Sunteți pe pagina 1din 151

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE TIINE ECONOMICE

DOCTRINE ECONOMICE SUPORT DE CURS ID

TITULAR DE CURS

CONF. DR. SILVIA POPESCU

Cuprins 1.Introducere n studiul doctrinelor economice 2.Gndirea economic premodern 3.Gndirea economic modern 4.Gndirea economic a fiziocrailor 5.coala clasic englez 6.Sistemul economic Marxist 7.Liberalismul neoclasic sau marginalismul 8.Keynesismul 9.Evolutia postbelica a keynesismului neokeynesismul si postkeynesismul 10.Neoclasicismul si neoliberalismul contemporan 11.Gndirea economic romneasc perioada antebelic 12.Gndirea economic romneasc n perioada interbelic

Unitatea de nvare nr. 1 Introducere n studiul doctrinelor economice List subiecte ce vor fi tratate
1.Clarificri metodologice 2.Obiectul doctrinelor economice 3.Criteriile de evaluare a doctrinelor de gndire economic 4.Scoli si curente de gandire economica/prezentare succint

Cerine privind cunotinele anterioare


elemente fundamentale de micro i macroeconomie un minim limbaj de specialitate specific tiinelor economice: cunoaterea aparatului conceptual i categorial cu care s-a operat n unitatea de nvare nr.1 competene de analiz, sintez, interpretare de text economic rezolvare de probleme realizarea i interpretarea datelor statistice i a graficelor cu coninut economic cel puin 70 p obinute la testul autoevaluativ anterior

Obiectivele unitii de nvare


introducere n problematica disciplinei clarificri conceptuale i metodologice stabilirea criteriilor de formare, denumire i verificare a doctrinelor economice

Lista echipamentelor necesare


Suportul de curs n format electronic i printat Calculator Cd Videoproiector

Bibliografie recomandat pentru unitatea de nvare Creoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. Economie, Editura ALL BECK, Bucureti, 2003 Dobrot N.- ABC-ul economiei de pia modern, Casa de editur i pres"Viaa Romneasc", Bucureti,1991. Popescu Silvia, Micro i macroeconomie-Sinteze i aplicaii, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 Popescu Silvia, Doctrine economice, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 Cuvinte cheie :doctrin economic, teorie economic, paradigma

Texte explicative
Obiectul doctrinelor economice Ideile, teoriile, doctrinele i concepiile economice se grupeaz n curente de gndire economic, de regul, n funcie de poziiile sociale pe care se situeaz creatorii i promotorii lor. De studiul acestora n lumea actual se ocup o disciplin special numit Doctrine economice Doctrinele economice au ca obiect studierea ideilor, teoriilor i doctrinelor principalelor curente, orientri i coli de gndire economic, din punctul de vedere al coninutului economic, social i naional, al funciilor ndeplinite de acestea n cadrul dezvoltrii i al confruntrilor de idei pe frontul problemelor economice ale epocii contemporane i al modului de rezolvare al acestora. Obiectivele disciplinei : - relevarea progresului tiinei economice i aprecierea stadiului dezvoltrii ei; detaarea valorilor de nonvalori; punerea n eviden a teoriilor tiinifice i critica celor apologetice; sesizarea noilor tendine i orientri n gndire economic actual; surprinderea modului n careteoriile economice influeneaz viaa economic, ndeosebi prin politicile promovate.

Definiia disciplinei Doctrinele economice sunt ansambluri coerente de idei, principii, teorii care se axeaz pe concepii determinate despre economie n ansamblul ei, despre componente majore ale acesteia i care conin modaliti, msuri practice viznd modul de punere n micare a mecanismului vieii economicei de influenare amersului ei nvederea atingerii scopurilor urmrite determinate de interese de clas sau naionale. Pentru a studia i a nelege domeniul istoriei gndirii economice, este necesar clarificarea noiunilor de baz care permit abordarea acestor probleme. Gndirea economic reprezinta un proces de reflectare activ a vieii economice a societii, fiind un produs al interactiunii dintre caracteristicile obiective ale mediului economico-social si calitatile subiective ale autorilor.

Teoria economica reprezinta ansamblul ideilor structurate rezultate prin prelucrarea sistematica a informatiilor privind activitatea economica sau componentele ei, ca urmare a activitatii de cercetare intreprinse de oamenii de stiinta din domeniul economic. Acestia urmaresc dezvaluirea cauzelor, a esentelor si a legilor care guverneaza evolutia fenomenelor economico- sociale. Doctrina economica consta dintr-un complex de teorii care exprima aprecieri, realizeaza judecati de valoare, recomanda proiecte de reforma, sustin, promoveaza sau, se afla efectiv la baza diferitelor tipuri de politici economice, prin care sunt influentate mecanismele de functionare, sau, chiar cursul dezvoltarii economice. Asadar, teoria ne serveste ca instrument de analiza pentru ceea ce exista, in timp ce doctrina ne arata ce trebuie facut sau nu trebuie facut, venind sa experimenteze prin intermediul politicii economice. Metodele de care uzeaza teoria economica sunt cele descriptive si empirice, in timp ce doctrina, este in esenta normativa, prin aceea ca indica calea ce trebuie urmata pentru atingerea binelui economic si social. Doctrinele economice studiaza etapele maturizarii acestei stiinte, urmarind trei aspecte: obiectul de studiu, mijloacele de investigare a proceselor economice si rezultatele obtinute in procesul cercetarii. Esenta ecestor etape, o reprezinta ansamblul elementelor fundamentale de structura, principiile si metodele de operare si investigare ale unei generatii de economisti, ale unei scoli sau curent de gandire economica. cadrul general asupra lumii Modelul de operare este un concept relativ nou, introdus pentru prima data de Th. Kuhn, in lucrarea sa Structura revolutiilor stiintifice (1962) si este denumit paradigm

Sarcina de lucru nr. 1. Prezint coninutul modelului Modelul conine ................................................................................................................ ................................................................................................................ .................................................................................. (caut n cursul Doctrine Economice -Silvia Popescu , pagina 15 i completeaz) Th. Kuhn a elaborat cinci insusiri pe care trebuie sa le prezinte o teorie stiintifica , spre a fi considerata valabila precisa sa corespunda datelor experimentale; coerenta cu ea insasi, dar si cu celelalte teorii; simpla sa organizeze si sa sistematizeze in mod logic si inteligibil faptele; bogata sa evidentieze fapte si relatii noi; aplicabila dincolo de faptele particulare pe care urma initial sa le explice, respectiv sa aiba o mare deschidere. Criteriile de evaluare a doctrinelor de gndire economic

Criteriile de evaluare a doctrinelor de gndire economic Criteriul suprem de verificare - Practica Criterii fundamentale criteriul epocii: problematica economic a unei epoci,procesele i fenomenele ei principale; criteriul social, de clas: poziia claselor, gruprilor i categoriilor sociale; criteriul raportului naional-internaional; criteriul raportrii teoriei la interesul general al progresului. Criterii complementare criteriul independenei relative a teoriei fa de realitile economice; criteriul datelor empirice: ex. influena islamului asupra teoriilor economice din unele ri islamice; criteriul naturii i a gradului de profunzime a reflectrii realitii de ctre teorie; criteriul raportului dintre concepia general i componentele particulare ale doctrinei economice; criteriul finalitii practice. Criterii de formare a colilor i curentelor de gndire economic Principalele criterii pe baza carora se formeaza scolile si curentele de gandire economica pot fi considerate urmatoarele: comunitatea de interese economice, sociale si politice ale apartenentilor acestora, comunitatea de metoda (paradigma), afinitatile in privinta ascendentei culturale, de politica economica sau chiar adversitatile politico-ideologice fata de adversarii lor. Denumirile date scolilor si curentelor de gandire economica

Contributia substantiala a unor autori la dezvoltarea stiintei economice, fiind denumiti economisti clasici (F. Quesnay, A. Smith, D.Ricardo etc.) Elementele innoitoare prezente la generatiile succesive de economisti, fiind denumiti, ca urmare, neoclasici (C.Menger, W.St.Jevons, A.Marshall, etc.). Metodologia aplicata de catre diverse grupuri de economisti, ca de exemplu: scoala marginalista (C. Menger, W.St.Jevons, A. Marshall, V. Pareto) si scoala istorica germana (W.Roscher, K,Kniess, etc.). Numele orasului in care acestea s-au manifestat (Scoala de la Viena, Scoala de la Lausanne, Scoala de la Chicago, Scoala de la Freiburg, etc.), Numele tarii respective (Scoala austriaca, Scoala franceza, Scoala germana, etc.). Optiunea de politica economica a reprezentantilor lor, manifestanduse astfel: curentul liberal (A.Smith, D.Ricardo, J.St. Mill); curentul socialist (Ch.Fourier, R.Owen, etc.); curentul marxist (K.Marx, Fr. Engels, V.I.Lenin, etc.); curentul dirijist (J.M.Keynes, J.Robinson, R.F.Harrod). Numele fondatorului lor (marxism, keynesism, etc.) si pot fi combinate cu diferite prefixe care semnifica succesiunea unor generatii ale curentului respectiv (neomarxisti, postkeynesisti etc.). Conceptia reprezentantilor lor fata de modul in care doresc sa realizeze transformarea societatii (conservatori, liberali, reformisti, radicali, revolutionari, etc.).

Rezumatul unitii de nvare


Doctrinele economice au ca obiect studierea ideilor, teoriilor i doctrinelor principalelor curente, orientri i coli de gndire economic, din punctul de vedere al coninutului economic, social i naional, al funciilor ndeplinite de acestea n cadrul dezvoltrii i al confruntrilor de idei pe frontul problemelor economice ale epocii contemporane i al modului de rezolvare al acestora.

Obiectivele disciplinei - relevarea progresului tiinei economice i aprecierea stadiului dezvoltrii ei; detaarea valorilor de nonvalori; punerea n eviden a teoriilor tiinifice i critica celor apologetice; sesizarea noilor tendine i orientri n gndire economic actual; surprinderea modului n careteoriile economice influeneaz viaa economic, ndeosebi prin politicile promovate. Criterii de formare a colilor i curentelor de gndire economic Principalele criterii pe baza carora se formeaza scolile si curentele de gandire economica pot fi considerate urmatoarele: comunitatea de interese economice, sociale si politice ale apartenentilor acestora, comunitatea de metoda (paradigma), afinitatile in privinta ascendentei culturale, de politica economica sau chiar adversitatile politico-ideologice fata de adversarii lor. Criterii de verificare ale curentelor de gndire economice Criteriul suprem de verificare - Practica Criterii fundamentale criteriul epocii: criteriul social, de clas criteriul raportului naional-internaional; criteriul raportrii teoriei la interesul general al progresului.

Criterii complementare criteriul independenei relative a teoriei fa de realitile economice; criteriul datelor empirice criteriul naturii i a gradului de profunzime a reflectrii realitii de ctre teorie; criteriul raportului dintre concepia general i componentele particulare ale doctrinei economice; criteriul finalitii practice. Aplicaie rezolvat Precizai trei criterii de formare a curentelor de gndire economic. Sunt considerate criterii de formare a curentelor de gnditre economic 1.comunitatea de interese economice, sociale si politice ale apartenentilor acestora, 2.comunitatea de metoda 3.afinitatile in privinta politicii economice Teste de autoevaluare Alegei prin ncercuire varianta (ele) corect(e) ......................... 10p

1.Doctrinele economice au ca obiect: a) studierea ideilor, teoriilor principalelor curente, orientri i coli de gndire economic, b) analizarea funciilor ndeplinite de acestea n cadrul dezvoltrii i al confruntrilor de idei c) modul de rezolvare al problemelor economice la nivel macroeconomic 2. Doctrinele economice ca disciplin de studiu au ca scop : a)relevarea progresului tiinei politice i aprecierea stadiului dezvoltrii ei;

b)punerea n eviden a teoriilor tiinifice c)critica teoriilor apologetice II.Definii conceptele economice : teorie economic i gndire economici precizai/v punctul de vedere referitor la semnificaia i complexitate fiecreia......................................................................40p III.Cum considerai c explic doctrinele economice maturizarea tiinei economice ?..........................................................................40p IV. Ce semnific teoria economic dar doctrina economic pentru economia real, faptic ?..................................................................10p Rspunsuri la testele de autoevaluare I.1a, 2a Definire gndirea economic..........................................................10p Reprezinta un proces de reflectare activ a vieii economice a societii, fiind un produs al interactiunii dintre caracteristicile obiective ale mediului economico-social si calitatile subiective ale autorilor. Precizarea opiniei personale .......................................................10p Definire teoria economic............................................................10p Reprezinta ansamblul ideilor structurate rezultate prin prelucrarea sistematica a informatiilor privind activitatea economica sau componentele ei, ca urmare a activitatii de cercetare intreprinse de oamenii de stiinta din domeniul economic. Precizarea opiniei personale .......................................................10p III.

Doctrinele economice studiaza etapele maturizarii tiinei economice urmarind trei aspecte: obiectul de studiu, mijloacele de investigare a proceselor economice si rezultatele obtinute in procesul cercetarii. Esenta ecestor etape, o reprezinta ansamblul elementelor fundamentale de structura, principiile si metodele de operare si investigare ale unei generatii de economisti, ale unei scoli sau curent de gandire economica. IV.Teoria serveste ca instrument de analiza pentru ceea ce exista, in timp ce doctrina arata ce trebuie facut sau nu trebuie facut pentru realitatea economic. Dac ai ntrunit 70 p din cele 100 p afectate rspusurilor corecte treci la tema urmtoare ; n caz contrar , repet secvenele unde ai greit! Unitatea de studiu ce urmeaz abordeaz gndirea economic premodern dar toate clarificrile noionale i coninuturile informaionale ce au fcut coninutul primei uniti de studiu sunt necesare nelegerii acesteia.
Dac ai ntrunit 70 p din cele 100 p afectate rspunsurilor corecte treci la tema urmtoare ; n caz contrar , repet secvenele de lecie unde ai greit! Adreseaz aici ntrebri referitoare la anumite probleme , dificulti ntmpinate n aceast lecie .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Propune aici alte modaliti de a aborda subiectele propuse............................................................................................................. .......................................................................................................................... . Propune aici alte forme de evaluare .......................................................................................................................... ..........................................................................................................................

Ce elemente de noutate consideri c a prezentat aceast unitate de studiu din perspectiv : Metodologic ............................................................................................... ............................................................................................... A coninutului informaional ............................................................................................... ...............................................................................................

Unitatea de nvare nr. 2 Gndirea economic premodern List subiecte ce vor fi tratate
1.Gandirea economica in antichitate 2.Gandirea economica a evului mediu

Cerine privind cunotine anterioare


Elemente de Istorie antic i medieval Delimitrile conceptuale din prima unitate de studiu

Obiectivele unitii de nvare


a)Delimitarea elementelor politice ,sociale, culturale i religioase de cele economice specifice perioadei premoderne : antichitii i evului mediu. b)Explicarea contextelor istorice ce au generat i susinut gndirea economic n epocile istorice analizate c) cunoaterea ideilor i teoriilor economice fundamentale din creaia i activitatea filosofilor antici : Aristotel, Platon i Xenofon d) identificarea, recunoaterea unor elemente de gndire economic valabile i astzi, e)interpretarea i analiza comparativ a sistemelor de gndire la cei mai reprezentativi gnditori din antichitate

f)cunoaterea ideilor i teoriilor economice fundamentale din creaia i activitatea celui mai reprezentativ gnditor pentru Evul Mediu: Sf.Toma DAquino (1225-1274). g) nelegerea fenomemelor economice n contextul religios i cultural al Evului Mediu h)Realizarea de comparaii critice ntre diversele teorii economice specifice perioadelor istorice abordate i) identificarea elementelor de progres n gndirea economic specific perioadelor istorice analizate

Lista echipamentelor necesare studiului


Suportul de curs n format electronic i printat Calculator Cd

Bibliografie recomandat pentru unitatea de nvare


Creoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. Economie, Editura ALL BECK, Bucureti, 2003 Popescu Silvia, Doctrine economice, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 tefan Victor Doctrine economice, Editura Sitech, Craiova, 2002

Timpul necesar studiului : 1 sptmn


Cuvinte cheie : confucianism,sofism, socratism, economie natural, economie de schimb,comer, credit,diviziunea muncii, valoare de schimb, valoare de ntrebuinare,renta funciar, bogie natural, bogie artificial,banii i funciile lor, productivitatea muncii, comerul.

Texte explicative Elemente de gndire economic n China Antic


Confucianismul -Sunt de reinut ideile economice chineze (sec.VIIII .e.n.) cuprinse n gndirirea filosofic cunoscut sub denumirea de confucianism .

- Susintorii lui Confucius cereau conductorilor statului i stpnilor de sclavi moderaie n cheltuirea veniturilor, s iubeasc i s asigure protecie poporului. -Ideea acumulrii bogiei, dar cu condiia ca acest lucru s nu duneze nivelului de trai al oamenilor. - Se considera necesar satisfacerea nevoilor umane, dar printr-un consum moderat. - Virtutea ar fi izvorul bogiei, iar statul ideal, cel n care trebuie s se munceasc mult i s se consume puin pentru asigurarea stabilitii n societate. - Dezideratul confucianist viza reunificarea provinciilor chineze ntr-o Mare Unitate, tez evident utopic deoarece: atunci cnd se va realiza Marea Unitate, lumea va aparine tuturor. - Vor fi alei cei mai inteligeni i vor fi promovai cei mai talentai oameni. Toi vor avea existena asigurat. Ideile reflect caracterul irealizabil al unei lumi idilice fr factori i stimuli economici reali.

Elemente de gndire economic n Grecia Antic


Contribuia lui Platon (427-348 i.H.) la gndirea economic In lucrarile sale Republica si Legile Platon abordeaza problemele ce decurg din rolul economiei in cetate. Se acord magistratilor si razboinicilor dreptul comun asupra bunurilor si serviciilor, pentru a se putea dedica sarcinilor ce le revin. Viata sociala trebuie supusa regulilor justitiei, aceasta avand o valoare absoluta. Legile umane nu sunt decat imitarea celor ce apartin justitiei ideale, supranaturale. Statul este descris ca un stat ideal, perfect just, care grupeaza indivizi cu meserii diferite. Cetatea ideala cuprinde trei clase sociale: cea a agricultorilor, mestesugarilor si comerciantilor, care se ingrijesc de procurarea bunurilor, cea a razboinicilor si a paznicilor care asigura apararea si ordinea interioara si

cea a filosofilor sau a conducatorilor, care dirijeaza ansamblul social. Cei din urma, filosofii, sunt singurii care detin cunoasterea veritabila episteme si, ca posesori ai intelepciunii, pot guverna cetatea. Cetatea perfecta se bazeaza pe patru mari virturi: intelepciunea, curajul, cumpatarea si dreptatea, ultima conferind fiecaruia locul pe care il merita in ierarhia sociala. Oamenii nu sunt egali, ei primesc aceeasi educatie pana la un moment dat, cand aptitudinile proprii ii vor selectiona. De asemenea, indivizii nu au nici un drept asupra avutiei sociale. Prima clasa sociala este cea care munceste, produce si asigura schimbul, celelalte doua fiind degrevate de orice alte obligatii pentru a se putea dedica in intregime apararii si conducerii cetatii. In Politica, Platon incearca sa explice modul real de functionare al cetatii si sa identifice cauzele indepartarii fata de modelul ideal, pentru ca apoi in Legile propune mijloacele si masuri necesare reinstalarii idealului. In realitate, sustine Platon, se intalnesc patru forme degenerate ale modelului ideal bazat pe cultul aristocratiei elitelor, care se succed istoric: guvernarea militara, oligarhia (guvernarea celor bogati), democratia (al carei viciu esential consta in acordarea unor drepturi egale tuturor membrilor cetatii, care sunt insa fatalmente in mod inegal inzestrati) si tirania. Cetatea ideala a existat in Atena preistorica, sustine Platon. Aceasta a decazut datorita inegalitatilor economice, Platon propune in Legile o organizare economica bazata pe comunitatea bunurilor, pe propietati egale si drepturi egale acordate tuturor cetatenilor. Sunt interzise instrainarea terenurilor si practicarea imprumuturilor cu dobanda ridicata Aurul si argintul sunt rezervate doar activitatii de comert exterior, Cheltuielile sunt limitate pentru a preveni excesele, impozitele trebuie sa conduca la restabilirea egalitatii, iar activitatile comerciale sunt considerate imorale. Prin opera sa, Platon este considerat un moralist,

Lucrarile sale constituie punctul de plecare al filosofiei economice si sociale.

Contribuia lui Aristotel (384-322 i.H.)la Gndirea economic Prin opera lui Aristotel, gandirea economica a Greciei antice atinge apogeul. Lucrarile sale principale, care fac referire la fenomenul economic, sunt: Politica, Etica nicomahica, Constitutia ateniana, Etica eudemica. Cautand sa afle care este scopul economiei, Aristotel face deosebirea intre economia naturala, care se refera la satisfacerea necesitatilor omului si chrematistica (acumularea bogatiilor). Prin economie, el intelege o modalitate de a acumula o avere moderata, care confera stabilitate statului, Chrematistica este considerata imorala, deoarece are la baza camataria, ce apreciaza banii ca obiect al proprietatii. Economia este deci arta producerii avutiei sub forma de bunuri, ca mijloace de crestere a patrimoniului individual si social, Chrematistica reprezinta arta realizarii bogatiei sub forma de bani. Economia este considerate o stiinta al carei obiect de studiu este avutia, dar si comportamentul omului in vederea cresterii acesteia. Izvoarele sporirii bogatiei sunt considerate atat cresterea resurselor cetatii, cat si diminuarea cheltuielilor. Sursa initiala a avutiei este pamantul, cu toate resursele sale, care pot fi transformate prin munca omului. Rolul factorului uman in cresterea avutiei sociale este determinant si ca urmare aspectele ce tin de educatie, sanatate, stiinta etc. sunt considerate foarte importante. Ca metoda in economie, sunt utilizate analiza si sinteze, logica, inductia si deductia. Aristotel analizeaza si aspectele sociale ale cetatii, respectiv modalitatea de repartizare a bogatiei, exprimandu-se impotriva concentrarii acesteia de catre o oligarhie. El considera ca atat bogatia excesiva cat si saracia excesiva, duc la tiranie.

Solutia pentru reinstaurarea economiei naturale consta in interventia cetatii, care trebuie sa supravegheze productia, in cadrul familiei si al proprietatii private, astfel incat sa restabileasca un raport adecvat intre resurse si nevoi. La Aristotel intalnim o prima analiza a valorii, facand distinctia intre cele doua intrebuintari diferite ale unui bun, respectiv intrebuintarea acestuia ca atare (valoarea in sine), pe de o parte si capacitatea sa de a fi Pentru prima data, se pot extrage conceptele de valoare de schimb si valoare de intrebuintare a bunurilor. Aristotel surprinde originea si rolul banilor in comensurarea bunurilor, ca unitate de masura a valorii si ca mijloc de circulatie. Acestia au caracter istoric, cunoscand o evolutie si ajungand la forma de schimb bani-marfa-bani. Masa de bani aflata in circulatie trebuie sa aiba acoperire in marfuri, iar dobanda este definit ca o emanatie a banului. In ceea ce priveste statul, Aristotel considera ca acesta exista in mod natural si este alcatuit din fiinte egale care cauta cel mai bun mod de viata (sclavii sunt exclusi din aceasta asociatie). El considera ca modalitatea de guvernare ideala este politeia, sau republica, in cadrul careia priceperea aristocratica de a conduce, se adauga exprimarii democratice. Cei mai buni sunt liberi sa ocupe functiile publice, cu conditia sa fie alesi. Aristotel insista asupra necesitatii existentei unei clase de mijloc, ca o contrapondere atat pentru cei saraci, cat si pentru cei bogati. Aristotel subliniaza rolul comertului, in special al comertului exterior, considerat a fi un fenomen necesar ce face parte din domeniul economiei. Pe de alta parte, comertul pe scara larga este apreciat ca fiind injust.

Contribuia lui Xenofon (430-355 i.H.)la Gndirea economic -Xenofon a scris primele lucrari consacrate in mod direct analizei fenomenelor economice. - Este adeptul economiei naturale,

-Analizeaza avutia sociala i cauta sa gaseasca modalitatile de crestere a acesteia. -In lucrarea sa Veniturile Aticei, el elaboreaza un adevarat program de politica economica pentru sporirea avutiei cetatii, aceasta lucrare putind fi considerata un prim tratat de finante publice. - Printr-o alta opera a sa importanta, Oeconomicus, Xenofon sustine ca economia trebuie sa tina cont de regulile etice. Aceasta nu poate fi utila in sine, ci existenta ei este justificata de rolul moral pe care il detine. - Actul economic, in sine, nu are o valoare proprie, ratiunea sa de a fi infaptuit constand in scopul sau, care trebuie sa fie binele. Pentru Xenofon, scopul productiei este omul, iar economia cetatii este considerata atat stiinta cat si arta. - Oeconomicus contine deopotriva si principii practice referitoare la organizarea si conducerea agriculturii. - Aceasta ramura este considerate principala sursa de sporire a avutiei, autorul fiind preocupat de metodele cresterii productivitatii si a randamentului muncii. Xenofon evidentiaza rolul muncii si importanta diviziunii muncii in cresterea bogatiei. El considera ca nivelul diviziunii muncii depinde de gradul de dezvoltare a pietei. - Xenofon acorda o importanta deosebita analizei sferei schimbului. - Dezvolta notiunea de bani si identifica functiile acestora de mijloc de plata si de tezaurizare. - Evidentiaza calitatea de echivalent general si mijloc de circulatie e argintului, care considera ca nu-si va pierde niciodata valoarea. - Xenofon sustine chiar, tezaurizarea de catre stat, in vederea constituirii unui fond de rezerva, pentru a fi folosit in scopul efectuarii platilor internationale sau al interventiilor in cazul recoltelor proaste. - Comertul nu este considerat ca o activitate sterila, ci ca aducatoare de venituri pentru stat, astfel incat dezvoltarea sa este sustinuta fara rezerve,

Sunt ncurajate si meseriile, ca activitati utile. Considera ca principiile de conducere a economiei apartin stiintei celei mai inalte a timpului, el proclamandu-se ca un inversunat adversar al razboaielor care distrug fondurile statului

B. Elemente de gndire economic n Evul Mediu


Evul Mediu este o epoca de efervescen a scolasticii i dogmaticii. Lupta carese d n societate, este aceea dintre biserica cretin i instituiile laice. Biserica va cuta s-i afirme i s-i rspndeasc dominaia religioas, n vreme ce ptura laic va cauta s lupte pentru propria sa independen.

In perioada feudala, gandirea economica nu a cunoscut un progres important, ideile economice fiind raspandite, mai ales, in cartile religioase si filosofice. Se promoveaza principiul dreptatii comutative, conform caruia,

orice drept al unei persoane, implica in compensatie si o datorie, o obligatie fata de societate. Teologii vremii, admiteau proprietatea privata, dar in acelasi timp considerau ca aceasta implica si obligatii pentru detinatorul ei, printre care mila crestineasca fata de semenii sai saraci. Biserica condamna marele comert, creditul si a camataria, sprijinindu-se pe adevarul ca banii nu nasc bani. Mai tarziu insa, camata (dobanda) a ajuns sa fie acceptata, argumentul principal constand in riscul pierderii capitalului imprumutat. Reprezentantul cel mai ilustru care, prin opera sa reprezinta cel mai bine perioada evului mediu, este Sf.Toma DAquino (12251274). Prin lucrarea sa principala Summa theologica, el intemeiaza o doctrina filosofico-teologica care se bazeaza pr urmatoarele principii:ordine providentiala, demnitatea omului, munca si posesiunea bunurilor. Propietatea feudala privata, este considerata a fi de origine divina, corespunzand legilor naturale. Ea este justificata prin faptul ca stimuleaza munca si asigura garantia libertatilor individuale, fiind prin aceasta o binefacere pentru societate.

Ideea de propietate comuna (intalnita la Platon) este respinsa, sub motivul ca ar provoca discordie intre oameni. Proprietarul are datoria de a ajuta pe cei saraci, de a face daruri bisericii si deci de a participa la nevoile societatii. Sf. Toma incearca sa impace saracia cu proprietatea prin doua argumente: din punct de vedere al functiei sale administrative, respectiv prin preocuparea pentru un bun si folosirea acestuia, proprietatea este intrutotul posibila; Proprietarul care a gestionat un bun nu trebuie sa depaseasca functia practica a acestuia. O data ce nevoile au fost implinite, inclusiv cele aferente rangului, bunurile ramase disponibile nu trebuiesc acumulate, ci redistribuite. Asigurarea nevoilor familiei sau ale unui grup este normala, obtinerea de profit si acumularea de bogatii prin utilizarea unui bun sunt contrare idealului crestin. O teorie cu puternic impact asupra gandirii economice din perioada evului mediu, a fost teoria pretului just. Acesta este conceput ca o notiune morala mai degraba, decat una economica, si depinde de doua elemente: cantitatea de munca cheltuita pentru producerea marfii si situatia producatorului. Pretul just trebuie sa asigure fiecaruia o existenta corespunzatoare situatiei sale si rangului ocupat in societate. In consecinta, marfurile ar trebui vandute cu preturi diferite, conform situatiei vanzatorului, incalcandu-se astfel teoria valorii, legea cererii si a ofertei, precum si principiul schimbului echivalent. Toma DAquino a avut o atitudine toleranta fata de comert si de profitul comercial. Banii sunt considerati instrumente de circulatie a marfurilor, iar valoarea lor nu depinde de substanta metalelor incorporate, ci este stabilita de catre guvernatorii statelor. El considera ca principii nu au dreptul sa schimbe arbitrar titlul sau valoarea unei monede decat cu moderatie, aceasta fiind o problema de morala, moneda fiind masura lucrurilor.

Toma DAquino face deosebire intre munca intelectuala, cu caracter nobil si inalt, si cea fizica, acceptand departajarea societatii in clase sau stari. doctrina economica tomista, cat siali autori medievali (Nicolas Oresme) au analizat diverse concepte si categorii economice, fapt care a pus bazele stiintei economice, ai carei germeni au inceput sa apara in perioada evului mediu si au anticipat dezvoltarea ulterioara a acestor idei in secolele care vor urma. Autorul s-a strduit s-i serveasc, prin doctrina sa politic, moral, i religioas, clasa social din care fcea parte. n ncercarea sa de a justifica dogmele bisericii i ale ornduirii feudale, el preia i exacerbeaz anumite teze din doctrina lui Aristotel. Astfel, Toma d`Aquino abordeaz societatea ca pe un sistem organic, n cadrul cruia, fiecare individ iexercit n mod natural i firesc funcia . Deosebirile de stri sunt cauzate de deosebirile de funcii. Exist o anumit justiie distributiv conform creia, fiecrei stri i clase sociale i se cuvin anumite drepturi i obligaii, muabile, care vor trebui s rmn totdeauna aa. Toma d`Aquino a fost preocupat i de analiza rentei funciare. El consider renta funciar ca fiind absolut necesar pentru ca posesorii de pmnt s fie lipsii de grija traiului zilnic i s-i poat ocupa timpul, potrivit funciei lor fireti, cu cultivarea orizontului lor spiritual. Cu toate c este un susintor al economiei naturale, Toma d`Aquino nu exclude schimbul de mrfuri, ci l consider ca fiind ceva necesar justificat. Vnzarea i cumprarea, au fost introduse pentru folosul comun al societii, cci unul are nevoie de lucrul altuia i invers . Pentru el, bogia este de dou feluri, n funcie de forma pe care o mbrac: bogia natural , adic hrana, bunuri de uz personal, animale, pmnt i bogia artificial format din aur i argint i care nu trebuie s domine pe om. Toma d`Aquino ncearc i o definire a aa numitului pre just al mrfurilor.

Acest pre just cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea mrfurilor ce vor face obiectul schimbului, ct i venitul corespunztor strii sociale a participantului la schimb, venit care s le asigure acoperirea nevoilor de consum corespunztoare rangului i strii lor sociale. Deoarece, preul just nu se putea realiza pe pia, el trebuia asigurat de ctre stat prin aa numitele: commurus aestimatio, adic o serie de reguli menite s conserve rangul, privilegiile i beneficiile participanilor la schimb. n concepia lui d`Aquino, statul nu poate asigura fericirea cetenilor si, dect n msura n care el se subordoneaz acestora, mpreun cu ntregul su ansamblu de instituii politice statale de cerine, de norme juridice de care el se servete n nfptuirea politicilor sale. Sunt evideniate, potrivit lui d`Aquino, cinci forme de guvernmnt care ar exista n societate: monarhia, oligarhia, aristrocraia, democraia i o form mixt rezultat din mbinarea aristrocraiei cu democraia Acestor forme de guvernmnt le-ar corespunde o serie de legi, i anume : o lege etern, o lege natural, o lege uman i o lege divin. mpotriva acestei concepii dezvoltate de Toma d`Aquino i, se vor manifesta masele oprimate sub form protestatar, prin aanumitele erezii.

Rezumatul unitii de nvare


A.Gndirea economic n antichitate n China antic curentul de gndire economic reprezentativ a fost confucianismul care promova virtutea ca izvor bogiei, - se caracteriza prin nerealismul unei lumi idilice fr factori i stimuli economici reali. n Grecia Antic Gnditori reprezentativi: a) Platon Lucrrile fundamentale :Republica si Legile

Contribuii la dezvoltarea gndirii economice modul de organizarea cetii (societii) , rolul statului i legilor, locul i claselor sociale i al ceteanului locul proprietii i comerului - surse de venituri i de mod de repartiie etica n viaa social i economic b) Aristotel Lucrari fundamentale : Politica, Etica nicomahica, Constitutia ateniana, Etica eudemica. Contribuiile sale la dezvoltarea gndirii economice sunt : - Deosebete economia naturala i chrematistica (acumularea bogatiilor). - Consider Economia ca o stiinta al carei obiect de studiu este avutia, dar si comportamentul omului in vederea cresterii acesteia. Recomand ca metode de studiu n economie: analiza ,sinteza, logica, inductia si deductia. - Apreciaz semnificaia raportului ntre resurse si nevoi - Face o prima analiza a valorii, - Delimiteaz conceptele de valoare de schimb si valoare de intrebuintare a bunurilor - Surprinde : originea , rolul banilor i a dobnzii c) Xenofon Lucrri fundamentale : Oeconomicus i Veniturile Aticei Contribuii la gndirea economic: - scopul productiei este omul, - economia este considerata atat stiinta cat si arta. - Agricultura este principala sursa de sporire a avutiei, - Metode de crestere productivitatii si a randamentului muncii. Dezvolta notiunea de bani si identifica functiile acestora de mijloc de plata si de tezaurizare.

Elemente de gndire economic n Evul Mediu


Gnditori reprezentativi :Sf.Toma DAquino

Lucrare principala Summa theologica Contribuii - ntemeiaza o doctrina filosofico-teologica - Teoria pretului just conceput ca o notiune morala mai degraba, decat una economica, si depinde de doua elemente: cantitatea de munca cheltuita pentru producerea marfii si situatia producatorului. - Atitudine toleranta fata de comert si de profitul comercial. - Banii sunt considerati instrumente de circulatie a marfurilor - Deosebete intre munca intelectuala, cu caracter nobil si inalt, si cea fizica, acceptand departajarea societatii in clase sau stari. - Analizeaz renta funciar.

Aplicaie rezolvat: Teste de autoevaluare


1.Realizai un studiu comparativ ntre elementele de gndire economic a celor trei reprezentani ai Greciei Antice conform urmtoarelor criterii : - Nominalizarea corect a celor trei reprezentani i a dou lucrri reprezentative pentru fiecare................. ............ ........ ......10p - Identificarea a cel puin cinci elemente comune ......... .........10p - Identificarea corect a cel puin cinci diferene.....................10p. Total...............................................................................................30p Putei realiza studiul comparativ i prin folosirea tabel Numele gnditorului Lucrri reprezentative Elemente comune asemnri urmtorului

Elemente / divergente deosebiri

2. Completai spaiile lacunare din urmtoarele texte: a)Virtutea ar fi ..........................................................................iar .......................................................................................cel n care trebuie s se munceasc mult i s se consume puin pentru asigurarea stabilitii n societate................................................................ (15p) b) Caracterul irealizabil al unei lumi idilice ,promovate de confucianism se datora............................................................... (10p) c) ............................................................reprezinta arta realizarii bogatiei sub forma de bani. ...........................................................(5p) d) Cetatea ideala n concepia lui Platon cuprinde trei clase sociale:.................................................................................................... ........................... .................................................................... 15p 3. Defini conceptele : a) bogia natural i bogia artificial la Sf.Toma DAquino.................................................................................. (10p). b) economie la Aristotel ..............................................................(10p) 4. Precizai metodele recomandate n economie de ctre Platon. (5p)
Dac ai ntrunit 70 p din cele 100 p afectate rspunsurilor corecte treci la tema urmtoare ; n caz contrar , repet secvenele de lecie unde ai greit! Adreseaz aici ntrebri referitoare la anumite probleme , dificulti ntmpinate n aceast lecie .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Propune aici alte modaliti de a aborda subiectele propuse............................................................................................................. .......................................................................................................................... Propune aici alte forme de evaluare .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Ce elemente de noutate consideri c a prezentat aceast unitate de studiu din perspectiv :

Metodologic ............................................................................................... ............................................................................................... A coninutului informaional ............................................................................................... ............................................................................................... Unitatea de nvare ce urmeaz ,abordeaz gndirea economic modern, dar toate clarificrile noionale i coninuturile informaionale ce au fcut coninutul uniti lor de nvare anterioare sunt necesare nelegerii acesteia, n sensul c va trebui s realizezi comparaii cu concepiile , curentele de gndire anterior nvate.

Unitatea de nvare nr. 3. Gndirea economic modern


Mercantilismul primul curent de gndire economic modern (sec. XVI-XVII)

Lista de subiecte ce vor fi tratate :


1.Contextualizarea curentului de gndire 2. Definire i caracterizare 3.Principiile eseniale ale mercantilismului 4.Etapele n gndirea economic mercantilist

Cerine privind cunotine anterioare


Elemente fundamentale de micro i macroeconomie Elemente eseniale de istorie modern Un minim limbaj de specialitate specific tiinelor economice Cel puin 70 p obinute la testul autoevaluativ anterior

Obiectivele unitii de nvare


Folosirea corect n contexte diferite a conceptelor i categoriilor economice: mercantilism,avuie, profit, pragmatism economic,comer;

nelegerea fenomenelor economice de: - originare, motivare, obinere i folosire a profitului, - formare a preului bunurilor pe pia - rolul i funciile banilor - eficiena comerului internaional - randament i profitabilitate economic n afaceri - Realizarea de studii comparative cu alte curente de gndire anterior nvate - Realizarea de judeci tiinifice i de valoare referitoare la contribuia curentului mercantilist la dezvoltarea gndirii economice

Lista echipamentelor necesare studiului


a) Suport de curs printat i n format electronic b) Calculator c) CD

Bibliografie recomandat pentru unitatea de nvare


Creoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. Economie, Editura ALL BECK, Bucureti, 2003 Popescu Silvia, Doctrine economice, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 tefan Victor Doctrine economice, Editura Sitech, Craiova, 2002 Virgil Madgearu Curs de economie politica Encyclopedie alphabetiques Larousse , Omnis, Librairie Larousse pag. 1202).

Texte explicative
Contextualizarea curentului de gndire nceputurile tiinei economice pot fi identificate cu apariia i evoluia curentului de gndire mercantilist. Curentul de gndire mercantilist este specific secolelor XVI-XVII i a dominat viaa economic, sub aspect teoretico-practic, pn la mijlocul sec. alXVIII-lea. El a aprut i s-a dezvoltat sub impulsul economiei de schimb n cadrul creia, capitalul comercial a jucat cu rol esenial. Evolutia mercantilismului este influentata de cateva evenimente importante ale istoriei universale:

1. Marile descoperiri geografice ce au dat Europei imense resurse de materii prime si chiar forta de munca. 2. S-a produs o mare acumulare de capital, fie prin cresterea veniturilor agricole, fie prin cresterea veniturilor comerciantilor, bani care au fost investiti nu in lux ci la crearea si dezvoltarea manufacturilor, sau a altor activitati comerciale. 3. Reforma religioasa care a modificat modul de gandire a oamenilor; 4. Aparitia primelor statelor moderne Anglia, Franta, Spania. Politica lor nu mai urmarea supravietuirea individului ci extinderea proprietatii statului. Definire i caracterizare n accepiune lingvistic, termenul de mercantilism i are originea n: - limba italian unde, substantivul mercante nseamn comerciant sau negustor,
- aa cum n limba francez, adjectivul mercantile se identific cu noiunea de negustoresc.

Termenul a fost folosit cu precadere de criticii ganditorilor din secolele XV XVII care s-au ocupat de caile sporirii avutiei statelor nationale ce se constituiau pe atunci, deci la mult timp dupa geneza acestei literaturi atat de diverse in forma, dar subordonata castigului din afaceri, mai ales din comert si convingerii ca sporirea acestuia depinde foarte mult de sprijinul dat de stat oamenilor de afaceri. Termenul de mercantilism are o dubla semnificatie. Pe de o parte, el indica un ansamblu coerent de idei privind natura avutiei individuale si sociale (nationale) si caile sporirii ei, adica reprezinta gandire economica, mai ales o doctrina economica. Pe de alta parte, termenul respectiv arata un ansamblu de masuri practice care trebuie adoptate pentru atingerea scopului economic urmarit, adica o politica economica interna si externa adaptata acelei doctrine. Insa pentru M. A. Dupois el este Teoria imbogatirii natiunilor prin acumularea metalelor pretioase dupa Ingram el este de conceptia dupa care bogatia se identifica cu banii, iar dupa Rene Gonnard este sistemul de gandire economica si politica al reprezentantilor Renasterii, ci un

ansamblu de teorii si practici care pune accent pe metalele pretioase. ( Virgil Madgearu Curs de economie politica, pag. 48-49). Astfel prin mercantilism intelegem acea doctrina economica, elaborata astfel in sec. XVI-XVII, indeosebi in urma descoperirii, in America a minelor de aur si argint, care considera ca pentru un stat, bogatia consista in posedarea metalelor pretioase si indica masurile (companiile de comert, protectionistul, interventionismul de stat) de a le procura ti de a le face sa fructifice. (Encyclopedie alphabetiques Larousse , Omnis, Librairie Larousse pag. 1202). Cu toate c, prin excelen, acest curent de gndire economic manifest un empirism accentuat, totui, ideile i preceptele emise au vizat gsirea unor soluii de politic economic menite s duc la sporirea veniturilor statului i la consolidarea poziiilor burgheziei (la nceput cea comercial) aflat n plin ascensiune n peisajul economic general, caracterizat iniial de cooperaia capitalist simpl i ulterior, de ctre manufacturi. Spre deosebire de spiritul moderator ce a caracterizat gndirea economic a scolasticilor medievali, mercantilismul graviteaz n jurul ideii de acumulare, prin orice mijloace, a unui stoc ct mai mare de metal preios i bani, pentru sporirea veniturilor statului i ale naiunii, i implicit, a puterii acestora. Principiile eseniale ale mercantilismului - principiul chrysohedonic este dorina de a deine ct mai mult aur, putere i implicit bogie, pentru c, potrivit spuselor lui William Petty: aurul,argintul, bijuteriile nu pier; ele sunt bogii n toate timpurile i locurile; - principiul antagonismului de interese dintre naiuni, bazat pe stocul monetar, unde banul constituie nervul rzboiului. Esenta doctrinei economice mercantiliste Const n trei caracteristici reprezentative ale acesteia: a) Conceptia despre bogatie sau avutie (individuala sau nationala) b)Conceptia despre originalitatea si rolul profitului c)Conceptia despre bani si relatiile lor cu produsele aduse pe piata spre vanzare Forma ideala a bogatiei consta, in viziunea mercantilistilor, in bani, respectiv in metale pretioase din care erau confectionati acestia. Sporirea bogatiei sub aceasta forma a fost considerata de ei

preocuparea centrala atat pentru indivizi cat si pentru stat, prezentat ca exponent al binelui public. Fascinatia acestui deziderat a fost asa de mare incat orice mijloc era considerat acceptabil pentru atingerea lui, mergand pana la jefuirea unor tezaure apartinand altor popoare. Preocupati de imbogatirea imediata, mercantilistii nu si-au pus intrebarea care ar putea sa fie consecintele pe termen lung ale acestei avutii. Izvorul profitului si deci al cumularii de bogatie, de capital, era, dupa aceeasi apreciere, comertul, circulatia marfurilor, mijlocite de bani si in mod deosebit, comertul exterior. Mercantilistii au considerat ca sporul de bani pe care-l incasa negustorul, comparativ cu cheltuielile facute pentru a aduce produsele respective pe piata, rezulta din diferenta de pret , din faptul ca acestea erau vandute la un pre mai mare decat pretul la care au fost achizitionate. In aceste conditii, mercantilistii au cercetat atat natura pretului marfurilor, cat mai ales relatia cantitativa dintre volumul marfurilor aduse pe piata si volumul banilor care mijloceau tranzactiile de pe piata. In acest context gasim una dintre cele mai vechi formulari a teoriei cantitative asupra banilor ,respectiv ideea ca puterea de cumpararea a fiecarei unitati monetare depinde, la un moment dat, de cantitatea de moneda care circula pe piata in momentul respectiv.

Mercantilistii au fost ganditori pragmatici. In centrul atentiei lor au stat problemele economice practice, cu precadere masurile de politica economica pe care trebuia sa le ia statul pentru desfasurarea eficienta a afacerilor, cresterea profitului oamenilor de afaceri si sporirea avutiei nationale. Temelia politicii economice mercantiliste este ideea prezentei si interventiei active a statului in economie, atat ca agent economic de sine statator, cat si, mai ales, pe plan extern, printr-o minutioasa si severa politica protectionista in favoarea intreprinzatorilor nationali, limitand concurenta intreprinzatorilor straini.Natiunea mercantilista se administreaza ca si afacerile negustoresti. Ea este formata dintr-o suma de indivizi pe care, mai mult ca orice, il leaga solidaritatea economica. Daca Machiavelli era de parere ca bogatia statului se intemeia pe saracia cetatenilor, mercantilistii socoteau, dimpotriva, ca un stat nu se poate fortifica decat prin inavutirea cetatenilor; sigur, nu a tuturor si nu in mod egal. Cei vizati erau, in principal, negustorii, camatarii, industriasii. Intreaga reteta de masuri va viza acest obiectiv. Etape in gandirea economica mercantilista Mercantilismul timpuriu Este caracteristic sec. al XVI-lea i unor decenii din prima jumtate a sec. al XVII-lea. Acestei perioade i este caracteristic preocuparea pentru realizarea unor balane comerciale active, a unui excedent al intrrii de moned fa de ieiri. Mercantilismul timpuriu i gsete expresia cea mai elocvent n modul de conducere i administrare a oraelor-cetate italiene: Veneia, Genova, Florena. Sub impulsul su, se nregistreaz o cretere a libertilor economice i politice, opresiunea feudal este atenuat n favoarea dezvoltrii agriculturii, a comerului i a activitilor bancare, meteugreti i manufacturiere din orae. Corporaiile constituite i-au parte la conducerea vieii publice. Mercantilismul timpuriu sau sistemul monetar urmarea sporirea rezervei de bani a tarii respective pe orice cale, recurgand la masuri foarte drastice, incepand cu restrictii severe impotriva negustorilor din alte tari pe care ii obligau sa lase o parte din banii incasati din vanzarea marfurilor lor in tara gazda (sub forma de taxe sau obligandu-i sa achizitioneze unele marfuri autohtone ) si terminand cu jaful direct al unor tezaure din tarile celor doua Americi

cotropite de conchistadorii spanioli si portughezi, mai ales in secolul XVI. Specificul mercantilismului timpuriu este atragerea si retragerea unei cantitati cat mai mari de bani, respectiv de metale pretioase in tara respectiva. Mercantilismul dezvoltat sau sistemul balantei comerciale (mijlocul sec. al XVII-lea, nceputul sec. al XVIII-lea) a exprimat o concepie mult evoluat cu privire la modul de conducere i dezvoltare a societii din acea perioad. Mercantilismul dezvoltat sau sistemul balantei comerciale a fost o forma mai evoluata a politicii mercantiliste in sensul ca a relaxat considerabil comertul international, a renuntat la masurile rigide de atragere unilaterala a metalelor pretioase intr-o anumita tara, admitand fluxuri multidirectionale ale acestora acestora pentru a stimula dezvoltarea tranzactiilor comerciale intre tarile lumii, cu conditia ca soldul operatiunilor de import si export ale unei tari sa fie activ, adica, in favoarea tarii respective (valoarea exportului sa fia mai mare decat valoarea importului). Principalul instrument analitic si de politica economica preconizat si folosit de catre mercantilismul dezvoltat a fost balanta comerciala care arata raportul dintre importul si exportul unei tari, inclusiv daca soldul operatiunilor de comert international era in favoarea (activ) sau in detrimentul (pasiv) tarii respective. In aceasta situatie nu se mai punea problema retinerii cu orice pret a metalelor pretioase intrate in tara respectiva, ci problema mai complexa a impulsionarii comertului exterior al acestuia, astfel incat soldul balantei comerciale sa fie activ, adica exportul tarii date sp fie mult mai mare decat importul ei, ceea ce asigura in final, sporirea in continuare a rezervei de bani, de metale pretioase a tarii date. Alte clasificari ale mercantilismului Mercantilismul metalist - o doctrina laicizata care trata fenomenele economice, nu numai din punct de vedere strict economic, ci politic, prin prisma aducerii in granitele statului respectiv de cat mai mult aur si argint; aceasta forma de mercantilism a existat in toate tarile, sub diferite forme. (...).Mercantilismul metalist descurajeaz exportul de materii prime pentru manufactur i al uneltelor de munc, pentru a acorda muncitorilor notri un avantaj i a-i face capabili s vnd pe piee strine mai ieftin dect muncitorii altor naii (...). El ncurajeaz

importul de materii prime pentru manufacturi, pentru ca s poat fi prelucrate de muncitorii notri mai ieftin i s nlture astfel un import mai mare i de o valoare mai mare de bunuri manufacturate. Prin urmare, este evident c, mercantilismul de factur metalist coninea n sine, germenii trecerii spre cel industrialist. Mercantilismul industrialist, fondat n Frana de Jean Bodin, Montchretien i Colbert, a avut drept obiectiv esenial, achiziia de metale preioase prin practicarea unei politici de dezvoltare industrial, pe baza reglementrilor i interdiciilor statului. Ideea de baz a mercantilismul industrialist const n faptul c, puterea politic nu poate fi legat dect de expansiunea comercial. Dezvoltarea industrial este privit n cadrul acestui proces, ca un instrument, rolul decisiv revenind statului prin aplicarea unor subvenii pentru dezvoltarea manufacturilor, paralel cu aplicarea unor politici protecioniste riguroase. Mercantilismul industrialist i va gsi expresia cea mai elocvent n concepia economic a lui Jean Baptiste Colbert (16191683). Colbertismul va fi expresia cea mai francez a mercantilismului industrialist. Mercantilismul comercialist a fost practicat ndeosebi n Marea Britanie, deoarece sursele cele mai mari de bogie le constituiau comerul i navigaia, efectuate sub reglementri stricte ndreptate spre protecia i favorizarea expansiunii acestora. Mercantilismul comercialist englez a fost practicat i teoretizat cu precdere de: Thomas Mun (1571-1641), Josias Child (1639-1690), William Petty (1623-1687), acest din urm gnditor englez fcnd deschiderea spre doctrina economic a liberalismului clasic. Thomas Mun i-a formulat concepia mercantilist prin intermediul a dou lucrri mai cunoscute: Consideraiuni asupra comerului Angliei cu Indiile Orientale (1609) i Tezaurul Angliei n comerul exterior (1664-post mortem). El face distincia net ntre bani, bogie i metale preioase, considernd banii drept mijloc de mbogire i nu de bogie ca atare deoarece, afirma Mun, cu ct sunt mai intens i mai raional folosii, cu att bogia poate spori mai repede, iar tezaurul rii se umple mai mult.Thomas Mun recomanda statului englez intensificarea importurilor de mrfuri deoarece, ieirea banilor peste grani poate aduce o bogie mult mai mare Angliei concretizat ntr-un stoc

monetar i de metale preioase mai ridicat, la care se pot aduga i noi pmnturi care prin rodul lor i vor spori avuia. Prin urmare, avem de-a face cu o viziune dinamic de abordare a operaiunilor economice, la care se adaug o analiz, chiar dac simplificat, a riscului economic, a necesitii realizrii unor cheltuieli privite ca moment n strategia economic de obinere a unui profit ridicat . A rmas celebr n acest sens comparaia pe care Mun o face ntre rolul banilor i rolul seminelor : Dac noi l-am judeca pe agricultor numai prin prisma momentului semnatului am putea s-l considerm nebun. Dar dac ne amintim n acel moment i de secerat, care este scopul activitii sale, atunci am putea judeca cum se cuvine munca lui i belugul care decurge din ea. Sarcina de lucru nr. 1 Comenteaza textul lui Mun ................................................................................................................ .................................................................................................... Josias Child, continuator al ideilor lui Thomas Mun, aduce ns unele modificri n modul de realizare a balanei comerciale active propunnd n acest sens, dezvoltarea comerului maritim cu Anglia n vederea asigurrii supremaiei n acest domeniu, a creterii capitalului comercial, care concomitent cu ncurajarea acelor ramuri ce vnd produsele rii i asigur materiile prime att de necesare pentru propriile industrii. Child este de prere c prosperitatea Angliei nu se poate realiza dect prin simplificarea i liberalizarea operaiunilor comerciale i scderea ratei dobnzii la banii mprumutai pentru desfurarea activitilor comerciale. De altfel, Child, considera nivelul sczut al ratei dobnzilor, semnul prosperitii i nu al decderii economiei. Ca s tii dac o ar este bogat sau srac, meniona el, nu trebuie s faci altceva dect s vezi care este preul (dobnda) banilor. Sarcina de lucru nr. 2 Comenteaza textul lui Child :

Constatm c mercantilismul comercialist specific acestei perioade se deosebete fundamental de forma precedent, mercantilismul industrialist, prin faptul c, sporirea stocului de metal preios i de bani se realizeaz prin aportul comerului, i nu al industriei. Activitatea comercial trebuie i ea susinut de ctre stat printr-o serie de ci economice i extraeconomice i anume prin crearea de monopoluri n comer i transporturi; prin activiti coloniale i printro serie de reglementri cu caracter special n raporturile cu alte state exportatoare sau importatoare de bunuri i servicii. Mercantilismul fiduciar, rspndit n Europa primei jumti a sec. Al XVIII-lea, a fost conceput de renumitul bancher de origine scoian John Law. El a fost experimentat n Frana. Ideea lui de baz este urmtoarea: pentru ca o naiune s prospere este necesar ca numerarul s fie abundent, iar atunci producia crete, populaia se dezvolt, ns moneda trebuie s circule n mod activ i ct mai rapid. Ori, numerarul nu-i necesar s fie reprezentat de metalul preios. El (metalul) poate fi substituit cu o moned de hrtie al crui volum va fi proporionat nevoilor comerului. Banca central este cea care emite bancnote nlocuitoare de metal preios. Ele (bancnotele) vor servi la plata impozitelor n avans, vor fi considerate c alimenteaz producia i schimbul, c reprezint adevrat cheie a dezvoltrii. Indiferent de forma pe care o mbrac, de soluiile propuse i de spaiul geografic n care se manifest, mercantilismul prezint cteva trsturi eseniale: a) este primul curent de gndire economic care ncearc s analizeze, sub aspect teoretico-practic, modul de producie bazat pe schimbul de mrfuri i relaii salariale, n condiiile n care, intensificarea schimburilor comerciale externe se desfoar n proporii considerabile i sunt cele care stau la baza crerii de bogie, a plusprodusului. b) promoveaz intervenia statului n economie deoarece, schimbul de mrfuri i acumularea primitiv de capital aveau nevoie de cadrul normativ propice desfurrii lor; c) mercantilismul se leag strns de politica economic (comercial) a timpului, ceea ce va justifica i sub aspect teoretic, nu numai practic, formarea marilor imperii coloniale aduntoare de metale preioase, materii prime i bani;

d) nevoia crescnd de stoc monetar este alimentat i de necesitatea satisfacerii unor cerine ct mai variate i numeroase din partea puterii regale i a acoliilor ei: de la rzboaie la o via bazat pe lux i consum rafinat; e) banii sunt considerai drept: un factor de producie cu acelai titlu ca i pmntul, idee sesizat i interpretat ulterior de economistul suedez Eli Heckscher astfel: banii erau privii uneori ca avuie artificial, distinct de avuia natural, unde dobnda de capital era considerat drept plat pentru nchirierea banilor, analog cu renta funciar. Fondul comun al ideilor mercantiliste s-au particularizat ns pe zone geografice i ri n funcie de politicile economice elaborate i de soluiile propuse la un moment dat pentru creterea avuiei. n Spania i Portugalia, economitii s-au preocupat de conservarea metalelor preioase provenite din noile continente cucerite i de interzicerea scoaterii din ar a acestora. Prin excelen, avem de-a face cu un mercantilism metalist, n cadrul cruia se ntreprind o serie de msuri prohibitive n domeniul importului de mrfuri strine, msuri care au condus la ruinarea economiei

Rezumatul unitii de nvare


Context istoric, conditii premergatoare si cauze: Marile descoperiri geografice Renasterea Reforma Apusul feudalismului si stabilitatea politica Consecinte: - extinderea orizontului comercial - apariia unui aflux de produse exotice - deplasarea centrului de gravitaie economic a lumii - bulversare complet a averilor i a ierarhiilor sociale - stimulare a spiritului de aventur i de ctig - lumea rural i artizanal este nlocuit de lumea comercianilor i manufacturierilor Caracteristicile generale ale mercantilismului - Credina n superioritatea bogiei monetare Achiziionarea aurului i argintului, prin edict regal, constituia, n acelai

timp, calea de mbogire a statului i scopul esenial al activitii economice; - Mijoacele de aciune erau adecvate celor dou situaii posibile: - conservarea, atunci cnd ara are metale preioase, - achiziionarea, atunci cnd ara nu dispune de metalepreioase. - o balan comercial excedentar. - Reglementarea comerului trebuia s restrng importurile i s favorizeze exporturile - Dei au existat unele diferene ntre ri totui politicile economice inspirate de mercantilism s-au caracterizat prin: - chrysohedonism, - etatism, - reglementarea balanei comerciale, - organizarea industriei i a comerului, - protecionism, - exclusivism maritim i colonial, - invidii internaionale, - naionalism, - intervenionism. Tipuri de politici mercantiliste - Mercantilismul metalist (spaniol i italian), - Mercantilismul industrialist (francez), - Mercantilismul comercial (britanic i olandez). Considerm mercantilismul ca un pas important n dezvoltarea economico-social a epocii. El a fost o prim ncercare de descifrare a scopului micrii capitalului, de analiz a circulaiei mrfurilor i a economiei de schimb, pregtind n bun msur terenul pentru afirmarea fiziocratismului i ulterior, a doctrinei liberalismului clasic.

Mercantilismul n-a insemnat, in primul rand, un efort stiintific, de cunoastere propriu-zisa, ci un efort de rezolvare a unor probleme practice. Si, daca practica ramane un criteriu esential de validare a unei doctrine, atunci mercantilismul a adus mult tarilor care l-au practicat. Pe parcursul celor tei secole de existenta mercantilismul a evoluat teoretic si practic; din ambele puncte de vedere, sensul a fost spre liberalism. Mercantilistii au meritul de a fi abordat pentru prima oara categoria economica de profit, insa o priveau ca un surplus de bani care aparea in procesul circulatiei, adica numai ca profit normal.

Teste de autoevaluare
I.Rspunde la urmtoarele ntrebri: a) Ce este principiul chrysohedonic ? .....................................10p b) Care sunt cele dou semnificaii ale conceptului mercantilism .............................................................................................10p c) n ce const esena doctrinei economice mercantiliste ? ..............................................................................................10p d) De ce mercantilistii au fost considerai ganditori pragmatici ? .............................................................................................10p II.Interpreteaz urmtoarea apreciere a mercantilitilor un stat nu se poate fortifica decat prin inavutirea cetatenilor. ....................................................................................................20p III.Prezint deosebirea ntre mercantilismul mercantilismul industrial............................................ comercial .........10p i

IV.Alege varianta corect : .......................................................10p Sunt tipuri de politici mercantiliste : a Mercantilismul metalist (spaniol i francez) b Mercantilismul industrialist (italian), c Mercantilismul comercial (britanic i olandez). V.Completeaz spaiile libere

a)Scrierile mercantiliste pot fi ncadrate n ceea ce astzi numim ......................................i se leag mai puin de ............................ .10p b) Ideea de baz a mercantilismului industrialist const n faptul c, ................................nu poate fi legat dect de.....................................................................................................10p
Dac ai ntrunit 70 p din cele 100 p afectate rspunsurilor corecte treci la tema urmtoare ; n caz contrar , repet secvenele de lecie unde ai greit! Adreseaz aici ntrebri referitoare la anumite probleme , dificulti ntmpinate n aceast lecie .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Propune aici alte modaliti de a aborda subiectele propuse............................................................................................................. .......................................................................................................................... Propune aici alte forme de evaluare .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Ce elemente de noutate consideri c a prezentat aceast unitate de studiu din perspectiv Metodologic ............................................................................................... ............................................................................................... A coninutului informaional

Unitatea de nvare nr. 4. Gndirea economic a fiziocrailor- sec. Al XVIII/lea Lista de subiecte ce vor fi tratate :
1.Contextualizarea curentului de gndire 2. Definire i caracterizare 3.Principiile eseniale ale fiziocratismului

4.Fiziocratii au in vedere trei clase sociale 5.Teoria ordinii naturale 6.Proprietatea, in conceptia fiziocrata 7.Conceptia fiziocratilor despre bogatie 8.Teoria produsului net

Cerine privind cunotine anterioare

elemente fundamentale de micro i macroeconomie un minim limbaj de specialitate specific tiinelor economice: cunoaterea aparatului conceptual i categorial cu care s-a operat n unitile de studiu anterioare (de la 1-3) competene de analiz, sintez, interpretare de text economic realizarea i interpretarea datelor statistice i a graficelor cu coninut economic cel puin 70 p obinute la testul autoevaluativ anterior

Obiectivele unitii de nvare


Folosirea corect n contexte diferite a conceptelor i categoriilor economice: fiziocratism ,clasa productiva sau fermierii produsul net , proprietarilor funciari, clasa sterila, sau stipendiata - nelegerea fenomenelor: filosofie umanista si liberala,liberschimbismul,conceptia mondoeconomic static, libertatea schimbului si in general, libera circulatie a bogatiei, funciile statului minimalist, - Realizarea de studii comparative cu alte curente de gndire anterior nvate - Realizarea de judeci tiinifice i de valoare referitoare la contribuia curentului fizipocrat la dezvoltarea gndirii economice -

Lista echipamentelor necesare studiului


a) Suport de curs printat i n format electronic b) Calculator c) CD d) videoproiector

Bibliografie recomandat pentru unitatea de nvare


Creoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. Economie, Editura ALL BECK, Bucureti, 2003 Popescu Silvia, Doctrine economice, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 tefan Victor Doctrine economice, Editura Sitech, Craiova, 2002 Encyclopedie alphabetiques Larousse , Omnis, Librairie Larousse pag. 1202) fiziocratism, ordine natural, proprietari funciari,produs net,politica liberului schimb, libera concuren, proprietatea, drepturile de proprietate,capitalul, reproducia simpl

Cuvinte cheie :

Texte explicative
Etimologie i caracterizare general Etapa importanta a liberalismului economic clasic Cuvantul fiziocratie provine din doua cuvinte grecesti: physio care inseamna natura si chratos care inseamna autoritate, putere, adica puterea naturii.Fiziocratismul este o doctrina economica burgheza din secolul al XVIII-lea, avand o aparenta feudala care admite existenta unei ordini naturale in societate si a unor legi economice independente de vointa oamenilor. (John Nou Studies in the Development of Agricultural Economics in Europe, pag. 317). El pune bazele analizei stiintifice a economiei capitaliste si a politicii economice liberschimbiste. Se spune - si pe buna dreptate ca fiziocratismul a fost o doctrina burgheza in invelis feudal. Acest lucru se datora faptului ca, atat terminologia folosita (avansuri in loc de capital si venituri in loc de valori, renta in loc de profit , cit si situatia lui Fr. Quesnay de slujitor al celui mai mare feudal francez au facut ca acest ganditor genial sa-si depaseasca pozitia sociala si intocmai cum monsieur Jourdaine facea proza fara sa stie tot astfel Quesnay a abordat problemele reproductiei din perimetrul burghez.Reactiile la unele consecinte ale politicii economice .Ordinea economica gandita exclusiv prin vointa suveranului, atotputernicia statului cu inabusirea liberei initiative, imoralismul

economic ridicat la rangul de principiu, exacerbarea rolului comertului si sacrificarea agriculturii nu puteau ramane fara contrareactii. O noua filosofie sociala, cu valori fundamentale in ordinea naturala, liberalism si dreptul de proprietatea, se instaleaza si se impune la finele secolului XVII si inceputul secolului XVIII. Fiziocratii dau forma cea mai slefuita noii paradigme Ei fauresc o noua doctrina, in esenta liberala. Punerea ei in practica are nevoie de o noua conceptie despre mecanismul economic de ansamblu. Statul fiziocratilor avea urmatoarele functii: - sa apere ordinea naturala si, in principal, atributul sau fundamental: proprietatea - ordinea naturala este evidenta. Accentul este pus pe proprietatea in forma personala privita ca dreptul de posesiune asigurat si garantat de forta unei autoritati titulare (Dupont de Nemours Phzsiocratie, pag. 22). A fi proprietar, personal, desemna calitatea de a dispune, dupa propria vointa, de propriile posibilitati si facultati, de a urmari propriul interes si de a uza de roadele muncii; Fiziocratii au criticat si respins voluntarismul mercantilistilor manifestat in ideea interventiilor statului in economie, inclusiv protectionismul vamal, deoarece erau convinsi ca mai presus de dorintele si vointa oamenilor exista in societate , deci si in economie, o ordine fireasca sau naturala care se impunea cu forta lucrurilor implacabile si care , daca era cunoscuta si respectata, asigura buna functionare a economiei si armonia dintre toate componentele societatii.

Reacia la apariia noului curent. Ostilitatea fiziocratilor fata de mercantilisti i-a determinat sa respinga conceptia despre bogatie si sursa ei. Spre deosebire de mercantilisti, care au pus accentul pe comert, bani, preturi fiziocratii, preocupati de productie, pun accentul pe fluxurile economice, incepand cu repartitia produsului social, continuand cu circulatia premiselor pentru reluarea procesului de productie la aceeasi scara, adica reproductia simpla. Clasele sociale in perspectiva fiziocrailor clasa proprietarilor care incaseaza renta funciara, respectiv produsul net(surplus de produse si implicit de valoare peste cheltuielile de productie), clasa in care intra si guvernantii si clerul,; clasa productiva sau fermierii care organizeaza productia, obtin produsul net pe care sunt obligati sa-l cedeze proprietarilor funciari pentru permisiunea de a folosi pamantul; clasa sterila sau stipendiata in care intra toate celelalte categorii de oameni, inclusiv cei care lucreaza in industrie, despre care fiziocratii cred ca nu produc produsul net. Ideea de baza a fiziocratilor in legatura cu repartitia produsului social consta in faptul ca procesul este declansat de plat arendei de catre fermierii proprietarilor de pamant, astfel incat intregul produs net ajunge in proprietatea acestora din urma. In Tabloul economic a lui Francois Quesnay ne este prezentata o schita a modului cum functioneaza economia moderna de piata in vederea reluarii continue a reproductiei capitalului social la aceiasi scara. Tabloul economic este o simpla foaie de hartie in care se arta, cu ajutorul unor linii punctate in zig-zag, cum circula diferite componente ale produsului social intre cele trei clase sociale si cum se restabilesc conditiile pentru reinceperea productiei (reproductia). Tabloul marcheaza fluxurile economice din momentul in care fermierii a platit deja arenda proprietarilor (2 miliarde livre), aratand cum cheltuiesc ei banii primiti (ce cumpara) si apoi cum sunt folositi acesti bani de catre fermieri si industriasii pentru a-si procura

avansurile anuale necesare (industriasii) si mijloacele pentru inlocuirea anuala a uneltelor uzate (fermierii). Doctrina economica fiziocrata are la baza urmatoarele trei aspecte majore: conceptia despre ordinea naturala si politica economica optima, conceptia despre bogatie si rolul primordial al agriculturii in crearea ei si teoria produsului net, inclusiv conceptia despre crearea si repartitia produsului intre clasele sociale, respectiv reproductia simpla la scara macroeconomica analizata prin Tabloul economic. a) Teoria ordinii naturale Fiziocratii promoveaza libertatea de miscare a agentilor economici si a individului, in general, condamnand restrictiile de ordin feudal, si pe cele mercantiliste. Ei considera ca libertatea individului este compatibila cu ordinea in societate, deoarece aceasta functioneaza dupa anumite legi naturale, decurgand din vointa divina. In temeiul acestor principii, celebrul dicton laissez faire, laissez passer, le monde va de lui meme (in traducere: lasati lucrurile sa-si urmeze cursul lor firesc), atribuit lui J.V. de Gournay, nu este un indemnn la pasivitate sau fatalitate, ci catre initiativa si munca. Fiziocratii resping interventia statutlui in economie si sustin politica economica a liberului schimb sau a liberei concurente. Statul este redus la functii minime, cum ar fi: apararea proprietatii private, ca sursa a libertatii individuale si fundament al ordinii naturale; asigurarea instruirii cetatenilor pentru a putea recunoaste si reapecta ordinea naturala; efectuarea lucrarilor publice. Acesta este insa un stat autoritar, condus de un despot, considerat a fi reprezentantul Divinitatii si garantul ordinii publice. Proprietatea este considerate ca facand parte din natura umana, dreptul de proprietate fiind insa o institutie divina. Formele pe care le imbraca proprietatea, in conceptia fiziocrata sunt: proprietatea personala, sau dreptul fiecarei persoane de a dispune de sine.

proprietatea mobiliara, considerate o prelungire a proprietatii personale, care consta in dreptul fiecaruia de a poseda si utiliza produsele muncii sale. proprietatea funciara, ca rezultat al utilizarii celorlalte doua forme, in vederea atragerii si mentinerii in cultura a unor terenuri agricole. Concurenta este integrata ordinii naturale, indeplinind functia de asigurare a echilibrului intre cerere si oferta, intre productie si consum. Ordinea naturala poate fi privita si ca ordine sociala. Fr. Quesnay imparte indivizii in trei clase sociale: clasa proprietarilor funciari, cuprinzand regele, proprietarii funciari, functionarii de stat si biserica, clasa productiva sau clasa fermierilor, alcatuita din arendasi si muncitori agricoli, clasa sterila, cuprinzand persoanele ocupate in comert, industrie, etc. b) Conceptia fiziocratilor despre bogatie Aceasta conceptie este opusa celei mercantiliste in dublu sens: pe de o parte, fiziocratii sustin ca bogatia consta in bunuri utile pentru satisfacerea necesitatilor oamenilor, si nu din bani sau metale pretioase si pe de alta parte, sustin ca aceasta este creata in productie, in primul rand in agricultura, si nu in comert dupa cum arata conceptia mercantilista. Una dintre cele mai reprezentative personalitati ale scolii fiziocrate, A.R.J.Turgot considera ca agricultura este ramura economica cu productivitatea cea mai inalta, desi extinde sfera muncii productive si la activitatea industriala, mestesuguri si comert. El intelege capitalul ca o acumulare de economii, care poate creste pe masura ce veniturile depasesc cheltuielile. Tezaurizarea nu mai este considerat ca un dusman al productiei, ci ca sursa a unor investitii necesare nu numai in agricultura, dar si in toate ramurile economice. A.R.J.Turgot, prin analizele pe care le-a intreprins, da expresie unui spirit larg, deschis si neconventional, care depaseste canoanele scolii fiziocrate, careia ii este asociat. c) Teoria produsului net

Aceasta teorie a marcat gandirea stiintifica, reprezentand un real progres in domeniul economiei, referindu-se in principal la mobilul activitatii economice. Fiziocratii recunosc ca profitul poate lua nastere si in comert, dar considerau ca numai in agricultura (in principal) si in industriile extractive se poate produce o cantitate mai mare de bunuri decat cea care se consuma in procesul productiei. Izvorul bogatiei il reprezinta numai pamantul, deoarece numai natura poate crea si inmulti prin gratie divina. Din punct de vedere cantitativ, asadar, produsul net reprezinta diferenta dintre bogatia creata si cea consumata in agricultura. Pentru fiziocrati, singura forma de existenta a plusvalorii este renta funciara. Munca ce nu are ca obiect pamantul este considerate sterile, deoarece omul nu poate fi creator, ci numai Natura sau Dumnezeu creaza valoare prin intermediul pamantului. Facand analiza produsului net, fiziocratii delimiteaza munca, activitatile si clasele sociale productive de cele neproductive. Astfel, munca productiva este numai cea creatoare de produs net, deci munca din agricultura si cei ce lucreaza pamantul. Toate celelalte categorii de munci sunt considerate neproductive. Un alt concept important introdus de catre fiziocrati, este capitalul, pentru prima data in gandirea economica fiind definite si analizate originea si structura acestuia. Capitalul reprezinta o serie de avansuri mobilizate in scopul productiei viitoare, avansuri care sunt de trei categorii: Avansurile funciare, reprezinta cheltuieli pentru amenajarea si introducerea in cultura a pamantului. Acestea se realizeaza o singura data, la inceputul lucrarilor si deci nu presupun amortizarea. Avansurile initiale sau capitalul fix, reprezinta cheltuieli suportate de proprietar pentru achizitionarea de utilaje, echipamente, animale de munca, etc. Avand in vedere uzura acestora, se prevad dobanzi, care sunt de fapt cote de amortizare, al caror mecanism este descries si inteles corect pantru prima data de fiziocrati. Avansurile anuale sau capitalul circulant, reprezinta cheltuieli facute de fermieri (producatorii agricoli) pentru: seminte,

ingrasaminte, lucrari agricole etc., care se recupereaza integral din productia anului respective. Astfel, Fr. Quenay a elaborat in anul 1758 Tabloul economic, care reprezinta sinteza teoriei fiziocrate a reproductiei simple a produsului national si in acelasi timp apogeul gandirii economice a scolii fiziocrate. Tabloul lui Fr. Quesnay prezinta intr-o forma simpla realitatea economico-sociala si formalizeaza principalele interdependente dintre participantii la viata economica, anticipand prin aceasta modelul echilibrului general al lui Leon Walras si schemele reproductiei largite elaborate de Karl Marx.

Rezumatul unitii de nvare


Cuvantul fiziocratie provine din doua cuvinte grecesti: physio care inseamna natura si chratos care inseamna autoritate, putere, adica puterea naturii.Se spune -ca fiziocratismul a fost o doctrina burgheza in invelis feudal. Spre deosebire de mercantilisti, care au pus accentul pe comert, bani, preturi fiziocratii, preocupati de productie, pun accentul pe fluxurile economice, incepand cu repartitia produsului social, continuand cu circulatia premiselor pentru reluarea procesului de productie la aceeasi scara, adica reproductia simpla. Clasele sociale in perspectiva fiziocrailor erau - clasa proprietarilor - clasa productiva sau fermierii - clasa sterila sau stipendiata Ideea de baza a fiziocratilor in legatura cu repartitia produsului social consta in faptul ca procesul este declansat de plat arendei de catre fermierii proprietarilor de pamant, astfel incat intregul produs net ajunge in proprietatea acestora din urma. Formele pe care le imbraca proprietatea, in conceptia fiziocrata sunt:

proprietatea personala, proprietatea mobiliara, proprietatea funciara, ca rezultat al utilizarii celorlalte doua forme, in vederea atragerii si mentinerii in cultura a unor terenuri agricole. Fr. Quenay a elaborat in anul 1758 Tabloul economic, care reprezinta sinteza teoriei fiziocrate a reproductiei simple a produsului national si in acelasi timp apogeul gandirii economice a scolii fiziocrate.

Teste de autoevaluare
I.Enumerai principalele trsturi ale paradigmei liberalismului clasic .......................................................................................................10p II.ncadrai din perspectiv istoric i tiinific gndirea economica a fiziocratilor n teoria general economic a liberalismului clasic ........................................................................................................ 30p Prezentai succint conceptia fiziocratilor despre ordinea naturala, bogatie si produsul net................................................................ ... 30p Realizai un studiu comparativ ntre fiziocratism i mercantilism referitor la concepia despre bogie.............................................. 30p
Dac ai ntrunit 70 p din cele 100 p afectate rspunsurilor corecte treci la tema urmtoare ; n caz contrar , repet secvenele de lecie unde ai greit! Adreseaz aici ntrebri referitoare la anumite probleme , dificulti ntmpinate n aceast unitate de studiu .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Propune aici alte modaliti de a aborda subiectele propuse............................................................................................................. ..........................................................................................................................

Propune aici alte forme de evaluare .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Ce elemente de noutate consideri c a prezentat aceast unitate de studiu din perspectiv Metodologic ............................................................................................... ............................................................................................... A coninutului informaional ............................................................................................... ...............................................................................................

Unitatea de studiu ce urmeaz abordeaz COALA CLASIC ENGLEZ dar toate clarificrile noionale i coninuturile informaionale ce au fcut coninutul unitilor de nvare anterioare sunt necesare nelegerii acesteia, n sensul c va trebui s realizezi comparaii cu concepiile , curentele de gndire anterior nvate.

Unitatea de nvare nr.5 coala clasic englez List subiecte ce vor fi tratate
A.Contribuia lui Adam Smith la gndirea economic - Avuia Naiunilor / opera fundamental a lui Adam Smith - Explicarea valorii i a preului - Teoria repartiiei venitului naional B.Contribuia lui David Ricardo la gndirea economic -. Teoria obiectiv a valorii - Teoria despre renta funciar -Teoria costurilor comparative n comerul internaional

Cerine privind cunotine anterioare


elemente fundamentale de micro i macroeconomie

un minim limbaj de specialitate specific tiinelor economice: cunoaterea aparatului conceptual i categorial cu care s-a operat n unitile de studiu anterioare (de la 1-4) competene de analiz, sintez, interpretare de text economic realizarea i interpretarea datelor statistice i a graficelor cu coninut economic cel puin 70 p obinute la testul autoevaluativ anterior

Obiectivele unitii de nvare


Folosirea corect n contexte diferite a conceptelor i categoriilor economice: revoluia industrial,capitalismul manufacturier,concurena, avuia naiunilor, veniturileproductorilor de bunuri, mna invizibil a pieei, diviziunea muncii, productivitatea muncii, capital fix si capital circulant, consumatorul rege,marfa, valoare, valoare de ntrebuinare, salariul, profitul si renta, cererea i oferta, teoria costurilor comparative,comerul internaional, proprietarii funciari - nelegerea i explicarea fenomenelor economice:: ce, cum, ct i pentru cine se produce, formarea liber a preurilor, legea concurenei, legea cererii i ofertei, formarea preului de echilibru, distribuirea veniturilor funcie de titularii factorilor de producie, eficientizarea comerului internaional, sintagma consumatorul rege - Realizarea de studii comparative cu alte curente de gndire anterior nvate: fiziocratismul, mercantilismul, concepia economic a lui Platon i cea a lui Aristotel, - Interpretarea de texte economice din operele clasicilor A. Smith i D. Ricardo - Realizarea de judeci tiinifice i de valoare referitoare la valorificarea contribuiei celor doi clasici la gndirea economic contemporan. -

Lista echipamentelor necesare studiului


a) Suport de curs printat i n format electronic b) Calculator c) CD d) videoproiector,

Bibliografie recomandat unitii de nvare


Creoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. Economie, Editura ALL BECK, Bucureti, 2003 Didier Michel Economia:regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureti, 1994 Popescu Silvia, Doctrine economice, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 Popescu Silvia, Micro i macroeconomie-Sinteze i aplicaii, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 Smith Adam - Avuia Naiunilor,Editura Academiei Romne, 1962, 1965

Cuvinte cheie: concurena,mna invizibil a pieei, diviziunea


muncii, productivitatea muncii, capital fix si capital circulant, consumatorul rege,marfa, valoare, valoare de ntrebuinare, salariul, profitul si renta,renta funciar, cererea i oferta , comerul internaional

Texte explicative
Introducere In secolul al XVIII-lea Marea Britanie cunostea o perioada de inflorire accentuata a capitalismului manufacturier, fapt ce a dus, catre sfarsitul secolului, la declansarea revolutiei industriale. Aceasta s-a caracterizat prin raspandirea masinismului in industrie si transporturi, impulsionarea cresterii productiei si a productivitatii muncii, amplificarea circulatiei monetare si a relatiilor financiarbancare, precum si prin extinderea relatiilor internationale. In acest context, gandirea economica liberala progreseaza rapid, facandu-se remarcate doua mari personalitati: Adam Smith, in a doua jumatate a sec.al XVIII-lea si David Ricardo, in prima jumatate a sec. al XIX-lea. Alaturi de acestia mai pot fi mentionati, ca fcnd parte din acelasi current al gandirii clasice engleze: Th. Malthus, J,St. Mill, James Mill, etc.

Avuia naiunilor -opera fundamental a lui Adam Smith Adam Smith a fost un ganditor scotian, profesor, care a predat literatura, morala si economia politica la Universitatile din Edinburg si Glasgow. Lucrarea sa esentiala este Avutia natiunilor. Cercetare asupra naturii si cauzelor ei, aparuta in anul 1776. Aceasta este impartita in cinci carti, dintre care primele doua pun accentul pe teoria economica, iar ultimele trei pe aspectele normative implicate de aceasta, inclusiv comparatii de istorie economica. Ideea principala a Avutiei natiunilor reiese din titlul ei. Aceasta se refera la definirea notiunii de bogatie a natiunilor si la analiza factorilor care permit sporirea ei.Legile pietei dau nastere concurentei care, asigura bunurile de care societatea are nevoie, in cantitatile dorite si la preturi acceptabile. In acelasi mod, piata reglementeaza veniturile producatorilor de bunuri.Astfel, piata apare ca fiind cel mai inteligent planificator, ceea ce reprezinta o culme a libertatilor economice individuale. Mecanismul economic imaginat de autor reprezinta un sistem de lagaturi de tipul cauza-efect, desfasurat pe termen lung, care dispune de capacitatea de autoreglare, asigurand in acest mod progresul. Pentru Adam Smith, punctul de plecare il constituie, la fel ca si la fiziocrati, ordinea naturala.In conceptia sa, aceasta reprezinta mai mult decat o ordine sociala si se realizeaza in mod firesc si continuu, atunci cand oamenii actioneaza in conformitate cu natura lor, care este de ordine divina.O mana invizibila, celebra expresie ii apartine lui A.Smith, vegheaza si dirijeaza destinele individuale, integrandu-le, cu actiunile si comportamentele lor, intr-o ordine sociala, ca reflex al armoniei cosmice. Aceasta mana nevazuta pune fiecare element la locul potrivit, astfel incat economia poate functiona fara intrerupere, iar interesele generale sunt sincronizate cu cele individuale. Fiind de acord cu fiziocratii si criticandu-i pe mercantilisti, Adam Smith considera ca avutia natiunii consta in totalitatea bunurilor de care dispune aceasta pentru satisfacerea nevoilor si in munca anuala a fiecarei natiuni. El generalizeaza obtinerea si sporirea avutiei la toate

ramurile productiei, nu numai la agricultura dupa cum se rezumau fiziocratii. Analizand rolul hotarator al muncii omenesti in crearea avutiei nationale Adam Smith evidentiaza doua asoecte esentiale, si anume: importanta diviziunii muncii pentru cresterea indemanarii lucratorilor, deci implicit a productivitatii muncii siimportanta cresterii numarului de lucratori productivi, comparativ cu muncitorii neproductivi. Adam Smith analizeaza de asemenea, rolul capitalului ca factor de productie si importanta acumularii de capital, prin transformarea unei parti din profit in capital suplimentar. Din aceasta perspectiva, el face distinctia intre rolurile diferite indeplinite de componentele capitalului (capital fix si capital circulant) in procesul crearii si sporirii avutiei natiunilor. Pe langa problemele economice de care s-a ocupat pe larg, respectiv diviziunea muncii, originea si intrebuintarea banilor, valoarea si pretul marfurilor, capitalul si utilizarea acestuia, crearea si repartitia venitului national, mecanismul de ansamblu al functionarii economiei de piata, Adam Smith face si unele referiri tangentiale la multe alte probleme, printre care: comertul international, venitul national brut si net, politica economica a statului etc. Intreaga filosofie economica a lui Adam Smith izvoraste din credinta sa in miraculoasa capacitate a pietei de a conduce sistemul economiei de piata la randamentul sau maxim. Daca a partinit totusi pe cineva, acesta este consumatorul, care devine consumatorul rege si ale carui interese sunt intotdeauna plasate deasupra celor ale producatorului. Explicarea valorii i a preului Adam Smith consacra analizei valorii trei capitole din lucrarea sa Avutia natiunilor, avansand o conceptie bine conturata privitor la delimitarea notiunilor legate de marfa, izvorul valorii, marimea si masura ei. In ceea ce priveste conceptul de valoare, el se refera uneori la utilitatea bunurilor, care este astfel echivalata termenului de valoare de intrebuintare, iar alteori la puterea de cumparare a altor bunuri prin bunul respectiv (puterea de schimb), pe care o asimileaza notiunii de valoare de schimb.

Valoarea este deci, punctul de gravitatie determinat de conditiile de productie, in timp ce pretul reprezinta expresia oscilanta a acestor conditii, fiind influentat de factori conjuncturali, in special de raportul dintre cerere si oferta. Adam Smith confirma ca orice marfa poate avea un pret natural sau pret real exprimat in munca, termen pentru care el prefera sinonimul de valoare si un pret curent, denumit si pret nominal sau pret al pietei, exprimat in bani. Referindu-se la relatia dintre productie si schimb, Adam Smith ofera un raspuns clar privind problemele relatiei dintre pret si valoarea marfurilor, respectiv, izvorul, marimea si masura marimii acestora. Conform traditiei primilor liberali clasici, Adam Smith sustine ca izvorul valorii marfurilor este munca omeneasca, marimea valorii este data de cantitatea de munca incorporata in marfa respectiva, iar masura marimii acesteia este timpul de munca obisnuit, sau cheltuit de majoritatea producatorilor specializati in productia respectiva. Generalizand, el apreciaza ca banii constituie pretul nominal al marfurilor, iar munca este pretul real al acestora. Citand, Adam Smith sustine ca numai munca este singurul etalon adevarat si definitiv, dupa care valoarea tuturor marfurilor poate fi, intotdeauna si oriunde, apreciata si cumparata. Prin constructia sa, Adam Smith realizeaza una dintre cele mai coerente formulari ale teoriei obiective a valorii si a preturilor, numita si teoria valorii bazata pe munca, din istoria gandirii economice. Teoria repartiiei venitului naional In elaborarea teoriei repartitiei venitului national, Adam Smith porneste de la structura de clasa a societatii capitaliste: muncitori, capitalisti si proprietari funciari, carora le revin trei categorii de venituri primare, respective salariul, profitul si renta. Fata de predecesorii sai liberali, care au abordat fragmentar problema repartitiei, Adam Smith prezinta o viziune de ansamblu, incercand sa identifice specificul fiecarei categorii de venit.

Pe ansamblu, venitul national este definit ca fiind partea cu care sporeste anual avutia unei tari, iar acesta este creat in toate sectoarele productiei sociale de catre muncitorii salariati. Natura si marimea celor trei venituri sunt guvernate de factori diferiti, dar toate au ca unica sursa valoarea nou creata (de munca prestata de muncitori in toate ramurile productiei sociale). Drept urmare, salariul este singurul venit care izvoraste din munca proprie, in timp ce profitul si renta au ca sursa munca straina. Adam Smith considera ca toate categoriile de venituri sunt justificate. Profitul si renta, desi reprezinta scazaminte din valoarea nou creata de muncitori, se cuvin totusi in mod firesc capitalistilor si proprietarilor funciari pentru eforturile facute si riscurile asumate pentru capitalul si respective terenul utilizat. Salariul este considerat a fi rasplata cuvenita producatorilor pentru marfa numita munca. Adam Smith face distinctie intre salariul nominal si salariul real, si arata ca acesta nu are o marime constanta ci este variabil, depinzand de nivelul productivitatii muncii, de nivelul dezvoltarii economice a tarii respective, de dinamica preturilor, etc. Marimea efectiva a salariului se stabileste in functie de cererea si oferta de munca si raportul de forte dintre muncitori si capitalisti. Pe termen lung, Adam Smith considera ca salariul are tendinta de a se reduce pana la minimul vital pentru muncitori, avand in vedere si tendinta de reducere a ratei profitului, deci a cresterii economice. De asemenea, sunt luate in consideratie o serie de criterii de diferentiere a salariilor, printre care: dificultatea muncii, gradul de instruire, increderea, caracterul permanent al activitatii, etc. Profitul este pentru prima data analizat ca o categorie independenta, fiind considerat principala expresie a plusprodusului si ca fiind principalul mobil al productiei capitaliste. Originea sa se regaseste in productie, fiin creat de muncitori, dar el rasplateste pe capitalist pentru riscul asumat prin investirea capitalului. Marimea sa depinde de cantitatea capitalului utilizat. Notiunea de profit existenta in toate sferele muncii sociale, are la Adam Smith o dubla semnificatie: uneori ea indica intregul surplus de

valoare nou creata peste salariile muncitorilor, identificandu-se cu plusvaloarea, iar alteori cuprinde numai partea ce revine capitalistului. Renta funciara reprezinta o categorie economica distincta, parte constitutiva a plusprodusului creat, ce se plateste pentru folosirea pamantului aflat in proprietatea privata. Desi renta este inteleasa tot ca un scazamant din valoarea nou creata de muncitori, ea este considerata ca un venit firesc al proprietarilor. Marimea acestui venit este considerata ca rezultat al raportului de forte dintre proprietar si arendas, raport in care hotaratoare sunt posibilitatile celui de-al doilea de a-si desface produsele, fapt care reflecta conditiile productiei agricole. Adam Smith considera, deci, ca spre deosebire de salariu sau profit, a caror marime determina pretul, cu renta se intampla invers: desi se include in pret, marimea sa este determinata de nivelul acestuia. Adam Smith a fost un mare reformator pe taram economic, politic si social, care despartindu-se de marcantilisti si fiziocrati, a creat prin opera sa vasta o sinteza a gandirii economice liberale, ce reflecta evolutia epocii sale, si constituie pana in prezent un reper de mare actualitate care a influentat pe parcursul timpului multe generatii de economisti. Teoria obiectiv a valorii n opera lui David Ricardo David Ricardo a fost considerat cel mai stralucit reprezentant al scolii liberalismului clasic englez. Provenind dintr-o familie de emigranti evrei de origine olandeza stabilita in Londra secolului al XVIII-lea, inca de la 14 ani intra ca agent de bursa la biroul tatalui sau. La varsta de 20 de ani, se rupe definitiv de familie si de propria religie, intrand in afaceri, si ajunge, ca la 25 de ani sa devina un cunoscut multimilionar. David Ricardo isi expune ideile referitoare la circulatia monetara, bani si agricultura intr-o serie de studii, dar lucrarea sa de referinta apare in anul 1817 si se intituleaza Despre principiile economiei politice si impunerii.

David Ricardo a fost considerat cel mai stralucit reprezentant al scolii liberalismului clasic englez. Provenind dintr-o familie de emigranti evrei de origine olandeza stabilita in Londra secolului al XVIII-lea, inca de la 14 ani intra ca agent de bursa la biroul tatalui sau. La varsta de 20 de ani, se rupe definitiv de familie si de propria religie, intrand in afaceri, si ajunge, ca la 25 de ani sa devina un cunoscut multimilionar. David Ricardo isi expune ideile referitoare la circulatia monetara, bani si agricultura intr-o serie de studii, dar lucrarea sa de referinta apare in anul 1817 si se intituleaza Despre principiile economiei politice si impunerii. Trebuind sa faca fata dificultatilor intampinate de economia engleza de la inceputul sec. al XVIII-lea. printre care: fluctuatia puternica a preturilor, existenta legii cerealelorcare ingreunau relatiile externe ale tarii, marea datorie publica, politica fiscala dura, cresterea preturilor produselor agricole, efectele masinismului asupra muncitorilor, David Ricardo incearca prin opera sa, sa gaseasca explicatii si solutii acestor probleme. Utilizand ca metoda de studiu a fenomenelor economice, abstractia si deductia, si concentrandu-se asupra proceselor cu adevarat importante, el reuseste sa construiasca o teorie mai coerenta si mai profunda, realizand un progres evident in maturizarea stiintei economice. David Ricardo adera la teoria obiectiva a valorii si preturilor, dar inlatura inconsecventele predecesorilor sai, considerand ca valoarea poate fi impartita intre cele trei venituri primare, dar aceasta nu indreptateste considerarea lor drept izvoare ale valorii. Valoarea marfurilor este determinata, sustine David Ricardo, nu numai de munca prestata la un moment dat pentru producerea lor, ci si de munca trecuta, materializata in mijloacele de productie. Deasemenea, D.Ricardo face distinctie intre doua categorii de bunuri: bunuri rare si bunuri reproductibile (al caror volum poate fi crescut pe baza legilor pietei de catre agentii economici). Bunurile rare sunt considerate o exceptie si ca atare nu este cercetat pretul acestor produse, fiind analizate pe larg natura, marimea si dinamica bunurilor reproductibile. Astfel, datorita oscilatiilor in raportul dintre cererea si oferta de bunuri reproductibile, preturile oscileaza in jurul unui punct de gravitatie, care este valoarea. Pentru ca bunurile sa aiba prt si deci

valoare, ele trebuie sa fie utile. Utilitatea este o conditie necesara a valorii, dar ea nu este izvor de valoare, sustine D. Ricardo. El considera ca izvorul valorii marfurilor este munca incorporata in ele, marimea valorii depinde de cantitatea totala de munca cheltuita in diverse faze ale procesului de productie si de aducuere a acestora pe piata. In structura muncii, se face diferentierea intre munca trecuta (inmagazinata in cladiri, utilaje, unelte, materii prime etc.) si munca prezenta prestata de lucratorii salariati. De asemenea, valoarea si valoarea de schimb sunt exprimate sub forma preturilor absolute si a preturilor relative si se gasesc in raport direct proportional cu cantitatea totala de munca cheltuita pentru producerea lor si in raport invers proportional cu productivitatea muncii. Masura marimii valorii si a preturilor este data, dupa parerea lui D. Ricardo, de timpul de munca necesar, considerat de el a fi timpul de munca cel mai indelungat necesar pentru producerea unei marfii. D. Ricardo a recunoscut ca nu exista o masura perfecta, absoluta si invariabila pentru valoarea marfurilor, ca aceasta poate fi masurata numai indirect, prin intermediul banilor. Din motive practice, cum ar fi nevoia unui sistem de referinta si stabilitate a monedei, autorul indica considerarea aurului ca etalon pentru valoare. Desi a cautat in plan teoretic un etalon ideal, D. Ricardo nu l-a gasit, pentru simplul motiv ca o asemenea unitate de masura ideala a valorii absolute nu exista. Pe baza teoriei valorii bazate pe munca, D. Ricardo a eleborat trei alte teorii de importanta exceptionala pentru stiinta economica: teoria cantitativa a banilor, teoria rentei funciare si a repartitiei venitului national si teoria costurilor comparative in comertul international. Teoria lui David Ricardo despre renta funciar David Ricardo porneste de la fenomenul cresterii pretului produselor agricole, datorita atat volumului sporit de munca necesitat de cultura loturilor mai putin fertile, cat si taxelor vamale impuse la importul de cereale in Anglia, prevazute prin legea cerealelor adoptata in 1815. El defineste textual renta ca fiind acea parte din produsul pamantului care se plateste landlordului pentru folosirea fortelor originare si indestructibile ale solului. Ea nu se confunda nici cu dobanda, nici cu profitul capitalului si nici nu reprezinta un dar al naturii, ci

reprezinta un transfer de valoare nominala in avantajul proprietarilor funciari. Renta funciara reprezinta deci o parte din produsul pamantului ce se plateste proprietarului funciar (de catre arendas) pentru folosirea solului. Renta funciara se explica pornind de la urmatoarele premise: pamantul este limitat si se afla in proprietate privata, terenurile sunt inegale ca fertilitate si ca pozitie fata de caile de acces, comunicatie si fata de pietele de desfacere. Pe masura ce populatia creste, se trece la cultivarea unor terenuri mai putin fertile si tot mai dezavantajos situate. In aceasta situatie randamentele vor fi descrescande, lucru valabil si in cazul unor investitii suplimentare si intensive realizate pe aceeasi suprafata de teren. Rezulta deci, ca valoarea produselor obtinute pe terenuri diferite va fi si ea diferita. Dar produsele se vand pe piata la o valoare sociala determinate de cantitatea de munca depusa in conditiile de productie cele mai grele (aferente exploatarii terenurilor celor mai putin fertile). In consecinta, intre valoarea sociala si cea individuala a produselor respective apare o diferenta, care este incasata de proprietari sub forma de renta. D.Ricardo sustine ca tendinta acesteia este de crestere, ca urmare a cresterii pretului produselor agricole. Din punct de vedere matematic, renta funciara este diferenta dintre pretul produselor agricole pe piata (determinat de timpul de munca cel mai indelungat necesar cultivarii terenurilor ) si valoarea individuala (mai mica) a produselor obtinute pe terenurile cu o fertilitate superioara. In cadrul teoriei repartitiei venitului national , David Ricardo s-a ocupat de categoriile de salariu si profit, aprofundand linia de gandire a lui Adam Smith. Salariile reprezinta pretul muncii, facand distinctie intre rata naturala a salariului, care reprezinta nivelul necesar muncitorilor de a se intretine si rata de piata curenta, care oscileaza in jurul ratei naturale. Rata naturala depinde, de pretul alimentelor si al produselor de prima necesitate, iar pe termen lung are o tendinta de crestere. Rata de piata depinde, la randul ei de pretul produselor de prima necesitate, dar si de raportul dintre cererea si oferta de munca (oferta va fi intotdeauna superioara).

Autorul pledeaza pentru libertate deplina in stabilirea salariilor, pe baza concurentei de pe piata muncii, fara control legislativ si se pronunta categoric impotriva legilor de ocrotire a saracilor, care intra in contradictie cu legile naturale ce stabilesc o corelatie optima intre numarul populatiei si mijloacele de subzistenta disponibile. Profitul este considerat a fi partea care ramane dupa scaderea salariului din valoarea nou creata. D.Ricardo apreciaza ca din punct de vedere cantitativ, profitul creste, dar rata acestuia inregistreaza o tendinta permanenta de scadere, datorita cresterii continue a preturilor produselor agricole si, respective a salariilor. Concluziile lui David Ricardo privind teoria rentei si a repartitiei se refera la influenta negativa a cresterii rentei funciare asupra salariului si profitului, ducand la accentuarea contradictiilor de interese dintre cele trei clase sociale existente in acea epoca (proprietarii funciari, patronii capitalisti si muncitorii salariati). Teoria costurilor comparative n comerul internaional n concepia lui David Ricardo David Ricardo este adeptul libertatii depline a comertului international bazat pe diviziunea naturala a muncii. Intr-un sistem de perfecta libertate a comertului - spune el fiecare tara isi consacra in mod natural capitalul si munca acelor genuri de activitati care ii sunt cele mai avantajoase. D.Ricardo sustine ca pe piata mondiala, deci in relatiile comerciale internationale, schimbul de marfuri este guvernat de o alta lege si anume de principiul costurilor comparative de productie si al avantajelor relative. Continutul teoriei ricardiene despre comertul international consta in urmatoarele:D.Ricardo considera ca nu este posibil si nici necesar ca fiecare tara sa produca toate categoriile de marfuri de care are nevoie;este mai rational ca fiecare tara sa se specializeze in producerea anumitor marfuri pentru care dispune de anumite avantaje dobandite sau naturale; criteriul acestei specializari trebuie sa fie ajantajul relativ, exprimat in unitati de timp de munca; din exemplul lui D.Ricardo rezulta ca avantajul relativ consta in posibilitatea de a produce o marfa cu o cheltuiala de timp de munca mai mica in comparatie cu alta marfa din aceeasi tara, chiar daca pentru aceasta marfa s-a cheltuit mai mult timp de munca dacat in alte tari.

Pentru a intelege modelul ricardian de comert exterior, vom reda in continuare exemplul pe care l-a utilizat insusi autorul: Sunt alese doua tari, Portugalia si Anglia, care produc atat vin cat si stofa, fiecare. In continuare, se demonstreaza pe baza a doua tabele, care prezinta situatia celor doua tari inainte, si apoi dupa specializare pe baza costurilor comparative, ca rezultatul specializarii duce inevitabil la o economie de timp de munca pe ansamblu. Conditia si consecintele avantajului relativ in comertul international constau, dupa parerea lui David Ricardo, in practicarea unei politici externe a liberului schimb. In aceasta situatie, avantajul relativ ar fi asigurat in mod spontan, automat, nu numai alocarea rationala a resurselor in productie, deci o diviziune internationala optima a muncii, ci si avantajul reciproc al tuturor partenerilor, realizand armonia universala a intereselor acestora.

Rezumatul unitii de nvare


Introducere n gandirea economica liberala remarca doua mari personalitati: Adam Smith, in a doua jumatate a sec.al XVIII-lea si David Ricardo, in prima jumatate a sec. al XIX-lea. Contribuia la gndirea economic liberal alui A. Smith const n: - Definirea notiunii de bogatie a natiunilor si analiza factorilor care permit sporirea ei n lucrarea sa fundamental Avuia Naiunilor - O mana invizibila, vegheaza si dirijeaza destinele individuale, integrandu-le, cu actiunile si comportamentele lor, intr-o ordine sociala, ca reflex al armoniei cosmice. - El face distinctia intre rolurile diferite indeplinite de componentele capitalului (capital fix si capital circulant) in procesul crearii si sporirii avutiei natiunilor - In elaborarea teoriei repartitiei venitului national, Adam Smith porneste de la structura de clasa a societatii capitaliste: muncitori, capitalisti si proprietari funciari, carora le revin trei categorii de venituri primare, respective salariul, profitul si renta.

Salariul este considerat a fi rasplata cuvenita producatorilor pentru marfa numita munca.Adam Smith face distinctie intre salariul nominal si salariul real. Profitul este pentru prima data analizat ca o categorie independenta, fiind considerat principala expresie a plusprodusului si ca fiind principalul mobil al productiei capitaliste. Renta funciara reprezinta o categorie economica distincta, parte constitutiva a plusprodusului creat, ce se plateste pentru folosirea pamantului aflat in proprietatea privata. David Ricardo a fost considerat cel mai stralucit reprezentant al scolii liberalismului clasic englez. David Ricardo adera la teoria obiectiva a valorii si preturilor, dar inlatura inconsecventele predecesorilor sai, considerand ca valoarea poate fi impartita intre cele trei venituri primare, dar aceasta nu indreptateste considerarea lor drept izvoare ale valorii. Pe baza teoriei valorii bazate pe munca, D. Ricardo a eleborat trei alte teorii de importanta exceptionala pentru stiinta economica: teoria cantitativa a banilor, teoria rentei funciare si a repartitiei venitului national si teoria costurilor comparative in comertul international. In cadrul teoriei repartitiei venitului national , David Ricardo s-a ocupat de categoriile de salariu si profit, aprofundand linia de gandire a lui Adam Smith.Profitul este considerat a fi partea care ramane dupa scaderea salariului din valoarea nou creata. Concluziile lui David Ricardo privind teoria rentei si a repartitiei se refera la influenta negativa a cresterii rentei funciare asupra salariului si profitului, ducand la accentuarea contradictiilor de interese dintre cele trei clase sociale existente in acea epoca (proprietarii funciari, patronii capitalisti si muncitorii salariati).

Teste de autoevaluare
I. Definii urmtoarele concepte economice : a)Concurena.............................................................................. .......................................................................................................... 5p b)Salariul,................................................................................... ................................................................................................................ ............................................................................................................5p c)Profitul..................................................................................... .......................................................................................................... 5p

d)Rentafunciar.......................................................................... ................................................................................................................ ............................................................................................................5p II..Explicai sintagma lui Adam Smith cunoscut sub denumirea mna invizibil a pieei :...........................................................15p III.Prezentai (folosind argumentele teoretice lui Adam Smith) teoria valorii bazata pe munca i susinei-le cu exemple din realitatea economic specific economiei concureniale. ..........................................................................................................20p IV.Explicai mecanismul formrii preurilor i al salariului nominal comparativ cu cel real conform accepiunii prezentate de ctre clasicii reprezentativi din gndirea economic englez. ................................................................................................................ ........................................................................................................ 25p V.Exprimai judeci de valoare argumentate referitoare la modelul ricardian privind teoria costurilor comparative si a avantajelor relative in comertul international. ................................................................................................................ ........................................................................................................ 20p Dac ai ntrunit 70 p din cele 100 p afectate rspunsurilor corecte treci la tema urmtoare ; n caz contrar , repet secvenele de lecie unde ai greit! Adreseaz aici ntrebri referitoare la anumite probleme , dificulti ntmpinate n aceast unitate de studiu ................................................................................................................ ................................................................................................................ Propune aici alte modaliti de a aborda subiectele................................................................................................ ................................................................................................................ ................................................................................................................ Propune aici alte forme de evaluare ................................................................................................................

................................................................................................................ ................................................................................................................ Ce elemente de noutate consideri c a prezentat aceast unitate de studiu din perspectiv Metodologic ....................................................................................... ...................................................................................... A coninutului informaional ....................................................................................... ....................................................................................... Unitatea de nvare ce urmeaz abordeaz Sistemul economic Marxist dar toate clarificrile noionale i coninuturile informaionale ce au fcut coninutul unitilor de nvare anterioare sunt necesare nelegerii acesteia, n sensul c va trebui s realizezi comparaii cu concepiile , curentele de gndire anterior nvate

Unitatea de nvare nr. 6 Sistemul economic Marxist List subiecte ce vor fi tratate
1.Paradigma economica marxista 2.Sistemul de categorii economice 3.Teoria lui K.Marx privind inevitabilitatea inlocuirii capitalismului cu socialismul 4.Analiza pietei mondiale si a relatiilor internationale in opera lui K.Marx

Cerine privind cunotinele i competenele anterioare


cunotine de baz privitoare la micro i macroeconomie un minim limbaj de specialitate specific tiinelor economice: cunoaterea aparatului conceptual i categorial cu care s-a operat n unitile de studiu anterioare (de la 1-5) competene de analiz, sintez, interpretare de text economic realizarea i interpretarea datelor statistice i a graficelor cu coninut economic

cel puin 70 p obinute la testul autoevaluativ anterior

Obiectivele unitii de nvare


Folosirea corect n contexte diferite a conceptelor i categoriilor economice: revoluia burghezo democratic, socialismul utopic ,proletariatul industrial, dialectica materialista ,fortele de productie ,legile economice, economia naturala, economia de schimb, proprietatea colectiv, acumulare capitalist proprietatea socialista, concurena de monopol, ri industrializate,etc. nelegerea i explicarea fenomenelor economice:dialectica materialist,raportul dintre forele de producie i relaiile de producie,relaia economic, politic ,social i juridic,esena i logica sistemului capitalist,mecanismul economiei naturale comparativ cu mecanismul economiei de schimb,proprietatea colectiv i satisfacerea nevoilor societii,contradiciile mecanismului economiei de pia, criya economic de supraproducie,analiza comparativ dintre cele dou tipuri de politic extern:liberul schimb i protecionismul, Explicarea legilor : - legea valorii bazate pe munca, considerata temelia schimbului de marfuri, - legea generala, absoluta a plusvalorii si caile sporirii acesteia, - legea acumularii de capital (prin concentrarea si centralizarea capitalului), - legea transformarii plusvalorii in profit, profitului in profit mediu si tendinta istorica de scadere a ratei medii a profitului, etc. Analiza limitelor marxismului Argumentarea teoriei lui Marx privitoare la inevitabilitatea nlocuirii capitalismului cu socialismul Realizarea de studii comparative cu alte curente de gndire anterior nvate: fiziocratismul, mercantilismul Interpretarea de texte economice din operele lui Karl Marx i Fr. Engels

Realizarea de judeci tiinifice i de valoare referitoare la valorificarea contribuiei marxismului la gndirea economic contemporan.

Lista echipamentelor necesare studiului


Suportul de curs n format electronic i printat Calculator Cd Videoproiector

Bibliografie recomandat pentru unitatea de nvare


Creoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. Economie, Editura ALL BECK, Bucureti, 2003 Dobrot N. - Economie politic, Editat de Agenia de Consulting Universitar,Bucureti, 1992 Dobrot N. - Economie politic, Editura Economic, Bucureti, 1997 Popescu Silvia, Micro i macroeconomie-Sinteze i aplicaii, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 Popescu Silvia, Doctrine economice, Editura Renaissance, Bucureti, 2010

Cuvinte cheie : dialectica materialista , factorii de producie,


fortele de productie ,relaiile de producie, economia naturala, economia de schimb, proprietatea colectiv, proprietatea socialista, concurena de monopol, ri industrializate,etc.

Texte explicative
SISTEMUL ECONOMIC MARXIST
PARADIGMA ECONOMICA MARXISTA

Doctrina economica a lui Karl Marx s-a format la granita dintre liberalismul clasic si socialismul utopic, provocand reactii puternice intre economistii din timpul sau, dar si in randul generatiilor urmatoare, fiind puternic contestat de unii si ovationat de altii. Opera

sa fundamentala, Capitalul cu subtitlul Critica economiei politice, impartita in patru volume, a fost elaborata intre anii 1855 1865, volumul I fiind publicat in 1867, iar celelalte ulterior, intre 1885 si 1910. In procesul dublei critici pe care o propune, atat capitalismului, cat si gandirii economice a predecesorilor sai (liberalismul economic), K. Marx a eleborat o noua paradigma pentru investigarea realitatilor economice, denumita dialectica materialista sau materialismul istoric. In esenta, paradigma marxista consta in ideea ca,in productia de marfuri, oamenii intra in relatii determinate unii cu altii, independente de vointa lor, dar a caror natura depinde de nivelul de dezvoltare al fortelor de productie. Aceste relatii constituie baza economica a societatii, pe temelia careia se ridica o suprastructura politica si juridica (statul si institutiile sale), careia ii corespunde o constiinta sociala (incluzand si ideologiile). Toate acestea se afla in interdependenta, rolul primordial revenind economicului. Pentru K. Marx legile economice nu mai sunt, in concluzie, asimilabile legilor naturii. Nu mai exista ordine naturala, ci legile economice sunt in mod critic desacralizate, ele exprimand in viziunea sa , esenta si logica sistemului capitalist, caracterizand contradictiile interne inerente ale acestuia si preconizandu-i sfarsitul.
SISTEMUL MARXIST DE CATEGORII ECONOMICE

K.Marx face distinctie intre economia naturala, care urmareste autoconsumul si economia de schimb, care urmareste, in principal, vanzarea bunurilor pe piata in vederea obtinerii unui castig banesc. La randul ei, economia de schimb cunoaste mai multe forme de dezvoltare in functie de: mediul in care functioneaza (la granita dintre comunitatile primitive, in sclavagism, in feudalism, in epoca moderna); de amploarea ei (productia simpla de marfuri si capitalismul) si de complexitatea structurilor ei (libera concurenta sau prezenta unor factor perturbatori ai acesteia). Expresia teoretica a relatiilor istoriceste determinate dintre producatorii de marfuri si consumatorii lor o constituie , in viziunea lui K. Marx, categoriile economice. Punctul de plecare il constituie marfa, ca celula de baza a economiei de piata, precum si alte categorii legate de aceasta, cum ar fi banii, valoarea, pretul si contradictiile care le insotesc, in trecerea lor prin

cele patru sfere ale economiei productia, repartitia, schimbul sau circulatia si consumul. Aderand la teoria obiectiva a valorii si preturilor, K. Marx semnaleaza o serie de aspecte noi. Astfel, marfa este considerata ca unitate contradictorie intre valoarea de intrebuintare si valoarea marfurilor, valoarea fiind considerata ca un raport social istoriceste determinat intre producatorii de marfuri. Pe baza acestor aprecieri teoretice, K. Marx face distinctie intre munca (activitatea creatoare de valoare) si forta de munca (potentialul creator al muncitorilor), aprofundeaza analiza capitalului (definitia, geneza si rolul hotarator al acestuia in functionarea economiei moderne de piata), analizeaza plusvaloarea ca parte din valoarea creata de muncitorii salariati pe care si-o insusesc alte grupuri sociale (patronii sub forma de profit, bancherii sub forma de dobanda si proprietarii sub forma de renta funciara) explica salariul ca pret al fortei de munca si nu ca pret al muncii ,etc. Cele mai importante legi economice formulate de K. Marx au fost legea valorii bazate pe munca, considerata temelia schimbului de marfuri, legea generala, absoluta a plusvalorii si caile sporirii acesteia, legea acumularii de capital (prin concentrarea si centralizarea capitalului), legea transformarii plusvalorii in profit, profitului in profit mediu si tendinta istorica de scadere a ratei medii a profitului, Concluziile teoretice sintetizate de K. Marx se refera la faptul ca scopul si stimulentul dezvoltarii productiei capitaliste il constituie obtinerea de cat mai multa plusvaloare de catre proprietarii de capital, ca singurii producatori erau muncitorii salariati, exploatati de proprietarii capitalisti, ca salariul muncitorilor reprezenta numai o parte din valoarea creata de ei. Partea cea mai mare din plusvaloare era insusita de clasele sociale care nu munceau, sub forma de profit, dobanda si renta funciara, ajungandu-se la puternice contradictii de interese, sursa a luptei de clasa pe plan social si politic intre muncitori si proprietarii mijloacelor de productie, precum si la justificarea idealului socialist.
TEORIA LUI KARL MARX PRIVIND INEVITABILITATEA INLOCUIRII CAPITALISMULUI CU SOCIALISMUL

Pe baza conceptiei sale istorice, K. Marx a considerat ca economia moderna de piata sau capitalismul nu va putea exista la

nesfarsit, urmand sa fie inlocuit cu o societate organizata in interesul majoritatii membrilor ei (oamenii muncii), pe baza proprietatii colective (socialiste si apoi comuniste) asupra mijloacelor de productie si avand ca obiect nemijlocit, satisfacerea nevoilor tuturor membrilor societatii.Argumentele invocate erau atat de natura obiectiva cat si subiectiva.In prima categorie se incadra tendinta istorica a acumularii capitaliste (concentrarea si centralizarea capitalului) pana in punctul in care proprietatea privata ar fi devenit un monopol si ar fi blocat functionarea economiei. De asemenea, K. Marx face referire si la contradictiile care insoteau mecanismul economiei de piata (dintre caracterul tot mai social al productiei si caracterul privat al insusirii produselor, dintre caracterul organizat al intreprinderilor si anarhia la scara macroeconiomica, dintre interesele patronilor capitalisti si cele ale muncitorilor salariati, etc.) si manifestarea lor sub forma crizelor economice de supraproductie. In cea de a doua categorie de argumente, se incadreaza convingerea lui K. Marx ca proletariatul era interesat si capabil sa organizeze economia la scara sociala mult mai bine decat intreprinzatorii capitalisti. In formularea idealului socialist, K. Marx se delimiteaza de socialistii utopici, deoarece, sustine el, punctul sau de vedere este cel al socialismului stiintific , calea pe care o propune este cea a revolutiei proletare, iar metoda cea a dictaturii proletariatului. K. Marx spera ca prin preluarea puterii politice de catre clasa muncitoare, aceasta sa poata inlatura structurile exploatatoare si sa creeze structuri sociale noi, incepand cu proprietatea socialista, care sa conduca economia nationala pe baza unui plan la scara macroeconomica si sa realizeze egalitatea intre membrii societatii, coreland veniturile cu prestatia conform principiului de la fiecare dupa capacitati, fiecaruia dupa munca. Experienta istorica a secolului al XX-lea a arata ca tarile denumite socialiste sau comuniste, s-au situat intr-o zona foarte indepartata de sperantele lui K. Marx, ceea ce a ridicat numeroase semne de intrebare cu privire la validitatea acestei teorii, respectiv cauzele care au dus la esecul experimentului socialist.
ANALIZA PIETEI MONDIALE SI A RELATIILOR INTERNATIONALE IN OPERA LUI KARL MARX

Printre contributiile lui K.Marx la elucidarea unor probleme ale gandirii economice, trebuie sa mentionam si analiza rolului comertului exterior in geneza si dezvoltarea capitalismului (prin profiturile mari obtinute in acest domeniu), explicarea tendintei tarilor dezvoltate spre expansiune externa, particularitatile actiunii unor legi economice pe piata externa, indeosebi a legii valorii bazate pe munca, teoria schimbului neechivalent dintre tarile dezvoltate si tarile agrare pe piata externa, precum si rezultatele celor doua tipuri de politica externa: liberul schimb si protectionismul. Teoria marxista a schimbului neechivalent porneste de la faptul ca tarile industrializate aveau o pozitie privilegiata (de monopol) pe piata mondiala, comparativ cu tarile agricole, nedezvoltate. Datorita productivitatii ridicate a muncii din tarile dezvoltate, acestea puteau vinde produsele industriale la preturi mai mari dacat valoarea lor, obtinand un profit suplimentar, si castigand de doua ori: odata cand vindeau produsele lor industriale si a doua oara cand cumparau produsele agricole din tarile slab dezvoltate. K. Marx arata ca ca este vorba de fat de o scurgere de venit national dinspre tarile agrare catre cele industriale, denumind acest proces exploatarea tarilor agrare de catre burghezia din tarile industrializate, proces pe care se baza colonialismul de cateva secole, stimuland dezvoltarea tarilor bogate si impiedicand-o pe cea a tarilor sarace. Doctrina economica marxista a fost una dintre cele mai controversate teorii din epoca moderna si contemporana, suscitind reactii intense atat in randul militantilor miscarilor muncitoresti, cat si intre economistii care aparau capitalismul si proprietatea privata capitalista.

Rezumatul unitii de nvare


SISTEMUL ECONOMIC MARXIST

K. Marx a elaborat o noua paradigma pentru investigarea realitatilor economice, denumita dialectica materialista sau materialismul istoric. In esenta, paradigma marxista consta in ideea ca,in productia de marfuri, oamenii intra in relatii determinate unii cu altii, independente de vointa lor, dar a caror natura depinde de nivelul de dezvoltare al fortelor de productie. Aceste relatii constituie baza economica a societatii, pe temelia careia se ridica o suprastructura politica si

juridica (statul si institutiile sale), careia ii corespunde o constiinta sociala (incluzand si ideologiile). Toate acestea se afla in interdependenta, rolul primordial revenind economicului.
SISTEMUL MARXIST DE CATEGORII ECONOMICE

Expresia teoretica a relatiilor istoriceste determinate dintre producatorii de marfuri si consumatorii lor o constituie , in viziunea lui K. Marx, categoriile economice. Punctul de plecare il constituie marfa, ca celula de baza a economiei de piata, precum si alte categorii legate de aceasta, cum ar fi banii, valoarea, pretul si contradictiile care le insotesc, in trecerea lor prin cele patru sfere ale economiei productia, repartitia, schimbul sau circulatia si consumul. Marfa este considerata ca unitate contradictorie intre valoarea de intrebuintare si valoarea marfurilor, valoarea fiind considerata ca un raport social istoriceste determinat intre producatorii de marfuri. Cele mai importante legi economice formulate de K. Marx au fost: - legea valorii bazate pe munca, considerata temelia schimbului de marfuri,. Argumentele invocate erau atat de natura obiectiva cat si subiectiva. In prima categorie se incadra tendinta istorica a acumularii capitaliste (concentrarea si centralizarea capitalului) pana in punctul in care proprietatea privata ar fi devenit un monopol si ar fi blocat functionarea economiei. De asemenea, K. Marx face referire si la contradictiile care insoteau mecanismul economiei de piata (dintre caracterul tot mai social al productiei si caracterul privat al insusirii produselor, dintre caracterul organizat al intreprinderilor si anarhia la scara macroeconiomica, dintre interesele patronilor capitalisti si cele ale muncitorilor salariati, etc.) si manifestarea lor sub forma crizelor economice de supraproductie. In cea de a doua categorie de argumente, se incadreaza convingerea lui K. Marx ca proletariatul era interesat si capabil sa organizeze economia la scara sociala mult mai bine decat intreprinzatorii capitalisti. Printre contributiile lui K.Marx la elucidarea unor probleme ale gandirii economice, trebuie sa mentionam si analiza rolului comertului exterior in geneza si dezvoltarea capitalismului (prin profiturile mari obtinute in acest domeniu), explicarea tendintei tarilor

dezvoltate spre expansiune externa, particularitatile actiunii unor legi economice pe piata externa, indeosebi a legii valorii bazate pe munca, teoria schimbului neechivalent dintre tarile dezvoltate si tarile agrare pe piata externa, precum si rezultatele celor doua tipuri de politica externa: liberul schimb si protectionismul. Argumentarea teoretica facuta de K. Marx in opera sa este in parte justa, in parte nesatisfacatoare. In masura in care K. Marx a denuntat carentele reale ale capitalismului din secolul al XIX-lea, el continua efortul de asanare a societatii inceput de stralucite personalitati ale culturii umaniste si democratice inaintea sa. Pe de alta parte insa, K. Marx a cazut in capcana de a subaprecia metamorfozele posibile ale economiei de piata, compatibile cu proprietatea privata, pronosticand in mod mult prea grabit sfarsitul acestui tip de organizare economica. Doctrina economica marxista a fost una dintre cele mai controversate teorii din epoca moderna si contemporana, suscitnd reactii intense atat in randul militantilor miscarilor muncitoresti, cat si intre economistii care aparau capitalismul si proprietatea privata capitalista.

Teste de autoevaluare
I.Folosii urmtorul text pentrua prezenta semnificaia i limitele gndirii economice marxiste ntr-un minieseu : Perenitatea operei marxiste se datoreaz poate tocmai preocuprii pentru acuratee, pentru logic i pentru veridicitate care au difereniat clar lucrrile marxiste de cele ale utopicilor care l-au precedat. Marx se ocup nu att de programe utopice, de scenarii alternative pentru societatea contemporan lui, ct de argumentarea tiinificitii unor astfel de scenarii pe baza analizei mecanismelor de funcionare ale capitalismului i descoperirii legilor sale fundamentale. Urmrind cu atenie micrile economice ale timpului su, Marx a pus accentul pe contradiciile interne ale acestuia, pe problemele care existau n societate, i prevedea distrugerea sistemului capitalist. ................................................................................................................ .........................................................................................................40 p

II..Definii urmtoarele concepte economice : a) dialectica materialista ..........................................................6p b) factorii de producie..............................................................6p c) fortele de productie .............................................................. 6p d) relaiile de producie .............................................................6p e) proprietatea socialista..............................................................6p III. Alegei varianta corect: 1.Sunt legi economice formulate de K. Marx: a) legea acumularii de capital b) legea transformarii profitului n plusvaloare c) legea relativ a plusvalorii R :a. 5p 2. Stimulentul dezvoltarii productiei capitaliste il constituie: a)obtinerea de cat mai multa plusvaloare de catre proprietarii de capital, b) singurii producatori erau muncitorii salariati, c) salariul muncitorilor reprezenta toat valoarea creata de ei R : .ab5p IV. Completai spaiile lacunare : K. Marx face distinctie intre munca.......................................... si forta de munca..................................... aprofundeaza analiza capitalului ,analizeaza plusvaloarea ca.................................................................................................... pe care si-o insusesc alte grupuri sociale , explica salariul ca..................................................................si nu ca pret al muncii Rspunsuri corecte :

1.activitatea creatoare de valoare......................................................5p 2.potentialul creator al muncitorilor...................................................5p 3. parte din valoarea creata de muncitorii salariati ...................... .....5p 4.ca pret al fortei de munca..........................................................5p
Dac ai ntrunit 70 p din cele 100 p afectate rspunsurilor corecte treci la tema urmtoare ; n caz contrar , repet secvenele de lecie unde ai greit! Adreseaz aici ntrebri referitoare la anumite probleme , dificulti ntmpinate n aceast lecie .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Propune aici alte modaliti de a aborda subiectele propuse............................................................................................................. .......................................................................................................................... Propune aici alte forme de evaluare .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Ce elemente de noutate consideri c a prezentat aceast unitate de studiu din perspectiv Metodologic ............................................................................................... ............................................................................................... A coninutului informaional ............................................................................................... ...............................................................................................

Unitatea de nvare ce urmeaz abordeaz Liberalismul neoclasic dar toate clarificrile noionale i coninuturile informaionale ce au fcut coninutul unitilor de nvare anterioare sunt necesare nelegerii acesteia, n sensul c va trebui s realizezi comparaii cu concepiile , curentele de gndire anterior nvate

Unitatea de nvare nr. 7 Liberalismul neoclasic ( marginalismul) List subiecte ce vor fi tratate
1. Paradigma liberalismului

economic neoclasic 2.Scoala economica de la Viena si teoria utilitatii marginale 3.Scoala de la Lausanne si teoria echilibrului general 4.A. Marshall si scoala de la Cambridge

Cerine privind cunotine anterioare


elemente fundamentale de micro i macroeconomie un minim limbaj de specialitate specific tiinelor economice: cunoaterea aparatului conceptual i categorial cu care s-a operat n unitile de studiu anterioare (de la 1-6) competene de analiz, sintez, interpretare de text economic realizarea i interpretarea datelor statistice i a graficelor cu coninut economic cel puin 70 p obinute la testul autoevaluativ anterior

Obiectivele unitii de nvare


Folosirea corect n contexte diferite a conceptelor i categoriilor economice: utilitate economic, revolutie marginalista, individualismul, hedonismul, metoda deductiva , libera concuren, liberul schimb, mecanismul preturilor,imputaie, dobnd, productivitatea marginala, individualism, raritate, calcul marginal, utilitate total, utilitate marginal, utilitate individual, bunuri finale, echilibru general,externaliti nelegerea i explicarea comportamentului consumatorului n condiii de raionalitate, a teoriei utilitii marginale, a modelului echilibrului general elaborat de L. Walras Rezolvarea de probleme i exerciii privitoare la consumul raional al resurselor limitate Explicarea legii lui Gossen Analiza limitelor teoriilor economice prezentate

Realizarea de studii comparative cu alte curente de gndire anterior nvate: fiziocratismul, mercantilismul, marxismul - Interpretarea de texte economice cu coninut specific tematicii abordate - Realizarea de judeci tiinifice i de valoare referitoare la valorificarea contribuiei liberalismului neoclasic la gndirea economic contemporan.

Lista echipamentelor necesare studiului


Suportul de curs n format electronic i printat Calculator Cd Videoproiector

Bibliografie recomandat pentru unitatea de nvare


Creoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. Economie, Editura ALL BECK, Bucureti, 2003 Dobrot N.- ABC-ul economiei de pia modern, Casa de editur i pres "Viaa Romneasc", Bucureti,1991. Dobrot N. - Economie politic, Editura Economic, Bucureti, 1997 Popescu Silvia, Micro i macroeconomie-Sinteze i aplicaii, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 Popescu Silvia, Doctrine economice, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 utilitate economic, utilitate marginal, calculul marginal, echilibru general, legea lui Gossen, productivitatea marginal a factorilor de producie,externaliti

Cuvinte cheie :

Texte explicative
LIBERALISMUL NEOCLASIC SAU MARGINALISMUL
PARADIGMA LIBERALISMULUI ECONOMIC NEOCLASIC

In anii 70 al secolului al XIX apare in gandirea economica, asa numita revolutie marginalista, ca o reactie intelectuala fata de liberalismul clasic, avand ca scop principal consolidarea si justificarea economiei moderne de piata.Trei autori, considerati ulterior ca fondatori al economiei neoclasice, care nu se cunosteau intre ei, descopera aproape simultan noile instrumente de analiza. Este vorba de englezul Stanley Jevons (1835-1882) prin lucrarea sa Teoria economiei politice (1871), austriacul Carl Menger (1840-1912)

prin lucrarea sa Bazele economiei politice(1871) si francezul Leon Walras (1834-1910) prin lucrarea sa Elemente de economie politica pura (1874). Obiectivul esential al preocuparii si analizelor reprezentantilor noului curent era foarte diferit de cel al economistilor clasici. Acestia aveau o viziune pe termen lung, o perspectiva dinamica, accentual punandu-se pe problemele acumularii de capital, pe cresterea economica si pe dezvoltarea generala a sistemului economic. Ganditorii neoclasici au inversat perspectiva traditionala a liberalismului, pornind de la sfera consumului spre sfera schimbului si au divizat demersul teoretic in doua ramuri: teoria pura care analiza principiile universale ce guvernau schimbul de marfuri si teoria monetara care studia implicatiile banilor si ale circulatiei monetare in sfera schimbului si in functionarea economiei de piata. Gandirea economica a marginalistilor a fost denumita neoclasica, pentru a sugera, pe de o parte, conexiunea cu liberalii clasici, prin apararea economiei de piata si a proprietatii private si, pe de alta parte, pentru a evidentia desprinderea de acestia, prin repingerea teoriei valorii bazate pe munca si inlocuirea ei cu teoria utilitatii marginale, ca baza a formarii preturilor.Comparand paradigma celor doua curente ale liberalismului, rezulta ca a avut loc o ruptura partiala.Neoclasicii au preluat o serie de elemente ale paradigmei liberalismului clasic, printre care: individualismul, apararea economiei de piata si a proprietatii private, hedonismul, metoda deductiva in explicarea fenomenelor economice, sustinerea politicii liberei concurente sau a liberului schimb, respingerea interventiei statului in economie, sustinerea teoriei autoreglarii spontane a economiei de piata prin mecanismul preturilor.In acelasi timp, fata de liberalismul clasic, marginalistii au respins teoria obiectiva a valorii si a pretului bazate pe munca incorporata in bunurile economice si implicatiile ei in sfera repartitiei. Liberalii neoclasici muta analiza repartitiei veniturilor pe un alt plan. Dupa parerea lor, productia si repartitia sunt doua laturi ale aceluiasi proces, guvernate de principii asemanatoare ce deriva din aprecierea subiectiva a bunurilor de catre agenti economici(consumatori si producatori, iar veniturile care rezulta din acest proces au o natura asemanatoare si o justificare egala. Ei considera ca orice exploatare este exclusa, repartitia veniturilor fiind compatibila cu eficienta economica si cu armonia de interese a agentilor concurenti pe piata.Argumentele acestei viziuni optimiste sunt urmatoarele: bunurile economice sunt create in productie, ca rezultat al serviciilor factorilor de productie, munca, natura, capital. Pretul incasat pe piata, cu ocazia vanzarii acestor bunuri, este folosit pentru a plati serviciile productive ale muncii, capitalului si pamantului. Pentru rezolvarea acestei probleme este necesara determinarea partii care revine fiecarui factor de productie pentru serviciile aduse. Operatiunea de

atribuire a unei parti din pretul obtinut prin vanzarea bunurilor fiecarui factor de productie, sub denumiri distincte (salariu, profit, dobanda, renta), poarta denumirea de imputatie. Criteriul economic pentru determinarea volumului fiecarei categorii de venit, este, in opinia liberalilor neoclasici, productivitatea marginala a fiecarui factor de productie, prin care se intelege sporul de produse obtinut prin cresterea cu o unitate a factorului de productie analizat. Specificul liberalismului neoclasic este legat de elementele de noutate aduse de reprezentantii sai in paradigma folosita, si anume: - raritatea, ca trasatura definitorie a bunurilor economice, rolul cheie al psihologiei si comportamentului individului consumator, in explicarea mecanismului de ansamblu al economiei de piata, - combinarea analizei psihologice a fenomenelor economice cu utilizarea unor procedee matematice, cum ar fi calculul marginal. Din aceasta deriva denumirea de marginalisti, data neoclasicilor, respectiv economisti preocupati de consecintele unor modificari cantitative mici din economie. Esenta paradigmei liberalismului neoclasic se poate rezuma la sase elemente: individualism, raritate, psihologie, calcul marginal, hedonism si liberul schimb.Obiectul principal de studiu al liberalilor neoclasici l-a constituit microanaliza statica, respectiv preturile bunurilor economice si veniturile agentilor economici. Unii dintre liberalii neoclasici au abordat si probleme de macroanaliza, spre exemplu teoria echilibrului economic general a lui L. Walras, precum si probleme legate de comertul international, cum ar fi reprezentantul Scolii de la Cambridge, Alfred Marshall. In cadrul curentului liberalismului neoclasic, se pot distinge trei scoli distincte: scoala psihologica sau scoala de la Viena, scoala matematica sau scoala de la Lausanne si scoala de la Cambridge. Toate acestea reprezinta trei mari curente de gandire, care dincolo de unitatea de vederi conferita de perspectiva liberalismului neoclasic, se disting prin diferente specifice ale abordarii problematicii economice analizate.
SCOALA DE LA VIENA SI TEORIA UTILITATII MARGINALE

Particularitatile scolii de la Viena sau scolii psihologice de gandire economica, dupa cum se mai numeste, constau in faptul ca reprezentatii ei, in frunte cu fondatorul acesteia, Carl Menger, sunt preocupati in principal, de relatiile de cauzalitate din economie, atribuind psihologiei indivizilor consumatori rolul esential in explicarea comportamentului acestora, si al mecanismului al economiei de piata.Spre deosebire de liberalii clasici, care,

in explixarea formarii preturilor, pornesc de la un factor obiectiv, respectiv cantitatea de munca cheltuita pentru a produce bunurile economice, liberalii neoclasici pornesc de la un factor subiectiv, respectiv aprecierea indivizilor consumatori privind satisfactia consumului diferitelor cantitati din bunurile de referinta (bunuri finale).De asemenea, daca liberalii clasici considerau ca orice marfa are doua proprietati, utilitate (denumita si valoare de intrebuintare) si valoare (prima fiind o conditie, dar nu o cauza a celei de-a doua), liberalii neoclasici isi concentreaza atentia numai asupra utilitatii bunurilor economice, ignorand valoarea.Astfel, ei sustin ca pretul bunurilor economice este expresia baneasca a utilitatii aferente acestor bunuri.Izvorul preturilor este considerat de neoclasici a fi utilitatea bunurilor economice finale, respectiv aprecierea subiectiva a consumatorilor cu privire la satisfactia obtinuta din consumul a diferite cantitati din bunul respectiv.Neoclasicii analizeaza utilitatea pe portiuni mici si sustin ca, pe masura ce numarul de unitati consumate dintr-un anumit bun economic creste, utilitatea individuala a fiecarei unitati succesiv consummate scade.Aceasta este prima lege a lui H. Gossen (1811-1858), referitoare la circulatia si consumul bunurilor, sau legea utilitatii marginale descrescande pe masura satisfacerii necesitatii de consum dintr-un anumit bun. De asemenea, marginalistii utilizeaza notiunea de utilitate totala, ca fiind suma utilitatilor marginale ale tuturor unitatilor dintr-un bun economic. Marimea preturilor este insa determinata numai de utilitatea marginala, adica utilitatea ultimei unitati consumate dintr-un bun oarecare, respectiv utilitatea cea mai mica, dintr-o serie descrescanda de utilitati, aferente unei cantitati crescatoare de unitati consumate din bunul respective. In viziunea neoclasicilor, consumatorul beneficia in procesul schimbului de bunuri economice, de asa numitul surplus al consumatorului. Acesta consta in diferenta dintre utilitatea totala a unui bun si pretul sau, care era intotdeauna mai mic, deoarece era determinat de utilitatea ultimei unitati consumate, deci de utilitatea marginala.Prin introducerea teoriei utilitatii marginale, economistii neoclasici si-au adus un aport substantial la dezvoltarea gandirii economice, prin aceea ca au contribuit la analiza rolului cererii de bunuri pe piata, au aprofundat studierea comportamentului consumatorilor si a implicatiilor acestuia (spre exemplu: analiza elasticitatii cererii in luarea deciziilor economice), au introdus calculul marginal in economie, etc.Prin meritele sale, teoria utilitatii marginale a largit orizontul investigatiilor privind economia moderna de piata, devenind punctul de vedere dominant in mediul academic, pana in epoca noastra.
SCOALA DE LA LAUSANNE SI TEORIA ECHILIBRULUI GENERAL

Scoala de la Lausanne, al carei reprezentant principal a fost Leon Walras (1834-1910) nu ignora, desigur, teoria utilitatii marginale, pe care a preluato si a sustinut-o, dar isi caracterizeaza activitatea, in principal, prin faptul ca si-a orientat efortul de aprofundare asupra teoriei echilibrului general. Promotorii acestei scoli, analizeaza, in special, modul in care poate exista o determinare simultana a variabilelor economice, a preturilor si a cantitatilor, intr-un sistem economic complex, care sa ia in consideratie ansamblul agentilor economici, al factorilor de productie si al pietelor diferitelor bunuri economice. Adept al autoreglarii spontane a economiei de piata prin intermediul preturilor, L. Walras elaboreaza un model economic mai complicat decat al predecesorilor sai, incercand sa demonstreze posibilitatea echilibrului pe baza transmiterii in lant a schimbarilor care intervin in oricare segment de piata. Este vorba deci de o schema de interdependenta generala in care rolul intreprinzatorului este fundamental in transmiterea mesajelor consumatorilor catre producatori si invers. Aceasta, deoarece, intreprinzatorul este cel ce asigura legatura intre pietele de produse si pietele factorilor de productie. Pentru a-si duce la bun sfarsit activitatea sa de productie, intreprinzatorul trebuie sa cumpere factorii de productie, platind serviciile lor productive la preturi (venituri) determinate de productivitatea lor marginala. El intervine, deci in calitate de cumparator pe piata factorilor de productie (pamant, capitaluri, munca), si in calitate de vanzator al bunurilor si serviciilor pe care le produce, comercializate la preturi determinate de utilitatea lor marginala, pe pietele de desfacere.Intrucat, pretul serviciilor productive, coincide cu veniturile proprietarilor factorilor de productie, Walras considera ca totalul productiei de bunuri oferite pe piata, poate fi cumparat cu veniturile respective, si deci crsterea ofertei de bunuri atrage dupa sine, cresterea corespunzatoare a cererii, facand imposibila manifestarea crizelor economice. Sub influenta lui L. Walras, sia desfasurat activitatea si Vilfredo Pareto (1848-1923), care propune inlocuirea utilitatii cardinale cu utilitatea ordinala (clase de utilitati, apreciate in ordinea importantei), inlocuirea notiunii de utilitate cu cea de ofelimitate (placere) si care incearca sa descopere, cu ajutorul curbelor de indiferenta, combinatiile posibile, la fel de avantajoase, de a consuma doua bunuri complementare. In viziunea lui V. Pareto, optimul economic inseamna formula cea mai buna de alocare a resurselor limitate (rare) care asigura nivelul relativ cel mai inalt de bunastare a intregii societati.
ALFRED MARSHALL (1842 1924) SI SCOALA DE LA CAMBRIDGE

In primele doua decenii ale secolului al XX-lea, liberalismul neoclasic devine preponderent in toate tarile occidentale dezvoltate. Inovatiile

metodologice si teoretice ale marginalistilor, tehnicile de calcul si de reprezentare grafica ale scolii matematice, au fost adoptate de un numar tot mai mare de economisti liberali, care si-au concentrat atentia, in principal, asupra microanalizei statice. Aceasta orientare a liberalilor neoclasici a avut doua consecinte diametral opuse: pe de o parte, preocuparea de sistematizare si consolidare a liberalismului neoclasic, manifestata prin activitatea scolii de la Cambridge si oglindita in opera lui Alfred Marshall, si pe de alta parte, manifestarea unor tendinte de depasire a neoclasicismului. Alfred Marshall este considerat cel mai reprezentativ ganditor neoclasic din perioada de granita dintre secolele XIX si XX, iar scoala de la Cambridge, drept principalul factor de raspindire al liberalismului neoclasic.Alfred Marshall a sintetizat realizarile esentiale ale marginalismului in opera sa, extinzand aplicarea lui si la domeniul comertului international. In acest context se inscrie procuparea sa de a atenua deosebirile dintre teoriile subiective si cele obiective despre pretul bunurilor economice, de a aborda unele probleme de dinamica economica, si de a explica unele avantaje sau venituri fara contraprestatie. El sustine, ca in determinarea preturilor trebuie luate in consideratie atat cererea (respectiv aprecierile subiective), cat si oferta (respectiv costurile de productie, determinate in mod obiectiv). In functie de orizontul de timp, uneori preponderent este elementul subiectiv, alteori cel obiectiv, dar intotdeauna ele actioneaza impreuna. Pe termen scurt, factorul determinant al preturilor este, cererea, deci implicit aprecierile subiective, iar pe termen lung, oferta , respectiv costurile de productie, care constituie factorul obiectiv. A.Marshall a introdus pentru prima data, in stiinta economica, termenul de externalitati , pentru a indica prezenta unor castiguri si a unor pierderi fara contraprestatie. In jurul personalitatii lui A. Marshall s-a format o adevarata scoala neoclasica, denumita scoala de la Cambridge, care a extins considerabil aria de investigatie a economiei de piata, influentand prin activitatea sa curentele si generatiile urmatoare care si-au desfasurat activitatea in cadrul stiintei economice.

Rezumatul unitii de nvare


PARADIGMA LIBERALISMULUI ECONOMIC NEOCLASIC

Gandirea economica a marginalistilor a fost denumita neoclasica, pentru a sugera, pe de o parte, conexiunea cu liberalii clasici, prin apararea economiei de piata si a proprietatii private si, pe de alta parte, pentru a evidentia desprinderea de acestia, prin repingerea teoriei valorii bazate pe

munca si inlocuirea ei cu teoria utilitatii marginale, ca baza a formarii preturilor.Specificul liberalismului neoclasic este legat de elementele de noutate aduse de reprezentantii sai in paradigma folosita, si anume: - raritatea, ca trasatura definitorie a bunurilor economice, rolul cheie al psihologiei si comportamentului individului consumator, in explicarea mecanismului de ansamblu al economiei de piata, - combinarea analizei psihologice a fenomenelor economice cu utilizarea unor procedee matematice, cum ar fi calculul marginal. Din aceasta deriva denumirea de marginalisti, data neoclasicilor, respectiv economisti preocupati de consecintele unor modificari cantitative mici din economie. Esenta paradigmei liberalismului neoclasic se poate rezuma la sase elemente: individualism, raritate, psihologie, calcul marginal, hedonism si liberul schimb.Obiectul principal de studiu al liberalilor neoclasici l-a constituit microanaliza statica, respectiv preturile bunurilor economice si veniturile agentilor economici. In cadrul curentului liberalismului neoclasic, se pot distinge trei scoli distincte: scoala psihologica sau scoala de la Viena, scoala matematica sau scoala de la Lausanne si scoala de la Cambridge..
SCOALA DE LA VIENA SI TEORIA UTILITATII MARGINALE

Particularitatile scolii de la Viena sau scolii psihologice de gandire economica, dupa cum se mai numeste, constau in faptul ca reprezentatii ei, in frunte cu fondatorul acesteia, Carl Menger, sunt preocupati in principal, de relatiile de cauzalitate din economie, atribuind psihologiei indivizilor consumatori rolul esential in explicarea comportamentului acestora, si al mecanismului al economiei de piata.Prin introducerea teoriei utilitatii marginale, economistii neoclasici si-au adus un aport substantial la dezvoltarea gandirii economice, prin aceea ca au contribuit la analiza rolului cererii de bunuri pe piata, au aprofundat studierea comportamentului consumatorilor si a implicatiilor acestuia (spre exemplu: analiza elasticitatii cererii in luarea deciziilor economice), au introdus calculul marginal in economie, etc.Prin meritele sale, teoria utilitatii marginale a largit orizontul investigatiilor privind economia moderna de piata, devenind punctul de vedere dominant in mediul academic, pana in epoca noastra.
SCOALA DE LA LAUSANNE SI TEORIA ECHILIBRULUI GENERAL

Promotorii acestei scoli, analizeaza, in special, modul in care poate exista o determinare simultana a variabilelor economice, a preturilor si a cantitatilor,

intr-un sistem economic complex, care sa ia in consideratie ansamblul agentilor economici, al factorilor de productie si al pietelor diferitelor bunuri economice.Sub influenta lui L. Walras, si-a desfasurat activitatea si Vilfredo Pareto (1848-1923), care propune inlocuirea utilitatii cardinale cu utilitatea ordinala (clase de utilitati, apreciate in ordinea importantei), inlocuirea notiunii de utilitate cu cea de ofelimitate (placere) si care incearca sa descopere, cu ajutorul curbelor de indiferenta, combinatiile posibile, la fel de avantajoase, de a consuma doua bunuri complementare. In viziunea lui V. Pareto, optimul economic inseamna formula cea mai buna de alocare a resurselor limitate (rare) care asigura nivelul relativ cel mai inalt de bunastare a intregii societati.
ALFRED MARSHALL SI SCOALA DE LA CAMBRIDGE

Alfred Marshall a sintetizat realizarile esentiale ale marginalismului in opera sa, extinzand aplicarea lui si la domeniul comertului international. In acest context se inscrie procuparea sa de a atenua deosebirile dintre teoriile subiective si cele obiective despre pretul bunurilor economice, de a aborda unele probleme de dinamica economica, si de a explica unele avantaje sau venituri fara contraprestatie.A.Marshall a introdus pentru prima data, in stiinta economica, termenul de externalitati , pentru a indica prezenta unor castiguri si a unor pierderi fara contraprestatie. In jurul personalitatii lui A. Marshall s-a format o adevarata scoala neoclasica, denumita scoala de la Cambridge, care a extins considerabil aria de investigatie a economiei de piata, influentand prin activitatea sa curentele si generatiile urmatoare care si-au desfasurat activitatea in cadrul stiintei economice.

Aplicaie rezolvat
Completeaz spaiile libere: In cadrul curentului liberalismului neoclasic, se pot distinge trei scoli distincte: .......................sau scoala de la Viena, scoala matematica sau ............................................si scoala de la Cambridge iniiat de ................ Rspuns corect: 1. coala psihologica 2. coala de la Lausanne 3. Alfred Marshall

Teste de autoevaluare
I. Alegei prin ncercuire varianta (ele ) corect (e) 1.Gossen a formulat legea : a)utilitii marginale descresctoare b) utilitii economice c)utilitii marginale cresctoare d) utilitii marginale...................................................................................................... 2.Cnd crete cantitatea consumat dintr-un bun, atunci a) utilitatea total scade b) utilitatea marginal crete c) utilitatea marginal scade i tinde spre 0 d) utilitatea total scade i tinde spre 0 3.Utilitatea total este maxim atunci cnd: a) utilitatea marginal este zero b)utilitatea marginal crte c) utilitatea marginal este negativ d) veniturile scad 4. Are caracter pur subiectiv: a) clasificarea nevoilor n primare i derivate b) clasificarea resurselor n primare i derivate c) aprecierea utilitii economice d) aprecierea costurilor de producie 5.Cnd preul unui bun crete, atunci nu este adevrat c: a) venitul real scade b)raportul dintre utilitatea marginal i pre scade c)bunul respectiv devine mai atractiv pentru consumatori d) bunul respectiv devine mai atractiv pentru productori

6.Utilitatea marginal a unui bun este: a) egal cu suma utilitilor individuale b ) mereu pozitiv constant o funcie descresctoare a cantitii consumate 7.Aprecierea utilitii economice are: a)caracter subiectiv i o determinare cantitativ b)caracter universal i o determinare calitattiv c)caracter obiectiv d) determinare calitativ 8.n funcie de modalitatea n care se determin, exist utilitate: a) individual, total i marginal b) ordinal i cardinal c)ordinal i total e) ordinal, cardinal i total 9.Odat cu creterea numrului de doze consumate dintr-un bun economic, atunci utilitatea individual: a)i total sunt constante b) crete i utilitatea total scade c) scade i urtilitatea total crete d) i total scad 10.Un consumator realizeaz o utilitate total maxim, prin consumarea unui bun, atunci cnd utilitatea marginal este: a) zero b)maxim c) crete d) negativ 11. S se stabileasc nr. de doze achiziionate din bunul X i din bunul Y , cunoscnd urmtoarele : Umgx= 4x-6; Umg y=y-11; px= 10 ; py= 4, venitul disponibil = 100 um a) 4x+21y b)3x+6y

c) 15x+ 4y d) 4x + 15y 12.Un consumator utilizeaz diferite doze din bunurile A i B i resimte urmtoarea utilitate marginal cantitatea UmgA UmgB 1 60 55 2 55 50 3 50 40 4 40 30 5 30 20 Preul bunului A = 4um Preul bunului B=3 um Venitul consumatorului =29 um S se determine situaia de echilibru a consumatorului i utilitatea total obinut a)5A i 3B; 350 b) 4A i 4B ; 350 c) 4A i 4B ; 380 d)5Ai 4B ; 340 13. Raportul dintre utilitatea marginal i pre pentru bunul B este 0,5. Preul unitar al bunului A este 1500um. La echilibru utilitatea marginal abunului A este : a) 850: b) 1000 c) 750 d) 12.000 14.Un consumator utilizeaz diferite doze din bunurile A i B i resimte urmtoarea utilitatea total Cantitatea 1 2 3 4 UT obinut consumnd bunul A 60 80 90 100 UT obinut consumnd bunul B 50 70 90 100

5 100 100 Pretul bunului A = 15 um Preul bunului B= 10um Venitul disponibil =100um Ce program de achiziii i asigur consumatorului starea de echilibru a) A+2B b)4A +4B c)3A +3 B d) 4A +2B 15. Un consumator are un buget de 340u.m pentru a cumpra bunurile A i B ale cror utiliti marginale sunt definite prin funciile :UmgA=20-x /10 i UmgB= 30-y/10 (x i y reprezentnd cantitile achiziionate i consumate din bunurile respective Preul unitar este de 10 um pentru fiecare doz. Cantitile cumprate din bunurile A i B pentru asigurarea echilibrului sunt: a) x=22 i y = 20 b)x=22 i y=12 c)x=20 i y=10 d) x = 12 i y =22

16.Utilitatea marginala se determina prin a) diferenta dintre utilitatea totala conferita de masa totala de bunuri dupa suplimentarea consumului si utilitatea totala data de cantitatea de marfuri existenta inaintea suplimentarii consumului. b) suma dintre utilitatea totala conferita de masa totala de bunuri dupa suplimentarea consumului si utilitatea totala data de cantitatea de marfuri existenta inaintea suplimentarii consumului c) produsul dintre utilitatea totala conferita de masa totala de bunuri dupa suplimentarea consumului si utilitatea totala data de cantitatea de marfuri existenta inaintea suplimentarii consumului. 17. Utilitatea ordinala se bazeaz peprincipiile consumatorului rational si anume: a)principiul comparatiei b)principiul tranzitivitatii c)principiul abundentei A(ab), B(ac) C (abc)

18.Utilitatatea ordinala arata a) numai ordinea preferintelor consumatorului b) atat ordinea cat si principiile consumatorului c) numai principiile consumatorului 19. Utilitatea marginala exprima a)utilitatea aditionala obtinuta prin consumul unei unitati suplimentare de marfa b) utilitatea complementar obtinuta prin consumul unei unitati suplimentare de marfa c)utilitatea adugat obtinuta prin consumul unei unitati suplimentare de marfa A(abc) B(ab) C(ac) La tipul de aplicaii test gril pot fi acumulate maxim 50 puncte acumulate astfel: Cte 2p pentru itemii cu coninut teoretic i cte 4 p pentru itemii care necesit rezolvare de probleme. II. Formulai i explicai Legea lui Gossen construind graficul corespunztor (20p) III. Realizai un succint studiu comparativ ntre teoria utilitii marginale i i teoria echilibrului economic general.(15p) .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... IV.Prezentai sintetic elementele de noutate aduse n gndirea economic de ctre reprezentanii liberalismului neoclasic.(15p ) .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Dac ai ntrunit 70 p din cele 100 p afectate rspunsurilor corecte treci la tema urmtoare ; n caz contrar , repet secvenele de lecie unde ai greit!

Adreseaz aici ntrebri referitoare la anumite probleme , dificulti ntmpinate n aceast unitate de studiu .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Propune aici alte modaliti de a aborda subiectele propuse.............................................................................................................. .......................................................................................................................... Propune aici alte forme de evaluare .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Ce elemente de noutate consideri c a prezentat aceast unitate de nvare din perspectiva metodologic ................................................................................................. ................................................................................................. Ce elemente de noutate consideri c a prezentat aceast unitate denvare din perspectiva coninutului informaional ................................................................................................. .................................................................................................

Unitatea de studiu ce urmeaz abordeazKeynesismul dar toate clarificrile noionale i coninuturile informaionale ce au fcut coninutul primei uniti de studiu sunt necesare nelegerii acesteia, n sensul c va trebui s realizezi comparaii cu concepiile , curentele de gndire anterior nvate.

Unitatea de nvare nr.8


Keynesismul List cu subiecte ce vor fi tratate
1.NOUA PARADIGMA ECONOMICA A LUI J. M. KEYNES 2.MODELUL ECONOMIC AL LUI J.M. KEYNES SI LEGILE PSIHOLOGICE 3.POLITICA ECONOMICA DIRIJISTA PRECONIZATA DE J.M.KEYNES

Cerine privind cunotine anterioare


elemente fundamentale de micro i macroeconomie

un minim limbaj de specialitate specific tiinelor economice: cunoaterea aparatului conceptual i categorial cu care s-a operat n unitile de studiu anterioare (de la 1-7) competene de analiz, sintez, interpretare de text economic competene de rezolvare de probleme realizarea i interpretarea datelor statistice i a graficelor cu coninut economic cel puin 70 p obinute la testul autoevaluativ anterior

Obiectivele unitii de nvare


Folosirea corect n contexte diferite a conceptelor i categoriilor economice: criza economic, lege psihologic, echilibru economic, rata consumului, rata economiilor, sporul consumului,al venitului, al economiilor i investiiilor, ncnaia marginal spre economii i spre consum, multiplivatorul investiiilor,concuren neloial, scderea puterii de cumprare a banilor, omajul, inflaia,politic economic dirijist, dezechilibre economice - nelegerea i explicarea legilor psihologice ale lui Keynes - Rezolvarea de probleme i exerciii privitoare la distribuirea sporului de venit n spor de consum, de investiii i economii - Explicarea mecanismului de multiplicare a venitului pe baza multiplicatoriului de investiii. - Explicarea legii lui Gossen - Analiza limitelor teoriilor economice prezentate - Realizarea de studii comparative cu alte curente de gndire anterior nvate: fiziocratismul, mercantilismul, marxismul, marginalismul i keynesismul - Interpretarea de texte economice cu coninut specific tematicii abordate Realizarea de judeci tiinifice i de valoare referitoare la valorificarea contribuiei keynesismuluila gndirea economic contemporan.

Lista echipamentelor necesare studiului


Suportul de curs n format electronic i printat Calculator Cd Videoproiector

Bibliografie recomandat pentru unitatea de nvare


Creoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. Economie, Editura ALL BECK, Bucureti, 2003 Popescu Silvia, Micro i macroeconomie-Sinteze i aplicaii, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 Popescu Silvia, Doctrine economice, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 Cuvinte cheie : lege psihologic, echilibru economic, rata consumului, rata economiilor, sporul consumului,al venitului, al economiilor i investiiilor, nclnaia marginal spre economii i spre consum, multiplicatorul investiiilor,politic economic dirijist, dezechilibre economice

Texte explicative Keynesismul


NOUA PARADIGMA ECONOMICA A LUI J. M. KEYNES

Transformarile care au avut loc dupa primul razboi mondial au dus la amplificarea si complicarea mecanismului de functionare a economiei de piata, precum si la cresterea instabilitatii mediului economic. Apar astfel probleme economice si politice noi, schimbari de mare anvergura care au culminat cu izbucnirea puternicei crize economice din anii 1929 19333, care a zguduit din temelii intregul edificiu atat el economiei mondiale, cat si economiile nationale, atat tarile dezvoltate industrializate, cat si tarile agrare. Socul provocat de marea criza economica din anii 30, a evidentiat ruptura grava existenta, dintre teoria economica dominanta, liberalismul neoclasic si masurile de politica economica pe care acestea le promova pentru a rezolva problemele grave ale economiilor. S-a prabusit astfel, dogma liberala a autoreglarii spontane a economiei de piata prin mecanismul preturilor, teoria mainii invizibile a lui Adam Smith, teoria pietelor a lui J.B. Say si teoria echilibrului economic general a lui L. Walras, s-au dovedit ineficiente in fata avalansei de probleme economice dramatice propulsate de criza, cum ar fi:

lupta acerba de concurenta intre producatori, rivalitatile existente intre state, inmultirea fenomenelor de concurenta neloiala, modificarea dramatica a cursurilor de schimb, Din aceasta perspectiva, au devenit evidente lacunele paradigmei liberalismului neoclasic, respectiv: atentia excesiva acordata microeconomiei si staticii economice in dauna macroeconomiei si dinamicii economice, excesul de subi-ectivism in abordarea unor categorii microeconomice, abordarea unilaterala a fenomenelor legate de consum, cerere si piata, fata de influenta exercitata de productie, oferta si costuri etc. In acest context, in data de 4 februarie 1936, apare Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor, autorul sau, John Maynard Keynes fiind la vremea respectiv, deja de mult timp cel mai celebru si influent dintre economistii britanici. Aceasta lucrare il va propulsa printre economistii de prim rang ai secolului al XX-lea si il va pozitiona alaturi de Adam Smith, David Ricardo, Karl Marx si altii, printre cei mai renumiti economisti din istoria gandirii economice. Fiind nemultumit de deosebirile flagrante dintre modelul neoclasic de explicare a economiei de piata, bazat pe teoria echilibrului general si functionarea efectiva a acesteia, insotita de dezechilibre, J.M. Keynes a facut un examen critic al teoriei economice dominante si a incercat sa elaboreze o teorie economica mai cuprinzatoare, care sa raspunda problemelor economice dificle si presante din perioada respectiva. Pozitia lui J.M. Keynes fata de teoria economica neoclasica a fost diferentiata: el si-a insusit microanaliza statica a neoclasicilor, pe baza utilitatii marginale, dar a considerat ca aceasta este insuficienta pentru rezolvarea problemei dezechilibrelor economice, orientandu-si preocuparile in acest sens catre macroanaliza. In acealasi timp, Keynes a respins iluzia autoreglarii spontane a economiei de piata si politica liberului schimb, ca fiind partial nerealiste, sustinand in schimb, interventia statului in economie, in sprijinul agentilor economici particulari. Asadar, ruptura dintre keynesism si neoliberalism, se poate spune ca a fost numai partiala, existand cel putin doua puncte comune care le unesc: apararea proprietatii private si a initiativei particulare in economie si explicarea psihologica a fenomenelor economice la scara microeconomica, pornind de la utilitatea marginala a bunurilor. In concluzie, trasaturile definitorii ale paradigmei economice a lui J.M. Keynes, sunt urmatoarele:

el considera teoria economica liberala clasica si neoclasica drept un caz particular al teoriei economice generale si accepta teoria marginalista numai in domeniul microanalizei, isi propune sa elaboreze o teorie generala a economiei de piata, valabila in orice conditii, si capabila sa explice fenomenele economice atat in conditiile echilibrului partial cat si total, precum si in conditii de dezechilibru. respinge ideea unei ordini naturale si a unor legi naturale obiective, capabile sa realizeze echilibrul economic spontan. considera nesatisfacatoare teoria economica pura, care urmarea procesele economice numai in expresie materiala sau naturala si insista asupra studierii rolului banilor in economia de piata, respectiv in analizarea proceselor economice in dubla expresie, naturala si baneasca. deplaseaza centrul de greutate al cercetarii economice in domeniul macroanalizei si opereaza cu indicatori macroeconomici, sustine inevitabilitatea somajului involuntar in cadrul economiei de piata, admitand ca acesta poate fi limitat printr-o politica economica adecvata, dar nu poate fi definitiv eradicat, este preocupat in principal de dezechilibrele economiei de piata, care se manifestasera cu deosebita amploare pe parcursul crizei economice din anii 30: somajul involuntar, dificultatile in desfacerea marfurilor (crizele economice) si dezechilibrele balantelor de plati externe. J.M.Keynes realizeaza cu predilectie o analiza economica pe termen scurt, deci o analiza statica, desi este constient ca fenomenele economice suporta o analiza diferentiata pe diferite orizonturi de timp, considera ca pentru a functiona eficient, economia de piata trebuie sprijinita de stat, preconizand politica economica de interventie limitata a statului in economie, denumita ulterior dirijism. Modelul economic si solutiile oferite de J.M. Keynes prin teoria sa, multiplelor fenomene negative cu care s-a confruntat economia de piata, au dovedit capacitatea sa de a sintetiza si discerne problemele economice grave si urgente, urmarind rezolvarea dintr-o noua perspectiva a acestora, precum si necesitatea realizarii unei rupturi fata de gandirea economica care se indeparta de la datele realitatilor economice.
MODELUL ECONOMIC AL LUI J.M. KEYNES SI LEGILE PSIHOLOGICE

Fiind un bun cunoscator atat al stiintei economice, cat si al matematicii, Keynes a folosit in cercetarea economiei de piata contemporane un model economico-matematic, in scopul de a usura intelegerea activitatii economice si a relatiilor dintre diferite variabile.

Modelul elaborat de Keynes, se compune, in principal, din trei categorii de elemente: Variabilele, care constau fie dintr-o serie de indicatori macroeconomici, fie din ratele lor, Relatiile dintre variabile, redate cu ajutorul ecuatiilor, inegalitatilor sau functiilor, Parametrul multiplicatorului investitional (k). A. In categoria variabilelor, J.M. Keynes are in vedere doua tipuri de variabile: variabilele endogene sau determinate si variabulele exogene sau determinante. a) Variabilele endogene sau determinate sunt indicatori globali sau agregati (macrocategorii), care caracterizeaza nivelul activitatii economice la scara nationala si anume: cererea efectiva de marfuri (D) sau volumul total al incasarilor obtinute de intreprinzatori din vanzari, la randul ei, cererea efectiva (D) se compune din doua parti: cererea de bunuri de consum final sau individual (D1) si cererea de bunuri destinate investitiilor (D2), venitul global (Y), consumul final global (C ), economiile globale (S) sau partea din venitul global care ramane dupa scaderea consumului final global, deci S = Y C, investitiile globale (I) volumul utilizarii mainii de lucru sau nivelul ocuparii (N sau E). Cea mai importanta dintre variabilele endogene, pentru functionarea economiei de piata este, conform opiniei lui Keynes, cererea efectiva de marfuri (D), deoarece de nivelul si modificarea ei depinde modificarea celorlalte variabile. b) Variabilele exogene sau determinante, constau dintr-o serie de rate, cu privire la comportamentul agentilor economici atat in calitate de consumatori, cat si in calitate de intreprinzatori. J.M. Keynes are in vedere trei variabile exogene: inclinatia spre consum, ca raport intre consum si venit (in expresie medie, c = C/V), sau inclinatia marginala spre consum, ca raport dintre sporul de consum si sporul de venit (c = /\C//\Y), cu reversul ei inclinatia spre economie, in expresie medie( s = S/Y) si in expresie marginala (s = /\S//\Y), eficienta marginala a capitalului sau sporul de profit obtinut la ultima investitie (/\V//\Y), rata dobanzii sau procentul de dobanda platit pentru capitalul imprumutat (d = D/K x 100).

B. Relatiile dintre variabilele mentionate sunt redate cu ajutorul unui complex de ecuatii si inegalitati. Tinand seama de structura cererii de marfuri, Keynes ajunge la concluzia, ca daca suma consumului final global (C ) si a investitiilor globale (I) este egala cu venitul global (Y), atunci economia este in echilibru, situatie exprimata de ecuatia fundamentala a modelului sau: Y = C + I Dar, in realitate incasarile sunt mai mici decat productia oferita spre vanzare, datorita dificultatilor in desfacerea marfurilor si existentei dezechilibrelor economice, deci: C + I < Y. Aceasta inseamna ca o parte din productie nu se poate vinde si implicit o parte din muncitori sunt nevoiti sa se afle in somaj involuntar. Astfel, daca consumul final global (C ) se scade din venitul global (Y), ramane o parte neconsumata a venitului, parte care constituie economiile globale (S). Ajungem deci, la ecuatia de definitie Y C = S. Daca, insa, economiile globale (S) ar fi egale cu investitiile globale (I), s-ar putea ajunge la echilibrul economic, iar ocuparea mainii de lucru ar putea creste, diminuandu-se atfel somajul. Noua ecuatie S = I, este ecuatia de echilibru a modelului economic al lui J.M.Keynes. In realitate insa, S > I sau S < I, ceea ce exprima persistenta dezechilibrelor din economia contemporana, dificultatile in vanzarea marfurilor si mentinerea sau cresterea somajului involuntar. Ca o concluzie a celor prezentate mai sus, rezulta ca una din cauzele esentiale ale dezechilibrelor economice, o constituie ponderea mare a economisirii (acumularii, tezaurizarii) in venitul global si nivelul scazul al cheltuielilor de achizitionare a bunurilor finale si investitionale. Alte cauze rezida din rolul banilor in economie, in special din consecintele modificarii cantitatii acestora asupra altor variabile si combinarea acestor influente cu inclinatiile psihologice ale indivizilor. C. Parametrul multiplicatorului investitional (k), a fost utilizat de Keynes pentru a exprima interdependenta dintre fluctuatiile investitiilor, ocuparii si veniturilor. Definind acest parametru, Keynes arata ca el ne spune ca, atunci cand are loc un spor al investitiilor globale, venitul va creste cu o marime de k ori mai mare decat sporul investitional, deci /\Y = k/\I. Formula multiplicatorului investitional este urmatoarea: k = 1 / 1 - /\C//\Y = 1 / 1 c = 1 / s unde c + s = 1 Marimea multiplicatorului (k) este, potrivit conceptiei lui Keynes, direct proportionala cu inclinatia spre consum, ceea ce inseamna ca tarile bogate, in care inclinatia spre consum este mai mica, si multiplicatorul va fi mai mic, in timp ce in tarile sarace, in care oamenii consuma o parte mai mare din venit, multiplicatorul va fi mai mare.

Multiplicatorul va fi cu atat mai mare, cu cat inclinatia spre consum este mai apropiata de 1 si va fi cu atat mai mic cu cat aceasta va fi mai apropiata de 0. Legile psihologice In ciuda deosebirilor pe care teoria keynesista le manifesta fata de gandirea liberala neoclasica, exista totusi si apropieri intre cele doua curente, care se refera printre altele, la explicarea mecanismului economiei de piata, dand prioritate sferei consumului si inclinatiilor psihologice lae oamenilor. J.M.Keynes se refera in principal, la trei legi psihologice si anume: legea inclinatiei marginale spre consum pe care o denumeste legea psihologica fundamentala, cu reversul ei inclinatia marginala spre economii, legea imboldului spre investitii, legea preferintei pentru lichiditati. Definind legea psihologica fundamentala sau inclinatia marginala spre consum, Keynes arata ca psihologia colectivitatii este de asa natura incat, atunci cand se mareste venitul global, consumul global creste, dar nu cu aceeasi marime ca venitul. Matematic, aceasta lege este exprimata printr-o fractie pozitiva, subunitara (c = /\C/ /\Y < 1), care indica inclinatia marginala spre consum. Se poate deasemenea exprima si sub forma inclinatiei medii spre consum, calaculata pe mai multi ani (c = C/Y < 1). Reversul acestei legi este inclinatia marginala spre economii (s = /\S / /\Y). Cele doua marimi sunt complementare, iar suma lor este egala cu 1 (c + s = 1). In conformitate cu actiunea acestei legi, sunt explicate, in opinia lui Keynes, o serie de disfunctionalitati ale economiilor contemporane, printre care: insuficienta cererii efective, existenta somajului cronic, persistenta fenomenelor de saracie in mijlocul abundentei. Cea de a doua lege psihologica, arata ca nu toate economiile se transforma in investii, desi prin definitie acestea ar trebui sa fie egale pentru a atinge starea de echilibru (S = I). Deciziile investitorilor de a transforma economiile in investitii, se adopta dupa criteriul maximizarii profitului, tinand cont de raportul dintre eficienta marginala a capitalului si rata dobanzii. Pentru ca economiile sa fie investite este necesar, ca eficienta marginala a capitalului sa fie mai mare decat rata dobanzii. In caz contrar, oamenii vor prefera sa depuna banii la banca, aceasta presupunand insa subutilizarea capacitatilor de productie existente si cresterea somajului, deci agravarea dezechilibrelor economice. Cea de a treia lege psihologica, preferinta pentru lichiditati, se refera la dorinta indivizilor de a-si pastra disponibilitatile banesti, cu predilectie in forma lichida, usor de transformat in bunuri. Cand individul cedeaza temporar acest drept asupra banilor, respective asupra consumului sau, el pretinde o recompensa, care se numeste dobanda. Keynes considera ca rata

dobanzii este recompensa pentru renuntarea la lichiditate pe o anumita perioada de timp. Prin urmare, dobanda este folosita ca reper in luarea deciziilor de investitii ale intreprinzatorilor, precum si in politica monetara: cand preferinta pentru lichiditate este mare, iar cantitatea de bani aflati in circulatie este mica, atunci rata dobanzii este mai ridicata, iar cand preferinta pentru lichiditate este scazuta si cantitatea de bani sporeste, atunci rata dobanzii este mai scazuta, favorizand investitiile. In rezumatul pe care-l face teoriei sale generale, Keynes considera ca in economia de piata, cazul cel mai frecvent intalnit este dezechilibrul si nu echilibrul economic, acest fapt datorandu-se actiunii necontrolate a legilor psihologice.
POLITICA ECONOMICA DIRIJISTA PRECONIZATA DE J.M.KEYNES

Esenta politicii economice dirijiste preconizata de J.M. Keynes, consta in luarea unor masuri de control pentru a determina o concordanta intre inclinatia spre consum si imboldul la investitii, pentru a statornici un volum global al productiei cat mai apropiat cu putinta de volumul corespunzator al ocuparii depline. Keynes se refera la doua grupe de masuri, respectiv politica veniturilor si politica creditelor ieftine, precum si la folosirea a doua parghii economicofinanciare mai importante, respectiv politica monetara si politica fiscala. Pentru stimularea inclinatiei spre consum si descurajarea tezaurizarii sterile, Keynes are in vedere reducerea salariilor reale si cresterea consumului de stat, recurgand in acest sens la sporirea cantitatii de bani pe piata si la ajustarea suplimentara a veniturilor prin politica fiscala (impozite, taxe, etc.). Pentru stimularea imboldului la investitii, el propune o politica a creditului ieftin (reducerea ratei dobanzii), facilitati pentru investitii particulare (aprovizionare, transport, desfacere, etc.), precum si investitii de stat. Lasand in continuare agentii economici sa ia decizii in mod individual, pe consumatori in functie de marimea veniturilor obtinute si inclinatia lor spre consum, iar pe investitori in functie de maximizarea eficientei marginale a capitalului, statul are sarcina de a folosi parghiile economice aflate la dispozitia sa (politica veniturilor, a impozitelor, politica monetara, fiscala, bugetara, etc.), astfel incat sa dirijeze comportamentul agentilor economici in sensul corelarii si coordonarii inclinatiilor psihologice pentru a determina echilibrarea ofertei de marfuri cu cererea efectiva de marfuri. In acelasi timp, aceasta presupune echilibrarea investitiilor cu economiile, extinderea investitiilor productive si implicit cresterea numarului de locuri de munca, in vederea functionarii echilibrate a economiei.

Accentul deosebit pus de J.M. Keynes pe transformarea economiilor in investitii se bazeaza pe convingerea sa ca un act individual de economisire are un efect depresiv asupra activitatii economice, intrucat presupune reducerea neta a cererii de consum. Pe termen scurt, politica dirijista preconizata de Keynes a dat rezultate optime, contribuind la reducerea somajului si atenuarea dezechilibrelor, respectiv a crizelor economice. Dupa cel de-al II-lea razboi mondial, politica dirijista a fost reluata din nou de statele lumii, oferind tarilor occidentale rezultate bune, contribuind la cresterea economica economica intr-un ritm inalt, neatins pana atunci. Pe termen lung, politica economica dirijista a avut efecte mai complexe. Desi cresterea economica a continuat timp de mai bine de doua decenii, cu timpul au inceput sa se manifeste o serie de efecte indirecte, cum ar fi, spre exemplu inflatia. Cauzele care au contribuit la subminarea echilibrului economiei de piata contemporane au fost reprezentate, pe de o parte cresterea considerabila a ponderii cheltuielilor publice, insotite de cresterea deficitelor bugetare ale tarilor dezvoltate, si pe de alta parte de modificarea destinatiei investitiilor de stat si orientarea lor spre sectorul militar, reducand efectul creator de venit si de locuri de munca. Odata cu manifestarea acestor consecinte negative, critica curentului dirijist si a keynesismului pe ansamblu s-a accentuat, relansand teoriile si politicile economice de orientare liberala. Keynesismul s-a impus la vremea sa rapid, indeosebi prin trei trasaturi, care au reprezentat in acelasi timp un aport important adus stiintei economice in perioada respectiva: recunoasterea faptului ca incertitudinea, respectiv instabilitatea si dezechilibrele constituie forme normale de manifestare ale economiei contemporane de piata, accentuarea faptului ca intelegerea si ameliorarea acestor fenomene presupune examinarea mecanismului de functionare a economiei nu numai la scara microeconomica, ci mai ales la scara macroeconomica, denuntarea unor iluzii ale liberalismului si limite ale pietei, precum si sustinerea interventiei statului in economie, respective dirijismul. Keynesismul se numara printre cele mai prestigioase si raspandite teorii si doctrine economice ale secolului XX. Keynes insusi a fost caracterizat de profesorul A.C.Pigou drept cel mai interesant, cel mai influent si cel mai important economist al timpului sau. P.A. Samuelson si W.A. Nordhaus il considera drept unul dintre gigantii stiintei economice, un geniu multilateral care a dobandit autoritate in domenii ca matematica, filosofia si

literatura, iar in ceea ce priveste gandirea lui economica, in spectial lucrarea Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor, apreciaza ca aceasta a constituit o provocare pentru gandirea macroeconomica existenta si a oferit temelia pentru curentul dominant din macroeconomie (mainstream economics).

Rezumatul unitii de nvare


Lacunele paradigmei liberalismului neoclassic au creat condiiile apariiei noului current, keynesismul: respectiv:atentia excesiva acordata microeconomiei si staticii economice in dauna macroeconomiei si dinamicii economice, excesul de subi-ectivism in abordarea unor categorii microeconomice, abordarea unilaterala a fenomenelor legate de consum, cerere si piata, fata de influenta exercitata de productie, oferta si costuri etc.Trasaturile definitorii ale paradigmei economice a lui J.M. Keynes, sunt urmatoarele: el considera teoria economica liberala clasica si neoclasica drept un caz particular al teoriei economice generale si accepta teoria marginalista numai in domeniul microanalizei,isi propune sa elaboreze o teorie generala a economiei de piata, valabila in orice conditii, si capabila sa explice fenomenele economice atat in conditiile echilibrului partial cat si total, precum si in conditii de dezechilibru.
MODELUL ECONOMIC AL LUI J.M. KEYNES SI LEGILE PSIHOLOGICE

Modelul elaborat de Keynes, se compune, in principal, din trei categorii de elemente.Variabilele, care constau fie dintr-o serie de indicatori macroeconomici, fie din ratele lor,Relatiile dintre variabile, redate cu ajutorul ecuatiilor, inegalitatilor sau functiilor, Parametrul multiplicatorului investitional (k). A. In categoria variabilelor, J.M. Keynes are in vedere doua tipuri de variabile: variabilele endogene sau determinate si variabulele exogene sau determinante. B. Relatiile dintre variabilele mentionate sunt redate cu ajutorul unui complex de ecuatii si inegalitati. Rezulta ca una din cauzele esentiale ale dezechilibrelor economice, o constituie ponderea mare a economisirii (acumularii, tezaurizarii) in venitul global si nivelul scazul al cheltuielilor de achizitionare a bunurilor finale si investitionale. C. Parametrul multiplicatorului investitional (k), a fost utilizat de Keynes pentru a exprima interdependenta dintre fluctuatiile investitiilor, ocuparii si veniturilor.

Legile psihologice J.M.Keynes se refera in principal, la trei legi psihologice si anume: legea inclinatiei marginale spre consum pe care o denumeste legea psihologica fundamentala, cu reversul ei inclinatia marginala spre economii, legea imboldului spre investitii, legea preferintei pentru lichiditati.
POLITICA ECONOMICA DIRIJISTA PRECONIZATA DE J.M.KEYNES

Esenta politicii economice dirijiste preconizata de J.M. Keynes, consta in luarea unor masuri de control pentru a determina o concordanta intre inclinatia spre consum si imboldul la investitii, pentru a statornici un volum global al productiei cat mai apropiat cu putinta de volumul corespunzator al ocuparii depline. Keynesismul s-a impus la vremea sa rapid, indeosebi prin trei trasaturi, care au reprezentat in acelasi timp un aport important adus stiintei economice in perioada respectiva: recunoasterea faptului ca incertitudinea, respectiv instabilitatea si dezechilibrele constituie forme normale de manifestare ale economiei contemporane de piata, accentuarea faptului ca intelegerea si ameliorarea acestor fenomene presupune examinarea mecanismului de functionare a economiei nu numai la scara microeconomica, ci mai ales la scara macroeconomica, denuntarea unor iluzii ale liberalismului si limite ale pietei, precum si sustinerea interventiei statului in economie, respective dirijismul.

Aplicaie rezolvat:
1. Se dau : PIB..............................................................................................1.000 mil.u.m. export net.....................................................................................100 mil.u.m. amortizri.....................................................................................200mil.u.m resurse necesare creterii capitalului tehnic..................................300 mil.u.m. rata conumului...............................................................................0,6 n aceste condiii : a) economia se caracterizeaz prin echilibru

b) pe piaa bunurilor se manifeest absorbia c) este stimulat pe termen scurt creterea volumului produciei d) pe piaa monetar se manifest dezechilibre , dac nu se restrnge masa monetar e) resursele sunt neutilizate parial A(abc) B ( cde) C(bc) Rezolvare La echilibru: D=Y Y=PIB= 1.000+H E=H=100 deci E=100+H i IB= IN+A = 500 D=E+IB+C = 100+ H + 500 +0,6 Y=1000+H D mai mare Y deci Rspuns : bcd =A

Teste de autoevaluare
I.Alegei varianta (ele) corect(e) 1.Cheltuielile pentru consum nregistrate la nivelul unei economii naionale au fost de 420.000 mild.u.m. s-au realizat importuri n valoare de 80.000 mild.u.m., exporturi de 60.000 mild.u.m. i economii de 50.0000 mild.u.m. . n aceste condiii, eforturile investiionale au fost de : a)30.000mild.u.m. b) 40.000mild.u.m. c) 60.000mild.u.m................................................................................................. .....................5p 2.Oferta agregat la nivelul unei economii naionale a fost de 500.000 mild.u.m., consumul public reprezentnd 20%, consumul privat 60% , investiiile 10%. dac exporturile realizate au fost de 30.000 mild.u.m., importurile au reprezentat: a) 50.000mild.u.m. b) 80.000mild.u.m. c) 30.000 mild.u.m............................................................................................................ ....5p 3.Starea de absorbie se caracterizeaz prin:

a) stimularea risipei i economiilor b) realizarea seleciei de ctre cumprtori c) realizarea seleciei de ctre vnztori d) reducerea costurilor de producie A(abcd) , B(cd) C(ac)..........................................................................................................4p 4.Starea de presiune se caracterizeaz prin: a)realizarea seleciei de ctre vnztor b) dezvoltarea economic de tip extensiv c)concuren puternic ntre ofertani d) oferta mai mare dect cererea A(ad), B(cd) C(acd)........................................................................................................4p 5.Eliminarea din oferta agregat a consumului i a importurilor permite punerea n eviden a : a) exporturilor b)economiilor c) datoriri publice d) cererii agregate.......................................................................3p 6.Eliminarea din cererea agregat a investiiilor i a exporturilor permite punerea n eviden a : a) cheltuielilor pentru consum b) economiilor c)importurilor d)ofertei agregate.............................................................................................3p 7. Piaa care funcioneaz bine : a) lucreaz numai n avantajul productorilor b) este ntotdeauna plin de mrfuri c) permite realizarea ntotdeauna a unor excedente bugetare.................................................................................................3p 8.Cererea agregat este egal cu nsumarea :

a) cheltuielilor pentru consum privat, cheltuielilor pentru consum public, investiii i export net b) cheltuielilor pentru consum privat, cheltuielilor pentru consum public, economii i import net c) cheltuielilor pentru consum privat, cheltuielilor pentru consum public, economii i investiii...................................................................................................3p 9.Situaia n care venitul naional real este mai mic dect cheltuielile totale estimate reprezint o stare de : a) absorbie, b)presiune c) inflaie d) echilibru3p Rspunsurile i rezolvrile 1b, 2c, 3C, 4 B, 5b, 6a, 7b, 8a , 9a 1.C+S+H =C+I+E rezult: S+H= I+E rezult I= 40.000 mild.u.m. 2.C=80%Y=400.000mild.u.m. I= 10% Y = 50.0000 mild.u.m. E= 30.000 mild.u.m. rezult S=I rezult E= H

II:Explicati legile psihologice formulate de Keynes si importanta lor.............................................................................................................20p III n cadrul masurilor de politica economica preconizate de Keynes se constat efectele dirijismului pe termen scurt si lung. Realizai n aproximativ o pagin un minieseu pe tema Efecte ale dirijismului pe termen scurt i lung..........................................................................................................30p IV.Precizai variabilele exogene din teoriile lui Keynes i scriei/le formulele de calcul....................................................................................17p Dac ai ntrunit 70 p din cele 100 p afectate rspunsurilor corecte treci la tema urmtoare ; n caz contrar , repet secvenele de lecie unde ai greit!

Adreseaz aici ntrebri referitoare la anumite probleme , dificulti ntmpinate n aceast unitate de studiu .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Propune aici alte forme de evaluare .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Ce elemente de noutate consideri c a prezentat aceast unitate de studiu din perspectiv Metodologic ................................................................................................. ................................................................................................. A coninutului informaional ................................................................................................. ................................................................................................. Unitatea denvare ce urmeaz abordeaz Evolutia postbelica a keynesismului dar toate clarificrile noionale i coninuturile informaionale ce au fcut coninutul unitilor de nvare anterioare sunt necesare nelegerii acesteia, n sensul c va trebui s realizezi comparaii cu concepiile , curentele de gndire anterior nvate.

Unitatea de nvare nr. 9 Evolutia postbelica a keynesismului neokeynesismul si postkeynesismul Subiecte ce vor fi tratate
1.Preocupari de dinamizare a macroanalizei keynesiste- neokeynesismul 2.Gandirea economica conventionala din tarile occidentale(mainstream economics) sinteza neoclasica 3.Criza neokeynesismului si dirijismului in ultima treime a secolului XX. 4.Postkeynesismul.

Cerine privind cunotine anterioare


elemente fundamentale de micro i macroeconomie

un minim limbaj de specialitate specific tiinelor economice: cunoaterea aparatului conceptual i categorial cu care s-a operat n unitile de studiu anterioare (de la 1-8) competene de analiz, sintez, interpretare de text economic rezolvare de probleme interpretare de text economic realizarea i interpretarea datelor statistice i a graficelor cu coninut economic cel puin 70 p obinute la testul autoevaluativ anterior

Obiectivele unitii de nvare - Folosirea corect n contexte diferite a conceptelor i categoriilor


economice: neokeynesismul, teoria cresterii sau dezvoltarii economice, relansarea economica internationala, tranziia la economia de pia, acceleratorul investitional, valoare si repartitie, moneda, fiscalitate, capital, dezvoltare, progres tehnic, economia bunastarii, comert international. politica economica de interventie a statului in economie, sintagma stop and go, expansiune economic, recesiune economic, sinteza neoclasica, ganditorii eterodocsi,controversa monetarist, tiinta economica formalizata, postkeynesism - nelegerea i explicarea teoriei creterii economice n concepia neokeynesitilor:Joan Robinson, Nicholas Kaldor,Roy Harrod - Explicarea politicii economice stop and goi arolului ei; - Explicarea modelului de cretere economic HARROD DOMAR - Explicarea curentului de gandire economica din tarile occidentale mainstream economics - Realizarea distinciei dintre keynesism, neokeynesism i postkeynesism; - Explicarea mecanismului de multiplicare a venitului pe baza multiplicatoriului de investiii. - Analiza limitelor teoriilor economice prezentate anterior - Realizarea de studii comparative cu alte curente de gndire anterior nvate: fiziocratismul, mercantilismul, marxismul, marginalismul i keynesismul, neokeynesismul i postkeynesismul - Interpretarea de texte economice cu coninut specific tematicii abordate Realizarea de judeci tiinifice i de valoare referitoare la valorificarea contribuiei neo keynesismului i postkeynesismului la gndirea economic contemporan

Lista echipamentelor necesare studiului

Suportul de curs n format electronic i printat Calculator Cd Videoproiector

Bibliografie recomandat pentru unitatea de nvare


Creoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. Economie, Editura ALL BECK, Bucureti, 2003 Popescu Silvia, Micro i macroeconomie-Sinteze i aplicaii, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 Popescu Silvia, Doctrine economice, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 Samuelson Paul Economie politic, Editura Teora, Bucureti, 2000

Cuvinte cheie : neokeynesismul, teoria cresterii sau dezvoltarii


economice, sintagma stop and go, expansiune economic, recesiune economic, sinteza neoclasica, ganditorii eterodocsi,postkeynesism, mainstream economics

Texte explicative
EVOLUTIA POSTBELICA A KEYNESISMULUI NEOKEYNESISMUL SI POSTKEYNESISMUL
PREOCUPARI DE DINAMIZARE A MACROANALIZEI KEYNESISTE NEOKEYNESISMUL

Deceniile de la mijlocul secolului al XX-lea, au fost marcate de cresterea importantei si audientei keynesismului in gandirea economica din tarile dezvoltate si de practica interventiei statului in economie.Sfarsitul celui deal doi-lea razboi mondial si prabusirea fostelor colonii au adus schimbari substantiale in raportul de forte, la scara internationala si nationala, ceea ce a determinat modificari importante in gandirea economica.Cresterea continua a interdependentelor dintre statele lumii, accentuate de revolutia tehnicostiintifica din perioada postbelica, pe fondul complicarii mecanismului de functionare a economiei mondiale, au adus in atentia specialistilor, o serie de probleme generale, cum ar fi: sporirea avutiei nationale, cresterea nivelului de trai si a competitivitatii, blocaje si crize economice, coexistenta sistemelor economiei de piata cu cele comuniste,etc.De asemenea, tarile lumii s-au confruntat in aceasta perioada cu probleme specifice, care tineau

de nivelul de dezvoltare si de sistemul social-politic adoptat. In tarile dezvoltate, se remarcau astfel, preocupari privind cresterea economica si adoptarea unei politici interventioniste optime din partea statului pentru a asigura o asemenea orientare, tarile socialiste erau preocupate de reorganizarea structurii economice pe baza proprietatii colective, de stat si cooperatiste, iar tarile lumii a treia, erau interesate de lichidarea subdezvoltarii.In perioada postbelica, se pot distinge trei etape ale dezvoltarii gandirii economice:Etapa 1945 1971: accentul a fost pus pe reconstructia si relansarea economica, fapt care a dus la aparitia teoriilor cresterii sau dezvoltarii economice, coexistand cu teoria keynesista adoptata de tarile occidentale dezvoltate si teoria marxista a reproductiei largite, din tarile est-europene.Etapa 1971 1989: s-a acordat o importanta deosebita practicii economice, in vederea rezolvarii disfunctionalitatilor sistemelor economice, respectiv crizele ciclice si de sistem din tarile occidentale, culminand cu criza din anii 1974/1975. Pe de alta parte, in aceasta etapa, economia mondiala se confrunta si cu slaba eficienta a economiilor planificate, fapt care a determinat accentuarea controverselor teoretice si ideologice dintre est si vest. Etapa ulterioara anului 1989: la nivelul economiei mon-diale se urmareste relansarea economica internationala, in conditiile tranzitiei fostelor tari comuniste la economia de piata, ceea ce a dus la aparitia unor noi teorii ale tranzitiei de la socialism la capitalism.In acest context, continuarea si amplificarea dezbaterilor privind locul si rolul keynesismului in gandirea economica a secolului XX, a consacrat acest curent de gandire, in ciuda interpretarilor foarte diferite si a contestarilor care s-au manifestat.Majoritatea economistilor si factorilor de decizie din tarile occidentale au considerat doctrina keynesista, ca fiind fundamentul teoretic esential in explicarea procesului de relansare economica, printre acestia numarandu-se: Joan Robinson, Nicholas Kaldor, Roy Harrod, Edward Domar, Robert Klein, James Tobin, si altii.Semnaland inconsecventele teoriei keynesiste, sustinatorii sai au contribuit la perfectionarea acesteia, prin preocuparile pe care le-au manifestat, printr-o abordare dinamica a proceselor economice pe termen lung, precum si prin analiza mai aprofundata a sferei productiei, pornind de la relatia dintre consum si economii, de la rolul investitiilor de capital in sporirea cheltuielilor si cresterea gradului de ocupare a fortei de munca. Datorita propunerilor de perfectionare si dezvoltare a teoriei si politicii economice pe care le-au facut, adeptii teoriei keynesiste s-au facut cunoscuti in lumea stiintifica sub denumirea de neokeynesisti.
JOAN ROBINSON (1903 1983)

Lucrari principale: Acumulare si capital(1956), Eseuri in teoria cresterii economice (1962), Reflectii privind teoria comertului international(1974), Contributii la economia moderna (1978) etc. Joan Robinson a fost sefa catedrei de economie de la Cambridge in perioada 1965-1971, si a devenit discipol al lui J.M.Keynes inca din 1931. Pe parcursul timpului, prin studiile pe care le-a facut si prin lucrarile publicate, ea si-a adus o contributie remarcabila la stiinta economica de orientare keynesista.Astfel, ea face distinctie intre timpul istoric si cel logic, remarcand deosebiri intre modul in care economistii percep si utilizeaza factorul timp. Modelul economic elaborat pe baza teoriei neoclasice si a echilibrului economic general, are in vedere timpul logic, respectiv succesiunea uniforma a timpului, nefacand deosebire intre trecut si viitor. Modelele keynesiste, care recunosc incertitudinea, iau in consideratie timpul istoric si tin cont de invatamintele trecutului si de anticipatiile viitorului.J. Robinson apreciaza modelele bazate pe timpul istoric ca fiind mai relevante pe plan teoretic si mai aproape de realitate.Ea se preocupa, in acelasi timp, indeaproape, de teoria cresterii, dezvoltand un model in care rata investitiei constituie variabila fundamentala. J. Robinson demonstreaza modul in care se poate determina, pe aceasta baza, nivelul consumului, cel al economisirii si in special nivelul profitului, care la randul sau influenteaza deciziile investitionale viitoare.De asemenea, face o sinteza a tipologiei modelelor de crestere economica si realizeaza o analiza critica a acestora, respectiv: modelului clasic, modelului neoclasic si modelului keynesist.Joan Robinson a intervenit si in alte domenii de cercetare: dezvoltare, comert international, istoria gandirii economice, filosofia economica, iar spre sfarsitul vietii a devenit tot mai ostila fata de noua directie conservatoare si formalista adoptata de teoria economica. NICHOLAS KALDOR (1908 1983) Lucrari principale: Acumularea de capital si cresterea economica(1961), Factorii strategici ai dezvoltarii economice (1967), Limitele teoriei generale (1983), Economie fara echilibru (1984) etc Nicholas Kaldor, s-a nascut la Budapesta, in Ungaria si a studiat la Berlin si la Londra, fiind licentiat al London School of Economics, unde , de altfel a si predat. Aparitia Teoriei generale a reprezentat un punct de referinta al carierei sale, deoarece N.Kaldor se dedica atunci, construirii pe aceasta baza a unei teorii a ciclurilor, in scopul de a izola factorii determinanti, tinand cont de instabilitatea investitiei. Prin studiile sale, el face un pas inainte in modelarea si analiza cresterii economice pe baze keynesiste, prin includerea in model a problemei

repartitiei venitului national si analizei functiei progresului tehnic autonom (fara investitii), precum si a celui dependent de cresterea investitiilor. Lucrari principale: Acumularea de capital si cresterea economica(1961), Factorii strategici ai dezvoltarii economice (1967), Limitele teoriei generale (1983), Economie fara echilibru (1984) etc. Prin opera sa vasta, Kaldor a adus contributii importante intr-o serie intreaga de domenii ale stiintei economice, ca de exemplu: valoare si repartitie, moneda, fiscalitate, capital, dezvoltare, progres tehnic, economia bunastarii, comert international. Reformator, adversar inversunat al monetarismului, discipol critic al lui Keynes, N.Kaldor si-a manifestat interesul atat fata de latura teoretica, cat si de cea practica, a politicii economice.
ROY HARROD (1901 - 1978) MODELUL DE CRESTERE ECONOMICA HARROD DOMAR

Lucrari principale: Spre o teorie a dinamicii economice (1948), Fundamentele logicii inductive(1956), Politica si inflatie(1958), Spre o noua politica economica(1967), Dinamica economica(1973) etc. Roy Harrod studiaza la Oxford literatura clasica, istoria veche si filosofia, pentru ca apoi sa mearga la Cambridge, unde sub indrumarea lui Keynes, caruia ii devine prieten si colaborator, sa studieze economia. Harrod este cunoscut, in primul rand , ca fiind creatorul teoriei moderne a cresterii economice, pe care, in esenta, e elaborat-o inainte de razboi. Inca de la primul sau articol publicat in 1930, Harrod introduce o inovatie teoretica importanta in cadrul dezvoltarii teoriei concurentei monopoliste, si anume curba venitului marginal, pentru ca apoi sa dezvolte conceptul de multiplicator al comertului exterior. Harrod incearca sa dinamizeze analiza continuta in Teoria generala, careia ii reproseaza caracterul static, elaborand impreuna cu economistul nord-american Evsey Domar, celebrul model al cresterii economice Harrod-Domar. Pornind de la modelul lui Keynes, ei extind aria investigatiei la o serie de variabile economice independente, de care depinde dinamica economica, si anume: cresterea populatiei, progresul tehnic si cresterea productivitatii muncii. Cei doi urmareau sa explice, pe de o parte, relatiile functionale dintre variabilele modelului cresterii economice si volumul acumularii de capital, si tipurile de crestere economica, pe de alta parte. Pe langa multiplicatorul lui Keynes, Harrod si Domar mai folosesc alti doi indicatori:

coeficientul capitalului (C ), introdus de Harrod, si care arata de cat capital este nevoie (investitia suplimentara, respectiv acumularea de capital) pentru a spori venitul cu o unitate. Coeficientul mediu de capital este C = K / Y, iar coeficientul marginal al capitalului este C = I / /\Y. eficienta investitiilor , care arata cu cat poate spori venitul pe fiecare unitate din ultima investitie de capital facuta (i = /\Y / I). In final, modelul Harrod-Domarse bazeaza pe relatia dintre rata cresterii productiei nationale (G = /\Y / Y), inclinatia spre economisire a comunitatii (s), pe care Harrod o considera relativ stabila si ceoficientul marginal al capitalullui (C = I / /\Y). Derivata din egalitatea keynesista intre investitii si economii, relatia is forma GC = s. Pentru a corecta dezechilibrele din economie, neokeynesistii propun o politica economica de interventie a statului in economie, mai flexibila decat cea propusa de Keynes, tinand cont de caracterul mai deschis la economiilor de piata contemporane si de relatiile economice internationale. R.Harrod denumeste aceasta politica prin sintagma stop and go. ceea ce semnifica franare si stimulare a initiativelor particulare cu ajutorul parghiilor de care dispune statul la scara macroeconomica. Aceste parghii sunt utilizate diferentiat, in functie de conjunctura economica, respectiv impozite si dobanzi mari in perioada de expansiune economica si invers, impozite si dobanzi mici in perioada de recesiune economica.
GANDIREA ECONOMICA CONVENTIONALA DIN TARILE OCCIDENTALE (MAINSTREAM ECONOMICS) SINTEZA NEOCLASICA

Prezentarea keynesismului si implicit a dirijismului, ca o revolutie in gandirea economica, a impus anumite reserve in mediul occidental, dominat de economia liberala neoclasica. Absolutizarea deosebirilor dintre keynesism si neoclasicism risca sa provoace o ruptura iremediabila in gandirea economica, in conditiile in care majoritatea teoreticienilor si profesorilor din economie continuau sa aiba o formatie neoclasica, in timp ce majoritatea oamenilor politici au aderat la keynesism si dirijism. Urmarind sa evite aceasta scindare si sa refaca unitatea de principiu a majoritatii specialistilor, o serie de economisti, cu predilectie nordamericani, deschisi dialogului, au descoperit unele de puncte de contact intre cele doua curente de gandire principale. Un rol esential in acest demers metodologic si teoretic, l-a avut economistul nordamerican P.A.Samuelson, laureat al premiului Nobel in 1970, iar

rezultatul este cunoscut sub denumirea de sinteza neoclasica. Ideea de baza a sintezei neoclasice o constituie concluzia ca, intrucat functionarea reala a economiei contemporane presupune atat actiuni individuale la scara microeconomica, cat si masuri la scara macroeconomica, aceasta necesita in egala masura microanaliza neoclasica, precum si macroanaliza keynesista. Autorii sintezei neoclasice concluzioneaza ca cele doua curente de gandire, neoclasicismul si keynesismul, nu sunt opuse, ci complementare: fiecare abordeaza si rezolva probleme ce tin de un anumit domeniu sau sector, ambele fiind insa necesare functionarii economiei mixte in ansamblu. In virtutea acestor argumente, majoritatea economistilor occidentali au adoptat sinteza neoclasica, ca reprezentand principalul curent de gandire economica din tarile occidentale (mainstream economics). Exceptie de la aceasta regula, o constituie ganditorii ultraliberali (monetaristii, in frunte cu Milton Friedman), o parte din ganditorii eterodocsi (institutionalistii nordamericani, printre care si J. Galbraith), dar si postkeynesistii, care nu asimileaza gandirea neoclasica.
PAUL SAMUELSON (n. 1915)

Lucrari principale: O sinteza a principiului acceleratorului si al multiplicatorului(1939), Fundamentele analizei economice (1947), Economics: O analiza introductive(1948), Teoria economica si matematica(1952), Programarea lineara si analiza matematica(1958), Aspecte analitice ale politicii antiinfla-tioniste (1960) etc. Kenneth Arrow il caracterizeaza pe P. Samuelson ca fiind unul dintre cei mai mari economisti teoreticieni ai tuturor timpurilor. Printre primele sale contributii marcante in gandirea economica, trebuiesc remarcate elementele de innoire pe care le introduce in teoria consumatorului, prin teoria expunerii preferintelor, sistematizarea combinarii multiplicatorului si a acceleratorului, pentru a oferi un nou instrument de analiza fluctuatiilor pe termen scurt. De asemenea, realizeaza analiza avantajului pe care-l reprezinta comertul liber intre doua state si clarifica conditiile in care comertul international asigura egalizarea pretului factorilor de productie intre tari. P.Samuelson introduce formalizarea matematica in teoria economica si recurgand la o metodologie unificata, releva eficacitatea acesteia in analiza unor domenii diferite, cum ar fi microeconomia (productia, comportamentul consumatorului), macroeconomia, comertul international, finantele publice, etc. Publicarea in 1948 a lucrarii sale Economics ii ofera ocazia de a combina elemente ale teoriei clasice, marginaliste si keynesiste, de microeconomie si

de macroeconomie, realizand o analiza a factorilor determinanti ai venitului national, ai teoriei productiei si preturilor, precum si ai repartitiei. Lucrarile teoretice ale lui P.Samuelson continua in domenii noi, cum ar fi: teoria bunastarii, echilibrului general, binelui colectiv, cresterii echilibrate, interpretarii curbei lui Phillips, analizei capitalului (participand la controversele provocate cu Scoala de la Cambridge). Opera sa a reprezentat o urmarire a principalelor mari probleme economice ale timpului nostru, si chiar daca nu a dat numele sau unei scoli, el a fost principalul reprezentant al sintezei neoclasice, acest larg curent al anilor 50 si 60, urmat de marea majoritate a economistilor din perioada respective. P.Samuelson personifica o dubla oscilatie, intre vechea economie politica teoretica si noua stiinta economica formalizata, intre suprematia britanica din primele doua decenii ale secolului XX si noua suprematie americana din gandirea economica.
CRIZA NEOKEYNESISMULUI SI DIRIJISMULUI IN ULTIMA TREIME A SECOLULUI XX. POSTKEYNESISMUL

Consecintele neprevazute ale dirijismului pe termen lung, cu predilectie inflatia (taratoare si apoi galopanta) si somajul, care au inceput sa se manifeste odata cu stagnarea economica (stagflatia) au alimentat criticile neoliberale impotriva neokeynesismului, declansand o adevarata criza a acestuia la sfarsitul deceniului 7 si inceputul deceniului 8 ale secolului XX, agravata de criza mondiala de la inceputul anilor 80. Contestarea keynesismului si dirijismului au atins cota cea mai inalta intre anii 19651975, sub forma controversei monetariste. Multitudinea disfunctionalitatilor din economiile nationale si din economia mondiala, precum si greselile de politica economica facute de unele tari, demonstrau ca intreaga gandire economica se afla in criza, nefiind capabila sa ofere solutii eficiente si rapide acestor probleme. Generatiile mai tinere de adepti ai gandirii economice keynesiste, au recunoscut valabilitatea unor critici adresate doctrinei lui Keynes, dar si fisurile teoretice ale adversarilor lor. Astfel, pentru a se delimita de ceilalti protagonisti ai contro-verselor ideologice din stiinta economica, ei s-au autointitulat postkeynesisti. Semnificatia termenului de postkeynesism este dubla: pe de o parte, din punct de vedere cronologic, se refera la toti economistii occidentali de orientare conventionala, adepti ai sintezei neoclasice de dupa Keynes, pe de alta parte, din punct de vedere metodologic, se refera la acei economisti occidentali care se considera adepti ai lui Keynes, dar si-au extins aria de

cercetare dincolo de problemele de macroanaliza si au apelat la surse de informare mai complexe. Postkeynesistii recunosc ca paradigma lor economica este insuficient precizata, aflandu-se in proces de formare. Ei sunt mai realisti si sustin ca aria de investigare economica trebuie extinsa atat la domeniul macroeconomic, dar si la cel micro- si mondoeconomic. La nivel macroeconomic sunt preocupati de probleme noi, cum ar fi studierea rolului institutiilor bancare si al marilor corporatii, studierea structurilor sociale, a problemelor repartitiei venitului national, ale inflatiei si cheltuielilor militare. Postkeynesistii considera ca scopul lor este acela de a explica lumea reala, si nu de a face modele abstracte, reafirmandu-si optiunea pentru dirijism. In privinta calitatii informatiei, considera ca numai trecutul poate fi cunoscut, pe cand viitorul este grevat de incertitudine. Ei sustin ca repartitia venitului este determinata de factorii institutionali si politici, distingand doua tipuri de venituri: reziduale (profitul) si contractuale (salariile si renta). Raporturile dintre acestea influenteaza intregul mecanism economic. Dinamica economica, in viziunea postkeynesista, are un caracter ciclic, procesul cresterii economice fiind insotit de dezechilibre. Alti reprezentanti importanti ai postkeynesismului, au fost J.Kregel, A.S.Eichner, A.Barrere, S.Weintraub, A.Angelopoulos, etc. Cu totii si-au adus aportul lor critic si constructiv la dezvoltarea gandirii economice, prin teorii demne de luat in seama, dar a caror valorificare a devenit mai dificila, datorita schimbarilor de directie ale gandirii economice contemporane, ca urmare a puternicei afirmari a neoclasicismului si neoliberalismului in preioada care a urmat prabusirii sistemelor totalitare din fostele tari socialiste.

Rezumatul unitii de nvare


EVOLUTIA POSTBELICA A KEYNESISMULUI NEOKEYNESISMUL SI POSTKEYNESISMUL
NEOKEYNESISMUL

Datorita propunerilor de perfectionare si dezvoltare a teoriei si politicii economice pe care le-au facut, adeptii teoriei keynesiste s-au facut cunoscuti in lumea stiintifica sub denumirea de neokeynesisti.
JOAN ROBINSON (1903 1983)

Lucrari principale: Acumulare si capital(1956), Eseuri in teoria cresterii economice (1962), Reflectii privind teoria comertului international(1974), Contributii la economia moderna (1978) etc. J. Robinson apreciaza modelele bazate pe timpul istoric ca fiind mai relevante pe plan teoretic si mai aproape de realitate.Ea se preocupa, in acelasi timp, indeaproape, de teoria cresterii, dezvoltand un model in care rata investitiei constituie variabila fundamentala. J. Robinson demonstreaza modul in care se poate determina, pe aceasta baza, nivelul consumului, cel al economisirii si in special nivelul profitului, care la randul sau influenteaza deciziile investitionale viitoare.De asemenea, face o sinteza a tipologiei modelelor de crestere economica si realizeaza o analiza critica a acestora, respectiv: modelului clasic, modelului neoclasic si modelului keynesist. NICHOLAS KALDOR (1908 1983) Lucrari principale: Acumularea de capital si cresterea economica(1961), Factorii strategici ai dezvoltarii economice (1967), Limitele teoriei generale (1983), Economie fara echilibru (1984) etc. Prin studiile sale, el face un pas inainte in modelarea si analiza cresterii economice pe baze keynesiste, prin includerea in model a problemei repartitiei venitului national si analizei functiei progresului tehnic autonom (fara investitii), precum si a celui dependent de cresterea investitiilor Reformator, adversar inversunat al monetarismului, discipol critic al lui Keynes, N.Kaldor si-a manifestat interesul atat fata de latura teoretica, cat si de cea practica, a politicii economice.
MODELUL DE CRESTERE ECONOMICA HARROD DOMAR

Harrod incearca sa dinamizeze analiza continuta in Teoria generala, careia ii reproseaza caracterul static, elaborand impreuna cu economistul nord-american Evsey Domar, celebrul model al cresterii economice Harrod-Domar.Pentru a corecta dezechilibrele din economie, neokeynesistii propun o politica economica de interventie a statului in economie, mai flexibila decat cea propusa de Keynes, tinand cont de caracterul mai deschis la economiilor de piata contemporane si de relatiile economice internationale.R.Harrod denumeste aceasta politica prin sintagma stop and go. ceea ce semnifica franare si stimulare a initiativelor particulare cu ajutorul parghiilor de care dispune statul la scara macroeconomica.

GANDIREA ECONOMICA CONVENTIONALA DIN TARILE OCCIDENTALE (MAINSTREAM ECONOMICS) SINTEZA NEOCLASICA

Prezentarea keynesismului si implicit a dirijismului, ca o revolutie in gandirea economica, a impus anumite reserve in mediul occidental, dominat de economia liberala neoclasica.Absolutizarea deosebirilor dintre keynesism si neoclasicism risca sa provoace o ruptura iremediabila in gandirea economica, in conditiile in care majoritatea teoreticienilor si profesorilor din economie continuau sa aiba o formatie neoclasica, in timp ce majoritatea oamenilor politici au aderat la keynesism si dirijism.Urmarind sa evite aceasta scindare si sa refaca unitatea de principiu a majoritatii specialistilor, o serie de economisti, cu predilectie nordamericani, deschisi dialogului, au descoperit unele de puncte de contact intre cele doua curente de gandire principale.Un rol esential in acest demers metodologic si teoretic, l-a avut economistul nordamerican P.A.Samuelson, laureat al premiului Nobel in 1970, iar rezultatul este cunoscut sub denumirea de sinteza neoclasica. PAUL SAMUELSON (n. 1915) Lucrari principale: O sinteza a principiului acceleratorului si al multiplicatorului(1939), Fundamentele analizei economice (1947), Economics: O analiza introductive(1948), Teoria economica si matematica(1952), Programarea lineara si analiza matematica(1958), Aspecte analitice ale politicii antiinfla-tioniste (1960) etc. P.Samuelson introduce formalizarea matematica in teoria economica si recurgand la o metodologie unificata, releva eficacitatea acesteia in analiza unor domenii diferite, cum ar fi microeconomia (productia, comportamentul consumatorului), macroeconomia, comertul international, finantele publice, etc.
POSTKEYNESISMUL

Semnificatia termenului de postkeynesism este dubla: pe de o parte, din punct de vedere cronologic, se refera la toti economistii occidentali de orientare conventionala, adepti ai sintezei neoclasice de dupa Keynes, pe de alta parte, din punct de vedere metodologic, se refera la acei economisti occidentali care se considera adepti ai lui Keynes, dar si-au extins aria de cercetare dincolo de problemele de macroanaliza si au apelat la surse de informare mai complexe. Postkeynesistii recunosc ca paradigma lor

economica este insuficient precizata, aflandu-se in proces de formare. Ei sunt mai realisti si sustin ca aria de investigare economica trebuie extinsa atat la domeniul macroeconomic, dar si la cel micro- si mondoeconomic. Aplicaie rezolvat: Expuneti si analizati n ce consta contributia sintezei neoclasice infaptuita de P. Samuelson. Ideea de baza a sintezei neoclasice o constituie concluzia ca, intrucat functionarea reala a economiei contemporane presupune atat actiuni individuale la scara microeconomica, cat si masuri la scara macroeconomica, aceasta necesita in egala masura microanaliza neoclasica, precum si macroanaliza keynesista. Autorii sintezei neoclasice concluzioneaza ca cele doua curente de gandire, neoclasicismul si keynesismul, nu sunt opuse, ci complementare: fiecare abordeaza si rezolva probleme ce tin de un anumit domeniu sau sector, ambele fiind insa necesare functionarii economiei mixte in ansamblu. Teste de autoevaluare I.Definii conceptele i sintagmele : - neokeynesismul ...........................................................................................................5p - sintagma stop and go,.....................................................................................................5p - ganditorii eterodocsi........................................................................................5p - postkeynesism....................................................................................5p - mainstream economics...................................................................5p II. Numii trei reprezentani de marc ai neokeynesismului i pentru fiecare dintre ei cel puin 2 lucrri reprezentative.............................................. 15p III. Prezentai patru inovatii metodologice, teoretice si de politica economica ale urmasilor lui Keynes...........................................................................20 p IV.Interpretai urmtorul text economic :

De ce s ne vorbii de raritate? Sau de eficacitate? Sau de cretere? Sau de echitate? Aruncai, deci la rebut legile voastre ale ofertei i cererii, teoriile voastre savante cu privire la formarea preurilor i pia. Distrugei culegerile voastre de precepte tradiionale. Noi am intrat ntr-o er nou n care toate adevrurile de ieri au devenit erorile de astzi; n care ncercrile de economisire ruineaz investiiile; n care un uragan sau un rzboi sunt binefaceri ale cerului, n msura n care asemenea dezastre creeaz locuri de munc i umplu pntecele omerilor.(Samuelson P.A. Lconomique, septime edition, tome I, Paris, Librairie Armond Colin, 1968, p.18, 382-383, 427)40p Dac ai ntrunit 70 p din cele 100 p afectate rspunsurilor corecte treci la tema urmtoare ; n caz contrar , repet secvenele de lecie unde ai greit! Adreseaz aici ntrebri referitoare la anumite probleme , dificulti ntmpinate n aceast unitate de nvare .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Propune aici alte modaliti de a aborda subiectele .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Ce elemente de noutate consideri c a prezentat aceast unitate de nvare din perspectiv Metodologic ................................................................................................. ................................................................................................. A coninutului informaional ................................................................................................. ................................................................................................. ................................................................................................. Unitatea de nvare ce urmeaz abordeaz Neoclasicismul si neoliberalismul contemporan dar toate clarificrile noionale i coninuturile informaionale ce au fcut coninutul unitilor de nvare anterioare sunt necesare nelegerii acesteia, n sensul c va trebui s realizezi comparaii cu concepiile , curentele de gndire anterior nvate.

Unitatea de nvare nr. 10 Neoclasicismul si neoliberalismul contemporan List cu subiecte ce vor fi tratate
1.Transformarile suferite de liberalismul neoclasic in perioada interbelica si inceputul perioadei postbelice 2. Colocviul W.Lippman si particularitatile neolibera-lismului 3.Conceptia economica a lui Fr. Hayek 4.Contributia lui Milton Friedman la dezvoltarea gandirii economice neoliberale

Cerine privind cunotine anterioare


elemente fundamentale de micro i macroeconomie un minim limbaj de specialitate specific tiinelor economice: cunoaterea aparatului conceptual i categorial cu care s-a operat n unitile de studiu anterioare (de la 1-9) competene de analiz, sintez, interpretare de text economic rezolvare de probleme realizarea i interpretarea datelor statistice i a graficelor cu coninut economic cel puin 70 p obinute la testul autoevaluativ anterior

Obiectivele unitii de nvare


Folosirea corect n contexte diferite a conceptelor i categoriilor economice: econometria, economiile planificate, ,monopolul, liberalismul clasic de tipul laissez-faire,denationalizarea banilor, stat al bunastarii, suveranitatea consumatorului , monetarism, politica monetar, inflaia, rata inflaiei, omajul, rata omajului econometria, economiile planificate, libertate(Hayek) statul de drept (Hayek) economia de piata , (Hayek) ordinea liberala, (Hayek) politica economica. (Hayek) ,monopolul, liberalismului clasic de tipul laissez-faire,denationalizarea banilor, optimizarea productiei) stat al bunastarii, suveranitatea consumatorului , libertatea de a alege. monetarism, politica monetar, inflaia, rata inflaiei, omajul, rata omajului

nelegerea i explicarea transformrilor suferite de liberalismul economic n perioada interbelic Prezentarea limitelor liberalismului tradiional Explicarea nevoii de idei neoliberale pentru gndirea economic postbelic Explicarea conceptilor despre : libertate si statul de drept, despre economia de piata si ordinea liberala, despre politica economica.n viziunea lui Fr. Hayek Realizarea de studii comparative cu alte curente de gndire anterior nvate: fiziocratismul, mercantilismul, marxismul, marginalismul i keynesismul, neokeynesismul i postkeynesismul, neoclasicismul, liberalismul tradiional Interpretarea de texte economice cu coninut specific tematicii abordate Realizarea de judeci tiinifice i de valoare referitoare la valorificarea contribuiei neoclasicismului i neoliberalismului la gndirea economic contemporan.

Lista echipamentelor necesare studiului


Suportul de curs n format electronic i printat Calculator Cd Videoproiector

Bibliografie recomandat pentru unitatea de nvare


Ciucur, Dumitru ; Gavrila, Ilie; Popescu, Constantin.- Economie: Teoria general a economiei, Editura Tribuna Economic, Bucureti, 2004 Creoiu Gh., Cornescu V., Bucur I. Economie, Editura ALL BECK, Bucureti, 2003 Dobrot N.- ABC-ul economiei de pia modern, Casa de editur i pres "Viaa Romneasc", Bucureti,1991. Popescu Constantin, Farmecul economiei, vol, Editura Renaissance, Bucureti 2004 Popescu Silvia, Doctrine economice, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 Popescu Silvia, Micro i macroeconomie-Sinteze i aplicaii, Editura Renaissance, Bucureti, 2010

Cuvinte cheie : econometria, economiile planificate, liberalismului


clasic de tipul laissez-faire,denationalizarea banilor, optimizarea

productiei) suveranitatea consumatorului , monetarism, inflaia, rata inflaiei, omajul, rata omajului

Texte explicative
NEOCLASICISMUL SI NEOLIBERALISMUL CONTEMPORAN
TRANSFORMARILE SUFERITE DE LIBERALISMUL NEOCLASIC IN PERIOADA INTERBELICA SI INCEPUTUL PERIOADEI POSTBELICE

Adaptarea liberalismului neoclasic la noua situatie din perioada interbelica si inceputul perioadei postbelice, dominate de keynesism, a reprezentat un imperativ impus atat de criticile care le-au fost adresate de catre proprii lor oponenti (keynesisti si marxisti), cat si de evidenta unor fenomene economice pe care nu le puteau explica sau controla.Prima lor reactie in acest sens, a constat in incercarea de examinare autocritica a propriei lor paradigme, ajungand astfel la concluzia, ca au acceptat cu prea multa usurinta ideea neinterventiei statului in economie.In al doilea rand, ei au recunoscut excesul lor de subiectivism in analizele economice, importanta exagerata acordata psiho-logiei si comportamentului individual al agentilor economici, precum si neincrederea fata de informatiile concrete, respectiv fata de studiul istoric al economiei.Ca o reactie venita din partea controverselor doctrinare ale perioadei respective, din curentul de ansamblu al gandirii economice neoclasice, s-au manifestat mai multe miscari de adaptare la noile cerinte ale realitatii:preocuparea pentru perfectionarea calculului economic rational, care a dus la aparitia unei discipline de granita, econometria, spre sfarsitul deceniului trei al secolului XX, reprezentantii principali ai acestui curent fiind norvegianul Ragnar Frish (1895-1973), laureat al premiului Nobel in 1969, Irving Fisher (1867-1947). Combaterea ideii de pasivitate a statului liberal, in cadrul Colocviului Walter Lippmann, care s-a tinut la Paris, in anul 1938. Cu aceasta ocazie, s-a propus interventia limitata a statutui contemporan in economie, in directia asigurarii unei concurente loiale, fara a interveni insa, in procesul formarii libere a preturilor pe baza mecanismelor pietei.
COLOCVIUL WALTER NEOLIBERALISMULUI LIPPMANN SI PARTICULARITATILE

In decursul deceniului patru al secolului XX, credibilitatea liberalismului traditional a suferit o diminuare importanta, atat sub impactul influentei exercitate de raspandirea dirijismului si a economiilor planificate, cat si sub aspectul dereglarilor structurale si functionale suferite de economiile de

piata. In acest context, reprezentantii de marca ai gandirii economice liberale, au luat decizia reexaminarii profunde a mesajului liberal, spre a-l putea adapta realitatilor economice. Astfel, din initiativa ziaristului american Walter Lippmann (n.1899), a fost convocat la Paris, in anul 1938, colocviul care-i poarta numele, scopul declarat fiind revigorarea liberalismului. Printre reprezentantii marcanti, au participat Ludwig von Mises, Fr. Hayek si altii. La baza dezbaterilor colocviului, s-a aflat lucrarea de baza a lui W.Lippmann, O cercetare a principiilor unei societati bune(1937), tradusa in limba franceza sub denumirea de Cetatea libera. Obiectivele colocviului au constat in: a) precizarea pozitiei liberale fata de starea reala a economiei de piata, precum si fata de curentele de gandire antiliberale. Conform viziunii lui W.Lippmann, principalul neajuns al vechiului liberalism consta in accentuarea unei false probleme, respectiv libertatea totala a agentilor economici si neinterventia statului pe piata, fapt care a dus la aparitia unor forme de organizare economica rigide (monopolurile), care au provocat blocaje in mecanismul pietei. El face distinctie intre concurenta, ca o stare normala a economiei si politica liberalismului clasic de tipul laissez-faire, care considera ca este periculoasa. b) recunoasterea faptului ca economia de piata nu functioneaza armonios, dupa cum pretinde liberalismul traditional, si ca atare trebuiesc reexaminate critic particularitatile acestuia. Fata de liberalismul traditional, care era catalogat ca fiind excesiv de individualist si haotic, participantii la colocviu preconizau un liberalism renovat, sub denumirea de neoliberalism, care insa se manifesta impotriva concentrarii firmelor si a formarii monopolurilor. Respingand formele excesive ale interventiei statului in econmie (dirijismul si planificarea), ei au recunoscut necesitatea unei imixtiuni limitate, reglementate juridic, cu scopul de a asigura desfasurarea concurentei dintre agentii economici in conditii cat mai bune. In concluzie: colocviul a schitat directiile principiale si masurile mai importante, in vederea solutionarii problemelor economice dificile si a renovarii liberalismului, respectiv restabilirea liberei concurente in economie. Statul trebuie sa creeze cadrul juridic adecvat, pentru desfasurarea nestingherita a concurentei, adica, sa ia masuri coercitive fata de cei ce incalca regulile concurentei loiale sau masuri de corectare a unor fenomene care submineaza stabilitatea monetara si deformeaza semnalele de piata prin fluctuatiile preturilor.
CONCEPTIA ECONOMICA A LUI FRIEDRICH HAYEK (1899 1992)

Laureat al premilui Nobel pentru economie in 1974, Fr. Hayek s-a format ca cercetator si professor universitar in spiritul scolii psihologice de la Viena, predand apoi cursuri de stiinte economice si politice in Austria, Germania, Anglia si SUA. Pe plan politic, el a fost un ultraliberal. Rezultatele cercetarilor sale s-au concretizat intr-o opera vasta, acoperind mai multe domenii ale stiintelor sociale, de la economie politica si sociologie, la politica si filosofie. Lucrarea sa cea mai cunoscuta este Calea spre servitute (1944). Sinteza conceptiei neoliberale a lui Fr.Hayek despre societate si economia acesteia, in conditii de libertate si legalitate, este cuprinsa intr-o suita de trei lucrari aparute sub titlul Lege, legislatie si libertate, in perioada 1973-1979. Viziunea lui Fr.Hayek despre economie, se deosebeste atat de liberalismul clasic, care credea in existenta ordinii naturale, dar si de ganditorii contemporani, care utilizeaza in studierea fenomenelor economice metode imprumutate din alte stiinte. In centrul preocuparilor sale au stat principiile si logica unei civilizatii a libertatii, bazate pe indivizi activi, care isi urmaresc interesele si scopurile, fiind capabili sa aleaga metodele si caile cele mai eficiente pentru atingerea acestora. Din aceasta perspectiva, obiectul stiintei economice il constituie studiul comportamentului uman, in mod deosebit urmarile neintentionate ale actiunilor individuale. Dupa aprecierile sale, elementul central al stiintelor sociale este cel subiectiv, in acest domeniu nefiind posibil sa se stabileasca legi obiective. Ca atare, stiintele sociale sunt reglementate de psihologia si comporta-mentul indivizilor, si din aceasta cauza predictiile pe care le poate face stiinta economica au un caracter foarte general, fiind teoretice si nu istorice. Contributiile lui Fr.Hayek in domeniul stiintei economice s-au evidentiat in mod deosebit prin urmatoarele teorii: conceptia sa despre libertate si statul de drept, conceptia despre economia de piata si ordinea liberala, si conceptia despre politica economica. a) Conceptia despre libertate si statul de drept. Fr. Hayek considera ca valoarea suprema in societatea moderna prospera este libertatea, aceasta insemnand absenta oricarei constrangeri, respectiv posibilitatea indivizilor de a-si urmari scopurile, inclusiv de a face tranzactii cu alti parteneri. Asigurarea libertatii presupune existenta unei ordini legale, asigurate prin lege, care prevede reglementari obligatorii valabile pentru toti cetatenii. Fr. Hayek a explicat legatura stransa existenta intre libertate, ordinea in societate si domnia legii, respectiv intre ordinea spontana si ordinea de drept. El arata ca oamenii sunt liberi sa-si urmeze scopurile si ca urmare, in mod treptat se contureaza regulile de comportament, care apoi sunt intarite prin normele de drept. De asemenea, el este adeptul unui stat

activ, interventia acestuia fiind acceptabila in anumite limite si rezumata la anumite domenii, strict determinate prin lege. Rolul statului de drept este sa asigure o serie de servicii publice, domeniile in care se impune interventia statului fiind: cadrul legal al concurentei, ordinea publica, apararea nationala. Garantia functionnarii eficiente a statului de drept este, in opinia lui Hayek, separatia dintre puterea judecatoreasca, cea executiva si cea legislativa. Exista astfel, in conditiile in care legile sunt nediscrimina-torii, o compatibilitate deplinaintre libertate si statul de drept. b) Conceptia despre economia de piata si ordinea liberala. Fr. Hayek considera ca economia de piata este forma normala de existenta a unei societati civilizate. Aceasta are capacitatea de a se autoregla, si nu poate fi organizata in mod rational, pe baza unui plan elaborat in prealabil, datorita complexitatii ei si a volumului imens de cunostinte si informatii dispersate la scara intregii societati. Ordinea si organizarea economica se realizeaza prin libera concurenta si reprezinta adaptarea reciproca a numeroaselor actiuni individuale pe o piata. Economia de piata este, in viziunea lui Fr. Hayek, un joc creator de bogatie, care rezulta din rolul informativ al preturilor ca relee de transmitere a informatiilor, alocarea optima a resurselor (optimizarea productiei) si satisfacerea nevoilor (optimizarea consumului). c) Conceptia despre politica economica. Dupa cum am mentionat anterior, Fr. Hayek, recunoaste rolul activ, dar limitat al statului in economie, inclusiv dreptul sau de a mobiliza o parte din resursele de care dispun agentii economici prin sistemul de taxe si impozite, atunci cand interesele generale o cer. El critica politica monetara a statelor moderne, sugerand denationalizarea banilor,adica inlaturarea monopolului statului in emisiunea monetara si extinderea dreptului de emisiune la bancile particulare. In acest sens, Hayek considera ca, ciclicitatea si crizele economice se datoreaza excesului de bani din economie, ca urmare a unei emisiuni monetare excesive si a practicii deficitelor bugetare sau a sporirii nejustificate a banilor scripturali de catre bancile comerciale. In cadrul politicii fiscale, el considera ca fiind justificate numai doua categorii de impozite si anume: pentru acoperirea cheltuielilor de administratie si pentru bunurile colective (invatamant, sanatate, cultura), respingand categoric impozitele percepute, pentru ceea ce dirijistii numesc dreptate sociala si stat al bunastarii. Adept al teoriei mainii invizibile a lui Adam Smith si al teoriei pietelor a lui J.B. Say, considerat drept ultraliberal pe plan politic, Fr.Hayek a dezaprobat si criticat orice forma de control si de conducere centralizata a

economiei de catre stat. Importiva unei puternice interventii a statului in economie, el adduce sdoua categorii de argumente: politice si economice.
CONTRIBUTIA LUI MILTON FRIEDMAN LA DEZVOLTAREA GANDIRII ECONOMICE NEOLIBERALE

Milton Friedman, laureat al premiului Nobel pentru stiinte economice in anul 1976, s-a impus inca de la sfarsitul anilor 50, ca sef al Scolii de la Chicago si in acelasi timp, ca lider al opozitiei fata de interventionismul keynesist, ca cel mai activ sustinator al unui liberalism intransigent si principal inspirator al noilor politici economice aplicate incepand cu anii 70.In enuntul filosofiei sale politice (Capitalism si libertate 1962), el afirma ca mecanismul de piata este suficient pentru a regla cea mai mare parte a problemelor economice, puterea statului trebuind sa fie descentralizata si redusa la minimum, baza libertatii politice fiind libertatea agentilor economici. Diversele contributii ale lui M. Friedman exprima credinta sa ferma, ca mecanismul preturilor de piata poate rezolva problemele productiei si alocarii de resurse.Domeniile n care si-a adus contributiile cele mai importante au fost: teoria consumatorului, critica dirijismului, domeniul metodologiei si teoria monetara. a) Conceptia privind suveranitatea consumatorului sau libertatea de a alege. M. Friedman apara economia de piata bazata pe proprietatea privata si activitatea marilor corporatii, fiind un adept al individualismului si liberalismului, precum si al teoriei economice neoclasice. De asemena, M. Friedman apreciaza ca impulsul activitatii economice porneste de la consumatori, care prin capacitatea lor de a alege marfurile oferite de producatori, le orienteaza acestora activitatea. In concluzie, cheia unei bune functionari a economiei de piata este libertatea de alegere a oamenilor sau suveranitatea consumatorului. Aceasta se manifesta direct pe piata, iar resursele sunt alocate astfel incat dorintele consumatorului sa fie satisfacute. Elementul esential al acestui mecanism il reprezinta preturile, care, conform parerii lui M. Friedman, indeplinesc trei functii, si anume: - transmit informatii, - stimuleaza adoptarea celor mai ieftine metode de productie si folosirea cat mai eficienta a resurselor disponibile, - determina repartitia veniturilor. De asemenea, el considera ca, economia libera de piata are patru caracteristici definitorii: proprietatea particulara, consacrarea juridica a acesteia in legislatia tarii, neinterventia statului si un sistem monetar stabil.

b) Critica adusa de M. Friedman dirijismului. Milton Friedman, ca de altfel toti neoliberalii, critica interventia statului in economie, intrucat aceasta duce la acordarea de privilegii, favorizeaza coruptia si contine pericolul dictaturii. El se pronunta impotriva imixtiunii statului in fixarea preturilor, a subventiilor bugetare acordate industriei si agri-culturii, a practicii deficitelor bugetare, precum si impotriva statului bunastarii generale, respectiv a asigurarilor sociale pentru cei dezavantajati. c) Contributiile in domeniul metodologiei. M.Friedman abordeaza criteriile de validare a teoriilor economice, sustinand ca, criteriul de valabilitate al acestora trebuie sa fie capacitatea lor previzionala si nicidecum coerenta logica. De asemenea, se refera si la rolul modelelor economico-matematice, indoindu-se de utilitatea lor, si propune folosirea modelelor empirice, care ofera previziuni mai realiste. d) Teoria si politica monetara. Intrucat in centrul preocuparilor teoretice si practice ale lui Milton Friedman s-au aflat banii, rolul lor in functionarea economiei de piata si politica monetara, insusi numele sau este legat de expresia monetarism. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, monetaristii, in frunte cu Scoala de la Chicago condusa de M. Friedman, au dezvoltat teoria cantitativa a banilor, sustinand ideea primordialitatii banilor in economie.Punctul de plecare il constituie formula fundamentala a teoriei cantitative a banilor MV = PY (unde M = masa monetara; V = viteza de rotatie a banilor; P = indicele preturilor; Y = volumul marfurilor). M.Friedman, observa ca V si Y au un caracter constant, astfel incat le izoleaza sub forma unei constante (k), ajungand la concluzia ca, in aceste conditii, formula masei monetare necesare la un moment dat (Md) este: Md = kP. Cantitatea de bani influenteaza, in mare masura, variabilele macroeconomice, somajul si preturile. Inflatia, de altfel, este considerata ca un fenomen monetar, fiind principalul pericol pentru stabilitatea economica. Continutul politicii monetare preconizate de M.Friedman, consta in combaterea inflatiei si asigurarea stabilitatii preturilor, considerand somajul nu numai justificat, dar si util. El a introdus notiunea de rata naturala a somajului, considerat a fi acel nivel de somaj, care este o urmare fireasca a mecanismului de piata si care are consecinte positive asupra acesteia.

Rezumatul unitii de nvare


NEOCLASICISMUL SI NEOLIBERALISMUL CONTEMPORAN
TRANSFORMARILE SUFERITE DE LIBERALISMUL NEOCLASIC IN PERIOADA INTERBELICA SI INCEPUTUL PERIOADEI POSTBELICE

Ca o reactie venita din partea controverselor doctrinare din curentul de ansamblu al gandirii economice neoclasice, s-au manifestat mai multe miscari de adaptare la noile cerinte ale realitatii: -preocuparea pentru perfectionarea calculului economic rational, - efortul neoliberalilor germani, indeosebi Walter Eucken (18511950), cunoscuti sub denumirea de ordoliberali, de a depasi controversele sterile legate de metoda de cercetare (inductie sau deductie, istorie sau teorie, - combaterea vehementa a proprietatii colective si a interventiei excesive a statului in economie
COLOCVIUL WALTER NEOLIBERALISMULUI LIPPMANN SI PARTICULARITATILE

Obiectivele colocviului au constat in: a) precizarea pozitiei liberale fata de starea reala a economiei de piata, precum si fata de curentele de gandire antiliberale.. b) recunoasterea faptului ca economia de piata nu functioneaza armonios In concluzie:colocviul a schitat directiile principiale si masurile mai importante, in vederea solutionarii problemelor economice dificile si a renovarii liberalismului, respectiv restabilirea liberei concurente in economie.
CONCEPTIA ECONOMICA A LUI FRIEDRICH HAYEK

Viziunea lui Fr.Hayek despre economie, se deosebeste atat de liberalismul clasic, dar si de ganditorii contemporani,. In centrul preocuparilor sale au stat principiile si logica unei civilizatii a libertatii, bazate pe indivizi activi, care isi urmaresc interesele si scopurile, fiind capabili sa aleaga metodele si caile cele mai eficiente pentru atingerea acestora. Contributiile lui Fr.Hayek in domeniul stiintei economice s-au evidentiat in mod deosebit prin urmatoarele teorii: conceptia sa despre libertate si statul de drept, conceptia

despre economia de piata si ordinea liberala, si conceptia despre politica economica. a) Conceptia despre libertate si statul de drept. b) Conceptia despre economia de piata si ordinea liberala. c) Conceptia despre politica economica.
CONTRIBUTIA LUI MILTON FRIEDMAN (n.1912) LA DEZVOLTAREA GANDIRII ECONOMICE NEOLIBERALE

Domeniile in care si-a adus contributiile cele mai importante au fost: teoria consumatorului, critica dirijismului, domeniul metodologiei si teoria monetara. a) Conceptia privind suveranitatea consumatorului sau libertatea de a alege. Preturile, conform parerii lui M. Friedman, indeplinesc trei functii, si anume: - transmit informatii, - stimuleaza adoptarea celor mai ieftine metode de productie si folosirea cat mai eficienta a resurselor disponibile, - determina repartitia veniturilor. De asemenea, el considera ca, economia libera de piata are patru caracteristici definitorii: proprietatea particulara, consacrarea juridica a acesteia in legislatia tarii, neinterventia statului si un sistem monetar stabil. b) Critica adusa de M. Friedman dirijismului. Milton Friedman, ca de altfel toti neoliberalii, critica interventia statului in economie, intrucat aceasta duce la acordarea de privilegii, favorizeaza coruptia si contine pericolul dictaturii. El se pronunta impotriva imixtiunii statului in fixarea preturilor, a subventiilor bugetare acordate industriei si agri-culturii, a practicii deficitelor bugetare, precum si impotriva statului bunastarii generale, respectiv a asigurarilor sociale pentru cei dezavantajati. c) Contributiile in domeniul metodologiei. M.Friedman abordeaza criteriile de validare a teoriilor economice, sustinand ca, criteriul de valabilitate al acestora trebuie sa fie capacitatea lor previzionala si nicidecum coerenta logica. De asemenea, se refera si la rolul modelelor economico-matematice, indoindu-se de utilitatea lor, si propune folosirea modelelor empirice, care ofera previziuni mai realiste.

d) Teoria si politica monetara. Intrucat in centrul preocuparilor teoretice si practice ale lui Milton Friedman s-au aflat banii, rolul lor in functionarea economiei de piata si politica monetara, insusi numele sau este legat de expresia monetarism. APLICAIE REZOLVAT Realizai un minieseu pe tema: Viziunea lui Fr.Hayek despre economie Obiectul stiintei economice il constituie studiul comportamentului uman, in mod deosebit urmarile neintentionate ale actiunilor individuale. Dupa aprecierile sale, elementul central al stiintelor sociale este cel subiectiv, in acest domeniu nefiind posibil sa se stabileasca legi obiective. Ca atare, stiintele sociale sunt reglementate de psihologia si comporta-mentul indivizilor, si din aceasta cauza predictiile pe care le poate face stiinta economica au un caracter foarte general, fiind teoretice si nu istorice.Contributiile lui Fr.Hayek in domeniul stiintei economice s-au evidentiat in mod deosebit prin urmatoarele teorii: conceptia sa despre libertate si statul de drept, conceptia despre economia de piata si ordinea liberala, si conceptia despre politica economica.

Teste de autoevaluare
I.Definii urmtoarele concepte i categorii economice : - monetarism........................................................................... 5p -denaionalizarea banilor......................................................... 5p - econometria............................................................................ 5p - suveranitatea consumatorului..................................................5p II. Prezentai contribuiile lui Friedman n domeniul metodologiei........10p III. Interpretai urmtorul text economic : obiectul reformelor liberale consta in mentinerea si facilitarea diviziunii muncii in economia de schimb, fapt care presupune egalitatea de sanse si stabilirea si mentinerea jocului liber al fortelor economice printr-o actiune convenabila a statului. (Milton Friedman).....................................................................................20p IV.Argumentai folosind obiectivele COLOCVIULUI WALTER LIPPMANN rolul fundamental al acestui eveniment n evoluia gndirii liberale.....20p

V.Realizai un minieseu de prezentare pe tema Contribuia lui lui M. Friedman la dezvoltarea gndirii economice valorificnd:concepia despre despre suveranitatea consumatorului in cadrul economiei contemporane de piata, precum si concepia sa despre rolul banilor si al politicii monetare. ....................................................................................................................30p Dac ai ntrunit 70 p din cele 100 p afectate rspunsurilor corecte treci la tema urmtoare ; n caz contrar , repet secvenele de lecie unde ai greit! Adreseaz aici ntrebri referitoare la anumite probleme , dificulti ntmpinate n aceast unitate de studiu .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Propune aici alte modaliti de a aborda subiectele propuse.............................................................................................................. .......................................................................................................................... Propune aici alte forme de evaluare .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Ce elemente de noutate consideri c a prezentat aceast unitate de studiu din perspectiv Metodologic ................................................................................................. ................................................................................................. A coninutului informaional ................................................................................................. ................................................................................................. Unitatea de nvare ce urmeaz abordeaz Gndirea economic romneasc perioada antebelic dar toate clarificrile noionale i coninuturile informaionale ce au fcut coninutul unitilor de nvare anterioare sunt necesare nelegerii acestaia.

Unitatea de nvare nr. 11 Gndirea economic romneasc perioada antebelic List subiecte ce vor fi tratate
1.Idei economice n operele cronicarilor 2.Consideraii economice n opera lui Dimitrie Cantemir 3.coala transilvan de gndire economic 4.Idei economice n cadrul socialismului utopic

Cerine privind cunotine anterioare


elemente fundamentale de micro i macroeconomie un minim limbaj de specialitate specific tiinelor economice: cunoaterea aparatului conceptual i categorial cu care s-a operat n unitile de nvare anterioare (de la 1-10) competene de analiz, sintez, interpretare de text economic rezolvare de probleme realizarea i interpretarea datelor statistice i a graficelor cu coninut economic cel puin 70 p obinute la testul autoevaluativ anterior

Obiectivele unitii de nvare


Folosirea corect n contexte diferite a conceptelor i categoriilor economice: socialismul utopic,daniile domneti mercantilismul, domnia ereditar a iobgiei, proprietatea particular modern, libera iniiativ, trebuine ale vieii, economie naional-statal, asociaii de producie i munc n comun, modernizarea activitilor economice. Cunoaterea i descrierea, caracterizarea vieii social economice i politice n perioadele anterioare modernismului n Romnia; Prezentarea selectiv a ideilor economice n operele cronicarilor,ale lui Dimitrie Cantemir, ale colii transilvane, Demonstrarea nelegerii statutului economiei ca tiin dar i ale economiei reale n evoluia social; Demonstrarea tipului de gndire economic specific mercantilismului n opera lui Dimitrie Cantemir Interpretarea de texte economice cu coninut specific tematicii abordate Realizarea de judeci tiinifice i de valoare referitoare la valorificarea

contribuiei cronicarilo, colii transilvane, a reprezentanilor socialismului utopic la gndirea economic modern i contemporan romneasc

Lista echipamentelor necesare studiului


Suportul de curs n format electronic i printat Calculator Cd Videoproiector

Bibliografie recomandat pentru unitatea de nvare


Cantemir D.-Descrierea Moldovei, Bucureti, 1956 Popescu Silvia, Doctrine economice, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 Popescu Silvia, Micro i macroeconomie-Sinteze i aplicaii, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 Sut Selegean Doctrine i curente n gndirea economic modern i contemporan, Editura ALL, Bucureti, 1992,1994 * * * Antologia gndirii romnesti. Secolele XV-XIX, Editura Politic, Bucureti, 1967 * * * Texte din literatura economic din Romnia. Secolul XIX, Editura Academiei, Bucureti, 1960

Cuvinte cheie : socialismul utopic,mercantilismul, domnia ereditar,


iobgia, libera iniiativ, activitilor economice. economie naional-statal, modernizarea

Texte explicative
Teoria economic era privit de economitii romni ca expresie a unor realiti istoricete determinate i a unor interese economice ori de alt natur, de asemenea, istoricete determinate. D. P Marian sublinia c economia politic nu este un teren ncheiat, ci o tiin ce crete n toate dimensiunile, fiindc trebuinele poporului, prefcndu-se pe zi ce trece, dau scruttorului noi implicri i rezultate. Ea este deci o tiin deschis, cu posibiliti nelimitate de nnoire, dezvoltare.n mod firesc, gndirea economic romneasc s-a dezvoltat n contact cu cea din alte ri, exponenii ei manifestnd o larg deschidere, receptivitate fa de aceasta. Ei au preluat idei i teorii din curente i coli de gndire economic ale

mercantilismului, liberalismului economic clasic, protecionismului, socialismului utopic .a. din diverse ri, pe care, de regul, le-au interpretat n dependen de realitile economiei romneti i le-au pus n slujba accelerrii progresului acesteia, ceea ce le-a asigurat autenticitate, formularea unor idei i teorii originale,care reprezint contribuii la dezvoltarea tiinei economice. Idei economice n operele cronicarilor n scrierile cronicarilor, alturi de ideile privind originea i comunitatea de via a romnilor din cele trei ri Romne locuite de ei, ntlnimi consideraii economice. Susinnd rnduielile feudale, cronicarii au criticat abuzuri ale boierilor i domnitorilor, tendina acestora de a se mbogi cu orice pre i de a risipi, precum i starea grea a ranilor. M. Costin condamna pe acei care caut desfrnai numai n avuie s strng, care apoi totui se risipete, acea nesioas hire a domnilor spre lire i avuie oarb. I. Neculce aprecia c abuzurile i samavolniciile boierilor i domnitorilor duc la ruinarea rii i la starea deosebit de grea a ranilor. Cronicarii au dezvluit consecinele cotropirilor strine, distrugerile i jafurile care le nsoeau pe acestea i pericolul care-l prezentau pentru desfurarea fireasc a vieii economico-sociale i politice a romnilor. I. Neculce arta c ttarii au intrat n ar ca lupii ntr-o turm de oi Mncau tot, i pne i dobitoc, s-au jecmnit tot pn la un cap de a. Iar Gr. Ureche, referindu-se la turci i la mpria lor, scria c supt mna lor i supt jugul lor suntem erbi Consideraii economice n opera lui Dimitrie Cantemir Dimitrie Cantemir (1673-1723), domnitor i crturar de talie european, cu preocupri filosofice, istorice i literare, a formulat numeroase consideraii economice, cu deosebire n celebra lucrare Descrierea Moldovei (1716). Astfel, n analiza genezei marii proprieti funciare boiereti i a relaiilor de dependen a ranilor fa de boieri, el pune un accent deosebit pe daniile domneti i pe aducerea unor rani erbi din rile nvecinate. n acelai timp, el relev mprejurri care au dus la extinderea marilor proprieti funciare boiereti i la transformarea ranilor liberi n erbi, cnd scrie despre rzeii care i-au nstrinat moia lor strmoeasc din pricina srciei i care asemenea au fost silii cu strmbtate s-i pun grumazul n jugul erbiei. D. Cantemir consider c dominaia otoman constituie o mare piedic n calea dezvoltrii economice a rii, a punerii n valoare a resurselor acesteia n folosul locuitorilor si. Tributul i alte obligaii ctre

Poarta Otoman i diferii demnitari ai acesteia, precum i desele schimbri de domnie, nsoite de creterea tributului perceput la fiecare schimbare, i afecteaz n mod deosebit pe rani, ntruct toate obligaiile acestora nu sunt hotrte dup puterile supuilor, ci dup msura lcomiei turcilor i ambiia celui ce nzuiete la domnie. Iar scurgerea peste hotarele rii a unor imense sume de bani, pe care trebuie s-i dea ara, nu domnul din punga sa, limiteaz posibilitile de acumulri bneti i, deci,dezvoltarea activitilor economice, cu toate c ara dispune de numeroase bogii.Consideraiile lui D. Cantemir despre unirea romnilor, necesitatea ntririi statului feudal centralizat, n care s fie instituit domnia ereditar spre a evita luptele pentru domnie, nlturarea dominaiei otomane, pentru a opri scurgerea peste hotarele rii a unor mari avuii, sub form bneasc n primul rnd, dar i sub alte forme, creterea bogiei rii, prin dezvoltarea agriculturii, meteugurilor, comerului exterior .a., consideraii care se sprijin pe idei raionaliste i umaniste, alctuiesc o doctrin mercantilist, care, desigur, fa de mercantilismul occidental sau din alte pri ale lumii, are anumite particulariti legate de problemele economice i politice ale rilor Romne. coala transilvan de gndire economic Dezvoltarea economiei romnilor din Transilvania, unde ei erau populaie majoritar, alturi de care s-au aezat i alte populaii, a fost mult vreme puternic afectat de faptul c Transilvania era inclus n economia unui stat eterogen, precum i de sistemul feudal devenit anacronic. Romnii transilvneni au fost nevoii s lupte timp ndelungat mpotriva asupritorilor strini. S. Brnuiu condamn societatea feudal i legislaia acesteia care confer stpnitorilor toate drepturile, iar poporului numai ndatoriri, pe care l-a legat de glie, i nimicete industria i comerul, stinge artele i tiinele Aceste mprejurri au determinat constituirea i afirmarea colii transilvane de gndire economic, cu contribuii ale autorilor memorandumurilor din anii 1791 i 1804, ale lui Simion Brnuiu, George Bariiu, Avram Iancu, Ion Roman.n cadrul acestei coli se ntlnesc deosebiri de opinii, dar coordonatele ei fundamentale sunt nfptuirea tranziiei n modernitate i realizarea dezideratului: Noi vrem s ne unim cu ara!, exprimat la ntrunirea din anul 1848 pe Cmpia Blajului.Promotorii acestei coli au pornit de la rolul factorului economic n emanciparea oricrui popor i n accelerarea evoluiei sale spre modernitate. I. Roman arta c nici o ar nu e n stare a face pai serioi spre o civilizaie, fr a fi pus mai nti fundamentul la un progres economic. n acelai timp, exponenii colii transilvane considerau c economia modern este

economie naional-statal. G. Bariiu sublinia c puterea unui popor, prezentul i viitorul su zac n unirea Naional,Iar I. Roman arta c sistemul economic este piatra fundamental pe care se aeaz i se zidete edificiul politic naional al oricrui popor cu aspiraiuni de progres n cultur. Cu ajutorul acestor idei i pornind, desigur, de la comunitatea vieii economice a romnilor de pe ntreg teritoriul pe care ei s-au format ca popor i naiune, exponenii colii transilvane au susinut imperativul constituirii statului naional unitar romn. Din perspectiva evoluiei n modernitate, ei au investigat toate problemele dezvoltrii economiei transilvnene. ntruct dezvoltarea agriculturii era puternic grevat de raporturile feudale, revoluionarii de la 1848 subliniau c naiunea romn cere fr ntrziere desfiinarea iobgiei, fr nici o despgubire din partea iobagilor. Dup abolirea iobgiei, atenia a fost concentrat asupra lichidrii rmielor raporturilor feudale i a modernizrii agriculturii sub aspect tehnic, agrotehnic, economic etc. Atenia deosebit acordat agriculturii se explic prin nelegerea locului i rolului ei n cadrul economiei moderne, dar i prin aceea c ea era ocupaia de baz a romnilor transilvneni. Nu erau omise, desigur, celelalte ramuri ale economiei. Astfel, G. Bariiu sublinia necesitatea lurii msurilor pentru nflorirea agriculturii, meseriilor i comerului, iar I. Roman meniona c fr industrie pe lng care trebuie s se nvrt toat activitatea economic a unui popor, cum se nvrt planetele pe lng au utilizat idei ale liberalismului economic i ale protecionismului, preluate de la diferite coli de gndire economic, avnd n vedere, desigur, mprejurrile din Transilvania. Astfel, ideile despre slobozenia fiecrei meserii i ndeletniciri omeneti erau utilizate pentru a susine desfiinarea iobgiei i accesul romnilor la toate activitile economice, libertatea individual, proprietatea particular modern i libera iniiativ. Iar idei ale protecionismului au fost utilizate pentru a apra economia transilvnean de concurena produselor din provincii mai dezvoltate ale imperiului i din ri dezvoltate industrial i a impulsiona dezvoltarea ei. coala transilvan de gndire economic a contribuit substanial la pregtirea pe plan teoretic a desvririi formrii statului naional unitar romn i la stimularea iniiativelor n vederea nscrierii rii n modernitate. Idei economice n cadrul socialismului utopic Idei ale socialismului utopic european au fost receptate i utilizate pentru a formula soluii la probleme ale dezvoltrii economico-sociale a rii noastre. Unul dintre promotorii acestor idei a fost T. Diamant, care a propovduit doctrina societar a lui Ch. Fourier i a iniiat aplicarea ei n ara noastr,

prin organizarea, mpreun cu boierul Manolache Blceanu, a Societii agricole-manufacturiere la Scieni-Prahova (1835). n demersul pentru reorganizarea societii, el a pornit de la constatarea luptei dintre bogai i sraci, dintre cei ce au i cei ce nu au i a formulat soluia potrivit creia numai prin sporirea substanial a produciei de bunuri materiale este cu putin de a da celor ce n-au, fr a lua de la cei ce au. Oricare societate, sublinia T. Diamant, este datoare s asigure fiecruia dintre membrii ei cele dinti trebuine ale vieii .El vedea realizabil acest deziderat prin asociere voluntar, nfiinarea unor asociaii agricole-manufacturiere ca centre pentru diferite lucrri agricole, industriale i comerciale. Organizarea, cu concursul claselor avute, a unor asemenea asociaii , de producie i munc n comun, i generalizarea lor va duce la mbuntirea situaiei materiale i morale a claselor de jos i la reorganizarea ntregii societi. Dincolo de utopismul lui T. Diamant, rein atenia ideile avansate de el cu privire la necesitatea diversificrii i modernizrii activitilor economice, la utilizarea eficient a resurselor, la educaie, inclusiv cea economic .a. Adept al doctrinei societare a lui Ch. Fourier, T. Diamant a avut n permanen n vedere problemele concrete din rile Romne legate de trecerea de la sistemul feudal la forme de via modern, dnd ideii de dezvoltare i modernizare un pronunat sens social.

Rezumatul unitii de nvare


Cronicarii au dezvluit consecinele cotropirilor strine, distrugerile i jafurile care le nsoeau pe acestea i pericolul care-l prezentau pentru desfurarea fireasc a vieii economico-sociale i politice a romnilor. Dimitrie Cantemir domnitor i crturar de talie european, cu preocupri filosofice, istorice i literare, a formulat numeroase consideraii economice, cu deosebire n celebra lucrare Descrierea Moldovei (1716). D. Cantemir consider c dominaia otoman constituie o mare piedic n calea dezvoltrii economice a rii, a punerii n valoare a resurselor acesteia n folosul locuitorilor si. Consideraiile lui D. Cantemir despre unirea romnilor, necesitatea ntririi statului feudal centralizat, n care s fie instituit domnia ereditar spre a evita luptele pentru domnie, nlturarea dominaiei otomane, pentru a opri scurgerea peste hotarele rii a unor mari avuii, sub form bneasc n primul rnd, dar i sub alte forme, creterea bogiei rii, prin dezvoltarea agriculturii, meteugurilor, comerului exterior .a., consideraii care se sprijin pe idei raionaliste i umaniste, alctuiesc o doctrin mercantilist, care, desigur, fa de mercantilismul occidental sau din alte pri ale lumii,

are anumite particulariti legate de problemele economice i politice ale rilor Romne. Exponenii colii transilvane considerau c economia modern este economie naional-statal.Din perspectiva evoluiei n modernitate, ei au investigat toate problemele dezvoltrii economiei transilvnene. Atenia deosebit acordat agriculturii se explic prin nelegerea locului i rolului ei n cadrul economiei moderne, dar i prin aceea c ea era ocupaia de baz a romnilor transilvneni. Nu erau omise, desigur, celelalte ramuri ale economiei. Idei ale protecionismului au fost utilizate pentru a apra economia transilvnean de concurena produselor din provincii mai dezvoltate ale imperiului i din ri dezvoltate industrial i a impulsiona dezvoltarea ei. Idei ale socialismului utopic european au fost receptate i utilizate pentru a formula soluii la probleme ale dezvoltrii economicosociale a rii noastre. Unul dintre promotorii acestor idei a fost T. Diamant Dincolo de utopismul lui ,rein atenia ideile avansate de el cu privire la necesitatea diversificrii i modernizrii activitilor economice, la utilizarea eficient a resurselor, la educaie, inclusiv cea economic .a. T. Diamant a avut n permanen n vedere problemele concrete din rile Romne legate de trecerea de la sistemul feudal la forme de via modern, dnd ideii de dezvoltare i modernizare un pronunat sens social.

Aplicaie rezolvat
Argumentai ncadrarea ideilor economice ale lui Dimitrie Cantemir n curentul mercantilism. Consideraiile lui D. Cantemir despre unirea romnilor, necesitatea ntririi statului feudal centralizat, n care s fie instituit domnia ereditar spre a evita luptele pentru domnie, nlturarea dominaiei otomane, pentru a opri scurgerea peste hotarele rii a unor mari avuii, sub form bneasc n primul rnd, dar i sub alte forme, creterea bogiei rii, prin dezvoltarea agriculturii, meteugurilor, comerului exterior .a., consideraii care se sprijin pe idei raionaliste i umaniste, alctuiesc o doctrin mercantilist

Teste de autoevaluare I.Precizai ce caracteristic de ordin metodologic


urmtorul text : se desprinde din

economia politic nu este un teren ncheiat, ci o tiin ce crete n toate dimensiunile, fiindc trebuinele poporului, prefcndu-se pe zi ce trece, dau scruttorului noi implicri i rezultate.(D.P.Marian).................... 20p II.Interpretai urmtoarele idei din opera lui Dimitrie Cantemir : Iar scurgerea peste hotarele rii a unor imense sume de bani, pe care trebuie s-i dea ara, nu domnul din punga sa, limiteaz posibilitile de acumulri bneti i, deci,dezvoltarea activitilor economice, cu toate c ara dispune de numeroase bogii..........................................................30p III. Argumentai coninutul utopic al ideilor lui T.Diamant folosind exemple din cadrul textelor explicative.....................................................30p IV.Enumerai cteva idei ale protecionismului identificate n cadrul scolii transilvane .................................................................................................20p Dac ai ntrunit 70 p din cele 100 p afectate rspunsurilor corecte treci la tema urmtoare ; n caz contrar , repet secvenele de lecie unde ai greit! Adreseaz aici ntrebri referitoare la anumite probleme , dificulti ntmpinate n aceast unitate de studiu .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... . Propune aici alte modaliti de a aborda subiectele.......................................................................................................... .......................................................................................................................... Propune aici alte forme de evaluare .......................................................................................................................... .......................................................................................................................... Ce elemente de noutate consideri c a prezentat aceast unitate de studiu din perspectiv Metodologic ................................................................................................. ................................................................................................. A coninutului informaional ................................................................................................. .................................................................................................

Unitatea de nvare ce urmeaz abordeaz Gndirea economic romneasc perioada interbelic dar toate clarificrile noionale i coninuturile informaionale ce au fcut coninutul unitilor de nvare anterioare sunt necesare nelegerii acestaia

Unitatea de nvare nr. 12


GNDIREA ECONOMIC ROMNEASCA N PERIOADA INTERBELIC

List subiecte ce vor fi tratate


Partidele politice i principalele curente de gndire economic Gndirea economic a lui Mihail Manoilescu Gndirea economic a lui Virgil Madgearu

Cerine privind cunotine anterioare


elemente fundamentale de micro i macroeconomie un minim limbaj de specialitate specific tiinelor economice: cunoaterea aparatului conceptual i categorial cu care s-a operat n unitile de studiu anterioare (de la 1-10) competene de analiz, sintez, interpretare de text economic realizarea i interpretarea datelor statistice i a graficelor cu coninut economic cel puin 70 p obinute la testul autoevaluativ anterior

Obiectivele unitii de nvare


Folosirea corect n contexte diferite a conceptelor i categoriilor economice: burghezie industrial , burghezie financiar , sintagma prin noi insine, omaj, inegalitati in venituri, politica interventionista, colectivismul, industria de ser,politica a portilor deschise constanta Manoilescu, protectionismul,. productia bruta productia, neta , pluricultura, protectionismul vamal. nelegerea i explicarea specificului curentelor liberalism i rnism n gndirea economic romneasc n perioada interbelic; Cunoaterea i explicarea prin comparaie a sintagmelor prin noi nine cu politica porilor deschise;

Identificarea elementelor progresiste specifice gndirii economice lui Mihail Manoilescu pe planul teoriei economice i pe plan metodologic; nelegerea i explicarea constanei economice a lui Mihail Manoilescu Realizarea de studii comparative cu alte curente de gndire anterior nvate: fiziocratismul, mercantilismul, marxismul, marginalismul i keynesismul, neokeynesismul i postkeynesismul, neoclasicismul, liberalismul tradiional Interpretarea de texte economice cu coninut specific tematicii abordate Realizarea de judeci tiinifice i de valoare referitoare la valorificarea contribuiei curentelor economice n perioada interbelic la gndirea economic contemporan.

Lista echipamentelor necesare studiului


Suportul de curs n format electronic i printat Calculator Cd Videoproiector

Bibliografie recomandat pentru unitatea de nvare


Madgearu Virgil, Evoluia economiei romneti dup rzboiul mondial, Bucureti, 1995, Manoilescu Mihail, Forele naionale productive i comerul exterior. Teoria protecionismului i a schimbului internaional, Bucureti, 1986, Popescu Constantin, Farmecul economiei, vol, Editura Renaissance, Bucureti 2004 Popescu Silvia, Doctrine economice, Editura Renaissance, Bucureti, 2010 Popescu Silvia, Micro i macroeconomie - Sinteze i aplicaii, Editura Renaissance, Bucureti, 2010

Cuvinte cheie : sintagma prin noi insine, politica interventionista,


industria de ser,politica a portilor deschise constanta Manoilescu, protectionismul.

Texte explicative
GNDIREA ECONOMIC ROMNEASCA N PERIOADA INTERBELIC
PARTIDELE POLITICE ECONOMICA SI PRINCIPALELE CURENTE DE GANDIRE

Viata economica si social-politica a Romaniei interbelice a reprezentat o continuare a dezvoltarii pe baze moderne a tarii nostre, inceputa inca din secolul XIX, in special dupa evenimentele petrecute in 1821, 1848, 1859, 1864 si 1877. Ca urmare a reformei agrare legiferate in 1921, puterea economica a clasei mosieresti s-a restrans, iar partidul conservator a fost impins pe un plan secundar in viata politica romaneasca. In aceste conditii sa extins numeric clasa de mijloc (burghezia), consolidandu-se asfel puterea principalului ei partid, partidul national-liberal. Alaturi de acesta, pe scena politica romaneasca, se confruntau si alte formatiuni politice de vocatie democratica, si anume: partidul national din Transilvania (creat in 1869 de Iuliu Maniu), partidul taranist (creat de Ion Mihalache in anul 1918), care vor forma ulterior impreuna partidul national-taranesc (1926), partidul poporului (infiintat in 1918 de generalul Alexandru Averescu) si partidul national (creat in 1910 sub denumirea de partid nationalist-democratic si condus de cunoscutul istoric Nicolae Iorga). a) Curentul liberal in gandirea economica romaneasca Gandirea economica liberala din perioada interbelica exprima, in esenta, interesele marii burghezii industriale si financiare autohtone, preocupata sasi asigure suprematia economica si politica impotriva concurentei clasei capitaliste mai puternice din alte tari. Ea continua traditia gruparii democratice si radicale a liberalismului din secolul al XIX, fiind preocupata de realizarea unui complex economic national modern si eficient. Principalii reprezentanti ai curentului de gandire economica liberal, in Romania interbelica, au fost: Vintila I.C.Bratianu, C-tin. Bratianu, I.G.Duca, G.Tasca, M. Manoilescu, St.Zeletin, V. Slavescu, Mitita Constantinescu, etc.Liberalismul din perioada interbelica a preluat de la liberalismul romanesc anterior, urmatoarele trei elemente definitorii: ideea proprietatii private moderne, ca temelie a liberei initiative si a deplinei libertati de miscare a agentilor economici; ideea industrializarii Romaniei si a protejarii ei de concurenta straina; ideea prioritatii intereselor intreprinzatorilor autohtoni si a intereselor nationale, fata de interesele intreprinzatorilor si tarilor straine, sintetizata prin sintagma prin noi insine, propusa de Vintila

I.C.Bratianu inca din 1905 si adoptata ca principiu de politica economica de catre partidul national-liberal. Generatiile mai tinere de liberali, din perioada interbelica, au ajuns la concluzia ca doctrina liberala trebuie sa fie in acord cu noile evenimente, astfel incat au propus unele modificari ale acelor principii care dovedisera prea rigide (absolutizarea proprietatii private) sau care erau deja depasite (spre exemplu pasivitatea statului modern in economie). Principalele inovatii propuse de acesti ganditori, in scopul revigorarii doctrinei economice liberale, se refera la accentuarea rolului statului in sprijinirea procesului de industrializare a tarii si de dezvoltare a intreprinderilor private autohtone, precum si luarea in considerare a unor probleme sociale care au aparut ca urmare a efectelor negative ale economiei de piata (somaj, inegalitati in venituri, etc.). Inzestrata cu aceste noi contributii, doctrina economica liberala a fost denumita neoliberalism, curent reprezentat de ganditori importanti ai culturii romanesti, cum ar fi M.Manoilescu si St. Zeletin. In acest sens, M. Manoilescu considera ca accentul intereselor economice trebuie deplasat dinspre proprietatea privata, care nu trebuie absolutizata, catre stimularea initiativelor agentilor economici particulari, in timp ce St. Zeletin sustine ca esenta neoliberalismului consta in politica interventionista, respectiv in implicarea mai activa a statului in economie. b) Curentul taranist in gandirea economica romaneasca Doctrina taranista exprima optiunile de politica economica ale unor ganditori de formatie democratica, preocupati de soarta agriculturii si clasei taranimii la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, care respingeau ca directii de dezvoltare atat liberalismul, cat si socialismul. In perioada interbelica, gandirea taranista a devenit doctrina partidului taranesc infiintat de invatatorul argesean Ion Mihalache in 1918, devenit apoi partid national-taranesc in 1926, prin unirea cu partidul national din Transilvania, condus de Iuliu Maniu (1873-1955). Principalul ideolog al P.N.T. a fost Virgil Madgearu (1887-1940), alaturi de care si-au mai desfasurat activitatea si alti ganditori, cum ar fi: Ion Raducanu, C. Stere, M. Ralea etc. Elementul definitoriu al doctrinei taraniste, l-a reprezentat importanta preponderenta acordata clasei taranimii, considerate ca o clasa sociala omogena, precum si apararea proprietatii private mici si mijlocii. In viziunea acestor ganditori, taranimea avea interese specifice, diferite atat de interesele marii burghezii industriale si financiare, reprezentate de liberali, cat si de interesele muncitorimii.

Fiind ostili liberalismului, neoliberalismului si colectivismului, taranistii acorda prioritate agriculturii, in cadrul economiei nationale, lasand industria pe plan secundar si subordonand-o agriculturii. In consecinta, ei dezaproba politica de protejare a industriei nationale, pe care o considera artificiala (industria de sera) si se pronunta pentru libera patrundere a marfurilor si capitalurilor straine pe piata romaneasca, apaland la sintagma de politica a portilor deschise, sinonima cu liberul schimb sau libera concurenta. Ganditorii taranisti au contestat caracterul capitalist al economiei romanesti din perioada interbelica, neacordand socialismului nici o sansa in tara noastra, contrapunandu-le dezideratul statului taranesc si rolul cooperatiei ca instrument de organizare si emancipare a taranimii.
GANDIREA ECONOMICA A LUI MIHAIL MANOILESCU

M. Manoilescu a fost un ganditor original si nonconformist, reprezentant al neoliberalismului interbelic, opera sa fiind considerata de C. Murgescu, ca fiind prima strapungere romaneasca in gandirea economica universala. Printre lucrarile sale cele mai reprezentative, amintim: Politica productiei nationale(1923) si Teoria protectionnismului si a schimbului international(1929).In viziunea sa, cheia succesului in orice activitate economica, o reprezinta initiativa creatoare individuala, statul trebuind sa devina un factor de sprijin al acesteia, intervenind in activitatea economica in mod rational.Contributiile fundamentale ale lui M. Manoilescu la imbogatirea gandirii economice se situeaza in domeniul metodologic, teoretic, al politicii economice si al relatiilor internationale. a) Pe plan metodologic, M. Manoilescu considera ca stiinta economica este o stiinta de masa, nu se poate limita la studiul agentilor economici, obiectul ei esential fiind economia nationala. Aceasta cunoaste particularitati de la o tara la alta, si de aceea el se indoieste de universalitatea principiilor formulate de gandirea economica liberala occidentala. Ca urmare, ii indeamna pe economistii romani sa ia in consideratie realitatile din propria tara, contribuind astfel la imbogatirea stiintei economice prin rezolvarea eficienta a problemelor specifice de ordin national.M. Manoilescu considera, ca pentru a formula concluzii valabile este necesar a fi cercetat un volum mare de fenomene economice, stiinta economica avand sarcina sa descopere regularitati sau constante, care guverneaza procesele studiate. b) In planul teoriei economice, M.Manoilescu a formulat concluzii esentiale privind determinarea eficientei fortelor productive (munca,

pamant, capital). Referindu-se mai ales la productivitatea factorilor de productie, insistand asupra productivitatii muncii, el a evidentiat superioritatea intrinseca a industriei fata de agricultura, a tarilor industrializate fata de cele agrare, si pe aceasta baza a formulat constanta Manoilescu.Conform acesteia, este evidentiata tendinta de adancire a discrepantei dintre cele doua grupuri de tari, in ceea ce priveste nivelul productivitatii muncii. Pe baza minutioaselor comparatii pe care le-a facut, M.Manoilescu demonstreaza ca productivitatea muncii este mai ridicata, de regula, in industrie dacat in agricultura, respectiv ca productivitatea medie (nationala) din tarile industrializate este mai ridicata decat in tarile cu profil economic agrar, si pe masura trecerii timpului, distanta sau decalajul dintre productivitatea muncii din cele doua categorii de tari, tinde sa se adanceasca. Aceasta concluzie este denumita constanta Manoilescu. c) Pe planul preocuparilor normative de politica economica, M.Manoilescu a formulat cateva concluzii de importanta deosebita pentru dezvoltarea economiei nationale, printre care: industrializarea in vederea concentrarii eforturilor in ramurile economice cu o productivitate a muncii inalta, descentralizarea industriei la scara mondiala, protejarea ramurilor economiei nationale care se caracterizeaza printr-o productivitate a muncii ridicata (atat in industrie, cat si in agricultura), etc. M. Manoilescu a incercat sa elaboreze o teorie generala a protectionismului. El a pornit de la ideea ca, pentru a determina calitatea activitatii economice a unei intreprinderi, ramuri sau economie nationala, nu sunt suficienti si elocventi indicatorii economicici care se refera la productia bruta, ci cei ce se refera la productia neta, respectiv productia cu care respectiva intreprindere sau economie nationala a contribuit la sporirea bogatiei sociale. c) Teoria lui M. Manoilescu referitoare la comertul international, se afla in opozitie cu teoria liberala (ricardiana si neoclasica), care sustinea schimbul liber pe piata internationala, pe baza avantajului relativ, reciproc avantajos pentru toti partenerii. M. Manoilescu demonstreaza ca acest lucru nu este valabil, in sensul ca in realitate castiga numai tarile puternic industrializate, cu o productivitate nationala medie ridicata, in timp ce tarile preponderent agrare, avand productivitatea nationala medie mai scazuta, pierd in tranzactiile internationale, sub doua aspecte: atunci cand vand produse primare si atunci cand cumpara produse industriale.Ecuatia schimburilor economice internationale consta, conform opiniei lui M. Manoilescu, in exploatarea tarilor agrare de catre cele industrializate, in sensul ca, diferenta mare care exista intre productivitatea medie a muncii

nationale din cele doua grupuri de tari, obliga tarile agricole sa dea mai multa munca in forma fizica sau naturala, decat cea pe care o primesc in schimbul produselor lor. Astfel, pentru produsul muncii unui lucrator dintr-o tara industriala, tara agrara trebuie sa dea produsul muncii mai multor lucratori.Principiul care trebuia pus la baza strategiei dezvoltarii Romaniei pe termen lung era, in opinia lui M. Manoilescu, specializarea in productie pe baza legii concentrarii activitatii economice in ramurile de mare productivitate a muncii, care satisfac nevoile interne ale populatiei si pot crea surplusuri pentru export. Pe un plan mai general, aceasta insemna descentralizarea industriei la scara mondiala. Prin teoria sa, M. Manoilescu ofera un criteriu rational de practicare a unei politici economice protectioniste. El considera ca pot fi protejate prin taxe vamale orice ramuri ale economiei nationale, cu conditia ca productivitatea muncii sa fie mai ridicata decat media nationala.M.Manoilescu a reusit sa formuleze o teorie generala a protectionismului, drept corolar al necesitatii descentralizarii industriei la scara mondiala, in timp ce St. Zeletin a completat aceasta teorie, preconizand o nuantare a politicii externe protectioniste, in functie de particularitatile istorice ale tarii noastre
GANDIREA ECONOMICA A LUI VIRGIL MADGEARU

Lucrarile de referinta ale lui Virgil Madgearu se refera, desigur, la situatia populatiei taranesti si a agriculturii, printre titlurile cele mai reprezentative, amintind: Doctrina taranista (1923), Taranismul(1922), Noua politica economica a Romaniei (1931), Agrarianism, capitalism, imperialism(1936) si Evolutia economiei romanesti dupa razboiul mondial(1940).Studiile economice publicate de V. Madgearu au semnalat numeroase deficiente in economia romaneasca din perioada interbelica, decurgand din prezenta unor ramasite de ordin feudal in agricultura, existenta unei suprapopulatii satesti in raport cu structura proprietatii funciare, persistenta unor tehnici rudimentare de exploatare agricola, de care dispunea populatia taraneasca, datoriile banesti mari ale acesteia si sprijinul insuficient acordat de stat agriculturii si taranimii. Esenta doctrinei taraniste elaborata de V.Madgearu se refera la faptul ca, prin originea, continutul si perspectivele sale, economia Romaniei din perioada interbelica se deosebea fundamental de economia tarilor dezvoltate ale Europei occidentale, politica liberala, ca si cea socialista fiind complet nepotrivite unui sistem de guvernamant. In viziunea lui V. Madgearu, ordinea economica romaneasca din perioada interbelica, nu putea fi incadrata in sistemul capitalist, considerand ca Romania a ramas un stat semicapitalist, cu o

ordine economica social-agrara-taraneasca. Prin lucrarile sale, V. Madgearu a propus o serie de obiective realiste ale dezvoltarii economice, printre care: dezvoltarea si modernizarea agriculturii romanesti prin pluricultura (diversificarea culturilor), trecerea la agricultura intensiva pe baza sprijinului acordat de stat, dezvoltarea stiintelor agricole si constituirea diferitelor tipuri de cooperatie, incepand cu cea de consum si credit, si terminand cu cea de productie. Ideile lui V. Madgearu privind sporirea rolului politic al taranimii, dezvoltarea intensiva a agriculturii si cresterea nivelului de viata al intregii populatii a tarii, cuprindeau o puternica incarcatura democratica. In probleme de politica economica interna, el acorda prioritate agriculturii si intrevede posibilitatea dezvoltarii industriei numai dupa ce se va dezvolta agricultura intensiva, capabila sa permita acumularea de capital. In probleme de politica economica externa, V. Madgearu a fost adeptul politicii portilor deschise, a liberei circulatii a marfurilor si a capitalurilor intre tari.In ceea ce priveste viitoarea forma de organizare a economiei romanesti, el considera ca trebuia ales intre doua alternative: fie drumul economiei liberale pure (care i se pare totusi, a fi utopic), fie drumul economiei organizate, controlate de catre stat (care i se pare a fi mai realist). Trebuie mentionat ca viziunea lui V.Madgearu despre trecutul, prezentul si viitorul economiei romanesti cunoaste o anumita evolutie, legata de succesiunea rapida a unor evenimente economice si politice. Rezumatul unitii de nvare
GNDIREA ECONOMIC ROMNEASCA N PERIOADA INTERBELIC
PARTIDELE POLITICE SI PRINCIPALELE CURENTE DE GANDIRE ECONOMICA

a) Curentul liberal in gandirea economica romaneasca.Principalii reprezentanti ai curentului de gandire economica liberal, in Romania interbelica, au fost: Vintila I.C.Bratianu, C-tin. Bratianu, I.G.Duca, G.Tasca, M. Manoilescu, St.Zeletin, V. Slavescu, Mitita Constantinescu, etc. Liberalismul din perioada interbelica a preluat de la liberalismul romanesc anterior, urmatoarele trei elemente definitorii: ideea proprietatii private moderne, ca temelie a liberei initiative si a deplinei libertati de miscare a agentilor economici; ideea industrializarii Romaniei si a protejarii ei de concurenta straina; ideea prioritatii intereselor intreprinzatorilor autohtoni si a intereselor nationale, fata de interesele intreprinzatorilor si tarilor straine, sintetizata prin sintagma prin noi insine.

b) Curentul taranist in gandirea economica romaneasca Elementul definitoriu al doctrinei taraniste, l-a reprezentat importanta preponderenta acordata clasei taranimii, considerate ca o clasa sociala omogena, precum si apararea proprietatii private mici si mijlocii. In viziunea acestor ganditori, taranimea avea interese specifice, diferite atat de interesele marii burghezii industriale si financiare, reprezentate de liberali, cat si de interesele muncitorimii.aranistii acorda prioritate agriculturii, in cadrul economiei nationale, lasand industria pe plan secundar si subordonand-o agriculturii.
GANDIREA ECONOMICA A LUI MIHAIL MANOILESCU

Printre lucrarile sale cele mai reprezentative, amintim: Politica productiei nationale(1923) si Teoria protectionnismului si a schimbului international(1929). Contributiile fundamentale ale lui M. Manoilescu la imbogatirea gandirii economice se situeaza in domeniul metodologic, teoretic, al politicii economice si al relatiilor internationale. a) Pe plan metodologic, M. Manoilescu considera ca stiinta economica este o stiinta de masa, nu se poate limita la studiul agentilor economici, obiectul ei esential fiind economia nationala, i c pentru a formula concluzii valabile este necesar a fi cercetat un volum mare de fenomene economice, stiinta economica avand sarcina sa descopere regularitati sau constante, care guverneaza procesele studiate. b) In planul teoriei economice, M.Manoilescu a formulat concluzii esentiale privind determinarea eficientei fortelor productive (munca, pamant, capital). Referindu-se mai ales la productivitatea factorilor de productie, insistand asupra productivitatii muncii, el a evidentiat superioritatea intrinseca a industriei fata de agricultura, a tarilor industrializate fata de cele agrare, si pe aceasta baza a formulat constanta Manoilescu. c) Pe planul preocuparilor normative de politica economica, M.Manoilescu a formulat cateva concluzii de importanta deosebita pentru dezvoltarea economiei nationale, printre care: industrializarea in vederea concentrarii eforturilor in ramurile economice cu o productivitate a muncii inalta, descentralizarea industriei la scara mondiala, protejarea ramurilor economiei nationale care se caracterizeaza printr-o productivitate a muncii ridicata (atat in industrie, cat si in agricultura), etc. d) Teoria lui M. Manoilescu referitoare la comertul international, se afla in opozitie cu teoria liberala (ricardiana si neoclasica), care sustinea

schimbul liber pe piata internationala, pe baza avantajului relativ, reciproc avantajos pentru toti partenerii.
GANDIREA ECONOMICA A LUI VIRGIL MADGEARU

Esenta doctrinei taraniste elaborata de V.Madgearu se refera la faptul ca, prin originea, continutul si perspectivele sale, economia Romaniei din perioada interbelica se deosebea fundamental de economia tarilor dezvoltate ale Europei occidentale, politica liberala, ca si cea socialista fiind complet nepotrivite unui sistem de guvernamant. In viziunea lui V. Madgearu, ordinea economica romaneasca din perioada interbelica, nu putea fi incadrata in sistemul capitalist, considerand ca Romania a ramas un stat semicapitalist, cu o ordine economica social-agrara-taraneasca. In probleme de politica economica externa, V. Madgearu a fost adeptul politicii portilor deschise, a liberei circulatii a marfurilor si a capitalurilor intre tari.

Aplicaie rezolvat
Alegei prin ncercuire varianta (ele) corect(e) Curentul liberal n gndirea economic romneasc se caracterizeaz prin: a)ideea proprietii private moderne b) ideea prioritii intereselor productorilor autohtoni c) ideea industrializrii Romniei Rspuns corect: a,b,c

Teste de autoevaluare
I.Definii i caracterizai succint urmtoarele concepte: - sintagma prin noi insine............................................................5p - industria de ser........................................................................5p - politica a portilor deschise.........................................................5p - protectionismul..............................................................................5p II. Enumerai probleme economice majore din Romania in perioada interbelica................................................................................................15 p

III. Explicati constanta Manoilescu.....................................................15 p IV.Realizai un minieseu pe tema:Controverse teoretice si doctrinare din Romanaia interbelica privind natura, trasaturile si perspectivele economiei romanesti..............................................................................................30 p V.Prezentai conceptia lui V. Madgearu despre caracterul specific taranesc al economiei tarii noastre.......................................................................20p