Sunteți pe pagina 1din 16

Pedagogie

-curs-

In literatura de specialitate identificam o multitudine de perspective explicative privind statutul epistemologic al pedagogiei. Epistemologia reprezinta acea parte a gnoseologiei care studiaza teoria cunoasterii. Termenul de epistemologie provine din grecescul episteme cunoastere si logos cuvant. Conform studiilor americane recente, identificam o epistemologie generala/filosofie generala/teorie generala a cunoasterii si o epistemologie genetica, abordare legata de numele lui Jean Piaget. Identificam mai multe linii de cunoastere: a) cunoasterea ca/a datelor factuale b) cunoasterea cum (Ryle); a aparut mult mai tarziu si este legata de o cunoastere practica c) cunoasterea persoanelor (Bertrand Russell) si este legata de locuri, de obicei este opozabila celei prin descriere d) cunoastere de tip revelat. Fizica a impus canoanele pozitiviste celorlalte domenii, astfel in linii mari, orice domeniu al cunoasterii se raporteaza la doua mecanisme: 1. mecanismul continuismului potrivit caruia orice stiinta sau domeniu care presupune ca e stiinta, preia, integreaza si transforma pre-stiinta in stiinta. 2. mecanismul discontinuismului care este legat de dezvoltarile recente existente in filosofia cunasterii (C. Popper, G.Bachelard) care propun o abordare democratica a stiintelor, adica acest mecanism ii refuza stiintei imaginea liniara. G. Bachelard sustine ca in orice domeniu e un punct T0 pana cand apare o intrebare in adunarea informatiilor care reprezinta un obstacol epistemologic care va fi ulterior depasit. Pornind de la aceste mecanisme, au fost dezvoltate modele privind organizarea stiintelor: a) Modelul Thoms Kuhn care incearca sa explice modul in care se produc revolutiile stiintifice. In opinia lui, orice stiinta parcurge in evolutia ei de la stiinta imatura pana la stiinta matura, 5 etape; altfel spus, orcie stiinta

reprezinta o succesiune de cadre mentale denumite paradigme (termen care se refera la exemplaritatea stiintei). Evolutia se produce gradual fiind un continuum variational. b) Modelu Dogan si Pahre. In opinia lor, dezvoltarile contemporane nu mai vorbesc depre teorii pure. Orice stiinta produce dezvoltari de granita, asa apar hibrizii in stiinta. In analiza lor demonstreaza ca in anii 60', anumite stiinte au inceput sa dialogheze intre ele si sa permita intrepatrunderea stiintelor (sociologia cunoasterii). De asemenea, constata ca specializarea este extraordinar de restrictiva si ca interactiunea dintre stiinte a dus la crearea a ceva cu totul nou. D si P se mai intreaba ce inseamna acest ceva cu totul nou, analizand toate materialele, dezvolta modele noi, constatand de ex ca Platon si Aristotel posedau un numar mare de citari in opere voluminoase care insa nu aduceau nimic nou; in schimb,articole reduse care nu recurg la citari au revolutionat de exemplu gandirea economica. Deci un articol poate ameliora un domeniu sau poate aduce ceva cu totul nou. c) Modelul Charles Pierce sau modelul inaintarii in saltul spre adevar. In opinia lui,exista foarte multe date aditionate pana cand ajung la stabilitate moment in care sunt inmagazinate alte date si care produc un nou salt. d) Modelul lui Heisenberg si Bohr (modelul teoriei inchise). In fiecare etapa, stiinta inmagazineaza un salt de date, cunostinte, concepte si informatii pana in momentul in care apar noi teorii de sine statatoare care ofera o explicatie completa asupra lumii sau asupra altor teorii. Deci orice stiinta este o suma de teorii de sine statatoare. (Konrad Lorenz-stiinta nu reprezinta nimic altceva decat un sir lung de ipoteze.) KUHN T0 stiinta imatura PIAGET stiinta normala 0 ani In opinia lui, cunoasterea copilului se produce ca o succesiune de stadii de

Nici aici trecerea nu se produce automat, ci la finalul unui stagiu.

dezvoltare si trecerea de la un stadiu de dezvoltare psihologica la altul, presupune atingerea unei anumite stabilitati a nivelului/stadiului anterior. Sunt orientate catre viitor Trecerea de la un stadiu la altul nu se poate realiza automat Progresul este fundamentat pe o relativa stabilitate/consecventa a stadiului anterior Sunt artificiale deoarece nu stim exact cum se realizeaza dezvoltarea psihologica; sunt doar puncte de reper Explicatia etimologica si istorica Termenul pedagogie a aparut foarte tarziu, prin 1370 dictionarele Robert consemneaza pentru prima oara acest termen. Ca domeniu de sine statator, potrivit dictionarului de educatie aparut la Oxford University Press, termenul a aparut in sec XVI. Pentru prima oara in Franta, E. Durkheim introduce un curs de pedagogie la Universitatea din Bordeaux si infiinteaza prima catedra de pedagogie. Pana atunci, termenul uzitat in literatura de specialitate era acela de didactica. In momentul de fata, foarte putine dictionare definesc pedagogia. Cu mult timp inainde de existenta termenului pedagogie a existat cel de pedagogsclavul grec care ducea copilul stapanului spre scoala si care de cele mai mult ori era nesiutor de carte, activitatea sa fiind considerata una de ordin inferior. Se pare ca acest nume a dus la evitarea corelarii pedagogiei cu pedagogul, uzitanduse cu mai multa usurinta termenul dascal. In 1912, Claparde avanseaza o solutie cu scopul eliminarii conotatiei peiorative acordata pedagogiei, introducand sintagma stiintele educatiei. Din nefericire, modelul rezolutiv produs de el a adancit ambiguitatea deoarece au aparut o serie de controverse legate de indentitatea domeniului- daca este vorba de utilizarea sintagmei la singular sau la plural. Singularul expresiei releva tendinta de unificare si sinteza a disciplinelor. Exista o singura stiina a educatiei alcatuita dintr-un numar impresionant de fractiuni (filosofia educatiei, psihologia educatiei,

economia educatiei, etc.). Pluralul sintagmei denota tendinta de multuplicare si diversificare a educatiei. Altfel, exista o multitudine de discipline specializate care au in comun doar faptul ca vizeaza problemele educatiei. Aceasta disputa nu a fost solutionata pana acum. Exista abordari variate ale definirii pedagogiei. Dictionarele de specialitate vehiculeaza perspective diferite: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Pedagogia este considerata estetica sau parte a esteticii. Pedagogia reprezinta stiinta sau stiintele educatiei. Sunt descoperite similitudini intre siintele politice si pedagogie. Este confundata cu profesia didactica. Asimilata cu predarea Statutul de stiinta ii este refuzat fie de dusmanii din exterior (stiintele pozitive) fie de cei din interior care sustin de ex ca pedagogia reprezinta un jargon impus drept stiinta, sau ca nu e stiintifica in nici un sens al cuvantuluo, ca e o teorie de tip afectivizat, asemanatoare celei propuse de Rousseau sau ca reprezinta nimic altceva decat folclor.

Identificam un anumit cliseu verbal regasit in multe din definitii: pedagogia reprezinta arta si stiinta educatiei. In spatele acestui cliseu regasim o contradictie epistemologica deoarece cunoasterea stiintifica si cea artistica sunt antagonice/opuse/polare. Cunoasterea artistica este intuitiva si opereaza cu imagini, e sintetica, limbajul artistic este deschis, creativ, aproape ambiguu. Cunoasterea stiintifica este pozitiva, rationala si opereaza cu concepte, este analitica. In pedagogie, terminologia este variata existand un numar foarte mare de termeni ai limbii comune. Pornind de la acest numar mare de termeni comuni,apar probleme deoarece teoreticienii nu converg asupra unei definitii generale ci exista mai multe definitii emise de numeriosi teoreticieni. Un alt aspect il constituie faptul ca educatia reprezinta o problema de interes general. Profesia didactica e una dintre cele mai vechi dil mule. Se pare ca scrisul a aparut

in secolele 3-4 i.Hr. Primele scoli si primii scribi au aparut pe langa marile temple deoarece preotii erau cei mai eruditi. In afara acestor termeni comuni, exista un limbaj specializat alcatuit din termeni comuni mai multor stiinte si termeni proprii doar pedagogiei de exemplu, evaluarea formativa (Scriven) sau teoria descentralizarii societatii (Ivan Illich). Exosta o serie de canoane sau clauze impuse de stiintele pozitive: un domeniu, ca sa fie stiinta, trebuie sa detina propriul obiect de studiu trebuie sa detina propriile metode de investigatii sa aiba propriul sistem normativ orice ipoteza sa poata fi verificata dpv experimental.

Date fiind particularitatile siintelor socio-umane, ultimele doua proprietati nu sunt atinse. Problema e ca nici macar fizica, cea care a impus aceste standarde, nu le respecta deoarece intreaga mecanica cuantica si ondulatorie se sfarama de aceste clauze. Pedagogia mai este clasata drept o stiinta normativa, sau este asemanatoareo medicinei, deoarece exista mai multe etaje sau paliere stiintifice. Asa cum in medicina exista un etaj al practicii profesionale si un etaj al teoriei, asa si pedagogia detine un palier al practicii pedagogice si un alt palier al teoriei stiintifice. Stiintele educatiei/pedagogia ar trebui intelese in sens evolutiv, astfel indentificam mai multe faze pe care pedagogia le-a parcurs: I. Etapa comunei primitive (nestiintifica). Primele explicatii privitoare la stiintele educatiei au luat forma literaturii paremiologice (proberbe, zicatori). In acord cu identitatea geopolitica, anumite maxime au sensuri diferite. Etapa filosofica. Dpv istoric, ar corespunde antichitatii si e denumita astel deoarece primii teoreticieni ai educatiei au fost marii filosofi ai vremii (Democrit, Platon). Nu identificam scrieri pedagogice dar au aparut multe elemente educative.

II.

III.

IV. V.

Etapa marilor curente si marilor doctrine pedagogice. Primul mare tratat ii apartine lui Iananos Comenius (Didactica Magna) scris in jur de 1600 si regasit pe la 1900. La vremea aceea nu circula termenul de peragogie ci de didactica. El propune ca toti oamenii sa invete totul (dezvoltare enciclopedista). El formuleaza 20 de principii ale didacticii intre care: conformitatea cu natura - cum e planta care are nevoie de apa, omul are nevoie de cultura si principiul intuitiei. Pentru a atinge fericirea vietii vesnice , e nevoie sa fii erudit. Un altul este J.J. Rousseau care in Despre Educatie sau Emil, recomanda ca pana la 12 ani sa nu invete nimeni sa scrie sau sa citeasca si la 12 sa o faca doar daca doresc. In acest caz singura carte recomandata este Robinson Crusoe. Etapa evolutiei tuturor celorlalte stiinte. (sociologizarea si psihologizarea educatiei). Etapa contemporana. Apare tendinta pentru interdisciplinaritate si transdisciplinaritate care nu vizeaza disciplina, ci impactul asupra elevului.

Educatia e un concept, un produs, un proces, o negociere realizata la intersectia scolilor diverse de gandire. Educatia e un concept esential contestat si insuficient definit. Educatia este legata si de partea financiara, de alocarea finantelor. De regula, gradul de civilizatie al unei tari este masurat sub forma unor indicatori; cel mai important este investitia in educaie. In SUA exista un interes deosebit pentru cercetarea educativa: bugetul la nivel federal si statal e de 1 bil. $ (2000). Prima bugetare a regimului Obama a vizat alocarea de fonduri la fel de mari pentru educatie. In UK sunt alocate anual 60-70 de milioane de lire si sunt angajati in cercetarea educativa 2901 cercetatori (1997). Cea mai des uzitata asociere este cea dintre educatie si persoana educata. De obicei, notiunea de a fi educat = o persoana care citeste, scrie si cunoaste putina literatura.

Exista doua radacini latine ale termenului: -educo, educare- a creste, a ingriji -educo,educere- a hrani. Acestea propun abordari diferite ale educatiei, de aici si denumirea de gradinita si tot de aici si comparatia educatorului cu gradinarul. Dincolo de dubla radacina, educatia reprezinta un concept supus unei dinamici permanente datorita faptului ca intersecteaza cu alte concepte care isi modifica forma. Cele mai importante acceptiuni ale termenului sunt de: proces- o transformare in sens pozitiv si pe termen lung a fiintei umane potrivit unor finalitati explicit formuulate (urmarirea unor obiective) actiune de conducere- conducere optimala a procesului de formare si dezvoltare a omului, conducerea fiintei umane in sensul dezvoltarii optimale a omului actiune sociala-de lunga durata si cu caracter planificat ce presupune formarea omului ca principala forta de productie sociala (forme caracteristice antieducatiei sau educatiei totalitare) interrelatie umana si sociala-interactiune intre educator si educat transmisie sociala- un act de transmitere social-istoric acumulata de omenire si asimilare activa a acesteia de la o generatie la alta in scopul pregatirii pentru viata (educatia reprezinta socializarea metodica a tinerei generatii-E. Durkheim). In linii mari, toate aceste definitii ne permit sa identificam un se de tendinte: de cele mai multe ori, termenul se refera la activitati care vizeaza invatatura identificam si cazuri particulare au generat decodarea speciala a termenului in cadrul ideii de persoana educata si cercetare educativa delimitarea rolului pe care educatia il are in devenirea umana datorita educatiei, oamenii devin persoane diferite

educatia ca achizitie de date, atitudini, credinte, etc. (Peters-vehiculeaza o viziune de tip cognitiv si esenta conceptiei este ca educatia se refera la achizitie; teologia insa, merge pe obiective de tip afectiv si pishomotrice) raportarea conceptului de educatie dupa curricumul national (selectie din cultura societatii) o alta tendinta este de a corela problemele educatiei cu cele 3 scoli scoala ca templu (sec XIX) scaola ca depozitare sau container (1972) scoala ca baza de dispensie a containerelor (prezent)- este legata mai mult de aspectele practice, exterioare persoana, ca intreg, rezultat al educatiei- educatia are un sens, nu se desfasoara la intamplare; virtuti intelectuale; imaginatia- gandire laterala, dincolo de fapt; competentele intelectuale-autoreflectia de foarte multe ori e considerata o profesie si este asimilata profesiei didactice marchetizarea- ne intereseaza cat costa educatia fiecaruia dintre noi; se observa ca tarile care fac investitii in educatie nu primesc inapoi aceasta investitie deoarece studentii emigreaza brain drain/emigratia creierelor educatia in sensul detinerii unei diplome academice este un produs care se vinde pe piata fortei de munca; educatia e dublata de o industrie (o licenta la Oxford are un pret mare de vanzare si o garantare a vanzarii) termenul e asociat sub cel de calitate a educatiei educatia reprezinta o investitie noua (de aceea Germania, Japonia si SUA s-au ridicat asa de repede) termenul e corelat cu scaderea infractionalitatii corelatie intre rolul pe care educatia il are in constituirea propriei societati educatia e un set sau ansamblu de influente educatia e un proiect

Ryle propune o harta logico-geografica a educatiei, in defavoarea unui concept anune. Curente si pozitii. a) Scoala franceza-perspectiva temporala. Educatia este o functie sociala care permite integrarea fiintei umane in societate si in viata (Berger, Ardonio). b) Perspectiva anglo-saxona. 1) a educa=a culturaliza sau a socializa, 2) perspectiva institutionala- cati ani ai invatat?, 3)perspectiva iluminarii generale, conceptul de paideia in Grecia Antica c) Perspectiva sociologica asupra educatiei (Durkheim). "Educatia este sociologizarea metodica a tinerei generatii". (Bernstein) "Scoala nu poate compensa societatea" d) Perspectiva existentialista- educatia este un proiect societal si uman; in multe din politicile nationale regasim aceasta idee e) Perspectiva psihanalitica- educatia detine un rol terapeutic (G.Mauco), o forta terapeutica. Controverse. Educatia negativa (Rousseau)- a nu se confunda cu efectele negative ale educatiei care submineaza practicile institutionale. P.Hirst considera ca educatia este o experienta deoarece submineaza practicile traditionale. I. Illich emite teoria descolarizarii societatii princ are spune ca scoala stopeaza dezvoltarea personalitatii. Anti-educatia. Totalitarismul comunist este insteles in calitatea sa de proiect pedagogic; societatea devine o scoala iar scoala devine o masina de propaganda ideologica. De exemplu, Lenin intre 1917-22, emite 192 decrete in domeniul instructei publice si tine 273 de discursuri care au avut subiect central, educatia. Presa educa, societatea educa, partidul educa, are loc o ideologizare iminenta iar institutia bazala, scoala, e fraudata de vaolare, scoala adevarata fiind in acest caz, societatea.

Intre definitiile moderne, educatia este vazuta ca un concept batatorit sau in multe dictionare este evitat. Educatia mai este vazuta ca arma impotriva pericolelor contemporane- terorism, cataclisme,accidente nucleare, etc. (educarea populatiei). Educatia este o solutie buna in fata panicii morale. Functiile educatiei. Identificam mai multe tratari ale functiilor: 1) Functiile individuale ale educatiei. Vizeaza rolul pe care educatia il are in dezvoltarea fiintei umane. functia de dezvoltare bio-psihica a omului unde sunt corelate elementele socciale cu cele psihologice functia de potentare a fiintei umane unde se are in vedere dezvoltarea talentelor 2) Functiile sociale ale educatiei. functia culturala a educatiei functia axiologica a educatiei; unele tratate realizeaza o sinteza intre cele doua functii, in timp ce altele le iau separat functia economica a educatiei functia politica a educatiei (politici educative coerente). Axiologia este acea parte a filosofiei care se ocupa cu studiul valorilor si intrebarea fundamentala e ce este bine. George Knight spunea ca axiologia e considerata parte a teoriei cunoasterii si trebuie sa raspunda la intrebarea ce este corect. Valoare. Renata Vigano analizeaza definitiile conceptului de valoare si constata ca sunt trei modalitati de ultilizare a termenului. 1) calitate 2) recunoastere sociala 3) convergent cu cel de personalitate (atribut al personalitatii).

Valorile educative. A) Foarte multa vreme, valorile educative au fost tratate impreuna cu cele morale, de aceea sunt foarte multe studii care nu le delimiteaza B) nu fac trimitere/nu se raporteaza la o categorizare anume C) exosta foarte multe constestari ale valorilor educative. In fiecare etapa istorica are loc un proces de valorizare a valorilor (anumite valori dintre cele deja existente) dupa care interesul pentru esle scade si se produce devalorizarea valorilor pentru ca apoi sa urmeze revalorizarea valorilor. E important ca noi sa ne ocupam de valori deoarece acestea in sine nu au limite si sunt un organism viu. (Haldane) Principalele vulnerabilitati ale valorilor. Care ar fi consecintele dezvoltarilor intelectuale existente in domeniul valorilor/ Cum ar trebui sa se produca formarea intelectualilor pentru a asigura continuitatea valorilor? (Haldane). Un raspuns ofera David Carr - abordari traditionale ale educatiei nu trebuie confundate cu - radicalismul educativ (descolarizare) sau cu - liberalismul. Fiecare dintre noi parcurgem spatii axiologice numeroase si intram in contact cu alte valori sau ni le schimbam pe ale noastre. Se demonstreaza ca nu exista prapastii intre generatii din cauza disonantei valorice decat in privinta aspectelor exterioare (vestimentatie, coafura) iar in privinta viziunilor fundamentale, nu sunt mari discontinuitati. Exista multe probleme cu care se confrunta scoala/educatia, insa scoala, trebuie sa nu uitam, nu este singurul spatiu axiologic traversat de elevi si nici nu este cel mai important. Hoffman a demostrat ca internalizarea valorilor este direct proportionala cu gradul implicarii parintilor in activitatile copiilor (conteaza nr de ore petrecut cu copiii).

Raporturi intre generatii. Postfigurativ- orientat catre trecut, copii sunt influentati de parinti Cofigurativ- invatarea culturala se realizeaza in grupurile de egali (pseudovalori, non-valori) Prefigurativ-orientat spre viitor, invatarea orientata dinspre copil si tineri, spre adulti. In tara noastra, in mediul rural predomina modelul cultural postfigurativ si mai putin cel prefigurativ. In mediul urban, tineri s-au departat mai mult de modelul postfigurativ. Educatia scolara nu este valorizata nici de generatia varstnicilor, nici de generatia adultilor, dar cel mai putin este valorizata de generatia tinerilor. Tipuri de valori educative. In educatie identificam: valori construite, create de scoala, valori reale, manifeste valori care se invata si valori care se predau valori furnizate, impuse de scoala si valori construite de scoala valori teoretice (comprendre pour comprandre) valori-scopuri (general umane) si valori-mijoace (democratice-libertatea, drepturile omului) valori vitale (sanatatea) valori pentru copil si pentru adulti. In functie de tipul educatiei, vorbim despre valori nucleu (core values) cum ar fi integritatea si etica, diversitatea si responsabilitatea. Convergente ale sistemelor de valori (Toffler) Houssaye realizeaza o analiza sumbra asupra valorilor scolare, inventariind un ansamblu de anticorpi educativi- scoala este anti-competenta, anti-subiectivitate, anti-secularizare, anti-praxis. Autorul descopera ca scoala este contra valoarea tinerilor si valorilor familiei.

Principala caracteristica a sitstemului sau propriu de valori este ingustimea. Opera scolii este o opera a conformarii si normalizarii sociale. In Israel, discursul este dominat de metafora. Exista 4 mari categorii de valori: Pluralismul consensual- pluralismul, democratia,libertatea cuvantului, acceptarea diferentelor Monopolismul religios-dragostea fata de religie, de Biblie, comandamentele si preceptele, dragostea fata de poporul lui Israel Nationalism-dragostea de tara, de patrie, popor, glie. Continutu cursurilor din colegiile arabe accentueaza valori provitoare la democratie, egalitate, toleranta si acceptarea celorlalti, aspecte care sunt de altminteri foarte importante. O clasificare delimiteaza 5 categorii de valori: Vitale-sanatate Estetice-imbracaminte, mancare Morale-caracteristice vietii arabe Personale si sociale-bunele maniere, relationare interpersonala Cognitive-care conduc la gandirea critica si logica.

Functia economica a educatiei. Indicatori stabiliti de UNESCO in 1990 Vizeaza raportul dintre finante si educatie. Indicatori generali- populatia si PNB/PIB Indicatori ce vizeaza gradul de alfabetizare culturala si comunicatia Indicatori referitori la invatamantul preprimar si accesul la sistemul de invatamant Nr de elevi care au depasit varsta de scolarizare si intra in cls I; procentul de nescolarizati, rata descolarizarii intre 6-23 ani Speranta de viata scolara (nr de ani de scolarizare pe care un individ ii poate urma intr-un sistem de invatamant superior). Cea mai mica speranta de viata scolara se inregistreaza in Africa subsahariana si cea mai mare in SUA, Canada, Franta, Noua Zeelanda.

Indicatori privind personalul didactic - Numarul de elevi repartizati unui profesor - Numarul de femei-cadru didactic (feminizarea domeniului). Numarul de studenti la suta de mii de locuitori SUA-5591 Canada-5100 Norvegia-3357- cel mai inalt nivel din Europa Romania-711 in 1993 Formele educatiei Discriminam 3 tipuri de educatie: Formala- oficiala, realizata in scoli, caracter obligatoriu Non-formala-stagii, forme de pregatire, universitati culturale Informala/Incidentala.

Ed. Formala Ed. Non-formala

Ed. Informala/Incidentala

Se realizeaza in forme foarte diferite. Aceste 3 forme sunt independente dar formeaza un sistem. Caracterul lor este dinamic. Originea acesti incercari de delimitare isi afla sursa in 1) conceptiile planificatorilor si economistilor Bancii Mondiale 2) contributia detinuta de introducerea notiunii de "societate care invata"