Sunteți pe pagina 1din 13

Introducere Pe Valea Nilului, strns ntre maluri nalte i stncoase, s-a furit, cu multe milenii naintea erei noastre

o veche civilizaie a lumii mediteraneene, aceea a Egiptului Antic. Ea ne nfieaz cel mai vechi stat din lume, anterior tuturor celorlalte, nzestrat cu o administraie, o fiscalitate, o justiie i o armat comparabile cu cele ce-au luat natere mai apoi n rile de pe toate continentele, nainte i dup era noastr. Dar lumea Egiptului antic a zmislit o cultur spiritual scnteietoare pe care o admirau grecii vechi i romanii care se minunau precum fac azi mul imile de turiti, s contemple templele, piramidele sau obeliscurile nlate de faraoni i supuii lor. Nu numai arta egiptean i monumentele colosale au atras prin frumuse ea tainic i prin splendoarea lor enigmatic pe grecii vechi i pe romani ca i pe noi cei de azi ; cltorii veneau s gseasc mai cu seam cultura egiptean, "nelepciunea egiptean" pe care au cunoscut-o Thales, Pitagora, Herodot, Platon, Solon, Licurg sau Plutarh. Originea Exist multe teorii cu privire la originile poporului egiptean, subiectul inca fiind controversat. Studii genetice recente arata [1] [2] ca populatia actuala a Egiptului este caracterizata de o linie paternala comuna cu zona Africii de Nord in primul rand si ceva influente din Orientul Mijlociu. Studiile bazate pe linia materna leaga egiptenii moderni de locuitorii actuali ai Eritreei si Etiopiei [3] [4].. Vechii egipteni isi plasau originile intr-o zona pe care ei o numeau Punt, sau "Ta Neteru" (Taramul Zeilor"), pe care majoritatea egiptologilor o plaseaza intr-o arie ce cuprinde Eritreea si Dealurile Etiopiene. Un studiu recent al morfologiei danturii egiptenilor antici confirma trasaturi dentale caracteristice Africii de Nord, si intr-o masura mai mica populatiei din sud-vestul Asiei. Studiul confirma si continuitatea biologica de la Perioada Predinastic pana dupa perioada faraonica. Un studiu bazat pe statura si proportia corporala sugereaza unele influente ale caracteristicilor antropomorfice tropicale in unele grupuri, in perioada tarzie, odata cu extinderea imperiului.

Limba
Limba egiptean veche constituie o ramur independent a limbilor Afro-Asiatice. Cele mai apropiate grupuri de limbi de aceasta sunt Berbera, Semitica i Beja. Documentri scrise ale limbii egiptene dateaz din secolul XXXII .Hr., fcnd-o una din cele mai vechi limbi documentate. Limba egiptean este mprit n ase diviziuni cronologice: Egiptean arhaic (nainte de 3000 .Hr.) Egipten veche (30002000 .Hr.) Egiptean medie (20001300 .Hr.) Egiptean trzie (1300700 .Hr.) Egiptean demotic (sec VII .Hr. sec. IV d.Hr.) Egipten coptic (sec III-XVII d.Hr.)

Religia
Pentru detalii, vezi: Religia n Egiptul antic. Religia vechilor egipteni era politeist, iar numrul zeitilor de ordinul sutelor. Religiile egiptene au fost o succesiune de credine ale poporului egiptean ncepnd din perioada predinastic pn la apariia cretinismului i islamismului n perioada greco-roman. Ritualurile se fceau sub conducerea preoilor sau vracilor (folosirea magiei fiind pus ns la ndoial). Toate animalele infiate i venerate n art, scrierile i religiile Egiptului Antic (pentru peste 3000 de ani)sunt originare din Africa. Templele erau centrul aezrilor egiptene, servind ca centre administrative, coli, biblioteci i folosite i n scopuri religioase.

Arta
Pentru detalii, vezi: Arta n Egiptul antic. Natura religioas a civilizaiei egiptene a influenat contribuiile acesteia la arta antichitii. Multe din marile lucrri ale egiptenilor antici reprezint zei, zeie i faraoni (considerai i ei diviniti). Arta Egiptului Antic este caracterizat n general de ideea de ordine. Dovezi ale mumificrii si construciei de piramide n afara Egiptului stau mrturie a influenei sistemului de credine i valori ale egiptenilor asupra altor civilizaii, unul din modurile de transmitere fiind Drumul Mtsii. Arta egiptean, cu marile sale forme de manifestare (arhitectur, pictur, sculptur etc.) este aezat sub semnul fenomenului religios. Legtura vechilor egipteni cu zeii protectori ai Egiptului este profund i se manifest att pe pmnt ct i n via a de dincolo element central al credin ei egiptene strvechi, de aceea operele de art egiptene au cteva elemente comune. Toate au un anume imobilism: secol dup secol s-au reprodus aceleai forme artistice, s-au utilizat aceleai tehnici i aceleai materiale. Statuile faraonilor sau ale marilor demnitari nu reprezint trupul real ci mai degrab ele proiecteaz o imagine ideal a unui om aflat ntr-o comuniune permanent cu zeii i deci aflat ntr.o stare de har divin. De aici rezult caracterul solemn al statuilor egiptene, senzaia de mreie pe care aceasta o produce privitorului. Dei artistul egiptean prefer s reprezinte profiluri umane, atunci cnd configureaz chipul uman el respect o convenie impus de credinele sale religioase. Omul rposat trebuie s priveasc fie spre apus, spre lumea de dincolo spre mpria lui OSIRIS, fie spre rsrit, spre lumea de aiciunde rsare zeul-soare Ra. De-a lungul timpului s-au lucrat n Egiptul antic poate zeci de mii de statui de bronz, piatr, lemn, aur ntotdeauna pictate. Artistul egiptean acorda culorilor o semnificaie anume, culorile fiind de fapt simboluri religioase. Roul era o culoare negativ, aceasta fiind culoarea zeului SETH, zeul deertului lipsit de via i de acea zeul mor ii, al rului i totodat al dezordinii. Verdele, culoarea vieii vegetale i de aceea culoarea bucuriei i tinereii era nchinat zeului OSIRIS, zeu al renvierii i a nemuririi ce stpnea lumea de dincolo. Tot astfel, culoarea neagr avea aceeai semnifica ie negrul fiind culoarea pmntului fertil al Nilului fluviu, care, prin revrsrile sale, asigura renvierea venic a Egiptului an dup an i garanta puterea i prosperitatea rii. Albastrul era culoarea cerului i a zeului acestuia AMON. Galbenul reprezenta aurul, un material preios simbol al nemuririi zeilor i de aceea avea un caracter sacru, el fiind destinat numai n reprezentrile zeilor i faraonilor. Albulsimbol al purit ii i bucuriei era culoarea coroanei Egiptului de Jos. Arhitectura egiptean i relev caracterul impuntor i sacru prin simpla prezen a marilor piramide

i ale templelor. Aceste construc ii impuntoare aveau rolul s asigure o legtur puternic dintre egipteni i zeii lor protectori. Marile piramide ridicate de faraonii din perioada Regatului Vechi nu erau doar grandioase locuri de veci pentru faraoni. Prin existena lor, ele erau un simbol al triumfului egiptenilor asupra moriicredina n nemurire i viaa de apoi fiind elementul central al religiei egiptene. Celui care i este destinat piramida faraonul, joac un rol central nu numai n viaa politic a Egiptului ci i n cea religioas. Faraonul nu este doar eful statului, el este nainte de toate un zeu ntrupat i prin defini ie un simbol al nemuririi. El reprezint totodat cea mai puternic i vizibil legtur dintre Egipt i zei. De acea, ntreaga via n Egiptul antic art, politic, religie etc., este nchinat faraonului i caracterului su divin. Religia antic egiptean este nchinat nemuririi i veniciei pentru ca era normal ca arta religioas s consacre aceste valori. Secol dup secol, artitii egipteni au folosit aceleai materiale, aceleai tehnici i stiluri, acest lucru fiind nc o dovad a credinei egiptenilor n caracterul nemuritor al Egiptului i ai zeilor si protectori. Vechea religie a fost redescoperit de ctre arheologii europeni n secolul XIX i de atunci ncoace arta religioas egiptean antic i-a recptat prestigiul i totodat dreptul de a fi considerat un simbol nemuritor al geniului artistic al umanitii.

Vin In Egiptul Antic, in urma cu cinci milenii, vinul era un ingredient important pentru prepararea unor leacuri Diverse specii de plante aromatice macerate in vin ii confereau acestuia proprietati medicinale. Vechii egipteni erau faimosi pentru vastele lor cunostinte medicale si foloseau un mare numar de produse naturale pentru a trata diferite afectiuni. Cercetatorii de la Universitatea din Pennsylvania, SUA, au analizat, cu ajutorul unor tehnici biomoleculare, reziduurile gasite in doua vase pentru vin, descoperite in situri arheologice egiptene. Unul dintre vase, descoperit intr-un mormant datand aproximativ din anul 3150 i. Hr. , continea resturi de vin amestecat cu ierburi aromatice salvie, menta, coriandru si rasina de conifere. Intr-o alta amfora, mai recenta, datand din secolele IV-VI d. Hr. , au fost descoperite reziduuri de rasina de pin si rozmarin. Insemnari pe papirus, descoperite de-a lungul timpului, arata ca vechii egipteni foloseau aceste plante pentru a trata o gama larga de afectiuni, de la dureri de stomac pana la herpes. Vinul si alte bauturi alcoolice erau utilizate pentru a dizolva substantele active din plante, obtinandu-se astfel solutii cu proprietati medicinale, pentru uz extern sau intern.

Bolta Anticele temple egiptene erau aliniate atat de precis cu evenimentele astronomice incat oamenii isi puteau regla calendarele politice, economice si religioase dupa ele. Aceasta este descoperirea unui studiu efectuat asupra a 650 de temple, dintre care unele dateaza din anul 3000 i.Hr. Noul an coincidea cu momentul in care lumina soarelui soltitiului de iarna atingea sanctuarul central al templului Karnak, in prezent Luxor, sustine arheologul astronom Juan Belmonte de la Institutul Astrofizic Canaries din Tenerife, Spania. Hieroglifele desenate pe peretii templelor ofereau indicii referitoare la intrebuintarea astronomiei in arhitectura acestor constructii, incluzand reprezentari ale unor ceremonii in care faraonul marca aliniamentul templului cu ajutorul unui fir dintr-un material special. Belmonte si Mosalam Shaltout de la Observatorul Helwan din Cairo au descoperit ca templele sunt toate aliniate conform unui eveniment astronomic semnificativ, precum solstitiul sau echinoctiul, ori rasarirea lui Sirius, cea mai stralucitoare stea de pe cer. "Cineva trebuie ca mergea la locul vizat pentru ridicarea unui templu in timpul unui eveniment solar, lunar sau stelar - asa cum am procedat noi - pentru a marca pozitia pe care axa constructiei urma sa o aiba. Pentru cele mai importante temple, aceasta persoana putea fi foarte bine insusi faraonul, dupa cum sugereaza unele desene", a adaugat Belmonte. CELE 7 MINUNI ALE EGIPTULUI antic Acum peste 3.000 de ani, vechi egipteni au construit cele mai frumoase monumente din lume. Piramda lui Kheops, cea mai mare construcie din piatr de pe Terra, a fost cladit cu o precizie demn de arhitectura viitorului. Cum peau faraonii n lumea de dincolo ? Templul lui Hatshepsut este un miracol al arhitecturii. Sfinxul, sculptat ntr-un singur bloc de piatr, este cea mai mare statuie din lume. Complexul de temple de la Karnak, cel mai mare din lume, a devenit un veritabil cmp de lupt arhitectonic. Templul nchinat lui Ramses cel Mare a fost cioplit direct n stnc. i mai este Muntele Sinai, cel mai mare miracol al naturii din Egipt, unde se spune c Dumnezeu i-ar fi dat lui Moise tablele cu cele zece porunci.

7. Valea Regilor
Regii din Egiptul Antic nu erau simpli muritori, ci erau zei ncarnai, iar egiptenii din vechime aveau mai mult grij la mormntarea regilor dect orice alt naie. n urm cu 3.500 de ani au nceput s construiasc cel mai venerat cimitir de pe pmnt. Valea Regilor este cel mai spectaculos loc de ngropciune din lume.

6. Templul Reginei Hatshepsut


Construit pe dealurile din mprejurimile Vii Regilor, Templul Reginei Hatshepsut este cel mai impresionant monument din vestul Tebei. Templul futurist al lui Hatshepsut este ticsit cu trsturi revoluionare, o amintire potrivit a unuia dintre cei mai inovatori faraoni ai Egiptului. Fiind cea mai mare fiic a lui Tutmes I, nepotul vitreg al lui Hatshepsut a devenit faraonul Tutmes al III-lea. ngrijorat c biatul ar putea pierde controlul puterii, aceasta s-a autointitulat consoarta regelui i, ulterior, rege.

5. Complexul de temple de la Karnak


Cnd Teba a devenit centrul religios al Egiptului, templul de la Karnak a devenit scaunul lui Amon, zeul statului egiptean. Karnak a ajuns curnd s gzduiasc peste 600 de preoi. Cldirile complexului sau rspndit rapid la sud i vest de Nil. n centru se afl o sal impresionant strjuit de o pdure de coloane, dintre care unele au nlimi de peste 20 de metri. Tot aici se afl i obeliscul lui Hatshepsut care, cu impuntoarea nlime de 30 de metri, este cel mai nalt mare care a supravieuit din Egiptul Antic. Cntrind 323 de tone, acesta a fost sculptat dintr-o singur bucat de granit, adus de la peste 600 de kilometri deprtare, din Aswan.

4. Templul lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel


Construit pentru a face cunoscut puterea suprem a lui Ramses, Templul de la Abu Simbel era cel mai impuntor templu din piatr din lume. Armate de pietrari au lucrat la transformarea faadei din stnc n dou statui enorme ale faraonului. Sculptate ntr-un perete de piatr, aveau nlimea de aproape 20 de metri. Se crede c locul a fost ales att pentru maleabilitatea pietrei, ct i datorit apropierii de Nil i pentru a fi vzute de la kilometri deprtare, de ctre oricine intra n Egipt prin sud.

3. Muntele Sinai
Unele minuni nu sunt fcute de mna omului, ci sunt altare naturale i hotare ale spiritualit ii. La peste 2.100 de metri nlime, Muntele Sinai, sau Gebel Moosa, este cel mai nalt munte din sudul Sinaiului i unul dintre cele mai spirituale locuri de pe pmnt. Potrivit relatrilor biblice, Moise a primit aici cele zece porunci de la Dumnezeu, scrise pe dou table de piatr. Pentru a marca locul unde Moise a primit poruncile, a fost construit o mnstire greac, 1.500 de ani mai trziu, ce poart hramul Sfintei Ecaterina.

2. Sfinxul
Este cea mai mare sculptur n piatr din lume. Este un mister, ntruct nimeni nu tie cu siguran ce anume reprezint sau cine l-a fcut. Jumtate om, jumtate animal, Sfinxul a fost considerat mult vreme drept cea mai ciudat figur de pe planet. Lung de 60 de metri i nalt de 20, Sfinxul strjuiete platoul Gizeh, alturi de dou dintre cele mai mari piramide din Egipt. Timp de sute de ani, Sfinxul a fost privit ca fiind cheia vieii. Faraonii s-au prosternat la picioarele sale, iar cuceritorii au ngenuncheat n faa lui. Chiar dac a fost supus unui lung ir de teste, Sfinxul rmne i n zi de azi o enigm.

1. Marea Piramid de la Gizeh


Estea cea mai veche minune din lume i st n picioare de cel pu in 4.500 de ani. Este cel mai mare mormnt construit vreodat i este nc cea mai mare construc ie de piatr. A fost construit pentru faraonul Kheops n anul 2.650 .En i de atunci ncoace aceast cldire a fost un simbol al arhitecturii monidale. Kheops i-a pus n minte s creeze o piramid perfect. La baz, este aliniat cu polii magnetici ai pmntului. Este construit din 2.300.000 de blocuri de piatr, dintre care unele cntresc cinci tone.

A mblsma i a mumifica au n esen acelai sens. A mblsma (din Latinescul in balsamum, nseamn a "pune n balsam," o mixtur de rini aromatice). Procedeele de mumificare sunt foarte similare deoarece n ambele cazuri corpul era uns cu unguente, uleiuri i rine. Cuvntul mumie provine dintr-o interpretare greit a procesului. Corpurile a cror mblsmare este de o calitate slab (n special cele din Perioada Trzie) sunt de multe ori negre i foarte strlucitoare i de aici s-a ajuns la prerea c acestea erau prezervate prin scufundarea lor n bitum, n Arabic cuvntul bitum este mumiya. Exist multe medode moderne de conservare a corpurilor (ex. prin criogenie), ns acestea nu erau la ndemna egiptenilor n antichitate. Singura metod cunoscut acestora era uscarea n nisip ncins, ns aceast metod lsa corpul nu tocmai cu forma dorit si destul de nepotrivit pentru scopul su de a pastra suletul Ka, mai ales al unui faraon. Nilul a oferit ns soluia. Nilul se revars anual i provoac inundaii fertilizatoare, n lipsa acestui fenomen, Egiptul nu ar fi dect un deert strbtut de un ru. Revrsrile aduc cu ele aluviuni care fac terenul fertil. n urma retragerii apelor rmn bli care n timp se evapor lsnd n urma lor o substan cristalin numit natron (carbonat de sodiu cristalizat) care trage i absoarbe umezeala. n timpul Vechiului Regat, organele interne ale reginei Hetepheres au fost extrase i depuse ntr-o soluie de natron cu concentraia aprox. 3%. Cnd cutia a fost deschis s-a observat c tot ceea ce rmasese din corpul reginei nu era dect un fel de noroi. Primele ncercari de mumificare au fost eecuri totale, ceea ce i-a determinat pe cei ce se ocupau de mbalsamare s ncerce n schimb pstrarea formei corpului. Ei au fcut acest lucru prin nfurarea corpului n bandaje mbibate cu rain. Ca dovad a nivelului nalt la care acetia au ajuns este mumia unui muzicant al ***ii (Waty) din timpul celei de a V a dinastii care pstreaz nc detalii extraordinare ale feei (riduri), btaturi i alte elemente. Procesul de mblsmare dura 70 zile. Cteva secole mai trziu a aprut o nou tehnic de mumificare. Mai nti mblsmtorii splau interiorul i exteriorul corpului i l umpleau cu un tip special de vin i cu mirodenii. Apoi scoteau toate organele interne extrgnd creierul cu un crlig prin nas i umpleau corpul cu o soluie de sare de natron. Inima era lsat n corp deoarece egiptenii credeau c aceasta este cea care pstra suletul (Ka).Dup aceia toate organele interne erau puse n vase acoperite ce urmau a fi ngropate mpreun cu corpul. Corpul era apoi lsat la uscat timp de 40 zile apoi era din nou splat cu vin i amestecuri de mirodenii, dup care se nfura n bandaje umede i apoi era uscat, prin acest proces se obinea garania c trupul defunctului i va pstra forma i dimensiunile sale. mblsmatorii adugau apoi uleiuri aromate, parfumuri i bijuterii pe corp, dup care era pus n cosciug i ngropat. Egiptenii credeau c fiecare om are un corp fizic i un suflet numit 'ka' - fora vieii, care dinuia i dup moarte. Ca i n cazul unui om viu, acest ka trebuia ntreinut, el avea nevoie de divertisment i de uneltele defunctului. Toate aceste articole erau deci plasate n mormnt. Esenial era ca acest 'ka' s se reunifice cu corpul fizic, motiv pentru care cadavrele erau mumificate. Defunctul trebuia s se rentlneasc cu acest 'ka' al su pentru a obine viaa venic dup moarte. Cum ns corpul fizic nu putea cltori din mormnt pn n lumea de dincolo, aceast cltorie era ntreprins de personalitatea defunctului, adic 'ba'. Dup ce 'ba' i 'ka' se reunificau, porneau ntr-o cltorie final spre cer, soare i stele, unde defunctul nvia din mori ca 'akh' (spirit), dobndind viaa venic. Primul pas n procesul de mumificare era ndeprtarea organelor interne, printr-o incizie efectuat n partea lateral a corpului. Inima, considerat tronul inteligenei i fora vieii, era lsat la locul su, dar creierul era scos prin nas, cu un crlig special, i aruncat. Restul organelor erau pstrate n vase canopice. Mumia lui Ramesses II

Cadavrul era mpachetat, acoperit cu carbonat de sodiu cristalizat (un tip de sare) i lsat s se deshidrateze timp de 40 zile. Corpul era apoi nfurat n bandaje mbibate n rin, carbonat de sodiu i uleiuri aromate, iar toate orificiile corpului erau astupate. n final, corpul era acoperit cu rini i bandajat nc o dat, iar preoii plasau diferite amulete ntre straturile de bandaje. ntregul proces, nsoit de rugciuni i descntece elaborate, dura aproximativ 70 zile, ns corpurile astfel prelucrate sau conservat perfect timp de mii de ani.

Cultul a) Locurile de cult. Templul era la egipteni "locuinta zeului". In el se pastra statuia zeului si era instalat animalul sau sfant. La inceput egiptenii faceau locuinte modeste pentru zei. Acestea nu erau uneori decat simple colibe impletite din nuiele de rachita si inchise cu un gard de pari. La intrare, erau puse insignele tribului si emblema zeului, sculptata in lemn. Mai tarziu s-au construit temple din piatra, de forma patrata si cu doua usi, una in fata celeilalte, servind preotilor pentru a intra pe una si a iesi pe cealalta cand purtau idolul in procesiuni. Cel mai impunator din monumentele de piatra este celebrul templu imperial al lui Amon-Ra de la Karnak. Celelalte temple care s-au pastrat, cel de la Denderah, inchinat zeitei Hathor, cel de la Edfu, inchinat zeului Horus, cel de la Luxor, Ramesseum-ul, aveau toate cam aceeasi impartire. In apropierea fiecarui templu era de obicei un templu mai mic, numit mammisi ("camera nasterii"), in care se presupunea ca se nascuse fiul marelui zeu al templului principal. Drumul care ducea la templu era strajuit de o parte si de alta de sfincsi, iar inaintea intrarii erau doua obeliscuri monolitice, uneori foarte inalte si acoperite cu inscriptii. Pe peretii interiori ai templului erau reprezentate ceremonii in legatura cu cultul zeului, iar pe peretii exteriori erau zugravite scene din luptele victorioase ale regelui. In timpul Regatului nou s-au construit si temple sapate adanc in stanci. Cele mai renumite temple in acest caz sunt cele de la Ipsambul, din Nubia. In templul propriu-zis nu se celebrau niciodata ceremonii publice. In el intrau numai preotii principali ai templului si, in anumite imprejurari, faraonul. Ceremoniile publice se desfasurau afara, in curtea templului. b) Preotii. Singurul preot in intelesul strict al cuvantului era la egipteni regele, in calitatea sa de zeu si de fiu al zeilor. Ceilalti preoti isi implineau functia ca inlocuitori, ca imputerniciti ai regelui. Preotii egipteni se bucurau de o mare cinstire din partea poporului si aveau uneori o putere politica extraordinara, cum a fost aceea care a provocat reactiunea regelui Amenofis al IV-lea. Ei n-au format totusi o casta inchisa. Cu vremea insa s-a constituit un sacerdotiu propriu-zis, care mai ales in epoca de decadenta a religiei egiptene devenise extrem de numeros. Ierarhia preotilor egipteni avea in fruntea sa un mare preot. Subalternii acestuia se imparteau in diferite categorii: "ceremoniarii" sau "lectorii", care recitau formulele sacre scrise pe rulouri de papirus, "servantii", un fel de diaconi care acompaniau pe oficianti, "cei curati", "parintii divini", "profetii" si altii, care implineau tot felul de oficii la temple.

Existau si preotese in cultul egiptean, indeosebi in acela al zeitelor Nut si Hathor,precum si in cultul mortilor. Functia lor principala era aceea de a se ocupa cu muzica si dansul in cinstea zeilor. Pe langa privilegiile de care se bucurau, preotii egipteni trebuiau sa se supuna unor restrictii. De pilda: nu aveau voie sa manance altfel de carne decat din cea adusa ca sacrificiu; le era interzisa consumarea carnii de porc si de peste; intrebuintau foarte putin untdelemn si vin; se imbracau cu haine foarte simple si isi radeau capul. De asemenea trebuiau sa se supuna unor lungi si complicate purificari. c) Riturile. Cultul egiptean era de doua feluri: zilnic si festiv. Riturile cultului zilnic erau randuite cu amanuntime si erau foarte complicate. Astfel, la templul din Abydos, cultul zilnic comporta 35 de ceremonii distincte, iar la cel din Teba aproape 60 de ceremonii. Zeul era tratat ca un rege caruia nu trebuia sa-i lipseasca nimic. I se facea toaleta zilnica, i se ofereau mancaruri alese, i se aduceau flori din abundenta ca sa-i incinte privirea etc. Riturile principale aveau ca scop sa aplice idolului cultul osirian al reinvierii. Adica se credea ca prin implinirea ritualului secret, care se practica pentru chemarea in viata a unei statui, zeul reinvia, asa cum reinviase Osiris. Riturile cultului festiv se desfasurau cu o extraordinara amploare. In astfel de imprejurari se dadea putinta poporului sa-si contemple zeul, care era scos din sanctuarul sau si prezentat publicului, de obicei pe un fel de barca. Se obisnuia de asemenea ca zeul sa faca vizite vreunui alt zeu sau zeita cu care era socotit inrudit. De pilda, zeita Hathor de la Denderah facea vizita o data pe an lui Horus de la Edfu. Atunci idolul era asezat pe o barca, proprietate a templului, si calatorea pe Nil cu un alai de muzici, dansuri si tamaieri. La marile sarbatori, regele insusi oficia ca mare preot si se intampla uneori sa-si adore propria statuie, recunoscandu-se ca zeu. Exista la egipteni si un cult particular, savarsit de capul familiei la propriul sau domiciliu. Acest cult consta din sacrificii pentru stramosi si din implinirea unor rituri cu prilejul diferitelor evenimente familiale mai importante. Ca si in alte religii, jertfele si ofrandele formau partea principala a riturilor cultului egiptean. S-a discutat asupra sacrificiului uman in cultul egiptean, dar este sigur ca acesta a existat. Astfel, Amenofis al II-lea se lauda ca dupa o victorie a sacrificat tatalui sau, zeul Amon, sapte conducatori sirieni, iar pe peretii templelor si ai mormintelor regale sunt reprezentari de suverani, chiar din dinastiile Regatului nou, ucigand inaintea imaginii unui zeu, pe suveranii sau conducatorii de osti straine invinsi. De asemenea, cand se punea prima piatra la construirea unui templu se aducea un sacrificiu omenesc; obicei care a fost suprimat cu timpul. d) Sarbatorile. Cele mai importante sarbatori anuale erau cele legate de inundatiilor produse de Nill. Schimbarea anotimpurilor, zilele aniversare ale nasterii si ale urcarii pe tron a regelui erau de asemenea prilejuri de sarbatori. Fiecare templu isi avea zilele sale proprii de sarbatoare, care se raportau la evenimente mitice din viata zeului respectiv, incit fiecare templu isi avea calendarul sau. Tot aici am putea aminti si de celebrele "mistere osiriene", care erau de doua feluri. Unele se desfasurau sub cerul liber, cu participarea intregului popor. Altele aveau loc in secret, in templu, in fata unui numar de initiati. d) Riturile de inmormantare. Unor astfel de credinte cu privire la viata viitoare le corespundea desigur un ansamblu de rituri de inmormantare. In epoca preistorica, egiptenii isi ingropau mortii la fel cu toate popoarele cu o civilizatie inferioara. Cadavrul era strans legat in pozitia chircita si culcat pe partea

stanga, cu capul cel mai adesea spre sud si cu fata spre vest. Uneori cadavrul era taiat in bucati si capul pus deoparte, pentru ca mortul sa nu devina primejdios pentru cei vii, venind printre ei ca strigoi. In aceasta perioada nu exista practica mumificarii. Mai tarziu insa, ideea de ka, a dus la conservarea cadavrelor prin imbalsamare, operatie in care egiptenii au excelat. Exista doua descrieri clasice despre felul cum imbalsamau egiptenii cadavrele, una a lui Diodor Sicilianul si alta a lui Herodot. Acesta din urma arata ca existau mai multe feluri de imbalsamari, dupa pretul pe care rudele mortului il puteau plati specialistilor in arta imbalsamarii. Imbalsamarile cele mai scumpe se faceau in felul urmator. Se extragea prin nari cu un fier incovoiat o parte din creier, iar cealalta parte era lichefiata prin anumite medicamente. Apoi cadavrul era golit de intestine, curatit si purificat cu o infuzie de vin de palmier si cu aromate pulverizate. Locul ramas gol era umplut cu smirna pisata si cusut la loc. Cadavrul era apoi imbibat cu azotat de potasiu si pus la pastrare intr-un loc ascuns timp de 70 de zile. Dupa aceea era infasurat de la cap pana la picioare in fisii de panza inmuiate in cauciuc. Pe fata i se punea o masca de in, care pastra asemanarea cu figura mortului. Rudele aveau grija ca indata dupa imbalsamare sa bage cadavrul intr-o cutie speciala, de lemn, construita in forma de om si avand doua ferestre rotunde in directia ochilor, pentru ca mortul sa poata vedea soarele. Exteriorul acestei cutii era plin de inscriptii cu rugaciuni catre zeii protectori ai mortilor: Osiris, Isis, Anubis, Nephtys etc. Dintre obiectele de inmormantare nu lipsea niciodata o barca. Ca o masura de prevedere pentru cazul ca imbalsamarea n-ar fi fost perfecta si astfel mumia nu s-ar fi pastrat, se asezau in mormant una sau mai multe statui sau statuete, care reprezentau pe mort si care puteau sa tina locul mumiei, servind ca salas al "dublului", al lui ka. In mainile mortului si intre benzile mumiei se puneau texte sacre, rugaciuni si mai ales Cartea mortilor, care trebuia sa-i serveasca pentru a invinge dificultatile calatoriei in lumea cealalta si pentru a raspunde cum trebuie in fata judecatii lui Osiris. Pe peretii mormantului erau zugravite reprezentari ale mitului osirian, care aveau ca scop sa mijloceasca in chip magic transformarea mortului intr-un Osiris. Numeroase talismane constituiau pentru mort o adevarata armatura magica. Dintre acestea nu putea sa lipseasca niciodata carabusul, simbolul reinvierii, care se aseza pe pieptul mortului in dreptul inimii. e) Mormintele. In timpurile cele mai vechi si chiar si mai tarziu pentru oamenii simpli, locuinta" de veci a mortului era o simpla groapa, nu prea adanca, sapata in nisip, sau in stinca, astupata apoi cu o piatra pentru ca sa nu intre acolo sacalii. Mormintele regale si ale nobililor au luat insa, inca din vechime, infatisarea unor fortarete cu peretii oblici spre centru si avand inauntru cinci camere, una mai mare in centru, in care se depunea mortul, si alte patru mai mici laterale, care serveau pentru pastrarea proviziilor si uneltelor necesare mortului. Aceasta casa mortuara poarta astazi numirea araba mastaba. Cu vremea au intervenit unele modificari in interiorul acestor cladiri, camera din mijloc devenind o capela, in care rudele si preotii indeplineau la anumite zile cultul mortilor. Mumia era pusa in pamant, dedesubtul capelei, unde era coborata printr-o gaura facuta in acoperisul cladirii. Indata insa dupa coborarea mumiei in aceasta ascunzatoare, gaura era astupata cu moloz, pentru a face imposibila profanarea mormantului. Alaturi de capela era o celula mica in care se tinea statuia mortului. Celula corespundea cu capela printr-un mic orificiu, permitand sufletului mortului (ka), intrupat in statuie, sa se bucure de ofrandele si parfumurile arse in camera funerara alaturata. Orientarea cladirii era cu fata spre rasarit, incat cei care aduceau sacrificii inauntru sedeau cu fata spre apus, directie in care se credea ca merg sufletele spre imparatia lui Osiris. Mormintele faraonilor, pe care le cunoastem sub numele de piramide, nu sunt altceva decat mastaba de dimensiuni monumentale, cu deosebirea ca in locul capelei se construia alaturi de piramida un templu, in care se oficia cultul regelui titular al marii piramide alaturate.

S-au emis mai multe ipoteze asupra semnificatiei piramidelor. S-a spus de exemplu ca forma lor, care seamana cu aceea a unui cort, ar aminti vremea cand egiptenii erau un popor nomad, sau ca ele ar semnifica adapostirea temporara a sufletului intr-un cort, pe drumul sau spre imperiul lui Osiris. De asemenea s-a spus ca baza patrata a piramidelor ar avea vreo legatura cu cele patru elemente constitutive ale cosmosului. S-a ajuns chiar la o intreaga stiinta esoterica a "piramidologiei", care descopera tot felul de simbolisme si mistere in arhitectura piramidelor. Cu siguranta ca lucrurile sunt mult mai simple si credem ca au dreptate cei care spun ca la inceput a fost o simpla ingramadire de pamant sau de pietre deasupra mormantului. Cele mai renumite dintre ele sunt desigur marile piramide de la El Giseh, inaltate pentru a adaposti mumiile a trei suverani din dinastia a IV-a (2723-2563 i. Hr.): Kheops, Khefren si Mykerinos.

Notiunea de suflet si trup in Egiptul antic Gandirea religioasa egipteana nu s-a preocupat in mod deosebit de originea omului. Unele mituri il prezinta pe zeul soarelui, Ra ca fiind creator al omului, deoarece el este considerat creator pentru tot ceea ce exista. In teologia memfitica, creatorul omului este Ptah si apoi Khunm, acesta din urma fiind creatorul doar al individului ce se naste, nu al rasei umane. Impreuna cu Heket, zeita nasterilor, Khnum ajuta sa se nasca copilul din pantecele mamei. In evaluarea naturii umane, nu exista o distinctie clara intre parte spirituala si cea materiala a omului; prin urmare centrul personalitatii sale nu se gaseste nici in suflet si nici in trup. Fiinta umana este o sinteza a mai multor potente spirituale carora omul le este dator cu viata dupa moarte. Aceste potente au semnificatia unor dimensiuni ale fiintei umane care depind insa de integritatea trupeasca a omului. De aici vine si ideea imbalsamarii cadavrelor si punerea in mormant a unor obiecte folositoare trupului. In ceea ce priveste sufletul, egiptenii credeau despre acesta ca salasluieste in trup si ca este o entitate invizibila dar concreta in timpul vietii de pe pamant. Aceasta entitate avea numele de ba, dar ea nu seminifica viata. Pentru viata egiptenii intrebuintau un alt cuvant: ankh. Nu avem detalii despre natura lui ba, dar stim ca aceasta parasea trupul o data cu moartea individului. Egiptenii vorbesc si despre Ka, care reprezinta o entitate invizibila, practic o dublura a lui ba. Ka insoteste in viata omul, ca un fel de pazitor, de inger si intra in trup la moarte. Este imposibil sa spunem in mod exact care a fost elementul preponderent in conceptia egipteana despre om. Acest lucru este posibil din cauza lipsei unei prezentari unitare a conceptiei religioase egiptene; insa nu putem nega ca aceasta religie a constituit de-a lungul timpului o adevarata forta a unei traditii si civilizatii care rezista peste veacuri. Este incontestabil ca pentru egipteni ceva din fiinta omului continua sa existe si dupa moarte. Altfel nam mai intelege nimic din giganticele piramide si din faimoasele mumii egiptene. Dar cum isi reprezentau egiptenii sufletul ? Lucrul acesta este aproape imposibil de spus. Din cercetarile care s-au facut ar reiesi ca, pentru egipteni, sufletul n-ar fi avut unitatea si personalitatea pe care noi obisnuim sa le atribuim sufletului nemuritor. Pentru ei sufletul ar fi fost scindat, specificat intr-o serie de suflete, care n-ar fi fost altceva decat diferite aspecte sau subdiviziuni ale activitatii spirituale. Ba ar fi fost sufletul propriu-zis, care in timpul vietii anima trupul iar dupa moarte trece intr-o alta viata. Era reprezentat printr-un cocor, caruia mai tarziu i s-a dat un cap de om. Reprezentarea sufletului

sub forma de pasare ar putea fi un indiciu asupra destinului acestuia. Sufletul urma sa-si ia zborul dupa moartea trupului si sa traiasca sus in cer printre zei. Sufletul putea sa ia si forma unei lacuste, care dupa conceptia egiptenilor era tot o pasare. Asupra cuvantului ka s-au produs cele mai multe discutii intre cercetatori si nu putem spune ca lucrurile s-au lamurit depun. Probabil cea mai indreptatita parere este aceea care considera pe ka drept un principiu vital strans legat de corp, care nu-si ia zborul dupa moarte, ca ba, ci coboara in mormant, pastrandu-se atat cat se pastreaza trupul. Este conceptia primitiva egipteana despre suflet, anterioara conceptiei superioare reprezentate prin ba. Din credinta ca soarta sufletului, a lui ka, este legata de trup, a luat nastere grija egiptenilor pentru pastrarea in bunastare a trupurilor mortilor cat mai multa vreme cu putinta. Si de aici imbalsamarile si piramidele ca morminte durabile, iar pentru cazul ca totusi trupul ar fi suferit vreo stricaciune, egiptenii au avut grija sa faca statui cat mai asemanatoare cu defunctii, pentru ca sa locuiasca in ele ka. Fireste ca acest suflet, ka, trebuia hranit din belsug si ingrijit, pentru ca sa nu vina ca strigoi printre oameni.

Preliminarii: Tara Egiptului este numita de Herodot "un dar al Nilului", fara Nil, Egiptul nu ar fi decat un colt din imensul pustiu al Saharei. Parerea cea mai acreditata este aceea ca poporul egiptean s-a nascut din amestecul unui sir de triburi diferite care faceau parte din populatiile indigene ale Africii de Nord si de Est. Ca organizare politica, Egiptul a avut la inceput un regim patriarhal, adica populatia era impartita pe ginti, apoi s-a impartit pe comunitati teritoriale numite de catre greci nome si care erau in numar de circa 42. Pe la mijlocul mileniului al IV-lea i. Hr., se formeaza doua state: Egiptul de Sus, in regiunea izvoarelor Nilului, cu Teba cetate principala, si Egiptul de Jos, in Delta Nilului, cu Memfis cetate principala. Pe la sfirsitul mileniului al IV-lea i. Hr., cele doua state egiptene au fost reunite sub un singur rege, sub un faraon, Menes conform traditiei, luind astfel nastere prima dinastie a faraonilor egipteni. Dezvoltarea statului unificat egiptean a cunoscut urmatoarele perioade: Regatul timpuriu (3000-2 778 i. Hr.), cu capitala la Thinis,; Regatul vechi (2 778-2 263), cu capitala la Memfis, in care timp se construiesc marile piramide; perioada "regalitatilor multiple" (2263-2 050); Regatul mijlociu (2 040-1 730); cu capitala la Teba; anarhia si invazia hicsosilor (1730-1562), hicsosii fiind triburi nomade asiatice ; Regatul nou (1562-1085), cu capitala la Teba, perioada care constituie apogeul politic si cultural al Egiptului antic; Regatul tirziu (1085-525), cu capitala la Sais .In anul 525 i. Hr., Egiptul a incetat de a mai fi un stat liber. Religia a jucat un rol important in viata egiptenilor antici, dominind intreaga lor istorie. Herodot scria despre egipteni ca sunt "cei mai religiosi dintre toti oamenii" (Istorii, II, 37). Privita in general, religia egipteana consta din adorarea sub diferite forme a naturii si in special a soarelui. Este deci o religie a naturii. Aceasta religie nu se prezinta insa ca fiind ceva unitar, ci ca un complex format din elemente eterogene, uneori chiar contrare. Inainte de anul 4000 i Hr., deci inainte ca Menes sa fi realizat unitatea Egiptului, fiecare trib era independent, avand zei proprii, temple, preoti, rituri si credinte specifice. Dupa unificare, fiecare trib a pastrat o oarecare autonomie religioasa, care a fuzionat intr-o structura religioasa; au fost pastrati zeii

fiecarui trib, formandu-se un panteon, insa fiecare zeitate locala isi avea cultul ei aparte. Trebuie spus ca multiplicitatea zeilor se datora de multe ori numelor pe care le aveau si nu zeilor. Zeul creator suprem era numit Atum la Heliopolis, Ptah la Memphis, Thoth la Hermopolis in Egiptul de Mijloc, Amon la Theba, Horus la Edfu si Khnum la Elephantina. Toate aceste zeitati au acelasi atribute, aceeasi natura si aceleasi functii. Diferenta lor consta doar in reprezentarea externa si in cateva trasaturi accidentale. Religia egipteana este considerata ca fiind cea mai veche si aceea care a avut cea mai lunga perioada de existenta dintre toate religiile lumii. In lunga sa existenta, aceasta religie a suferit o serie de transformari, cunoscand forme inalte de spiritualitate, dar si aspecte din cele mai grosolane. Cu toata aparenta de unitate, religia egipteana a fost de fapt un adevarat mozaic de credinte si rituri, care gravitau in jurul catorva idei principale, intre care cultul solar si credinta in nemurirea sufletului. Cultul solar, cu numeroasele lui variante, reprezenta ideea de unitate divina, soarele fiind zeul suprem caruia i se subordonau toti ceilalti zei. Teologia egipteana s-a ridicat la un inalt nivel de speculatie, atingand, prin fuzionarea zeilor, un monoteism sui generis, mai ales prin cultul discului solar, al lui Aton. Dar aceasta nu inseamna nicidecum, asa cum s-a pretins uneori, ca religia egipteana a fost cumva monoteista in adevaratul inteles al cuvantului si cu atat mai putin universalista. Poporul nu i-a urmat pe teologi in speculatiile lor si teologii insisi au cultivat un politeism traditional de parca nici n-ar fi existat acele speculatii teologice. Structura insasi a religiei egiptene era politeista si cultul insusi al acestei religii era de asa natura incat nici o speculatie monoteista nu putea fi in stare sa schimbe caracterul politeist al acestei religii. In ceea ce priveste cel de-al doilea aspect principal al religiei egiptene antice pe care l-am mentionat, credinta in viata viitoare, putem spune ca aceasta credinta a facut ca pamAntul Egiptului sa fie presarat cu monumente funerare ca nici o alta tara din lume, egipteanul antic considerind viata aceasta ca o simpla anticamera a vietii celeilalte.