteia inainte de botez, necesitand astfel o membralitate regenerata a
bisericii.
Astfel, autoritatea corecta predica ACEEASI Evanghelie si
administreaza ACELASI botez ce se gasesc in marea trimitere.
Pare a fi evident ca orice biserica ce nu se identifica cu ciclul
reproductiv al marii trimiteri si nu isi are originea in el nu poate fi in nici
un caz o biserica „nou testamentala” deoarece ei neaga insasi mijloacele
de pastrare pana la SFARSITUL VEACULUI a „credintei date sfintilor
odata pentru totdeauna” (Matei 28:19).
Un mod usor de a demonstra ca baptistii nou testamentali sunt corecti
in invataturile lor doctrinare distincte este faptul ca intre primul secol si
Reforma numai ei au fost singura optiune evanghelica la romano-
catolicism. Bazat pe acest fapt istoric, poti alege una din doua optiuni.
Poti crede ca romano-catolicismul reprezinta crestinismul nou
testamental sau ca baptistii il reprezinta. Cealalta alternativa unica este
de a crede caci credinta si practica crestinismului nou testamental a
pierit pentru mai mult de 1000 de ani. Totusi, aceasta a doua optiune
contrazice versetele clare care afirma contrariul (Matei 16:18; 28:20;
Efeseni 3:21).
Astfel, o biserica nou testamentala este acel FEL distinct care
administreaza botezul conform cerintelor sale scripturale si pretinde ca a
aparut din biserici de acelasi fel incepand cu Cristos in Matei 28:19-20.
Daca ai fost botezat de orice alt FEL de biserica, atunci tu ai fost doar
udat si ai nevoie de botez.

INTREBARI:
1. Care sunt cele trei elemente din marea trimitere?
2. Care sunt cele patru cerinte pentru botezul scriptural?
3. Trebuie tu sa recunosti un corp de oameni care s-au departat de
fundamentele marii trimiteri ca biserica nou testamentala?
4. Poate marea trimitere exista separat de felul de biserici gasit in Noul
Testament?
5. Pot credinta si practica gasite in Noul Testament exista separat de
bisericile nou testamentale?
6. Promit versetele Matei 16:18 si 28:20 o existenta pana la sfarsitul
zilelor atat bisericilor nou testamentale cat si credintei si practicii nou
testamentale?
7. Care sunt cele trei alternative referitoare la felul bisericilor existente
astazi?
8. Poate orice alt FEL de biserica cu exceptia baptistilor sa demonstreze
atat o continuitate doctrinara cat si istorica?
9. Ar trebui bisericile nou testamentale sa accepte randuielile si ordinarile
bisericilor apostate?
10. Permite marea trimitere din Matei 28:19-20 un alt fel de evanghelie?
Un alt fel de botez? Un alt fel de corp de credinta? Daca nu, de ce ar
trebui baptistii sa le permita?

Bisericile omenesti

Biblia spune ca „...umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este

vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci ea nu se supune Legii lui
Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna” (Romani 8:7). Este normal ca
omul sa se opuna caii lui Dumnezeu. „Calea lui Cain” este un sistem
omenesc de serviciu religios ca o alternativa la calea lui Dumnezeu.
Cristos a creat FELUL Sau de biserici si prin marea trimitere a promis
reproducerea lor continua pana la sfarsitul erei.
Bisericile omenesti sunt toate acele feluri care au aparut cu vreun om,
si nu cu Cristos, intr-alt timp, si nu in timpul lucrarii lui Cristos, si intr-alt
loc, nu in Palestina.
Bisericile omenesti „se dezvolta” din apostati sau biserici apostate
si/sau din membri ai unei biserici omenesti. Noul Testament prezice
formarea bisericilor omenesti:

„...si se vor scula din mijlocul vostru oameni, cari vor invata lucruri
stricacioase, ca sa traga pe ucenici DE PARTEA LOR.” – Fapte 20:30

„Crestinii” ce isi origineaza propriile biserici in afara ciclului reproductiv

pot cunoaste foarte bine mantuirea si trairea practica, dar sunt ignoranti
fata de fundamentele botezului scriptural si Cina Domnului, si de alte
adevaruri doctrinare. De ce? Fiindca este nevoie ca cei ce sunt
ucenicizati in aceste adevaruri sa faca alti ucenici. Aici este exact locul
in care autorul confuziei si-a indeplinit slujba. Pentru a orbi si arunca in
confuzie lumea in ce priveste bisericile nou testamentale, Satan a plantat
„neghina” si biserici „neghina” pentru a-i zapaci si calauzi gresit pe copiii
lui Dumnezeu.
Bisericile false sunt identificate in Apocalipsa ca fiind o femeie, acelasi
simbol ca al bisericilor adevarate. Bisericile ce sunt fidele Cuvantului
Sau si credincioase in slujirea lor sunt asemanate cu niste fecioare (2
Corinteni 11:2; Efeseni 5:24-25; Apocalipsa 19:7-8) in vreme ce bisericile
false sunt asemanate cu o femeie necurata (Apocalipsa 17:5).
Dovada ca aceste „curve” sunt biserici religioase este faptul ca
Dumnezeu porunceste copiilor Sai „...iesiti din mijlocul ei, poporul Meu”
(Apocalipsa 18:4).
Nu exista nici o „pauza” istorica in ciclul reproductiv al marii trimiteri,
decat daca Cristos a esuat in a-Si tine promisiunea care afirma literal „Si
iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului”
(Matei 28:20).
Daca ai fost botezat de o biserica ce nu se identifica cu ciclul
reproductiv pana la sfarsitul epocii marii trimiteri, tu doar ai fost udat si
trebuie sa fi botezat de o biserica nou testamentala adevarata.

Concluzie

Am concluzionat pana acum ca botezul scriptural necesita patru

fundamente (modul corect, candidatul corect, scopul corect, autoritatea
corecta). Am invatat ca aceste esente cuprind fundamentele
crestinismului nou testamental ca sistem de credinta. Astfel, botezul
potrivit ne identifica public cu sistemul de credinta invatat in Noul
Testament.
Am invatat ca botezul trebuie administrat doar de barbati ordinati
calificati si ca ei actioneaza in numele si sub autoritatea unei biserici nou
testamentale.
Am invatat ca doar bisericile nou testamentale imbratiseaza toate cele
patru fundamente ale botezului si se identifica drept produs al marii
trimiteri.
Astfel, botezul este punctul focal vizibil al crestinismului nou
testamental ca sistem de credinta. Cauta sa afli cum practica o biserica
botezul si atunci vei gasi daca ei reprezinta crestinismul nou testamental
ca sistem de credinta.
Desi baptistii cred ca exista oameni mantuiti in majoritatea
denominatiilor, aceasta nu inseamna ca ei recunosc alte denominatii ca
„sanatoase” in credinta si doctrina. Deoarece membralitatea, botezul,
Cina Domnului si ordinarea nu au nimic de a face cu mantuirea
personala, aceasta nu inseamna ca, din moment ce baptisii resping
randuilelile acestui fel de biserici, ei cred ca membrii acestor biserici sunt
pierduti. Ei doar il slujesc pe Dumnezeu intr-un mod gresit, iar baptistii
refuza sa consimta eroarea.
Oamenii au ales sa fie botezati de o anume denominatie deoarece
cred ca reprezinta cel mai corect invataturile Noului Testament.
La fel, baptistii nou testamentali accepta doar botezul care ii identifica
public cu bisericile de aceeasi credinta si practica.
Care este diferenta dintre „udat” si „botezat”? Diferenta consta in
ascultarea sau neascultarea de cerintele Scripturii pentru botezul
scriptural.

INTREBARI:
1. Care este diferenta dintre a fi udat si a fi botezat?
2. Trebuie administrarea botezului sa urmeze invatatura si exemplul
Scripturii? Daca nu, de ce?
3. Numeste cele patru fundamente ale botezului scriptural.
4. Care sunt caracteristicile esentiale ale marii trimiteri?
5. Numeste sapte doctrine fundamentale cu care se identifica botezul in
Noul Testament. Ar trebui tu sa te identifici public si sa aprobi orice
administrator care neaga vreuna din aceste doctrine?
6. Poate orice „biserica” fi considerata o biserica scripturala daca este
ignoranta sau respinge vreuna din cele patru fundamente ale botezului
scriptural?
7. Poate oricine sa fie administratorul potrivit al botezului cand este
ignorant fata de chiar esentele necesare botezului, sau daca le
respinge?
8. Ai fost tu doar „udat” sau ai fost botezat scriptural?

Traducere de Iosif Raul Enyedi

1
In engleza, substantivul „nume” nu are aceeasi forma atat pentru
singular cat si pentru plural ca in limba romana– n. tr.
2
Autorul dovedeste invaliditatea regenerarii baptismale, sau a nasterii
din nou prin apa, folosindu-se de legatura dintre credinta si nastere din
nou in raport cu timpul in care acestea au loc. Totusi, versetul 1 Ioan 5:1
nu se refera la timp, ci argumentul adus de Ioan este de tipul cauzei –
efectului: crezi (efectul), deci esti nascut din nou (cauza).
Folosind lista de versete si argumentatia autorului, am putea enunta
argumentul in felul urmator: pocainta si credinta preced botezul; nasterea
din nou precede pocainta si credinta; din aceste doua propozitii rezulta
ca nasterea din nou precede botezul - n.tr.
3
Sau „evanghelie”– n. tr.
4
Traducerea Trinitarian Bible Society - n. tr.
5
Autorul apeleaza la Matei 28:19 considerand porunca Mantuitorului (In
Numele Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh) drept o formula care
trebuie rostita de administratorul actului. Noi nu credem insa ca avem
aici, sau oriunde altundeva, formule stricte sau mistice.
De fapt, daca se urmareste actul botezului pe parcursul Evangheliilor,
cartii Faptelor si in Epistole, vedem ca nu se tine cont de vreo „formula”,
astfel incat fie nu avem nici o formulare mentionata, fie aceasta variaza
(vezi Fapte 2:38, 8:16, 10:48, 19:5, 1 Cor. 1:13, 15).
„In Numele” nu inseamna decat a actiona pentru, sau in locul cuiva,
imputernicit fiind de acea persoana. Cand a venit vremea ca Mantuitorul
sa plece de pe pamant, El a imputernicit Biserica Sa sa Ii faca lucrarea
(2 Cor. 5:20), sub supravegherea Sa si calauzirea Duhului Sfant, tot asa
cum a fost imputernicit la randul Sau de Tatal (Ioan 10:25, 17:4).
Rostirea unei formule ce include „Numele” nu valideaza un anumit act
(Mat. 7:22, 24:5, Luca 21:8; Fapte 19:13-17), ci actionarea sub
autoritatea celui in al carui nume sau loc lucrezi (Fapte 4:7-12; compara
Fapte 19:13-17 cu Luca 10:1, 16-17).
Astfel, cand esti botezat scriptural, esti botezat de Isus, prin intermediul
administratorului imputernicit (ca in Ioan 4:1) - n.tr.
6
Acesta este unul din cele mai controversate si mai dificile pasaje din
Noul Testament, la care s-au adus nu mai putin de treizeci de
interpretari, dar nici una care sa satisfaca pe deplin. Autorul sugereaza
interpretarea versetului pe baza cuvantului „pentru”.
Acesta poate privi inspre trecut, insemnand „datorita” (botezati datorita
celor care au murit, urmandu-le astfel modelul si credinta); poate privi
inspre viitor, spre atingerea unui scop (daca invierea nu este scopul lui
final, de ce ar mai suferi crestinul atatea necazuri si chiar moartea?) sau
poate avea inteles in prezent, „in locul” (care este rostul substituirii in
botez – care arata inspre inviere – pentru cineva decedat, daca nu exista
o inviere a mortilor?
Credem ca ultima varianta este cea mai putin probabila, deoarece Pavel
ar aduce ca argument pozitiv o grava pervertire a randuielii botezului si a
Evangheliei insesi.
7
Adica toata epoca sau era, din gr. „aion” care arata o perioada de timp,
finita sau vesnica, dar neintrerupta – n. tr.
8
A.T. Robertson, Word Pictures in the New Testament. Vol. III, p.
216
9
In engl. „Baptistul” – n. tr.