Sunteți pe pagina 1din 6

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

Sistemul nervos vegetativ (SNV) este componenta sistemului nervos care coordoneaza activitatea viscerala, inconstienta si este separat periferic, insa la nivelul formatiunilor nervoase suerioare exista o stransa imbinare intre functiile vegetative si cele somatice. SNV inerveaza muschii netezi din peretii organelor interne, vasele de sange, muschiul inimii, precum si glandele. Din punct de vedere anatomic si functional, SNV este alcatuit din 2 componente: --sistemul nervos vegetativ simpatico --sistemul nervos vegetativ parasimpatic Cele mai multe organe primesc o inervatie vegetativa dubla si antalogica. De exemplu, inima are inervatie simpatica, cu efecte stimulatoare asupra proprietatilor fundamentale ale ei, cat si inervatie parasimpatica , cu efecte inhibitoare. In majoritatea cazurilor, cele doua coponente vegetative actioneaza complementar, in sensul ca stimularea unui segment vegetativ este insotita de diminuarea activitatii celuilalt, insa sunt si organe (glandele salivare) in care simpaticul si parasimpaticul exercita efecte de acelasi tip (stimulatoare).

STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

SNV este organizat, structural la fel ca cel somatic. Prezinta: --terminatii recepetoare viscerale --cai aferente soecifice --centri de integrare situati la niveluri ale nevraxului --cai aferente catre efectorii viscerali (fibre musculare netede si celule glandulare) Activitatea functionala a SNV are la baza actul reflex, al carui suport anatomic este arcul reflex constituit din formatiunile structurale prezentate mai sus. Componenta aferenta vegetativa este alcatuita din numeroase terminatii receptive din viscere si vase ai caror neuroni de origine se afla in ganglionii spinali de pe radacina posterioara a nervilor spinali si in ganglionii omologi ai nervilor cranienni VII , IX si X. In functie de natura agentului care le stimuleaza se numesc baroreceptori, osmoreceptori, chemoreceptori. Impulsurile provenite de la nivelul viscerelor sunt transmise ascendent prin cai nespecifice, ca si prin cele ale sensibilitatii somatice, prin tracturile spinotalamice ajungand la nivelul hipotalamusului, talamusului si de aici, la sistemul limbic si chiar in anumite arii corticale. Hipotalamusului este considerat centrul superior de integrare a stimulilor viscerali.

Componenta eferenta, atat simpatica dar si parasimpatica, se realizeaza prin 2 neuroni. Primul neuron, denumit neuronul preganglionar se afla in nevrax, la nivelul: -- coloanei medulare toracolombare (C8, T1, -L3), pentru simpatic -- segmentelor bulbomezencefalice si coloanei medulare (S2-S4), pentru parasimpatic. Pentru fibrele simpatice, axonii nucleilor preganglionari sunt fibremielinice mai scurte atunci cand fac sinapsa in ganglionii latero-vertebrali. Fibrele parasimpatice sunt lungi si fac sinapsa in ganglionii situati in apropiere de structurile inervate (ganglioni previscerali) sau cchiar in peretii acestora (neuronii intramurali). Al doilea neuron, denumit neuron postganglionar, are fibre subtiri, amielinice si scurte pentru parasimpatic, si lungi in cazul simpaticului. Ele se distribuie organelor efectoare, influentand tonusul fibrelor musculare netede si activitatea secretoare a diverselor glande. Aceste efecte se datoreaza eliberarii unor mediatori chimici specifici la nivelul zonelor de contact cu fibrele musculare netede sau cu celulele glandulare. Acesti mediatori sunt: --adrenalina si noradrenalina, pentru fibrele postganglionare simpatice --acetilcolina, in cazul fibrelor postganglionare parasimpatice.

SISTEMUL VEGETATIV SIMPATIC

Sistemul vegetativ simpatic are o portiune centrala si una periferica. Portiunea centrala se afla in coarnele laterale din maduva toraco-lombara. Incepe de la ultimul segment al maduvei cervicale (C8) si se intinde pana la al doilea sau al treilea segment lombar (L2 sau L3). Portiunea periferica este reprezentata prin 2 lanturi de ganglioni, asezati de o parte si de alta a coloanei vertebrale, care se intind de la baza craniului pana la coccis (C1-S5), formand laturile simpatice paravertebrale. De asemenea, este reprezentata prin nervii simpatici, care pornesc din acesti ganglioni si ajung in diferite organe. Ganglionii lanturilor simpatice sunt legati de nervi spinali, prin ramuri comunicante,iar intre ei,, prin ramuri interganglionare. Ramurile comunicante sunt de doua feluri: --comunicante albe (fibre preganglionare simpatice mielinice) --comunicante cenusii (fibre postganglionare simpatice amielinice). Calea simpatica de la maduva spinarii pana la orice organ este alcatuita din doi neuroni motori (visceromotori).

Corpul celular al primului neuron se gaseste in coarnele laterale din maduva, iar corpul celular al celui de al doilea neuron se gaseste in unul din ganglionii simpatici vertebrali, paravertebrali sau intramurali. O fibra preganglionara simpatica care porneste de la primul neuron, dupa ce patrunde in ganglionul corespunzator al lantului vertebral, prin ramura comunicanta alba, poate sa ia una din urmatoarele cai: --face sinapsa cu celulele ganglionului paravertebral in care a patruns --trece in sus sau in jos in lantul paravertebral si face sinapsa cu celulele unuia din ganglionii situati mai sus sau mai jos fata de nivelul segmentului din care provine --traverseaza ganglionul lantului simpatic pravertebral, fara ssa se opreasca si se termina, fie la neuronii unui ganglion paravertebral, fie intr-un ganglion intramural Cele doua lanturi simpatice paravertebrale sunt alcatuite din 22-24 perechi de ganglioni care se afla in stransa legatura cu corpurile vertebrale si repartizati pe regiuni, astfel: --3 perechi de ganglioni cervicali. Fibrele care pornesc din acesti ganglioini formeaza plexuri care transmit impulsuri efectoare pentru vasomotricitatea, secretia sudoarala si inervarea muschilor firelor de par din regiunea capului, a fetei si a membrelor superioare. De asemenea, formeaza plexuri pentru inima, glandele lacrimale, glandele salivare, glanda tiroida si glandele paratiroide. --10-12 perechi de ganglioni toracali. Prima pereche de ganglioni toracali se uneste, de obicei, cu ganglionii cervicali inferiori, alcatuind ganglionii stelati. Din primii cinci nervi intercostali pornesc fibre preganglionare, prin ramurile comunicante albe, la ganglionii corespunzatori, unde fac sinapsa cu celulele nervoase de aici. --fibrele postganglionare care pleaca de la ganglionii toracali formeaza, la nivelul toracelui, ramuri toracale, care dau nastere urmatoarelor plexuri: cardiac, pulmonar si esofagian. --fibrele preganglionare, care pornesc din ceilalti nervi intercostali (5-12) la ganglionii toracali, formeaza la nivelul abdomenului ramuri abdominale, care dau nastere nervilor splanhnici; marele spalnhnic si micul spalnhnic. Fibrele preganglionare care alcatuiesc nervii splanhnici fac sinapsa in ganglioni semilunari (celiaci). Ganglioni semilunari (celiaci) sunt doi ganglioni voluminosi, denumiti si "creierul abdomenului". De la ei pornesc fibre nervoase simpatice si parasimpatice in toate directiile, incrucisandu-se si impletinduse intre ele, formand cel mai mare plex abdominal. Din cauza vastei lui raspandiri radiare, i s-a dat numele de plex solar (celiac); de-a lungul arterelor se formeaza plexurile secundare: gastric, splenic, hepatic, suprarenal, renal si mezenteric superior, al caror fibre isi au originea in plexul solar. Plexul mezenteric superior inconjoara artera cu acelasi nume. Fibrele care pornesc din el inerveaza pancreasul, intestinul subtire si intestinul gros, pana la colonul descendent.Sub plexul mezenteric superior si in legatura cu el, se afla plexul aortic (plexul intermezenteric), din care se formeaza secundar, plexul spermatic sau plexul ovarian, care trimite fibre vegetative glandelor genitale (testicul sau ovar). Plexul aortic se leaga in jos cu plexul mezenteric inferior, care inconjoara artera mezenterica inferioara. De la el pornesc impulsuri simpatice la colonul descendent, colonul sigmoid si rect. --4-5 perechi de ganglioni lombari. Fibrele preganglionare pornesc de la nivelul maduvei lombare si ajung la ganglionii lombari paravertebrali. Ramurile comunicante cenusii pleaca de la fiecare ganglion simpatic la nervul lombar (spinal) respectiv.

--4-5 perechi de ganglioni sacrali. Acesti ganglioni sunt asezati de o parte si de alta a rectului. Ganglionii acestei portiuni nu primesc direct fibre preganglionare de la maduva lombara, prin ramurile comunicante albe, ci prin ramurile interganglionare. De la ei pleaca ramuri comunicante cenusii pentru nervii spinali sacrali si ramuri arteriale care formeaza plexul hipogastric superior (plexul iliac). El se afla la bifurcatia aortei si trimite impulsuri simpatice la colonul sigmoid, rect si vezica. Plexul hipogastric superior da nastere, de o parte si de alta a rectului, la doua plexuri hipogastrice inferioare (plexuri pelviene), care sunt alcatuite din fibre simpatice si parasimpatice. De la plexurile hipogastrice inferioare se formeaza plexurile secundare: hemoroidal, vezical, uterin, vaginal si prostatic ale caror fibre merg la viscerele pelviene.

ROLUL SISTEMULUI SIMPATIC

Sistemul nervos vegetativ simpatic exercita actiuni diferite asupra organelor: --intensifica si accelereaza contractiile inimii --produce constrictia vaselor cutanate, ale glandelor salivare, cerebrale, ale viscerelor abdominale si pelviene, ale organelor genitale externe. --produce dilatatia vaselor coronare, musculare si a vaselor mucoasei bucale --produce constrictia vaselor sanguine pulmonare --dilata pupila --relaxeaza muschiul ciliar --contracta muschii netezi ai orbitei --produce dilatatia bronhiilor --provoaca secretia glandelor sudoripare si sebacee --produce glicogenoliza --produce secretia medulosuprarenalei --contracta mushii netezi ai pielii, ai trigonului vezical si al sfincterului intern, precum si al uterului gravid --inhiba muschiul neted al intestinului subtire, al intestinului gros, al peretelui vezicii si al uterului negravid --contracta sau inhiba muschii netezi ai peretilor stomacali.

SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC

Sistemul nervos parasimpatic exercita actiuni mari discrete, dar mult mai extinse comparativ cu cele ale simpaticului, intervenind in reglarea activitatii vegetative in conditii obijnuite de viata. In majoritatea cazurilor, actiunea parasimpaticului este opusa inervatiei simpatice. Ca si sistemul simpatic, parasimpaticul are o parte centrala, reprezentata prin nuclei vegetativi, care se afla la nivelul sistemului nervos central, si o parte periferica, reprezentata prin ganglioni si fibre nervoase, dispuse in afara sistemului nervos central. Spre deosebire de sistemul simpatic, la cel parasimpatic ganglionii se afla in imediata vecinatate a organelor, in plexurile acestora (ganglionii prevertebrali) sau chiar in peretii acestora (ganglionii intramurali). Sistemul nervos parasimpatic are originea in trunchiul cerebral (parasimpaticul cranian) si in nevraxul sacrat (S2 - S4) - parasimpaticul sacrat. Neuronii preganglionari ai parasimpaticului cranian se gasesc in centrii vegetativi ai trunchiului cerebral, in vecinatatea nucleilor de origine a unor nervi cranieni si axonii lor intra in constitutia acestor nervi (III, IX, X). Astfel, fibrele din nucleul oculomotorului, din nucleii lacrimal, salivator superior (din punte) si din nucleul salivator inferior (din bulb) merg prin nervii III, VII, IX, asigurand inervatia parasimpatica a musculaturii irisului, corpilor ciliari, glandele lacrimale si salivare. De asemenea, in bulb se afla nucleul dorsal al vagului, de unde pleaca cel mai important contingent de fibre parasimpatice, constituind nervii pneumogastrici sau vagi (X), care asigura inervatia parasimpatica a organelor toracice si abdominale: inima, bronhiile, plamanii, esofagul, stomacul, intestinul subtire, colonul ascendent si transvers, ficatul, pancreasul, splina, rinichii si suprarenalele. Spre deosebire de ceilalti nervi parasimpatici (III, VII, IX), fibrele parasimpatice preganglionare ale vagului se termina chiar in peretii organelor inervate. Nervul vag, dupa ce a format nervul laringelui inferior (recurent), ramane numai cu constitutie vegetativa. Neuronii parasimpaticului sacrat se gasesc in segmentele medulare S2-S4. Axonii acestor neuroni formeaza nervii pelvici, care inerveaza segmentele terminale ale tubului digestiv, organele genitale interne si vezica urinara.

Rolul sistemului parasimpatic

Sistemul parasimpatic exercita asupra organelor actiunii contrarii simpaticului, astfel: --inhiba miscarile inimii --produce contractia vaselor coronare --produce dilatatia vaselor sanguine ale glandelor salivare, cerebrale si ale organelor genitale externe --produce dilatatia si constrictia vaselor pulmonare, ca si simpaticul

--micsoreaza pupila, prin contractia muschilor circulari (sfincteri) ai irisului --contracta muschiul ciliar --produce constrictia bronhiilor --provoaca secretia glandelor salivare si gastrice --provoaca secretia sucului pancreatic si a insulinei --produce miscarile intestinului subtire si ale intestinului gros --contracta muschii din peretii stomacului --contracta muschii din peretii vezicii --inhiba muschii din trigonul vezical si sfincterul vezicii Sistemul nervos vegetativ conduce, sub controlul centrilor din sistemul nervos central si al scoartei cerebrale, procesele care, in mod normal, se afla in afara controlului voluntar.