Sunteți pe pagina 1din 397

CONSTANTIN MOISUC

(coordonator)

ION ROŞU-HAMZESCU CLAUDIA BAICU ELENA GURGU

FINANłE ŞI PLĂłI INTERNAłIONALE


RELAłII MONETAR-FINANCIARE INTERNAłIONALE

 Editura FundaŃiei România de Mâine, 2006


UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Prof. univ. dr. CONSTANTIN MOISUC


(coordonator)

Prof. univ. dr. ION ROŞU-HAMZESCU


Lector univ. dr. CLAUDIA BAICU Lector univ. drd. ELENA GURGU

FINANłE ŞI PLĂłI
INTERNAłIONALE
RELAłII MONETAR-FINANCIARE
INTERNAłIONALE
EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE
Bucureşti, 2006

Autori:
Prof. univ. dr. Constantin Moisuc (coordonator): capitolele 1, 2, 4, 5, 6, 7,
10, 11, 12, 15, 17, 18
Prof. univ. dr. Ion Roşu-Hamzescu: capitolele 25, 26, 27
Lector univ. dr. Claudia Baicu: capitolele 3, 16, 19, 20, 21, 24
Lector univ. drd. Elena Gurgu: capitolele 8, 9, 13, 14, 22,23
CUPRINS

SecŃiunea I. FINANłE INTERNAłIONALE


Capitolul 1. GLOBALIZAREA (MONDIALIZAREA) FINANCIARĂ –
LIANTUL GLOBALIZĂRII ECONOMICE

1.1. FinanŃe internaŃionale – conŃinut şi particularităŃi ............................................ 13


1.2. Globalizarea (mondializarea) economică: concept şi premise .......................... 14
1.3. Globalizarea financiară – vârful de lance al globalizării economice ........................ 18
1.4. Factorii globalizării financiare .................................................................................... 19
1.5. Globalizarea financiară – efecte contradictorii ......................................................… 22
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 24

Capitolul 2.SISTEMUL MONETAR INTERNAłIONAL

2.1. Fluxurile (relaŃiile) valutar-financiare internaŃionale şi funcŃiile lor.................. 28


2.2. Mecanismele monetar-financiare internaŃionale ............................................... 31
2.3. Cadrul instituŃional al sistemului monetar internaŃional .................................... 32
2.4. Reglementări valutar-financiare internaŃionale ................................................. 33
2.5. Principiile adoptate la ConferinŃa Monetară InternaŃională
de la Bretton Woods (1944) şi criza lor ............................................................. 33
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 36

Capitolul 3. PIAłA MONETARĂ INTERNAłIONALĂ


ŞI EUROVALUTELE

3.1. Eurovalutele şi piaŃa eurovalutară .................................................................... 38


3.2. Caracteristici ale pieŃei eurovalutare. ParticipanŃi ............................................ 42
3.3. OperaŃiuni pe piaŃa eurovalutară ........................................................................ 44
3.4. Mijloacele de plată internaŃionale ...................................................................... 46
3.5. Sistemul bancar internaŃional ............................................................................ 48
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 52

Capitolul 4. ETALOANE MONETARE INTERNAłIONALE


ŞI CONVERTIBILITATEA MONETARĂ

4.1. Tipuri de etaloane monetare internaŃionale ....................................................... 55


4.2. Convertibilitatea monetară în lumea internaŃională contemporană ................... 57
4.3. Convertibilitatea leului ..................................................................................... 59
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 61

Capitolul 5. ACTIVELE DE REZERVĂ ŞI LICHIDITATEA MONETARĂ


INTERNAłIONALĂ
5.1. Conceptul şi componentele activelor monetare de rezervă ............................... 64
5.1.1. Aurul ............................................... ........................................................ 65
5.1.2. Devizele ......................................... .......................................…....................... 67
5.1.3. PoziŃia de rezervă la FMI ......................................... ..................................... 69
5.1.4. Drepturile Speciale de Tragere (D.S.T.) ...................................................... 70
5.2. FuncŃiile şi căile de sporire a activelor de rezervă ................................................ 72
5.3. Lichiditatea monetară internaŃională şi indicatorii ei ............................................ 73
5.4. Gestionarea activelor de rezervă monetară internaŃională .................................... 76
5.5. Activele de rezervă ale României contemporane .................................................. 77
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 79

Capitolul 6. MECANISMUL CURSULUI DE SCHIMB VALUTAR

6.1. Cursul valutar: concept şi metode de cotare a valutelor ...................................... 81


6.2. Tipologia cursurilor de schimb valutar ................................................................... 85
6.3. Factorii determinanŃi ai evoluŃiei cursului de schimb valutar .............................. 87
6.4. Metode de determinare a nivelului real al cursului de schimb valutar .............. 90
6.5. Cursul de schimb valutar şi tranzacŃiile economice externe .............................. 93
6.6. EvoluŃia cursului de schimb valutar al leului şi factorii determinanŃi ............... 94
Îndrumar pentru autoevaluare ......................................….......................................... 95

Capitolul 7. PIAłA VALUTARĂ ŞI OPERAłIUNI VALUTARE

7.1. ConŃinut, funcŃii şi factori determinanŃi ai pieŃei valutare .................................... 97


7.2. Organizarea pieŃei valutare ......................................... ............................................ 100
7.3. Organizarea serviciului de schimb valutar într-o bancă dealer ......................... 107
7.4. Categorii de operaŃiuni pe piaŃa valutară. Tehnica negocierii cursului
de schimb valutar ......................................... ............................................................. 109
7.5. Organizarea şi funcŃionarea pieŃei valutare în România ....................................... 117
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 125

Capitolul 8. PIAłA INVESTIłIILOR INTERNAłIONALE

8.1. Formele şi tipologia investiŃiilor străine ................................................................. 129


8.2. InvestiŃiile străine directe (ISD) ......................................... ..................................... 130
8.3. Politici naŃionale de atragere a investiŃiilor străine directe ................................ 132
8.4. Fluxurile intrărilor şi ieşirilor de investiŃii străine directe .................................... 133
8.5. Organisme internaŃionale de monitorizare a investiŃiilor ..................................... 137
8.6. CorporaŃiile transnaŃionale – principalii „actori” ai investiŃiilor internaŃionale 138
8.7. Efecte contradictorii ale expansiunii corporaŃiilor transnaŃionale ..................... 142
8.8. Politica de „paradis fiscal” şi investiŃiile corporative ........................................... 143
8.9. InvestiŃiile străine directe în România ..................................................................... 145
Îndrumar pentru autoevaluare .................................................................................... 153

Capitolul 9. PIAłA INTERNAłIONALĂ DE CAPITAL

9.1. Concepte şi concepŃii ......................................... ....................................................... 156


9.2. Organizarea şi participanŃii la piaŃa de capital ....................................................... 158
9.3. Instrumentele pieŃei de capital ....................................... .......................................... 162
9.4. Tipologia şi structura pieŃelor de capital ....................................... ......................... 166
9.5. Aprecierea activităŃii bursiere prin indici bursieri ................................................. 173
9.6. PiaŃa de capital în România ....................................... .............................................. 177
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 179

Capitolul 10. PIAłA CREDITULUI INTERNAłIONAL

10.1. Conceptul şi factorii determinanŃi ai creditului internaŃional ............................ 182


10.2. Creditul internaŃional şi mecanismele derulării lui ......................................... 185
10.3. Tehnici de creditare şi finanŃare a comerŃului exterior ....................................... 188
10.4. FacilităŃi de stimulare a exporturilor prin sistemul de credite şi de asigurare
a creditelor ................................................................................................................. 191
10.5. Creditul financiar internaŃional şi mecanismul derulării lui. Eurocreditele .... 194
10.6. Principalele clauze dintr-un acord de credit financiar internaŃional ................ 197
10.7. Costul creditului internaŃional şi dobânda internaŃională ................................... 198
10.8. Riscul de Ńară şi clasificări internaŃionale ale agenŃiilor de rating ................... 200
10.9. Participarea României la piaŃa creditului internaŃional ....................................... 202
Îndrumar pentru autoevaluare .................................................................................... 204

Capitolul 11. ECHILIBRUL VALUTAR-FINANCIAR.


BALANłA DE PLĂłI ŞI ÎNCASĂRI EXTERNE

11.1. Conceptul şi dimensiunile echilibrului valutar-financiar. Sistemul de balanŃe


externe ...................................................................................................................… 207
11.2. BalanŃa de plăŃi externe standard – structura şi principalele sale corelaŃii ...... 210
11.3. Căile de echilibrare a balanŃei de plăŃi curente (contului curent) .................... 212
11.4. Contul de capital şi financiar – sursă şi poziŃia principală de echilibrare
a balanŃei de plăŃi curente ....................................... ............................................... 218
11.5. DirecŃii de utilizare a excedentului şi de acoperire a deficitului din balanŃa
contului curent ....................................... ....................................... .......................... 219
11.6. CorelaŃia dintre balanŃa de plăŃi externe şi balanŃa creanŃelor şi obligaŃiilor
externe ....................................... ....................................... ....................................... 221
11.7. BalanŃa de plăŃi externe a României ....................................... .............................. 222
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 223

Capitolul 12. CREANłELE ŞI OBLIGAłIILE FINANCIARE


INTERNAłIONALE. PROBLEMA DATORIEI EXTERNE
12.1. CreanŃele externe şi sursele lor ............................................................................. 226
12.2. Datoriile externe şi criza lor .................................................................................. 228
12.3. Indicatorii datoriei externe ............................................................................... 229
12.4. DirecŃii de acŃiune pentru soluŃionarea crizei datoriei externe a Ńărilor
în curs de dezvoltare ............................................................................................... 230
12.5. CreanŃele şi datoria externă ale României ............................................................ 231
Îndrumar pentru autoevaluare .................................................................................... 235
Capitolul 13. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN ŞI MONEDA
UNICĂ EURO

13.1. Obiectivele şi competenŃele Uniunii Europene ................................................... 237


13.2. Sistemul Monetar European – scurtă retrospectivă ............................................. 239
13.3. TranziŃia Sistemului Monetar European spre Uniunea Economică şi Monetară ........... 242
13.4. Mecanismul cursurilor de schimb – ERM şi ERM II ......................................... 243
13.5. Rolul euro pe plan internaŃional ........................................................................... 250
13.6. Structura instituŃiilor europene în cadrul UEM .................................................. 251
13.7. România – drumul către euro .............................................................................. 255
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 261

Capitolul 14. INSTITUłII MONETARE ŞI FINANCIARE INTERNAłIONALE


14.1. Cadrul instituŃional al activităŃii monetar-financiare internaŃionale ................ 264
14.2. Banca Reglementelor InternaŃionale ....................................... ............................. 265
14.3. Grupul Băncii Mondiale ....................................... ................................................. 266
14.4. Fondul Monetar InternaŃional ....................................... ........................................ 274
14.5. Bana Europeană de InvestiŃii ....................................... .....................................… 284
14.6. Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare ....................................... 288
14.7. Alte instituŃii monetare şi bancar-financiare internaŃionale ............................... 290
14.8. Participarea României la instituŃiile şi organismele bancar-financiare
internaŃionale ....................................... .................................................................... 292
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 296

SecŃiunea a II-a. PLĂłI INTERNAłIONALE


Capitolul 15. PLĂłILE INTERNAłIONALE: REGLEMENTĂRI
ŞI TEHNICI DE DECONTARE
15.1. Reglementări privind cadrul juridic şi fiabilitatea derulării plăŃilor internaŃionale … 301
15.2. Clauzele privitoare la plăŃi din contractul comercial internaŃional .................. 306
15.3. Optimizarea schemei de plată prin contractul comercial internaŃional .............. 309
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 312

Capitolul 16. BĂNCILE ŞI ROLUL LOR ÎN DERULAREA PLĂłILOR


INTERNAłIONALE

16.1. Activitatea bancară internaŃională ....................................... ................................. 314


16.2. RelaŃia de corespondent bancar ....................................... ..................................... 318
16.3. Transferul internaŃional al fondurilor şi mesajelor ............................................. 321
16.4. TransnaŃionalizarea bancară – factori determinanŃi ............................................ 324
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 327

Capitolul 17. FORME ŞI DOCUMENTE DE PLATĂ


ÎN TRANZACłIILE INTERNAłIONALE
17.1. Structura (componentele) sistemului de plăŃi internaŃionale .............................. 330
17.2. Formele de plată internaŃionale …………………………………………….. 331
17.3. Documentele de plată internaŃionale: elemente comune .................................... 333
17.4. Documentele comerciale în decontările internaŃionale ....................................... 334
17.5. Documentele de transport internaŃionale .............................................................. 335
17.6. Documentele de asigurare în sistemul de plăŃi internaŃionale ......................... 336
17.7. Documentele financiare în plăŃile internaŃionale ................................................. 337
Îndrumar pentru autoevaluare .................................................................................... 338

Capitolul 18. INSTRUMENTELE DE PLATĂ ŞI CREDIT.


CONłINUT ŞI FUNCłII
18.1. Rolul economic al titlurilor de credit .................................................................... 340
18.2. Caracteristicile comune ale titlurilor de credit şi instrumentelor de plată ...... 340
18.3. Tipurile instrumentelor de plată şi titlurilor de credit .....................................… 341
18.4. FuncŃiile titlurilor de credit ....................................... ............................................ 343
18.5. Legea care guvernează titlurile de credit ....................................... ...................... 344
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 345

Capitolul 19. CAMBIA – INSTRUMENT INTERNAłIONAL DE PLATĂ


ŞI CREDIT

19.1. Cambia – concept, origine, mecanisme ....................................... ........................ 347


19.2. FuncŃiile cambiei ....................................... .............................................................. 349
19.3. Reglementări, menŃiuni obligatorii şi facultative ................................................ 350
19.4. Principalele operaŃiuni cu o cambie ....................................... .............................. 359
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 361

Capitolul 20. BILETUL LA ORDIN – INSTRUMENT INTERNAłIONAL


DE PLATĂ ŞI CREDIT
20.1. Biletul la ordin – abordare conceptuală, funcŃii ................................................... 364
20.2. Reglementări, menŃiuni obligatorii ........................................................................ 368
20.3. OperaŃiuni cu biletul la ordin ................................................................................. 374
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 378

Capitolul 21. CECUL – INSTRUMENT DE PLATĂ

21.1. Cecul – concept, reglementări, participanŃi .......................................................... 380


21.2. OperaŃiuni care se pot efectua cu un cec .............................................................. 384
21.3. Principalele tipuri de cecuri ................................................................................... 386
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 392

Capitolul 22. ACREDITIVUL DOCUMENTAR CA MODALITATE


DE PLATĂ
22.1. Acreditivul documentar – concept şi reguli uniforme ........................................ 394
22.2. ParticipanŃii la acreditivul documentar ................................................................ 396
22.3. Mecanismul derulării acreditivului documentar ......................................................... 398
22.4. Elemente esenŃiale ale unui acreditiv documentar ..................................................... 401
22.5. Deschiderea acreditivului documentar şi modalităŃi de utilizare a acestuia ............... 403
22.6. Tipuri de acreditive documentare ........................................... ..................................... 404
22.7. Scrisoarea comercială de credit (L/C) şi elementele ei specifice ................................ 406
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 408
Capitolul 23. INCASOUL DOCUMENTAR CA MODALITATE DE PLATĂ

23.1. Concept, tipuri şi participanŃi. Reguli uniforme .................................................. 410


23.2. Mecanismul sau etapele derulării plăŃilor prin incaso documentar ................. 414
23.3. Structura şi conŃinutul instrucŃiunilor privind încasările .................................... 415
23.4. Eliberarea şi emiterea documentelor .................................................................... 417
23.5. Prevederi privind plata prin incaso ....................................................................... 417
23.6. Riscurile care apar în plăŃile prin incaso. Tehnici de atenuare 419
şi contracarare a lor ....................................... ....................................... .............................
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 421

Capitolul 24. ORDINUL DE PLATĂ – MODALITATE


DE DECONTARE INTERNAłIONALĂ

24.1. Ordinul de plată – concept, părŃi implicate, tipuri .............................................. 423


24.2. Mecanismul de derulare a ordinului de plată ...................................................... 429
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 433

SecŃiunea a III-a. GARANłII INTERNAłIONALE


Capitolul 25. GARANłII, PLĂłI ŞI GARANłI

25.1. Concept, tipuri şi clasificări ale garanŃiilor ......................................................... 439


25.2. ParticipanŃi şi categorii privind garanŃiile ............................................................ 441
25.3. Reglementări juridice privind garanŃia ................................................................. 443
Îndrumar pentru autoevaluare ........................................ ........................................... 444

Capitolul 26. SCRISORI DE GARANłIE BANCARĂ


ŞI ALTE GARANłII PERSONALE

26.1. Concept, reglementări şi elemente componente ale unei scrisori de garanŃie


bancară ..................................................................................................................... 445
26.2. Tipuri de garanŃii bancare ...................................................................................... 447
26.3. Solicitarea, emiterea şi executarea unei garanŃii bancare ................................... 451
26.4. Alte garanŃii personale ........................................................................................... 454
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 457

Capitolul 27. GARANłIILE REALE

27.1. Concept şi clasificare ............................................................................................. 459


27.2. Ipoteca ....................................... .............................................................................. 459
27.3. Gajul ....................................... ................................................................................. 461
27.4. Rezervarea dreptului de proprietate asupra mărfurilor vândute ...................... 461
27.5. Depozitul bancar ....................................... ............................................................. 462
27.6. VinculaŃia ................................................................................................................ 463
Îndrumar pentru autoevaluare ................................................................................... 463

SecŃiunea I
FINANłE INTERNAłIONALE
CAPITOLUL 1
GLOBALIZAREA (MONDIALIZAREA) FINANCIARĂ
– LIANTUL GLOBALIZĂRII ECONOMICE

1.1. FinanŃe internaŃionale – conŃinut şi particularităŃi


1.2. Globalizarea (mondializarea) economică: concept şi premise
1.3. Globalizarea financiară – vârful de lance al globalizării economice
1.4. Factorii globalizării financiare
1.5. Globalizarea financiară – efecte contradictorii

1.1. FinanŃe internaŃionale – conŃinut şi particularităŃi


FinanŃele internaŃionale reprezintă acel flux economic internaŃional care deŃine locul principal în
circuitul economic mondial atât cantitativ, cât şi funcŃional. Toate schimburile economice
internaŃionale (comerŃul internaŃional cu mărfuri, comerŃul invizibil), transferul internaŃional de
tehnologii, creditele internaŃionale, transferul internaŃional al veniturilor, investiŃiile externe, asistenŃa
financiară internaŃională ş.a.) se pot derula numai în condiŃiile în care există în contrapartidă banii.
Banii, ca mijloc de plată, au apărut în relaŃiile internaŃionale cu mii de ani în urmă, sub cele mai
variate forme. În secolul XX şi până în prezent aceste forme s-au diversificat, purtând denumiri
diferite: monedă metalică, lingouri din metale preŃioase, bilete de bancă (bancnote), devize (cambii,
bilete la ordin, cecuri etc.), bani în conturi bancare folosiŃi în schimburile internaŃionale prin tehnica
viramentului interbancar, cărŃile de debit sau de credit pe suport magnetic ş.a.
Banii au îndeplinit şi îndeplinesc diverse funcŃii: mijloc de evaluare a bunurilor şi serviciilor,
etalon al preŃurilor, mijloc de plată, instrument de credit, mijloc de tezaurizare ş.a. Banii circulă pe
plan mondial în virtutea unor reglementări internaŃionale elaborate şi acceptate de participanŃii la
schimburile economice internaŃionale şi care se derulează prin intermediul sistemului bancar sau alte
instituŃii de credit şi financiare internaŃionale. Principala metodă folosită în circulaŃia monetară
internaŃională, în prezent, este tehnica viramentului, iar forma principală pe care o cunosc astăzi banii
sunt impulsurile electromagnetice în deconturile de valoare medie sau mari. Dar chiar şi în plăŃile en
detail, de valori mici, se utilizează tot mai mult, cu deosebire în Ńările dezvoltate, cardurile, banii pe
suport electromagnetic.
FinanŃele internaŃionale contemporane se bazează pe existenŃa unui sistem monetar
internaŃional format din patru componente de bază: a) relaŃiile (fluxurile) financiare internaŃionale; b)
mecanismele financiare; c) instituŃiile bancar-financiare internaŃionale; d) reglementări financiare
internaŃionale1. RelaŃiile (fluxurile) financiare internaŃionale se derulează sau se desfăşoară în cadrul
anumitor pieŃe financiare internaŃionale în interiorul cărora se intersectează cererea şi oferta de bani
din partea participanŃilor la schimburile economice internaŃionale. Astfel, observăm că piaŃa mondială
are mai multe segmente monetar-financiare, cum ar fi: pieŃele monetare internaŃionale, pieŃele
valutare internaŃionale, pieŃele creditului internaŃional, pieŃele internaŃionale de capital, pieŃele
investiŃiilor internaŃionale, pieŃe care au multiple subsegmente, utilizându-se metode, tehnici şi

1
Constantin Moisuc (coord.), RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura FundaŃiei România
de Mâine, Bucureşti, 2002.
instrumente specifice de către agenŃii economici, sistemul bancar şi instituŃiile financiare
internaŃionale.
Între finanŃele interne şi finanŃele internaŃionale există o strânsă legătură şi întrepătrundere.
Astfel, în virtutea convertibilităŃii monedelor naŃionale, unele seg-mente ale finanŃelor naŃionale
cunosc prelungiri pe piaŃa internaŃională, după cum o serie de componente ale finanŃelor internaŃionale
pătrund în finanŃele naŃionale. Astfel, o serie de monede naŃionale circulă pe plan internaŃional sub
formă de valută; o parte din banii naŃionali pătrund în finanŃele internaŃionale sub formă de credite sau
eurocredite, valute sau eurovalute; devizele utilizate în tranzacŃiile internaŃionale (cambii, bilete la
ordin, cecuri, obligaŃiuni etc.) se pot valorifica prin vânzare-cumpărare, scontare sau gir în cadrul unor
pieŃe naŃionale şi viceversa. Deci, între finanŃele naŃionale şi finanŃele internaŃionale există şi se
dezvoltă un accentuat proces de întrepătrundere.
Totuşi, între o serie de mecanisme financiare naŃionale şi mecanismele financiare internaŃionale
există importante deosebiri care nu trebuie confundate, deşi deseori denumirile se aseamănă. Astfel,
monedele naŃionale deŃinute de nerezidenŃi se numesc valute, iar dacă sunt depozitate într-un cont la o
bancă în străinătate poartă denumirea de eurovalută. Acelaşi lucru putem observa în cazul creditului:
creditul intern acordat pe propria piaŃă monetară naŃională în moneda naŃională unui cetăŃean nu
reprezintă acelaşi lucru cu un credit acordat într-o monedă străină sau unui nerezident, supunându-se
altor reglementări. Iar dacă creditul este acordat pe o piaŃă internaŃională într-o monedă diferită de Ńara
rezidentă atât a debitorului, cât şi a creditorului, ea poartă denumirea de eurocredit, care are trăsături şi
mecanisme proprii. Nemaivorbind de dobânda naŃională şi dobânda internaŃională, care au nu numai
niveluri diferite, dar şi diferite tehnici de formare.
Raportul cantitativ dintre două monede naŃionale, care reflectă puterea lor de cumpărare, se
măsoară cu ajutorul cursului de schimb valutar care flotează în timp în raport de o multitudine de
factori interni sau externi. Pot fi aduse, în acest sens, foarte multe exemple prin care să înŃelegem clar
deosebirile radicale dintre finanŃele naŃionale şi finanŃele internaŃionale, deşi – aşa cum s-a arătat mai
sus – între aceste două concepte şi fenomene există strânse interdependenŃe, legături reciproce.
1.2. Globalizarea (mondializarea) economică: concept şi premise
Un fenomen crescând observat cu multe sute de ani în urmă constă în deschiderea spre exterior
a economiei statelor printr-un proces de trecere de la o economie închisă, autarhică şi izolată de restul
statelor, spre o economie naŃională tot mai deschisă spre exterior. Procesul crescând de deschidere
spre exterior a economiei statelor se realizează prin diverse canale, cum ar fi: comerŃul exterior,
servicii (transporturi internaŃionale, turism internaŃional, transferul internaŃional de tehnologie,
migraŃia internaŃională etc.), investiŃiile internaŃionale, creditele externe, cooperarea economică
internaŃională în producŃie şi comerŃ, multiplicarea organizaŃiilor econo-mice, financiare, tehnologice
internaŃionale şi participarea statelor ca membre sau observatori, liberalizarea schimburilor economice
dintre state prin reducerea sau chiar abolirea taxelor vamale ce se materializează într-o tot mai liberă
circulaŃie trans-frontalieră a mărfurilor, persoanelor, capitalului etc.
Privind atât din interior spre exterior, cât şi din exterior spre interiorul statelor, constatăm – prin
procesele de mai sus – creşterea rolului pieŃei externe în dezvoltarea economică a statelor, sporirea
importanŃei schimburilor economice pentru progresul economic, industrial, tehnologic şi cultural al
naŃiunilor. Cum această dependenŃă de piaŃa externă este specifică fiecărui stat în parte, apare un
fenomen în curs de extindere, care se numeşte interdependenŃă economică, politică, tehnologică etc.
Procesul de interdependenŃă a apărut pregnant în a doua jumătate a secolului XIX o dată cu for-marea
economiei mondiale, având ca premise marile descoperiri geografice, revoluŃia industrială, trecerea la
etalonul monetar-aur, adâncirea diviziunii internaŃionale a muncii, dezvoltarea şi diversificarea
fluxurilor economice internaŃionale, apariŃia primelor organisme şi convenŃii internaŃionale etc.
Unii autori plasează începutul procesului de globalizare încă din perioada afirmării „imperiilor”
sau cuceririlor din Antichitate, cum ar fi: expansiunile teritoriale feniciene, persane, greceşti,
macedonene şi romane. AlŃi autori plasează procesul de globalizare în aceeaşi perioadă cu extinderea
cuceririlor arabe, spaniole, otomane, engleze, franceze, portugheze, ruseşti etc. Aceste cuceriri sunt
venite „din afara” statelor, sunt impuse cu forŃa şi nu pot fi considerate în accepŃiunea modernă a
conceptului de mondializare sau globalizare. Trăsătura caracteristică a procesului de globalizare
constă în aceea că el se dezvoltă ca o necesitate obiectivă „din interiorul” statelor, care nu mai pot
progresa într-o stare de izolare, autarhic; are loc procesul de „deschidere” a economiei statelor spre
exterior ca o necesitate obiectivă a progresului propriu, proces valabil pentru toate statele, ceea ce
conduce la fenomenul de interdependenŃă, mondializare, globalizare. Desigur că şi în prezent sunt
elemente ale globalizării care iau uneori forme violente, de dominaŃie economică, tehnologică, de
mediu etc., dar aceasta exprimă caracterul său contradictoriu şi este întâmpinat cu proteste, manifestări
ostile, ceea ce denotă necesitatea realizării globalizării în favoarea tuturor statelor şi oamenilor.
De aceea, considerăm că globalizarea economică este un proces obiectiv ca rezultat al unei
necesităŃi interne a fiecărui stat de a intra în relaŃii de colaborare cu alte state, pe baze reciproc
avantajoase, ceea ce, din păcate, nu se realizează în prezent pe deplin. De aici şi cerinŃa ONU, a
statelor, a naŃiunilor de instaurare a unei noi ordini economice şi politice internaŃionale bazată pe
principiile dreptului internaŃional, egalităŃii între state şi avantajului reciproc.
Participarea crescândă a statelor la diviziunea internaŃională a muncii şi circuitul economic
mondial este o necesitate pentru fiecare Ńară, determinată de factori obiectivi cum ar fi:2
a) NecesităŃile de producŃie şi consum, în diverse produse şi servicii, ale unei naŃiuni sau ale
unui stat, cresc şi se diversifică mult mai repede decât poate producŃia naŃională să le creeze sau să le
satisfacă la un nivel tehnologic şi de eficienŃă economică optimă. Ca urmare, statele şi firmele sunt
nevoite să se specializeze în producŃia unor produse sau servicii şi să importe ceea ce tehnologic sau
economic nu este oportun să se producă în propria Ńară. O dată cu dezvoltarea diviziunii internaŃionale
a muncii, specializarea se realizează atât cu produse finite, cât şi prin specializarea pe subansamble
(asamblarea lor făcându-se într-o altă Ńară sau în propria Ńară). Exemplul cel mai des citat este
„automobilul global”, realizat din subansamble produse în diverse Ńări.
b) Se observă de mai multe zeci ani un proces important care constă în creşterea mai rapidă a
comerŃului exterior şi mondial în comparaŃie cu producŃia naŃională şi mondială care, matematic, se
reflectă în sporirea cotei producŃiei naŃionale destinate exportului (creşterea cotei de export).
c) Dar exportul de mărfuri nu este singura categorie (valoare) care se exportă. łările exportă, pe
lângă bunuri materiale, şi servicii (transporturi, turism, forŃă de muncă etc.), investiŃii externe directe
sau de portofoliu, acordă credite financiare şi comerciale externe, prestează asistenŃă externă ş.a.; în
acelaşi timp, statele importă bunuri, servicii, primesc credite etc.
Rezultatul obiectiv al acestor exporturi şi importuri de mărfuri, servicii, credite, investiŃii etc. se
reflectă în creşterea a ceea ce se numeşte în mod curent coeficientul de dependenŃă a Ńărilor de piaŃa
mondială, coeficient care se calculează după formula:
export + import + servicii + credite externe + investiŃii externe
× 100
PIB total

Întrucât schimburile economice externe (numărătorul fracŃiei) cunosc o dinamică superioară


producŃiei naŃionale (numitorul fracŃiei), are loc o creştere a indicatorului de dependenŃă externă, ceea
ce exprimă tendinŃa de deschidere spre exterior a economiei naŃionale în piaŃa mondială, circuitul
economic mondial, tendinŃă care reflectă procesul de mondializare sau de globalizare economică în
lumea contemporană.
d) Un alt factor care a impulsionat procesul de globalizare îl reprezintă măsurile de liberalizare
a schimburilor economice prin reducerea treptată până la dispariŃie a taxelor vamale, abolirea graduală
a obstacolelor netarifare, astfel ca relaŃiile economice internaŃionale să se dezvolte armonios,
corespunzător necesităŃilor economice ale statelor. Liberalizarea mişcării internaŃionale a mărfurilor,
serviciilor, capitalurilor, tehnologiilor, forŃei de muncă etc. conduce la restrângerea treptată până la
dispariŃie a „graniŃelor” comerciale, fără a fi afectate graniŃele statale. Cele mai relevante fenomene
2
Constantin Moisuc, Elena Gurgu, Economia în centrul controverselor privind globalizarea, în
revista Opinia naŃională, nr. 303, 9 aprilie 2001.
sunt rundele GATT, OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC), care exprimă şi reglementează
schimburile economice dintre state, ce se dezvoltă şi se diversifică până la integrarea economică sub
diverse forme, cea mai evidentă şi actuală fiind Uniunea Europeană.
e) Un alt proces obiectiv îl constituie adoptarea de reglementări comune de către state: acorduri
comerciale, tratate de liber schimb, convenŃii de evitare a dublei impu-neri, regimul autohton aplicat la
investiŃiile străine, crearea de uniuni monetare etc.
f) Crearea de instituŃii şi organisme internaŃionale comune de vocaŃie mondială, regională sau
subregională, atât publice, cât şi private constituie un alt factor al globalizării economice.
g) Adoptarea de către state a unor măsuri de integrare economică internaŃională (care se
realizează, cel puŃin până în prezent, prin crearea de organisme regionale), integrare care cunoaşte ea
însăşi etape şi forme variate, cum ar fi: integrare vamală, integrare fiscală, integrare agricolă, integrare
monetară ş.a. care pot funcŃiona sub forma integrării interstatale sau suprastatală. O formă mai
avansată a integrării este crearea pieŃei interne unice a tuturor statelor membre ale unei organizaŃii,
adoptarea unei monede unice, elaborarea unei legislaŃii unitare, crearea unei bănci centrale comune,
mişcarea liberă a mărfurilor, serviciilor capitalurilor, persoanelor, forŃei de muncă, tehnologiilor
moderne, aşa cum în prezent este Uniunea Europeană. S-a propus deja ca în cadrul UE să se adopte o
constituŃie comună ş.a.
h) Un factor esenŃial şi un „vehicul” al globalizării sunt societăŃile multinaŃionale (societăŃi
transnaŃionale), care au filiale aproape în întreaga lume, iar un număr restrâns de Ńări (SUA, UE şi
Japonia) au devenit centrele de atracŃie pentru mai multe state şi acŃionează ca principalele surse şi
pieŃe ale comerŃului internaŃional, capitalurilor, tehnologiei. S-a creat astfel ceea ce se numeşte o
„triadă” a economiei mondiale.
Din cele relatate mai sus rezultă că mondializarea sau globalizarea economică cunoaşte mai
multe etape contradictorii. Dislocarea capitalului sau a producŃiei dintr-un stat în altul poate genera
şomaj şi alte efecte negative3. Dezvoltarea interdependenŃelor dintre state, dintre economiile naŃionale
face ca apariŃia unor procese sau fenomene critice într-o Ńară sau alta să se transmită în acelaşi timp
(prin fluxurile economice internaŃionale) şi asupra altor Ńări, ducând la apariŃia unor probleme globale
(mondiale). Exemplele cele mai elocvente de probleme globale sunt problemele energetice, mediul,
materiile prime, alimentaŃia, subdezvoltarea economică etc.
Procesele de globalizare, mondializare, transnaŃionalizare sunt fenomene obiec-tive, inevitabile,
ca urmare a creşterii interdependenŃelor economice şi dependenŃei sta-telor de economia mondială
(globală), a deschiderii inevitabile spre exterior a econo-miilor naŃionale determinată de participarea
statelor la diviziunea internaŃională a muncii. Dar conŃinutul acestor noŃiuni este definit în mod variat în
diferite cercuri politice, economice şi ştiinŃifice. Aspectul de fond ce desparte viziunea autorilor ce
abordează aceste probleme este diferit în ceea ce priveşte poziŃia faŃă de naŃiune, stat naŃional şi
suveranitate naŃională. Dar şi aceste noŃiuni trebuie, desigur, să cunoască un conŃinut dinamic, o dată cu
evoluŃia economiei, tehnologiei, finanŃelor, culturii, civilizaŃiei, nemaiputând, în prezent, fi privite într-un
sens îngust, de închistare, de autarhie, de izolare, rupte de realităŃi, de cerinŃele progresului istoric
naŃional şi internaŃional4.
Globalizarea sau mondializarea economică are un caracter multidimensional: comercial,
tehnologic, financiar, cultural, politic, lingvistic, instituŃional etc. Dintre aceste multiple dimensiuni
rolul cel mai activ şi penetrant îl are dimensiunea financiară.

1.3. Globalizarea financiară – vârful de lance al globalizării economice


Orice tranzacŃie economică internaŃională se realizează prin intermediul banilor şi băncilor. În
aceste condiŃii, finanŃele internaŃionale stimulează şi permit finalizarea tranzacŃiilor economice
internaŃionale. Globalizarea economică a apărut mai întâi sub formă de globalizare financiară. În
3
Hans-Peter Martin, Harold Schumann, Capcana globalizării, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
4
Ion A. Popescu, Aurelian A. Bondrea, Mădălina I. Constantinescu, Globalizarea – mt şi realitate,
Editura Economică, Bucureşti, 2004.
primul rând, aurul monetar ca mijloc de plată şi-a îndeplinit încă din Antichitate rolul ca bani
mondiali, recunoscuŃi de toŃi participanŃii la schimburile economice internaŃionale indiferent de
naŃionalitate sau de stat. În al doilea rând, banii – indiferent sub ce formă – au o circulaŃie
transfrontalieră indiferent de tehnica transferului de bani. Astfel, banii au circulat într-o manieră
transfrontalieră, datorită apariŃiei, mai întâi a telegrafului, telefonului, telexului, faxului, iar în prezent,
cea mai mare parte a circulaŃiei internaŃionale a banilor are loc prin poşta electronică, prin computer,
prin serviciile pe care le oferă Societatea Mondială de TelecomunicaŃii Interbancară (SWIFT – Society
of Worldwide International Financial Telecomunication) prin care băncile din orice Ńară sunt
interconectate apelând la satelit, tehnica viramentului codificat şi reŃelele de calculatoare. Niciun stat,
niciun serviciu secret de informaŃii, niciun hacker nu cunosc sumele de bani, originea şi destinaŃia
acestor sume pe care băncile le virează transfrontalier altor bănci. Afacerile băneşti internaŃionale sunt
favorizate nu numai de apariŃia telecomunicaŃiilor, reŃelelor de calculatoare şi tehnicilor de codificare a
ordinelor financiare de virament interbancar, dar şi de extinderea convertibilităŃii monetare, a folosirii
eurovalutelor, care nu se mai află sub controlul statelor şi băncilor centrale; monedele utilizate în
finanŃele internaŃionale reprezintă un număr redus de valute numite valute liber utilizabile (USD, euro,
lira sterlină, francul elveŃian şi yenul japonez). Valutele liber utilizabile se caracterizează nu numai
prin libera convertibilitate, dar sunt depozitate în cea mai mare parte în bănci aflate în afara Ńărilor care
au emis banii şi, deci, ies de sub controlul acestor Ńări. În prezent, băncile, în special băncile
multinaŃionale, operează cu bani în limitele ordinelor date de proprietarii de bani. Desigur că băncile
centrale, statistic, cunosc circulaŃia internaŃională a propriilor bani sau chiar a valutelor străine; pot
chiar să influenŃeze într-o anumită proporŃie volumul acestei circulaŃii, dar într-o mică măsură, apelând
la tehnica rezervelor minime obligatorii la care sunt obligate băncile să le Ńină la băncile centrale. De
altfel, este greu să controleze impulsurile electromagnetice sub forma cărora circulă banii băncii. Pe
măsură ce s-a trecut tot mai mult la convertibilitatea externă a banilor şi se afirmă deplina proprietate a
agenŃilor economici şi persoanelor fizice asupra valutelor, circulaŃia internaŃională a banilor are cel
mai evident caracter de mondializare, de internaŃionalizare, de globalizare, fără a se afecta dreptul de
proprietate asupra banilor indiferent cine sunt proprietarii5.
În afară de aceste elemente calitative, specifice doar banilor în circulaŃie transfrontalieră, trebuie
să menŃionăm că banii deŃin, cantitativ, ponderea principală în schimburile economice internaŃionale,
în circuitul economic mondial. În primul rând, banii reflectă virtual circulaŃia internaŃională a
bunurilor, serviciilor, creditelor şi a altor fluxuri economice internaŃionale. În al doilea rând, la aceste
valori se adaugă tranzacŃiile de pe piaŃa valutară. Banii se vând şi se cumpără de către băncile centrale,
comerciale şi de către agenŃii economici, efectuându-se multiple operaŃii pe piaŃa valutară în scopuri
variate: transformarea unor valute în altele de care participanŃii au nevoie; evitarea riscurilor valutare
sau de preŃ; obŃinerea de beneficii (operaŃiuni speculative) şi alte operaŃiuni care împreună se reflectă
în creşterea mai rapidă a tranzacŃiilor valutare în raport cu tranzacŃiile comerciale, de servicii, credite
etc.
Astfel, în anul 2002, valoarea comerŃului mondial reprezenta circa 7000 mld echivalenŃi dolari,
comerŃul internaŃional cu servicii circa 1800 mld USD, investiŃiile internaŃionale directe circa 650 mld
USD, investiŃiile de portofoliu peste 350 mld USD realizate în diverse monede, iar creditele financiare
internaŃionale, inclusiv eurocreditele, circa 900 mld echivalenŃi în USD. Toate aceste sume reflectă
tranzacŃiile anuale cu mărfuri, servicii, investiŃii sau credite. În schimb, valoare tranzacŃiilor zilnice de
pe piaŃa valutară (vânzare-cumpărare de valute) reprezenta, în 1973, peste 15 mld echivalenŃi în dolari,
în 1986 circa 200 mld dolari, iar în anul 2000 tranzacŃiile valutare zilnice de pe piaŃa valutară ating
enorma sumă de 1500 mld echivalenŃi în dolari. Comparând valoarea diverselor fluxuri economice

5
Gheorghe Postelnicu, Călin Postelnicu, Globalizarea economică, Editura Economică, Bucureşti,
2000.
internaŃionale, rezultă că tranzacŃiile valutare zilnice reprezintă sume colosale, deŃinând ponderea
principală în relaŃiile economice internaŃionale6.
Aceste tranzacŃii sunt generate atât de evoluŃia fluxurilor economice reale, cât şi, mai ales,
de operaŃiunile cotidiene de schimb valutar uşurate de convertibilitatea valutară reciprocă a
valutelor şi de realizarea de diverse operaŃiuni de vânzare-cumpărare de valută în scopurile cele
mai variate (comerŃ cu mărfuri, comerŃ cu servicii, credite externe, investiŃii externe etc.).
Transferul transfrontalier al valutelor în cele mai diverse scopuri şi modalităŃi formează
conŃinutul fundamental al finanŃelor internaŃionale, ce se realizează prin mişcarea în conturile
bancare şi prin tehnica viramentelor. Mişcarea internaŃională a banilor prin intermediul tehnicilor
moderne de telecomunicaŃii interbancare din Ńări diferite poate fi privită realmente ca un comerŃ
„invizibil”, deşi acest termen este folosit preponderent pentru comerŃul internaŃional cu servicii.
1.4. Factorii globalizării financiare
Globalizarea (mondializarea) financiară este un proces internaŃional ireversibil, determinat de
factori de lungă durată, dar şi de multipli factori conjuncturali succesivi. Ea reflectă procesul de
internaŃionalizare a producŃiei, de deschidere a economiilor naŃionale spre piaŃa mondială,
dependenŃa crescândă a progresului naŃiunilor de participarea la această piaŃă, adâncirea
interdependenŃelor dintre naŃiuni. Dintre factorii procesului de globalizare economică
internaŃională, reŃinem pe cei mai importanŃi, sau relativ recenŃi, care au dat dimensiuni necunoscute
în trecut globalizării, apărută încă din secolul XIX:
• Cel mai important şi de durată factor este adâncirea diviziunii internaŃionale a muncii, diviziune
care a cunoscut noi tipuri şi forme de realizare. Astfel, asistăm la afirmarea şi dezvoltarea specializării
interramuri, tehnologică şi organologică (subansamble ale unui produs finit). Tiposortodimensiunile
produselor necesare fiecărei naŃiuni avansate s-au dezvoltat şi diversificat într-o asemenea proporŃie care
nu pot fi produse eficient, chiar dacă este vorba de un stat mare sau foarte mare. Cu atât mai puŃin, când
este vorba de statele mici şi mijlocii. Specializarea şi piaŃa externă sunt soluŃiile pentru evitarea blocării
dezvoltării naŃionale.
• Dezvoltarea şi diversificarea relaŃiilor economice internaŃionale sunt rezultatul inevitabil al
adâncimii diviziunii internaŃionale a muncii. Pe lângă comerŃul internaŃional cu mărfuri, o amploare
deosebită au căpătat serviciile internaŃionale. Dar cea mai amplă evoluŃie cunoaşte explozia relaŃiilor
valutar-financiare internaŃionale sub forma tranzacŃiilor valutare, financiare, investiŃiilor
internaŃionale, pieŃii de capital, creditului internaŃional în variate forme, plăŃilor internaŃionale,
asigurărilor internaŃionale etc.
• Mondializarea (globalizarea) este reliefată în mod pregnant de procesul de deschidere spre
exterior a economiilor naŃionale, rezultat din raportul dinamic dintre schimburile economiile externe,
care cunosc un ritm superior de dezvoltare în raport cu ritmul de creştere a producŃiei naŃionale, pentru
fiecare stat. În mod curent şi mai uşor este folosit, pentru a evidenŃia deschiderea spre exterior a
economiilor naŃionale, raportul dintre exportul de mărfuri şi PIB, raport care arată că dinamica
exporturilor este superioară dinamicii PIB-ului, ceea ce sintetic este exprimat de creşterea cotei de
export din PIB. Astfel, dacă în 1850 cota de export din PIB în Anglia – Ńara cu cele mai întinse relaŃii
externe – era de 3-4%, în prezent cota de export în Anglia este de peste 26% din PIB. Dar, pe lângă
exportul de mărfuri, trebuie luate în calcul şi importul de mărfuri, precum şi serviciile şi transferurile
externe (dobânzi, salarii etc.) raportate la PIB, ceea ce ne permite să obŃinem un indicator sintetic
crescător numit indicele dependenŃei externe: Exportul + importul de mărfuri + exportul şi importul
de servicii + transferurile externe şi creditele externe + investiŃiile externe/PIB × 100. Indicele
dependenŃei externe este, pentru majoritatea statelor dezvoltate, de peste 70-80%, iar pentru alte Ńări,
chiar peste 100%, ceea ce reflectă, în aceste ultime cazuri, o intensă activitate de reexporturi de
mărfuri, servicii, credite şi investiŃii ca în cazul Singaporelui, Cehiei sau altor state.
6
UNCTAD, Handbook of Statistics, N.Y. 2000; PNUD, Cooperation Nord-Sud, Mondialisation,
N.Y.2001.
• Un factor tot mai important al procesului de globalizare este trecerea majorităŃii Ńărilor la
convertibilitatea de cont curent şi, pentru multe Ńări, la convertibilitatea deplină a monedelor
naŃionale (atât pentru operaŃiunile de cont curent, cât şi pentru operaŃiunile de capital), ceea ce
constituie un element de bază al multilateralităŃii plăŃilor şi schimburilor economice externe,
investiŃiilor şi creditelor externe etc.
• Un fenomen nou şi de mare amploare este organizarea producŃiei, comercializării şi finanŃării
la scară globală, mondială prin intermediul societăŃilor transnaŃionale, care sunt principalii „actori”
ai investiŃiilor internaŃionale, creând filiale în aproape întreaga lume. Sumele virate prin băncile
multinaŃionale, producŃia care, geografic, este difuzată în cele mai diverse zone, reŃeaua bancară şi de
comercializare, care acoperă zone de pe întreg globul, dar care, economic şi managerial, este
concentrată şi dirijată unitar de societăŃile tradiŃionale sunt forme ale globalizării economice
internaŃionale.
• Dezvoltarea pe plan naŃional a serviciilor, care ocupă, în unele Ńări, peste 50% din PIB se
extinde transfrontalier, ceea ce se reflectă în procesul de terŃializare a economiilor naŃionale şi
internaŃionalizarea serviciilor comerciale, financiare, turistice, transporturi, telecomunicaŃii, migraŃia
forŃei de muncă etc.
• ApariŃia şi dezvoltarea pieŃei eurovalutelor şi eurocreditelor constituie momente decisive ale
procesului de globalizare financiară; banii cunosc o circulaŃie transfrontalieră, ocolind evidenŃa şi
controlul autorităŃilor monetare naŃionale.
• Deficitul cronic şi îndelungat al balanŃei comerciale a SUA, care în ultimii ani s-a ridicat la
circa 500 miliarde dolari anual şi a „invadat” canalele fluxurilor valutar-financiare internaŃionale,
amplificate de trei emisiuni de DST din partea FMI, a condus la creşterea lichidităŃii valutare
internaŃionale.
• Criza petrolieră, care s-a materializat, printre altele, în creşterea preŃului barilului de ŃiŃei de la
cca 2 dolari barilul, în 1973, la peste 55 dolari barilul, în 2005, a amplificat masa financiar-valutară în
circuitul monetar internaŃional, necesitând reciclarea unei cantităŃi enorme de valută. Această
amplificare a fost accentuată de inflaŃia internaŃională, a cărei rată mondială, în anii ’70-’80, se măsura
cu două cifre. FinanŃele internaŃionale a trebuit să facă faŃă acestei reciclări.
• Liberalizarea pieŃei de capital şi apropierea ratei dobânzilor din diferite Ńări, generalizarea
cursurilor valutare flotante cu riscurile valutare inevitabile au contribuit la apariŃia şi dezvoltarea
capitalurilor speculative şi au generat crize financiare, cea mai recentă criză financiară, cea
manifestată în Asia-Pacific, bulversând pieŃele financiare şi bursele de capital în cele mai îndepărtate
zone geografice.
• Progresele în domeniul telecomunicaŃiilor au accelerat procesul de mondializare a pieŃelor
financiare şi de evitare a intermediarilor financiari în tranzacŃiile de cont curent şi de capital. Au apărut
şi s-au dezvoltat sisteme noi de telecomunicaŃii financiare, cum sunt SWIFT (Society of Worldwide
Financial Telecomunication), CTN (Citycorps Global Telecomunication), Net Work sau Internet, care
au „mondializat” tranzacŃiile financiare, creşterea vitezei de rotaŃie a capitalului la scară mondială,
circulaŃia transfrontalieră pe cale electronică, zi şi noapte, a unor imense sume financiare. Prin aceste
sisteme de telecomunicaŃii are loc transmiterea instantanee a unor sume mari de bani, evitându-se
intermediarii şi controlul autorităŃilor monetare naŃionale.
• Crearea Uniunii Monetare Europene şi larga utilizare internaŃională, pe lângă dolarul SUA, a
monedei unice euro au amplificat mijloacele financiare internaŃionale şi viteza circulaŃiei lor
transfrontaliere prin intermediul telecomunicaŃiilor şi viramentelor instantanee.
• Un rol important îl are totodată trecerea la economia de piaŃă a fostelor Ńări socialiste, care
şi-au creat pieŃe valutare şi financiare proprii; de asemenea are loc amplificarea rolului şi funcŃiilor
centrelor financiare off-shorre, care completează, iar uneori chiar surclasează centrele financiare
tradiŃionale on-shorre, lărgind sfera globalizării financiare internaŃionale.

1.5. Globalizarea financiară – efecte contradictorii


Factorii determinanŃi ai globalizării sunt factori obiectivi, care nu pot fi ignoraŃi. Dar
globalizarea are atât efecte pozitive, cât şi negative care trebuie avute în vedere în evaluarea procesului
globalizării.
Deschiderea spre exterior a economiilor naŃionale, ca principala formă de manifestare a
globalizării (mondializării), constituie un rezultat inevitabil al adâncirii diviziunii internaŃionale a
muncii, dezvoltării şi diversificării relaŃiilor economice internaŃionale. Aceasta constituie un progres
real şi pozitiv, opus procesului retrograd de izolare şi autarhie a economiilor naŃionale. Mondializarea
– ca proces de adâncire a participării statelor la schimburile economice internaŃionale – conduce la
creşterea economică şi sporirea eficienŃei economice, a producŃiei şi productivităŃii muncii.
Schimburile economice constituie un canal important de promovare internaŃională a tehnicii şi
tehnologiei utilizate de către state.
De asemenea, globalizarea financiară prin dezvoltarea investiŃiilor internaŃionale şi creditelor
externe reprezintă surse importante de completare şi sporire a acumulării de capital în Ńările primitoare
de surse financiare externe şi factori de creştere economică, de sporire a competitivităŃii produselor,
firmelor şi economiilor naŃionale. Se observă clar că resursele financiare, de capital şi tehnologie
externe contribuie la crearea de noi locuri de muncă, perfecŃionarea calificării forŃei de muncă şi
creşterea calităŃii produselor şi serviciilor în Ńările primitoare de astfel de resurse.
De remarcat şi efectul, globalizării, de apropiere dintre popoare, de stabilire a unui climat de
pace şi cooperare internaŃională. Statele care primesc resurse financiare sunt sprijinite de Ńările
donatoare pentru a progresa în vederea obŃinerii, pe această cale, a unor avantaje proprii şi a
recuperării investiŃiilor şi creditelor acordate.
În acelaşi timp, nu putem să nu remarcăm şi unele efecte negative ale procesului de globalizare
atât pe plan politic, economic, cât şi social7. Astfel, globalizarea afectează în mod inegal statele lumii:
Ńările mici şi mijlocii depind tot mai mult de Ńările mari, de piaŃa externă, în timp ce Ńările mari, care
au bogate surse materiale, umane şi financiare interne şi o piaŃă internă mare de desfacere a
producŃiei, ceea ce conduce la un grad relativ redus de deschidere a economiilor naŃionale ale Ńărilor
mici şi mijlocii, de dependenŃă mai mică a acestora de alte state şi de piaŃa externă, Astfel, în timp ce
Ńările mici şi mijlocii au un indice de dependenŃă externă de peste 60% (uneori – aşa cum am văzut –
şi peste 100% din PIB), Ńările mari şi foarte mari, cu o economie dezvoltată şi diversificată au un
indice de dependenŃă mai redus, care rareori depăşeşte 25%-30% din PIB.
De asemenea, mişcarea internaŃională tot mai liberă a capitalului şi forŃei de muncă pe lângă
aspecte foarte pozitive nu putem să nu observăm şi alte faŃete ale acestui proces. Astfel, capitalul
circulă atât sub formă de investiŃii directe, cât şi sub forma investiŃiilor de portofoliu. Ultimele
operează în special cu tranzacŃiile cu acŃiuni la bursele de valori, operaŃiile atrag capitalurile
speculative în Ńările cu economie mai puŃin avansată şi care au o rată a inflaŃiei mai mare decât în Ńările
dezvoltate şi, deci, o rată a dobânzii mai ridicată. Această ultimă situaŃie atrage capitalurile care
urmăresc câştiguri rapide şi pe termen scurt, operând pe bursele de valori, dar după obŃinerea unor
câştiguri satisfăcătoare capitalurile speculative pleacă din Ńara respectivă, repatriindu-se sau
îndreptându-se spre alte Ńări unde rata dobânzii este mai atractivă. Aceste operaŃiuni au loc atunci când
monedele sunt convertibile la operaŃiunile de capital. Intrarea de capitaluri speculative conduce la
creşterea masei monetare în monedă naŃională şi, implicit, la creşterea ratei inflaŃiei. Mijlocul de
contracarare a operaŃiunilor capitalurilor speculative constă în reducerea ratei inflaŃiei şi, în consecinŃă,
a ratei dobânzii la un nivel egal sau apropiat celui din economiile dezvoltate (rata inflaŃiei 1%-3%, iar
rata dobânzii 4%-5%, rareori 6%). Din 11 aprilie 2005, şi leul românesc a devenit convertibil la
operaŃiunile de capital, iar BNR, guver-nul şi băncile comerciale sunt preocupate să adopte măsuri de
reducere a ratei dobânzii şi, prin aceasta, a „apetitului” capitalurilor speculative. Desigur că trecerea
leului la convertibilitatea de capital constituie şi un factor de atragere a capitalului pe termen lung, fie sub
formă de investiŃii directe, fie sub formă de investiŃii de portofoliu pe termen lung.

7
Hans-Peter Martin, Harold Schumann, Capcana globalizării, Editura Economică, Bucureşti, 1996.
Un alt efect negativ al globalizării constă în migrarea capitalului productiv, a organizării
producŃiei în Ńările mai slab dezvoltate şi cu forŃă de muncă calificată şi slab plătită. łările primitoare
de investiŃii externe sunt avantajoase, dar în Ńările de origine a capitalurilor se închid fabrici, iar
şomajul creşte8.
Globalizarea sau mondializarea extinde la scară mondială împărŃirea statelor şi oamenilor în
bogaŃi şi săraci.
Tabelul nr. 1

RepartiŃia miliardarilor în dolari pe zone geografice


– 1998 –
Zona geografică sau Ńara Numărul total Suma totală în
al miliardarilor miliarde USD
SUA 308 1.044,4
Europa 114 439,8
– Germania 39
– ElveŃia 14
– Anglia 14
– FranŃa 13
Canada şi America de Sud 47 107,7
Asia şi Australia 91 279,8
– Japonia 42
– Hong Kong (China) 13
Africa şi Orientul Mijlociu 13 61,8
– Arabia Saudită 5
Sursa: Forbes, Iulie, 2000.
Numărul total al miliardarilor în dolari este de 573 de persoane, care deŃin capitaluri ce
echivalează cu 1933,5 miliarde USD, ceea ce reprezintă în medie, pentru un miliardar, 3,3 miliarde
USD (tabelul nr. 1). SituaŃia aceasta trebuie comparată cu starea Ńărilor în curs de dezvoltare, a căror
populaŃie se cifrează la peste 3,5 miliarde de locuitori şi cărora le revin circa 500,2 dolari pe o
persoană. DiscrepanŃa dintre sărăcia şi bogăŃia pe plan mondial este mai mare decât pe plan naŃional,
indiferent în ce Ńară a lumii. Miliardarii lumii deŃin un capital însumat mai mare decât PIB-ul total al
FranŃei şi aproape egal cu PIB-ul total al Germaniei. Cei 573 de miliardari dispun de o avere egală cu
cca 7% din PIB-ul mondial.
În condiŃiile de mai sus trebuie să interpretăm conceptul de globalizare sau mondializare mai
degrabă ca un concept de grupare a lumii în bogaŃi şi săraci.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE


A. Sinteza capitolului 1
 FinanŃele internaŃionale reprezintă acel flux economic internaŃional care deŃine locul
principal în circuitul economic mondial în comparaŃie cu alte fluxuri economice internaŃionale (comerŃ
internaŃional cu bunuri materiale, comerŃ cu servicii şi altele). Acest loc reflectă atât aspectele cantitative,
cât şi cele funcŃionale. FinanŃele internaŃionale se derulează în condiŃiile existenŃei unui sistem monetar
internaŃional.
 Sistemul monetar internaŃional s-a constituit ca sistem relativ recent, în perioada
1944-1970, deşi diferitele sale componente, cu deosebire fluxurile monetare internaŃionale, au
apărut şi s-au dezvoltat încă din secolul XIX.
 Structura (componentele) sistemului monetar internaŃional se referă la:
a) relaŃiile (fluxurile) valutar-financiare internaŃionale; b) mecanismele financiare internaŃionale; c)
instituŃiile bancar-financiare internaŃionale; d) reglementările valutar-financiare internaŃionale care

8
Hans-Peter Martin, Harold Schumann, Capcana globalizării, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
funcŃionează în cadrul unor pieŃe monetar-financiare internaŃionale specifice, în interiorul cărora se
intersectează cererea şi oferta de bani.
 Un fenomen crescând observat cu multe sute de ani în urmă constă în deschiderea
spore exterior a economiilor statelor printr-un proces de trecere de la o economie închisă, autarhică
şi izolată, bazată pe autoconsum, la o economie naŃională tot mai deschisă spre exterior. Procesul
crescând de deschidere spre exterior a economiilor statelor se realizează prin diverse canale, cum ar
fi comerŃul internaŃional cu bunuri materiale, comerŃul invizibil (transporturi internaŃionale, turism
internaŃional, migraŃia internaŃională a forŃei de muncă, transferuri internaŃionale de tehnologii etc.),
investiŃii internaŃionale, creditele externe, cooperarea economică internaŃională etc. Are loc
creşterea importanŃei schimburilor economice internaŃionale pentru progresul popoarelor, a
dependenŃei naŃiunilor de piaŃa mondială, a interdependenŃei economice a naŃiunilor, a
internaŃionalizării economiilor naŃionale, apariŃiei şi dezvoltării globalizării sau mondializării
economice.
 Globalizarea sau mondializarea economică constituie un proces continuu,
determinat de apariŃia şi adâncirea diviziunii internaŃionale a muncii, dezvoltarea şi diversificarea
relaŃiilor economice internaŃionale, apariŃia interdependenŃelor dintre state şi internaŃionalizării
economiilor naŃionale.
 Globalizarea economică reprezintă o deschidere spre exterior a economiilor
naŃionale şi este determinată de multipli factori, cum ar fi creşterea mai rapidă a comerŃului exterior
comparativ cu producŃia, reflectată în sporirea cotei de export a producŃiei, iar dacă luăm în calcul şi
importurile, investiŃiile, creditele şi serviciile externe şi alte fluxuri raportate la PIB, apare un
indicator nou – coeficientul de dependenŃă de economia mondială, care reflectă procesul de
globalizare sau mondializare. Un alt factor favorizant al procesului de globalizare este liberalizarea
schimburilor economice dintre state prin reducerea sau chiar desfiinŃarea tarifelor vamale şi a altor
obstacole netarifare. Adoptarea de către state de reglementări internaŃionale comune este un alt
factor stimulator al globalizării. La factorii de mai sus se mai pot adăuga crearea de organizaŃii
economice internaŃionale, procesul de integrare economică internaŃională, dezvoltarea societăŃilor
multinaŃionale sau transnaŃionale etc. Globalizarea are un caracter multidimensional: comercial,
tehnologic, financiar, instituŃional, cultural, politic, lingvistic etc.
 Globalizarea financiară constituie cea mai amplă şi activă componentă a globalizării
economice. Convertibilitatea valutară a permis o circulaŃie internaŃională a banilor naŃionali
(valutele, devizele), apărând o masă valutară internaŃională impresionantă, sporind oferta de credite,
de capitaluri şi lichiditate internaŃională. A crescut viteza de circulaŃie internaŃională a banilor ca
urmare a folosirii noilor tehnici de transmisie electronică transfrontalieră, astfel că plăŃile, creditele
etc. se realizează instantaneu (on-line). Transferul transfrontalier electronic al valutelor în cele mai
diverse scopuri şi modalităŃi formează conŃinutul fundamental al finanŃelor internaŃionale.
 Globalizarea (mondializarea) financiară s-a accentuat în ultimele decenii ca urmare
a unor factori esenŃiali, cum au fost sau continuă să fie trecerea la noi tipuri de specializare
internaŃională şi dezvoltare rapidă şi puternică a relaŃiilor economice internaŃionale care necesită
bani; globalizarea (mondializarea) financiară constituie liantul circuitului economic mondial,
accentuarea deschiderii spre exterior a economiilor naŃionale, internaŃionalizarea producŃiei şi
comerŃului la scară globală ca urmare a apariŃiei şi activităŃii societăŃilor transnaŃionale, dezvoltarea
pieŃei eurovalutelor şi a eurocreditelor.
B. Concepte şi termeni de reŃinut
a) economie naturală (autarhică) şi economie de piaŃă
b) diviziunea internaŃională a muncii
c) fluxuri economice internaŃionale
d) circuitul economic mondial
e) integrarea economică internaŃională
f) interdependenŃă economică
g) deschidere economică
h) coeficientul de deschidere a economiei naŃionale
i) globalizarea (mondializarea) economică

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere


1. Structura (segmentele) pieŃei mondiale
2. Globalizarea (mondializarea) economică: concept şi factori determinanŃi
3. Globalizarea financiară: conŃinut şi factori specifici globalizării financiare
4. Efectele contradictorii ale globalizării (mondializării) financiare

D. Bibliografie obligatorie
• Constantin Moisuc (coordonator), Ion Roşu-Hamzescu, Elena Gurgu, Dan Nicoară,
RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, capitolul 1, Editura FundaŃiei România de Mâine,
Bucureşti, 2002.
• Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, capitolele 1 şi 4, Editura Economică,
Bucureşti, 1997.
• Ion A. Popescu, Aurelian A. Bondrea, Mădălina I. Constantinescu, Globalizarea:
mit şi realitate, capitolul 2, Editura Economică, Bucureşti, 2004.
• Hans-Peter Martin, Harold Schumann, Capcana globalizării, Editura Economică,
Bucureşti, 1999, p. 9-67.
CAPITOLUL 2
SISTEMUL MONETAR INTERNAłIONAL

2.1. Fluxurile (relaŃiile) valutar-financiare internaŃionale şi funcŃiile lor


2.2. Mecanismele monetar-financiare internaŃionale
2.3. Cadrul instituŃional al sistemului monetar internaŃional
2.4. Reglementări valutar-financiare internaŃionale
2.5. Principiile valutar-financiare adoptate la ConferinŃa Monetară

InternaŃională de la Bretton Woods (1944) şi criza lor

FinanŃele şi plăŃile internaŃionale s-au desfăşurat până în 1944 fără existenŃa unui sistem monetar
coerent şi atotcuprinzător pentru toate tranzacŃiile economice internaŃionale care să acopere întreaga
economie mondială. RelaŃiile economice internaŃionale se derulau în secolele trecute şi chiar în prima
jumătate a secolului XX, având la bază diverse mecanisme monetar-financiare internaŃionale formate
spontan, pe baza exclusivă a înŃelegerilor concrete dintre partenerii comerciali, băncile comerciale,
uzanŃe şi cutume instaurate în virtutea unor practici şi înŃelegeri considerate satisfăcătoare pentru
partenerii economici. Dacă în secolul XIX şi secolele anterioare aurul monetar îndeplinea funcŃia de bani
mondiali şi acoperea necesarul de mijloace de plată pentru schimburile economice, care erau restrânse,
avântul relaŃiilor economice internaŃionale şi abandonarea convertibilităŃii în aur a monedelor naŃionale,
finanŃele şi plăŃile internaŃionale au intrat deseori în blocaje. În perioada interbelică, s-au declanşat
multiple crize economice şi financiare, ceea ce a condus la formarea de blocuri sau zone monetare (zona
dolarului, francului francez, lirei sterline ş.a.), care s-au reflectat în instabilitatea schimburilor economice
mondiale, lipsa de mijloace de plată internaŃională, crize financiare etc.
În timpul celui de-al doilea război mondial statele antifasciste au negociat organizarea postbelică a
păcii, inclusiv reglementarea finanŃelor internaŃionale. Astfel, la ConferinŃa Monetară InternaŃională de la
Bretton Woods, din 1944, obiectivul central a fost crearea unui sistem monetar internaŃional postbelic, de
natură să perfecŃioneze şi să completeze mecanismele monetare internaŃionale cu elemente noi care,
împreună, să formeze un sistem. Sistemul monetar internaŃional reprezintă un ansamblu de componente şi
structuri valutar-financiare care în interdependenŃa lor asigură derularea plăŃilor, creditului şi asigurărilor
internaŃionale, mişcarea internaŃională sigură şi rapidă a bunurilor şi titlurilor de valoare prin tehnica
viramentului bancar şi telecomunicaŃiilor, contribuind la derularea fluxurilor economice internaŃionale în
condiŃii de fluenŃă şi stabilitate.
În prezent, sistemul monetar internaŃional este complet, fiind format din următoarele componente:
a) relaŃiile valutar-financiare internaŃionale; b) mecanismele monetar-financiare internaŃionale; c)
instituŃiile bancare, financiare şi de credit internaŃionale; d) reglementările valutar-financiare
internaŃionale (convenŃii, acorduri, uzanŃe şi cutume). Sistemul şi elementele sale componente se bazează
pe o infrastructură adecvată. Astfel, un sistem de bănci, un ansamblu de instrumente de telecomunicaŃii
sigure, rapide şi confidenŃiale funcŃionează într-o strânsă interdependenŃă în cadrul pieŃei mondiale şi
principalelor ei segmente.

2.1. Fluxurile (relaŃiile) valutar-financiare internaŃionale şi funcŃiile lor


Totalitatea schimburilor economice internaŃionale formează circuitul economic mondial. Aceste
schimburi economice formează ceea ce se numeşte relaŃii sau fluxuri economice internaŃionale,
constituind elemente componente ale economiei mondiale alături de alte componente (economiile
naŃionale, diviziunea internaŃională a muncii, ordinea economică internaŃională ş.a.). Principalele relaŃii
sau fluxuri economice internaŃionale din cadrul circuitului economic mondial sunt următoarele: a)
comerŃul internaŃional cu mărfuri; b) comerŃul internaŃional cu servicii sau comerŃul invizibil
(transporturi internaŃionale, turism internaŃional, telecomunicaŃiile internaŃionale, asigurări şi reasigurări
internaŃionale, serviciile financiare internaŃionale etc.); c) relaŃiile valutar-financiare internaŃionale; d)
cooperarea economică internaŃională9.
În cadrul acestor relaŃii economice internaŃionale relaŃiile valutar-financiare ocupă un loc special
întrucât nicio tranzacŃie economică internaŃională nu se poate efectua fără bani, fără valută, fără credite
etc. De aceea, relaŃiile valutar-financiare internaŃionale cunosc o dimensiune deosebit de mare, au o
dinamică crescândă, superioară dinamicii comerŃului cu mărfuri, comerŃului cu servicii şi altor relaŃii.
RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale se derulează în cadrul pieŃei valutar-financiare
internaŃionale şi au diverse segmente şi mecanisme proprii.
RelaŃiile monetare internaŃionale se dezvoltau la început timid, ca instrumente de intermediere în
derularea comerŃului internaŃional, apoi inevitabil ele au început să fie însoŃite de apariŃia şi dezvoltarea
mecanismelor specifice (cu deosebire, mecanismele de plăŃi internaŃionale); băncile comerciale ale unor
Ńări îşi extind funcŃiile externe şi prestează servicii internaŃionale; apar şi se dezvoltă uzanŃe
internaŃionale care devin apoi norme ce reglementează relaŃiile monetare internaŃionale; o dată cu
înlocuirea aurului şi apariŃia bancnotelor, banii naŃionali convertibili intră prin intermediul mecanismului
de curs valutar şi al băncilor în circulaŃia monetară internaŃională. Desigur, abia în 1944 se pun bazele
unui sistem monetar internaŃional complet şi complex.
Primul element component al sistemului monetar internaŃional îl reprezintă – aşa cum s-a arătat –
relaŃiile valutar-financiare internaŃionale, care constituie un complex de relaŃii privite ca fluxuri valutar-
financiare internaŃionale.
1. RelaŃiile monetare (valutare) internaŃionale se bazează pe o serie de monede naŃionale
convertibile şi credibile, precum şi pe unele monede internaŃionale, în primul rând, DST şi euro. O parte
din relaŃiile monetare naŃionale cunosc, deci, o dezvoltare transfrontalieră prin care acestea se bucură de
o recunoaştere şi circulaŃie internaŃională ca urmare a mecanismelor convertibilităŃii, depozitelor valutare
şi eurovalutare pe termene variate, a mecanismului cursului de schimb şi utilizării lor pe o scară largă ca
mijloace de plată, de credit şi de active de rezervă.
2. RelaŃiile financiare internaŃionale constau în alocarea definitivă (investiŃii, ajutoare etc.) sau
pe termen lung de fonduri băneşti mobilizate din depozite bancare, utilizarea de resurse disponibile ale
diferitelor organisme naŃionale (case de economii, de pensii, fonduri mutuale, societăŃi de asigurări) şi
internaŃionale (Banca Mondială, FMI, UE, BERD, bănci multinaŃionale etc.).
3. RelaŃiile de credit internaŃionale reprezintă împrumuturile comerciale şi financiare care
constituie suportul bănesc al tranzacŃiilor comerciale şi de cooperare economică internaŃională.
4. RelaŃiile de plăŃi şi garanŃii internaŃionale se bazează pe sistemul valutar internaŃional, ele
asigură derularea schimburilor economice internaŃionale sub cele mai diferite forme (comerciale,
servicii, credite, investiŃii), utilizând tehnici de plată şi garantare a plăŃii consacrate în relaŃiile economice
internaŃionale (titluri de credite, acreditive, incasouri, ordine de plată, scrisori de garanŃie bancară etc.).
Aceste fluxuri valutar-financiare internaŃionale se derulează în cadrul unor segmente ale pieŃei
internaŃionale care au mecanisme şi tehnici specifice de derulare cum ar fi: a) piaŃa valutară monetară
internaŃională; b) piaŃa financiară internaŃională; c) piaŃa internaŃională a capitalului; d) piaŃa
investiŃiilor internaŃionale. Între aceste pieŃe şi relaŃii nu există ziduri despărŃitoare, ci, dimpotrivă,
acestea se află într-o strânsă interdependenŃă bănească; în practică, ele nici nu pot fi deosebite decât prin
specificul mecanismelor şi tehnicilor prin care se derulează activitatea valutar-financiară, perioada şi

9
Constantin Moisuc (coordonator), Economie internaŃională, vol. 1, Editura FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti, 2001.
subiecŃii participanŃi la tranzacŃii valutar-financiare sau după alte criterii teoretice şi metodologice.
Realitatea economică în aceste domenii se regăseşte în ansamblul relaŃiilor valutar-financiare şi pieŃei
valutar-financiare internaŃionale.
RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale au un rol deosebit în derularea tuturor fluxurilor
economice internaŃionale, în asigurarea echilibrului economic şi financiar, în dezvoltarea economiilor
naŃionale şi economiei mondiale.
Având în vedere structura analizată a relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale şi a mecanismelor
prin care se derulează aceste relaŃii, observăm contribuŃia majoră pe care aceste relaŃii o au în economia
internaŃională. Această contribuŃie o putem cel mai bine surprinde prin analiza funcŃiilor relaŃiilor
valutar-financiare internaŃionale.
a) Una din funcŃiile cele mai răspândite şi cu un caracter cotidian este funcŃia de evaluare a
mărfurilor şi serviciilor. Pentru a fi îndeplinită această funcŃie, nu este necesar ca banii să fie prezenŃi,
întrucât în relaŃiile economice internaŃionale evaluarea valutară‚ se poate face – până la derularea unei
tranzacŃii – în mod ideal. FuncŃia de evaluare o îndeplinesc relaŃiile monetar-valutare, în special
monedele naŃionale liber convertibile cum sunt dolarul american, lira sterlină, euro, yenul japonez şi alte
câteva monede care au o pondere importantă în totalul tranzacŃiilor comerciale, precum şi unele monede
internaŃionale. Ca instrument de evaluare intervin, deseori, monedele internaŃionale. Astfel, deseori,
DST, monedă de cont emisă şi gestionată de FMI, îndeplinesc funcŃia de evaluare, atât în tranzacŃiile
economice, cât şi în statistica internaŃională. Un rol deosebit se întrevede a avea euro, monedă a UE, care
a devenit nu numai monedă în conturi, dar monedă efectivă, statele participante la sistemul euro
renunŃând la monedele naŃionale în favoarea euro.
b) O funcŃie importantă a relaŃiilor monetare (valutare) internaŃionale constă în aceea că monedele
convertibile care au o largă recunoaştere şi circulaŃie internaŃională sunt folosite ca active de rezerve de
către băncile centrale şi băncile comerciale. În rezervele monetare ale băncilor centrale şi băncilor
comerciale, valutele naŃionale (numite şi devize convertibile) deŃin o pondere ce variază între 80-85% în
totalul rezervelor, care gestionate raŃional asigură un mare grad de lichiditate a băncilor centrale, a
băncilor comerciale şi chiar a firmelor.
c) Trebuie, totodată, remarcată funcŃia relaŃiilor valutar-financiare de mijloc de plată
internaŃională, diverse instrumente băneşti fiind folosite în plăŃile curente în derularea tranzacŃiilor
comerciale şi financiare internaŃionale. Acest rol este îndeplinit, în primul rând, sub formă de valută, dar
şi sub formă de titluri de valoare, cum sunt cambiile, biletele la ordin, cecurile şi altele. Ca mijloc de
plată internaŃională sunt folosite şi monedele internaŃionale precum DST şi euro.
d) Un rol important îl îndeplinesc relaŃiile valutar-financiare internaŃionale în calitatea lor de sursă
de dezvoltare economică, ca urmare a utilizării monedelor convertibile în acordarea de credite externe şi
efectuarea de investiŃii internaŃionale.
e) RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale îndeplinesc şi funcŃia de valorificare a
disponibilităŃilor băneşti atât în relaŃiile de credit, cât şi prin utilizarea lor în depozitele bancare
internaŃionale; prin depozite şi credite se poate obŃine un spor de valoare atât prin dobânzile ce pot fi
obŃinute, cât şi prin modificarea favorabilă a evoluŃiei cursurilor de schimb valutar.
f) Un rol cu totul special îl au relaŃiile valutar-financiare în ceea ce priveşte echilibrul balanŃelor de
plăŃi externe. După cum se ştie, balanŃa de plăŃi curente (mărfuri + servicii) poate avea fie un sold activ,
fie un sold pasiv. În ambele cazuri, singurul mijloc de echilibrare constă în utilizarea relaŃiilor valutar-
financiare internaŃionale. Astfel, excedentul unei balanŃe de plăŃi curente poate fi compensat prin
utilizarea unei părŃi din acest excedent pentru acordarea de credite externe, prin efectuarea de investiŃii
directe sau de portofoliu în străinătate, acordarea de asistenŃă financiară (ajutor) Ńărilor mai puŃin
dezvoltate sau sporirea rezervelor valutare ale Ńării respective.
Şi în cazul unui deficit în balanŃa de plăŃi curente, tot relaŃiile valutar-financiare internaŃionale sunt
chemate să îndeplinească funcŃia de echilibru pe următoarele căi: contractarea de credite externe,
atragerea de capital străin sub formă de investiŃii directe şi de investiŃii de portofoliu sau utilizarea unei
părŃi din rezervele valutare ale băncii centrale.
g) În relaŃiile economice externe, statele pot avea creanŃe şi datorii financiare externe care au o
scadenŃă. Şi de această dată, relaŃiile valutar-financiare internaŃionale au o funcŃie importantă, şi anume,
aceea de rambursare a datoriei externe şi de plată a serviciului datoriei externe sau de încasare a
creanŃelor externe, fie prin virarea banilor, fie prin reeşalonare, în cazul în care debitorul nu dispune de
fonduri băneşti (practic, un nou credit, dar în condiŃii mai grele).
h) În fine, relaŃiile valutar-financiare internaŃionale au funcŃia de emisiune şi utilizare a monedelor
internaŃionale (DST, euro), prin care în circuitul monetar internaŃional intră noi mijloace de plată, ca
urmare a deciziei FMI şi UE. Dar, în afară de monedele internaŃionale, în canalele valutar-financiare
internaŃionale pătrunde anual o cantitate impresionantă de valută, ca urmare a ieşirii unei părŃi de
monedă naŃională convertibilă din Ńările cu deficit în balanŃa de plăŃi curente „echilibrat” prin moneda
proprie. Cel mai edificator exemplu este balanŃa de plăŃi curentă a SUA, care de peste trei decenii are
deficite impresionante. Astfel, numai în perioada 1990-2004, soldul anual pasiv al contului curent
american a variat între –130 şi –410 miliarde USD, care au intrat în canalele valutar-financiare
internaŃionale10. În acest caz, acoperirea deficitului se face, practic, prin emisiune monetară naŃională. În
anul 2005, deficitul contului curent american a reprezentat peste 450 miliarde USD.
Retragerea de mult timp a aurului din circulaŃia monetară internaŃională, ca şi a bancnotelor
acoperite în aur, derularea schimburilor economice internaŃionale devin posibile numai prin aportul
relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale, care – aşa cum am văzut – îndeplinesc multiple funcŃii
internaŃionale, asigurând fluenŃă şi echilibru relativ în dezvoltarea circuitului economic mondial.

2.2. Mecanismele monetar-financiare internaŃionale


Dezvoltarea relaŃiilor monetar-financiare internaŃionale şi a componentelor lor subliniate mai sus
are loc pe baza unor factori de durată sau conjuncturali specifici ce vor fi analizaŃi în capitolele
consacrate pieŃelor internaŃionale monetare, valutare, financiare, creditului, capitalului.
Aceste relaŃii au la bază norme şi legităŃi adecvate fiecărui flux valutar-financiar internaŃional şi se
derulează conform unor mecanisme monetar-financiare internaŃionale specifice, fără de care nu s-ar
putea dezvolta relaŃiile valutar-financiare internaŃionale.
Al doilea element component al SMI îl reprezintă mecanismele valutar-financiare internaŃionale.
Fiecare relaŃie (flux) valutar-financiar internaŃional are un sistem propriu de mecanisme economice,
între fiecare relaŃie valutar-financiară internaŃională şi mecanismele ei specifice există o interdependenŃă
reciprocă. Astfel, un mecanism important al relaŃiilor de credit internaŃionale este dobânda internaŃională,
care cunoaşte o varietate de forme (dobândă simplă, dobândă compusă, dobândă fixă şi dobândă
variabilă, dobândă crescătoare şi dobândă descrescătoare etc.). Dacă dobânda creşte datorită unor factori
variaŃi (scăderea cursului de schimb valutar, intervenŃia băncii centrale pe diferite căi, modificarea
rezervelor obligatorii deŃinute de băncile comerciale la banca centrală, modificarea politicii de rescontare
a titlurilor de credit etc.), cererea la credite scade şi se reduce masa creditului internaŃional la acea valută.
Dar şi fluxul internaŃional al creditului depinde, la rândul lui, de dobândă. Astfel, dacă masa unei valute
în circulaŃia internaŃională se modifică – urmare a evoluŃiei soldului deficitar sau excedentar al balanŃei
contului curent, celelalte condiŃii financiare rămânând nemodificate – dobânda la credit în acea valută
creşte sau scade. Sunt şi alŃi factori care influenŃează în acelaşi sens sau în sensuri diferite masa
creditului şi nivelul dobânzii: marja de risc peste dobândă, modificarea comisioanelor şi spezelor
bancare, evoluŃia cererii şi ofertei la o anumită valută, factorii conjuncturali etc. Aceşti factori vor fi
analizaŃi şi aprofundaŃi la capitolul consacrat „pieŃei creditului internaŃional”, dar aici dorim să
exemplificăm nu numai dobânda internaŃională ca mecanism financiar, dar şi interdependenŃa şi
influenŃa reciprocă între relaŃiile de credit internaŃional şi dobânda internaŃională ca urmare a
mecanismelor relaŃiilor de credit internaŃional.
Aşa cum s-a menŃionat mai sus, fiecare relaŃie (flux) valutar-financiar internaŃional îşi are propriile
mecanisme valutar-financiare. Mai dăm un exemplu. Astfel, pe piaŃa valutară, în cadrul căreia au loc
operaŃiuni de vânzare-cumpărare de valute diferite, (operaŃiuni de convertibilitate valutară, operaŃiuni în
10
International Financial Statistics, FMI, Washington, octombrie 2005.
scop de câştig sau de evitare a pierderilor în timp), mecanismul economic principal este cursul de schimb
valutar. Acesta poate să crească sau să scadă în raport de mulŃi factori pe care îi vom analiza la capitolul
„piaŃa valutară”, care cunoaşte şi alte mecanisme decât cursul valutar. Astfel, toate relaŃiile monetar-
financiare internaŃionale (investiŃiile internaŃionale, fluxul internaŃional de capital internaŃional,
eurocreditele, plăŃile internaŃionale etc.) au mecanisme monetar-financiare proprii.
În concluzie, reŃinem că sistemul monetar internaŃional are, printre componentele sale, în afară de
relaŃiile monetar-financiare internaŃionale, mecanismele monetar-financiare internaŃionale specifice
diferitelor relaŃii internaŃionale.

2.3. Cadrul instituŃional al sistemului monetar internaŃional


Sistemul monetar internaŃional cuprinde un al treilea element component de bază, format din
instituŃiile, băncile şi organismele monetare, financiare şi valutare internaŃionale care asigură condiŃiile
necesare pentru derularea relaŃiilor şi funcŃionarea mecanismelor monetar-financiare internaŃionale11.
Tipurile principale de organisme care, împreună, formează cadrul monetar-financiar sunt următoarele:
a) Organisme bancar-financiare interguvernamentale mondiale – acele instituŃii interstatale la
care participă guvernele prin reprezentanŃii băncilor centrale, ministerelor de finanŃe şi ai altor structuri
cu atribuŃii monetar-financiare externe şi împuternicite să reprezine statul în adunările generale sau
organele de conducere ale organismelor bancar-financiare internaŃionale interguvernamentale. Din acest
tip de organisme fac parte: Fondul Monetar InternaŃional, Banca Mondială, Banca Reglementelor
InternaŃionale, organizaŃii ale ONU care pot avea atribuŃii monetar-financiare (PNUD, FAO etc.).
b) Organisme bancar-financiare interguvernamentale regionale. Acestui tip de organizaŃii
aparŃin Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BERD), Banca Europeană pentru InvestiŃii
(BEI), Banca Centrală Europeană (UE), Banca Interamericană pentru Dezvoltare, Banca Africană pentru
Dezvoltare, Banca Asiatică pentru Dezvoltare etc.
c) ConsorŃii bancare internaŃionale permanente sau temporare.
d) Bănci multinaŃionale private.
e) Bănci naŃionale private cu o pondere mare în tranzacŃiile valutar-finan-ciare
internaŃionale.
f) SocietăŃi naŃionale sau multinaŃionale de asigurare, reasigurare sau garantare a creditelor
internaŃionale.
Fiecare instituŃie bancar-financiară internaŃională are un statut de funcŃionare, organe de
conducere, o reŃea internaŃională de filiale sau corespondenŃi bancari în Ńări în care au un volum mare de
tranzacŃii financiare.

2.4. Reglementări valutar-financiare internaŃionale


Al patrulea element component îl constituie reglementările valutar-financiare internaŃionale.
RelaŃiile valutar-financiare se pot derula eficient şi în siguranŃă în măsura în care dispun de un sistem de
norme, reguli, uzanŃe şi cutume care, respectate de participanŃii la schimburile economice internaŃionale,
asigură cooperarea şi încrederea reciprocă, fluenŃa tranzacŃiilor monetar-financiare internaŃionale. Acest
reglementări sunt de mai multe tipuri, în raport de participanŃi, domeniul reglementat, gradul şi forma
obligaŃiei de a utiliza şi respecta aceste reglementări, durata de valabilitate, răspunderea civilă sau penală
pentru nerespectare etc. Printre aceste reglementări reŃinem:
a. ConvenŃiile şi acordurile interstatale bilaterale, care sunt obligatoriu de aplicat şi de respectat
de toŃi rezidenŃii statelor semnatare pentru orice tip de tranzacŃii economice care presupun relaŃii valutar-
financiare. Cele mai răspândite forme sunt acordurile comerciale şi acordurile de plăŃi.
b. ConvenŃii şi acorduri interstatale multilaterale, la care participă mai multe state, rezidenŃii
acestora fiind obligaŃi să respecte reglementările incluse în aceste acorduri. Exemplu: convenŃiile
internaŃionale privind cambia, biletul la ordin şi cecul.

11
Basic facts about the United Nations, N.Y. 2000.
c. Statutele şi convenŃiile organismelor valutar-financiare internaŃionale (Statutul FMI, acordul şi
convenŃiile elaborate în cadrul Băncii Mondiale etc.).
d. Reglementările elaborate de Camera de ComerŃ InternaŃional de la Paris (normele privind
acreditivul, incasoul, garanŃia de plată, condiŃiile generale de livrare ş.a.). Regulile elaborate şi publicate
de CCI de la Paris au caracter de recomandare (uzanŃe), dar, incluse în contractele comerciale sau legile
naŃionale, devin obligatorii pentru participanŃii la tranzacŃiile comerciale şi de plăŃi internaŃionale.
e. UzanŃele internaŃionale, care sunt norme şi reglementări elaborate de consorŃii bancare,
organisme comerciale şi financiare, camere internaŃionale de comerŃ. UzanŃele au un caracter de
recomandare, dar odată incluse în contractele sau acordurile bilaterale sau multilaterale devin obligatorii
pentru participanŃi.
Reglementările internaŃionale – indiferent sub ce formă s-ar prezenta – constituie un important
component al sistemului monetar internaŃional, fără de care acesta nu şi-ar putea îndeplini funcŃiile
specifice.

2.5. Principiile adoptate la ConferinŃa Monetară InternaŃională


de la Bretton Woods (1944) şi criza lor
Primul sistem monetar internaŃional a fost creat în localitatea Bretton Woods (SUA) în 1944 la
ConferinŃa monetară internaŃională la care au participat statele aliate în lupta împotriva fascismului
european şi militarismului japonez. La ConferinŃă s-au discutat două planuri privind sistemul monetar
postbelic: american şi englez, dar în final a fost adoptat planul american. Sistemul monetar adoptat la
Bretton Woods în 1944 cuprindea o serie de principii care au funcŃionat până în 1971, când se
declanşează criza sistemului monetar de la Bretton Woods, iar cele mai multe principii pe care se baza
acest sistem au fost abandonate.
Principiile de bază adoptate la ConferinŃa Monetară InternaŃională de la Bretton Woods au fost
următoarele:
a) Etalonul monetar aur-devize, prin devize înŃelegându-se dolarul american şi lira sterlină.
Dolarul american a fost adoptat în virtutea forŃei economice a SUA, iar lira sterlină, datorită utilizării ei
pe scară largă în lume, cu deosebire în Ńările membre ale Commonwealth-ului (colonii, protectorate sau
state independente care recunoşteau – real sau formal – suzeranitatea Coroanei britanice). Etalonul aur-
devize presupunea că monedele naŃionale îşi definesc conŃinutul în aur sau în dolari sau lire sterline. În
practică, în toată perioada postbelică, numai dolarul american era realmente convertibil în aur; la cererea
băncilor centrale ale statelor membre ale FMI, lira sterlină a fost convertibilă în aur doar 3 luni (în anul
1947), după care s-a sistat această convertibilitate, deoarece cererile mari de aur de la Banca Angliei
aproape au epuizat rezerva de aur a acestei Ńări. În aceste condiŃii, doar dolarul american avea conŃinutul
definit în aur (0,888 gr. aur) şi era convertibil în aur la cererea băncilor centrale ale statelor membre ale
FMI.
FuncŃia de etalon monetar pentru toate celelalte state o îndeplinea doar dolarul SUA, celelalte
monede naŃionale îşi aveau definit conŃinutul monetar în dolari americani. Unele monede, formal, îşi
defineau conŃinutul în aur, dar calculat din etalonul aur al dolarului. Deci, şi pentru aceste monede,
etalonul monetar era tot dolarul.
În 1976, oficial este abandonat şi etalonul-dolar, FMI recomandând ca etalon Drepturile Speciale
de Tragere (DST), recomandare însuşită doar de patru Ńări, şi acestea din centrul Africii. Deci, primul
principiu adoptat la Bretton Woods (etalonul aur-devize) a încetat practic încă din 1971, iar oficial din
1976.
b) PreŃul fix al aurului, de 35 de dolari uncia de aur fin, deci preŃul aurului era exprimat tot în
dolari. PreŃul putea oscila doar cu ±0,75% ceea ce nu afecta caracterul fixităŃii lui. Întrucât o uncie de aur
 31,1 
cântăreşte circa 31,1 grame, rezultă şi paritatea în aur a dolarului de 0.888 gr. aur  = 0,888  . Dar
 35 
întrucât, datorită inflaŃiei, puterea de cumpărare a dolarului a scăzut permanent, aceasta a atras după sine
– începând din 1971 – creşterea treptată a preŃului aurului la 42 de dolari, apoi 51 de dolari etc., astfel că,
în prezent, preŃul aurului nu mai este fix, nivelul lui ajungând să oscileze între 390 dolari/uncie şi chiar
423 dolari/uncie12. Au fost perioade când preŃul aurului a depăşit 500 de dolari pentru o uncie.
În prezent, aurul se comportă pe plan mondial ca orice marfă, se comercializează la bursele de aur
(cu deosebire la Bursa din Londra), iar principiul preŃului fix al aurului a fost şi el abandonat, ca şi
etalonul aur-devize.
c) Cursul fix al schimbului valutar faŃă de dolar şi, de aici, fixitatea reciprocă a cursului între
toate valutele. Acest principiu decurgea în mod firesc din preŃul fix al aurului. După abandonarea
etalonului aur-devize şi a preŃului fix al aurului, cursurile valutare au trecut la un sistem de cursuri
fluctuante, sistem care funcŃionează şi în prezent. Astfel, în 1950, raportul de schimb valutar între dolar şi
francul elveŃian era de 1 USD = 4,28 franci elveŃieni; în anul 2004, cursul dolarului a scăzut la
1,25 franci elveŃieni. Cursul valutar nominal de pe piaŃa valutară depinde, în prezent, de raportul dintre
cerere şi ofertă la o valută sau alta. În aceste condiŃii, unele valute se depreciază, altele se apreciază, iar
foarte puŃine îşi menŃin o relativă stabilitate. Factorii care influenŃează raportul cerere-ofertă la valute
sunt mulŃi şi variaŃi, urmând să-i analizăm la tema privind „mecanismul cursurilor valutare”.
d) Echilibrul valutar (echilibrul balanŃelor de plăŃi), principiu chemat să asigure stabilitatea şi
echilibrul economiilor naŃionale şi ale schimburilor comerciale internaŃionale. Dar în perioada postbelică
şi actuală, balanŃa comercială a SUA este permanent deficitară. Deficitul comercial cronic şi constant al
SUA – Ńară a cărei monedă îndeplinea funcŃia de etalon monetar pentru celelalte monede – depăşea, în
2005, 500 mld dolari. De remarcat caracterul crescând al acestui deficit al balanŃei comerciale
americane (-2,2 mld dolari în 1971, -25,5 mld dolari în 1980, -130 mld dolari în 1990, -449
mld dolari în anul 2000 şi peste -500 mld dolari în 2005).
În condiŃiile în care SUA are un deficit atât de mare, în mod inevitabil, alte Ńări trebuie să aibă
excedente comerciale – este vorba de Ńări ca Germania, Japonia, Rusia, China, Coreea de Sud, Uniunea
Europeană în ansamblul ei, Canada ş.a. Astfel, obiectivul urmărit de ConferinŃa Monetară de la Bretton
Woods de a asigura o economie mondială stabilă şi echilibrată a eşuat. Economia mondială şi balanŃele
comerciale ale statelor se caracterizează în prezent prin dezechilibre active sau pasive permanente cu
efecte nocive asupra dezvoltării armonioase a relaŃiilor economice internaŃionale şi sistemului monetar
internaŃional.
e) MenŃinerea unei lichidităŃi monetare optime, adică a unui raport optim între rezervele valutare
(aur, devize şi alte active monetare) ale băncilor centrale ale statelor şi importuri, de regulă, circa 40%
din valoarea importurilor sau cerinŃa ca rezervele valutare să asigure plata importurilor pentru circa 3-4
luni. În prezent, puŃine Ńări au un asemenea nivel optim de lichiditate (rezerve monetare raportate la
importuri). Unele state au rezerve valutare care depăşesc valoarea importurilor (chiar cu peste 100%),
iar alte state au rezerve valutare care oscilează (sub 10% din importuri), nedispunând de mijloace de
plată străine; de regulă, este vorba de state cu mari datorii externe. La cele de mai sus trebuie adăugat
faptul că unele Ńări dezvoltate au monede naŃionale convertibile, liber utilizabile în relaŃiile economice
internaŃionale, dispunând astfel de un volum imens de mijloace de plată, adică au o lichiditate monetară
exagerat de mare, fiind în multe situaŃii creditoare, cu mari creanŃe externe. Problema lichidităŃii
monetare este în prezent deosebit de critică pentru majoritatea statelor şi pentru sistemul monetar
mondial în ansamblul său.
f) Convertibilitatea monetară. În istoria relaŃiilor valutare internaŃionale sunt două tipuri de
convertibilitate: convertibilitatea metalică şi convertibilitatea valutară; convertibilitatea monetară constă
în preschimbarea unei monede în etalonul monetar al altei monede în aur sau argint în raport de
conŃinutul metalic, de paritatea dintre monede. Întrucât convertibilitatea metalică a fost abandonată în
august 1971, când dolarul american a încetat să mai fie convertibil în aur, a rămas doar convertibilitatea
valutară, adică preschimbarea unei valute într-o altă valută, la rândul ei convertibilă. Acordul de la
Bretton Woods, prin convertibilitate, aşa cum este definită în articolul VIII din Statutul FMI, are în
vedere convertibilitatea de cont curent, adică tranzacŃiile de comerŃ cu mărfuri, servicii, transferuri

12
International Financial Statistics, septembrie 2005.
unilaterale, numită şi convertibilitate limitată. După anii ’50 ai secolului XX, tot mai multe state
dezvoltate practică şi convertibilitatea de capital, având deci o convertibilitate deplină.
g) În 1944, la ConferinŃa de la Bretton Woods, au fost create două organizaŃii monetar-
financiare internaŃionale: Fondul Monetar InternaŃional (FMI) şi Banca InternaŃională pentru
ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD). FMI avea atribuŃiile de supraveghere a funcŃionării sistemului
monetar internaŃional, inclusiv a principiilor enumerate mai sus, iar BIRD avea în competenŃă creditarea
pe termen lung sau finanŃarea economiilor Ńărilor distruse de război. În prezent, BIRD creditează sau
finanŃează preponderent Ńările în curs de dezvoltare.
În 1970-1973, sistemul monetar internaŃional de la Bretton Woods a intrat în criză, multe din
principiile sale nu mai funcŃionează; în 1976 s-a efectuat o reformă monetară, iar Statutul FMI din 1978
a abandonat o serie de principii care nu mai funcŃionau (etalonul aur-devize, demonetizarea aurului,
convertibilitatea metalică etc.) şi a inclus noi principii (moneda de cont a FMI, numită Drepturile
Speciale de Tragere (DST); au fost consacrate ca monede liber convertibile 5-6 valute care au o largă
utilizare şi circulaŃie internaŃională – USD, euro, lira sterlină, yenul japonez şi francul elveŃian –, dar şi
alte monede care au o convertibilitate deplină – dolarul canadian, dolarul australian ş.a.); s-a introdus
etalonul DST, pe care îl practică doar 4 state din centrul Africii. În schimb, au căpătat multiple atribuŃii
FMI şi BIRD, ultima devenind Banca Mondială, care are mai multe filiale (bănci, corporaŃii, asociaŃii) cu
multiple funcŃii în relaŃiile financiare internaŃionale (acestea vor fi pe larg abordate într-o temă specială
ulterioară).
În lucrarea de faŃă, întreaga problematică a sistemului monetar internaŃional este tratată în lumina
reformelor adoptate după 1970.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE


A. Sinteza capitolului 2
•FinanŃele internaŃionale s-au desfăşurat până în 1944 fără existenŃa unui sistem monetar
internaŃional coerent. Abia în 1944, la ConferinŃa Monetară InternaŃională de la Bretton Woods (SUA),
se pun bazele unui sistem monetar internaŃional.
•Sistemul monetar internaŃional adoptat la Bretton Woods se baza pe următoarele componente:
a)derularea fluentă a relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale; b) mecanismele relaŃiilor monetar-
financiare internaŃionale; c) cadrul instituŃional (orga-nismele) al sistemului monetar internaŃional (SMI)
şi d) regulile de desfăşurare a SMI.
•Statele participante la ConferinŃă au adoptat SMI, care a funcŃionat relativ coerent până în
1971, când cunoaşte prima criză monetar-financiară internaŃională. SMI adoptat în 1944 s-a bazat pe
următoarele principii de bază; a) etalonul aur-devize; b) preŃul fix al aurului (35 USD pentru o uncie
de aur fin); c) cursul fix al raportului de schimb valutar; d) echilibrul balanŃelor de plăŃi curente; e)
asigurarea unei lichidităŃi optime, bazată în principal pe aur; f) convertibilitatea de cont curent şi
multilateralitatea plăŃilor; g) crearea a două organisme internaŃionale: Fondul Monetar
InternaŃional şi Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD).
•În anii 1970-1973, toate principiile de mai sus au cunoscut o profundă criză, unele dintre ele
fiind chiar abandonate. Astfel, în noul Statut al FMI adoptat în 1978: a) preŃul aurului oscilează pe
piaŃă ca orice marfă; b) cursul de schimb valutar încetează de a mai fi fix, ci flotant, în raport de cerere
şi ofertă; c) etalonul aur-devize este abandonat şi înlocuit formal cu Drepturile Speciale de Tragere
(DST), etalon preluat doar de 4 state din centrul Africii; d) este sistată convertibilitatea dolarului în
aur; e) are loc demonetizarea aurului; f) balanŃele de plăŃi curente cunosc dezechilibre generalizate.
Singurele elemente de la Bretton Woods care au mai rămas în funcŃiune după 1978 au fost:
convertibilitatea de cont curent şi funcŃionarea celor două organisme create în 1944: FMI şi BIRD.

B. Concepte şi termeni de reŃinut


a) fluxuri (relaŃii) valutar-financiare internaŃionale
b) mecanism valutar-financiar internaŃional
c) organism valutar-financiar internaŃional
d) convenŃie monetar-financiară internaŃională
e) etalon monetar-financiar internaŃional
f) curs de schimb valutar
g) Bretton Woods
h) Drepturi Speciale de Tragere
i) criza valutar-financiară internaŃională

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere


1. Principalele relaŃii valutar-financiare internaŃionale
2. FuncŃiile relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale
3. Mecanisme valutar-financiare internaŃionale
4. Cadrul juridic al sistemului monetar internaŃional
5. Principiile adoptate în 1944 la ConferinŃa Monetară InternaŃională de la Bretton Woods
6. Criza sistemului monetar postbelic şi noile măsuri adoptate prin Statutul FMI din anul 1978.

D. Bibliografie obligatorie
•Monica Boajă, RelaŃii financiare şi valutare internaŃionale, capitolul 2, Editura Economică,
Bucureşti, 2003.
•Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, capitolele: 18,19 şi 20, Editura
ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.
CAPITOLUL 3
PIAłA MONETARĂ INTERNAłIONALĂ ŞI EUROVALUTELE

3.1. Eurovalutele şi piaŃa eurovalutară


3.2. Caracteristi ale pieŃei eurovalutare. ParticipanŃi
3.3. OperaŃiuni pe piaŃa eurovalutară
3.4. Mijloacele de plată internaŃionale
3.5. Sistemul bancar internaŃional

PiaŃa monetară internaŃională reprezintă una din principalele componente ale pieŃei financiare
internaŃionale, având un rol deosebit în atragerea/plasarea de fonduri şi vânzarea/cumpărarea de
instrumente financiare pe termen scurt. În prezent, în ansamblul pieŃei monetare internaŃionale rolul
predominant revine pieŃei eurovalutare, piaŃă relativ recentă, care permite operarea într-un cadru
dereglementat. Suportul derulării operaŃiunilor pe piaŃa monetară internaŃională este sistemul bancar
internaŃional, format din marile bănci, care deŃin o pondere importantă în activitatea bancară
internaŃională.

3.1. Eurovalutele şi piaŃa eurovalutară


Ca termen generic, piaŃa financiară internaŃională reprezintă ansamblul relaŃiilor, instituŃiilor
şi reglementărilor asociate mişcării fondurilor pe plan internaŃional. În mod convenŃional, piaŃa
financiară internaŃională cuprinde două mari segmente: piaŃa monetară internaŃională, pe care se
desfăşoară tranzacŃiile financiare internaŃionale cu scadenŃe mai mici de un an, şi piaŃa internaŃională
de capital, care cuprinde tranzacŃiile financiare internaŃionale cu scadenŃe mai mari de un an. La rândul
său, piaŃa internaŃională de capital are două mari componente: piaŃa creditului internaŃional şi piaŃa
obligaŃiunilor şi acŃiunilor internaŃionale, care vor fi detaliate în alte capitole.
OperaŃiunile pe piaŃa monetară internaŃională se pot desfăşura fie în mod tradiŃional, când tranzacŃiile

au loc în moneda naŃională a unuia din cei doi parteneri (de exemplu, o bancă din SUA acordă un

credit pe termen scurt unei firme din Italia în dolari americani), fie în eurovalute, când moneda utilizată

este terŃă pentru ambii parteneri (de exemplu., o bancă din Germania acordă un credit pe termen scurt

unei firme din Italia în dolari americani). Din cauza faptului că în ultimele decenii pe piaŃa monetară

internaŃională operaŃiunile cu eurovalute s-au dezvoltat şi au devenit predominante, uneori, în literatura

de specialitate, piaŃa monetară internaŃională este desemnată sub termenul de piaŃa eurovalutară.

Prin eurovalută se înŃelege valuta depozitată la o bancă din afara teritoriului şi jurisdicŃiei Ńării
care a emis valuta respectivă. Astfel, dolarii americani depozitaŃi la o bancă din Marea Britanie sunt
eurodolari, francii elveŃieni depozitaŃi la o bancă din FranŃa sunt eurofranci elveŃieni, lirele sterline
depozitate la o bancă din Italia sunt eurolire sterline etc. Pentru ca o valută să poată îndeplini rolul de
eurovalută, trebuie să fie liber utilizabilă, adică să nu aibă nici o restricŃie în materie de convertibilitate, şi
să deŃină o pondere importantă în tranzacŃiile internaŃionale. Prefixul „euro” provine de la faptul că
primele depozite în eurovalute s-au efectuat în Europa. Ulterior, practica depozitelor în eurovalute s-a
extins şi pe alte continente, astfel încât prefixul „euro” şi-a pierdut semnificaŃia. IniŃial, pentru a denumi
valutele depozitate la bănci din afara jurisdicŃiei Ńării de emisiune, unii autori au propus utilizarea
prefixului „xeno” (în lb. greacă străin), termen care, chiar dacă nu a avut succes, ar fi fost poate mai
indicat având în vedere că adoptarea monedei unice euro ar putea da naştere unor confuzii terminologice.
Deşi nu s-a putut stabili cu exactitate, părerea generală a specialiştilor este că piaŃa eurovalutară a apărut
la sfârşitul anilor ’50, când s-au constituit primele depozite în dolari la bănci din Europa occidentală. Cu
toate acestea, este necesar a fi menŃionat faptul că plasarea depozitelor în afara Ńării de emisiune a valutei
respective nu s-a realizat pentru prima dată în perioada postbelică, băncile europene altele decât cele din
Marea Britanie, acceptând depozite în lire sterline încă din secolul al XIX-lea. Dar, din cauza
dimensiunii mult mai reduse a acestor depozite, noŃiunea de eurovalută s-a impus de-abia după cel de-al
doilea război mondial.
Prima valută cu statut de eurovalută a fost dolarul american. Înainte de a se preciza factorii care au
determinat apariŃia pieŃei eurodolarilor este important de amintit că afluxul masiv de dolari în Europa
după încheierea războiului a fost determinat, în principal, de deficitul unor părŃi ale balanŃei de plăŃi
externe americane. Acest deficit a început să se manifeste în prima parte a anilor ’50 şi a fost cauzat de
mai mulŃi factori, între care amintim investiŃiile străine directe realizate de firmele americane şi
împrumuturile efectuate de nerezidenŃi pe pieŃele financiare din SUA. La început, nerezidenŃii care deŃineau
dolari şi doreau să-i depoziteze se adresau băncilor situate în Statele Unite. Şi invers, nerezidenŃii care
doreau să se împrumute în dolari recurgeau la pieŃele financiare din SUA. Spre sfârşitul anilor ’50 însă
apare un fenomen nou. Unii nerezidenŃi posesori de dolari efectuau depozite la bănci situate în afara
Statelor Unite, iar alŃii, solicitanŃi de finanŃare în dolari, apelau nu la pieŃele financiare din SUA, ci la pieŃe
financiare terŃe.
În literatura de specialitate au fost identificate mai multe motive, politice sau economice, care au
contribuit la conturarea acestei tendinŃe şi, implicit, la apariŃia şi dezvoltarea pieŃei eurodolarilor. Între
acestea, cel mai des invocate se numără:
1) accentuarea războiului rece, care a avut drept consecinŃă transferarea în băncile din Europa a
depozitelor în dolari constituite în SUA de fosta URSS şi alte Ńări din Europa de Est. Transferul a fost
săvârşit de teamă că administraŃia americană ar fi putut să blocheze aceste depozite;
2) măsurile administrative impuse de autorităŃile din SUA la remunerarea dobânzilor la depozite
sau pentru frânarea ieşirii de fonduri în dolari din Ńară:
• Reglementarea Q (Regulation Q), în vigoare încă din 1933, stabilea o serie de plafoane la plata
dobânzilor aferente depozitelor la termen. Cum bănci din Europa ofereau dobânzi mai mari, multe din
depozitele în dolari din SUA au fost mutate la bănci europene;
• Taxa de egalizare a dobânzilor (Interest equalisation tax), introdusă în 1963, mărea impozitul
perceput asupra veniturilor obŃinute de rezidenŃii americani din investirea în titlurile de valoare emise în
dolari pe piaŃa SUA de nerezidenŃi. Această măsură a fost luată cu scopul de a se micşora deficitul
balanŃei de plăŃi externe americane. Întrucât, în aceste condiŃii, pentru a obŃine fonduri de pe piaŃa SUA,
nerezidenŃii trebuia să plătească mai mult, ei au dezvoltat o piaŃă externă a dolarului, care să nu fie
supusă legislaŃiei din SUA. Se năşteau, astfel, euroobligaŃiunile, adică obligaŃiunile emise de o instituŃie
dintr-un stat, pe piaŃa financiară a celui de-al doilea stat, într-o valută diferită atât de valuta Ńării
emitentului, cât şi de valuta pieŃei de plasament. (De exemplu, se numesc euroobligaŃiuni obligaŃiunile în
dolari emise de o firmă din Italia pe piaŃa Angliei. În acest caz, Ńara emitentului este Italia, Ńara în care are
loc emisiunea este Anglia, iar valuta de emisiune este dolarul american);
• Programul de restrângere voluntară a creditului străin (Voluntary foreign credit restraint
program) şi Programul de investiŃii străine directe (Foreign direct investment program), adoptate în 1965,
respectiv în 1968, au impus restricŃii asupra volumului creditelor acordate nerezidenŃilor şi finanŃării
investiŃiilor din străinătate. Finalitatea acestor programe a fost, de asemenea, atenuarea deficitului balanŃei
de plăŃi externe americane;
3) un motiv extrem de important care a condus la dezvoltarea pieŃei eurodolarilor a fost capacitatea
băncilor care operează pe această piaŃă de a oferi dobânzi pasive (la depozitele atrase) mai mari şi
dobânzi active (la creditele acordate) mai mici decât băncile americane. Aceasta se explică prin faptul că
piaŃa eurodolarilor, nefiind supusă regle-mentărilor din SUA, nu obligă băncile să respecte anumite cerinŃe,
care le-ar afecta profita-bilitatea (de exemplu, constituirea unei rezerve minime obligatorii sau plafonarea
dobânzilor).
Alături de aceste cauze, piaŃa eurodolarilor a fost impulsionată, ulterior, şi de alŃi factori, între care cele
două crize petroliere din 1973-1974 şi 1979-1980. Ca urmare a creşterii preŃului petrolului pe plan
mondial, Ńările exportatoare au încasat sume uriaşe în dolari din vânzarea ŃiŃeiului. De teamă că
autorităŃile americane le-ar putea bloca fondurile în dolari depuse la băncile de pe teritoriul lor, o mare
parte din aceste sume au fost depozitate la bănci din Europa.
Ca urmare a trecerii la convertibilitatea externă deplină a principalelor monede europene,
treptat, pe lângă eurodolari, au apărut şi alte eurovalute, între care cele mai importante au fost: eurolira
sterlină, eurofrancul elveŃian, eurofrancul francez, euromarca germană, eurodolarul canadian,
euroguldenul olandez, eurolira italiană, euroyenul japonez. În principiu, apariŃia şi dezvoltarea acestor
eurovalute s-au datorat restricŃiilor impuse de autorităŃile monetare locale, care au obligat deŃinătorii de
conturi în valutele respective să apeleze la alte pieŃe pentru a se sustrage controlului intern şi a obŃine o
profitabilitate sporită. Astfel, pentru a diminua excedentul balanŃelor de plăŃi externe, Germania şi
ElveŃia au stabilit o serie de limite la plata dobânzilor pentru depozitele în mărci germane, respectiv,
franci elveŃieni care aparŃineau nerezidenŃilor. În consecinŃă, din dorinŃa de a le fructifica cât mai
avantajos, deponenŃii nerezidenŃi au transferat aceste depozite la bănci din afara Germaniei şi ElveŃiei,
ceea ce a condus la apariŃia euromărcilor germane şi eurofrancilor elveŃieni. Eurolirele sterline au luat
naştere tot ca urmare a unor măsuri restrictive. Pentru a împiedica eventualele speculaŃii asupra lirei
sterline cauzate de criza Canalului Suez din 1956, autorităŃile britanice au interzis utilizarea lirei sterline
în tranzacŃiile în care firmele engleze nu erau părŃi contractante. În aceste condiŃii, s-a format o cerere
externă pentru lira sterlină, care să nu mai fie supusă controlului britanic, multe depozite în lire sterline
din băncile engleze fiind transferate la bănci din alte Ńări. De altfel, criza Canalului Suez a constituit,
totodată, şi unul din motivele care au determinat apariŃia eurodolarilor, restricŃiile în utilizarea lirei
sterline conducând la creşterea cererii pentru dolari a băncilor londoneze.
IniŃial, operaŃiunile cu eurovalute s-au afirmat în centrul financiar internaŃional Londra, care
prezenta o serie de atuuri din punctul de vedere al tradiŃiei, poziŃionării geografice, infrastructurii, sau
reglementărilor, Banca Angliei fiind recunoscută prin permisivitatea acordată băncilor active pe teritoriul
său. Ulterior, constatându-se succesul de care s-au bucurat operaŃiunile cu eurovalute, şi alte centre
financiare au creat condiŃii favorabile pentru derularea acestora. Începând cu 1970 au luat naştere o serie
de centre financiare off-shore (engl. dincolo de Ńărm), în care derularea tranzacŃiilor are loc între
nerezidenŃi, iar operaŃiunile se efectuează într-o monedă diferită de cea a Ńării sau teritoriului în care sunt
înregistrate băncile off-shore. Băncile străine care operează în acest sistem sunt exonerate de multe din
reglementările şi obligaŃiile la care sunt supuse instituŃiile bancare locale, impozitele percepute sunt
reduse, iar confidenŃialitatea operaŃiunilor şi secretul bancar sunt foarte riguroase. Printre cele mai
importante centre off-shore se numără: Antilele Olandeze, Bahamas, Bahrein, Insulele Caiman, Costa
Rica, Emiratele Arabe Unite, Hong Kong, Luxemburg, Panama, Singapore. Mai mult chiar, începând cu
1981, autorităŃile din Statele Unite au creat chiar pe teritoriul lor centre off-shore, în care băncile
beneficiază de FacilităŃi Bancare InternaŃionale (International Banking Facilities), în sensul că nu sunt
supuse reglementărilor bancare naŃionale. O experienŃă similară a avut loc şi în Japonia în 1986, când s-a
creat o piaŃă off-shore (The Japan Offshore Market), băncile japoneze care activează pe această piaŃă
bucurându-se de un regim liberal în privinŃa acordării de împrumuturi şi atragerii de depozite de la
nerezidenŃi.
De la apariŃia sa şi până în prezent, piaŃa eurovalutară a cunoscut creşteri spectaculoase, chiar
dacă întrerupte din cauza unor evenimente, cum ar fi criza Băncii Herstatt (1974) sau criza datoriilor
externe ale Ńărilor în dezvoltare de la începutul anilor ’80. Consolidarea şi maturizarea pieŃei eurovalutare
s-au manifestat atât din punct de vedere cantitativ, în privinŃa dimensiunii pieŃei, numărului de
participanŃi, centrelor în care se desfăşoară operaŃiunile, cât şi calitativ, din punctul de vedere al
îmbunătăŃirii, diversificării şi rafinării tehnicilor şi practicilor pe piaŃă. Introducerea monedei unice
europene euro a avut un impact puternic asupra pieŃelor financiare internaŃionale, inclusiv asupra pieŃei
eurovalutare. Moneda unică europeană euro, înlocuind monedele naŃionale ale celor 12 Ńări din zona
euro, a condus şi la diminuarea considerabilă a numărului valutelor acceptate pe europiaŃă. De aceea, în
prezent, principalele eurovalute sunt: dolarul SUA, lira sterlină, yenul japonez, dolarul canadian, francul
elveŃian şi moneda unică euro. În privinŃa evoluŃiei pieŃei eurovalutare, este important de menŃionat şi
faptul că globalizarea financiară, contrar aşteptărilor, nu a presupus diminuarea activităŃii pe piaŃa
eurovalutară. Creşterea interdependenŃelor între piaŃa eurovalutară şi pieŃele financiare naŃionale şi
internaŃionale, integrarea crescândă a acestora au condus, treptat, la estomparea diferenŃelor între ratele
dobânzii practicate pe europieŃe şi ratele dobânzii aplicate pe pieŃele naŃionale. În acest context, a
dispărut unul din motivele esenŃiale care a condus la dezvoltarea pieŃei eurovalutare. Cu toate acestea,
piaŃa eurovalutară nu a fost puternic afectată, ceea ce înseamnă că experienŃa acumulată sau alte
avantaje, cum ar fi regimul fiscal liberal, sunt în continuare foarte importante13.

3.2. Caracteristici ale pieŃei eurovalutare. ParticipanŃi


Datorită modului în care a apărut şi s-a dezvoltat, naturii operaŃiunilor sau categoriilor de
participanŃi, piaŃa eurovalutară prezintă anumite caracteristici generale, care o individualizează în
raport cu celelalte pieŃe financiare naŃionale sau internaŃionale.
1. Natura internaŃională. PiaŃa eurovalutară are un puternic caracter internaŃional, datorat,
deopotrivă, marii varietăŃi a Ńărilor din care provin participanŃii, valutelor în care sunt efectuate
operaŃiunile, precum şi multitudinii centrelor financiare în care se desfăşoară.
2. AbsenŃa reglementărilor. Aşa cum s-a menŃionat, principala cauză care a condus la apariŃia
şi dezvoltarea eurovalutelor a fost posibilitatea operării într-un cadru dereglementat. Astfel, eurobăncile
pot să primească depozite fără restricŃii şi fără respectarea anumitor plafoane de dobândă, nu sunt
obligate să constituie rezerve minime obligatorii, nu sunt supuse limitelor privind structura activului şi
pasivului etc. Gradul sporit de libertate de care se bucură participanŃii pe această piaŃă este determinat şi
de lipsa unei autorităŃi centrale de control. În concluzie, se poate afirma că, din dorinŃa de a atrage pe
teritoriul lor cât mai multe eurobănci, multe centre financiare au creat un cadru fiscal, legal, valutar etc.
cât mai permisiv, care s-a concretizat în relativa absenŃă a reglementărilor.
3. Natura en-gros a operaŃiunilor. Din cauza faptului că valoarea unitară a operaŃiunilor este foarte
ridicată, activităŃile desfăşurate pe piaŃa eurovalutară au caracter en-gros, fiind destinate, în principal,
altor instituŃii financiar-bancare, marilor firme, organismelor financiare internaŃionale sau guvernelor.
Activitatea bancară en-gros se caracterizează, de asemenea, printr-un număr mic de tranzacŃii, dispersie
teritorială redusă şi puŃini funcŃionari în sfera executivă, astfel încât costurile operative au incidenŃă

13
Pentru dezvoltări privind piaŃa eurovalutară a se vedea: Constantin Moisuc,(coord.), RelaŃii
valutar-financiare internaŃionale, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2002; Claudia Baicu
Crăciun, Activitatea bancară şi finanŃarea comerŃului internaŃional, Editura FundaŃiei România de Mâine,
Bucureşti, 2005; Union de Banques Suisses, L’ euromarché – un marché sans frontières, Publication n. 62,
Zürich, 1979; Majnoni, Giovanni, Euromercati e finanziamento delle esportazioni, il Mulino, Bologna,
1981; Szegö, Giorgio, Eurovalute, euromercati ed euronote în G. Szegö, F. Paris, G.
Zambruno, Mercati finanziari e attività bancaria internazionale, Il Mulino, Bologna, 1988; Mariana Negruş,
FinanŃarea schimburilor internaŃionale. Politici. Tehnici, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991; De Sury, Paul, Il
mercato delle eurovalute în Claudio Demattè şi Paul de Sury (coord.), I mercati finanziari internazionali,
E.G.E.A. SpA, Milano, 1992; Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 1995;
Emil Furnigă, TranzacŃii pe europieŃele valutare în Mişu NegriŃoiu, (coord.), FinanŃarea internaŃională –
instrumente, mecanisme şi instituŃii, Editura Expert, Bucureşti, 1999; Institutul Bancar Român, PieŃe monetar-
financiare – instrumente, teorii, operaŃiuni, Bucureşti, 2000.
unitară minoră. De menŃionat şi faptul că cea mai mare parte a operaŃiunilor cu eurovalute se desfăşoară pe
piaŃa interbancară, piaŃă care, prin excelenŃă, are caracter en-gros.
4. Gradul ridicat de concurenŃă. Din cauza faptului că pe piaŃa eurovalutară nu există un
organism central care să „disciplineze” competiŃia dintre intermediari, concurenŃa este mai acerbă decât
pe pieŃele interne. Ca urmare, eurobăncile operează cu marje de dobândă mai reduse decât băncile active
pe plan intern. EficienŃa sporită a eurobăncilor se explică şi prin alŃi factori, cum ar fi:
– absenŃa reglementărilor, care conduce la scăderea costului intermedierii;
– caracterul en-gros al activităŃii, care contribuie la micşorarea costurilor operative;
– gradul înalt de sofisticare şi reputaŃia clientelei, ceea ce implică reducerea costurilor de
evaluare.
Totodată, din cauza absenŃei unui organism central care să controleze fluctuaŃiile pieŃei,
volatilitatea ratei dobânzii este foarte mare14.
ParticipanŃii pe piaŃa eurovalutară. O altă caracteristică a pieŃei eurovalutare se referă la
natura participanŃilor pe piaŃă. În primul rând, se impune a fi menŃionat faptul că cel puŃin unul din
participanŃi trebuie să fie o bancă. În al doilea rând, dat fiind caracterul en-gros al operaŃiunilor,
participanŃii pe piaŃă sunt, în general, foarte sofisticaŃi, ceea ce determină o limitare indirectă a numărului
acestora. Totodată, se remarcă faptul că participanŃii pe piaŃă sunt eterogeni, cuprinzând mai multe
categorii: bănci comerciale, bănci de investiŃii, societăŃi de asigurare, fonduri de pensii, brokeri, bănci
centrale, gu-verne şi autorităŃi locale, organisme financiare internaŃionale, firme de dimensiuni mari.
Băncile comerciale reprezintă principalii actori ai pieŃei eurovalutare, fiind cunoscute şi sub
denumirea de eurobănci. Rolul lor constă atât în atragerea şi plasarea de fonduri, cât şi în vânzarea şi
cumpărarea de instrumente financiare (eurocertificate de depozit, euroefecte comerciale etc.). Spre
deosebire de băncile comerciale, băncile de investiŃii nu se ocupă cu atragerea şi plasarea de fonduri în
eurovalute, ci cu acordarea de servicii financiare, pentru care încasează comisioane. SocietăŃile de
asigurare şi fondurile de pensii utilizează piaŃa eurovalutară pentru a-şi valorifica resursele de care
dispun. O funcŃie aparte pe piaŃa eurovalutară este îndeplinită de brokeri, care intermediază între
cererea şi oferta de fonduri fără să-şi asume riscuri în nume propriu. Băncile centrale folosesc piaŃa
eurovalutară pentru a-şi diminua deficitul sau plasa excedentul balanŃei de plăŃi externe, iar guvernele
şi autorităŃile locale fie se finanŃează de pe piaŃă, fie îşi plasează surplusul. Între organismele
financiare internaŃionale se disting băncile de dezvoltare (Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi
Dezvoltare, Banca Europeană de InvestiŃii, Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare,
Banca Africană de Dezvoltare, Banca Americană de Dezvoltare etc.), care recurg la piaŃa eurovalutară
pentru a-şi procura resursele de care au nevoie. Nu în ultimul rând, participante active pe piaŃa
eurovalutară sunt marile firme, prezente atât de partea ofertei, cât şi a cererii de fonduri.

3.3. OperaŃiuni pe piaŃa eurovalutară


Ca şi alte pieŃe financiare, piaŃa eurovalutară cuprinde mai multe segmente, care s-au diversificat şi
adâncit pe măsură ce operaŃiunile şi practicile cu eurovalute s-au dezvoltat şi maturizat. În principiu,
aceste segmente pot fi clasificate fie în funcŃie de participanŃii la operaŃiune, fie în funcŃie de
instrumentele financiare tranzacŃionate. Astfel, conform criteriilor menŃionate, principalele componente
ale pieŃei eurovalutare sunt: piaŃa interbancară, piaŃa eurocertificatelor de depozit şi piaŃa euroefectelor
comerciale.
PiaŃa interbancară cuprinde operaŃiunile cu eurovalute pe termen scurt, destinate în exclusivitate
băncilor. De altfel, una din caracteristicile pieŃei eurovalutare se referă la ponderea importantă pe care
piaŃa interbancară o deŃine în cadrul operaŃiunilor cu eurovalute. TranzacŃiile derulate au valori foarte
mari şi, în general, îmbracă fie forma clasică a atragerii şi plasării de depozite, fie forma
eurocertificatelor de depozit.

14
De Sury, Paul, Il mercato delle euro-valute, în Claudio Demattè, Paul de Sury (coord.), I
mercati finanziari internazionali, E.G.E.A. S.p.A., 1992, Milano, p. 386-388.
La fel ca pe piaŃa interbancară naŃională, şi pe piaŃa eurovalutară băncile cu surplus de lichidităŃi pe
termen scurt împrumută fonduri băncilor în lipsă de lichidităŃi. Băncile care atrag şi plasează depozite
cotează o rată a dobânzii (bid), la care sunt dispuse să primească depozite (mai mică, pe care o plătesc),
şi o rată a dobânzii (offer), la care doresc să împrumute fonduri (mai mare, pe care o încasează). În
ansamblul ratelor dobânzii pe piaŃa eurovalutară, locul principal îl deŃine rata dobânzii la depozitele (şi
creditele) pe care băncile londoneze le constituie între ele. Rata dobânzii offer practicată pe această piaŃă
este cunoscută sub denumirea abreviată de LIBOR (London Interbank Offered Rate) şi reprezintă rata
dobânzii de referinŃă la împrumuturile internaŃionale în eurovalute.
În funcŃie de perioada de timp după care deponentul are acces la suma depusă fără a fi penalizat la
dobândă, depozitele bancare au diferite grade de lichiditate. De menŃionat şi faptul că între gradul de
lichiditate a depozitelor şi rata dobânzii bonificate este o relaŃie invers proporŃională, respectiv, cu cât
lichiditatea depozitului este mai mare, cu atât rata dobânzii încasată de deponent este mai mică. Aceasta
se explică prin faptul că, în situaŃia în care depozitul are grad sporit de lichiditate, instituŃia bancară ce a
atras suma de bani nu se poate baza pe resurse stabile. Între depozitele cu grad sporit de lichiditate se
remarcă depozitele la vedere, la care deponentul are acces imediat la fondurile depuse. Depozitele cu
grad mediu de lichiditate sunt depozitele la termen cu preaviz. În acest caz, pentru a-şi retrage fondurile,
deponentul trebuie să preavizeze instituŃia bancară cu cel puŃin 24 sau 48 de ore înainte de retragere. Cel
mai mic grad de lichiditate îl prezintă depozitele cu scadenŃa bine delimitată (de exemplu, o zi, o
săptămână, 1,3,6,9,12 luni), care, totodată, se bucură şi de cele mai atractive rate ale dobânzii.
Din dorinŃa de a surmonta lipsa de lichiditate a depozitelor bancare şi de a beneficia de dobânzi ridicate,
în 1966, sucursalele băncilor americane pe piaŃa londoneză au emis eurocertificate de depozit în dolari.
Certificatul de depozit este un instrument financiar care atestă faptul că s-a depus la bancă o sumă de
bani pe o perioadă determinată, la o anumită dobândă. La scadenŃă, deŃinătorul încasează de la bancă
suma depusă plus dobânda aferentă. De multe ori, certificatele de depozit se emit cu discount, în sensul
că, la emitere, sunt vândute sub valoarea lor nominală, iar la scadenŃă sunt răscumpărate de banca
emitentă la valoarea nominală. DiferenŃa între cele două preŃuri o reprezintă profitul investitorului pentru
sumele plasate, care îmbracă forma dobânzii. Principala caracteristică a certificatelor de depozit este
negociabilitatea, adică faptul că pot fi vândute şi cumpărate pe piaŃa secundară înainte de scadenŃă. În
acest mod, dacă în intervalul de timp de la emitere până la scadenŃă, primul deŃinător al certificatului de
depozit are nevoie de suma investită, el poate să-l vândă pe piaŃa secundară altui investitor şi să
primească suma depusă în bancă plus dobânda aferentă intervalului de timp cât a deŃinut certificatul. La
rândul lui, până la scadenŃă, cel de-al doilea deŃinător poate şi el să vândă certificatul de depozit, astfel
încât este posibilă o succesiune de tranzacŃii de vânzare/cumpărare. Pentru investitor, avantajul
cumpărării certificatelor de depozit constă în îmbinarea lichidităŃii cu obŃinerea de câştiguri mai mari
decât în cazul depozitelor la vedere. Din punctul de vedere al băncilor, certificatele de depozit sunt o
sursă stabilă de atragere a fondurilor, ceea ce are efecte pozitive asupra politicii de investire a resurselor.
Totodată, datorită gradului sporit de lichiditate, comparativ cu depozitele efectuate la aceleaşi termene şi
valori, certificatele de depozit sunt bonificate, în general, cu o rată a dobânzii inferioară.
Alte instrumente financiare specifice pieŃei eurovalutare sunt euroefectele comerciale (eurocommercial
papers), utilizate, în general, de firme mari, cu standing recunoscut, de instituŃii financiare sau state
suverane, care doresc să atragă resurse pe termen scurt. Într-un anumit sens, tehnica emiterii efectelor
comerciale este asemănătoare cu cea a emiterii biletelor la ordin cu plata la termen. În ambele cazuri,
emitenŃii îşi iau angajamentul că vor efectua plata la termenul stabilit. Spre deosebire însă de biletele la
ordin, efectele comerciale nu se bazează pe o tranzacŃie comercială care să determine emiterea lor, ci pe
credibilitatea emitenŃilor. De exemplu, o mare firmă comercială poate emite bilete la ordin, pentru a
efectua plata unor importuri de mărfuri, deci ca urmare a unei tranzacŃii comerciale, şi efecte comerciale,
pentru a-şi procura fonduri pe termen scurt necesare continuării activităŃii. Particularitatea emisiunii de
euroefecte comerciale constă în faptul că plasarea lor nu este garantată de sindicate bancare, emitentul
neavând nici o certitudine cu privire la suma pe care o va încasa. Prima emisiune de euroefecte
comerciale a avut loc în 1985 la Londra, care a devenit locul principal de tranzacŃionare a acestor
instrumente. La fel ca eurocertificatele de depozit, euroefectele comerciale sunt titluri la purtător, care se
vând la emitere la un preŃ sub valoarea nominală şi se răscumpără la scadenŃă la valoarea nominală,
diferenŃa fiind câştigul investitorilor. Şi euroefectele comerciale au o piaŃă secundară, care însă, se pare,
nu este la fel de lichidă ca piaŃa secundară a eurocertificatelor de depozit.
Pe lângă operaŃiunile de atragere de fonduri, piaŃa eurovalutară deŃine un rol important şi în acordarea de
credite nu numai pe termen scurt, dar şi pe termen mediu şi lung, cum ar fi eurocreditele rotative (roll-
over). Aceste credite, deşi sunt acordate pe termene mai lungi, au ca suport depozitele în eurovalute
atrase de eurobănci pe termene scurte.

3.4. Mijloacele de plată internaŃionale


Derularea rapidă şi în bune condiŃii a schimburilor internaŃionale presupune existenŃa unor
instrumente monetare, universal recunoscute, care să permită stingerea datoriilor, respectiv, încasarea
creanŃelor internaŃionale. Aceste instrumente sunt cunoscute sub denumirea generică de mijloace de
plată internaŃionale. De-a lungul timpului s-au succedat mai multe instrumente monetare care au
îndeplinit funcŃia de mijloace de plată internaŃionale. IniŃial, până la primul război mondial, aurul a
deŃinut ponderea cea mai importantă în lichidarea datoriilor internaŃionale. Ulterior, alături de aur au
început să fie utilizate şi unele valute, a căror pondere a crescut, astfel încât, treptat, rolul aurului ca
mijloc de plată internaŃional s-a diminuat. Mai mult chiar, în prezent, aurul nu mai îndeplineşte funcŃia
de mijloc de plată internaŃional. În plus, mutaŃiile care au avut loc pe plan internaŃional au determinat
impunerea altor instrumente monetare care să exercite funcŃia de mijloace de plată internaŃionale –
unităŃile monetare de cont, între care se detaşează drepturile speciale de tragere. De menŃionat şi faptul
că, recent, în categoria mijloacelor de plată internaŃionale a fost inclusă şi moneda unică europeană –
euro.
În sinteză, în etapă actuală, instrumentele monetare care au rolul de mijloace de plată
internaŃionale pot fi grupate în următoarele categorii: valute, devize şi drepturi speciale de
tragere15.
a) Valutele sunt monedele naŃionale utilizate în relaŃiile de plăŃi internaŃionale sau deŃinute de
nerezidenŃi. De exemplu, pentru un cetăŃean american, dolarul SUA folosit pentru plata unei mărfi
cumpărate de la un magazin din New York este monedă naŃională. Acelaşi dolar SUA utilizat pentru
plata unei mărfi importate din Germania este valută. La fel, dolarii deŃinuŃi de nerezidenŃi, de exemplu de
cetăŃeni români în conturile bancare din România, se numesc valute. Cu alte cuvinte, valuta reprezintă
faŃeta monedei naŃionale dinspre exterior.
Ca şi monedele, valutele pot fi valute efective sau valute de cont. În primul caz, valutele se
prezintă sub formă fizică de bancnote sau monede divizionare. Utilizarea lor este restrânsă şi asociată,
mai ales, plăŃilor de valoare mică din turismul internaŃional. Însă, date fiind dezavantajele pe care le
prezintă numerarul şi evoluŃiile tehnologice din ultima perioadă, chiar şi în aceste situaŃii, tendinŃa este de
înlocuire a numerarului cu instrumente moderne de plată, cum ar fi cecurile de călătorie sau, şi mai nou,
cărŃile de plată (cardurile). Valutele de cont deŃin ponderea covârşitoare în relaŃiile de plăŃi internaŃionale.
Aceste valute sunt depozitate în conturi bancare (de unde şi denumirea de ,,valute de cont”) şi, pentru
efectuarea plăŃilor internaŃionale, sunt transferate din contul unei bănci în contul altei bănci din
străinătate prin tehnica viramentului bancar internaŃional.
Unul dintre cele mai importante criterii de clasificare a valutelor este posibilitatea de
preschimbare pe o altă valută. Conform acestui criteriu, se disting valute convertibile şi valute
neconvertibile. Prin valută convertibilă se înŃelege însuşirea legală pe care o are o monedă de a putea fi

15
Pentru dezvoltări a se vedea: Constantin Moisuc (coord.), RelaŃii valutar-financiare
internaŃionale, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2002; Costin KiriŃescu, RelaŃiile valutar-
financiare internaŃionale, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978; Victor Jinga, Moneda şi
problemele ei contemporane, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981; Costin KiriŃescu, Moneda – mică
enciclopedie, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982; Costin KiriŃescu, Emilian Dobrescu,
Băncile – mică enciclopedie, Editura Expert, Bucureşti, 1998.
preschimbată cu o altă monedă în mod liber prin vânzare-cumpărare pe piaŃa valutară, în sensul că nu
există restricŃii nici cu privire la suma de preschimbat, nici la scopul preschimbării (plăŃi pentru tranzacŃii
comerciale, necomerciale sau transferuri de capital) şi nici la calitatea celui care efectuează
preschimbarea (rezident sau nerezident al Ńării în care se efectuează preschimbarea)16.
De-a lungul timpului, convertibilitatea valutară a cunoscut mai multe modificări, practicându-se,
într-o primă etapă, regimul valutelor convertibile în aur, apoi al valutelor convertibile în alte valute la un
curs fix, iar în prezent, regimul valutelor convertibile în alte valute la cursul pieŃei, care variază liber, în
funcŃie de cerere şi ofertă. Convertibilitatea valutelor în aur a funcŃionat deplin până la primul război
mondial şi a presupus că autoritatea monetară care emitea moneda respectivă o preschimba liber pe o
anumită cantitate de aur, conform valorii paritare (adică a conŃinutului de aur al unităŃii monetare definit
prin reglementările Ńării emitente). După 1944, conform Acordurilor de la Bretton Woods, prin valută
convertibilă se înŃelegea valuta care se putea preschimba pe o altă valută la un curs fix. Singura valută
care se putea converti în aur era dolarul american, celelalte valute putându-se schimba în aur doar prin
intermediul dolarului. Acest tip de convertibilitate s-a utilizat până la declanşarea crizei sistemului
monetar internaŃional din deceniul al şaptelea al secolului trecut, când SUA a suspendat convertibilitatea
dolarului în aur. În etapa actuală, prin convertibilitate valutară se înŃelege preschimbarea unei valute pe o
altă valută la cursul pieŃei din momentul operaŃiunii. Dintre valutele convertibile, pe plan internaŃional
cele mai des folosite sunt valutele liber utilizabile, considerate, conform aprecierilor Fondului Monetar
InternaŃional, acele valute frecvent negociate pe pieŃele valutare şi care deŃin o pondere importantă în
tranzacŃiile internaŃionale şi în rezervele valutare ale băncilor. Numărul valutelor liber utilizabile este
redus, între acestea remarcându-se dolarul SUA, moneda unică euro, yenul japonez şi lira sterlină.
În opoziŃie cu valutele convertibile, de regulă, valutele neconvertibile nu sunt utilizate în relaŃiile
de plăŃi internaŃionale şi nu pot servi ca mijloace de plată internaŃionale.
b) În sens restrâns, prin devize se înŃeleg instrumentele de plată şi credit – cambia, biletul la
ordin, cecul – denominate în valute convertibile. Într-o accepŃiune mai largă, acestor instrumente de plată
şi credit li se pot adăuga alte instrumente monetare, cum ar fi acŃiunile, obligaŃiunile, bonurile de tezaur
şi alte valori mobiliare exprimate în valută, dar şi valuta efectivă şi valuta de cont.
c) Drepturile speciale de tragere (DST) (engl. - Special Drawing Right) sunt instrumente
monetare create de FMI ca urmare a deciziei guvernatorilor din 1967 şi a modificării statutului său de
funcŃionare din 1969. Scopul pentru care s-au emis DST a fost sporirea lichidităŃii internaŃionale şi
crearea unei monede internaŃionale stabile, care să fie independentă de situaŃia economică sau financiară
a vreunei Ńări. DST sunt unităŃi monetare de cont, fără existenŃă materială sau acoperire în metal preŃios,
care se alocă Ńărilor membre FMI gratuit, proporŃional cu cota subscrisă la Fond. Pe lângă funcŃia de
mijloc de plată internaŃional, DST au fost concepute să îndeplinească şi funcŃia de etalon monetar şi
mijloc de evidenŃă şi calcul.
Prin modificarea statutului FMI din 1969, unitatea DST a fost definită printr-un conŃinut de aur.
Începând cu 1 iulie 1974 s-a renunŃat la definirea în aur şi s-a trecut la stabilirea valorii DST pe baza unui
„coş” ponderat de valute, menit să-i confere o mai mare stabilitate. De-a lungul timpului, structura
„coşului” valutar a diferit. Astfel, iniŃial, „coşul” a fost compus dintr-un număr de 16 valute care
aparŃineau Ńărilor ce deŃineau o pondere de cel puŃin 1% din comerŃul mondial. Ulterior, numărul
valutelor din „coş” s-a redus la 5: dolarul american, yenul japonez, lira sterlină, marca germană, francul
francez. În prezent, odată cu trecerea la moneda unică euro, valoarea unui DST se stabileşte pe baza unui
„coş” ponderat de 4 valute, după cum urmează: dolarul american- 39%; moneda unică euro – 32%;
yenul japonez – 18%; lira sterlină – 11%. Valoarea DST este publicată zilnic de FMI. Utilizarea DST
este limitată la nivelul autorităŃilor monetare ale statelor membre ale FMI sau altor organe oficiale care
au primit aprobarea FMI, cum ar fi Banca Reglementelor InternaŃionale, Banca Mondială sau alte bănci
regionale de investiŃii. Particularii nu au acces la DST. De la crearea lor şi până în prezent au avut loc
două emisiuni de DST: în perioadele 1970-1972 şi 1980-1982.

16
Costin KiriŃescu, Moneda – mică enciclopedie, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
1982, p. 100.
În favoarea DST au fost invocate următoarele argumente: (a) stabilitate relativă; (b)
independenŃă faŃă de situaŃia economică şi financiară a diferitelor Ńări; (c) dozarea conştientă a alocărilor
de DST în funcŃie de nevoile efective de lichiditate ale economiei mondiale; (d) caracter gratuit al
instrumentului, el negrevând balanŃa plăŃilor, cum este cazul celorlalte instrumente de rezervă. Au fost
totodată formulate următoarele critici: (a) DST nu îndeplinesc toate funcŃiile monetare; (b) DST nu
circulă decât între autorităŃile monetare; (c) inflaŃia şi deflaŃia de DST nu sunt excluse, hotărârile FMI
putându-se baza pe evaluări eronate. Un aspect criticat este şi criteriul după care se repartizează alocările
de DST între Ńările membre, şi anume proporŃional cu cota. În felul acesta, ponderea principală a
alocaŃiilor de DST din prima „perioadă de bază” (1970-1972) a revenit Ńărilor industriale: 6,2 miliarde
dintr-un total de 9,3 miliarde. SUA a primit mai multe DST decât toate Ńările în curs de dezvoltare luate
împreună. S-a propus ca repartizarea să se facă pe alte baze, astfel încât alocaŃiile să fie dirijate într-o
proporŃie mai mare spre Ńările care au cel mai mult nevoie de rezerve17.

3.5. Sistemul bancar internaŃional


Suportul derulării operaŃiunilor pe piaŃa monetară internaŃională îl reprezintă sistemul bancar
internaŃional, în cadrul căruia băncile comerciale cu pondere mare în activitatea bancară internaŃională
deŃin un rol important. Alături de aceste bănci comerciale, desfăşurarea activităŃilor bancare
internaŃionale este influenŃată şi de băncile centrale ale diferitelor state sau de organisme financiare
internaŃionale, cum ar fi Banca Reglementelor InternaŃionale, care, prin intermediul Comitetului de la
Basel, stabileşte o serie de principii directoare privind supravegherea activităŃii bancare internaŃionale.
De asemenea, băncile de dezvoltare BIRD, BEI, BERD etc. sunt participante active pe piaŃa monetară
internaŃională. Se impun a fi amintite şi băncile de investiŃii, cu rol important în acordarea de servicii
financiare.
În principiu, activitatea bancară internaŃională îmbracă două mari forme: activitatea cu străinătatea
tradiŃională, care cuprinde operaŃiunile efectuate în monedă naŃională cu nerezidenŃii, şi activitatea cu
eurovalute, având drept contrapartidă atât clienŃi rezidenŃi, cât şi nerezidenŃi. Luând ca referinŃă o bancă
situată în Marea Britanie, considerăm că aceasta este implicată în activităŃi cu străinătatea tradiŃionale
dacă, de exemplu, acceptă depozite şi efectuează împrumuturi în lire sterline (moneda naŃională) către
clienŃi nerezidenŃi (din alte Ńări, de exemplu, francezi). În acelaşi context, activitatea cu eurovalute
presupune, de exemplu, că banca engleză acordă împrumuturi în eurodolari fie clienŃilor rezidenŃi
(englezi), fie clienŃilor nerezidenŃi (situaŃi în alte Ńări).
O bancă poate să deruleze activităŃi internaŃionale stabilind relaŃii de corespondent cu bănci străine
sau implantând sedii bancare în străinătate. RelaŃia de corespondent bancar presupune că o bancă
dintr-o Ńară încheie o înŃelegere cu o bancă din altă Ńară prin care se angajează reciproc să-şi ofere diferite
servicii. Această activitate constituie suportul tradiŃional al derulării operaŃiunilor de plăŃi şi încasări cu
străinătatea atât în nume propriu, cât şi în numele clienŃilor. Este cunoscut faptul că, în prezent, plăŃile
internaŃionale (de exemplu, încasarea contravalorii exportului de mărfuri şi servicii) se derulează prin
intermediul băncilor, care, prin sisteme specifice, mijlocesc transferurile internaŃionale de fonduri. Clientul
importator dă ordin băncii sale să efectueze plata în favoarea exportatorului, indicând banca la care acesta
are deschis contul. Dacă banca importatorului şi banca exportatorului sunt în relaŃie de corespondent şi au
deschise conturi una la cealaltă (denumite conturi de corespondent), transferul fondurilor de la importator la
exportator se realizează prin debitarea, respectiv creditarea conturilor de corespondent.
Până la începutul anilor ’60, relaŃia de corespondent bancar a stat la baza siste-mului de plăŃi internaŃionale.
Ulterior, dezvoltarea afacerilor internaŃionale derulate de clienŃi a determinat marile bănci ca, pe lângă
activitatea de corespondent bancar, să-şi localizeze şi sedii în exterior, în principal, sub forma
reprezentanŃelor, sucursalelor şi filialelor.
ReprezentanŃele băncilor străine (representative offices) constituie cea mai simplă modalitate de
stabilire în exterior. Principala caracteristică a reprezentanŃelor o constituie faptul că ele nu pot desfăşura
17
Costin KiriŃescu, Emilian Dobrescu, Băncile – mică enciclopedie, Editura Expert, Bucureşti,
1998, p. 116-117.
activităŃi bancare propriu-zise (acceptarea de depozite, acordarea de credite etc.), având simplul rol de a
informa sediul central în legătură cu piaŃa financiar-bancară din Ńara gazdă.
O formă superioară de implicare bancară în străinătate o reprezintă sucursalele băncilor străine
(branches), care, deşi efectuează o gamă largă de operaŃiuni, îşi desfăşoară activitatea pe baza capitalului
deŃinut de banca-mamă, neavând personalitate juridică. Principalul motiv pentru care băncile îşi
localizează sucursale externe este deservirea clienŃilor din Ńara de origine care au investit în străinătate
(firmele multinaŃionale). O altă cauză constă în operarea în centrele financiare off-shore, pentru
fructificarea avantajelor care decurg din operaŃiunile cu eurovalute.
Filialele bancare (subsidiaries) constituie forma cea mai complexă de investire în străinătate. La fel ca
sucursalele, filialele pot desfăşura toate activităŃile permise de legislaŃia Ńării gazdă, însă, spre deosebire
de acestea, au capital propriu şi personalitate juridică. Filialele iau naştere fie prin crearea unei bănci noi
de la zero (mai rar), fie prin achiziŃionarea unei bănci locale, ultima variantă fiind considerată mai puŃin
costisitoare. Evenimentele din 1989 au creat premisele ca băncile străine să investească şi în Ńările
Europei Centrale şi de Est, în acest context, multe din băncile de stat fiind privatizate şi transformate în
filiale ale unor bănci străine, în special din Europa Occidentală. Băncile din Ńările dezvoltate şi-au
manifestat interesul faŃă de sistemele bancare din Europa Centrală şi de Est şi din cauza faptului că în
Ńările lor de origine concurenŃa era acerbă, iar căile de dezvoltare a activităŃii tradiŃionale erau limitate.
Or, din acest punct de vedere, sistemele bancare din Europa fostă comunistă prezenta un potenŃial de
creştere foarte mare. Avantajul filialelor constă în posibilitatea derulării atât a activităŃilor en-gros
(destinate în special guvernelor, altor instituŃii financiare, firmelor mari, companiilor multinaŃionale), cât
şi a activităŃilor en-detail (având drept contrapartide firmele mici şi mijlocii, persoanele fizice). Aceasta
se datorează faptului că fiind, în general, rezultatul cumpărării unor bănci locale, filialele valorifică
reŃeaua teritorială locală şi experienŃa acumulată de băncile achiziŃionate. Între dezavantajele filialelor se
numără aportul mare de capital, costurile de funcŃionare ridicate şi flexibilitatea mult mai redusă decât în
cazul reprezentanŃelor şi sucursalelor.
În concluzie, se poate afirma că implantarea de sedii în străinătate este determinată de mai mulŃi factori,
între care cei mai importanŃi sunt:
1) însoŃirea clienŃilor din Ńara de origine care au efectuat învestiŃii în străinătate;
2) diferenŃele dintre Ńări în materie de reglementare a activităŃii bancare;
3) procesul de dereglementare, concretizat în deschiderea pieŃelor naŃionale către băncile
străine;
4) dispersia riscului;
5) operarea pe europieŃe;
6) realizarea de economii de scară.
Pe lângă avantajele pe care le-a oferit, dezvoltarea activităŃii bancare internaŃionale a ridicat şi o
serie de probleme privind stabilitatea sistemului financiar internaŃional. Aceste probleme au devenit
evidente pe măsură ce creditul internaŃional s-a dezvoltat, iar legăturile dintre băncile situate în Ńări
diferite s-au intensificat. În acest context, autorităŃile monetare din diferite Ńări au realizat faptul că
falimentul unei bănci dintr-o Ńară poate avea repercusiuni negative nu numai asupra sistemului bancar
din Ńara respectivă, ci şi asupra sistemului bancar internaŃional.
Pentru a preîntâmpina şi atenua efectele negative ale crizelor bancare cu rezonanŃă internaŃională, în
1974 a fost creat, pe lângă Banca Reglementelor InternaŃionale, Comitetul de la Basel, format din
reprezentanŃii Belgiei, Canadei, FranŃei, Germaniei, Italiei, Japoniei, Olandei, Suediei, Angliei, Statelor
Unite, ElveŃiei, Luxemburgului şi Spaniei. Documentele adoptate de Comitetul de la Basel nu au
caracter obligatoriu, fiind simple recomandări. În practică însă ele exercită o puternică influenŃă în
stabilirea regulilor privind supravegherea prudenŃială în mai mult de 100 de Ńări. De altfel, unul din
obiectivele Comitetului de la Basel este obŃinerea unei largi recunoaşteri a reglementărilor pe care le
adoptă, în acest sens colaborând şi acordând asistenŃă altor comitete internaŃionale care grupează pe baze
regionale autorităŃile de supraveghere din Ńări terŃe: America Latină şi Centrală, Africa, teritorii şi Ńări cu
statut off-shore, Ńări arabe, Ńări din Asia de Sud-Est, Ńări din Europa Centrală şi de Est. Pentru atingerea
Ńelurilor urmărite, Comitetul de la Basel a elaborat o serie de principii privind supravegherea filialelor
şi sucursalelor băncilor străine, concretizate în Concordatul de la Basel din 1975 (modificat în 1983,
1990, 1992, 1996). În acelaşi timp, a fixat o serie de reguli privind cerinŃele minime de capital pentru
băncile active pe plan internaŃional (Acordul de la Basel din 1988). Modificările intervenite în
desfăşurarea activităŃii bancare internaŃionale, evoluŃia sistemelor de măsurare şi gestionare a riscurilor
bancare şi, nu în ultimul rând, limitele asociate Acordului din 1988 au determinat Comitetul de la Basel
să aducă o serie de îmbunătăŃiri regulilor din 1988, astfel încât, în iunie 2004, au fost adoptate alte reguli.
Noul Acord de la Basel din 2004 şi-a propus să stabilească o mai bună corelaŃie între nivelul fondurilor
proprii şi profilul de risc al fiecărei bănci18.
Şi în Ńara noastră, în conturarea cadrului privind supravegherea prudenŃială, Banca NaŃională a României
a Ńinut cont de recomandările Comitetului de la Basel şi de legislaŃia bancară în vigoare în Ńările Uniunii
Europene, care, la rândul ei este armonizată cu reglementările Comitetului de la Basel. În ceea ce
priveşte participarea bancară străină se remarcă faptul că, în România, la sfârşitul anului 2004, băncile cu
capital majoritar străin, inclusiv sucursalele băncilor străine, deŃineau 69,3% din volumul agregat al
capitalului bancar. La aceeaşi dată, cota de piaŃă a băncilor şi sucursalelor băncilor străine era de 62,1%.
În ceea ce priveşte provenienŃa capitalului bancar străin, la finele anului 2004, primele trei locuri erau
ocupate de Austria (cu 24,6% în capitalul agregat pe sistem), Grecia (cu 10,1%) şi Italia (cu 8,4%)19.
Ponderea ridicată deŃinută de capitalul străin se datorează, în mare parte, procesului de privatizare
bancară început prin privatizarea Băncii Române de Dezvoltare. Se apreciază că, în viitor, odată cu
privatizarea celorlalte bănci de stat, această pondere va creşte. Între cele mai active filiale bancare străine
prezente pe teritoriul României se numără BRD-Groupe Société Générale, Raiffeisen Bank, ABN Amro
Bank, Alpha Bank, iar dintre sucursalele străine se detaşează net ING Bank N.V.

INDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 3
 PiaŃa monetară internaŃională reprezintă una din principalele componente ale pieŃei
financiare internaŃionale, având un rol deosebit în atragerea/plasarea de fonduri şi
vânzarea/cumpărarea de instrumente financiare pe termen scurt (cu scadenŃa până la un an).
 OperaŃiunile pe piaŃa monetară internaŃională se pot desfăşura fie în mod tradiŃional, când
tranzacŃiile au loc în moneda naŃională a unuia din cei doi parteneri, fie în eurovalute, când moneda
utilizată este terŃă pentru ambii parteneri. Din cauza faptului că, în ultimele decenii, pe piaŃa monetară
internaŃională operaŃiunile cu eurovalute s-au dezvoltat şi au devenit predominante, uneori, în
literatura de specia-litate, piaŃa monetară internaŃională este desemnată sub termenul de piaŃa
eurovalutară.
 Eurovalutele sunt monedele naŃionale liber convertibile depozitate la o bancă situată în
afara Ńării de emisiune a valutei. În acest fel, eurovalutele ies de sub controlul autorităŃilor monetare
atât ale Ńării unde este situată banca deponentă (moneda nu a fost emisă de acestea), cât şi ale Ńării
emitente (moneda se află depozitată la o bancă situată în afara Ńării de emisiune).
 Factorii care au determinat apariŃia eurovalutelor şi pieŃei eurovalutare sunt multipli,
printre care reŃinem: „războiul rece”, măsurile administrative adoptate de unele autorităŃi monetare
naŃionale, activităŃile financiare ale societăŃilor multinaŃionale, crizele petroliere mondiale, creşterea
numărului Ńărilor cu valute convertibile, criza Canalului Suez, dezvoltarea centrelor financiare din
diferite teritorii şi Ńări mai puŃin dezvoltate, dar cu un sistem bancar dezvoltat (centre off-shore).

18
Pentru dezvoltări a se vedea Claudia Baicu Crăciun, Activitatea bancară şi finanŃarea
comerŃului internaŃional, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005 şi bibliografia inclusă
acolo.
19
Banca NaŃională a României, Raport Anual 2004, p. 91-92.
 Caracteristicile specifice ale pieŃei eurovalutare, care le deosebesc de alte pieŃe financiare
naŃionale, sunt: natura internaŃională a pieŃei, absenŃa reglementărilor rigide, natura en-gros a
operaŃiunilor, gradul ridicat de concurenŃă etc.
 ParticipanŃii pe piaŃa eurovalutară sunt eterogeni, cuprinzând mai multe categorii: bănci
comerciale, societăŃi de asigurare, bănci centrale, bănci de investiŃii, guverne şi autorităŃi locale,
organisme financiare internaŃionale, societăŃi multinaŃionale, fonduri de pensii, brokeri etc. Cei mai
importanŃi actori pe piaŃa eurovalutară sunt băncile comerciale.
 PiaŃa eurovalutară cuprinde mai multe segmente, care s-au diversificat şi adâncit pe
măsură ce operaŃiunile şi practicile cu eurovalute s-au dezvoltat şi maturizat. Principalele componente
ale pieŃei eurovalutare sunt: piaŃa interbancară, piaŃa eurocertificatelor de depozit şi piaŃa euroefectelor
comerciale.
 Mijloacele de plată internaŃionale reflectă de-a lungul istoriei procesul de demonetizare a
aurului. În prezent, principalul mijloc de plată internaŃional sunt valutele naŃionale liber convertibile
depozitate în conturi bancare şi utilizate prin tehnica viramentului bancar. Un alt mijloc de plată larg
utilizat în tranzacŃiile internaŃionale sunt devizele exprimate în valute convertibile. În fine, în ultimii
ani, se afirmă ca mijloace de plată internaŃionale monedele internaŃionale emise de organisme
internaŃionale, cum ar fi Drepturile Speciale de Tragere, emise de FMI, moneda unică europeană,
emisă de Banca Centrală Europeană (în Ńările membre ale zonei euro, această monedă se comportă ca
o monedă „naŃională”) şi dinarul arab emis de Fondul Monetar Arab. DST şi dinarul arab sunt
monede de cont, de evidenŃă.
 Drepturile Speciale de Tragere (DST) sunt emise de FMI şi repartizate gratuit statelor
membre proporŃional cu cota subscrisă la Fond. DST are un conŃinut format din mai multe valute
(„coş” valutar), care, după apariŃia monedei unice euro, este format din 4 valute: USD – 39%; euro –
32%; yenul japonez – 18% şi lira sterlină – 11%.
 Suportul derulării operaŃiunilor pe piaŃa monetară internaŃională îl reprezintă sistemul
bancar internaŃional, în cadrul căruia băncile comerciale cu pondere mare în activitatea bancară
internaŃională deŃin un rol important. Activitatea bancară internaŃională îmbracă două mari forme:
activitatea cu străinătatea tradiŃională şi activitatea cu eurovalute.
 Marile bănci îşi desfăşoară activitatea internaŃională fie stabilind relaŃii de corespondent cu
bănci străine, fie localizându-şi sedii bancare în străinătate. RelaŃia de corespondent bancar presupune
că o bancă dintr-o Ńară încheie o înŃelegere cu o bancă din altă Ńară prin care se angajează reciproc să-
şi ofere diferite servicii. Dezvoltarea afacerilor internaŃionale derulate de clienŃi a determinat băncile
ca, pe lângă activi-tatea de corespondent bancar, să-şi implanteze sedii în exterior, în principal, sub
forma reprezentanŃelor, sucursalelor şi filialelor. Implantarea de sedii bancare în străinătate este
determinată de mai mulŃi factori: însoŃirea clienŃilor din Ńara de origine, dispersia riscului, operarea pe
europieŃe, realizarea de economii de scară, diferenŃele dintre Ńări în materie de reglementare a
activităŃii bancare, procesul de dereglementare etc.
 Pentru a se preîntâmpina şi atenua efectele negative ale crizelor bancare cu rezonanŃă
internaŃională, a fost creat, în 1974, Comitetul de la Basel, pe lângă Banca Reglementelor
InternaŃionale. Deşi sunt simple recomandări, în practică, documentele elaborate de Comitet exercită o
puternică influenŃă în stabilirea regulilor de supraveghere prudenŃială în mai mult de 100 de Ńări,
inclusiv România.
 În Ńara noastră, în sistemul bancar funcŃionează mai multe bănci străine, atât sub formă de
sucursale, cât şi de filiale, ultimele fiind persoane juridice române şi desfăşurând orice gen de
activitate bancară. Cota de piaŃă a băncilor străine din România reprezenta, în 2004, circa 62%.

B. Concepte şi termeni de reŃinut


a) valută
b) eurovalută
c) centre financiare off-shore
d) piaŃa eurovalutară
e) LIBOR
f) piaŃa interbancară internaŃională
g) certificate de depozit
h) euroefecte comerciale
i) devize
j) DST
k) valute liber utilizabile
l) bancă corespondentă
m) relaŃie de corespondent bancar
n) sucursale şi filiale bancare
o) Comitetul de la Basel

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere


1. Eurovalutele şi piaŃa eurovalutară
2. Factorii determinanŃi ai dezvoltării pieŃei eurovalutare
3. Caracteristici ale pieŃei eurovalutare
4. ParticipanŃii pe piaŃa eurovalutară
5. Principalele segmente ale pieŃei eurovalutare
6. ParticipanŃii la sistemul bancar internaŃional
7. Mijloacele de plată internaŃionale
8. DST şi elementele componente pe valute
9. Rolul Comitetului de la Basel

D. Bibliografie obligatorie
• Crăciun Baicu, Claudia, Activitatea bancară şi finanŃarea comerŃului internaŃional,
capitolul 3, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.
• Gaftoniuc, Simona, FinanŃe internaŃionale, capitolele 2 şi 3, Editura Economică,
Bucureşti, 1997.
• Floricel, Constantin, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, capitolul 3, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996.
• Basno, Cezar, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Monedă. Credit. Bănci, capitolul 7,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994.
• Gaftoniuc, Simona, Practici bancare internaŃionale, capitolul 1, Editura Economică,
Bucureşti, 1995.
• Boajă, Monica, RelaŃii financiare şi valutare internaŃionale, capitolul 4,
Editura Economică, Bucureşti, 2003.
CAPITOLUL 4
ETALOANE MONETARE INTERNAłIONALE
ŞI CONVERTIBILITATEA MONETARĂ

4.1. Tipuri de etaloane monetare internaŃionale


4.2. Convertibilitatea monetară în lumea internaŃională contemporană
4.3. Convertibilitatea leului

Etalonul monetar, naŃional sau internaŃional, reprezintă o cantitate de valoare sau de materie adoptată

prin lege de către un stat pentru propria monedă şi recunoscută pe plan internaŃional pentru a fi mijloc

internaŃional de plată sau pentru a fi convertibilă într-o monedă străină la un anumit curs

paritar. Etalonul monetar se caracterizează prin definirea unităŃii monetare naŃionale printr-o

cantitate de metale preŃioase sau de valută străină mai puternică.

4.1. Tipuri de etaloane monetare internaŃionale


Banii naŃionali au fost definiŃi de-a lungul istoriei prin variate tipuri de etaloane care îndeplineau
rolul de valoare paritară a monedelor sau bancnotelor aflate în circulaŃia monetară.
a) Etalonul marfă a funcŃionat în Antichitate sau în diferite tranzacŃii din Evul Mediu când comerŃul

internaŃional deŃinea o pondere relativ redusă. Statele aveau, de regulă, economii de subzistenŃă sau

autoconsum. Totuşi, o serie de bunuri formau obiectul unor schimburi economice între comercianŃi ce

se realizau prin sistemul de troc. Definirea unor unităŃi de plată se făcea printr-o marfă cu largă

recunoaştere între negustori (de exemplu, sarea, vite, cereale etc.).

b) Etalonul aur-argint (etalon bimetalist) a funcŃionat până în 1870; prin el, conŃinutul banilor
naŃionali era definit printr-o cantitate de aur sau de argint, raportul între preŃurile celor două metale fiind
constant (evident, preŃul aurului era superior preŃului argintului). Când, la mijlocul secolului XIX, au
fost descoperite în America mari zăcăminte de argint, raportul valoric dintre cele două metale a încetat să
mai fie constant, iar statele au încetat treptat să mai definească conŃinutul monedelor naŃionale în argint.
c) Etalonul aur (etalon monometalist) a rămas mult timp singurul etalon al monedelor naŃionale.
În aceste condiŃii, se stabilea prin legea de emisiunea monetară conŃinutul în aur al monedelor naŃionale,
deci monedele aveau o valoare paritară în aur.
Etalonul aur a cunoscut două forme:
– Etalonul aur-monedă. În aceste condiŃii monedele se băteau în aur, iar circulaŃia mo-netară se realiza sub forma de

circulaŃie a monedelor cu diferite greutăŃi şi diferite parităŃi aur.


– Etalonul aur-lingou. În aceste condiŃii, circulaŃia monetară se realiza sub formă de lingou aur –
cantităŃi de aur sub formă de bare metalice de diferite greutăŃi. Lingoul aur standard cântăreşte
preponderent în prezent 400 de uncii, adică 12,414 kg, dar sunt lingouri şi mai mici. Important este titlul
(purităŃile) aurului, cea mai largă circulaŃie având lingourile cu puritatea de 999,5/1000 sau 999,9/1000 –
aceasta din urmă este considerată puritatea absolută. Lingourile sunt turnate de anumite firme de
încredere şi poartă anumite ponsoane de verificare a conŃinutului20.
În timpul şi după primul război mondial, circulaŃia monedelor a încetat, iar convertibilitatea bancnotelor în aur se

realiza numai în lingouri aur. Evident că în aceste condiŃii suma bancnotelor trebuie să fie foarte mare pentru a se

realiza convertibilitatea în aur. După primul şi cel de-al doilea război mondial, convertibilitatea în aur se realiza

doar în lingouri.

d) Etalonul aur-devize a fost pentru prima dată recomandat în 1922 de ConferinŃa Monetară
InternaŃională care s-a Ńinut la Genova. Acest etalon a devenit necesar întrucât aurul nu mai era în
circulaŃie sub formă de monede-aur şi puŃine state dispuneau de rezerve de aur şi practicau
convertibilitatea în aur, de aceea monedele convertibile în aur (8-9 monede) ale acestor state puteau
îndeplini funcŃia de etalon. Acest etalon se caracteriza prin aceea că majoritatea monedelor nefiind
convertibile în aur îşi puteau defini conŃinutul printr-o cantitate de altă monedă convertibilă în aur la
parităŃi fixe. Într-un sistem monetar aur-devize, scopul convertirii în devize (monedele altor
state convertibile în aur) era acela de a se obŃine mijloace de plată recunoscute pe plan internaŃional în
tranzacŃiile economice.
La ConferinŃa Monetară de la Bretton Woods din 1944 s-a adoptat – după cum am văzut –
etalonul aur-deviză, dar nu ca recomandare, ci ca o obligaŃie. O altă deosebire faŃă de etalonul aur-devize
recomandat în 1922 la Genova consta în aceea că, la Bretton Woods, prin devize se înŃelegeau, de
asemenea, monedele naŃionale convertibile în aur, dar după cel de-al doilea război mondial doar dolarul
SUA era convertibil în aur. În aceste condiŃii etalonul aur-devize de la Bretton Woods era de facto
etalonul aur-dolar.
e) Etalonul DST a fost introdus oficial în 1978 în noul Statut al FMI. Drepturile Speciale de
Tragere (DST) sunt o unitate monetară de cont (de evidenŃă) care se distribuie gratuit statelor membre
ale FMI proporŃional cu cota parte a statelor la Fondul Monetar InternaŃional. RaŃiunea emisiunii DST
(prima emisiune a avut loc în 1970) a fost aceea de a asigura lichidităŃi monetare internaŃionale nu din
deficitul contului curent al balanŃei de plăŃi externe a SUA, prin care dolarul american a invadat piaŃa
mondială, ci dintr-o sursă a FMI. DeŃinerea DST-urilor permite statelor care le au să le convertească într-
o valută naŃională convertibilă. În afara funcŃiei iniŃiale a DST-ului de activ monetar destinat sporirii
lichidităŃilor internaŃionale, în 1978 DST-ul capătă şi funcŃia de etalon pe fondul demonetizării aurului.
Dar DST-ul nu s-a bucurat de încredere din partea statelor pentru a-l adopta ca etalon monetar; excepŃie
fac în prezent doar 4-5 state din centrul Africii, care au adoptat DST-ul ca etalon al monedelor lor
naŃionale, dar acesta are doar un rol minor şi formal.
f) Etalonul parităŃii puterii de cumpărare a monedelor naŃionale (PPC) reprezintă o comparare a
monedei naŃionale cu alte monede pe baza unui „coş” de mărfuri identic, dar evaluat în preŃurile

naŃionale ale fiecărui stat după formula: PPC =


∑ q PnaŃ. ,
1
unde q este „coşul” de mărfuri
∑ q Pstr.
1
reprezentative pentru ambele state şi evaluate în preŃurile naŃionale (numărător) şi preŃurile străine
(numitor). Paritatea puterii de cumpărare (PPC) reflectă mult mai corect raportul de schimb dintre două
monede ale statelor comparate. PPC este o activitate laborioasă şi definirea ei se face periodic de
organismele internaŃionale (de regulă, FMI şi Banca Mondială), băncile multinaŃionale şi o serie de bănci

20
Costin C. KiriŃescu, Moneda – mică enciclopedie, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
centrale (naŃionale) pentru a evalua şi fundamenta politica monetară, cu deosebire pentru a cunoaşte
corectitudinea cursului de schimb valutar stabilit pe piaŃă.
g) Etalonul devize se manifestă astăzi sub forma aranjamentelor monetare dintre FMI şi un stat
membru. Majoritatea absolută a monedelor, cu deosebire ale Ńărilor dezvoltate, au un curs de schimb
flotant, oscilând zilnic sau chiar în cursul aceleiaşi zile în dependenŃă de evoluŃia raportului dintre cerere
şi oferta de pe piaŃa monetară. Celelalte Ńări mai puŃin dezvoltate negociază cu FMI o monedă (deviză) a
unei Ńări care are o pondere importantă în schimburile economice ale Ńării mai puŃin dezvoltate, iar alteori
chiar raportul cantitativ dintre cele două monede (cele mai slabe şi cele mai tari). Aceste negocieri şi
soluŃii finale se mai numesc aranjamente monetare sau regimul schimburilor valutare. Raportul
cantitativ dintre cele două monede nu este fix, dar se bucură de o anumită stabilitate pe termen mai lung.
Cele mai multe Ńări au monedele corelate („aranjate”) cu dolarul SUA. Însă, în virtutea trecutului şi a
unei experienŃe istorice, multe Ńări care făceau parte din zona francului francez îşi corelează moneda
naŃională cu francul francez (astăzi, cu euro), alte Ńări foste membre ale URSS îşi aleg ca monedă de
referinŃă rubla, iar unele Ńări din Commonwealth-ul britanic au ca monedă de referinŃă lira sterlină etc.
Aceste aranjamente monetare nu obligă statele la un anumit comportament faŃă de moneda „etalon”, dar
această monedă „etalon” reprezintă moneda de referinŃă aleasă de statele mai puŃin dezvoltate.
Printre monedele de referinŃă („etalon”) se află în prezent dolarul SUA, moneda unică a UE (euro),
lira sterlină, rubla rusească, yenul japonez ş.a.
Aranjamentele monetare convenite de unele state cu FMI nu au un caracter obligatoriu, ci orientativ;
aceste state au libertatea de a promova o politică valutară independentă şi de a modifica moneda de
referinŃă când apreciază că este necesar, dar se consultă cu FMI de câte ori simt nevoia. În ce privrşte
Ńările cele mai slab dezvoltate care apelează în mod curent la credite sau alte ajutoare de la FMI,
deseori, FMI îşi impune punctul de vedere nu numai asupra politicii lor valutare, dar şi în multe alte
domenii macroeconomice (buget, privatizare, politica salarială, fiscală etc.).

4.2. Convertibilitatea monetară în lumea internaŃională contemporană


Convertibilitatea monetară reprezintă capacitatea recunoscută pe plan internaŃional a unei monede de a fi
preschimbată în etalonul ei (dacă are) sau în altă monedă în raport de cerere şi ofertă.
Convertibilitatea monetară apare o dată cu emisiunea de bancnote care au un conŃinut metalic: aur
sau argint. Prima formă a convertibilităŃii monetare a fost convertibilitatea metalică – capacitatea
monedei de a fi preschimbată, la cerere, în aur sau argint, într-o cantitate care corespunde conŃinutului ei
metalic. Emisiunea monetară (sub formă de bancnote) era limitată de rezervele în aur sau argint ale
băncii de emisiune, pentru ca aceasta să poată face faŃă oricând cererilor posesorilor de bancnote de a le
preschimba în metalul-etalon la volumul conŃinutului metalic al bancnotei.
Din cele relatate mai sus am observat procesul de dematerializare a etalonului monetar. În 1971,
dolarul american era încă singura monedă care avea un conŃinut (etalon) metalic (0,888 gr aur pur); dar,
în acelaşi an, autorităŃile monetare americane constată că rezerva în aur a SUA a scăzut de la cca 24 mld
USD în 1944 la cca 10 mld USD în 1971, în condiŃiile când deficitul balanŃei de plăŃi americane era
„echilibrat” prin emisiune de dolari, aflaŃi în cantităŃi masive în circulaŃie şi în posesia nerezidenŃilor. În
aceste condiŃii, abandonarea etalonului aur şi sistarea convertibilităŃii metalice a dolarului american au
devenit o necesitate obiectivă. După abandonarea convertibilităŃii metalice a rămas doar
convertibilitatea valutară, adică preschimbarea unei valute contra altei valute, care, la rândul ei, este
convertibilă în altă valută.
În acordurile de la Bretton Woods şi în Statutul FMI, convertibilitatea este un principiu de bază al
sistemului internaŃional. În articolul VIII din Statutul FMI revizuit în 1978 se prevedeau ca obligaŃii ale
statelor membre:
a) să nu introducă restricŃii în efectuarea plăŃilor şi transferurilor pentru tranzacŃii internaŃionale
curente, adică pentru comerŃul cu bunuri şi servicii;
b) evitarea practicilor valutare discriminatorii;
c) evitarea practicării de cursuri valutare multiple;
d) convertibilitatea soldurilor, în moneda proprie, deŃinute de un alt stat membru dacă acesta din
urmă dovedeşte că respectivele solduri sunt recente şi provin din tranzacŃii curente21.
Prevederile Statutului FMI au în vedere doar tipul de convertibilitate de cont curent, adică
fondurile valutare necesare sau rezultate din comerŃul exterior cu mărfuri, servicii şi venituri provenite
din mişcarea internaŃională a factorilor de producŃie (salarii, dobânzi, profituri şi dividende).
Coroborând prevederile din Statut cu Raportul Comitetului celor douăzeci de guvernatori privitor
la reforma sistemului monetar internaŃional, publicat în iunie 1974, precum şi cu practica monetară
internaŃională trecută, deducem următoarele tipuri de convertibilitate monetară:
Convertibilitatea metalică, prin care o monedă naŃională se preschimbă în aur sau argint conform
conŃinutului paritar legal al valutei. Acest tip de convertibilitate a funcŃionat în perioadele etaloanelor
aur-argint, aur şi aur-devize. Întrucât aceste etaloane au fost abandonate, singura convertibilitate care se
practică este convertibilitatea valutară, cu alte cuvinte, capacitatea unei valute de a fi preschimbată
contra altei valute, care, şi aceasta, se bucură de convertibilitate valutară.
Dar şi convertibilitatea valutară este de mai multe categorii. Astfel:

a) Convertibilitatea de cont curent este reglementată de articolul VIII din Statutul FMI. Contul
curent este un post în balanŃa de plăŃi externe care reflectă încasările şi plăŃile generate de tranzacŃiile de
export şi import cu mărfuri, de prestările de servicii internaŃionale (transporturi internaŃionale, turism
internaŃional, servicii bancare, asigurări şi reasigurări internaŃionale, telecomunicaŃii, activităŃi culturale,
ştiinŃifice şi artistice internaŃionale, poştă etc.).
În mai 2004, din cele peste 184 state membre ale FMI, 150 de state recunoscuseră articolul VIII.
Statele care nu au recunoscut acest articol se consideră că au valute neconvertibile22.
b) Convertibilitatea valutară limitată este acea convertibilitate valutară prin care valutele se schimbă

pentru anumite operaŃii comerciale sau de capital. Astfel, există monede naŃionale care nu sunt

convertibile pentru importul unor produse socotite de lux, plata unor servicii neagreate de autorităŃi,

acordarea unor credite externe peste o anumită limită de timp sau pentru anumite scopuri neagreate;

există convertibilitate limitată pentru persoanele rezidente sau nerezidente etc. Convertibilitatea de

cont curent prevăzută în articolul VIII este deja o convertibilitate valutară limitată, căci ea nu operează

în cazul tranzacŃiilor pentru credite externe sau de capital. De asemenea, convertibilitatea valutară de

cont curent poate fi internă sau externă. Convertibilitatea internă apare în cazul în care valuta nu poate

fi monedă de plată într-un contract comercial internaŃional; în schimb, valutele utilizate ca monedă de

contract au convertibilitate externă. De aceea, în articolul VIII din statutul FMI se pune accentul pe

eliminarea restricŃiilor în utilizarea monedei naŃionale.

c) Convertibilitatea valutară deplină constă în eliminarea oricărei restricŃii în utilizarea externă a


unei monede naŃionale. Convertibilitatea deplină permite utilizarea monedei atât în tranzacŃiile de cont
curent, cât şi în tranzacŃiile de capital şi de credite externe.
4.3. Convertibilitatea leului

21
Statutul FMI, Washington, 1978.
22
International Financial Statistics, May, 2004.
Leul românesc a cunoscut mai multe forme de convertibilitate de când a fost adoptat, la 4 mai
1867, primul sistem monetar naŃional al României:
a) Pe baza legii din 1867, au fost bătute monezi din argint şi aur, întrucât încă de la început
sistemul monetar naŃional a avut un etalon bimetalist (aur şi argint), iar din 1890 a fost adoptat etalonul
monometalist (aur). În 1880 au fost puse în circulaŃie primele bancnote exprimate în lei emise de Banca
NaŃională a României23. Primele bancnote în lei erau convertibile în aur şi argint, iar după 1890
convertibilitatea leului era numai în aur conform etalonului aur adoptat cu această ocazie, renunŃându-se
la argint ca etalon.
În perioada până la declanşarea primului război mondial, România avea o balanŃă de plată
excedentară, astfel că nu a fost cazul vreunei cereri de convertire a monedei naŃionale; aurul şi devizele
acumulate erau necesare pentru eventuale cereri de convertibilitate în tranzacŃii izolate.
În 1914 a fost înregistrată prima cerere de convertibilitate a leului deŃinut de un străin în aur, şi
aceasta într-o perioadă când în întreaga lume se sistaseră demult circulaŃia şi convertibilitatea monedei în
aur. Deşi România era încă în stare de neutralitate, s-a decis oficial abandonarea etalonului aur şi s-a
refuzat prima şi ultima cerere de convertire a leului în aur. S-a realizat convertibilitatea în devize cerute
de deŃinătorul de lei.
b) După primul război mondial, ca şi majoritatea statelor lumii, România nu a mai practicat
convertibilitatea în aur, ci în devize. Etalonul leului era francul francez. În februarie 1929, are loc
„stabilizarea monetară”. În acest context se realizează trecerea la etalonul aur-devize al leului şi la
convertibilitatea deplină a leului în aur şi devize pentru toate genurile de operaŃiuni, inclusiv pentru
operaŃiuni de capital24.
În condiŃiile crizei economice mondiale din 1929-1933 majoritatea statelor abandonează
convertibilitatea în aur, inclusiv Anglia ş.a., iar SUA depreciază dolarul de la 2,4 gr aur la 0,888 gr aur.
Cu toate acestea, guvernul român abandonează convertibilitatea în aur abia în 1934 şi menŃine încă o
perioadă convertibilitatea în devize, până când rezervele valutare a BNR scad alarmant de mult.
c) La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, o dată cu aproprierea frontului de graniŃele
României, guvernul Antonescu şi BNR bat o importantă cantitate de aur în monede aur care sunt
vândute pe „sprânceană” marilor bogătaşi, numite „cocoşei”, după desenul de pe o faŃă a monedei-aur.
„Cocoşeii”, în cea mai mare parte, au fost scoşi peste graniŃă o dată cu emigrarea proprietarilor. Odată cu
ocuparea României de către Armata Roşie şi trecerea la economia planificată, se sistează
convertibilitatea leului şi se introduce monopolul de stat asupra valutei, aurului şi comerŃului exterior.
Astfel, în întreaga perioadă a economiei socialiste, leul nu a mai fost convertibil. El avea o definiŃie
formală în aur, care din 1954 era de 0,148112 gr aur, nivel care teoretic s-a menŃinut până în 1989.
În momentul revoluŃiei din decembrie 1989, România nu avea datorii externe, dar deŃinea creanŃe
asupra străinătăŃii (de regulă, faŃă de Ńările în curs de dezvoltare, unele Ńări foste socialiste şi Cuba) de
peste 3 miliarde de dolari, iar rezervele monetare al BNR erau de peste 2,5 miliarde de dolari.
Transformarea valutei obŃinute din exporturi în monedă naŃională se realiza la o rată numită curs de
revenire, iar leii proveniŃi din exporturi sau destinaŃi importurilor se numeau leu-valută. Tot leu-valută se
numeau şi banii naŃionali (leii) care erau deŃinuŃi sau planificaŃi pentru plăŃi externe (pentru importuri
ş.a.). Leul-valută era o denumire pentru o unitate monetară de cont, de evidenŃă, de socoteală, el nu
circula şi nu era tipărit, deci aceşti lei nu erau bani efectivi.
d) După revoluŃie, România şi-a propus trecerea de la economia socialistă la economia de piaŃă,
dar în primii ani ai tranziŃiei erau elemente de haos în economie şi un vid legislativ. Totuşi, în anii 1990-
1994, s-au realizat importanŃi paşi spre convertibilitatea leului şi crearea pieŃei valutare. Dintre aceşti paşi
pozitivi enumerăm: renunŃarea la monopolul valutar al statului şi la monopolul de stat asupra comerŃului
exterior; introducerea dreptului de proprietate al agenŃilor economici asupra valutei încasate din
exporturi; libertatea persoanelor fizice de a deŃine valută şi de a o obŃine prin casele de schimb valutar
care au început a fi create; atribuirea Băncii NaŃionale a funcŃiei de bancă centrală, a funcŃiei de

23
Costin C. KiriŃescu, Moneda – mică enciclopedie, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982.
24
Enciclopedia României, vol. IV, 1940.
gestionare a rezervelor valutare ale statului, de supraveghere şi reglementare a pieŃei valutare; trecerea
incipientă la convertibilitatea leului în valută sub forma de licitaŃii valutare zilnice la Banca NaŃională cu
participarea băncilor comerciale; crearea în 1994 a pieŃei valutare interbancare; liberalizarea cursului de
schimb valutar, dar şi a preŃurilor la mărfuri şi servicii.
ToŃi aceşti paşi spre economia de piaŃă, spre liberalizarea economiei de sub tutela rigidă a statului,
adoptarea mecanismelor de piaŃă au permis României ca, la 5 martie 1998, să recunoască prevederile
articolului VIII al Statutului FMI vizând eliminarea restricŃiilor în decontările internaŃionale (comerŃul cu
mărfuri, servicii şi alte tranzacŃii curente), ceea ce a marcat trecerea la convertibilitatea de cont curent a
leului. Încă de la 3 ianuarie 1998, se creează piaŃa valutară în România pe baza prevederilor din
Regulamentul nr. 3 al BNR din decembrie 1997.
Prin măsurile adoptate în economie, rata anuală a inflaŃiei scade de la circa 300% în 1993 la 9% în 2004,

rezervele valutare ale statului depăşesc 17 miliarde USD în 2005, privatizarea economiei se apropie de

sfârşit, operaŃiunile de pe piaŃa valutară se dezvoltă susŃinut, efectuându-se operaŃiuni valutare variate

specifice tuturor pieŃelor valutare, sunt atrase investiŃii străine directe, care variază anual între 1 mld şi 2 mld

USD, scade accentuat riscul de Ńară evaluat de instituŃiile financiare internaŃionale etc.

e) Toate aceste evoluŃii pozitive au permis, în mai 2005, trecerea la convertibilitatea de capital a
leului. Astfel, leul cunoaşte din 2005 o convertibilitate deplină atât pentru operaŃiunile de cont curent, cât
şi pentru operaŃiunile de capital. Aceasta permite atragerea nu numai de investiŃii directe de capital, dar şi
de investiŃii de portofoliu, care constau în dreptul investitorilor străini de a depozita valută în conturile
bancare româneşti şi a cumpăra acŃiuni, obligaŃiuni şi alte titluri de valoare de pe piaŃa bursieră
românească. Intrarea susŃinută de capital străin în valută în economia României a condus la creşterea
cererii de lei şi la stabilizarea ratei cursului de schimb valutar. Cursul de schimb valutar a scăzut de la
41.000-42.000 lei pentru un euro, în 2003, la 35.000-36.000 lei în 2005, scădere valabilă şi pentru dolar
(28.000-30.000 lei/USD). B.N.R. a fost chiar nevoită să intervină deseori pe piaŃa valutară, cumpărând
valută pentru a frâna supraevaluarea leului, care are şi consecinŃe negative în special în ceea ce priveşte
competitivitatea exportului românesc.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 4
 Etalonul monetar reprezintă o cantitate de valoare valutară sau materială adoptată prin
lege de către stat pentru propria monedă şi recunoscută pe plan internaŃional. Etalonul ajută la
îndeplinirea de către monedă a funcŃiei de mijloc de plată, de convertibilitate la un anumit curs
valutar. Etalonul monetar se caracterizează prin definirea conŃinutului unităŃii monetare naŃionale
printr-o cantitate de metal preŃios sau de valută străină mai puternică. În prezent, nicio valută nu mai
are definit etalonul, ci se utilizează paritatea puterii de cumpărare sau cursul de schimb valutar.
 De-a lungul istoriei, societatea a cunoscut mai multe etaloane, care s-au succedat până la
dispariŃie. Primul etalon a fost etalonul marfă, după care au urmat etalonul aur-argint, etalonul aur (sub
formă de etalon-monedă până la primul război mondial şi etalonul aur-lingou după primul război
mondial). Din 1922 se foloseşte etalonul aur-devize, care a fost legalizat în 1944 şi care a funcŃionat
până în aprilie 1971, când dolarul american sistează convertibilitatea în aur; o largă utilizare a căpătat
după război etalonul devize, iar unele Ńări slab dezvoltate folosesc etalonul DST. În prezent, nu mai
există nici un etalon, acesta este calculat periodic de băncile centrale sub formă de etalon al puterii de
cumpărare a monedei, iar cursul de schimb valutar se stabileşte în raport de evoluŃia cererii şi ofertei la o
monedă sau alta, oscilând continuu. FMI totuşi supra-veghează evoluŃia cursului valutar şi convine, cu
statele, asupra unor aranjamente valutare.
 Convertibilitatea monetară nu mai este în aur, ci într-o altă valută, la rândul ei liber
convertibilă. Convertibilitatea reprezintă capacitatea recunoscută pe plan internaŃional a unei monede
de a fi preschimbată în altă monedă la un curs valutar determinat de raportul cerere-ofertă.
 Atâta timp cât a funcŃionat etalonul aur, convertibilitatea se realiza în aur. În prezent
sunt mai multe tipuri de convertibilitate: convertibilitatea de cont curent, convertibilitatea limitată la
anumite tranzacŃii şi convertibilitatea deplină, atât de cont curent, cât şi de capital.
 Leul a cunoscut de la crearea sa, mai multe tipuri de etaloane şi de convertibilitate până
în 1948, când orice tip de convertibilitate este abandonată. După 1990, convertibilitatea este dirijată prin
licitaŃii valutare la Banca NaŃională, în 1994 se realizează convertibilitatea interbancară pentru
operaŃiunile de cont curent, în 1998 se trece la convertibilitatea directă între bănci pentru operaŃiunile de
cont curent, se creează casele de schimb valutar, iar din mai 2005 se trece la convertibilitatea de capital a
leului.

B. Concepte şi termeni de reŃinut


a) etalon monetar
b) etalon valutar
c) convertibilitate monetară
d) convertibilitate valutară
e) convertibilitate de cont curent
f) convertibilitate deplină

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere


1. Tipuri de etaloane monetare internaŃionale
2. Convertibilitatea valutară şi principalele ei categorii
3. Convertibilitatea leului şi etapele evoluŃiei ei.

D. Bibliografie obligatorie
• Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, capitolele 1 şi 6, Editura ŞtiinŃifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.
• Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, capitolul 11, Editura Economică, 1997.
• Patrick Lenain, FMI-ul, Repere, capitolele 1 şi 2, Editura Coresi, 1996.
CAPITOLUL 5
ACTIVELE DE REZERVĂ ŞI LICHIDITATEA MONETARĂ INTERNAłIONALĂ

5.1. Conceptul şi componentele activelor monetare de rezervă


5.1.1. Aurul
5.1.2. Devizele
5.1.3. PoziŃia de rezervă la FMI
5.1.4. Drepturile Speciale de Tragere (DST)
5.2. FuncŃiile şi căile de sporire a activelor de rezervă
5.3. Lichiditatea monetară internaŃională şi indicatorii ei
5.4. Gestionarea activelor de rezervă monetară internaŃională
5.5. Activele de rezervă ale României contemporane

Schimburile economice externe presupun existenŃa unor mijloace de plată internaŃionale, care
provin din încasările la exporturile de mărfuri, de servicii şi din intrările de resurse financiare externe sub
formă de credite, aport de capital extern şi ajutoare (credite nerambursabile). Utilizarea acestor mijloace
de plată este destinată plăŃii importurilor de mărfuri şi servicii, acordării de credite externe, efectuării de
investiŃii în străinătate, rambursării datoriilor externe şi acordării de ajutoare externe. Necesarul de
mijloace de plată în decursul unui an nu trebuie să fie egal cu volumul plăŃilor ce urmează a fi făcute, ci
mult mai mic ca urmare şi a altor funcŃii pe care le îndeplinesc banii (funcŃia de instrumente de credit, de
mijloace de circulaŃie ş.a.); astfel, cu un volum limitat de mijloace monetare se asigură un volum mai
mare de plăŃi ca urmare a reciclării (rotaŃiei) mijloacelor de plată. În realizarea unei astfel de corelaŃii un
rol important îl au creditul şi sistemul bancar. Dar, în orice caz, cu cât volumul tranzacŃiilor comerciale şi
financiare este mai mare, cu atât mai ridicat este şi necesarul stocului de mijloace de plată pe care statele,
băncile şi firmele trebuie să le aibă la dispoziŃie pentru a asigura fluenŃa plăŃilor şi încasărilor
internaŃionale. În acest scop, băncile comerciale şi chiar firmele dispun de un capital de circulaŃie în
valută depozitat şi utilizat prin sistemul bancar, gestionat astfel încât să nu afecteze solvabilitatea,
credibilitatea şi lichiditatea monetară şi valutară.
Şi la nivelul economiei naŃionale, statele se îngrijesc să-şi asigure necesarul de
mijloace de plată internaŃionale sub diverse forme, numit generic active monetare de
rezervă. Aceasta cu atât mai mult, cu cât banca centrală îndeplineşte funcŃia de „bancă a
băncilor”, de centru valutar al Ńării, de autoritate monetară supremă care supraveghează
evoluŃia cursurilor valutare, echilibrul schimburilor economice externe şi al balanŃei de
plăŃi externe, ca şi al balanŃei creanŃelor şi obligaŃiilor valutar-financiare în raporturile cu
străinătatea. În acest scop se creează activele monetare şi valutare oficiale de rezervă
gestionate de banca centrală.

5.1. Conceptul şi componentele activelor monetare de rezervă


Activele rezervelor monetare internaŃionale – gestionate de băncile centrale – îndeplinesc
importante funcŃii în vederea dezvoltării echilibrate şi fluente a schimburilor economice cu străinătatea,
garantării solvabilităŃii externe, credibilităŃii statului în relaŃiile valutare şi financiare internaŃionale.
Cel mai vechi activ monetar de rezervă a fost aurul monetar, cu care banca de
emisiune garanta circulaŃia banilor şi asigura convertibilitatea bancnotelor în aur la cerere.
Cu timpul, unele monede naŃionale, la început lira sterlină, apoi dolarul, marca germană,
francul francez, iar acum euro, care aveau şi au o largă utilizare în tranzacŃiile economice
internaŃionale şi se bucură de credibilitatea altor bănci centrale, bănci comerciale şi agenŃi
economici, au pătruns – alături de aur – în activele monetare de rezervă ale băncilor
centrale ale statelor, îndeplinind tot atât de bine, iar uneori chiar mai bine, multiplele funcŃii
ale aurului ca bani universali. Prin aceasta se explică, în parte, faptul că monedele naŃionale
convertibile (valutele liber utilizabile) au în prezent ponderea principală în structura
activelor monetare de rezervă ale statelor. La cele două active monetare de rezervă (aurul şi
monedele naŃionale convertibile) s-au adăugat, în ultimii treizeci de ani, şi monedele
internaŃionale, care sunt emise de organisme economice internaŃionale, cum sunt drepturile
speciale de tragere (DST), emise de FMI, şi unitatea monetară comună a UE (euro).
Prin atragerea şi utilizarea activelor monetare de rezervă, banca centrală urmăreşte
asigurarea lichidităŃii optime. Prin lichiditate monetară internaŃională se înŃelege
capacitatea unei bănci centrale de a dispune de mijloacele de plată necesare stingerii
unor datorii previzibile sau imprevizibile ale statului la scadenŃă. În acest scop, activele
monetare de rezervă – aurul monetar, valutele convertibile, DST şi poziŃia creditoare la
FMI – trebuie să se afle într-un volum şi într-o structură optime din punct de vedere atât al
lichidităŃii monetare, cât şi al rentabilităŃii financiare. Activele oficiale de rezervă au un
grad ridicat de lichiditate în măsura în care pot fi rapid şi eficient transformate în mijloace
de plată internaŃionale disponibile a fi utilizate imediat pentru stingerea unor datorii
anticipate sau fortuite.
În perioada 1950-2005 (tabelul nr. 1), totalul activelor de rezervă monetară a
crescut de 30,1 ori, cu deosebire pe seama sporirii mai rapide a volumului devizelor
(valutelor naŃionale liber convertibile) în totalul rezervelor, ceea ce a constituit o bază
temeinică în vederea asigurării mijloacelor de plată pentru derularea mai mult sau mai puŃin
normală a schimburilor economice mondiale, deşi în anumite perioade şi pentru anumite
Ńări s-a simŃit acut lipsa de lichidităŃi internaŃionale.

Tabelul nr. 1
Structura activelor de rezervă monetară în lume
– în % –
Active monetare 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2005
Total rezerve 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
din care:
1. Aur 69,0 63,1 39,8 9,5 9 3,0 2,7
2. Devize convertibile 27,5 30,9 48,6 82,5 5 92,4 93,0
3. PoziŃia de rezervă la 3,5 6,0 8,3 4,7 5 3,3 3,2
FMI
4. DST – – 3,3 3,3 1 1,3 1,1
Sursa: International Financial Statistics, Yearbook 1989, IFS 2005.

5.1.1. Aurul
Rezervele oficiale în aur ale statelor membre ale FMI au crescut de la 33 mld uncii de aur, în 1950,
la 37 mld uncii în 1970, după care – o dată cu declanşarea în 1971 a crizei sistemului monetar de la
Bretton Woods – volumul fizic al rezervei de aur nu a mai crescut, iar scăderea a fost nesemnificativă
(33,4 mld. uncii în anul 2005). Însă, ca pondere în totalul rezervelor monetare, aurul a scăzut (evaluat la
preŃul oficial de 35 DST/uncia) de la 39,8% în 1970 la 3% în anul 2005, ocupând un loc
„periferic”. Dar, calculând aurul monetar din rezerve la preŃul pieŃei din Londra, ponderea aurului a
cunoscut o evoluŃie sinuoasă, determinată de instabilitatea preŃului de piaŃă. Astfel, în 1970, ponderea
aurului evaluat la preŃul pieŃei în totalul rezervelor a crescut de la 4,3%, în 1970, la 57,8%, în 1980,
pentru ca apoi această pondere să scadă la 28,5%, în 1990, şi 12,2% în 2000. Scăderea locului relativ al
aurului este evidentă după 1990, ca urmare a reducerii preŃului pieŃei la aur, dar, cantitativ, aurul monetar
al băncilor centrale a cunoscut o reducere nesemnificativă.
Această tendinŃă stagnantă a rezervelor în aur are mai multe cauze.
În primul rând, presiunea externă a FMI şi SUA asupra statelor membre de a nu
cumpăra aur pentru rezerve, tocmai în intenŃia manifestă de demonetizare a aurului. Dar
statele mici nu au vândut mari cantităŃi de aur cu excepŃia unor state care s-au aflat în unii
ani într-o situaŃie financiară dificilă determinată de deficitul balanŃelor lor de plăŃi externe
şi nevoia de echilibrare a lor.
În al doilea rând, majoritatea statelor au un nivel socotit optim de rezervă în aur, iar sporirea ei a
fost apreciată ca ineficientă, ştiut fiind că stocul de aur nu aduce dobândă, ci generează cheltuieli de
depozitare, pază şi asigurare.
În al treilea rând, producŃia mondială de aur a cunoscut importante reduceri, Ńările producătoare
preferând să aloce o parte din producŃia autohtonă propriilor rezerve monetare.
În fine, un rol important l-a avut şi îl are cererea mare de aur din partea industriei, medicinii,
producătorilor de bijuterii şi tezaurizării particulare a unei părŃi din aur.

Tabelul nr. 2
Principalii 10 producători mondiali de aur
– în tone –
Nr. łara ProducŃia
crt. 1994 1995 2003
1. Africa de Sud 524,4 583,9 573,4
2. SUA 326,0 329,3 330,4
3. Australia 254,9 253,5 251,4
4. Canada 146,4 150,3 152,5
5. Rusia 158,1 142,1 148,7
6. China 124,1 136,4 138,8
7. Indonezia 55,3 74,1 75,5
8. Brazilia 73,4 67,4 66,6
9. Uzbechistan 64,4 63,6 64,5
10. Noua Guinee 60,5 54,8 61,1
Sursa: Gold Fields Mineral Services Ltd. – Gold, 1997; BRI 2005.
Alături de Ńările din tabelul nr. 2 trebuie menŃionate şi altele, care sunt importante
producătoare de aur: Ghana (41 t), Chile (52 t), Filipine (28 t), Columbia (24 t) etc.
Pe ansamblul economiei mondiale, producŃia de aur a crescut de la 962 t în 1980 la 1744 t în 1990
şi 2966 t în 2000, asigurându-se o importantă ofertă, dar inegală, ceea ce s-a reflectat şi în evoluŃia
preŃului pe piaŃa aurului de la Londra (tabelul nr. 3).
Tabelul nr. 3

EvoluŃia preŃului aurului la Bursa din Londra


– în USD/uncie şi DST/uncie –
Categorii de unităŃi monetare 1970 1980 1990 2000 2004
PreŃul pieŃei în USD 37,4 589,5 385,1 272,2 391,4
PreŃul pieŃei în DST 37,3 462,2 270,6 206,2 268,5
Sursa: International Financial Statistics, Yearbook, 1989, 2000, IFS Septembrie 2005.

PreŃul aurului pe piaŃa Londrei a fost net superior preŃului oficial în DST (35
DST/uncie); totuşi, după 1986, el cunoaşte o tendinŃă de scădere indiferent de unitatea monetară în care
este exprimat.
Prezintă interes să urmărim şi locul aurului în rezervele monetare ale diferitelor state membre ale
FMI. Astfel, ponderea aurului în rezervele monetare totale, în ElveŃia şi FranŃa, este superioară mediei
mondiale a Ńărilor dezvoltate. De asemenea, repartiŃia pe Ńări a stocului mondial de aur monetar este
inegală. Astfel, în stocul mondial de aur monetar SUA deŃine 28%, Germania 11,9%, FranŃa 10,4% şi
ElveŃia 8,9%.
Aurul nu mai are funcŃiile monetare de altădată; el a rămas doar cu funcŃia de activ de rezervă, dar
care poate fi transformat în mijloc de plată, după vânzarea lui (ca marfă) la bursa aurului; valuta astfel
încasată pe aur se foloseşte ca mijloc de plată internaŃională. Procesul de vânzare a aurului presupune un
anumit timp până la încasarea valutei, ceea ce arată că aurul nu se caracterizează printr-o înaltă lichiditate
monetară. Dacă la aceasta se adaugă faptul că deŃinerea aurului presupune cheltuieli pentru stocare şi
pază, se poate pune întrebarea de ce statele mai Ńin o parte din rezervele monetare în aur? Răspunsul
curent la o asemenea întrebare constă în aceea că aurul are o valoarea intrinsecă; este vorba, totodată, de
motive psihologice, tradiŃionale şi istorice. Aurul, realmente, s-a demonetizat. Dar, el este un metal greu
de înlocuit – cum am arătat – pentru nevoile industriei, medicinii, producerii de bijuterii, dar şi pentru
tezaurizare privată.

5.1.2. Devizele
TendinŃa istorică rezidă în înlocuirea aurului – ca mijloc de plată internaŃională – cu valutele
naŃionale convertibile, în sensul de devize liber utilizabile. DeŃinerea şi utilizarea monedelor în funcŃia de
active de rezervă şi mijloc de plată internaŃională au început încă din secolul XIX, dar acestea erau
convertibile în aur. În prezent, nici o monedă naŃională nu mai este convertibilă în aur, dar câteva dintre
aceste valute sunt liber utilizabile, în sensul că deŃin o pondere importantă în tranzacŃiile comerciale, de
capital, precum şi pe pieŃele valutare internaŃionale; eurovalutele – aceste vehicule în derularea
tranzacŃiilor comerciale şi de capital – nu sunt altceva decât dolari americani, euro, lire sterline şi alte 1-2
valute naŃionale; aceste devize – deşi nu au o valoare intrinsecă precum aurul – îndeplinesc toate funcŃiile
universale ale banilor: mijloc de plată, instrumente de credit şi de circulaŃie monetară internaŃională, iar
în prezent, şi funcŃia de activ de rezervă, funcŃie asemănătoare celei de tezaurizare.
Partea negativă nu constă în aceea că devizele respective sunt monede naŃionale, emise de o
autoritate monetară naŃională. Elementul determinat pentru comunitatea internaŃională este faptul că
intrarea monedelor naŃionale în circulaŃia monetară internaŃională rezultă din nevoile de lichidităŃi
internaŃionale cerute de derularea fluentă şi în securitate a tranzacŃiilor internaŃionale; dar starea balanŃei
de plăŃi, negativă, a Ńărilor cu valute liber utilizabile deseori conduce la „echilibrarea” balanŃei cu
monede naŃionale, umflând circulaŃia monedelor internaŃionale cu bani naŃionali.
În fond, această valută provine, în primul rând, din soldul deficitar al balanŃei de plăŃi curente,
adică valoarea bunurilor şi serviciilor importante este mai mare decât valoarea mărfurilor şi serviciilor
exportate, astfel încât diferenŃa negativă este acoperită cu bani naŃionali. Deci, Ńările cu deficit în balanŃa
de plăŃi curente consumă mai mult decât produc, diferenŃa de bunuri şi servicii fiind plătită cu bani
naŃionali. Şi dacă avem în vedere că Ńările cu aceste deficite sunt Ńări dezvoltate şi bogate, se pune
întrebarea dacă este moral, etic ca ele să trăiască pe seama bunurilor şi serviciilor furnizate de restul
statelor.
Dar problema poate fi privită şi financiar. Soldurile balanŃei deficitare faŃă de o Ńară cu valută liber
utilizabilă, intrate în rezervele valutare, constituie, în fond, un credit acordat involuntar de Ńara
excedentară Ńărilor deficitare. Devizele din rezervele valutare, desigur, sunt utilizate în depozite bancare,
majoritatea la vedere sau pe termen scurt, purtătoare de dobânzi mici, faŃă de creditul involuntar, care
este pe termen lung, chiar perpetuu, la care s-ar fi putut obŃine dobânzi mult superioare25.
A doua sursă de aprovizionare a sistemului monetar internaŃional cu devize naŃionale liber
utilizabile este soldul activ al balanŃei de plăŃi curente. Astfel, Ńările cu balanŃe active utilizează o parte
din soldul balanŃei plăŃilor curente pentru efectuarea de investiŃii internaŃionale, fie sub formă de
investiŃii externe directe (cumpărarea sau construirea de întreprinderi în alte Ńări), fie sub forma
investiŃiilor de portofoliu (cumpărarea de acŃiuni, obligaŃiuni şi titluri de valoare) de pe piaŃa de capital
din Ńări străine. În ambele ipostaze, monedele naŃionale – printr-un proces valutar-financiar specific –
pătrund în economiile altor Ńări, astfel că valutele naŃionale din Ńările excedentare pot – şi deseori ajung –
în rezervele valutare ale firmelor, băncilor comerciale şi băncilor centrale ale Ńărilor de destinaŃie a
investiŃiilor. Acelaşi rol în crearea de rezerve valutare îl au creditele acordate de Ńările cu excedent
valutar diferitelor firme, bănci comerciale sau state. O parte din aceste credite ajung în rezervele
monetare ale băncilor centrale26.
Ca urmare, locul devizelor în totalul rezervelor monetare a crescut de la 45,3 mld DST, în 1970, la
1.339,5 mld. DST, în 2000, deŃinând o pondere în ansamblul rezervelor de 93%, în 2000, faŃă de 48,6%,
în 1970.
Analiza structurii pe valute a rezervelor în devize este deosebit de edificatoare (tabelul nr. 4).
Tabelul nr. 4
Structura pe valute a rezervelor în devize convertibile
Nr. Total devize în rezerve 1985 1990 1995 1999 2004
crt. din care: 100 100 100 100 100
1. Dolarul american 70,0 57,5 56,4 52,4 51,3
2. Marca germană 12,6 18,6 15,2 15,4 ....
3. Yenul japonez 5,8 6,9 7,8 5,1 5,0
4. Lira sterlină 2,9 3,4 3,7 4,0 3,8
5. Francul francez 0,8 2,3 2,1 2,2 .....
6. Euro .... ...... ..... 1,3 32,6
7. Alte valute sau valute neidentificate 5,9 9,8 13,7 6,8 7,3
Sursa: BRI, Annual Report; FMI, Rapport Annuel, ani diferiŃi.

Tabelul nr. 4 arată locul pe care îl deŃin diverse valute în totalul devizelor aflate în rezervele
oficiale. Dolarul deŃine ponderea principală în devizele de rezervă, dar cunoaşte o tendinŃă de scădere
relativă, ca urmare a apariŃiei şi dezvoltării altor valute convertibile Ńinute de state în rezervele valutare.
Astfel, după apariŃia monedei unice UE, din rezerve dispar marca germană şi francul francez, dar apare
Euro, cu o pondere de circa 33%. În schimb, lira sterlină, cândva principala valută în rezervele valutare, a

25
Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1978.
26
International Financial Statistics, May, 2005.
scăzut, ca pondere, la circa 4%, dar continuă să se menŃină pe locul IV, datorită rolului Londrei, de
important centru financiar internaŃional, precum şi legăturilor sale privilegiate cu Ńările membre ale
Commonwealth-ului care Ńin o mare parte din rezerve în lire sterline.
PoziŃia dolarului în totalul rezervelor valutare este menŃinută şi consolidată datorită deficitului
cronic şi crescând al balanŃei financiare americane – de la 115 mld dolari în 1985 la peste 500 mld dolari,
în 2004.
Valutele naŃionale liber utilizabile au, fără doar şi poate, un rol activ în plăŃile internaŃionale, fără
de care schimburile economice nu s-ar putea derula. Dar un sistem monetar internaŃional care se bazează
pe aprovizionarea cu mijloace de plată din deficitele unor balanŃe de plăŃi externe nu se poate bucura de
soliditate. Unii autori denumesc acest sistem, bazat pe utilizarea valutelor naŃionale, nu un sistem
monetar internaŃional, ci un sistem valutar internaŃional27.

5.1.3. PoziŃia de rezervă la FMI


Statele membre ale FMI au depus la Fond un capital format în proporŃie de 25%, sub formă de aur
sau valute liber utilizabile, şi de 75% în monedă naŃională aflată într-un cont la banca centrală a statului
membru şi care poate fi utilizată de FMI pentru a acorda credite altor state cu dificultăŃi de balanŃă. Deci,
poziŃia de rezervă la FMI a unui stat reprezintă virările în plus la Fond, peste cota de rezervă cu care
participă la Fond, făcute în moneda naŃională în raport de disponibilităŃile FMI în această valută.
Desigur, FMI poate utiliza din contul cotei doar, în primul rând, valutele liber utili-zabile sau
convertibile faŃă de străinătate; valuta neconvertibilă nu poate fi folosită de FMI.
FMI dispune, deci, necondiŃionat de cota de 75% spre a fi folosită pentru credite. Partea din cota
folosită de FMI este socotită o creanŃă asupra FMI, o disponibilitate la FMI sau o rezervă valutară
deŃinută la FMI. Mărimea acestei poziŃii creditoare a statului membru la FMI se determină ca diferenŃă
dintre cota statului membru şi disponibilităŃile utilizate de FMI. În aceste condiŃii, respectivele
disponibilităŃi la FMI fac parte din rezerva monetară a statului membru alături de aur, devize sau DST.
Sunt foarte puŃine Ńări în curs de dezvoltare care să fie în situaŃia de a avea disponibilităŃi din propria
monedă la FMI pe care acesta să le utilizeze pentru acordarea de credite altor Ńări. În schimb, Ńările
dezvoltate care au valută convertibilă şi excedente în balanŃa de plăŃi curente cu alte Ńări au monedă căutată
de FMI şi utilizată pentru a se acorda credite statelor în dificultate de balanŃă. Astfel, în anii ’90, FMI a
utilizat din cotele statelor membre o sumă anuală care a variat între 30 mld echivalent DST şi 60 mld
echivalent DST, ceea ce reprezintă cca 3% din totalul rezervelor monetare ale statelor.
În anul 2004, FMI a utilizat în medie 60 mld echivalent DST, sporindu-se rezervele statelor care
au finanŃat FMI cu această sumă. Din totalul acestei sume, 86% au fost asigurate de Ńările dezvoltate şi
14% de unele Ńări în curs de dezvoltare (de regulă, exportatoare de ŃiŃei). Dintre aceste ultime Ńări, cele
mai mari sume au fost asigurate de China, Arabia Saudită, India, Kuweit, Malaysia, Singapore,
Venezuela, Columbia, Chile, Coreea de Sud, care şi-au sporit în aceeaşi proporŃie propriile rezerve
valutare. Dintre Ńările din Europa de Est care au acordat FMI-ului asemenea facilităŃi – creându-şi poziŃie
creditoare la FMI – menŃionăm: Polonia, Ungaria, Slovenia. România nu are până în prezent poziŃie
creditoare la FMI.

5.1.4. Drepturile Speciale de Tragere (DST)


În anii ’60, statele membre ale FMI erau îngrijorate de aprovizionarea sistemului monetar
internaŃional, aproape exclusiv, cu dolari proveniŃi din deficitul balanŃei SUA. În aceste condiŃii, s-a
formulat opinia – adoptată de FMI în 1967 şi inclusă în Statutul FMI în 1969 – ca aprovizionarea
sistemului monetar cu mijloace de plată, cu rezerve monetare, să se realizeze ca urmare a emisiunii unei
monede internaŃionale de către FMI, al cărui volum să nu depindă de deficitul balanŃei unei Ńări, ci de
nevoile reale de lichidităŃi în sistemul monetar internaŃional. În acest scop s-a adoptat un mecanism de
emisiune şi repartizare monetară în cadrul FMI sub denumirea de „drepturi speciale de tragere”

27
Dorel Oprescu, Sistemul monetar internaŃional, Editura Academiei, Bucureşti, 1991.
(împrumut), deosebindu-se prin această denumire de „drepturile normale de tragere” (de creditare). În
aceste condiŃii, DST-ul este monedă internaŃională emisă de FMI într-un volum care să completeze
nevoile globale de lichiditate – alături de aur şi devize; unii sperau că balanŃa americană se va echilibra,
astfel ca, dacă nu singurul, cel puŃin principalul mijloc de plată să devină DST. Dar nu a fost să fie aşa.
Deficitul balanŃei comerciale a SUA a început să crească vertiginos din 1971, astfel că emisiunea de
DST a început să fie apreciată de unii autori drept „irigaŃie pe timp de ploaie”.
Au fost 3 emisiuni de DST: în 1970, 1979 şi 1987, în total 90 mld DST, repartizate gratuit statelor
membre, proporŃional cu cota statului la FMI. Astfel, dacă avea o cotă la FMI de 20%, SUA primea în
aceeaşi proporŃie DST din totalul emisiunii monetare din anul respectiv. România nu a participat la
prima emisiune (1970), întrucât a aderat la FMI după epuizarea emisiunii (1972), dar a primit DST de la
celelalte 2 emisiuni, proporŃional cu cota de participare a sa la capitalul FMI (0,46%).
DST este o unitate monetară internaŃională de cont şi, conform ultimelor precizări, ale Statutului
FMI, are următoarele funcŃii:
– activ de rezervă monetară;
– instrument de procurare de monedă liber utilizabilă prin intermediul FMI;
– etalon monetar;
– mijloc de plată în relaŃiile monetare interne din cadrul FMI (dobânzi, comisioane etc.);
– instrument de răscumpărare;
– instrument de evidenŃă statistică în contabilitatea FMI.
În realitate, majoritatea acestor funcŃii sunt doar obiective ce ar trebui atinse prin reformarea
sistemului monetar. ConŃinutul monetar al unui DST a evoluat în raport cu starea crizei sistemului
monetar internaŃional şi a înŃelegerilor dintre statele membre.
Etapele evoluŃiei definirii conŃinutului „coşului” monetar DST:
– În 1970, o dată cu prima emisiune a DST, acesta era definit în aur, cu o valoare paritară ca şi
USD, adică 0, 888671gr. aur fin.
– În noiembrie 1971, după prima devalorizare postbelică a dolarului, 1 DST a devenit egal cu
1,08571 USD.
– În februarie 1973, după a doua devalorizare a dolarului, 1 DST a devenit egal cu 1,20635 USD.
– În perioada iulie 1974 – decembrie 1980, un DST avea un conŃinut monetar format din 16 valute
ale statelor care deŃineau o pondere de peste 1% în comerŃul mondial (în acest coş, USD deŃineau o
pondere de 33%, marca germană 12,5%, lira sterlină 9%, francul france şi yenul japonez câte 7,5% etc.).
– În ianuarie 1981 – decembrie 1985, un DST era definit tot printr-un coş valutar, dar de această
dată în coş intrau doar 5 valute: USD – în proporŃie de 42%, DEM – 19%, francul francez, yenul japonez
şi lira sterlină cu câte 13%.
– Din ianuarie 1986 până în decembrie 1990, rămâne acelaşi coş din 5 valute, dar se schimbă
ponderea unor valute (USD – 42%, DEM – 19%, yenul japonez – 15%, iar francul francez şi lira sterlină
câte 12%).
– Din ianuarie 1991 până în decembrie 1995, coşul celor 5 valute are următorul conŃinut: USD –
40%, DEM – 21%, yenul japonez – 17%, francul francez şi lira sterlină câte 11%.
– Din ianuarie 1999, o dată cu adoptarea monedei unice a UE, euro, coşul DST se prezintă, ca
pondere, astfel: USD – 39%, euro – 32%,yenul japonez – 18% şi lira sterlină – 11%.
EvoluŃia structurii monetare a coşului DST reflectă schimbările raportului de forŃe în relaŃiile
valutar-financiare internaŃionale. Astfel, din 1981, observăm reducerea treptată a ponderii USD,
creşterea mărcii germane şi yenului japonez, apoi apariŃia euro, care conduce la comasarea ponderilor
mărcii (21%) şi francul francez (11%), rezultând ponderea euro de 32%. Lira sterlină, neaderând încă la
euro, rămâne cu fosta pondere de 11% în coşul DST.
Fiind un coş de mai multe valute – dintre care unele pot să se deprecieze, iar altele să se reprecieze
–, DST se bucură de o mai mare stabilitate în comparaŃie cu alte monede; între aceste monede din coş
funcŃionează, practic, principiul vaselor comunicante şi al compensării reciproce.
Tabelul nr. 5
Raportul DST – USD
– 1 DST = „n” USD la sfârşitul anului –
1970 1971 1973 1974 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005
Raport 1,00 1,08 1,20 1,20 1,17 1,27 1,09 1,42 1,48 1,32 1,47
USD/DST
Sursa: International Financial Statistics, Yearbook, 1989, IFS octombrie 2005.

Valutele din coşul DST au fluctuat puternic, de regulă, în raport cu USD, dar şi USD a fluctuat
faŃă de DST (tabelul nr. 5). De aici rezultă caracteristica de mai mare stabilitate a DST ca un instrument
monetar multivalutar.
Statutul FMI din 1978 şi Raportul Comitetului celor 20 privind reforma sistemului monetar
internaŃional acordau DST o importanŃă deosebită ca element fundamental al unui viitor sistem monetar
internaŃional reformat. Această apreciere este respinsă de mulŃi specialişti, care evocă mai multe defecte
ale DST: lipsa unei valori materiale certe a DST; dependenŃa de deciziile FMI, care nu este imun la erori;
lichiditatea internaŃională depinde nu de DST, ci de soldul deficitar al balanŃei de plăŃi externe a SUA
etc. Totuşi, sunt şi specialişti care acordă DST-ului unele şanse ca monedă internaŃională, dar cu condiŃia
ca alocările DST pe state „să nu se mai facă ... în funcŃie de mărimea cotelor de participare – ceea ce
avantajează marile puteri financiare –, ci în funcŃie de nevoile de lichiditate”28.
Din analiza volumului şi structurii activelor rezervelor monetare, rezultă câteva concluzii
importante: a) cei mai mari producători de aur sunt Ńările mari şi dezvoltate; b) valutele de rezervă sunt
monedele liber utilizabile ale unui număr restrâns de Ńări dezvoltate, care se bucură astfel de credite
involuntare din partea restului statelor; c) Ńările cu valute liber utilizabile pot suplini pe termen scurt
nevoia de rezerve în valute străine prin folosirea propriei monede ca mijloc de plată internaŃională; d)
FMI utilizează valutele Ńărilor cu excedente în balanŃa de plăŃi externe, care îşi creează astfel poziŃii de
rezervă la FMI; e) repartizarea emisiunilor de DST se face proporŃional cu cotele statelor la FMI, astfel
că statele dezvoltate, care au cote şi rezerve monetare mari, primesc, proporŃional, şi partea cea mai mare
de DST, care se distribuie gratuit.

5.2. FuncŃiile şi căile de sporire a activelor de rezervă


Banca centrală a statului, ca şi firmele şi băncile comerciale acordă atenŃie deosebită volumului şi
structurii activelor de rezervă tocmai datorită rolului major pe care acestea îl au atât în dezvoltarea
economică echilibrată şi durabilă, cât şi în desfăşurarea fără sincope a relaŃiilor valutare, financiare şi de
credit internaŃionale. Activele de rezervă sunt formate din mijloace de plată internaŃionale, dar funcŃia lor
principală nu constă în a furniza mijloace de plată pentru importul de mărfuri şi servicii. Desigur,
importul acestor mărfuri şi servicii este necesar şi trebuie plătit, dar nu din rezervele monetare – căci nu
aceasta este funcŃia lor principală –, ci din încasările din exporturi şi servicii, ceea ce conduce la
necesitatea realizării, pe cât posibil, a unei balanŃe de plăŃi curente echilibrate.
Care sunt funcŃiile specifice ale rezervelor valutare? Ele sunt mai multe, au cunoscut o evoluŃie
istorică, sunt specifice diferitelor stadii de dezvoltare socială şi nivelurilor de dezvoltare economică a
statelor:
• Creşterea credibilităŃii şi solvabilităŃii Ńării pe plan extern pentru asigurarea unui rating bun pe
piaŃa creditului internaŃional şi obŃinerea unor condiŃii avantajoase de credit în cazul în care Ńara apelează
la contractarea de credite externe.
• Surse de echilibrare a balanŃei de plăŃi curente în cazul în care un deficit monetar extern nu se
acoperă din intrările de investiŃii externe sau obŃinerea de credite din străinătate.
• Utilizarea unei părŃi din rezerve – când s-au epuizat alte surse – pentru plata serviciului datoriei
externe, formată din ratele scadente ale împrumuturilor publice anterioare şi dobânzile la datoria externă
rămasă cu scadenŃe de plată în viitor.

28
Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiar internaŃionale, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1978,
p. 19.
• CondiŃie de trecere la convertibilitatea monetară de cont curent şi – cu atât mai mult – pentru
realizarea convertibilităŃii monetare depline.
• Mijloace la îndemâna băncii centrale pentru intervenŃia pe piaŃa valutară (vânzarea-cumpărarea
de valută), în vederea menŃinerii cursului de schimb valutar al monedei naŃionale în limitele obiectivelor
politicii economice a statului.
• Rezerva monetară strategică trebuie să facă faŃă unor situaŃii şi cereri monetare excepŃionale
(embargo comercial, stare de forŃă majoră etc.).
• ObŃinerea unor venituri valutare din valorificarea acestor rezerve prin plasamente ale lor în
depozite bancare sau în titluri de valoare sigure şi negociabile.
După cum se observă, activele de rezervă – cu deosebire rezervele în valută – au un rol esenŃial în
ce priveşte menŃinerea echilibrului economic, accesul la resurse financiare externe, trecerea la
convertibilitatea monedei naŃionale şi asigurarea solvabilităŃii externe a statului. Ele nu sunt folosite
pentru plata importului, exceptând cazurile deosebite, de forŃă majoră şi pe timp limitat, pentru
echilibrarea balanŃei de plăŃi curente.
De aceea, statele se preocupă să asigure o mărime optimă a rezervelor monetare şi să folosească
toate căile pentru sporirea activelor. Creşterea rezervelor monetare în limitele atingerii nivelului optim
se poate realiza din mai multe resurse:
a) Sporirea producŃiei autohtone de aur şi cumpărarea unei părŃi a acesteia de către banca centrală
în scopul sporirii rezervelor monetare.
b) Cumpărarea de aur monetar de pe pieŃele internaŃionale ale aurului, în scopul optimizării
structurii rezervelor monetare.
c) Alocarea periodică de către FMI a DST în favoarea statelor membre conform hotărârii
Consiliului guvernatorilor în ceea ce priveşte volumul şi criteriile de repartizare a lor.
d) Utilizarea unei părŃi a excedentului valutar din balanŃa de plăŃi curente ca sursă de sporire a
rezervelor valutare ale băncii centrale.
e) Contractarea de credite externe în valută de pe piaŃa internaŃională a creditului, prin care o parte
din acestea poate fi contractată de banca centrală sau de stat şi transferată, prin buget, băncii centrale.
f) InvestiŃiile externe de portofoliu (uneori, şi investiŃii externe directe) se realizează deseori în
valută prin cumpărarea de acŃiuni, obligaŃiuni bonuri de tezaur sau alte titluri de valoare. O parte din
această valută intrată în Ńară poate să o cumpere, de pe piaŃa valutară, banca centrală, pentru sporirea
rezervelor valutare.
g) Cumpărarea de către banca centrală a unei părŃi din valuta încasată de agenŃii economici şi
vândută pe piaŃa valutară.
Desigur, procurarea de noi rezerve valutare se face în limita asigurării volumului şi structurii
optime a activelor monetare pentru realizarea lichidităŃilor necesare tranzacŃiilor.

5.3. Lichiditatea monetară internaŃională şi indicatorii ei


Încă de la crearea sa la Bretton Woods, sistemul monetar internaŃional a presupus existenŃa unei
lichidităŃi globale asigurate de rezervele monetare internaŃionale ale statelor şi de resursele financiare
mari ale FMI, prin care poate fi sprijinit temporar statul membru care are dificultăŃi de balanŃă. Dar
funcŃionarea reală, practică, a sistemului a dovedit că problema lichidităŃii monetare naŃionale şi globale
este mult mai complexă decât s-a crezut.
Conceptul însuşi de lichiditate monetară internaŃională a cunoscut şi cunoaşte diverse
interpretări. Astfel, într-o primă accepŃiune (a), lichiditatea monetară internaŃională s-ar putea defini ca
totalitatea activelor monetare de rezervă ale băncii centrale, capabile să asigure stingerea promptă a
obligaŃiilor de plată la scadenŃă. Dar, în afara activelor monetare de rezervă ale băncii centrale, în
asigurarea promptă şi la scadenŃă cu mijloace de plată externe se mai pot include (b) liniile certe de credit
reciproc de tip swap dintre băncile centrale, care-şi acordă una alteia propriile monede naŃionale liber
utilizabile, pentru a face faŃă unor plăŃi externe într-un volum superior posibilităŃilor oferite, la un
moment dat, de propriile active de rezerve. Într-o accepŃiune mai largă (c), lichiditatea unui stat este
asigurată – în plus – de activele monetare externe ale băncilor comerciale, societăŃilor comerciale şi chiar
ale persoanelor fizice, care pot fi mobilizate şi folosite ca mijloace de plată internaŃională. În fine (d), în
lichiditatea internaŃională pot fi incluse creditele şi liniile de credit, primite de la FMI, în limita a 25% din
cotă (tranşe de rezervă), şi utilizarea poziŃiilor de rezervă la FMI (pentru Ńările care au asemenea poziŃii).
Cel mai lichid mijloc de plată este numerarul (cash) în valută aflată în contul „casa”. Aceste
mijloace de plată pot fi deŃinute, însă, într-o cantitate mică pentru asigurarea cu valută curentă a
activităŃilor de turism şi alte deplasări internaŃionale, dar şi în acest domeniu au intervenit cărŃile de credit
în valută.
Cel mai puŃin lichid mijloc de plată sunt activele monetare investite în titluri de valoare (acŃiuni,
obligaŃiuni sau bunuri de tezaur) pe termen lung, care nu sunt negociabile, adică nu pot fi prompt
vândute pentru a intra în posesia rapidă de mijloace de plată lichide. Această transformare presupune un
timp mai îndelungat până la sosirea scadenŃei de răscumpărare. Dar nici aurul monetar nu are un grad
ridicat de lichiditate, căci pentru utilizarea lui ca mijloc de plată el trebuie, mai întâi, să fie vândut la
bursa aurului şi apoi să se vireze valuta în contul băncii centrale. Însă, într-un timp rezonabil (în mai
puŃin de o lună), aurul se poate transforma într-un activ lichid, cum sunt valutele liber utilizabile. De
asemenea, chiar în cazul existenŃei unor facilităŃi de credit, pentru a intra în posesia mijloacelor de plată
este necesar un anumit timp. Dar, în practica decontărilor internaŃionale sunt rare cazurile când apare
spontan nevoia imediată de mijloace de plată. Aceste nevoi se cunosc din timp, se prognozează şi se
evaluează pe luni, săptămâni sau zile fixe, pe baza scadenŃarului pe care îl elaborează şi îl folosesc orice
bancă şi orice agent economic.
Rezumând cele de mai sus, activele de rezervă pot fi grupate – din punct de vedere al lichidităŃii –,
în trei categorii: 1) active monetare primare, care au un grad ridicat de lichiditate (depozite bancare la
vedere, pe termen de 2-7 zile sau cu preaviz de 2-3 zile); 2) active monetare secundare, care pot fi uşor şi
într-un termen rezonabil transformate în mijloace de plată lichide (depozite pe termene sub o lună sau în
titluri de valoare negociabile de tipul „open market”); 3) active monetare terŃiare, care reprezintă acele
active monetare ce necesită un anumit timp pentru a fi transformate în mijloace de plată lichide, cum
sunt investiŃiile în titluri de valoare negociabile, adică nu se tranzacŃionează continuu la bursa de valori29.
Lichiditatea monetară internaŃională a unei Ńări poate fi privită, de asemenea, din punct de vedere
cantitativ şi calitativ. Cantitativ, mărimea activelor monetare de rezervă nu trebuie să fie foarte mare.
Supradimensionarea acestor active ar echivala cu o imobilizare de fonduri valutare ce ar putea fi folosite
mai eficient în alte domenii decât în calitate de active de rezervă (plasamentele pe termen mai lung sub
formă de depozite, investiŃii directe, investiŃii de portofoliu sau de creditare pe termen mijlociu şi lung
sunt mult mai eficiente). De asemenea, din punct de vedere calitativ, activele monetare de rezervă
presupun o analiză a lor din punct de vedere al gradului de lichiditate al acestor active pentru îndeplinirea
funcŃiunii lor de bază ca mijloace de plată internaŃionale.
Măsurarea gradului de lichiditate se poate realiza prin corelarea activelor de rezervă cu valoarea
importurilor, a deficitului balanŃei de plăŃi curente, serviciului datoriei externe sau cu angajamentele de
plată la vedere şi pe termen scurt ale băncii centrale.
Cei mai folosiŃi indicatori ai gradului de lichiditate rezultă din corelarea valorii activelor cu
valoarea importurilor, exprimată fie în % din importuri, fie în numărul de luni de importuri asigurate de
activele valutare existente:
a) Ponderea activelor în valoarea importurilor (L): La = A × 100
I
unde: La = gradul de lichiditate
A = valoarea activelor valutare
I = valoarea importurilor
b) Numărul de luni de import asigurat de activele de rezervă: Lb = A : I
12
Tabelul nr. 6
29
Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1978, p. 124.
EvoluŃia gradului de lichiditate globală pe plan mondial
– în % din importuri –
Anii Raportul active/import x 100
1950 83,6%
1960 50,5%
1970 31,5%
1980 24,2%
1990 27,7%
2000 32,0%
2004 32,6%
Sursa: International Financial Statistics, 2005;
OMC, Rapport Annuel, 2005.

Gradul de lichiditate globală (mondială), calculat ca raport între active şi importuri, a scăzut
substanŃial – de la 83,6%, în 1950, la 32%, în anul 2004 (tabelul nr. 6).
Această reducere a raportului dintre activele monetare şi importuri a fost determinată de doi
factori: a) creşterea puternică a valorii importurilor internaŃionale, atât ca urmare a sporirii volumului
importurilor, cât şi ca urmare a creşterii preŃurilor internaŃionale. Se apreciază că, în perioada 1970-1995,
valoarea comerŃului internaŃional a crescut în proporŃie de 20%, ca urmare a sporirii volumului
comerŃului şi în proporŃie de 80% ca urmare a creşterii preŃurilor internaŃionale; b) un alt factor care a
condus la diminuarea raportului active/importuri l-au constituit abandonarea parităŃilor valutare fixe şi
trecerea la cursuri valutare fluctuante, ceea ce s-a reflectat în abandonarea obligaŃiei statelor de a
interveni pe piaŃa valutară prin vânzarea de valută din rezerva monetară a statului, astfel statele
nemaifiind obligate să deŃină importante rezerve valutare pentru menŃinerea cursului la paritatea oficială.
Însă, anumite creşteri ale acestui grad de lichiditate în perioada 1970-2004 se datorează: a) celor 3
emisiuni de DST şi b) sporirii masive a devizelor în rezerve ca urmare a deficitului major al balanŃei
americane, precum şi intrării în sistemul activelor de rezerve şi a altor devize (yenul japonez, euro ş.a.).
Pentru anul 2004 putem calcula indicatorul lichidităŃii globale (mondiale) utilizând numărul de
luni de import asigurat de activele de rezerve existente:
1 5623,7
L = A: = 1362,9 : = 2,9 luni
12 12
Potrivit aprecierilor FMI, gradul de lichiditate trebuie să se încadreze între 30% - 40% sau 4-5 luni
de import. După aceşti indicatori, lichiditatea globală se află la limita minimă.
Prezintă interes şi calculul gradului de lichiditate la nivel naŃional. Astfel, cele mai mari rezerve
raportate la importuri le are Japonia cu un grad de lichiditate de 102,6%, adică valoarea rezervelor sale în
mijloace de plată străine este superioară valorii importurilor. India are un grad de lichiditate de 72,9%,
Brazilia de 68,3%, iar SUA de 7,1%. łările care au monedă naŃională liber utilizabilă deŃin o pondere
importantă în rezervele valutare ale altor Ńări, gradul lor de lichiditate fiind aparent redus, aşa cum s-a
arătat, de 12,8% (UE), 7,1% (SUA). Se confirmă teza că asemenea state nu au nevoie să-şi imobilizeze
fondurile monetare sub formă de rezerve în valute străine, căci ele dispun de mijloace naŃionale de plată
utilizate în tranzacŃiile economice internaŃionale.

5.4. Gestionarea activelor de rezervă monetară internaŃională


În afara aspectului cantitativ al activelor de rezervă, care trebuie să fie la nivel optim, un rol
important îl are aspectul calitativ, ce se referă la măsura în care utilizarea lor permite asigurarea a două
obiective principale: a) lichiditate ridicată şi b) eficienŃă mare. Acestea sunt două principii
fundamentale care stau la baza gestionării activelor de rezervă. Cele două principii se exclud – la prima
vedere – reciproc: utilizarea eficientă presupune ca rezervele monetare să fie plasate în investiŃii pe termen
lung, care generează venituri ridicate sub formă de dobânzi, rente sau profituri, ceea ce intră în contradicŃie
cu asigurarea unei lichidităŃi prompte. Şi invers, plasarea rezervelor în depozite la cerere sau pe termen
foarte scurt asigură un grad ridicat de lichiditate monetară, dar veniturile obŃinute din asemenea plasamente
bancare sunt minime. De aceea, trebuie găsite acele căi şi forme de utilizare a activelor de rezervă care să
îmbine optim cele două principii enunŃate: lichiditatea şi eficienŃa. În acest scop trebuie stabilite criteriile
aferente de gestiune.
Criterii de alegere a formelor de utilizare optimă a activelor de rezervă:
a) Realizarea unui raport optim între active şi importuri în limitele arătate mai înainte.
b) Raportul dintre rezervele în aur şi devize trebuie să fie în favoarea devizelor, care, în utilizarea
lor, pot îmbina şi combina lichiditatea şi eficienŃa maximă.
c) Structurarea rezervelor valutare în depozite bancare pe termene variate şi complementare din
punctul de vedere al lichidităŃii şi eficienŃei valutare: o parte din rezerve în depozite la cerere; altă parte în
depozite pe termene foarte scurte (până la 7-14 zile); o cotă din rezervele valutare poate fi depozitată pe
termen scurt de până la o lună; în fine, din punctul de vedere al perioadei de depozit, aceasta poate fi –
pentru o parte din valoarea activelor – 2-6 luni.
d) Stabilirea unui raport acceptabil – având în vedere scadenŃarul plăŃilor – între depozitele
bancare şi investirea în titluri de valoare sigure şi negociabile continuu la bursa de valori (cum sunt, de
exemplu, bonuri de tezaur şi obligaŃiuni guvernamentale americane, tranzacŃionate permanent pe piaŃa
„open market”).
e) Asigurarea unei structuri raŃionale pe valute, în care să fie Ńinute în rezervele valutare: dolari,
lire sterline, euro ş.a. În stabilirea structurii pe valute se Ńine seama de doi factori: repartizarea
geografică (pe Ńări) a schimburilor economice externe şi a cerinŃelor în anumite valute, precum şi gradul
de stabilitate a cursului de schimb valutar al monedelor de rezervă; în aceste condiŃii, banca centrală îşi
stabileşte un „coş de valute” care, prin evoluŃia divergentă a cursurilor valutare, să se compenseze
reciproc pe baza principiului vaselor comunicante astfel încât să se realizeze dezideratul minim „cel
puŃin să nu se piardă” din mişcarea cursurilor valutare.
f) Utilizarea ca valută de rezervă a eurovalutelor, care oferă avantajul că acestea ies uşor de sub
controlul autorităŃii monetare, atât al Ńării de emisiune (bani sunt depozitaŃi la bănci în străinătate), cât şi
al autorităŃii unde banca deponentă îşi are sediul, deoarece valutele nu sunt monede naŃionale ale acestei
ultime autorităŃi. Prin eurovalute se asigură securitatea şi mobilitatea rezervelor.
În ce priveşte gestionarea raŃională a rezervelor valutare (a monedelor străine), pentru Ńările
dezvoltate se pun probleme mai puŃin acute, atât ca volum, cât şi ca structură, căci monedele lor
naŃionale liber utilizabile, cu circulaŃie monetară internă, constituie un rezervor principal în asigurarea
lichidităŃii monetare externe; situaŃia este mai complicată pentru cele mai multe Ńări în curs de dezvoltare
şi Ńări cu monede fără convertibilitate deplină, nevoite să-şi asigure un volum optim de active de rezervă
şi o structură raŃională a plasării în timp a rezervei monetare şi structuri adecvate pe valute.
5.5. Activele de rezervă ale României contemporane
O dată cu trecerea României la economia de piaŃă, importurile şi exporturile Ńării noastre nu mai
sunt planificate centralizat de către stat, ci evoluează în raport de cerere şi oferta agenŃilor economici. În
plus, trecerea la convertibilitatea deplină a leului poate determina deseori dezechilibre între încasările şi
plăŃile valutare, generate de factori multipli conjuncturali sau structurali.
În 1990, totalul activelor de rezervă ale BNR reprezenta 1.623 mln USD, din care 1000 de mln
USD reprezenta aurul. Rezultă că rezervele în valută erau doar de 623 mln USD, asigurând importurile
nici pentru o lună (0,7 luni). În 1993, valoarea activelor de rezervă reprezenta 1.900 mln USD. Rezervele
au crescut substanŃial însă după 1999, aşa cum rezultă din tabelul nr. 7.

Tabelul nr. 7
Activele de rezervă monetară ale României
– mln EURO –
Active de rezervă ale BNR 1999 2000 2001 2002 2003 2004
Total active 2.482,4 3.643,7 5.509,0 7.009,0 7.491,6 10.789,8
din care:
1. Aur monetar 962,6 989,0 1.063,8 1.132,2 1.118,0 1.130,0x
2. Rezervă în valute 1.519,8 2.654,8 4.445,2 5.876,8 6.373,6 9.659,8
a) Numerar şi depozite 256,1 532,1 779,0 683,7 595,3 1607,6
• la altă autoritate monetară 87,0 228,4 450,9 0,3 0,6 0,6
• la alte bănci străine 169,1 303,7 328,1 683,4 594,7 1.607,0
b) Titluri de valoare de natura 1.263,7 2.122,7 3666,2 5.193,1 5778,3 8052,2
obligaŃiilor
Sursa: BNR, Buletin lunar nr. 9/2004.

Activele de rezervă ale României au crescut în perioada 1999-2004 de peste 4,5 ori în ciuda
faptului că în aceşti ani balanŃa de plăŃi curente a fost constant deficitară. De remarcat că în anul 2005
deficitul contului curent a fost de peste 3 mld euro. Deficitul a fost acoperit din diverse alte surse, fără a
se apela la utilizarea rezervelor valutare. Dimpotrivă, în ianuarie 2006, rezervele monetare ale BNR au
crescut la 18,8 mld euro, din care 17,3 rezervă valutară, iar 1,5 rezervă în aur.
La sporirea rezervelor monetare au contribuit următorii factori: atragerea de investiŃii externe
directe, sub formă de valute, şi, în ultimi ani, şi de portofoliu; privatizarea unor noi unităŃi economice;
transferul de valută în Ńară de către românii care lucrează în străinătate (numai în anul 2005 trimiterile de
valută ale românilor care lucrează în străinătate a fost de peste 3,5 miliarde euro); credite externe;
creşterea rezervelor din aurul monetar autohton (6-7 tone pe an); cumpărarea de către BNR de valută de
pe piaŃa valutară, vândută de către exportatori din încasările valutare din export ş.a. Deci, din aceste surse
s-au realizat atât echilibrarea contului curent al balanŃei de plăŃi externe, cât şi sporirea rezervelor
monetare ale Băncii NaŃionale.
Sporirea rezervelor monetare ale Ńării a condus la creşterea credibilităŃii României pe piaŃa
internaŃională de capital, sporirea ratingului de Ńară şi îmbunătăŃirea indicatorilor de lichiditate. Astfel, în
anii 2002-2004, indicatorii de lichiditate ai României au fost de 35-40% în ceea ce priveşte ponderea
rezervelor în raport cu importurile (cifre apropiate de cerinŃele FMI) şi 4-5 luni de import asigurat
teoretic din rezerve, indicatori de asemenea apropiaŃi de recomandările FMI, fără a atinge însă indicatorii
cunoscuŃi de Ńările dezvoltate.
În ceea ce priveşte gestionarea de către BNR a rezervei monetare, observăm respectarea celor
două principii de gestionare: lichiditatea ridicată şi eficienŃa sporită. Aurul deŃine o pondere modestă. În
schimb, cea mai mare parte a rezervei valutare este investită în obligaŃiuni guvernamentale americane
(70-80%), investiŃie care are avantajul că aceste obligaŃiuni sunt purtătoare de dobânzi remuneratorii, nu
prezintă riscuri de neonorare a obligaŃiilor şi pot fi repede transformate în valută (3-4 zile) prin vânzarea
lor la bursele de valori (open market). Anual, BNR obŃine profituri de câteva zeci de milioane de euro
sau dolari rezultate din dobânzile la depozitele bancare şi investiŃiile în bonuri de tezaur americane.
În fine, de reŃinut modificarea politicii BNR în ceea ce priveşte valutele în care sunt Ńinute
rezervele valutare. Dacă, în anii ’90, ponderea principală a rezervelor era deŃinută în dolari SUA, după
anul 2000 ponderea principală a rezervelor valutare revine euro. În anul 2003, rezervele valutare ale
României erau în proporŃie de circa 60% în euro, 35% în dolari americani, iar circa 5% în alte valute
liber utilizabile. Această modificare este explicabilă prin faptul că circa 60-65% de comerŃul exterior
românesc se derulează cu Ńările membre ale UE. În plus, euro este moneda de referinŃă şi de contabilitate
internă a Ńării.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE


A. Sinteza capitolului 5
 Schimburile economice internaŃionale presupun ca banca centrală să dispună de o
cantitate de mijloace de plată în rezervă pe care le utilizează în scopuri precise şi care angajează
datoriile statului după ce au fost epuizate alte surse de mijloace de plată ce pot fi atrase de pe piaŃa
internaŃională financiară. Ele nu sunt folosite ca mijloace curente de plată a importurilor. Rezervele
monetare ale statului – gestionate de banca centrală – au funcŃii aparte pe care le vom prezenta ceva
mai jos.
 Rezervele monetare ale unui stat sunt constituite de banca centrală din următoarele
componente: aurul monetar, devizele (în principal valutele naŃionale libere utilizabile) ale altor state,
poziŃia de rezervă a statului la FMI (partea neutilizată din cota de participaŃie la capitalul FMI) şi
drepturile speciale de tragere (DST) pe care statul le primeşte gratuit de la FMI proporŃional cu cota
de participaŃie la FMI, DST putând fi preschimbate – prin intermediul FMI – în valute convertibile ale
statelor membre.
 Activele de rezervă monetară aflate în gestiunea băncii centrale au o serie de funcŃii
precise, cum ar fi: asigurarea credibilităŃii ridicate a statului, care permite contractarea în condiŃii
avantajoase de credite externe cu dobândă; sursă de echilibrare a balanŃei de plăŃi curente în cazul
unor deficite ce nu pot fi acoperite din alte surse (de exemplu, credite sau investiŃii externe), pentru
plata datoriei externe publice scadente; condiŃie de trecere la convertibilitatea externă a monedei
naŃionale; mijloace la îndemâna băncii centrale pentru intervenŃia pe piaŃa valutară în vederea
menŃinerii cursului de schimb al monedei naŃionale în raport cu monedele străine în limitele dorite de
stat pentru atingerea unor obiective etc. Uneori, dar foarte rar, o parte din rezerve poate fi folosită ca
mijloace de plată a unor importuri strategice când nu sunt încasări din exporturi datorită unor conflicte
militare zonale, existenŃei unor blocaje comerciale ş.a.
 Rezervele monetare pot fi sporite pe următoarele căi: creşterea producŃiei autohtone
de aur sau cumpărarea aurului de pe piaŃa mondială; alocarea periodică de către FMI a DST în
favoarea statelor membre; utilizarea unor părŃi din excedentul valutar al balanŃei de plăŃi curente
pentru sporirea rezervelor valutare; contractarea de
credite externe de către banca centrală; cumpărarea de către banca centrală de valute
încasate de exportatori sau aduse de investitorii străini.
 Activele de rezervă formează lichiditatea monetară a statului, care constă în
capacitatea de a dispune în orice moment al scadenŃelor de mijloace de plată. Indicatorii lichidităŃii
sunt variaŃi, dar cei mai utilizaŃi sunt ponderea activelor în importuri şi numărul de luni de import
asigurate prin utilizarea rezervelor. Conform recomandărilor FMI, ponderea minimă a rezervelor în
valoarea importurilor trebuie să fie de 35%-40%, iar numărul minim al lunilor de import trebuie să fie
de 4.
 Gestionarea de către banca centrală a rezervelor monetare se bazează pe două
principii: a) lichiditate ridicată; b) eficienŃă mare. Pentru atingerea acestor indicatori sunt mai multe
căi: optimizarea raportului dintre rezerve şi importuri, asigurarea depozitelor bancare pe termene
variate (de la 2-3 zile la 2-6 luni), investirea unei părŃi din rezerve în titluri de valoare sigure şi
negociabile la bursa de valori (de regulă, bonuri de tezaur americane).
 Activele de rezervă ale BNR au fost, în ianuarie 2006, de circa 18,8 mld euro,
ponderea principală deŃinând-o valutele, multe dintre ele investite în titluri de valoare de natura
obligaŃiilor americane.

B. Concepte şi termeni de reŃinut


a) activ monetar de rezervă
b) lichiditate monetară
c) gestiunea rezervelor valutare
d) indicatori ai lichidităŃii

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere


1. Conceptul şi componentele activelor de rezervă ale băncilor centrale
2. Căi de sporire a rezervelor monetare
3. Lichiditatea monetară şi indicatorii gradului de lichiditate
4. Gestionarea activelor de rezervă: obiective şi criterii
D. Bibliografie obligatorie
• Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, cap. VIII, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1978.
• B.N.R, BalanŃa de plăŃi şi poziŃia investiŃională internaŃională a României, Raport Anual,
2004.
• B.N.R, Raport anual, 2004.
CAPITOLUL 6

MECANISMUL CURSULUI DE SCHIMB VALUTAR

6.1. Cursul valutar: concept şi metode de cotare a valutelor


6.2. Tipologia cursurilor de schimb valutar
6.3. Factorii determinanŃi ai evoluŃiei cursului de schimb valutar
6.4. Modele de determinare a nivelului real al cursului de schimb valutar
6.5. Cursul de schimb valutar şi tranzacŃiile economice externe
6.6. EvoluŃia cursului de schimb valutar al leului şi factorii determinanŃi

RelaŃiile economice internaŃionale realizate prin comerŃul internaŃional cu mărfuri, comerŃul invizibil
(servicii), tranzacŃiile financiare internaŃionale sub formă de investiŃii internaŃionale, credite internaŃionale,
gestionarea internaŃională a activelor de rezervă etc. se desfăşoară prin utilizarea mai multor monede
naŃionale convertibile folosite în circulaŃia monetară internaŃională. Până în prezent, circa 140 de state au
recunoscut – cel puŃin formal – articolul VIII din Statutul FMI prin care statele membre se angajează să
elimine restricŃiile în utilizarea monedei lor naŃionale în plăŃile şi tranzacŃiile internaŃionale curente (comerŃ
cu mărfuri şi servicii), adică au trecut într-o formă sau alta la convertibilitate de cont curent; dintre acestea,
circa 35-40 de state au monede naŃionale care se bucură – în diferite limite –de convertibilitate externă
deplină, adică moneda respectivă poate fi utilizată în derularea atât a tranzacŃiilor curente, cât şi a
tranzacŃiilor financiare şi de capital internaŃional. Totuşi, din rândul acestor valute cu convertibilitate
externă deplină se detaşează 6-8 valute care au obŃinut neoficial statutul de valute liber utilizabile, adică
sunt larg folosite în tranzacŃiile comerciale, financiare şi valutare internaŃionale. Valutele liber utilizabile
sunt folosite fără restricŃii ca mijloace de plată în contractele comerciale internaŃionale, în relaŃiile de credit
internaŃional, în efectuarea investiŃiilor internaŃionale; sunt utilizate de către state ca valute de rezervă şi
chiar ca valute de referinŃă, tranzac-Ńionându-se intens – prin vânzare şi cumpărare la diferite termene – pe
pieŃele valutare internaŃionale, cu deosebire sub forma de eurovalute. Printre aceste valute liber utilizabile,
bucurându-se de o recunoaştere generală, inclusiv de către FMI, menŃionăm, în mod deosebit: dolarul
american, euro, lira sterlină, yenul japonez, francul elveŃian şi câteva alte valute.
6.1. Cursul valutar: concept şi metode de cotare a valutelor
În derularea tranzacŃiilor internaŃionale intervin monedele naŃionale, care au diferite grade de
convertibilitate şi utilizare. Între aceste monede se stabileşte un raport cantitativ, cu ajutorul căruia se
poate preschimba sau compara o monedă cu alta (moneda cumpărătorului cu moneda vânzătorului,
moneda debitorului cu cea a creditorului, moneda investitorului cu cea a Ńării beneficiare de investiŃii).
Raportul cantitativ dintre două monede, ce se stabileşte pe piaŃa valutară, se numeşte curs valutar. Acesta mai

poate fi definit ca preŃul unei valute exprimat în termenii altei valute. Întrucât cursul valutar se formează pe piaŃa

valutară, el este numit şi cursul valutar de schimb sau pur şi simplu cursul de schimb sau cursul de schimb valutar.

Deşi reprezintă denumiri ale aceluiaşi raport, noŃiunile diferă prin mecanismul determinării respectivului curs.

Cursul valutar este preŃul la care o monedă naŃională poate fi schimbată cu o altă monedă naŃională sau
internaŃională (DST, euro). Acest raport dintre două valute se stabileşte pe baza unui mecanism care a evoluat în

decursul timpului.

În perioada etalonului aur şi etalonului aur-devize, moneda utilizată în relaŃiile internaŃionale avea un

conŃinut valoric şi cantitativ numit valoare paritară. Aceste valori paritare ale monedelor naŃionale erau

exprimate printr-un numitor comun care, la început, era aurul, iar în perioada interbelică şi după cel de-

al doilea război mondial, atât aurul (pentru dolar ş.a.), cât şi, mai ales, alte monede naŃionale, DST sau

un „coş” de valute. Raportul cantitativ dintre valorile paritare ale două monede se numeşte paritate

monetară. Dacă valorile paritare sunt fixe, atunci şi raportul dintre ele, respectiv, paritatea monetară

este fixă. Dacă valoarea paritară a unei monede creşte – ca urmare a unei decizii a autorităŃii monetare

naŃionale –, atunci şi paritatea monetară a acestei monede faŃă de alte monede cu valoare paritară

nemodificată va creşte, proces care se numeşte revalorizare. TendinŃa inversă, de micşorare a valorii

paritare, ca urmare a deciziei autorităŃii monetare naŃionale, se va reflecta în scăderea parităŃii

monetare, proces ce se numeşte devalorizare.

În realitate, pe piaŃa internaŃională, raportul de schimb dintre monede oscila în jurul parităŃii
monetare, oscilaŃie de piaŃă considerată tolerabilă dacă se încadra în limitele de ±1% faŃă de paritatea
monetară oficială fixă.
Cursul valutar de schimb între două monede ce se forma liber pe piaŃa valutară oscila, de
asemenea, în limitele de ±1% faŃă de paritatea oficială – deci, cu o foarte mică abatere de la paritate – şi
se numea curs valutar fix.
În condiŃiile declanşării, încă în anii ’60, a unor fenomene de criză monetară internaŃională, unele
state au abandonat cursul valutar fix (±1%) ca fiind ceva rigid în comparaŃie cu economia reală, care
cunoştea modificări importante ca urmare a mişcării inegale a preŃurilor, producŃiei şi productivităŃii
muncii şi a altor factori. Pentru a menŃine, totuşi, oscilaŃia cursurilor valorilor în limitele convenite de
±1% faŃă de paritate, statele respective au trecut la modificări paritare ale monedelor, adică la
devalorizări şi revalorizări monetare.
Pentru a elimina dezordinile monetare, şi în scopul atenuării efectelor modificărilor spontane şi
unilaterale ale parităŃilor monetare, au apărut diferite teorii ale parităŃilor glisante sau mobile, care, în
unele state, s-au şi aplicat în practică. Astfel, în cazul parităŃii oficiale glisante, valoarea valutară se
modifica periodic, la intervale scurte de timp, în raport cu evoluŃia ratei inflaŃiei şi a altor indicatori
macroeconomici. Alte state procedau la modificări periodice anuale ale valorii paritare a monedelor,
practicându-se astfel ceea ce s-a numit parităŃi oficiale mobile. În ambele situaŃii se respecta principiul
oscilaŃiei cursului valutar de schimb în limitele de ±1%.
O dată cu recunoaşterea oficială a crizei sistemului monetar internaŃional adoptat în 1944 la
Bretton Woods, s-a procedat în 1978 la modificarea Statutului FMI, modificare care viza: abandonarea
aurului ca etalon monetar, inclusiv a convertibilităŃii monedelor în aur; renunŃarea la valoarea paritară a
monedelor şi la paritatea monedei, deci renunŃarea la orice etalon, inclusiv al altor monede naŃionale, în
funcŃia de etalon monetar, ceea ce ducea, implicit, la abandonarea cursurilor valutare fixe, care obligau în
trecut băncile centrale să intervină pe piaŃa valutară naŃională, să vândă şi să cumpere valută în scopul
modificării cererii şi ofertei pentru menŃinerea cursului valutar în limitele oscilaŃiei de ±1% faŃă de
paritatea monetară; cursurile valutare pot fluctua liber pe piaŃa valutară, trecându-se astfel de la cursuri
valutare fixe la cursuri valutare flotante în măsura în care băncile centrale nu intervin pe piaŃa
valutară pentru a proteja cursul, din anumite interese naŃionale.
În prezent, nemaifiind un etalon monetar internaŃional, cursul valutar cunoaşte modificări nu
numai de la o zi la alta, dar chiar în intervalul aceleiaşi zile, fiind deseori diferit de la o tranzacŃie la alta.
Singurul element care mai aminteşte de perioada cursurilor oficiale existente în perioada parităŃilor
monetare fixe este cursul valutar de referinŃă. Acesta nu reprezintă altceva decât media statistică
ponderată zilnică, dar calculată postfactum, a miilor de cursuri variate în raport de ora şi genul de
operaŃie valutară şi pe care o calculează şi o publică zilnic un organism însărcinat permanent, prin
rotaŃie, să stabilească acest curs statistic, numit curs de referinŃă. Însă, nu este corect să fie numit cursul
de referinŃă, curs oficial, căci nici o autoritate monetară oficială nu-l stabileşte, cel mult îl calculează
statistic. Acest curs se mai numeşte de referinŃă, deoarece este specific unei anumite perioade de calcul
determinat pentru anumite categorii de operaŃii efectuate sau pe anumite pieŃe valutare sau burse
valutare.
Deci, în prezent, nu mai există un etalon monetar internaŃional, cursurile de schimb formându-se liber

pe piaŃa valutară internaŃională. Singura unitate monetară recomandată, în 1978, a fi utilizată ca etalon

o constituie DST, dar această recomandare este aplicată în practică, aşa cum am arătat, doar de 4-5

monede ale unor Ńări din Africa. Totuşi, FMI are obligaŃia de a supraveghea formarea şi mişcarea

cursurilor valutare, precum şi monedele de referinŃă în raport cu care un stat sau altul îşi propune să

calculeze cursul valutar al monedei naŃionale (deci, nu valoarea paritară).

În acest scop, statele încheie cu FMI aranjamente valutare prin care se comunică Fondului
modul în care ele îşi propun să calculeze cursul valutar. Din aceste aranjamente rezultă că: a) majoritatea
monedelor naŃionale au cursuri valutare de piaŃă care fluctuează liber în raport cu cererea şi oferta la
aceste valute. De remarcat, însă, că printre valutele care au curs flotant se înscriu înseşi valutele liber
utilizabile, precum şi alte valute care au cel puŃin convertibilitate externă deplină; b) pe de altă parte, o
categorie de monede naŃionale îşi calculează (nu îşi definesc) cursul valutar într-o valută liber utilizabilă
(care, ele însele, fluctuează pe piaŃă), cum ar fi dolarul american, lira sterlină, euro, dar şi rubla rusească
pentru unele monede ale unor Ńări din CSI; c) există, de asemenea, monede naŃionale care îşi calculează
cursul valutar raportat la un coş valutar; d) în fine, unele monede naŃionale îşi calculează cursul valutar
naŃional raportat la un set de indicatori macroeconomici. În noul Statut al FMI se propune ca în viitor,
când condiŃiile vor fi întrunite, să se revină la o formă de „paritate stabilă, dar ajustabilă”, o formulă
ambiguă prin care se doreşte a se prelua ceva din sistemul de la Bretton Woods (stabilitatea cursurilor) şi
ceva din actualele practici valutare (modificări ordonate ale cursurilor). De asemenea, se exprimă intenŃia
sau dorinŃa de a se renunŃa definitiv la etalonul monetar aur, aur-devize şi devize, dar de a se lua în
considerare adoptarea în viitor a unui etalon monetar neutru care ar putea fi DST. Până în prezent, DST-
urile nu au confirmat aşteptările iniŃiale, funcŃiile lor sunt foarte reduse, iar ca etalon DST prezintă
dificultatea că definiŃia lui se face printr-un coş de monede naŃionale, acestea înseşi fluctuând pe piaŃa
valutară internaŃională.
Revenind la conceptul de curs valutar, acesta este, deci, un raport cantitativ între două monede
naŃionale sau preŃul unei monede exprimat în termenii altei monede şi se caracterizează prin instabilitate,
fără să mai aibă o ancoră care cândva era valoarea paritară exprimată în aur sau altă valută; cursul
valutare se află sub influenŃa unei multitudini de factori determinanŃi, care, în ultimă instanŃă, se reflectă
în modificarea raportului cerere-ofertă la moneda respectivă.
Cursul valutar dintre două monede naŃionale – în spiritul definiŃiei menŃionate – se poate determina

după formula de bază:


M.naŃ. M.str.
1)E = sau 2) E =
M.str. M.naŃ.
unde E = cursul valutar de schimb
M. naŃ. = valoarea monedei naŃionale
M. str. = valoarea monedei străine
Cursul de schimb valutar poate fi, deci, exprimat ca raport între moneda naŃională şi moneda
străină (1) sau ca raport între moneda străină şi moneda naŃională (2). Din aceste formule rezultă
metodele de cotare (exprimare) a valutelor. Cea mai răspândită metodă de cotare (exprimare) este
cotarea directă (incertă), prin care se măsoară numărul de unităŃi monetare naŃionale ce revine pentru o
unitate monetară străină. În partea stângă a ecuaŃiei sunt monedele străine, iar în dreapta ecuaŃiei,
moneda naŃională.
În cazul cotării indirecte (certe), ecuaŃia se prezintă invers (2): numărul de unităŃi monetare străine
ce revine la o unitate monetară naŃională. Deci, în stânga ecuaŃiei este moneda naŃională, iar în dreapta
sunt monedele străine.
Cotare directă (incertă) Cotare indirectă (certă)*
1 dolar american = 3,0045 lei 1 liră sterlină = 1.816 dolari americani
1 liră sterlină = 5,3366 lei 1 liră sterlină = 201,7 yeni
l liră turcească = 2,2004 lei 1 liră sterlină = 2,28 franci elveŃieni
*
Date valabile pentru mijlocul anului 2005.
În majoritatea statelor lumii, inclusiv în România, se utilizează metoda cotării directe, cum se poate

vedea din datele de mai sus. Doar în câteva Ńări se practică metoda cotării indirecte a monedei

naŃionale. Cotează indirect lira sterlină, lira irlandeză, dolarul australian în virtutea unei tradiŃii istorice.

În afara metodei de cotare directă şi indirectă, se mai utilizează metoda cotării încrucişate (crossing

rate). Astfel, se ştie că 1 dolar american cotează la Tokyo 108 yeni, iar la New Delhi, 43,97 rupii

indiene. Dacă se doreşte să se afle cursul unui yen în rupii indiene, cunoscând datele de mai sus, se

apelează la metoda cotării încrucişate, recurgându-se la regula de trei simplă; utilizând, cotarea

încrucişată, obŃinem 43,97:108=0,407. Deci, 1 yen=0,407 rupii.

6.2. Tipologia cursurilor de schimb valutar


Valutele convertibile se negociază şi se tranzacŃionează pe pieŃele valutare ca orice „marfă”,
preŃurile (cursurile valutare) cunoscând o varietate de tipuri în raport cu natura operaŃiei valutare.
Tipurile de cursuri valutare sunt variate, dar le putem clasifica după criteriul mecanismului formării lor.
a) Criteriul stabilităŃii. Având în vedere experienŃa istorică, precum şi realităŃile actuale, cursurile
valutare sunt – după acest criteriu –de trei tipuri:
• cursuri valutare fixe, care au funcŃionat până în 1971 şi presupuneau o uşoară abatere a cursului
de piaŃă faŃă de paritatea monetară (±1%). Aceste cursuri nu se mai întâlnesc în prezent;
• cursuri valutare relativ stabile sau relativ fluctuante, ce au funcŃionat după Acordul Smithsonian
din 1971, prin care marja de fluctuare a crescut la ±2,25%, alte Ńări practicând o marjă chiar mai mare; la
acest Acord s-a renunŃat după adoptarea noului Statut al FMI, în 1978. Şi în prezent, există state care
practică cursuri cu fluctuare limitată, autorităŃile stabilind un curs de referinŃă sau cvasioficial, curs care
în realitate se ajustează periodic în raport cu rata inflaŃiei, producŃiei, productivităŃii muncii, situaŃiei
balanŃei de plăŃi externe şi cu alŃi indicatori macroeconomici, precum şi cu persistenŃa unui raport nedorit
între cerere şi ofertă.
În anul 2000, în acordurile de aranjament valutar cu FMI, unele state au comunicat, iar FMI a
acceptat următoarele fluctuaŃii: ±2,25 în Cipru, Danemarca, Ungaria, Venezuela; ±15% în Libia; ±77,5%
în Israel, o plajă totală de fluctuaŃie de 43%30;
• cursuri valutare flotante, care sunt practicate de majoritatea statelor lumii, cu deosebire de Ńările
cu monede liber utilizabile sau având convertibilitate deplină. În România se practică un curs valutar
flotant.
b) Criteriul sferei de formare şi utilizare a cursului valutar:
• cursul valutar oficial, care se întâlneşte preponderent în Ńările cu valute neconvertibile, dar şi în
unele acorduri bilaterale de comerŃ şi plăŃi;
• cursul valutar bursier, care se formează în negocierea tranzacŃiilor valutare, iar la sfârşitul zilei se
calculează media statistică a cursului monedei naŃionale faŃă de monedele străine, acest curs fiind numit
şi curs de referinŃă;
• cursul valutar interbancar, care se formează la bursele valutare acolo unde ele funcŃionează
(Paris, New York, Tokyo etc.) şi care funcŃionează paralel cu tranzacŃiile valutare interbancare într-o
perioadă scurtă de timp (1-2 ore);
• cursul caselor de schimb valutar, care se utilizează în operaŃiunile de vânzare-cumpărare; fiind
practicat de oficiile de schimb valutar în tranzacŃiile cu sume mici în relaŃiile cu persoanele fizice;
• cursul valutar al pieŃei negre, care se practică în Ńările unde convertibilitatea şi schimbul valutar
sunt oficial interzise sau cursul „oficial” de schimb nu este realist.
c) Criteriul sensului tranzacŃiilor valutare ce au loc pe piaŃa valutară, valutele – ca orice
„marfă” – vânzându-se şi cumpărându-se la un anumit preŃ:
• cursul valutar de cumpărare a valutei este cursul care se practică la cumpărare de către bănci, la
burse valutare, casele de schimb valutar, în procesul negocierii şi tranzacŃiilor valutare;
• cursul valutar de vânzare a valutei este cursul ce se formează în tranzacŃiile valutare, fiind opus
celui de cumpărare. Într-o tranzacŃie valutară, cursul valutar de vânzare este – ca în orice act de comerŃ –
mai mare decât cursul de cumpărare, diferenŃa – numită spread – reprezentând cheltuielile de organizare
a tranzacŃiei şi un anumit comision. În relaŃiile interbancare, fiecare bancă îşi stabileşte, încă la începutul
zilei lucrătoare, nivelul informativ al cursului de cumpărare şi de vânzare, iar în procesul negocierii,
diferenŃa dintre cele două niveluri de preŃ se poate diminua în raport de interesele partenerilor. Pentru
scurtarea timpului de negociere se comunică toate cifrele cursului de cumpărare, iar pentru cursurile de
vânzare se comunică ultimele două sau trei cifre zecimale. De exemplu, se vând dolari şi se cumpără
franci elveŃieni. Cursul informativ l USD = 1,2223/489, deci pentru cursul de vânzare ultimele 3 cifre
sunt mai mari decât cursul de cumpărare.
d) Criteriul timpului de finalizare a tranzacŃiei .TranzacŃiile se finalizează după o anumită
perioadă de timp, care variază pe piaŃa valutară între 48 de ore şi 12 luni, în raport de tipul operaŃiei
valutare:
• Cursul valutar la vedere (spot) este cursul negociat între parteneri (la telefon, telex, fax), iar în
termen de maximum 48 de ore (două zile lucrătoare), participanŃii la actul de cumpărare şi vânzare îşi
transmit reciproc, prin virament bancar, sumele în valuta tranzacŃională la cursul negociat.
• Cursul valutar la termen (forward) este cursul negociat la o tranzacŃie de vânzare-cumpărare de
valută a cărei sumă se transmite reciproc prin virament bancar la un termen în viitor convenit, de o lună,
2, 3, ... 12 luni. Cursul la termen (în viitor), în cele mai multe cazuri, diferă de cursul valutar la vedere în
raport cu aprecierea operatorilor de valută prin evoluŃia viitoare a conjuncturii monetare la termenul
negociat a ratei dobânzii. Cursul la vedere (spot), în momentul virării banilor (la termen), poate,
întâmplător, să coincidă sau poate fi diferit de cursul deja negociat, singurul valabil şi se respectă de către
operatorii valutari. Tocmai aceste deosebiri pot genera câştiguri sau pierderi, precum şi posibilităŃi de a
acoperi unele riscuri ce pot apărea dintr-o altă tranzacŃie (de exemplu, dintr-o tranzacŃie comercială).

30
International Financial Statistics, iulie 2000.
e) Criteriul modelului de stabilire şi fundamentare a cursului valutar. Cel mai cunoscut
model este cel oferit de raportul dintre cerere şi oferta de piaŃă, dar se poate şi trebuie să se apeleze şi la
alte modalităŃi de determinare, care să aducă cursul valutar cât mai aproape de realitate. În raport cu acest
criteriu şi cu modelele de calcul folosite, există mai multe tipuri de cursuri valutare:
• Cursuri valutare nominale, care reprezintă cursurile oferite zilnic de pieŃele valutare şi care
depind de raportul cerere-ofertă.
• Cursul valutar efectiv, ce este un curs al cărui nivel se calculează nu numai în comparaŃie cu o
singură monedă, ci şi cu un grup de monede ale Ńărilor care deŃin ponderea principală în schimburile
economice externe. Deci, acest curs se calculează nu bilateral, ci multilateral, în comparaŃie cu mai multe
valute, de către FMI, băncile centrale etc. Acest curs nu se publică, dar se calculează şi se Ńine seama de el
în adoptarea unor decizii.
• Cursul valutar efectiv real duce raŃionamentul anterior mai departe. El se calculează în raport cu
mai multe monede (curs efectiv), dar se ia în considerare şi rata inflaŃiei din aceleaşi Ńări. Prin aceste
calcule se obŃin un curs efectiv, dar şi un curs real, care să exprime puterea de cumpărare a monedelor
incluse în calcul pentru determinarea cursului valutar efectiv real.
Diferitele tipuri de cursuri valutare enunŃate vor fi reluate şi aprofundate în alte capitole legate de
diverse categorii de operaŃiuni valutare ce au loc pe piaŃa monetară internaŃională.
6.3. Factorii determinanŃi ai evoluŃiei cursului de schimb valutar
Cursul de schimb valutar nu este o mărime statică, ci dinamică. EvoluŃia cursului de schimb valutar

este determinată de o multitudine de factori care nu au o influenŃă liniară, ci deosebit de complexă şi

contradictorie, un factor putând să anihileze influenŃa altora sau mai mulŃi factori pot să acŃioneze în

aceeaşi direcŃie.

În mişcarea lor pe termen foarte scurt, scurt şi mediu, cursurile valutare cunosc două tendinŃe: de
repreciere şi depreciere a monedelor. Nu este corect să se mai folosească, în prezent, termenii de
„revalorizare” sau „devalorizare”, întrucât monedele nu mai au valoare paritară şi nici paritate monetară,
care în trecut se stabileau în mod oficial la anumite date de către autorităŃile monetare competente.
Astăzi, raportul dintre două monede se stabileşte spontan, iar majoritatea cursurilor flotează liber fără
nici o limită superioară sau inferioară. În prezent, modificările cursului valutar al monedelor exprimă
procese de „repreciere” sau de „depreciere”.
Cursul valutar este, aşa cum am văzut, un raport între două monede. Unii factori influenŃează una
din cele două monede, alŃii cealaltă monedă. Când un curs valutar se schimbă (creşte sau scade), trebuie
analizat care din cele două valute este responsabilă de această evoluŃie, iar dacă amândouă sunt
implicate, trebuie delimitată influenŃa uneia şi a celeilalte. De aceea, simpla observaŃie că raportul dintre
cele două valute s-a modificat într-un anumit interval de timp nu este suficientă. După constatare, trebuie
să urmeze analiza economică, financiară, valutară internă şi internaŃională pentru a se stabili ce factori au
influenŃat, în ce direcŃie, în ce măsură influenŃa lor s-a anihilat reciproc.
De asemenea, analiza factorilor determinanŃi ai evoluŃiei cursului valutar mai presupune cunoaşterea

altei probleme deosebit de greu de delimitat. Este vorba de faptul dacă înşişi factorii determinanŃi ai

cursului valutar analizaŃi nu au fost cumva influenŃaŃi chiar în evoluŃia cursului valutar. Astfel, teoria şi

practica economică arată că soldul (activ sau pasiv) al balanŃei plăŃilor curente sau balanŃei capitalului

determină cererea sau oferta de valută, iar prin acest mecanism al cererii şi ofertei de valută balanŃa

influenŃează evoluŃia cursului valutar de schimb. Dar tot atât de adevărat este şi faptul că teoria şi
practica economică demonstrează că evoluŃia cursului de schimb valutar poate frâna sau stimula

exporturile sau importurile, poate frâna sau stimula intrarea de capital străin sau ieşirea de capital dintr-

o Ńară. Care este cauza şi care este efectul, sau altfel spus, când o anumită evoluŃie a cursului valutar

acŃionează ca factor determinant al soldurilor balanŃei curente şi de capital sau când însăşi evoluŃia

cursului este o consecinŃă a soldului balanŃei externe, ştiut fiind că, prin soldul ei, această evoluŃie

influenŃează masa monetară în circulaŃie sau dobânda, care, la rândul lor, influenŃează evoluŃia

cursurilor valutare.

În ultimii 30-40 de ani s-au scris mii de studii pro şi contra funcŃiei unor factori determinanŃi ai
cursului de schimb valutar; de aici o multitudine de teorii şi modele de determinare a cursului valutar31.
Această situaŃie a făcut ca problematica vastă a economiei internaŃionale să se axeze deseori pe tema
tipurilor şi modelelor de curs valutar, aducându-se în sprijin o mulŃime de formule pe care le oferă
matematica economică şi financiară. De aceea, în acest capitol, accentul va fi pus pe factorii care
influenŃează cursul de schimb valutar şi mai puŃin pe influenŃa cursului valutar asupra indicatorilor
macroeconomici ai unei Ńări sau alteia.
Însăşi clasificarea factorilor care influenŃează nivelul şi evoluŃia cursului valutar a generat
diverse controverse. Cea mai acceptabilă clasificare constă în reliefarea grupelor de factori în raport
de natura lor:
• Factori economici: nivelul producŃiei şi productivităŃii muncii; PIB pe locuitor; structura pe
ramuri şi subramuri a producŃiei naŃionale; calitatea şi competitivitatea produselor; ciclul economic ş.a.
• Factori de natură monetar-financiară: rata inflaŃiei, procentul dobânzii; bugetul; gradul de
fiscalitate; volumul masei monetare în circulaŃie; soldul balanŃei plăŃilor curente; soldul balanŃei
capitalului.
• Factori de natură social-politică: mişcările sociale; stabilitatea politică; strategiile de dezvoltare.
• Factori de natură psihologică (zvonuri, programe electorale etc.).
Factorii economici au o influenŃă pe termen mediu şi lung asupra evoluŃiei cursului valutar, în timp
ce factorii de natură social-politică şi factorii psihologici influenŃează pe termen foarte scurt şi scurt.
InfluenŃa cea mai mare asupra nivelului şi evoluŃiei cursului valutar o au factorii de natură valutar-
financiară, care se întind pe o perioadă medie (5-7 ani) şi lungă (8-10 ani), iar alteori şi mai mult, dacă
se coroborează cu factorii de natură economică durabili.
De aceea, acum vom trata factorii determinanŃi ai cursurilor de natură valutar-financiară:
1. Rata inflaŃiei. Nivelul şi evoluŃia preŃurilor determină puterea de cumpărare a monedei, iar cursul

valutar este tocmai raportul puterilor de cumpărare ale două monede. Dacă presupunem că în două Ńări

care au strânse relaŃii economice ar fi un preŃ unic, cursul valutar de schimb – când ceilalŃi factori sunt

constanŃi – rămâne nemodificat.

Dacă rata naŃională a inflaŃiei este apropiată de rata inflaŃiei din principalele state partenere, cursul
valutar de schimb sau raportul reciproc al puterilor de cumpărare ale valutelor cunoaşte – când ceilalŃi
factori sunt constanŃi - modificări nesemnificative. De aceea, guvernele încearcă, prin politicile lor

31
O interesantă incursiune în această problematică, în cadrul literaturii de specialitate din perioada 1960-
1980, se găseşte în Anne O. Krueger, Determinarea cursului valutar, Editura Sedona, Centrul European University
Press, Timişoara, 1997.
economice, să înscrie evoluŃia preŃurilor naŃionale în tendinŃa preŃurilor internaŃionale, în vederea
menŃinerii stabilităŃii cursului de schimb al valutei naŃionale.
2. Rata masei monetare în circulaŃie influenŃează cursul valutar nu numai indirect, prin preŃuri, dar
şi direct, determinând cererea şi oferta de monedă, ceea ce poate antrena schimbări în raportul dintre
cererea şi oferta monetară şi, implicit, în cursul valutar de schimb. În condiŃiile în care toŃi ceilalŃi factori
sunt constanŃi, creşterea masei monetare duce la deprecierea cursului valutar al monedei, la reducerea
acestui curs. Invers, lipsa de mijloace de plată, de lichidităŃi se reflectă în creşterea cererii monetare şi a
cursului de schimb valutar.
3. Rata dobânzii este un alt factor important care determină nivelul şi evoluŃia cursului valutar de
schimb. RelaŃia este relativ simplă: o sumă de bani naŃională poate spori (se poate autovalorifica) fie ca
urmare a creşterii (întăririi) cursului de schimb valutar al unei monede în care este transferată sursa
respectivă, fie prin depozitarea sumei la bancă în vederea obŃinerii unei dobânzi. Dacă dobânda reală
tinde să crească – atunci când ceilalŃi factori sunt constanŃi – cursul valutar este normal să tindă spre
scădere, şi invers, dacă dobânda tinde să scadă, aceasta se poate realiza tocmai datorită creşterii cursului
valutar. Asupra dobânzii o influenŃă aparte are taxa oficială a scontului practicată de banca centrală, care,
prin manevrarea ei – ca şi a altor instrumente de politică monetară utilizate de banca centrală –,
influenŃează condiŃiile pieŃei, creditului şi costului acestuia, ce pot să varieze, cu influenŃe profunde
asupra cursului de schimb valutar.
4. SituaŃia balanŃei de plăŃi curente poate determina, în cazul soldului ei activ, o cerere a monedei
Ńării respective de către firmele din Ńările cu deficit şi, evident, când celelalte condiŃii sunt date, cursul
monedei va creşte. Şi dimpotrivă, deficitul balanŃei contului curent obligă agenŃii economici ai Ńării
respective să cumpere valută străină pentru a plăti facturile de import, oferind bani naŃionali, conducând
– evident, tot dacă ceilalŃi factori rămân nemodificaŃi – la sporirea ofertei de monedă naŃională şi a cererii
de valută străină. Cursul, în aceste condiŃii, tinde să se deprecieze.
5. SituaŃia balanŃei capitalului are un efect direct asupra evoluŃiei cursului valutar. Atractivitatea –
indiferent din ce motive – a unei economii naŃionale pentru capitalurile străine determină un influx de
capital şi, deci, o cerere de monedă naŃională din Ńara cu atractivitate ridicată din partea investitorilor
străini. În cazul unei economii slabe şi cu o conjunctură economică scăzută, capitalurile, cu deosebire
cele în titluri de valoare, dar nu numai, vor emigra din Ńara respectivă, vânzând moneda naŃională pentru
a cumpăra valute străine ale Ńărilor cu o economie generatoare de speranŃe financiare. În această corelaŃie
intră şi creditele financiare primite şi acordate, care influenŃează, de asemenea, cererea şi oferta de
diverse valute.
Factorii de natură psihologică au o pondere ridicată în condiŃiile globalizării pieŃelor financiare
internaŃionale. Anticipările care se fac în legătură cu perspectivele unei valute sunt un factor psihologic
important, care continuă să acŃioneze chiar şi după ce anticiparea şi-a materializat efectele. Psihologia
celor care participă la efectuarea operaŃiunilor valutare joacă deseori un rol important în accentuarea
tendinŃei cursului unei valute. Sunt cazuri în care aceste tendinŃe sunt însoŃite de zvonuri, ulterior
confirmate sau neconfirmate, privind anumite evenimente politice sau economice, sau de declaraŃii ale
unor personalităŃi politice sau economice privind viitorul economiei sau al unei valute. Ca atare, factorii
psihologici sunt analizaŃi cu foarte mare atenŃie pentru a se putea acŃiona cu valutele cele mai bune.
Multitudinea factorilor care pot apărea pe pieŃele valutare şi care pot influenŃa mişcarea cursurilor
valutare, interferenŃa acŃiunii lor concomitente creează greutăŃi mari în determinarea corectă a tendinŃei
de evoluŃie a unei valute pe pieŃele valutare. Întotdeauna există factori care vor tinde să orienteze evoluŃia
unei valute într-o anumită direcŃie, concomitent cu existenŃa altor factori, cu influenŃă contrară. Problema
cea mai importantă pentru un operator este de a determina cât mai exact factorii cu influenŃă
predominantă, pentru o anumită perioadă de timp, şi a sesiza cât mai corect un nou factor care poate să
apară pe piaŃă, cu influenŃele lui corespunzătoare32.

32
Gh. Munteanu, PiaŃa valutară internaŃională, studiu publicat în C. Moisuc (coordonator), RelaŃii valutar-
financiare şi tehnica plăŃilor internaŃionale, Bucureşti, 1982.
6.4. Modele de determinare a nivelului real al cursului de schimb valutar
Dacă băncile comerciale şi agenŃii economici se preocupă şi utilizează preponderent cursul de
schimb valutar ce se formează mai mult sau mai puŃin liber pe piaŃa valutară sub influenŃa cererii şi
ofertei – numit generic cursul nominal al pieŃei –, factorii de decizie naŃionali şi internaŃionali acordă o
atenŃie deosebită problemei nivelului real al cursului de schimb valutar. AutorităŃile monetare naŃionale,
FMI, compartimentele de cercetare ale marilor bănci din lume, precum şi institutele de cercetări
academice şi universitare îşi pun întrebarea în ce măsură cursul de schimb nominal al pieŃei dintr-o
anumită perioadă, care flotează, reflectă corect starea economiilor reale dintr-o Ńară sau alta sau dintr-o
regiune sau alta. Asemenea întrebări sunt nu numai de interes ştiinŃific, dar şi de importanŃă practică.
Astfel, băncile centrale, ca şi FMI, au sarcina de a supraveghea piaŃa valutară şi mecanismele cursului
valutar. Pentru băncile centrale, determinarea cât mai apropiată de realităŃi a nivelului cursului valutar
izvorăşte din necesitatea elaborării politicii valutare, care presupune intervenŃia lor pe piaŃa valutară, prin
operaŃiile de vânzare–cumpărare de valute. Realitatea creată de forŃele acerbe ale pieŃei valutare poate
uneori conduce la un curs nominal al pieŃei supraevaluat sau subevaluat, cu adânci repercusiuni asupra
economiei naŃionale şi schimburilor economice externe. De asemenea, FMI are sarcina de a supraveghea
piaŃa monetară internaŃională şi nivelul cursurilor de schimb valutar pentru a se evita practicile interbelice
de folosire a „dumpingului” valutar, de manipulare a cursului de schimb valutar al unei monede sau alteia
în scopul unei concurenŃe comerciale şi financiare neloiale.
Literatura de specialitate şi practica internaŃională reliefează şi oferă modele variate de măsurare reală

a cursului de schimb valutar dintr-o perioadă sau alta. După analiza diversităŃii modelelor de

determinare a nivelului de curs valutar, ne vom opri la modelele cu care se operează, în practică, de

către autorităŃile monetare şi cercurile academice. Aceste modele şi calcule se realizează periodic, şi nu

cotidian, pentru care se foloseşte cursul nominal al pieŃei.

a) Modelul parităŃii puterii de cumpărare a monedelor este cel mai vechi şi larg utilizat model
în cercetările economice şi în politica economică. Astfel, abandonându-se valoarea paritară şi paritatea
monetară (prin abandonarea etaloanelor monetare), s-ar putea, eventual, utiliza, în locul lor, etalonul
puterii de cumpărare şi paritatea puterii de cumpărare a monedelor, întrucât cursul valutar este tocmai un
raport între puterile de cumpărare ale monedelor. Acest model se bazează pe compararea unui „coş”
de mărfuri, evaluate la preŃurile interne şi externe, ultimele cuprinzând preŃurile din principalele Ńări
partenere comerciale. Cu alte cuvinte, se selectează acelaşi eşantion de produse reprezentative pentru
ambele Ńări ale căror monede se măsoară pentru a stabili nivelul real, în mare parte, teoretic, existent la
un moment dat, al cursului de schimb valutar, după formula:

Ppc =
∑ q PnaŃ
1

∑ q Pstr
1
unde: Ppc este paritatea puterii de comparare, q este grupa sau eşantionul de produse „reprezentative”
pentru ambele Ńări, iar p este preŃul acestor produse exprimat la numitor în moneda naŃională, iar la
numărător în moneda străină. Acestui model i s-au adus multe critici. Astfel, s-a arătat că statele au
niveluri de dezvoltare diferite, tradiŃii şi obiceiuri variate, care îngreunează selectarea aceloraşi produse
în eşantionul de mărfuri reprezentative. Potrivit altei opinii critice, modelul Ppc ia în considerare doar
unul din factorii determinanŃi ai cursului, respectiv, preŃurile, ceilalŃi factori analizaŃi în paragraful
anterior, ca şi alŃi factori, fiind omişi din analiza şi fundamentarea modelului. De asemenea, în timp, atât
structura pe mărfuri a eşantionului, cât şi nivelul preŃurilor se modifică foarte repede, astfel că atunci
când calculele sunt efectuate, ele deja nu mai reflectă realităŃile economice. Aceste obiecŃii sunt
justificate, dar rezultatele obŃinute prin folosirea modelului menŃionat sunt oarecum mai aproape de
realităŃile obiective decât cursul nominal al pieŃei, care este supus influenŃei conjuncturii de piaŃă.
Modelul parităŃii puterii de cumpărare prezintă avantaje certe, dar este greoi şi static, iar acest model
nu trebuie absolutizat.
Paritatea puterii de cumpărare ca model teoretic, calculat periodic, de determinare a cursului de
schimb valutar stă la baza unor variante de calcul al cursului, elaborate de FMI, diverse autorităŃi
monetare naŃionale şi institute de cercetări. Două variante ale Ppc s-au impus în analize pentru care se
elaborează şi indici sintetici calculaŃi anual cu baza fixă pentru perioada de cinci ani: cursul nominal
efectiv şi cursul efectiv real.
Cursul valutar nominal efectiv se bazează pe cursul valutar nominal de piaŃă şi reprezintă raportul
dintre acesta şi media geometrică ponderată a cursurilor monetare ale principalelor Ńări partenere (10-15
Ńări) în comerŃul internaŃional, pentru fiecare Ńară în parte pentru care se calculează acest curs nominal
efectiv. Denuminarea de „efectiv” scoate în relief raportul nu dintre două monede, ci dintre monedă şi un
grup de monede ale Ńărilor partenere(tabelul nr.1).
Cursul valutar efectiv real reprezintă cursul nominal efectiv (aşa cum a fost analizat mai sus), dar
ajustat în funcŃie de evoluŃia preŃurilor la mărfurile unei Ńări la preŃurile naŃionale şi indicatorii de costuri
dintr-un grup de Ńări care sunt principalii parteneri comerciali. O variantă a acestui curs este modelul
Fleming, care include în factorii de ajustare şi alŃi indicatori economici, precum productivitatea muncii,
progresul tehnic, creşterea economică, făcându-l mai bogat în semnificaŃie, dar mai puŃin operaŃional.
Referindu-se la semnificaŃia modelului parităŃii puterii de cumpărare, literatura de specialitate
susŃine că, până la apariŃia altui model mai fiabil, „paritatea puterii de cumpărare este privită ca o ancoră
pe termen lung pentru cursurile de schimb valutar”33.
Tabelul nr. 1
EvoluŃia indicilor cursurilor valutare
2000 = 100
Nr. crt. Indici 2001 2002 2003 2004
1. Cursul nominal efectiv
a) USD 106,6 105,5 93,2 86,7
b) YEN 88,7 85,7 85,9 87,4
c) UKP 98,4 98,6 93,2 98,4
2. Cursul efectiv real
a) USD 109,5 108,8 96,6 90,1
b) YEN 90,3 80,6 78,6 78,7
c) UKP 99,8 101,7 97,7 104,5
Sursa: International Financial Statistics, nr.9, 2004.

b) Modelul ratei dobânzii este utilizat, mai ales, pentru calcularea cursului valutar de schimb în
viitor, plecându-se de la teza conform căreia - când ceilalŃi factori rămân constanŃi – între cursul valutar şi
rata dobânzii este, în timp, un raport invers. De asemenea, modelul ratei dobânzii se bazează pe luarea în
calcul a contului financiar şi de capital şi mai puŃin are în vedere situaŃia contului curent (comerŃ cu mărfuri,
servicii şi venituri).
În esenŃă, paritatea ratei dobânzii se bazează pe principiul conform căruia diferenŃa proporŃională
între cursurile de schimb valutar la vedere şi la termen trebuie să fie egală cu diferenŃa între procentele
dobânzii măsurate pentru acelaşi interval viitor de timp.
Formal, această corelaŃie se exprimă astfel:
F 1 + pn
=
E 1 + ps
unde: E = cursul valutar la vedere (spot); F = cursul valutar la termen (forward);
pn = procentul naŃional al dobânzii; ps = procentul extern al dobânzii.

33
Anne O. Krueger, Determinarea cursului valutar, Sedona, Timişoara, 1997, p. 70.
Din formula de mai sus rezultă că o condiŃie a echilibrului este determinată de diferenŃele dintre
procentul dobânzii şi cursul valutar de schimb la termen şi la vedere.
c) Modelul „coşului” valutar se bazează nu pe un „coş” de mărfuri, ci pe un „coş” de valute. Cel
mai larg utilizat model este modelul „coşului” valutar DST, format din 4 valute: dolari, euro, yen şi liră
sterlină. łările membre ale UE au deja o unitate monetară comună (euro), iar euro a fost iniŃial calculat
ca un „coş” valutar al monedelor Ńărilor membre ale sistemului monetar european. Unele Ńări apelează,
pentru diverse calcule, la un „coş” format din două valori: dolar şi euro, valutele care domină în
tranzacŃiile internaŃionale europene.

6.5. Cursul de schimb valutar şi tranzacŃiile economice externe


CorelaŃia între cursul valutar şi relaŃiile economice externe se bazează pe postulatul conform căruia

cursul de schimb este etalonul preŃurilor externe. În raport de evoluŃia nivelului cursului valutar, o

marfă, un serviciu sau un capital pot fi mai „ieftine” sau mai „scumpe” pentru unul dintre cei doi

participanŃi la schimburile economice internaŃionale.

Între relaŃiile economice externe şi cursul valutar este o strânsă corelaŃie de interdependenŃă din
care rezultă, pe de o parte, că relaŃiile economice externe depind de nivelul şi evoluŃia cursului valutar,
iar pe de altă parte, că dinamica şi nivelul cursului valutar condiŃionează evoluŃia şi valoarea tranzacŃiilor
economice externe.
InfluenŃa soldului contului curent şi contului de capital asupra cursului valutar a fost analizată
anterior. Din respectiva analiză a rezultat că soldul deficitar al schimburilor economice externe
generează un spor de ofertă de monedă naŃională şi o cerere sporită de monedă străină, ceea ce se
materializează – când ceilalŃi factori rămân constanŃi – în deprecierea cursului de schimb al monedei
naŃionale şi reprecierea cursului monedei străine. InfluenŃa este inversă în cazul existenŃei unui sold
excedentar în schimburile economice externe: moneda naŃională este căutată pe piaŃa valutară pentru a fi
cumpărată de străini, aceştia oferind monede străine. În acest caz, cursul de schimb al monedei naŃionale
se întăreşte, creşte, se repreciază sub impulsul unei cereri sporite din partea debitorilor străini, iar
monedele străine oferite într-o proporŃie mare spre vânzare se depreciază. Deci, când ceilalŃi factori sunt
constanŃi, soldul activ persistent al balanŃei curente şi balanŃei capitalului imprimă cursului
valutar al monedei naŃionale o tendinŃă de creştere (repreciere) în raport cu monedele străine, iar
soldul pasiv persistent al schimburilor economice externe condiŃionează o scădere (depreciere) a
cursului de schimb valutar.
Dar care este raportul dintre cursul valutar şi schimburile externe, sau, altfel spus, în ce sens
influenŃează cursul valutar evoluŃia tranzacŃiilor economice externe?
Cursul valutar – ca etalon al preŃurilor externe – condiŃionează nivelul preŃului intern al mărfurilor
şi serviciilor importate, precum şi nivelul preŃurilor externe, în moneda naŃională, ale mărfurilor şi
serviciilor exportate. Astfel, în cazul în care moneda naŃională se depreciază, iar preŃurile externe în
valută rămân constante, exportatorul naŃional, convertind contravaloarea valutei mărfurilor exportate, va
obŃine de la banca sa, care cumpără această valută, o cantitate sporită de monedă naŃională. Exportatorul
câştigă ca urmare a deprecierii cursului, încasând o sumă în moneda naŃională mai mare în comparaŃie
cu suma încasată prin vânzarea mărfii respective pe piaŃa internă. Dar creşterea volumului monedei
naŃionale încasate, exclusiv, ca urmare a deprecierii cursului acesteia, conduce, în timp, pe de o parte, la
creşterea masei monetare pe piaŃa internă şi a ratei inflaŃiei, ce atinge un prag de la care cursul monedei
naŃionale îşi schimbă sensul evoluŃiei în direcŃia deprecierii. În schimb, deprecierea frânează importurile,
care necesită mai multă monedă naŃională pentru a se cumpăra aceeaşi valută în vederea importului unor
mărfuri. SituaŃia este inversă în cazul reprecierii monedei naŃionale.
Concluzia ce rezultă din mecanismul de mai sus constă în ceea că deprecierea monedei naŃionale
(scăderea cursului monedei naŃionale) stimulează exportul şi frânează importul. SituaŃia se schimbă în
cazul reprecierii monedei naŃionale: exportatorii încasează din exporturi monedă naŃională relativ mai
puŃină, descurajând exportul. În ceea ce-l priveşte pe importator, el este încurajat pentru a spori importul,
utilizând o cantitate mai mică de monedă naŃională pentru a cumpăra valută, ca urmare a reprecierii
monedei naŃionale. Concluzia în acest caz demonstrează că reprecierea frânează exporturile şi
stimulează importurile. Însă se ating acele praguri ale cererii şi ofertei de monedă când evoluŃia cursului
valutar îşi schimbă sensul.
O importantă influenŃă are mişcarea internaŃională a capitalului sub diferitele lui forme. Cursul
valutar atrage sau respinge investiŃiile externe. Astfel, un curs valutar subevaluat, depreciat stimulează
investiŃiile externe, atrage capital străin, întrucât cu aceeaşi sumă în valută şi convertită în monedă
naŃională se pot cumpăra active mai multe, fie sub formă de investiŃii directe, fie sub formă de titluri de
valoare de pe piaŃa bursieră. SituaŃia este inversă în cazul supraevaluării cursului de schimb valutar.
Totuşi ,trebuie să facem distincŃie între capitalul investit pe termen lung şi capitalul speculativ, migrator,
în scop de câştig imediat. Acest capital speculativ poate influenŃa prăbuşirea cursului unei valute,
dezechilibre în balanŃele de plăŃi externe etc.
În aceste condiŃii, un rol important îl are intervenŃia băncii centrale pe piaŃa valutară prin vânzări sau

cumpărări de valută străină contra monedei naŃionale, în scopul realizării unui curs valutar de echilibru,

apreciat de autorităŃile monetare drept corespunzător intereselor pe termen lung ale politicii economice

externe. În plus, FMI supraveghează evoluŃia cursurilor valutare ale monedelor pentru a se evita

practicile concurenŃiale neloiale prin utilizarea dumping-ului valutar.

Politica cursului valutar este un atribut de seamă al băncii centrale, care, având importante repere
valutare şi colaborând cu FMI şi alte bănci centrale ale Ńărilor partenere, poate influenŃa evoluŃia corectă
a cursului de schimb valutar, iar prin intermediul acestuia, echilibrul pe termen lung al schimburilor
economice externe.

6.6. EvoluŃia cursului de schimb valutar al leului şi factorii determinanŃi


O dată cu trecerea monedei naŃionale – leul – la convertibilitatea deplină (atât pentru operaŃiunile
de cont curent, cât şi pentru cele de capital), cunoaşterea şi determinarea corectă a cursului de schimb
valutar al leului capătă o importanŃă sporită.
În perioada economiei socialiste, până în 1990, cursul de schimb valutar al leului se stabilea
centralizat ca urmare a monopolului valutar al statului şi neconvertibilităŃii leului. După 1990 se introduc
dreptul de proprietate asupra valutelor şi dreptul de schimburi externe al agenŃilor economici şi al
persoanelor fizice pentru operaŃiunile turistice. EvoluŃia cursului de schimb valutar al leului se reflectă
direct în gestiunea economică a persoanelor juridice şi fizice care intră în relaŃii economice cu
străinătatea, putând să câştige sau să piardă în raport cu corectitudinea previziunii cursului valutar al
leului.
În perioada 1990-2005, cursul de schimb al leului a scăzut continuu, de la 22 lei/USD la

circa 30.000 lei/vechi/USD. Această depreciere constantă şi pe termen lung a monedei naŃionale a fost

determinată de o multitudine de factori specifici perioadei de tranziŃie la economia de piaŃă. Printre cei

mai importanŃi factori determinanŃi ai deprecierii leului reŃinem (tabelul nr. 2):
Tabelul nr. 2
EvoluŃia factorilor determinanŃi ai cursului
de schimb valutar al leului în România
în %
Factori 1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004
(medii anuale)
a) Rată inflaŃie 5,1 32,2 45,7 34,5 22,5 15,3 7,9
b) Rata masei monetare 22,0 71,6 38,0 46,2 28,2 23,3 22,1
c) Rata dobânzii 3,0 39,6 35,0 31,0 20,4 18,8 18,0
d) Soldul contului curent în PIB -3,4 -2,7 -3,7 -5,8 -3,4 -5,7 -6,1

e) Ponderea deficitului bugetar în PIB -3,8 -4,1 -3,6 -3,1 -3,1 -1,5 -2,2
f) Creşterea PIB
5,6 7,1 2,1 5,7 5,0 4,9 8,3

Cursul de schimb lei/euro 78,4 2.578 24.117 27.881 34.918 41.117 35.200
Sursa: Calculat după publicaŃiile BNR.

Cursul de schimb valutar al leului s-a înrăutăŃit sistematic în perioada 1990-2004 de la 78,4 lei la
41.117 lei pentru 1 euro. Din tabelul nr. 2 rezultă cu claritate factorii care au determinat deprecierea
leului: rata inflaŃiei ridicată, rata sporită a masei monetare în circulaŃie, soldul deficitar al contului curent
al balanŃei externe şi deficitul constant al bugetului naŃional.
Totuşi, nu putem să nu observăm că, de la sfârşitul anului 2004 şi în cursul anului 2005, cursul de

schimb valutar a rămas relativ constant: 35.000-36.000 lei/euro. Marele sold deficitar al balanŃei

contului curent din 2005 a afectat negativ cursul leului, de la 35.000 la peste 36.000 lei/euro.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE


A. Sinteza capitolului 6
 Cursul valutar reprezintă raportul cantitativ dintre două monede ce se stabileşte liber pe piaŃa
valutară naŃională sau internaŃională. El este „preŃul” la care o monedă naŃională poate fi schimbată cu
altă monedă naŃională. Cursul de schimb valutar poate fi exprimat prin trei metode de cotare: a) cotare
directă (incertă); b) cotare indirectă (certă); c) cotare încrucişată (crosing rate). Majoritatea absolută a
valutelor cotează direct, iar indirect cotează lira sterlină, dolarul australian şi alte câteva monede care
sunt membre ale Comenwealthului britanic.
 Tipologia (clasificarea) cursurilor de schimb valutar se realizează după mai multe criterii: a)
criteriul stabilităŃii (fix, relativ stabil şi fluctuant); b) criteriul sferei de formare şi utilizare a cursului
(oficial sau de referinŃă, interbancar, bursier, cursul caselor de schimb valutar, cursul pieŃei negre); c)
criteriul sensului tranzacŃiei valutare (de vânzare şi de cumpărare); d) criteriul timpului de finalizare a
tranzacŃiei (la vedere sau spot şi la termen sau forward); e) criteriul modelului de stabilire a cursului
(nominal, efectiv şi efectiv real).
 Cursul de schimb valutar fluctuează în raport de variaŃi factori. Aceşti
factori pot fi grupaŃi în patru categorii: economici, valutar-financiar, social-politici
şi psihologici. La rândul său, din categoria de factori valutar-financiari (cei mai importanŃi) fac parte:
rata inflaŃiei, rata dobânzii, rata masei monetare, soldul balanŃei de plăŃi curente, soldul bugetar ş.a.
 Literatura de specialitate, băncile centrale şi marile firme bancar-financiare calculează periodic
cursul de schimb valutar, utilizând modele variate: a) paritatea puterii de cumpărare, care conferă
valoarea unui coş de produse reprezentative; b) cursul valutar nominal efectiv, care ia în calcul monedele
a 10-15 Ńări ce deŃin ponderea principală în schimburile economice ale Ńării pentru care se stabileşte
cursul valutar; c) cursul efectiv real, care reprezintă cursul nominal efectiv aşa cum s-a calculat mai sus,
la care se adaugă în analiză un factor, şi anume evoluŃia preŃurilor.
 Cursul de schimb valutar este determinat de evoluŃia schimburilor economice externe, dar la
rândul său determină aceste schimburi, stimulându-le sau frânându-le.
 Cursul de schimb al leului a cunoscut după 1990 o depreciere permanentă ca urmare a evoluŃiei
nefavorabile a factorilor determinanŃi ai cursului valutar enumeraŃi mai sus. Totuşi, în anii 2004 şi 2005,
cursul de schimb al leului a cunoscut o anumită stabilitate.

B. Concepte şi termeni de reŃinut


a) rata inflaŃiei
b) rata dobânzii
c) rata masei monetare
d) curs valutar de referinŃă
e) curs valutar relativ stabil
f) curs valutar fluctuant
g) curs spot şi curs forward
h) paritatea puterii de cumpărare (PPC)
i) apreciere şi depreciere

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere


1. Metode de cotare a valutelor
2. Modele de determinare a cursului valutar
3. Grupe de factori care influenŃează evoluŃia cursului de schimb valutar
4. Factorii de natură monetar-financiară care influenŃează evoluŃia cursului de schimb valutar
5. Tipuri de cursuri de schimb valutar grupate după criteriile stabilităŃii, sferei de formare, sensului
tranzacŃiei valutare, timpului de finalizare a tranzacŃiei
6. Raportul dintre cursul de schimb valutar şi evoluŃia relaŃiilor economice externe
7. EvoluŃia cursului de schimb valutar al leului după 1990 şi factorii determinanŃi
D. Bibliografie obligatorie
• Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, capitolul 4, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1978.
• Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, capitolul 7, Editura Economică, Bucureşti, 1997
• Constantin Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, capitolul 4, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000.
• B.N. R. Raport anual, 2004.
CAPITOLUL 7
PIAłA VALUTARĂ ŞI OPERAłIUNI VALUTARE

7.1. ConŃinut, funcŃii şi factori determinanŃi ai pieŃei valutare


7.2. Organizarea pieŃei valutare
7.3. Organizarea serviciului de schimb valutar într-o bancă dealer
7.4. Categorii de operaŃiuni pe piaŃa valutară. Tehnica negocierii
cursului de schimb valutar
7.5. Organizarea şi funcŃionarea pieŃei valutare în România

PiaŃa mondială este globală şi unitară în conŃinutul ei. Totuşi, ea cunoaşte particularităŃi în ceea ce
priveşte obiectul tranzacŃiilor, mecanismele economice, tehnica tranzacŃiilor, scopurile urmărite etc. În acest
sens deosebim mai multe segmente ale pieŃei mondiale:
a) PiaŃa comercială a bunurilor materiale (corporale);
b) PiaŃa internaŃională a serviciilor (comerŃul invizibil);
c) PiaŃa monetară internaŃională (piaŃa valutară);
d) PiaŃa financiară internaŃională;
e) PiaŃa internaŃională de capital;
f) PiaŃa creditului internaŃional.
Aceste segmente ale pieŃei mondiale unice (globale) au un caracter pur teoretic şi didactic,
deoarece în realitatea economică nici o piaŃă din cele enunŃate mai sus nu se dezvoltă autonom şi izolat,
ci toate tranzacŃiile comerciale şi de investiŃii generează tranzacŃii valutare, financiare sau de credit. De
aceea, „segmentarea” menŃionată nu are decât o valoare didactică sau teoretică, dar foarte necesară în
procesul cunoaşterii şi studierii mecanismelor specifice diferitelor pieŃe şi tranzacŃii.

7.1. ConŃinut, funcŃii şi factori determinanŃi ai pieŃei valutare


PiaŃa valutară34 reprezintă un sistem de relaŃii băneşti, de reglementări şi instituŃii care au ca
obiectiv central transformarea sau conversia unei monede naŃionale convertibile în altă monedă naŃională
convertibilă, prin intermediul actului comercial de vânzare-cumpărare de valute, la un anumit preŃ numit

34
Costin C. KiriŃescu foloseşte pentru valute noŃiunea de devize, prin care înŃelege toate titlurile de valoare
sub formă de cambie, bilet de ordin, cec, acŃiuni, obligaŃiuni, bonuri de tezaur etc exprimate într-o monedă străină
convertibilă, precum şi monedele naŃionale convertibile deŃinute de străini sau utilizate în plăŃile internaŃionale. În
această accepŃie largă, ceea ce noi numim „valute convertibile” reprezintă o componentă a conceptului mai larg de
„devize” („controlul devizelor”, „politica devizelor”, „piaŃa devizelor”) (vezi RelaŃiile valutar-financiare
internaŃionale, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1978, p. 38). Simona Gaftoniuc reia, în anul 2000, acest subiect,
considerând, tranşant, că nu trebuie folosită, în limba română, noŃiunea de valută, care este o creaŃie a economiei
socialiste, ci noŃiunea de devize sau monede străine, argumentând aceasta, în special, prin faptul că noŃiunea de
valută nu are corespondent în limbile străine de circulaŃie în relaŃiile monetare internaŃionale. Astfel, în engleză se
foloseşte termenul de echange, iar în franceză cel de change, cu derivatele lor (exchange rate, cours du change,
exchange market, marché des changes etc. (vezi FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000,
p. 165). Împărtăşind opiniile celor doi autori cu privire la denumirea de devize, am mai adăuga un argument în
sprijinul acesteia: s-ar evita astfel confuzia cu termenul de valută (value) folosit în accepŃiunea de dată sau scadenŃă
de transfer valutar în urma unei tranzacŃii de schimb. Noi vom folosi ambele accepŃiuni (valută şi devize), având în
vedere încetăŃenirea termenului de valută atât în literatură, cât mai ales, în legislaŃie. Totuşi, putem, treptat, să-l
înlocuim atât în literatură, cât şi în legislaŃie, cu termenul de devize.
curs valutar, în vederea atingerii unor scopuri specifice de natură să asigure derularea sigură şi fluentă a
schimburilor economice internaŃionale.
În cadrul pieŃei valutare sau de schimb se tranzacŃionează atât valutele convertibile (devize în sens
restrâns), cât şi o serie de titluri de valoare (devize în sens larg), cum ar fi: cambii, obligaŃiuni, bonuri de
tezaur etc., exprimate într-o monedă străină (valută, devize). Asistăm la o tendinŃă de transfer parŃial al
tranzacŃiilor unor titluri de valoare de pe piaŃa de capital pe piaŃa valutară atunci când se urmăreşte nu
atât convertirea acestor titluri în monedă, cât evitarea unor riscuri de curs valutar sau riscuri de dobândă.
Aceste ultime operaŃiuni se mai numesc operaŃiuni derivate, în sensul că ele, ca obiect, sunt derivate din
piaŃa de capital, iar tehnica operaŃiunii (operaŃiuni la vedere sau în viitor) derivă din operaŃiunile valutare
tradiŃionale. Totuşi, ponderea principală pe piaŃa valutară sau de devize o deŃin tranzacŃiile de convertire
a unei monede străine în alte monede străine convertibile la un anumit curs.
PiaŃa valutară sau piaŃa de schimb (foreing market, marché des changes) este constituită
dintr-un sistem de relaŃii ce iau naştere între bănci, precum şi între bănci şi clienŃii acestora, prin
intermediul cărora se efectuează vânzările şi cumpărările de devize, în scopul reglementării
plăŃilor şi încasărilor apărute în schimburile economice internaŃionale, al obŃinerii unui câştig din
diferenŃele ce pot apare cu această ocazie din mişcarea cursurilor de schimb valutar şi din
diferenŃele procentuale de dobândă.
Obiectul principal al operaŃiunilor de pa piaŃa valutară îl constituie vânzarea de monede
convertibile şi de instrumente de plată şi credit, precum şi de alte titluri de valoare pe termen scurt contra
altor monede naŃionale convertibile. Din acest punct de vedere, operaŃiunile de pe pieŃele valutare se
referă la vânzări-cumpărări de valută efectivă (bancnote sau monede) contra valută în cont sau, invers,
vânzări-cumpărări de instrumente de plată şi credit contra valută în cont sau valută efectivă. Totuşi,
ponderea principală o deŃin operaŃiunile cu valute în cont, iar în ultimul timp, în diferite Ńări, piaŃa
valutară include şi operaŃiunile cu anumite titluri de valoare (devize), numite şi operaŃiuni valutare
derivate.
Scopul principal al operaŃiunilor de pe piaŃa valutară constă în: a) realizarea de operaŃiuni de
preschimbare a unei valute sau devize în altă valută sau devize pentru utilizarea lor ca mijloace de plată
în vederea derulării schimburilor economice externe; b) operaŃiuni de preschimbare de valute sau
devize pentru obŃinerea unui câştig sau evitarea unei pierderi rezultate din modificarea cursului de
schimb sau a ratei dobânzii.
Din cele de mai sus rezultă şi funcŃiile pe care le îndeplineşte piaŃa valutară. Printre cele mai
importante funcŃii ale pieŃei valutare se numără: a) conversia unei monede naŃionale convertibile în alte
monede naŃionale convertibile în scopul efectuării de plăŃi rezultate din contractele comerciale; b)
asigurarea de resurse financiare adecvate, necesare acordării de credite externe sau rambursării acestor
credite; c) crearea de disponibilităŃi băneşti în valutele convertibile necesare plăŃii dobânzilor la
obligaŃiuni, la credite, comisioane şi speze bancare; d) transformarea în monedă locală a fondurilor
băneşti utilizate pentru efectuarea de investiŃii externe (directe sau de portofoliu), reconversia acestor
fonduri în monede străine convertibile pentru repatrierea investiŃiilor, profiturilor şi dividendelor; e)
mutarea unor fonduri băneşti dintr-o monedă străină în altă monedă străină, în scopul obŃinerii unui
câştig sau evitării unor pierderi, ca urmare a evoluŃiei cursului de schimb sau a ratei dobânzii; f)
transformarea monedei din conturile bancare în valute efective (cecuri, bancnote, monede), pentru a
asigura cererea şi oferta turismului internaŃional, transporturilor, deplasării internaŃionale în diverse
scopuri a persoanelor, precum şi reconversia valutelor efective în valute în conturi bancare. Toate aceste
transformări monetare, conversie şi reconversie a unor fonduri băneşti dintr-o monedă străină
convertibilă în altă monedă, la rândul ei convertibilă, se realizează prin actele de vânzare-cumpărare de
monedă ce au loc pe piaŃa de schimb (piaŃa valutară) la un preŃ numit curs de schimb valutar.
Volumul tranzacŃiilor pe piaŃa mondială este în continuă creştere şi diversificare. La nivelul anului
2003, comerŃul mondial depăşea 7.500 mlniarde echivalenŃi USD, dar suma monedelor convertite în
diverse alte monede este mult mai mare, având în vedere că numărul de Ńări cu monede proprii este
ridicat şi variat, deservind şi alte fluxuri economice decât cel cu mărfuri şi presupune aducerea lor în
monedele de plată convenite în contractele comerciale de către parteneri. ComerŃul cu servicii
reprezenta, în acelaşi an, circa 2.200 mlniarde dolari. Tot în anul 2003, investiŃiile internaŃionale directe
reprezentau 650 mld USD, iar investiŃiile de portofoliu peste 300 mld USD, realizate în diverse
monede35. La acestea mai trebuie adăugată mişcarea internaŃională a rezervelor monetare, care se
realizează tot prin intermediul pieŃei valutare. După unele calcule, fluxul valutar mediu net zilnic (cu
excluderea evidenŃelor duble) conduce la concluzia că mişcarea transfrontalieră a monedelor pe piaŃa
valutară internaŃională a crescut de la 15 mld dolari în 1973 la aproape 200 mld dolari în 1986 şi circa
1.300 mld echivalenŃi dolari în 200036. OperaŃiunile de vânzare-cumpărare, de schimb valutar de pe
pieŃele valutare sunt tot mai mari şi mai variate ca tehnică de realizare.
În aceste condiŃii, trebuie să ne punem întrebarea: care sunt cauzele sau factorii dezvoltării atât
de rapide a pieŃei valutare? Aceste cauze sunt multiple, dar asupra câtorva dintre ele trebuie să ne
oprim, fie şi numai pentru a le menŃiona:
a) Ritmul şi volumul ridicat şi în creştere ale comerŃului internaŃional cu mărfuri, fiecare
importator având monede convertibile care nu întotdeauna coincid cu cerinŃele contractuale, privind
mijloacele de plată, ceea ce generează nevoia de a apela la piaŃa de schimb valutar pentru a converti
valutele de care se dispune în valutele necesare efectuării plăŃilor.
b) ComerŃul cu servicii are un ritm de dezvoltare foarte rapid, cu o gamă variată de cerinŃe de
monedă, cum ar fi turismul internaŃional, transporturile internaŃionale, migraŃia internaŃională a forŃei de
muncă, asigurări şi reasigurări şi multe alte servicii care s-au dezvoltat în mod exploziv atât sub formă de
valută în cont, cât şi, mai ales, sub formă de valută efectivă (bancnote, cecuri etc.).
c) InvestiŃiile internaŃionale tind să aibă cea mai ridicată dinamică, determinând cererea de valută
în momentul efectuării investiŃiilor, al derulării acestora sau în momentul repatrierii sau replasării
fondurilor în alte Ńări.
d) Trecerea tot mai multor monede la diferite forme de convertibilitate, cu deosebire atât sub forma
convertibilităŃii de cont curent, cât şi a eliminării, într-o măsură tot mai mare, a restricŃiilor valutare din
calea convertibilităŃii de capital sub formă de credit şi investiŃii.
e) Dezvoltarea pieŃei eurovalutare, care uşurează folosirea unor valute „vehicul” în tranzacŃiile de
schimb valutar.
f) Creşterea instabilităŃii cursurilor de schimb stimulează deŃinătorii de fonduri în schimbarea
promptă a monedelor în acele monede care, într-o anumită perioadă, se bucură de oarecare stabilitate sau
chiar repreciere.
g) Amplificarea activităŃilor societăŃilor transnaŃionale, care au filiale în întreaga lume şi ale căror
active sunt exprimate în diverse valute; căutarea asiduă a valutelor puternice, cu un curs cât mai stabil,
stimulează operaŃiunile de schimb pe pieŃele valutare internaŃionale.
h) Trecerea la economia de piaŃă acordă persoanelor fizice şi juridice dreptul de proprietate asupra
monedelor străine, ceea ce a condus la apariŃia şi dezvoltarea pieŃelor valutare în Ńările cu economie în
tranziŃie, dar şi în Ńări din emisfera sudică.
i) Instabilitatea politico-economică, valutar-financiară constituie un alt factor al mişcării
internaŃionale a capitalului speculativ, nu numai dintr-o Ńară în alta, dar şi dintr-o deviză în alta.
j) Dezechilibrul generalizat al balanŃelor de plăŃi curente stimulează convertirea soldurilor active
sau pasive în diverse valute, în vederea efectuării diverselor operaŃiuni financiare, de credit şi de capital.
k) ApariŃia unor tehnici noi de operare pe pieŃele valutare: alături de operaŃiunile clasice se
dezvoltă operaŃiunile derivate de schimb de devize (options, futures, SWAP), de curs sau de dobândă în
cele mai diverse variante.
l) Un rol decisiv în dezvoltarea pieŃelor valutare îl au afirmarea şi utilizarea pe scară largă a tehnicilor
moderne de telecomunicaŃii şi a tehnicii viramentului bancar, care permit efectuarea sigură şi rapidă de
operaŃiuni valutare în timpi reali, 24 de ore din 24 pe zi.

7.2. Organizarea pieŃei valutare

35
UNCTAD, Handbook of Statistics, NY, 2004.
36
PNUD, Cooperation SUD, Mondialisation, NY, 2003.
Crearea şi dezvoltarea pieŃei valutare presupun existenŃa unor condiŃii prealabile şi decisive
pentru funcŃionarea pieŃei şi efectuarea de tranzacŃii valutare.
a) Convertibilitatea deplină a monedelor şi eliminarea restricŃiilor din calea mişcării internaŃionale
libere a valutelor constituie prima condiŃie absolut necesară pentru ca rezidenŃii şi nerezidenŃii să poată
vinde şi cumpăra, nestingherit, monede străine. Desigur că cea mai largă şi intensă piaŃă valutară este în
Ńările în care moneda cunoaşte o convertibilitate deplină atât pentru operaŃiunile de cont curent, cât şi
pentru operaŃiunile de capital, atât pentru rezidenŃi, cât şi pentru nerezidenŃi. Monedele liber convertibile
şi liber utilizabile, cum sunt dolarul american, yenul japonez, euro, lira sterlină, francul elveŃian şi alte
monede, cunosc o largă tranzacŃionare pe pieŃele naŃionale şi pieŃele internaŃionale ale devizelor, ele fiind
numite şi monede-vehicul, adică monede în care se refugiază – în ultimă instanŃă – celelalte monede şi
care sunt utilizate ca mijloace de intervenŃie şi intermediere în efectuarea de operaŃiuni valutare.
Cercetările arată că, în totalul devizelor utilizate pe pieŃele valutare, ponderea principală o deŃine dolarul
american (48%), pe locul doi este euro (20%), urmează yenul japonez (15%), lira sterlină (8%), apoi alte
devize liber utilizabile37. În acelaşi timp, pieŃele valutare funcŃionează şi în Ńări cu monedă care are
convertibilitate limitată. Fără un anumit grad de convertibilitate nu poate exista o piaŃă valutară38.
b) Dezvoltarea şi diversificarea sistemului bancar şi de burse al unei pieŃe valutare reprezintă o
condiŃie sine qua non de funcŃionare a unei pieŃe de schimb valutar. Sistemul bancar riguros organizat,
cu o înaltă credibilitate, la care se mai adaugă, în unele cazuri, bursele valutare şi bursele de valori,
constituie nervul vital, scheletul de organizare şi funcŃionare al pieŃei valutare. Sistemul bancar, bursele,
credibilitatea şi disciplina lor, precum şi personalul specializat condiŃionează buna evoluŃie a unei pieŃe
valutare.
c) Pentru buna funcŃionare a unei pieŃe valutare, existenŃa unui mecanism de formare promptă şi
corectă a cursului de schimb valutar constituie o altă condiŃie importantă. Pentru aceasta este necesară o
bogată şi diversificată cerere şi ofertă de valută, adică existenŃa unui sistem economic, comercial şi
financiar care efectuează tranzacŃii importante de export-import şi alte schimburi internaŃionale. Deci,
piaŃa valutară se bazează pe funcŃionarea unui centru comercial şi financiar dezvoltat, precum şi pe
existenŃa unui sistem modern de comunicaŃii între cei care creează cererea şi oferta valutară.
d) De asemenea, o piaŃă valutară presupune existenŃa unor reglementări scrise şi nescrise ce
trebuie respectate de toŃi operatorii valutari. Banca centrală are un rol esenŃial în funcŃionarea unei pieŃe
valutare, nu prin tutelă măruntă şi sufocantă, ci prin practicarea unui sistem de verificare şi autorizare a
băncilor cărora le acordă dreptul de a face tranzacŃii valutare, dreptul de dealeri sau brokeri. Acesta
reprezintă un gir, un calificativ bun pentru partenerii la tranzacŃiile valutare, un certificat de încredere
privind solvabilitatea, performanŃele personalului în materie de calificare şi seriozitate.
Fără existenŃa premiselor de mai sus nici nu se poate imagina organizarea unei pieŃe valutare.
Acestea nu se creează printr-o hotărâre administrativă, ci ca urmare a unei dezvoltări durabile
economice, comerciale, financiare, instituŃionale şi juridice, care poate impune pe plan internaŃional o
piaŃă valutară.
Din cele arătate desprindem concluzia existenŃei a două pieŃe valutare: piaŃa valutară naŃională şi
piaŃa valutară internaŃională.
PiaŃa valutară naŃională îşi concentrează activitatea în principalele oraşe ale unei Ńări date, care
sunt şi centre comerciale şi financiare. Dar aceasta nu înseamnă că toate băncile din oraşul sau oraşele
respective au drepturi de tranzacŃii valutare, ci doar câteva, care – după aprecierea băncii centrale –
îndeplinesc condiŃiile financiare, logistice şi de personal pentru a fi dealeri valutari. Dar aici intervine şi
tradiŃia. Astfel, sunt Ńări mari, care au un singur oraş în care unele bănci fac tranzacŃii valutare, după cum
sunt Ńări mai mici, cu mai multe oraşe în care unele bănci au dreptul de tranzacŃii valutare.
Astfel, piaŃa valutară naŃională engleză funcŃionează doar la Londra, piaŃa valutară japoneză la
Tokio, piaŃa valutară franceză la Paris. PiaŃa valutară belgiană este formată din pieŃele valutare de la
Bruxelles şi Anvers, cea canadiană din pieŃele valutare de la Montreal şi Toronto, cea olandeză din

37
The International Market for Foreign Exchange, Boston, 2001.
38
Survey of Foreign Exchange Market Activity, BRI, Basel 2000.
pieŃele valutare de la Amsterdam şi Rotterdam. Însă sunt şi pieŃe valutare naŃionale cu mai multe oraşe.
Astfel, piaŃa italiană are pieŃe valutare la Mlnano, Roma, Genova şi Napoli, cea elveŃiană la Zürich,
Basel, Geneva şi Berna, cea germană are pieŃe valutare la Frankfurt, Hamburg, Berlin, Hanovra,
Düsseldorf, München, Sttutgart şi Bremen. PiaŃa valutară din SUA are pieŃe de schimb valutar în oraşe
situate în spaŃii ale diverselor fusuri orare, în special pentru coasta de est şi cea de vest, pentru a putea
avea relaŃii cu pieŃele europene şi extremul estic asiatic. Pe piaŃa nord-americană se remarcă activitatea
pieŃelor valutare din New York, Boston, Chicago, Detroit, Philadelphia, Los Angeles şi San Francisco.
Serviciile de telecomunicaŃii asigură legături sigure şi continue atât cu firme şi societăŃi comerciale
pe tot cuprinsul Ńării respective, de la care provin cererea şi oferta primară de valută, cât şi cu băncile
comerciale din teritoriu, astfel încât noŃiunea de piaŃă valutară naŃională capătă un conŃinut real chiar
dacă piaŃa valutară funcŃionează în câteva oraşe sau chiar într-un singur oraş.
PiaŃa valutară internaŃională este formată din totalitatea pieŃelor valutare naŃionale, privite nu ca
o sumă aritmetică, ci ca un sistem eterogen de legături şi schimburi ce angrenează pieŃele naŃionale într-o
interdependenŃă reciprocă, în timpi reali, între Ńări aflate în fusuri orare apropiate, care se suprapun într-o
anumită perioadă a zilei lucrătoare. Astfel, piaŃa valutară internaŃională îşi concentrează, într-un moment,
activitatea, să spunem, în Europa, pentru o anumită perioadă de timp a fusului orar, după care activitatea
se deplasează în emisfera vestică, în Extremul Orient, apoi în Orientul Apropiat, revenind în Europa.
PiaŃa valutară – în lume – funcŃionează 24 de ore din 24. PiaŃa valutară internaŃională nu ar putea exista
în afara pieŃelor valutare naŃionale. Factorii care determină apariŃia şi dezvoltarea pieŃei naŃionale sunt
valabili şi pentru dezvoltarea pieŃei valutare internaŃionale. Cele mai mari centre de schimb valutar sunt
Londra (187 mld dolari pe zi), New York (129 mld dolari), Tokio (115 mld dolari), Frankfurt, Zürich,
Paris ş.a.39
Între diferitele pieŃe valutare naŃionale există multiple deosebiri, fiecare piaŃă având particularităŃile
sale; totuşi, generalizând activitatea diverselor pieŃe valutare, în organizarea acestora distingem mai
multe componente comune, care, împreună şi fiecare în parte, cu atribuŃiile specifice, constituie
mecanismul pieŃei de schimb valutar:
− instituŃii şi persoane autorizate a efectua operaŃiuni cu devize;
− reglementări privind desfăşurarea activităŃilor de schimb valutar;
− proceduri de stabilire, cotare şi publicare a cursurilor de schimb valutar;
− metode şi tehnici de intervenŃie a băncii centrale sau autorităŃii monetare cu atribuŃii în domeniul
schimbului de devize.
Tratarea, în continuare, separat, a elementelor menŃionate are un caracter logic şi didactic, dar
mecanismul pieŃei de schimb valutar este unitar, complex şi interdependent, asemănător unui organism
viu, reprezintă o verigă specifică în derularea relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale.
A) ParticipanŃii la activităŃile pieŃei de schimb valutar sunt – în esenŃă – agenŃii economici şi
persoanele generatoare, direct sau indirect, de cerere şi ofertă de valută: instituŃiile, băncile şi casele de
schimb valutar, precum şi banca centrală sau autoritatea monetară naŃională. Pornind de la locul şi
atribuŃiile fiecărui participant în procesul de schimb valutar, putem grupa – teoretic, tehnic şi juridic –
participanŃii într-o structură formată din următoarele segmente:
a) Segmentul primar este acea structură a pieŃei de schimb valutar care generează cererea de
monedă străină în scopul importului de mărfuri şi servicii, plăŃii unor datorii externe, cum a fi
rambursarea de credite, repatrierea de profituri sau dividende, acordarea de credite în valută sub forma
unui avans sau de participaŃiune la o acŃiune de cooperare economică internaŃională, efectuarea de
investiŃii în străinătate, plata contribuŃiei la organismele internaŃionale, deplasări în străinătate, turism
internaŃional; segmentul primar este şi generator de ofertă de monedă străină obŃinută din încasarea
contravalorii mărfurilor şi serviciilor exportate, primirea unor credite externe, intrarea în Ńară de investiŃii
externe directe sau de portofoliu, încasările valutare de la turiştii străini, plăŃile în valută ale ambasadelor
şi reprezentanŃilor comerciali etc. Firmele şi societăŃile de comerŃ exterior creează cererea şi oferta de

39
Survey of Foreign Exchange Market Activity, BRI, Basel, 2000
valută nu numai ca urmare a nevoilor de încasări sau plăŃi comerciale sau financiare, dar şi pentru a evita
pierderi generate de evoluŃia cursului de schimb valutar.
Cererea şi oferta de monedă străină pe piaŃa valutară determină tranzacŃii de tipul monedă locală
contra monedă străină sau monedă străină contra monedă locală. Structurile din segmentul primar pot să
deŃină în conturi bancare monedă străină, dar au nevoie să plătească într-o altă monedă străină. În acest
caz, sensul tranzacŃiei de schimb este: monedă străină A contra monedă străină B, sau monedă străină B
contra monedă străină A, operaŃiuni care se efectuează tot în cadrul pieŃei de schimb valutar, atât
naŃionale, cât şi internaŃionale.
În prima ipostază (monedă locală contra monedă străină), banca dealer solicitată poate apela
pentru a face convertirea, dacă nu are rezervă valutară proprie, la alte bănci dealer de pe aceeaşi piaŃă
naŃională, cărora le face oferta de vânzare de monedă locală contra monedei străine cerute de client.
Toate băncile au în rezervă asemenea monede străine pentru a face comerŃ cu ele şi pentru a câştiga mai
mult decât dobânda la un depozit bancar în valută. Dacă cererea de monedă străină este mare, cursul
monedei naŃionale se va deprecia dacă nu intervine banca centrală.
Când moneda locală este liber utilizabilă şi căutată pe piaŃa internaŃională, banca solicitată pentru
schimb apelează la o bancă străină de pe piaŃa valutară internaŃională şi schimbul se face mai uşor.
În a doua ipostază (monedă străină contra monedă locală), banca solicitată apelează, de asemenea,
la alte bănci dealer de pe piaŃa valutară naŃională care au nevoie de monede străine. Dacă oferta de
monedă străină este foarte mare, cursul de schimb al monedei locale se repreciază, dacă nu intervine
banca centrală, sau banca solicitată oferă monedă străină spre vânzare unei bănci străine de pe piaŃa
valutară internaŃională pentru a obŃine moneda străină dorită de o bancă locală, obŃinând, în schimb,
monedă locală. Variantele sunt multiple.
La fel şi în ipostaza a treia (monedă străină contra monedă străină), banca solicitată apelează la o
bancă de pe piaŃa valutară naŃională, iar în caz că nu găseşte partener, apelează la o bancă străină de pe
piaŃa valutară internaŃională. Nu poate fi uitat faptul că – aşa cum am mai arătat – băncile dealer deŃin, în
rezerva valutară proprie, monedă-vehicul, adică valute liber utilizabile, care se tranzacŃionează uşor pe
piaŃa valutară. Se observă astfel, încă o dată, că între piaŃa valutară naŃională şi piaŃa valutară
internaŃională nu numai că nu există un zid despărŃitor, dar între ele există strânse relaŃii, o strânsă
interdependenŃă. Totul depinde de costul operaŃiei, respectiv, de nivelul cursului de schimb la cumpărare
şi la vânzare.
Dintre participanŃii generatori de cerere sau ofertă de monedă străină menŃionăm:
 firme de export-import sau firme care deservesc direct sau indirect activitatea de export-import
(companii de transport, de expediŃie, de asigurări, de tranzit, firme specializate în controlul şi expertiza
mărfurilor de export-import etc.). Marile firme au departamente proprii de export-import, efectuând
comerŃ direct, iar cele mai mici apelează la serviciile firmelor specializate de comerŃ exterior;
 firme, societăŃi sau instituŃii, publice sau private care primesc şi acordă credite externe,
efectuează investiŃii externe şi alte operaŃiuni de capital;
 instituŃii cu caracter financiar, care, dispunând de fonduri, convertesc o parte din ele – în scopuri
diferite – în monedă străină sau, invers, moneda străină pe care o au în depozite bancare o convertesc în
monedă locală, aşa cum fac casele de economii, băncile de economii, societăŃile de credit, casele de
pensii etc.;
 fondurile de investiŃii ce dispun de mari fonduri băneşti, pe care le valorifică, uneori, şi prin
investirea lor în cele mai avantajoase valute;
 curtierii sau brokerii, care intermediază între solicitanŃii de valută şi băncile dealeri,
descongestionând, astfel, aceste bănci de solicitările valutare mărunte, concentrează sumele, grupându-le
pe valute şi termenele de schimb valutar şi le prezintă băncilor-dealer;
 băncile care nu au fost autorizate – din diverse motive – de banca centrală sau autoritatea
monetară să efectueze tranzacŃii pe piaŃa valutară, având rolul de intermediere între firmele şi instituŃiile
generatoare de cerere şi ofertă de valută, pe de o parte, şi băncile dealer, pe de altă parte.
b) Segmentul principal sau interbancar, cel mai important participant al pieŃei valutare, se
constituie din instituŃii bancare care au primit autorizaŃie de dealer pentru a face operaŃiuni de vânzare-
cumpărare de devize pe piaŃa valutară naŃională şi internaŃională. Toate operaŃiunile de vânzare-
cumpărare de devize sunt concentrate în sectorul interbancar, numit şi piaŃă interbancară, de aici şi
aprecierea acestuia de segment principal. Sectorul bancar efectuează tranzacŃii valutare la cererea
clienŃilor (firme, societăŃi, corporaŃii, case de economii, curtieri, case de pensii, fonduri de investiŃii etc.),
la cererea altor bănci neautorizate a efectua operaŃiuni cu devize, dar şi la cererea unor bănci autorizate,
care, din diverse motive, apelează la confraŃi. De asemenea, băncile comerciale efectuează operaŃiuni de
vânzare-cumpărare de devize şi în interes propriu pentru a rearanja structura pe valute (poziŃia) a
propriilor rezerve.
Segmentul principal sau interbancar este format din următoarele instituŃii bancare:
 băncile comerciale (principalii operatori pe pieŃele de schimb valutar), la care se concentrează
majoritatea cererilor şi ofertelor de devize şi care au servicii specializate pentru efectuarea de operaŃiuni
valutare;
 instituŃiile financiare şi bancare internaŃionale (Banca Mondială, Banca Reglementelor
InternaŃionale, BERD, Banca Europeană pentru InvestiŃii a UE, FMI ş.a.), care efectuează operaŃiuni
valutare pentru atingerea propriilor obiective, în contul clienŃilor (state) sau în contul lor propriu;
 băncile comerciale aparŃinând sau create de grupuri mari industriale sau filiale bancare şi
financiare ale unor societăŃi transnaŃionale (Banca Renault, Banca Daewoo ş.a.);
 casele de schimb valutar, care efectuează operaŃiuni de schimb pentru valori mici, de regulă,
pentru persoane fizice. Casele de schimb valutar creează cerere şi ofertă de valută în proporŃia în care
disponibilităŃile în monedă locală sau în valută depăşesc limitele stabilite de conducere pentru capitalul
de rulment. Se constată unele tendinŃe de diminuare a diferenŃelor rigide dintre segmentul primar şi
segmentul bancar, întrucât unele unităŃi care, în principiu, fac parte din segmentul primar îşi creează
propriile bănci, o serie dintre acestea primind dreptul de a efectua operaŃiuni pe pieŃele valutare.
c) Segmentul de supraveghere a operaŃiunilor valutare este reprezentat de banca centrală şi
autorităŃile monetare ale fiecărui stat. Banca centrală urmăreşte obiective ce îi revin prin lege şi îndeplineşte
mai multe atribuŃii pe piaŃa valutară naŃională:
 autorizează băncile care au drept de a efectua operaŃiuni pe piaŃa valutară în calitate de dealeri,
controlează şi supervizează activitatea lor;
 reglementează cererea şi oferta valutară prin emisiune monetară, stabilirea taxei oficiale a
scontului care, în ultimă instanŃă, se reflectă în evoluŃia nivelului ratei dobânzii, în atragerea sau ieşirea din
Ńară de fonduri băneşti în valută, influenŃând volumul operaŃiunilor de vânzare-cumpărare de devize în
direcŃia urmărită în politica economică;
 obligarea băncilor comerciale de a menŃine o rezervă minimă obligatorie, în moneda naŃională
şi în valută, în conturile băncii centrale, influenŃând cererea şi oferta de valută şi volumul tranzacŃiilor de
devize;
 efectuarea directă de operaŃiuni valutare pe piaŃa de schimb la cererea clientelei proprii (alte
bănci centrale sau organisme internaŃionale);
 intervenŃia directă a băncii centrale pe piaŃa valutară prin operaŃiuni de vânzare-cumpărare de
devize, care influenŃează cererea şi oferta şi determină sensul evoluŃiei cursului de schimb valutar în
direcŃia dorită;
 efectuarea directă de operaŃiuni de vânzare-cumpărare de devize pe piaŃa valutară internaŃională,
în scopul gestionării corecte a rezervelor valutare ale statului, prin menŃinerea lor în valute care să
asigure lichiditatea şi eficienŃa optimă.
B) Reglementările privind desfăşurarea activităŃilor de schimb valutar, componentă a pieŃei
valutare, se referă la totalitatea măsurilor monetare, valutare şi administrative pe care autorităŃile dintr-o
Ńară le pot lua în vederea atingerii obiectivelor fundamentale ale politicii lor economice şi valutar-
financiare. InfluenŃa acestor măsuri asupra desfăşurării operaŃiunilor de pe piaŃa de schimb valutar poate
să se manifeste fie direct, fie indirect, în funcŃie de strategia de dezvoltare a autorităŃilor statului40.
40
Gh. Munteanu, PiaŃa valutară internaŃională, rolul ei în desfăşurarea schimburilor economice, în C.
Moisuc (coordonator), RelaŃii valutar-financiare şi tehnica plăŃilor internaŃionale, Bucureşti, 1982.
Dintre măsurile monetare fac parte:
 regimul de convertibilitate a monedei naŃionale;
 modul de constituire a depozitelor bancare şi nivelul dobânzilor bonificate;
 gradul de liberalizare a actelor şi faptelor de comerŃ exterior;
 regimul mişcărilor de capital;
 regimul de control sau de libertate privind proprietatea asupra valutelor;
 politica băncii centrale privind raportul activelor şi pasivelor băncilor în monedă naŃională şi
monede străine.
Măsurile valutare se referă la:
 sistemul de cursuri valutare practicat;
 depozitele prealabile la importuri;
 libertatea de cumpărare şi vânzare a valutelor.
Printre măsurile administrative ce pot fi utilizate se înscriu:
 sistemul de autorizare prealabilă a băncilor pentru efectuarea de operaŃiuni valutare;
 obligativitatea prezentării de informaŃii suplimentare privind actele de comerŃ exterior care
generează operaŃii valutare.
Gradul, intensitatea şi limitele unor asemenea măsuri dau caracterul de piaŃă liberă sau controlată a
tranzacŃiilor valutare.
C) Procedurile de stabilire a cursurilor de schimb valutar sunt variate de la o piaŃă valutară
naŃională la alta. Ele au în vedere:
 gradul de libertate sau de restrângere a acŃiunii factorilor determinanŃi ai cursului valutar (factori
economici, valutar- financiari şi psihologici);
 plaja şi intensitatea intervenŃiei băncii centrale pe piaŃa valutară pentru influenŃarea cursului
valutar;
 tehnicile de stabilire a cursului de schimb valutar de referinŃă (fixing, closing), stabilirea
instituŃiei şi modului ei de lucru pentru calculul, la sfârşitul zilei lucrătoare, al nivelului cursului de
referinŃă;
 sistemul formării cursurilor prin relaŃiile interbancare directe permanente sau prin negocieri la
bursa valutară la anumite intervale de timp ale zilei;
00
 momentul sau ora de stabilire a cursului pieŃei (de regulă, ora 11 ).
Cursul de referinŃă este – aşa cum s-a mai arătat – cursul bursei la un anumit moment sau cursul
interbancar. Principalele operaŃiuni valutare, atât ca volum, cât şi ca număr şi durată de timp, sunt cele
interbancare. Cursul de referinŃă este o medie statistică ponderată a cursurilor tranzacŃionate pentru
fiecare monedă calculate post-factum prin rotaŃie, fie de o bancă de serviciu pentru o anumită perioadă,
fie de banca centrală, pe baza raportărilor statistice zilnice ale băncilor dealer.
D) Metodele şi tehnicile de intervenŃie ale băncii centrale sunt specifice fiecărei Ńări, dar uneori
sunt corelate prin înŃelegeri confidenŃiale între diferite bănci centrale, în vederea evitării unor fenomene
de criză majore şi în limita nivelului disponibil oferit de politica rezervelor valutare sau de schimb
valutar (SWAP) dintre băncile centrale. Tehnicile de intervenŃie au fost menŃionate anterior, când s-a
analizat segmentul de supraveghere al pieŃei valutare.

7.3. Organizarea serviciului de schimb valutar într-o bancă dealer


Serviciul de schimb valutar are o organizare care depinde de mărimea băncii, volumul tranzacŃiilor
valutare externe, tradiŃia dintr-o Ńară sau alta, concepŃia managementului bancar etc. Totuşi, asistăm la o
tendinŃă de uniformizare atât pe plan naŃional, cât şi pe plan internaŃional.
Organizarea serviciului respectiv, la o bancă sau alta, se inspiră din experienŃa principalelor bănci
dealeri din lume. În unele Ńări (inclusiv în România), există chiar regulamente de organizare care, în
unele cazuri, au caracter obligatoriu, iar în alte cazuri au caracter de recomandare41.
41
Vezi Regulamentul nr.3/1997 al BNR privind efectuarea operaŃiunilor valutare, în „Monitorul Oficial al
României” nr. 395/31 XII 1997; Norma privind efectuarea operaŃiunilor de schimb valutar, BNR, 2005.
În organizarea oricărei bănci dealer există un compartiment specializat al cărui obiect principal de
activitate constă în efectuarea de tranzacŃii valutare. Asemenea compartimente poartă denumiri diferite:
serviciul de arbitraj valutar, serviciul de schimb valutar, serviciul pieŃei valutare, serviciul dealeri, serviciul
cambişti (Foreign Exchange Departament sau Dealing Room – engl., Service de changes sau Chambre de
cambistes – fr.) sau, pur şi simplu, back office42. Postul de lucru al unui dealer sau cambist (arbitragist),
din cadrul serviciului (compartimentului) valutar, este dotat cu tehnică modernă, menită să asigure: a)
informaŃiile de piaŃă, b) poziŃia băncii şi c) tehnicile de comunicaŃie în raporturile cu dealerii din alte
bănci (din Ńară sau străinătate).
Tehnicile de telecomunicaŃie de la postul de lucru al arbitrajistului au funcŃia de a asigura legăturile
rapide, sigure şi eficiente cu arbitrajiştii altor bănci – din Ńară sau străinătate – în vederea negocierii
tranzacŃiilor cu devize, conform cererii şi ofertei valutare ale clientelei băncii, precum şi necesităŃilor
înseşi ale băncii, reflectate în poziŃia acesteia. Cele mai importante componente ale logisticii de
telecomunicaŃii a postului de lucru al arbitrajistului sunt: telefoane digitale, unele având legături directe
cu principalele bănci, filiale sau bănci partenere; terminale (Reuters, Telerate ş.a.), care asigură
informaŃii asupra cursurilor de schimb valutar şi ratelor dobânzii pe principalele pieŃe de schimb şi
pentru principalele devize la diferite termene; telex, fax; terminal care furnizează un sistem intern de
informaŃii privind poziŃia băncii, respectiv, cererea şi oferta de devize pe
valute şi termene; un calculator personal (PC), dotat cu programe speciale de calcul în materie de cursuri
valutare pentru diferite termene, rate ale dobânzilor, calendare, zile lucrătoare şi nelucrătoare în diferite
Ńări, diferenŃiate pe fusuri orare ş.a., programe necesare pentru adoptarea de decizii optime în materie de
curs de schimb şi de rată a dobânzii pentru diferite sume valorice şi la diferite termene.
Serviciul de arbitraj valutar este în strânsă şi directă legătură cu următoarele alte servicii
(departamente) din interiorul aceleiaşi bănci: a) serviciul de sinteză sau de balanŃă, care urmăreşte
poziŃia băncii, respectiv, valutele de care dispune banca şi valutele de care aceasta are nevoie la diferite
termene conform cererii şi ofertei clientelei; b) serviciul de corespondenŃi bancari, prin care banca
respectivă are relaŃii de schimb sau decontări, cu care are un acord de corespondent bancar, şi
specificarea serviciilor pe care şi le prestează reciproc, la cerere, conturile reciproce şi cifrul prin care se
codifică comenzile. Pentru unele bănci cu standing mai redus, există un plafon bănesc până la care se
expun în cursul tranzacŃiilor; c) serviciul cifru şi de corespondenŃă interbancară, ce dispune de o
aparatură de telecomunicaŃii specială cu care se realizează, printr-o societate mondială de comunicaŃii
interbancară, ordinele, viramentele bancare, creditele ş.a., numită SWIFT – Society of Wordlwide
Interbank Financial Telcomunication (Societatea mondială de telecomunicaŃii financiare interbancare).
Societatea de telecomunicaŃii financiare interbancare este realizată printr-o reŃea de calculatoare care,
până în prezent, nu a putut fi spartă datorită, printre altele, unui sistem de mai multe niveluri de colectare
şi transmitere a datelor (naŃional, regional şi mondial), la fiecare nivel schimbându-se codul. SWIFT este
o reŃea rezervată exclusiv băncilor, caracterizată prin fiabilitate, siguranŃă şi confidenŃialitate.
Personalul care lucrează în serviciile de schimb valutar – dealeri, cambişti, ope-ratori de devize –
este foarte calificat şi bine retribuit, atât prin salariu, cât şi printr-un comision aplicat volumului
tranzacŃiilor valutare şi câştigurilor din operaŃiuni valutare. Aceşti operatori dispun – după cum am văzut
– de un important tablou tehnic de schimb monetar, socotit „bijuterie” a informaticii şi
telecomunicaŃiilor. Dar şi personalul care lucrează aici este privit ca o „elită” a băncii, atât prin pregătirea
de specialitate şi poli-calificare (economist, monetarist, politolog, psiholog, informatician, matematician
etc.), cât şi prin remuneraŃie. Arbitrajiştii (cambiştii, dealerii) efectuează operaŃiuni de vânzare-
cumpărare de valută în cont la cursurile existente în momentul respectiv pe piaŃă, pentru contul băncii
lor. Ei se angajează, în numele băncii pe care o reprezintă, faŃă de partenerii de afaceri, răspunderea

42
Back office este serviciul de schimb valutar, aflat în interiorul băncii, în care intrarea persoanelor este
limitată la un număr restrâns de lucrători bancari, ce prezintă cererea şi oferta pe valute (poziŃia băncii), serviciul
cifru şi serviciul corespondenŃi bancari. Serviciile care au activitate cu clienŃii, cum ar fi oficiile de schimb valutar
pentru persoanele fizice, delegaŃi ai clientelei pentru prezentarea sau preluarea documentelor de plată etc., se mai
numesc front office sau ghişee de lucru cu clienŃii.
juridică pentru neîndeplinirea contractelor de vânzare-cumpărare de valută, încheiate între arbitrajişti,
revenind băncilor respective, şi nu lor, ca persoane fizice.
Brokerii fac şi ei operaŃiuni de vânzare-cumpărare de valută, dar aceste operaŃiuni se fac în numele
şi pe contul clienŃilor cumpărători sau vânzători, ei obŃinând un comision. De regulă, operează cu sume
mici, dar şi ei trebuie să fie autorizaŃi de banca centrală sub controlul căreia lucrează.

7.4. Categorii de operaŃiuni pe piaŃa valutară.


Tehnica negocierii cursului de schimb valutar
Valutele sunt folosite ca mijloace de plată în operaŃiunile de comerŃ cu mărfuri, cu servicii,
acordarea de credite, efectuarea de investiŃii directe sau de portofoliu (acŃiuni, obligaŃiuni etc.).
ParticipanŃii la aceste operaŃiuni – de regulă, agenŃii economici – pot să dispună de bani în cont, dar nu în
moneda în care se face tranzacŃia comercială sau financiară. Ei trebuie să transforme banii de care dispun
în valută utilă, necesară plăŃilor comerciale şi financiare. Apare, deci, nevoia de vânzare a valutei
deŃinute şi de cumpărare a valutei în care se efectuează plăŃile. Aceste operaŃiuni de vânzare şi de
cumpărare a valutei se fac pe piaŃa valutară. Decontările şi soldurile într-o valută sau alta se transferă la
bănci, singurele capabile să asigure agenŃilor economici, la timp şi în volumul necesar, valuta dorită. Dar
şi băncile îşi au propriile probleme în materie de disponibilităŃi într-o valută sau alta.
În acest sens este necesar să urmărim şi ceea ce se numeşte, în mod curent, poziŃia băncii, adică
disponibilităŃile şi nevoile sale, într-o anumită valută. Astfel, băncile pot dispune de lichidităŃi valutare
generale suficiente şi pentru a face faŃă cererii de ansamblu de conversie a diverselor valute; ele menŃin
aceste lichidităŃi în anumite valute liber utilizabile, care în perioada respectivă sunt valute „tari”, adică în
valute al căror curs este stabil sau în creştere (apreciere). Dar clientela lor poate cere o varietate de valute.
În acest context, o bancă poate avea o cantitate mai mare dintr-o anumită valută (de exemplu, franci
elveŃieni sau dolari americani), dar să nu dispună de suficientă valută japoneză sau canadiană (yeni şi
dolari canadieni). PoziŃia băncii, într-o anumită zi sau oră, se apreciază ca o poziŃie lungă (excedentară) a
unei anumite valute, atunci când raportul dintre disponibilităŃile în conturi şi cererea clientelei este
pozitiv, adică disponibilităŃile sunt mai mari decât cererea la acea valută; în acea zi, banca va vinde
valutele în exces şi va cumpăra valuta deficitară cerută de clienŃi. În cazul în care la o valută
disponibilităŃile sunt reduse şi cererea este mai mare, banca va vinde valuta în exces şi va cumpăra valuta
cerută, satisfăcând cererea clientelei. Această situaŃie deficitară la o valută se numeşte poziŃie scurtă a
valutei respective. Atunci când soldurile disponibilităŃilor (creanŃelor) şi cererilor (obligaŃiilor), într-o
anumită valută, sunt egale, poziŃia în acea valută şi în acel moment este o poziŃie închisă (echilibrată sau
soldată). În acest ultim caz, banca poate face faŃă cererii de valută din propriile disponibilităŃi, fără să
apeleze la operaŃiuni pe piaŃa valutară. În realitate, în majoritatea cazurilor, băncile au o poziŃie lungă sau
scurtă la o valută sau alta, de aici apărând nevoia obiectivă de a efectua operaŃiuni pe piaŃa valutară
pentru a satisface cererea clientelei sau propriile necesităŃi în respectiva valută. De aceea , o bancă poate
fi pusă, în zile şi ore diferite, în postura de a vinde o valută, dacă poziŃia este excedentară (lungă) sau de a
cumpăra o valută, dacă poziŃia este deficitară (scurtă).
Într-o bancă este un serviciu (compartiment) specializat în determinarea poziŃiei băncii pe valute
şi scadenŃe, în care lucrează poziŃioniştii, cei care culeg cererea şi oferta de la alte servicii
(compartimente) ale băncii, care au relaŃii directe cu clienŃii şi sintetizează şi prelucrează datele valutare
pentru fiecare monedă, stabilind scadenŃele când trebuie să fie valuta dorită în cont. Dealerii (arbitrajiştii)
primesc doar cererea sau oferta netă pe valute şi scadenŃe şi îşi concentrează atenŃia asupra problematicii
schimbului cu alte bănci la cel mai bun curs valutar şi la cea mai avantajoasă dobândă la o valută sau
alta.
Deci, înainte de a ne referi la tehnicile operaŃionale de schimb valutar, trebuie să avem în vedere,
în primul rând, economia reală, care prezintă băncilor cererile şi ofertele de valute la scadenŃe imediate
sau viitoare şi, în al doilea rând, poziŃia băncilor privind disponibilităŃile lor într-o valută sau alta şi
alegerea modalităŃilor de a efectua tranzacŃiile valutare.
Există multiple tehnici şi operaŃiuni valutare, iar acestea sunt folosite nu în stare pură – cum le
vom descrie în continuare –, ci concomitent, pentru a efectua o operaŃiune valutară cu un grad mai înalt
de complexitate.
A) OperaŃiuni valutare la vedere (spot)
Acestea sunt operaŃiuni relativ simple, bilaterale, prin care doi operatori (arbitrajişti) din bănci
diferite negociază schimbul prin vânzarea şi cumpărarea a două valute. Dar, deseori, lucrurile se
complică; există cazuri când operatorul care a iniŃiat negocierea (operaŃiunea) de vânzare-cumpărare nu
găseşte, în contrapartida valutei oferite, valuta dorită de el din Ńara de emisiune. În acest caz, operatorul
va contacta alte bănci până găseşte valuta dorită şi partenerul disponibil să cumpere valuta oferită. Dacă
nu efectuează o asemenea operaŃiune simplă (bilaterală) va face o operaŃiune „triunghiulară” sau chiar
„cvadruplă”. Astfel, un operator are de vânzare dolari americani şi vrea să cumpere (ca urmare a cererii
mai multor clienŃi) euro, adresându-se unei bănci germane (în Olanda, băncile la acea oră au o poziŃie
închisă). Operatorul acestei bănci nu dispune, însă, de euro, dar poate să-i vândă, de exemplu, franci
elveŃieni. Operatorul nostru cumpără francii elveŃieni şi îi vinde unei bănci din Anglia, de unde cumpără
euro şi, în felul acesta, operaŃia s-a încheiat, având euro pentru clienŃii săi. Deci, s-a efectuat o operaŃiune
nu simplă (bilaterală), ci una mai complexă, respectiv triunghiulară.
OperaŃiunea la vedere (spot) constă în vânzarea-cumpărarea de valute la un curs de schimb
negociat de operatori, iar decontarea (virarea banilor) între bănci, respectiv mişcările în conturi (ieşirea
valutei vândute şi intrarea valutei cumpărate) au loc într-un interval de maxim 2 zile bancare lucrătoare,
faŃă de ziua încheierii tranzacŃiei. Astfel, valutele negociate luni trebuie să fie în conturile partenerilor cel
mai târziu miercuri, presupunând că marŃi şi miercuri sunt zile lucrătoare. Dacă operaŃiunea de schimb s-
a realizat vineri, banii trebuie să fie în conturile partenerilor cel mai târziu în ziua de marŃi, întrucât
sâmbătă şi duminică sunt zile nelucrătoare. Data când banii (valuta) trebuie să intre în conturi, adică ziua
decontării, poartă denumirea, în practica internaŃională, de „ziua valutei” (value în engl. şi valeur în fr.).
În acest caz, noŃiunea de valută nu are nici o legătură cu termenul de devize (valută). În exemplele de
mai sus, în primul caz este „valuta” miercuri, iar în al doilea caz este „valuta” marŃi. Ca o excepŃie, în
America de Nord, în operaŃiunile la vedere (spot) în dolari americani contra dolari canadieni (sau invers),
intervalul dintre tranzacŃie şi virarea banilor este de 1 zi lucrătoare. Însă, operatorii pot conveni ca data de
decontare („valuta”) să fie de 1 zi şi în Europa, sau data de mâine (value tomorrow – engl., valeur
demaine – fr.) sau chiar valuta astăzi (value today – engl., valeur aujourd’hui – fr.).
DefiniŃia dată, conform căreia operaŃiunea la vedere (spot) se realizează în maximum 2 zile,
rămâne valabilă; operatorii negociază ferm sumele şi cursul valutar al celor două valute tranzacŃionate,
precum şi „valuta” (dată), chiar dacă cursul valutar se schimbă în aceeaşi zi sau în următoarele două zile,
până la „data valutei”. Cursul valutar negociat în operaŃiunile valutare la vedere se numeşte „cursul
spot”43. Rezultatul negocierii telefonice dintre operatori (sumele, monedele străine, cursul de schimb,
data „valutei”, caracterul operaŃiunii (spot), băncile şi Ńara, numele şi numerele conturilor curente
NOSTRO sau LORO ş.a.) este trecut într-o fişă de arbitraj trimisă imediat după avizarea de către
dealerul şef la „serviciul cifru”, iar acesta – după codificare – la „serviciul corespondenŃă”, care transmite
datele, în scris, codificate ,prin fax sau SWIFT, cu semnătură electronică autorizată, precum şi la

43
O negociere între operatori poate decurge după următorul scenariu:
„– Cum lucraŃi – dolar contra yen japonez spot?
– 108,235 /281.
– Vă rog, apropiaŃi.
– 108,239 /281 (sau sorry).
– vând 1 mln dolari.
– OK.”
Urmează datele privind banca, contul bancar, Ńara etc. Cursul de cumpărare negociat de 108,239 este cursul
ferm şi stă la baza tranzacŃiei. Primul termen al cursului (108,239) este curs de cumpărare, iar al doilea termen
(108,281) este curs de vânzare. În caz că nu vrea (nu poate) să apropie termenii, spune „sorry”.
serviciile operative interesate din interiorul băncii pentru a se comunica clienŃilor modul în care a fost
executat ordinul de schimb valutar şi comisionul bancar.
După unele surse ale BRI, ponderea operaŃiunilor la vedere în totalul operaŃiunilor valutare
efectuate de bănci este preponderentă, respectiv de peste 58%44. Aceasta arată că piaŃa valutară lucrează
preponderent în vederea asigurării mijloacelor de plată pentru derularea economiei reale internaŃionale.
B) OperaŃiuni valutare la termen (forward)
Deşi operaŃiunile valutare la vedere (spot) sunt preponderente în ansamblul tranzacŃiilor valutare
de pe piaŃa de schimb valutar, o altă operaŃiune importantă, care deŃine pe piaŃa valutară o pondere de
circa 14,5%, o reprezintă operaŃiunile la un termen, în viitor (forward).
Printr-o operaŃiune la termen se înŃelege acea operaŃiune de schimb valutar (vânzare-cumpărare)
prin care suma, cursul valutar şi termenul sunt negociate în procesul tranzacŃiei, iar decontarea sau
virarea în conturi – data „valutei” – are loc la un termen în viitor care depăşeşte 2 zile. Data („valuta”)
într-o operaŃiune la termen (forward) se socoteşte, de regulă, în luni, de la o lună la 12 luni (rareori, chiar
mai mult pentru anumite operaŃiuni speciale). Nu se agreează însă (dar la insistenŃe se pot accepta) luni
fracŃionate (2 luni, 15 zile sau 45 de zile), întrucât această fracŃionare îngreunează calculul cursului de
schimb şi al procentului de dobândă la termen, tocmai în momente de timp foarte scurte, când trebuie
luate decizii rapide şi avantajoase. Termenele de 1 lună, 3 luni, 6 luni, 9 luni sau 12 luni sunt cele mai
folosite, dar se practică şi termene de 4 luni, 7 luni sau 10 luni etc. Cursul de schimb valutar, suma şi data
valutei sunt ferme până la virarea banilor în conturi, deşi cursul de schimb valutar se poate modifica în
această perioadă, dar fără influenŃă asupra valorii tranzacŃiei valutare deja încheiate.
Momentul când trebuie făcută virarea reciprocă a banilor în conturi este determinat de clienŃii
băncii, precum şi, uneori, de necesităŃile proprii ale băncii. Acest moment derivă din termenele de plată
din contractele comerciale internaŃionale sau din convenŃiile de credit care au termene de creditare sau
rambursare a banilor. Aceste sume şi termene sunt centralizate şi echilibrate pentru fiecare valută de
poziŃioniştii băncii şi ele sunt primite la începutul zilei lucrătoare, de către arbitrajiştii din dealing room.
Sumele, termenele şi monedele sunt grupate separat pentru operaŃiuni la vedere (spot) şi pentru
operaŃiuni la termen (forward), ultimele fiind diferenŃiate (cu scadenŃare) pe luni. Acestea fiind
predeterminate, arbitrajistul trebuie să calculeze şi să negocieze cele mai bune cursuri la termenul şi
valuta comandate.
De aceea, problema cea mai complicată în operaŃiunile valutare la termen este negocierea sigură şi
rapidă a celui mai bun curs de schimb valutar pentru termenul solicitat la moneda respectivă. Pentru
determinarea cursului valutar la termen se iau în calcul trei factori: a) cursul valutar spot din ziua
negocierii; b) nivelurile procentului de dobândă la depozitele bancare la termen pe o perioadă egală cu
data „valută” (1 lună, 3 luni etc.); c) perioada până la data „valută”, respectiv, perioada de 1, 3, 6 luni etc.
RaŃiunea economică care stă la baza calculului cursului la termen (forward) constă în aceea că
exportatorul sau creditorul care a încheiat o tranzacŃie (la un preŃ sau la o dobândă prevăzute în contract)
vrea să ştie, şi să se asigure, cât va încasa în monedă naŃională la termen – la cursul valutar din acea
perioadă – şi dacă moneda încasată la acel curs va acoperi costurile şi beneficiul scontat. Pentru a afla
aceasta, exportatorul cu plata la termen îşi pune următoarea întrebare: Cât aş câştiga dacă banii respectivi
ar fi încasaŃi acum şi i-aş depune la o bancă cu o dobândă la acelaşi termen?
În centrele financiare se calculează şi se publică zilnic (la ora 1100) ratele de dobândă interbancară
la 1 lună, 3 luni, 6 luni, 9 luni şi 12 luni (numită după centrul financiar de referinŃă: LIBOR London,
PIBOR Paris, FIBOR Frankfurt etc.) pentru valutele liber utilizabile. Valutele negociate pot, la termen,
să se reprecieze sau să se deprecieze, iar această evoluŃie rezultă, printre altele, din ratele dobânzii la
depozite bancare pentru aceeaşi perioadă.
Cursurile la termen pentru operaŃiunile normale (outright) se calculează pornindu-se de la cursul
spot, la care se adaugă, sau din care se scade, diferenŃa de dobândă – numite forward-uri sau pips
(puncte) – la depozitele bancare la termenul egal cu termenul tranzacŃiei valutare (1, 3, 6 luni etc.).

44
Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 168.
Având în vedere cei trei factori determinanŃi ai cursului la termen (cursul spot, rata dobânzii şi
termenul), formula de determinare a cursului la termen este următoarea:

∆d × E × N
Fwd =
12 × 100
unde: Fwd = reprezintă forward-urile sau pips-urile ce urmează să se adauge sau să se scadă la cursul
spot; ∆d = diferenŃa de dobândă la termen dintre cele două valute tranzacŃionate; E = cursul spot; N =
termenul în luni.
Raportul dintre cursul de schimb la vedere şi cel la termen poate fi un raport de egalitate (foarte
rar), dar în cele mai multe cazuri aceste cursuri diferă. Astfel, o monedă poate să fie la termen mai
scumpă (mai puternică, reevaluată) faŃă de perioada de bază (spot) în comparaŃie cu moneda
tranzacŃionată. În acest caz, se afirmă că moneda care la termen are un curs mai bun (mai scumpă) este
plătită cu o primă, având premium. Şi invers, dacă o monedă la termen se depreciază, se spune că este
mai ieftină, are pierdere sau face discount. Elementul hotărâtor (dar nu singurul) al deosebirilor între
cursul spot şi cursul forward în raportul între două monede ce se compară şi se tranzacŃionează este
deosebirea între ratele dobânzii la depozitele bancare pentru acelaşi termen. Calculând cursul la termen
după formula de mai sus, rezultatul (pips – punctele) poate avea semnul negativ sau semnul pozitiv,
mărind sau micşorând cursul la termen faŃă de cursul la vedere45. Semnul rezultă din calculul diferenŃei
dintre ratele dobânzii.
Se mai poate face următorul raŃionament economic: dacă o valută are o rată a dobânzii mai mare,
înseamnă că se bazează pe o economie cu o rată a inflaŃiei ridicată, inflaŃie care – aşa cum s-a arătat –
depreciază cursurile de schimb nu atât în timp, cât în raport cu altă valută.
Cele două categorii de tranzacŃii valutare – spot şi forward – au un dublu caracter: de operaŃiune
valutară propriu-zisă (vânzare-cumpărare de valute la termene diferite), dar şi de tehnică de operare pe
piaŃa valutară, stând la baza altor categorii de operaŃii valutare, ce se caracterizează prin gradul mai
ridicat de complexitate şi posibilitatea obŃinerii unui câştig: SWAP, hedging, valută în cont contra valută
efectivă, arbitrajare, precum şi pentru operaŃiuni „derivate”, cum sunt contracte futures şi contracte
options.
C) OperaŃiuni de schimb de tip SWAP
Acest tip de operaŃiuni se realiza la început între băncile centrale, întrucât, după Bretton Woods,
cursul valutar era fix, iar abaterea cursului pe piaŃă cu mai mult de ±1% obliga băncile centrale să
intervină pe piaŃă pentru vânzarea sau cumpărarea de monede străine spre a influenŃa astfel raportul
dintre cerere şi ofertă de valută şi, prin aceasta, cursul de schimb de pe piaŃa valutară. Ca să nu apeleze
des la rezervele valutare proprii, băncile centrale cu valute liber convertibile făceau schimb (SWAP) de
monedă proprie între ele. În acest scop, cele două bănci centrale îşi deschideau reciproc conturi în
propria valută în favoarea băncii centrale partenere. Aceste sume nu se numeau împrumuturi, căci nu
erau purtătoare de dobândă, ci simplu schimb (SWAP).
În paralel, se dezvoltă operaŃiuni de SWAP valutar şi între băncile comerciale – la cererea
clientelei sau din necesităŃi proprii –, utilizându-se tehnicile valutare spot şi forward.
OperaŃiunile SWAP46 reprezintă îmbinarea a două operaŃiuni valutare, simultane şi opuse, una de
vânzare şi alta de cumpărare (sau invers), una la vedere şi alta la termen. ExistenŃa unei operaŃiuni la
termen în cadrul SWAP-ului presupune reglarea diferenŃei de dobândă – dacă există – dintre cele două
valute ale operaŃiunii, reglare care are loc prin intermediul a două cursuri diferite la cele două scadenŃe. Ca
atare, forward-urile analizate la prezentarea tehnicii operaŃiunii la termen constituie baza efectuării

45
Eugen Ştefan Pecican, PiaŃa valutară, bănci şi econometrie, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 118 –
126.
46
To swap (engl.) = a face schimb; în acest caz, a face schimb de valute în cont, dar şi de titluri de valoare
care au tipuri diferite de calcul al ratei dobânzii (dobândă fixă sau dobândă flotantă).
operaŃiunilor de SWAP47. Astfel, spre exemplu, banca A dispune în spot de o sumă de 1 mln dolari
americani, pe care o are disponibilă timp de trei luni, şi tot în spot are nevoie de 1,7 mln franci elveŃieni de
care va avea nevoie tot peste 3 luni. Pentru acoperirea necesarului de franci elveŃieni, dar şi pentru
valorificarea dolarilor de care dispune, şi păstrarea poziŃiei pe valute peste 3 luni, banca poate apela la două
metode: metoda depozitului bancar în eurovalute sau metoda SWAP.
A doua metodă – operaŃiunea SWAP – presupune găsirea unei alte bănci, banca B, căreia banca
respectivă să-i cedeze 1 milion dolari americani, pe termen la 3 luni, în schimbul a 1,7 mln franci
elveŃieni, urmând să stabilească:
 cursul de vânzare a dolarilor americani din franci elveŃieni cu valuta spot, respectiv, prima parte
a operaŃiunii SWAP;
 cursul de cumpărare a dolarilor americani la termen de 3 luni, adică a doua parte a operaŃiunii de
SWAP.
Ambele operaŃiuni se fac paralel. În continuare se fac operaŃiuni spot pentru 1 mln dolari americani şi
operaŃiuni forward pentru 1,7 mln franci; pentru ultimele se calculează, evident, pips-urile, respectiv
diferenŃa de dobândă la 3 luni. Se va efectua acea operaŃiune (depozit în eurovalută sau SWAP) la care
câştigul din dobândă este mai mare. Deci, SWAP este o operaŃiune complexă – una de vânzare (USD), iar
alta de cumpărare (CHF), decizia luându-se pe baza calculului câştigului de dobândă la 3 luni. OperaŃiunile
de SWAP pot fi efectuate de băncile centrale, băncile comerciale şi de operatorii speculatori, ultimii nu din
necesităŃi comerciale sau financiare, ci în scop exclusiv de câştig valutar.
D) OperaŃiuni de hedging valutar
OperaŃiunea de hedging48 poate avea ca scop obŃinerea unui câştig, dar mai ales acoperirea unui
risc de curs valutar la termen. OperaŃiunea de hedging în scopul acoperirii normale a riscului de curs
valutar se iniŃiază după încheierea unui contract comercial cu termen lung de plată (3-9 luni), perioadă în
care modificarea cursului de schimb al monedei de contract poate evolua într-o direcŃie care să genereze
pierdere pentru unul dintre partenerii comerciali (depreciere pentru exportator sau repreciere pentru
importator). OperaŃiunea de hedging urmăreşte, în principal, evitarea reprecierii sau deprecierii monedei
de contract, dar dacă prin aceste operaŃiuni se obŃine şi un câştig, tranzacŃia tip hedging este cu atât mai
avantajoasă. OperaŃiunea de hedging se află undeva la mijlocul distanŃei dintre operaŃiunile de acoperire
normală a riscului de curs valutar (după principiul „cel puŃin să nu pierzi”) şi operaŃiunile pur speculative
care nu au la bază nici o tranzacŃie comercială sau financiară49.
Prin încheierea unui contract (cu valută şi preŃ fix), cu plata peste 3 luni, unul dintre parteneri –
cumpărătorul, de exemplu – consideră că la termen va putea pierde, ca urmare a modificării cursului de
schimb valutar. În acest caz, cumpărătorul angajat în plata unei sume, la un anumit termen, efectuează
imediat o operaŃiune de cumpărare la termen tot de 3 luni a valutei de contract. Prin aceasta,
cumpărătorul se pune la adăpost de riscul deprecierii acesteia, deoarece, la termen, eventuala pierdere în
contul tranzacŃiei comerciale se compensează prin câştigul în aceeaşi valută, realizat prin operaŃiunea
valutară la termen. Chiar dacă cursul valutar nu se schimbă, prin operaŃiunea de tip hedging,
cumpărătorul s-a asigurat că cel puŃin nu va pierde.
E) OperaŃiunea de arbitrajare de curs valutar este mai mult un procedeu utilizat de arbitrajiştii
unei bănci atunci când efectuează operaŃiuni la vedere sau la termen, precum şi în scopul acoperirii contra
riscului de curs sau pentru obŃinerea unui câştig.
Procedeul de arbitrajare – indiferent de scopul urmărit printr-o operaŃiune valutară – se bazează pe
două principii de bază: a) principiul à la hausse (în creştere) şi b) principiul à la baisse (în
scădere).

47
Vezi Gh. Munteanu, PiaŃa valutară şi principalele operaŃiuni valutare, în C. Moisuc (coordonator), RelaŃii
valutar-financiare şi tehnica plăŃilor internaŃionale, Bucureşti, 1982.
48
To hedge (engl.) = a se pune la adăpost, a se asigura împotriva riscurilor.
49
Gh. Munteanu, op. cit., p. 99.
Principiul à la hausse are în vedere posibilitatea reprecierii unei valute în raport cu altă valută şi,
ca atare, prima valută se cumpără în scopul fie al acoperirii unor riscuri determinate de scăderea cursului
unei valute sau a preŃului unui titlu, fie al obŃinerii unui beneficiu prin vânzarea lor ulterioară.
Principiul à la baisse are în vedere posibilitatea deprecierii unei valute în raport cu altă valută, sau
a unui titlu, şi ca atare prima valută se vinde, fie în vederea acoperirii unor necesităŃi la un curs cât mai
bun sau preŃ cât mai mare, fie pentru obŃinerea unui câştig superior prin cumpărarea ulterioară.
Cele două principii funcŃionează pe baza regulii inverse. Astfel, în situaŃia în care principiul aplicat
nu a dat rezultate dorite (sau, mai rău, se înregistrează continuarea pierderii), se aplică celălalt principiu,
pe baza jocului multiplu, căutându-se să se obŃină, în această situaŃie, un beneficiu care să anihileze
pierderea şi să conducă, în final, la realizarea beneficiului aşteptat iniŃial50.
F) OperaŃiuni de plasamente şi depozite valutare acordate sau primite de pe piaŃa valutară de
către arbitrajişti, care din exterior par simple credite şi împrumuturi, dar nu şi în cazul operaŃiunilor de
arbitraj valutar şi financiar al băncilor.
Aceste operaŃiuni se bazează pe tehnicile deja analizate de arbitrajare de cursuri şi de dobânzi.
Anumite disponibilităŃi valutare pe termen scurt – până la un an, dar preponderent de la 1 lună la 6 luni –
ale băncilor pot şi trebuie să fie valorificate prin tehnica creditului şi depozitelor bancare. Procedeele
bazate pe îmbinarea şi combinarea operaŃiunilor la vedere, la termen şi de schimb valutar (SWAP), sunt
cu succes folosite în gestionarea pe termen scurt a disponibilităŃilor sau datoriilor valutare, apelându-se la
tehnica creditelor şi împrumuturilor. Se urmăresc trei scopuri: a) fructificarea disponibilităŃilor valutare;
b) gestionarea cu minim de cheltuieli a debitelor valutare; c) obŃinerea de câştiguri valutare
din mişcarea, în timp şi spaŃiu, a fondurilor valutare pentru obŃinerea de câştiguri din modificarea
cursurilor de schimb, manevrarea plasamentelor pe valute şi a procentului de dobândă la depozite pe
termene variate la diferite bănci. Valoarea unei operaŃiuni nu este foarte mare, căci gestionarea fondurilor
financiare mari intră în competenŃa altor servicii decât serviciul de arbitraj valutar, dar pentru fonduri
până la 5-10 mln dolari americani, şi pe termene variate, care merg de la 1 zi la 365 de zile, cel
mai competent serviciu este serviciul de arbitraj valutar care îşi întregeşte profilul şi cu anumite activităŃi
de natură financiară, cu deosebire prin tehnica depozitelor bancare.
Desigur, nu toŃi arbitrajiştii dintr-un serviciu valutar efectuează plasamente şi depozite valutare,
între ei existând un sistem de specializare pe categorii de operaŃiuni.
G) Vânzarea-cumpărarea de valută efectivă contra valută în cont este o categorie de operaŃie
generată de relaŃiile internaŃionale care necesită sau generează valută efectivă (bancnote sau monede).
Principalul sector care operează cu valută efectivă este activitatea de turism internaŃional, transporturi
internaŃionale, călătorii internaŃionale etc. Băncile comerciale sunt obligate să Ńină o parte din monedele
străine (valute) în numerar, pentru a face faŃă operaŃiunilor de schimb valutar solicitate la ghişeu sau case
de schimb valutar. În perioadele de vârf ale turismului – vara pentru turismul de litoral, iarna pentru
turismul montan sau în ambele sezoane pentru turismul de odihnă sau de tratament – băncile din Ńările de
destinaŃie sau de origine a turismului, trebuie să dispună de valută efectivă (numerar sau cecuri).
În acest scop, se vinde valută în cont şi se cumpără valută efectivă. În perioadele de extrasezon,
valutele efective deŃinute de bănci nu sunt rentabile şi trebuie vândute şi transformate în valute în cont,
aducătoare de dobânzi. Cursul valutar de schimb al valutei în cont se deosebeşte de cursul valutei
efective: pentru a fi transformată în valută în cont, valuta efectivă (numerarul în bancnote) trebuie
transportată în Ńara de emisiune sau la Zürich (centrul tranzacŃiilor cu valută efectivă), operaŃiune care
necesită cheltuieli de ambalare, transport, asigurare etc., ceea ce conduce la un preŃ de vânzare mai mare
şi la un preŃ de cumpărare mai mare în comparaŃie cu ratele de curs valutar în cont, a căror mişcare se
realizează prin virament bancar în conturi.
H) OperaŃiunile valutare speculative sunt operaŃiuni legale pe care le efectuează arbitrajişti ai
băncilor în scopul exclusiv de obŃinere a unui câştig în valută: fie anticiparea corectă a cursului de
schimb la o valută sau alta, fie o previziune bine calculată în materie de mişcarea dobânzilor la

50
Gh. Munteanu, op. cit., p. 97-98.
depozitele valutare sau a cotaŃilor la titlurile de valoare de pe pieŃele bursiere şi extrabursiere. Operatorii
speculatori au o calificare ridicată şi complexă, stăpânind temeinic tehnicile valutare şi bursiere.
Operatorii speculatori pot fi consideraŃi şi „cumpărători” de riscuri în măsura în care alŃi operatori
sunt „vânzători” de riscuri51. Rareori, speculatorii sunt generatori de crize valutare, pentru că ei
acŃionează în direcŃia în care se înscrie deja mişcarea cursului de schimb valutar sau a procentului de
dobândă. Dar se pot produce şi evenimente neprevăzute, contrar sensului evoluŃiei cursurilor. Aici apare
riscul. Desigur că un operator informat sau pregătit să previzioneze va putea vinde sau cumpăra riscuri în
câştig.
I) OperaŃiunile derivate sunt un gen de tranzacŃii care au apărut relativ recent, respectiv, în anii
’70 şi s-au dezvoltat intens în anii ’80 şi ’90. Se numesc derivate, căci ele – ca tehnici de derulare – se
inspiră de la alte categorii de operaŃii. Astfel, pieŃele produselor derivate combină tehnici care au apărut
şi s-au dezvoltat la bursele de mărfuri, pieŃele valutare interbancare, pieŃele financiare ale obligaŃiunilor şi
creditului, precum şi la pieŃele de valori (titluri de valoare). Am văzut că există operaŃiuni de schimb
(SWAP) de valute. Dar pe piaŃa produselor derivate există şi operatori de schimb de datorii: un partener
are datorie în dolari cu dobândă fixă, la alt partener datoria în dolari este cu dobândă variabilă (LIBOR).
Cei doi parteneri fac o tranzacŃie de SWAP de dobândă: unul ar dori ca datoria lui să nu fie purtătoare de
dobândă fixă, ci de dobândă variabilă, apreciind că în viitor dobânda va scădea. Celălalt partener,
dimpotrivă, doreşte să aibă o datorie nu cu dobândă variabilă, ci cu dobândă fixă, căci vrea să ştie exact
cât va avea de plătit. Schimbul de datorii este ca şi făcut. Pot apărea operaŃiuni de schimb cu titluri de
valoare, pot să apară obligaŃiuni contra unor certificate de depozit. Dar şi pe piaŃa monetară pot avea loc
schimburi: de exemplu, un depozit în eurodolari contra unui depozit în eurofranci elveŃieni cu termene şi
sume valutare identice.
Pe baza tehnicilor tranzacŃiilor la termen se dezvoltă operaŃiuni cu asemenea produse derivate ca:
schimbul monetar şi de devize, dobânzile asupra activelor financiare, indicii bursieri, opŃiuni asupra
acŃiunilor, produse fungibile ş.a.
PiaŃa produselor derivate se extinde mult dincolo de piaŃa valutară clasică (interbancară) sau, se
mai poate afirma, piaŃa de devize (valutară) îşi lărgeşte aria de activitate şi asupra unor activităŃi
financiare şi bursiere. Altfel spus, treptat, se şterg deosebirile clasice dintre bursa valutară, bursa de
mărfuri şi bursa de valori; operaŃiunile derivate poartă pecetea acestor pieŃe din care „derivă” (rezultă) o
categorie specifică de tranzacŃii, ce au loc pe piaŃa produselor derivate52.
Această ştergere treptată şi de perspectivă a deosebirilor puternice dintre pieŃele valutare, pieŃele
de titluri de valori, pieŃele contractelor futures şi contractelor options, piaŃa pentru fungibile ş.a.
constituie un alt argument pentru a vorbi despre piaŃa de schimb, şi nu de piaŃa valutară. PiaŃa produselor
derivate este de dată recentă şi cu o mare perspectivă de dezvoltare. Înlocuirea de termen presupune,
însă, schimbări atât în mentalităŃi, cât şi în legislaŃia „valutară”. Acest tip de operaŃiuni a apărut în
germen, în România, la Bursa de mărfuri şi de valori de la Sibiu.

7.5. Organizarea şi funcŃionarea pieŃei valutare în România


PiaŃa valutară în România a început să funcŃioneze de la mijlocul secolului XIX, odată cu crearea
sistemului monetar al leului, şi până în 1948, când se anulează dreptul de proprietate asupra valutei şi se
introduce monopolul valutar al statului.
După 1990, odată cu transformarea BNR în bancă centrală şi introducerea dreptului de proprietate
asupra valutei, începe crearea premiselor pentru funcŃionarea pieŃei valutare.
În decembrie 1989, când a avut loc revoluŃia şi s-a adoptat programul de trecere la un nou sistem
economic (economia de piaŃă) şi un nou sistem politic (democraŃie, pluripartidism, descentralizare etc.),
economia României se caracteriza prin următoarele trăsături:

51
Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
52
O tratare amplă a pieŃei produselor derivate, în literatura economică română, se găseşte la Simona
Gaftoniuc, op. cit., p. 195-262.
− existenŃa unei economii dintre cele mai centralizate din Europa de Est, bazată pe un mecanism
de planificare centralizată până la cele mai mici repere şi cei mai mici indicatori în ceea ce priveşte
producŃia, preŃul, desfacerea (cumpărătorii), plăŃile etc. Aproape nici nu era nevoie de capital de rulment,
plăŃile făcându-se aproape instantaneu prin depunerea la BNR a documentelor de expediŃie şi reŃinerea
automată a banilor din conturile cumpărătorilor;
− comerŃul exterior era monopol de stat; dreptul de a negocia şi încheia contracte comerciale
externe pentru export nu-l aveau producătorii, ci 45-50 de întreprinderi de stat, intermediare, specializate
în comerŃul exterior pe ramuri, subramuri sau grupe de produse, activitate planificată centralizat;
− monopolul valutar al statului, principiu în virtutea căruia valuta încasată din export revenea
direct statului (BRCE), iar exportatorul primea contrapartida în lei la un curs de schimb (de revenire)
planificat centralizat, deseori nerealist (supraevaluat sau subevaluat). Importatorii primeau valuta
conform planului de import la un curs de revenire, de asemenea, planificat centralizat);
− mecanismul de preŃuri nu reflectă costurile reale, cererea şi oferta la un produs sau altul erau
planificate centralizat. Cel mai distorsionat mecanism economic erau preŃurile, care includeau la unele
produse fie costuri superioare nivelului preŃului, fie, la alte produse, nivelul preŃului era deseori cu 50%-
100% mai mare ca nivelul costurilor. La nivelul economiei naŃionale, suma tuturor preŃurilor acoperea cu
profit suma tuturor costurilor, dar la nivel de produse sau întreprinderi coexistau situaŃii de pierderi sau
de suprarentabilitate (prelevate la buget), ceea ce împiedica adoptarea de decizii economice pe baza
principiilor unei gestiuni raŃionale la nivel de produse sau întreprinderi;
− economia românească, cu deosebire industria, avea o structură economică bazată pe ramuri,
subramuri şi grupe de produse energo şi materialo-intensive, ceea ce o făcea dependentă de importul de
resurse energetice şi de materii prime, utilizate nu pe criterii economice, care nu puteau fi corect
măsurate din lipsa unor preŃuri reale, ci pe criterii politice şi de altă natură;
− în decembrie 1989, România avea o datorie externă zero, rezerve valutare de peste 2 mld dolari
şi creanŃe externe faŃă de străinătate de 3 mld dolari (preponderent faŃă de Ńări în curs de dezvoltare ca
Irak, Siria, Egipt, Cuba ş.a.; majoritatea acestor creanŃe nu s-au recuperat nici în prezent);
− în condiŃiile monopolului valutar al statului şi monopolului asupra comerŃului exterior nu au
existat şi nici nu puteau să existe un comerŃ cu devize, respectiv, o piaŃă valutară.
În perioada de după 1989, ca şi în anii următori, asistăm la o situaŃie foarte complexă şi
contradictorie, care se caracterizează atât prin lipsa unui mecanism centralizat de planificare (lichidat la
2-4 luni după revoluŃie), cât şi prin absenŃa unui mecanism de piaŃă. Perioada 1990-1993 se remarcă, pe
de o parte, printr-un vid legislativ, iar pe de altă parte, printr-un vid instituŃional.
În perioada 1990-1993, economia valutar-financiară şi bancară a României se caracteriza prin haos
în materie de preŃuri, politică monetară, politică de credit, politică de comerŃ exterior, politică vamală,
politică fiscală, curs valutar, rezerve valutare etc. DeficienŃele de mai sus au condus la primele
acumulări primitive de capital prin intermediul sistemului bancar, creditului, impozitelor, inflaŃiei,
corupŃiei, exportului şi importului dobânzilor, privatizărilor dubioase etc. MulŃi mlniardari de astăzi au
acumulat „primul mlnion” în condiŃiile acestei perioade.
Se remarcă, de asemenea, în acei ani, lipsa unui regim valutar şi financiar sever şi coerent,
creându-se astfel multiple canale de scurgere în exterior – fără echivalent – a unei părŃi a avuŃiei
naŃionale, bazate pe următoarele condiŃii prielnice: confuzia existentă în ce priveşte responsabilităŃile
instituŃiilor; strategia de reformă graduală permitea anticiparea măsurilor economice, dar şi a căilor
privind sursele de acumulare primitivă de capital; „dolarizarea” economiei şi pierderea atracŃiei faŃă de
moneda naŃională; funcŃionarea unor pieŃe valutare paralele (licitaŃii valutare, „piaŃă valutară gri” şi
„piaŃă neagră”); contestarea apriorică a oricărei tentative de reglementare economică, etichetată drept
comunistă; mişcările sindicale iau proporŃii şi sub impulsul intereselor politice şi economice ale unor
lideri; oscilaŃii în adoptarea deciziilor economice (acordarea dreptului exportatorilor asupra valutelor,
apoi naŃionalizarea acestora) etc.
Un element esenŃial al funcŃionării pieŃei valutare este mecanismul cursului de schimb valutar. În
anul 1990 s-a practicat un curs oficial supraevaluat, apreciindu-se că prin aceasta se atenuează rata
inflaŃiei. Calcularea şi utilizarea unui curs oficial supraevaluat au declanşat cursuri valutare paralele pe
„piaŃa gri” şi „piaŃa neagră”.
Premisele creării pieŃei valutare interbancare în România. În pofida acestor condiŃii vitrege, în
perioada 1990-1994 s-au creat o serie de instituŃii şi mecanisme favorabile formării unei pieŃe valutare
în România:
a) Crearea instituŃiilor necesare funcŃionării pieŃei valutare. În acest sens, o importanŃă decisivă a
avut transformarea BNR dintr-o bancă de încasări şi plăŃi pentru agenŃii economici într-o bancă centrală,
care, pe lângă atribuŃiile de emisiune monetară, preia gestionarea rezervelor valutare ale statului de la
BRCE, exercită atribuŃii specifice băncii centrale, cum ar fi: autorizarea, controlul şi supravegherea
activităŃii băncilor comerciale; promovarea politicii dobânzilor; agent principal al statului în materie de
gestionare a titlurilor de valoare emise de guvern; controlul şi supravegherea funcŃionării pieŃei valutare;
autorizarea băncilor care pot efectua operaŃiuni valutare (dealeri, brokeri şi case de schimb valutar);
supravegherea cursului de schimb valutar; BNR emite regulamente, norme şi decizii privitoare la piaŃa
valutară; intervine prin instrumente specifice economiei de piaŃă, pentru derularea normală a
operaŃiunilor valutare.
De asemenea, au fost create şi reglementate activităŃile băncilor comerciale autorizate de BNR să
efectueze operaŃiuni valutare, să presteze servicii în favoarea agenŃilor economici, inclusiv în domeniul
decontărilor internaŃionale, să efectueze operaŃiuni de arbitraj valutar etc. În prezent, sunt autorizate să
efectueze operaŃiuni valutare peste 40 de bănci româneşti cu sediul în România, indiferent de natura
socială a capitalului, sau sucursale ale unor bănci străine care au statutul de persoane juridice româneşti
cu capital propriu etc.53
S-a format o largă reŃea de case de schimb valutar care fac operaŃiuni de vânzare-cumpărare de
valute şi îndeplinesc anumite condiŃii, formulate de BNR, înainte de a primi autorizaŃia de funcŃionare.
b) Introducerea dreptului de proprietate asupra valutelor pentru rezidenŃi (persoane juridice şi
fizice). În prima etapă, exportatorii puteau să reŃină 30% din valuta încasată din exporturi, pe care puteau
fie să o utilizeze pentru convertirea ei în lei, fie să o Ńină în conturi sub formă de depozite la o bancă
românească. Ea putea fi folosită pentru importuri sau putea fi vândută pe piaŃa valutară internă contra lei
sau contra altei valute de care aveau nevoie în tranzacŃiile de cont curent. Cota ce rămâne la dispoziŃia
exportatorilor a crescut la 50%, apoi la 100% (dar, în realitate, întreprinderile transformau o parte din
valută în lei pentru plata salariilor, energiei, amortismente, impozite etc.). Dreptul de a reŃine în conturi
bancare 100% din încasările valutare se numeşte, în limbaj valutar, full rettention.
Persoanele fizice au căpătat dreptul de a cumpăra valută de la casele de schimb valutar, la început
în valoare de 300 USD, apoi de 500 USD, cu condiŃia să facă dovada că au paşaport. În prezent,
persoanele fizice pot cumpăra valută până la suma de 10.000 USD fără a prezenta nici un paşaport.
c) Un alt element pregătitor al creării pieŃei valutare a fost trecerea treptată la convertibilitatea
internă a leului în valută, din partea rezidenŃilor, pentru importuri de mărfuri şi câteva alte plăŃi externe
care fac parte din contul curent, ulterior ea fiind extinsă la toate categoriile de operaŃiuni de cont curent
atât pentru rezidenŃi, cât şi pentru nerezidenŃi. În prezent, România practică convertibilitatea de cont
curent fără restricŃii şi a recunoscut, încă din 1998, articolul VIII din Statutul FMI.
d) Având adoptate şi în funcŃiune măsurile menŃionate, s-a putut crea şi un alt element al regimului
valutar, respectiv, cel al pieŃei valutare. La început, această piaŃă era restrânsă la o oră de activitate la
BNR, unde băncile autorizate să facă tranzacŃii valutare se întruneau, prezentând cererea şi oferta
clienŃilor pentru cumpărarea de valută sau schimbul de valută; firmele importatoare aşteptau „la rând”
mult timp până li se vindea valuta cerută; tranzacŃiile de vânzare-cumpărare şi formarea cursului valutar
se făceau prin procedeul licitaŃiilor valutare desfăşurate sub egida BNR, iar cele câteva bănci autorizate
să participe la licitaŃii acŃionau ca brokeri, adică în numele şi în contul clienŃilor.
În aprilie 1994 se creează piaŃa valutară interbancară, prin care băncile, de data aceasta,
acŃionează deja ca dealeri (în numele şi contul lor), iar prin negocieri libere, directe şi în dependenŃă de
raportul dintre cerere şi ofertă, se formează cursul de schimb valutar interbancar.

53
BNR, Regulamentul nr.3/1997. Norma privind efectuarea de operaŃiuni valutare, reactualizat în 2005.
Alături de piaŃa interbancară se dezvoltă şi piaŃa caselor de schimb valutar; al doilea segment al
pieŃei valutare.
Totuşi, în anii 1993-1996, funcŃionează şi un al treilea segment al pieŃei valutare – numit şi „piaŃa
gri”, prin care întreprinderile cu importante resurse valutare dobândite din exporturi, pe baza principiului
full rettention, recurg la schimbarea valutei în lei în raporturile cu alte întreprinderi româneşti, ocolind
sistemul licitaŃiilor şi piaŃa valutară interbancară, iar firmele care nu reuşeau prin licitaŃii să obŃină
imediat valută se adresau primelor firme pentru a cumpăra valută. Cursul de schimb interbancar la
început era încă supraevaluat, datorită cererii pieŃei, astfel că pe „piaŃa gri” cursul dolarului, de exemplu,
era mai ridicat în comparaŃie cu cel ce se stabilea la licitaŃii valutare, dar dolarul era cumpărat întrucât
piaŃa interbancară nu satisfăcea cererea de valută. Cu timpul, volumul ofertei de dolari pe piaŃa valutară
interbancară a crescut simŃitor, astfel că toată cererea de valută era satisfăcută, iar „piaŃa gri” s-a
autodizolvat.
Al patrulea segment al pieŃei valutare în acea perioadă era „piaŃa neagră”, care funcŃiona pentru
persoane fizice întrucât casele de schimb valutar fie nu aveau suficientă valută, fie cursul de schimb nu
era atrăgător. Şi această „piaŃă neagră” a fost neutralizată, întrucât casele de schimb au primit dreptul să
majoreze plafonul maxim de vânzare a valutelor, iar cursul de schimb a devenit foarte apropiat de cursul
interbancar (diferenŃele de curs erau normale, de 1%-3%).
Dreptul rezidenŃilor (persoane fizice sau juridice) de a deŃine valută, convertibilitatea de cont
curent fără restricŃii a leului, dezvoltarea pieŃei interbancare, ca şi vasta reŃea a caselor de schimb
valutar au constituit împreună condiŃiile creării şi dezvoltării pieŃii valutare în România, care – aşa cum
vom vedea – funcŃionează în condiŃii bune, realizând zilnic tranzacŃii de valori foarte mari, satisfăcând
cererea şi oferta de valută, realizându-se într-o anumită măsură ceea ce se cheamă cursul valutar de
echilibru. Creşterea cursului dolarului sau al altor valute în lei se datorează multor factori, cum ar fi:
inflaŃia, dobânda, deficitul în balanŃa de cont curent, intrările modeste de capital străin, arieratele,
întreprinderile cu pierderi, deficitul bugetar şi alte elemente din economia reală, factori trataŃi într-un
capitol anterior.
Organizarea şi funcŃionarea pieŃei valutare în România. PiaŃa valutară în Ńara noastră este
reglementată de normele valutare emise de BNR. Prin statutul său, BNR are obligaŃia să supravegheze şi să
reglementeze funcŃionarea în bune condiŃii a pieŃei valutare.
Conform reglementărilor în vigoare, plăŃile şi încasările pe teritoriul României se fac numai în
moneda naŃională (lei). Fac excepŃie băncile autorizate pentru operaŃiuni valutare, persoanele juridice
care au contracte cu parteneri străini şi efectuează lucrări în străinătate.
Printre actele normative cele mai importante al BNR privind piaŃa valutară reŃinem: Regulamentul
şi normele de funcŃionare a pieŃei valutare interbancare şi de efectuare a operaŃiunilor valutare din 18
august 1994; Regulamentul şi normele privind efectuarea de operaŃiuni valutare din 23 decembrie 1997;
Norma privind operaŃiunile valutare, 1995.
În ceea ce priveşte plăŃile şi încasările în valută între persoanele fizice rezidente, aceste operaŃiuni
sunt permise, dar trebuie să aibă un caracter incidental.
AgenŃii economici exportatori trebuie să repatrieze valuta în conturile băncilor româneşti, care o
pot vinde pe piaŃa valutară contra lei sau pot să constituie depozite în conturi curente în valută la băncile
româneşti. AgenŃii economici importatori cumpără valută de la bănci contra monedei naŃionale sau cu
alte valute pe care le au în cont curent, operaŃiuni care, de asemenea, se fac prin intermediul pieŃei
valutare.
Băncile autorizate să efectueze operaŃiuni pe piaŃa valutară acŃionează ca interme-diari în favoarea
cererilor şi vânzărilor dispuse de agenŃii economici. Băncile comerciale autorizate se mai numesc şi
bănci-dealeri, deşi ele pot face şi operaŃiuni de brokeraj.

CondiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească o bancă intermediară (dealer) pentru a fi


autorizată de BNR să opereze pe piaŃa valutară sunt următoarele:
− existenŃa unui capital social adecvat;
− existenŃa unei structuri organizatorice distincte (departament sau serviciu de arbitraj);
− elaborarea unor norme proprii privind procedurile de schimb valutar în relaŃiile cu clienŃii;
− respectarea reglementărilor privind relaŃiile cu celelalte bănci intermediare (dealeri);
− stabilirea de competenŃe şi limite valorice până la care se poate angaja fiecare arbitrajist;
− desemnarea personalului implicat în activitatea de schimb valutar, respectiv, avizarea de către
BNR a listei nominale a arbitrajiştilor, nominalizarea arbitrajistului-şef, cu datele personale aferente;
− existenŃa unor relaŃii de corespondent bancar cu alte bănci la care să aibă deschise conturi în
străinătate pentru cel puŃin 6 valute;
− existenŃa unui sistem operaŃional specific: echipament operaŃional tip Reuters sau Dow Jones,
echipamente specifice pentru comunicaŃii şi plăŃi (linii telefonice interne şi internaŃionale, sisteme de
înregistrare a convorbirilor telefonice, telex, SWIFT, fax etc.).
Principiile de desfăşurare a tranzacŃiilor pe piaŃa valutară interbancară sunt asemănătoare cu
acelea ale operaŃiunilor valutare practicate pe plan mondial (tratate într-un capitol anterior); totuşi,
vom prezenta aici câteva principii specifice menŃionate în regulamentele BNR:
1) PiaŃa valutară în România funcŃionează în fiecare zi lucrătoare între orele 9,00 şi 16,00.
TranzacŃii valutare în afara orelor oficiale de lucru se fac cu aprobarea conducerii băncii, când sunt
necesare închideri de poziŃii, efectuând operaŃii cu Ńări din zone cu alte fuse orare (America, Extremul
Orient, Orientul Mijlociu).
2) ObligaŃia băncilor autorizate în tranzacŃii valutare de a afişa permanent, în timpul orelor de
funcŃionare a pieŃei valutare, atât la ghişeele de lucru cu clienŃii, cât şi prin sisteme de difuzare a
informaŃiei de tip Reuters sau Dow Jones, cursurile de schimb valutar informative pentru cel puŃin 6
valute.
3) În România, metoda de cotaŃie a leului este cotaŃia directă, fără zecimale. Dar după trecerea la
„leul greu” s-a trecut şi la folosirea zecimalelor.
4) Principalele tipuri de tranzacŃii pe piaŃa valutară sunt operaŃiuni spot, forward, SWAP şi
depozite bancare (credite). Bursa de mărfuri şi valori din Sibiu face şi unele operaŃiuni derivate (options,
futures ş.a.). OperaŃiunile forward se fac pentru perioade de la o lună (1 M) până la douăsprezece luni
(12 M).
5) CotaŃiile sunt informative şi ferme. În situaŃia în care cotaŃia fermă, suma în valută şi data
valutei (transferului valutar) sunt acceptate de client sau de intermediarul autorizat, tranzacŃia este
considerată încheiată şi se execută necondiŃionat.
6) Marjele între cursurile de vânzare şi cele de cumpărare se stabilesc liber pe piaŃa valutară în
condiŃii de concurenŃă între intermediari.
7) Pentru operaŃiunile de cont curent, ordinele clienŃilor date băncilor pentru schimbul valutar
trebuie să fie însoŃite de o documentaŃie din care să rezulte că schimbul valutar se face în scopul plăŃilor
de operaŃiuni curente, iar pentru operaŃiunile de capital (repatrierile de capital, de dobândă sau profituri
etc.), clientul trebuie să prezinte autorizaŃia BNR. Pentru clienŃii agreaŃi, băncile pot executa ordinele, dar
în termen de maxim 5 zile lucrătoare, clienŃii trebuie să prezinte documentaŃia de mai sus.
8) ConfidenŃialitatea şi secretul profesional sunt esenŃiale, în sensul obligaŃiei de a nu dezvălui
identitatea clientului. Intrarea în sala de arbitraj valutar a persoanelor străine de serviciul de arbitraj este
strict reglementată.
9) Se delimitează atribuŃiile şi departajarea activităŃilor pe piaŃa valutară pe compartimente
distincte (front office, back office, cifru, corespondenŃă bancară).
10) TranzacŃiile între intermediari se încheie în nume propriu, prin confirmare între
arbitrajişti (telefonic, telex, Reuters, telex) şi reconfirmări letrice, telex sau SWIFT, codificate
corespunzător (specimene de semnătură, chei telegrafice, chei SWIFT etc.).
11) InstrucŃiunile de plată şi de decontare sunt transmise în aceeaşi zi, pentru a se putea
integra în spaŃiul a două zile în cazul apariŃiei unor inconveniente neprevăzute, căci altfel se plătesc
penalizări foarte mari.
12) Băncile autorizate raportează zilnic, între orele 8,30-9,30 ale zilei curente. Băncii
NaŃionale, situaŃia vânzărilor şi cumpărărilor de valută, pe valute, sume, curs valutar pentru tranzacŃiile
din ziua precedentă. BNR, pe baza acestor informaŃii, calculează, ca o medie statistică ponderată, cursul
de referinŃă al zilei. Este un curs post-factum, statistic şi este utilizat de agenŃii economici, casele de
schimb, unităŃile economice şi bugetare în contabilitate, ca şi în relaŃiile cu FMI, BIRD, BERD şi BRI
pentru eventuale raportări sau tranzacŃii extrabancare.
PiaŃa valutară interbancară se caracterizează, în ultimii ani, printr-o ofertă valutară mai mare decât
cererea, ceea ce obligă deseori BNR să intervină pe piaŃă pentru a cumpăra valută. IntervenŃia BNR pe
piaŃa valutară se face în funcŃie de raportul dintre cerere şi ofertă, menŃinerea cursului valutar real cât mai
aproape de realităŃile economice, rata inflaŃiei şi rata dobânzii.
Corelând evoluŃiile cursului nominal de schimb, ratei inflaŃiei şi ratei dobânzii, rezultă un curs real
de schimb relativ stabil după 1997 pe piaŃa valutară; aproape în fiecare lună, după 1998, oferta de valută
a fost superioară cererii şi, pentru a nu se modifica drastic cursul real de schimb, BNR a intervenit
aproape lunar, vânzând şi cumpărând valută; au predominat acŃiunile de cumpărare pentru a se
contracara supraoferta, majorându-se, totodată, rezervele valutare ale BNR. Această ofertă sporită rezultă
şi din creşterea depozitelor în conturile în valută ale firmelor şi persoanelor fizice, care depăşeau,
împreună, 3 mld USD în anul 2005.
Schimbul valutar se realizează în principal pe piaŃa valutară interbancară. Dar pentru persoane
fizice şi în numerar există o reŃea paralelă, formată din: a) ghişeele băncilor şi sucursalelor lor; b)
punctele de schimb valutar ale caselor de schimb valutar; c) alŃi intermediari, cum ar fi mari unităŃi
hoteliere, de turism ş.a.
Dacă ghişeele de schimb valutar ale băncilor şi punctele de schimb valutar ale caselor de schimb
valutar pot face în egală măsură atât vânzări de valută, cât şi cumpărări de valută; „alŃi intermediari”
(hoteluri, aeroporturi etc.) pot doar cumpăra valută, vânzând lei.
Punctele de schimb valutar trebuie să afişeze cursurile de schimb valutar, să aibă dotarea
corespunzătoare (tehnică de calcul, programe, aparat de verificare a autenticităŃii banilor, condiŃii de
păstrare în deplină siguranŃă a valorilor etc.). Marja între cursurile de vânzare şi cursurile de cumpărare
se stabileşte liber, în condiŃii de concurenŃă. Deşi uneori este obligatorie prezentarea unui act de
identitate, punctele de schimb valutar nu au voie să înscrie diverse menŃiuni în aceste acte.
Regimul valutar din România permite scoaterea sau introducerea, în Ńară, de valută până la
concurenŃa maximă de echivalent 10.000 USD sau euro, iar banii ce depăşesc acest plafon se fac depozit
la punctul vamal, putând fi încasaŃi în următorii trei ani.
După cum s-a menŃionat, leul avea până în mai 2005 convertibilitate de cont curent, adică se
schimbau lei contra valuta necesară plăŃii importurilor de mărfuri şi servicii, inclusiv pentru turism,
transporturi etc. Convertibilitatea de capital, deşi nu era interzisă, era limitată la câteva operaŃiuni, şi
acelea sub controlul şi cu avizul BNR. Asemenea operaŃiuni de capital în care leul este convertibil erau:
repatrierea capitalului adus în Ńară pentru investiŃii directe sau pentru investiŃii de portofoliu (acŃiuni,
obligaŃiuni şi alte titluri de valoare), repatrierea dobânzilor şi profiturilor, plata datoriei private externe a
României derivând din creditele financiare ş.a.). Toate aceste operaŃiuni de convertibilitate de capital
erau avizate de BNR pe bază de documente doveditoare că solicitantul a adus în prealabil valute
convertibile.
Trecerea în mai 2005 la liberalizarea deplină a convertibilităŃii de capital a presupus crearea
unor condiŃii noi, suplimentare faŃă de convertibilitatea de cont curent, cum ar fi: relansarea producŃiei şi
sporirea competitivităŃii de export a produselor, ridicarea calităŃii şi diversificarea produselor create în
România pentru ca importatorii să cumpere preponderent de pe piaŃa internă, creşterea rezervelor
valutare oficiale ale BNR, ale băncilor comerciale şi a depozitelor în valută ale persoanelor fizice şi
juridice române, reducerea deficitului bugetar, creşterea puterii de cumpărare a monedei naŃionale prin
creşterea productivităŃii muncii, reducerea inflaŃiei, sporirea veniturilor valutare din turism şi alte servicii
externe, limitarea la un nivel raŃional a datoriei externe etc.
În Ńările vest-europene, trecerea la convertibilitatea de capital a monedelor naŃionale s-a întins pe o
perioadă de 20-30 ani după sfârşitul celui de-al doilea război mondial. România a trecut deja la
convertibilitatea de capital în 200554.

54
BNR. Norma privind organizarea şi funcŃionarea pieŃei valutare interbancare din România, Bucureşti,
2005 (inclusiv anexele).
Se poate spune, în concluzie, că piaŃa valutară în România satisface pe deplin cererea de valută,
asigurând în acelaşi timp creşterea rezervelor valutare în conturile bancare ale BNR, băncilor comerciale,
agenŃilor economici şi persoanelor fizice. La aceste rezerve din conturile bancare ar mai trebui, eventual,
adăugată cantitatea de valută deŃinută de populaŃie „sub saltea”, care însă nu poate fi cuantificată. Unele
aprecieri aproximative converg spre o evaluare de peste un mlniard echivalenŃi dolari.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 7
 PiaŃa mondială este o piaŃă globală în care se intersectează mai multe segmente: piaŃa
comercială a bunurilor corporale, piaŃa internaŃională a serviciilor, piaŃa financiară internaŃională, piaŃa
internaŃională de capital, piaŃa creditului internaŃional şi piaŃa valutară.
 PiaŃa valutară oferă mijloace de plată adecvate celorlalte pieŃe, asigurând prin
vânzarea-cumpărarea de valută mijloacele de plată dorite la scadenŃa tranzacŃiei economice. Deci,
piaŃa valutară reprezintă un sistem de relaŃii băneşti, de reglementări şi instituŃii care au ca obiectiv
central transformarea sau conversia unor monede naŃionale convertibile în altă monedă naŃională
convertibilă prin intermediul actului comercial de vânzare-cumpărare a valutelor la un anumit preŃ,
numit curs valutar.
 FuncŃiile pieŃei valutare constau în: a) conversia unei monede naŃionale convertibile în
altă monedă naŃională convertibilă; b) asigurarea de resurse financiare în valuta dorită pentru a acorda
sau rambursa credite; c) crearea de disponibilităŃi băneşti în valutele dorite pentru plata dobânzilor; d)
transformarea în monedă locală a fondurilor valutare pentru efectuarea de investiŃii externe directe sau
de portofoliu sau reconversia monedei locale care s-a investit într-o valută străină dorită; e) mutarea
unor fonduri băneşti dintr-o monedă străină în altă monedă străină, pentru efectuarea de plăŃi, evitarea
de pierderi sau obŃinerea de câştiguri din modificarea cursurilor de schimb valutar; f) transformarea de
monede din conturile bancare în valută efectivă (bancnote) pentru a satisface cerinŃele turistice sau ale
caselor de schimb valutar; g) obŃinerea de valută necesară pentru plăŃi în viitor la un curs
actual.
 Volumul mondial zilnic al tranzacŃiilor de pe piaŃa valutară este mai mare decât orice
segment al pieŃei mondiale. Acest volum a crescut de la 15 mld USD în 1973 la 1300 mld USD în
anul 2000. Factorii dezvoltării rapide a pieŃei valutare sunt multipli, cei mai importanŃi fiind: a) ritmul
şi volumul ridicat de creştere a comerŃului internaŃional cu mărfuri corporale, a comerŃului cu servicii,
a investiŃiilor internaŃionale; b) dezvoltarea pieŃei eurovalutare, instabilitatea cursurilor de schimb
valutar generând posibilităŃi de pierderi sau câştiguri din aceste fluctuaŃii de cursuri; c)
amplificarea societăŃilor multinaŃionale, care au filiale în întreaga lume; d)
dezechilibrele generalizate ale balanŃelor de plăŃi curente; e) apariŃia unor noi tehnici de operare pe
piaŃa valutară (options, futures, SWAP); f) dezvoltarea şi multiplicarea tehnicilor moderne de
telecomunicaŃie şi de virament bancar ş.a.
 CondiŃiile pentru funcŃionarea unei pieŃe valutare într-o Ńară sau alta: convertibilitatea
deplină a monedelor, dezvoltarea şi diversificarea sistemului bancar şi de burse valutare, afirmarea
unor mecanisme adecvate de formare promptă şi corectă a cursurilor de schimb valutar, existenŃa unor
reglementări scrise şi nescrise respectate de operatorii de pe pieŃele valutare.
 Există şi se întrepătrund două tipuri de pieŃe valutare: naŃională şi internaŃională,
ultima funcŃionând 24 ore din 24 ore datorită modificării în timp a fusului orar. Deosebirea dintre ele
constă în rezidenŃa operatorilor valutari. PieŃele naŃionale au 1-6 centre valutare, de regulă oraşele,
care au cel mai mare volum de tranzacŃii comerciale, financiare etc.
 Din punctul de vedere al participanŃilor, direcŃi sau indirecŃi, la piaŃa valutară
distingem trei segmente: a) segmentul primar format din situaŃii generatoare de cerere şi ofertă de
valută (agenŃi economici, autorităŃi locale, fonduri de pensii, case de asigurări etc.); b) segmentul
principal sau interbancar, format din băncile autorizate de banca centrală a efectua operaŃiuni pe piaŃa
valutară naŃională şi internaŃională (dealeri) în scopul satisfacerii cererii şi ofertei participanŃilor din
segmentul primar; c) segmentul de supraveghere, format din banca centrală, care
autorizează băncile-dealeri, elaborează reglementări de funcŃionare a pieŃei valutare, intervine uneori
pe piaŃa valutară pentru cumpărare sau vânzare de valută în scopuri variate, dar cel mai important în
scopul menŃinerii cursului de schimb al monedei naŃionale în limite care să corespundă intereselor
statului în materie de politică monetară sau derulării schimburilor economice externe.
 Băncile-dealer au un compartiment distinct, numit serviciul de arbitraj sau serviciul de
schimb valutar, care satisface cererile şi ofertele celorlalte servicii din bancă, având legătură directă cu
participanŃii din segmentul primar. Dar băncile au şi case de schimb valutar pentru persoanele fizice.
 În cadrul pieŃelor valutare se efectuează multiple categorii de operaŃiuni, care se
deosebesc din punctul de vedere al tehnicii şi scopului efectuării. Principalele categorii de operaŃiuni
valutare: la vedere (spot); la termen (forward); operaŃiuni de hedging; operaŃiuni de arbitrajare;
operaŃiuni de plasamente şi depozite valutare; vânzarea de valută efectivă (bancnotă) contra valută în
conturi bancare; operaŃiuni speculative; operaŃiuni derivate (options, futures, SWAP ş.a.).
 După 1994 se creează piaŃa valutară în România. Premisele formării pieŃei valutare:
crearea instituŃiilor necesare funcŃionării acestei pieŃe; introducerea dreptului de proprietate asupra
valutelor pentru rezidenŃi; trecerea leului la convertibilitate (la început, din 1994, convertibilitatea de
cont curent, apoi, din mai 2005, convertibilitatea de capital); elaborarea de către BNR a
reglementărilor privind efectuarea de operaŃiuni valutare privind principiile de tranzacŃionare valutară.
B. Concepte şi termeni de reŃinut
a) operaŃiuni spot
b) operaŃiuni forward
c) curs de schimb valutar
d) segmente ale pieŃei valutare
e) bancă-dealer
f) operaŃiuni derivate
g) curs valutar de referinŃă

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere


1. Segmentele pieŃei mondiale
2. Factorii dezvoltării pieŃei valutare
3. CondiŃiile creării şi funcŃionării pieŃei valutare
4. Segmentele pieŃei valutare, grupate după natura participanŃilor la piaŃa valutară
5. Organizarea serviciului de schimb valutar într-o bancă-dealer
6. Categorii de operaŃiuni pe piaŃa valutară
7. Premisele creării pieŃei valutare în România
8. Principiile de organizare şi funcŃionare a pieŃei valutare în România

D. Bibliografie obligatorie
•Costin C. KiriŃescu, RelaŃiile valutar-financiare internaŃionale, capitolul 5, Editura ŞtiinŃifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.
•Gh. Munteanu, PiaŃa valutară şi principalele operaŃiuni valutare, capitolul 3, în C. Moisuc
(coordonator), RelaŃii valutar-financiare şi plăŃi internaŃionale, Bucureşti, 1982.
•Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, capitolele 5 şi 6, Editura Economică, 1997.
•Monica Boajă, RelaŃii financiare şi valutare internaŃionale, capitolele 5 şi 6, Editura
Economică, Bucureşti, 2003
•C. Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, capitolul 6, Editura NaŃional, Bucureşti,
2001.
•B.N.R., Regulamentul nr.3/1997 privind efectuarea operaŃiunilor valutare.
•Regulamentul nr.4 din 1 aprilie 2005 privind regimul valutar şi normele aferente, „Monitorul
Oficial”, Partea I, Nr. 297 din 8 aprilie 2005.
CAPITOLUL 8

PIAłA INVESTIłIILOR INTERNAłIONALE

8.1. Formele şi tipologia investiŃiilor străine


8.2. InvestiŃiile străine directe (I.S.D.)
8.3. Politici naŃionale de atragere a investiŃiilor străine directe
8.4. Fluxurile intrărilor şi ieşirilor de investiŃii străine directe
8.5. Organisme internaŃionale de monitorizare a investiŃiilor
8.6. CorporaŃiile transnaŃionale – principalii „actori” ai investiŃiilor internaŃionale
8.7. Efecte contradictorii ale expansiunii corporaŃiilor transnaŃionale
8.8. Politica de „paradis fiscal” şi investiŃiile corporative
8.9. InvestiŃiile străine directe în România

InvestiŃia reprezintă un consum pe care îl sacrificăm în prezent cu intenŃia de a obŃine un consum


viitor mai mare sau, altfel spus, reprezintă sacrificiul unei părŃi din con-sumul prezent pentru un posibil şi
incert consum viitor. Aceasta este doar una dintre defini-Ńiile investiŃiei, şi anume cea mai simplă. Privită însă
din punct de vedere al finalităŃii, investiŃia reprezintă totalitatea cheltuielilor care se fac pentru crearea de
bunuri de capital.
Atunci când este luată decizia de a investi, se au în vedere următoarele criterii economice:
– raportul între valoarea actualizată a venitului obŃinut prin investiŃii şi costul investiŃiei (din acest
raport urmează să rezulte că valoarea actualizată a venitului obŃinut prin investiŃii trebuie să fie mai mare
decât costul investiŃiei pentru ca investiŃia să aibă randamentul scontat; dacă valoarea şi costul sunt egale,
atunci randamentul este nul şi nu putem afirma că s-a realizat, de fapt o investiŃie);
– raportul dintre venitul net actualizat şi rata reală a dobânzilor (din această corelaŃie trebuie să
rezulte că rata venitului net actualizat în funcŃie de inflaŃie este mai mare decât rata reală a dobânzii de pe
piaŃa interbancară; altfel, investitorul ar alege varianta de a efectua un depozit bancar).
InvestiŃiile cunosc o dinamică ce depinde de o serie de factori, cum ar fi:
• ritmul progresului tehnologic, care influenŃează creşterea investiŃiilor;
• stocul bunurilor de capital din economie (un stoc mare duce la creşterea investiŃiilor, iar un
stoc limitat duce la o stagnare şi chiar la o micşorare a investiŃiilor);
• cheltuielile cu întreŃinerea şi funcŃionarea bunurilor de capital (cu cât aceste cheltuieli sunt
mai mari, mai costisitoare, cu atât investiŃia devine mai nerentabilă, scăzând ca valoare; o valoare
moderată, cât mai mică, a cheltuielilor duce la o creştere a investiŃiei în viitor);
• anticipările cu privire la evoluŃia vânzărilor şi profiturilor şi la nivelul taxelor în economie.
8.1. Formele şi tipologia investiŃiilor străine
Unul din criteriile de clasificare a investiŃiilor este sursa naŃională a acestora. Astfel, se pot distinge
investiŃiile (interne) şi investiŃiile străine (externe).
InvestiŃia străină (foreign investment) este un termen care desemnează orice investiŃie efectuată
de o companie particulară sau de o persoană în orice altă Ńară decât cea de origine, dar nu sub forma
unui ajutor guvernamental55. Este forma de investiŃie care încorporează un element de extraneitate.

55
Sorica Sava (coord.), DicŃionar MacMillan de Economie Modernă, Editura Codecs, Bucureşti,
1999.
Atunci când un investitor ia decizia de a investi, el poate alege, în funcŃie de preferinŃă,
următoarele căi de investiŃii:
 construirea unei societăŃi şi deschiderea unei filiale într-o altă Ńară;
 cumpărarea unei firme străine;
 fuzionarea cu o firmă străină cu acelaşi profil;
 investirea unei părŃi a profitului obŃinut de o filială din străinătate în aceeaşi Ńară sau în altă Ńară
străină;
56
 încheierea de contracte internaŃionale de leasing sau franchising cu o firmă din străinătate ;
 cumpărarea de acŃiuni emise pe o piaŃă străină sau emise de o firmă din alt stat;
 achiziŃionarea de obligaŃiuni, de pe o piaŃă externă, care au fost emise de o firmă străină.
Toate acestea sunt căi ale investiŃiilor străine şi desemnează modalitatea prin care un investitor
poate să investească.
InvestiŃiile internaŃionale (numite şi investiŃii străine sau externe) reprezintă transferările de capital
dintr-o Ńară în alta, atât sub forma investiŃiilor directe, cât şi sub forma investiŃiilor de portofoliu.
InvestiŃia străină directă (ISD) este acea investiŃie care implică o relaŃie economică pe termen
lung, reflectând un interes de durată al unui investitor într-o unitate economică situată în altă Ńară decât
cea a investitorului. Se cunoaşte că scopul investitorului direct este de a exercita dreptul de control şi
decizie asupra managementului întreprinderii respective. InvestiŃia directă implică atât tranzacŃia iniŃială
dintre cele două entităŃi (investitorul străin direct şi întreprinderea în care se investeşte), cât şi toate
tranzacŃiile ulterioare dintre ele şi dintre întreprinderile afiliate, fie ele încorporate sau nu.
Pe de altă parte, investiŃiile străine de portofoliu (ISP) sunt acele investiŃii materializate, în
principal, în dobândirea de hârtii de valoare (obligaŃiuni, acŃiuni, certificate de depozit şi alte titluri). În
cazul investiŃiilor de portofoliu într-o întreprindere, investitorul străin dobândeşte o pondere din capitalul
întreprinderii care nu-i dă puterea de control şi decizie, de regulă, sub 10% din puterea de vot în
întreprinderea respectivă57.
8.2. InvestiŃiile străine directe (ISD)
ISD au apărut în economia mondială încă din perioada marilor descoperiri geografice şi au ajuns
să înregistreze în ultimele decenii o adevărată explozie în tranzacŃiile internaŃionale. Acest fapt a generat
şi un număr destul de mare de studii şi analize care le-au fost dedicate.
Teoria ISD este un domeniu nou al cercetării economice, care a urmat dezvoltării practicii
internaŃionale în ultimul sfert de secol. În acest domeniu există mai multe teorii, cvasicomplementare, şi
anume: 1) teoria valorificării imperfecŃiunilor pieŃei; 2) teoria avantajului de monopol sau oligopol; 3)
teoria internalizării producŃiei; 4) teoria eclectică.
Factorii determinanŃi ai investiŃiilor străine directe. În ceea ce priveşte oferta de investiŃii,
deciziile corporaŃiilor transnaŃionale (CTN) sunt determinate de existenŃa fondurilor disponibile pentru
investiŃii din resursele proprii ale întreprinderilor (rata profitului) sau din împrumuturi. O perioadă de
declin a economiei care coincide şi cu probleme structurale poate să conducă la scăderea profitului şi la
limitarea posibilităŃilor de finanŃare şi a capacităŃii CTN de a-şi dezvolta investiŃiile în străinătate. În loc
de a face noi investiŃii, CTN se concentrează, în această situaŃie, pe restructurarea internă, urmărind
reducerea costurilor şi creşterea eficienŃei. În timpul recesiunii, pieŃele se restrâng, cererea scade, iar
proiectele de investiŃii profitabile sunt puŃine. Există, deci, o corelaŃie directă între creşterea fluxurilor de
ISD şi creşterea producŃiei interne.
Din punct de vedere al cererii de investiŃii, există mai mulŃi factori care ar putea-o determina, şi
anume:
1) Dimensiunea pieŃei externe. ApariŃia unor noi pieŃe face ca acestea să devină atractive pentru
CTN din Ńările care trec prin recesiune. Astfel se poate explica şi tendinŃa de scădere a ISD în Ńările
56
C. Munteanu, C. Vâlsan, InvestiŃii internaŃionale, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1995.
57
În mod convenŃional, reglementările şi statisticile din SUA cuprind în categoria ISD toate
tranzacŃiile care trec dintr-un patrimoniu în altul mai mult de 10% din acŃiunile emise de către o firmă. În
FranŃa procentul este de 20%, iar în Germania de 25%.
dezvoltate în perioada de recesiune şi de creştere a lor în acelaşi timp în economiile Ńărilor în curs de
dezvoltare. Aşadar, pe măsură ce recesiunea ia amploare, creşterea economică se reduce în toate Ńările,
influenŃând totodată şi reducerea fluxurilor mondiale de ISD.
2) Ciclul economic a influenŃat diferenŃiat evoluŃia investiŃiilor, astfel încât creşterea economică la
începutul deceniului nouă al secolului XX a fost considerabil mai mare în Ńările în curs de dezvoltare în
comparaŃie cu Ńările dezvoltate. De asemenea, ciclul economic influenŃează diferenŃiat şi evoluŃia
fluxurilor de investiŃii în structura surselor de finanŃare. Astfel, într-o fază de avânt a ciclului, CTN sunt
înclinate să finanŃeze investiŃiile lor prin cumpărarea de acŃiuni sau prin împrumuturi acordate filialelor
lor din străinătate. În sens contrar, în faza de declin, CTN schimbă metoda de finanŃare a investiŃiilor lor
în străinătate, folosind mai mult profiturile obŃinute în străinătate pentru investiŃii. Ciclurile economice
influenŃează, de asemenea, şi împrumuturile dintre întreprinderi. Dacă CTN au condiŃii favorabile în Ńara
de origine şi în străinătate, atunci ele vor fi mai mari.
3) Fuzionările şi preluările de întreprinderi străine reprezintă o formă care se resimte direct pe
termen scurt, şi anume prin dezvoltarea producŃiei internaŃionale a CTN care preiau întreprinderile
locale.
4) Măsurile de politică economică au un impact important asupra strategiilor pe termen lung.
ReacŃia CTN-urilor apare după o anumită perioadă de la iniŃierea sau aplicarea acestor măsuri.
5) Există o legătură importantă între liberalizarea comerŃului internaŃional şi fluxurile de investiŃii
străine, mai ales având în vedere faptul că importurile şi exporturile între întreprinderile afiliate CTN
reprezintă între 25-30% din comerŃul internaŃional.
6) Regimul cursului de schimb este o măsură de politică economică de natură să influenŃeze
decizia CTN în achiziŃionarea de active şi acŃiuni din diferite Ńări. Astfel, dacă moneda Ńării gazdă se
depreciază faŃă de moneda de origine, aceasta va influenŃa pozitiv ISD şi viceversa.
7) Liberalizarea regimului investiŃiilor străine. Rezultatele economice tot mai slabe ale multor
întreprinderi de stat, creşterea datoriei publice şi a deficitelor bugetare, ca şi necesitatea atragerii cât mai
multor ISD au condus la adoptarea de programe de privatizare în toate regiunile lumii, permiŃând CTN
să participe la cumpărarea de acŃiuni/active şi la preluarea de întreprinderi locale.
8) Adoptarea programelor de privatizare. Nu numai că toate Ńările îşi doresc ISD, dar şi concurează
pentru atragerea lor şi îşi dezvoltă politici promoŃionale corespunzătoare.
9) Integrarea regională. În principal, PiaŃa Unică din programul UE şi NAFTA este un alt factor
care a impulsionat fluxurile semnificative de investiŃii internaŃionale către şi în cadrul acestor regiuni58.
În ce priveşte promovarea investiŃională, o putem privi din două puncte de vedere: din punctul
de vedere al statelor dezvoltate şi din punctul de vedere al statelor cu economii în dezvoltare.
Statele dezvoltate, dominând piaŃa internaŃională a ISD şi resimŃind din plin concurenŃa internă din
cadrul grupului de Ńări respectiv, au fost cele dintâi care au dezvoltat politicile de promovare direcŃională
a ISD, în cea mai mare parte pentru a-şi crea avantaje competitive prin dezvoltarea selectivă a unor
activităŃi economice. S-a pus accentul, însă, şi pe beneficiile de ordin social, urmărindu-se stimularea
ISD în anumite regiuni rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice. Astfel, s-a produs
o corelare a măsurilor vizând ISD cu politicile de dezvoltare sectorială sau regională.
Cu timpul, s-a ajuns la o activitate de promovare direcŃionată în dublu sens, privită atât prin prisma
sursei, cât şi prin prisma destinaŃiei, care s-a amplificat şi perfecŃionat pe fondul eliminării obstacolelor
din calea ISD, precum şi a urmăririi unei integrări corecte a acestora în economia locală. Privitor la acest
ultim sens, facilităŃile (sau accesul) s-au acordat pe baza următoarelor criterii esenŃiale: crearea de noi
locuri de muncă, generarea de exporturi, gradul suficient de ridicat de aprovizionare cu bunuri şi servicii
de pe piaŃa locală etc.
În ceea ce priveşte Ńările cu economii în dezvoltare, tendinŃa de deschidere economică şi
liberalizare a regimului ISD a fost integrată eforturilor acestora de redresare şi reformă economică. În
măsura în care procesele ample de privatizare s-au desfăşurat cu participarea substanŃială de capital
investiŃional extern, se poate afirma că ISD au constituit un principal instrument şi o premisă, în cele mai

58
NAFTA – Acordul de ComerŃ Liber între SUA, Mexic şi Canada.
multe cazuri, a creării de noi avantaje concurenŃiale. Demersurile de influenŃare directă a fluxurilor de
ISD printr-o abordare proactivă a pieŃei nu ating în aceste Ńări gradul de elaborare şi eficienŃă întâlnit în
statele dezvoltate, operându-se cu măsuri de stimulare condiŃionată şi selectivă a ISD, în ramurile şi
activităŃile considerate prioritare.
Totuşi, din ce în ce mai multe persoane împărtăşesc ideea conform căreia ISD pot avea o
contribuŃie deosebită la eforturile de dezvoltare ale Ńărilor din această categorie. Impactul diferă, însă, de
la Ńară la Ńară, în funcŃie de mai mulŃi factori, în principal de rolurile care i se atribuie ISD în cadrul
strategiei generale de dezvoltare a Ńării respective.
Instrumentele utilizate de Ńările în curs de dezvoltare pentru atragerea ISD în ramurile industriale
includ, în principal, pârghiile de natură fiscală. Tot mai multe opŃiuni converg către atragerea ISD în
domeniul tehnologiilor de vârf. Trebuie, de asemenea, precizat că şi în Ńările aflate în curs de dezvoltare
criteriul calitativ sau al activităŃii economice în care se doreşte atragerea de ISD este îmbinat cu cel
regional, stimulentele fiind mai consistente pentru investiŃiile din zonele mai puŃin dezvoltate.

8.3. Politici naŃionale de atragere a investiŃiilor străine directe


Orice Ńară urmăreşte realizarea creşterii economice, ducând o politică de atragere a resurselor
care să conducă la aceasta. De aceea, atragerea ISD se încadrează în obiectivele de dezvoltare
stabilite prin politicile economice de ansamblu. Ceea ce este bun pentru dezvoltarea economică a
unei Ńări este bun şi pentru CTN. La un al doilea nivel, în cadrul politicii economice de ansamblu,
guvernul stabileşte un set de politici specifice privind regimul ISD şi liberalizarea mişcării
capitalului. Dar, pentru folosirea cadrului economic general şi a politicilor specifice privind
investiŃiile străine, o Ńară foloseşte politici şi instrumente stimulative prin care urmăreşte, la nivel
tehnic şi operaŃional, atragerea unui volum tot mai mare de ISD. Acestea pot fi mai departe
operaŃionalizate numai cu ajutorul unui cadru instituŃional specific.
łările lumii urmăresc, în primul rând, stabilizarea macroeconomică (prin politici monetare, fiscale
şi ale veniturilor predictibile), creşterea economică, reducerea inflaŃiei şi combaterea şomajului.
Indiferent unde se poziŃionează instituŃia responsabilă de atragere a ISD, pentru atingerea obiectivului
propus aceasta are nevoie de coordonarea sistemului global de politici economice, din care fac parte
următoarele elemente esenŃiale: un curs de schimb corect (Banca centrală), cote încurajatoare de
amortizare, facilităŃi fiscale sau vamale (Ministerul FinanŃelor), condiŃii de muncă stabile şi posibilitatea
de a angaja personal străin (Ministerul Muncii), condiŃiile transferului de tehnologie (Ministerul ŞtiinŃei
şi Tehnologiei), accesul la piaŃa valutară (Banca centrală), finanŃarea exportului la o anumită dobândă
(Ministerul FinanŃelor), dezvoltarea infrastructurii (Ministerul Transporturilor, ComunicaŃiilor, Energiei
ş.a.).
De asemenea, trebuie să existe un cadru politic pentru dezvoltare. Acesta pune problema
existenŃei reformelor politice şi instituŃionale, care sunt premise de pornire pentru creşterea ISD şi
progresul economic general în Ńările aflate în curs de dezvoltare.
În cazul Ńărilor aflate în curs de tranziŃie se pune tot mai pregnant problema reformelor economice,
legislative şi instituŃionale, de realizarea lor depinzând atragerea ISD şi funcŃionarea sistemului naŃional
economic, în ansamblu.
Nu mai puŃin importantă pentru ISD este formularea clară a politicii de industrializare a Ńării
gazdă, privită sub forma politicii industriale, politicii agricole, politicii comerciale, de servicii şi
infrastructură.
Din ce în ce mai mult se pune totodată problema unei politici strategice privind ISD, obiectivul
acesteia fiind creşterea beneficiilor pe termen lung ale investiŃiilor străine în economia naŃională, de
natură economică, dar şi neeconomică. Elementele definitorii ale regimului privind investiŃiile străine în
Ńările aflate în curs de dezvoltare includ nivelul accesului la sectoarele economice, facilităŃile şi criteriile
de performanŃă specifice, precum şi regimul de transfer al profitului şi capitalului CTN. De cele mai
multe ori, CTN se bucură de regimul naŃional al Ńării gazdă, iar ISD se pot face în toate sectoarele (mai
ales în Ńările dezvoltate). Criteriile de performanŃă impuse uneori în Ńările în curs de dezvoltare urmăresc
selectarea proiectelor şi creşterea, în viziunea guvernelor lor, a beneficiilor pe termen lung ale ISD.
Transferul profitului şi al capitalului CTN este, de regulă, liber şi garantat şi se încadrează în
liberalizarea regimului circulaŃiei capitalurilor. FacilităŃile acordate de Ńările gazdă au un impact minor
asupra deciziei CTN de a amplasa investiŃii orientate spre piaŃa internă, pe când facilităŃile acordate pe
produs au un impact pozitiv.
În ultimii ani, Ńările în curs de dezvoltare au făcut mari eforturi de a atrage ISD prin liberalizarea
şi simplificarea regimului investiŃiilor străine şi prin trecerea de la un sistem de stimulente „pasive”
(fiscale şi vamale) la un sistem de stimulente „active” (asistenŃă financiară).
Politica de promovare pentru atragerea de ISD înseamnă promovarea unei Ńări ca amplasament
pentru ISD prin aplicarea politicilor speciale privind regimul investiŃiilor străine care se realizează prin
intermediul instituŃiilor specializate în acest scop.
MutaŃiile care au avut loc pe piaŃa investiŃiilor străine directe în ultimii 15-20 de ani sunt
următoarele:
• ISD depăşesc net ca importanŃă investiŃiile străine de portofoliu;
• principalul mare investitor, dar şi beneficiar îl reprezintă SUA;
• SUA are rol preponderat, atât ca „Ńară sursă”, cât şi ca „Ńară gazdă” a ISD, în comparaŃie cu
celelalte Ńări cu economie de piaŃă;
• creşterea ponderii Europei Occidentale şi a Japoniei, ca investitori externi, care deja au devansat
ISD americane;
• axa N – N a devenit mult mai atractivă pentru ISD decât axa N – S;
• creşterea însemnată a ponderii economiilor în dezvoltare în calitate de beneficiari ai ISD; dar şi
China şi „tigrii” asiatici cunosc creşteri relative şi absolute ale ISD;
• deplasarea ISD din sectoarele primare (minerit, petrol, extracŃie) către cele terŃiare (servicii);
sectorul serviciilor deŃine ponderea principală în cadrul ISD;
• apariŃia în anii’ 80 a fenomenului de conversie a datoriei externe în ISD.

8.4. Fluxurile intrărilor şi ieşirilor de investiŃii străine directe


În prezent, se desprind trei trăsături dominante în ceea ce priveşte fluxurile mondiale de
investiŃii străine directe:
1) intensificarea într-un ritm fără precedent a fluxurilor internaŃionale de ISD;
2) apariŃia unor relaŃii noi, mai complexe, între comerŃul internaŃional şi ISD;
3) iniŃierea unor măsuri de reglementare multilaterală a fluxurilor de ISD.
În cele ce urmează vom examina succint aceste tendinŃe prin prisma factorilor care
direcŃionează dinamica ISD.
A. Principalele state exportatoare de capital
Conform teoriei economice, statele exportatoare de capital, adică acelea care propulsează
investitorii, sunt în majoritatea lor statele puternic industrializate. Astfel, principalele zone de
provenienŃă a investiŃiilor directe sunt: Europa de Vest, U.E., America de Nord şi Japonia (tabelul
nr. 1).
Tabelul nr. 1
Fluxul ieşirilor de ISD după regiunea sau Ńara gazdă a ISD
în perioada 1992 - 2003
= în mln USD=
Regiunea sau Media 1998 1999 2000 2001 2002 2003
economia anuală
gazdă a ISD 1992-
1997
Total 328.248 687.240 1.092.279 1.186.838 721.501 596.487 612.201
mondial
I .Total 275.716 631.478 1.014.331 1.083.885 658.094 547.603 569.577
regiuni şi Ńări
cu economii
dezvoltate,
din care:
1. Europa de 161.720 436.521 763.868 859.432 447.033 364.507 350.281
Vest
2. Uniunea 146.882 415.362 724.312 806.151 429.159 351.181 336.994
Europeană,
din care:
2.1. FranŃa 25.927 36.701 86.845 191.434 259.775 386.540 433.521
2.2. Germania 36.630 36.926 119.618 192.898 470.933 531.738 544.604
2.3. Irlanda 31.281 32.181 33.826 40.024 136.921 167.945 193.442
2.4. Olanda 19.167 24.921 68.731 116.049 241.328 316.475 336.149
2.5. Marea 63.014 64.028 203.905 199.772 438.631 568.260 672.015
Britanie
3. America 88.605 165.362 226.638 187.301 160.986 141.749 173.426
de Nord,
din care:
3.1. Canada 11.036 34.358 17.247 44.675 36.113 26.409 21.542
3.2. SUA 77.569 131.004 209.391 142.626 124.873 115.340 151.884
4. Japonia 20.232 24.152 22.743 31.558 38.333 32.281 28.800
II .Total 51.351 53.438 75.488 98.929 59.861 44.009 35.591
regiuni şi Ńări
cu economii
în dezvoltare,
din care:
1. Europa 1.182 2.324 2.460 4.024 3.546 4.876 5.122
Centrală şi
de Est
2. łările 2.068 - 135 2.810 3.265 4.493 3.455 6.832
exportatoare
de petrol
3. Regiunea 39.613 31.591 41.645 83.872 50.425 37.885 23.637
Asia şi
Pacific
Sursa: U.N.C.T.A.D., World Investment Report 2004, New York and Geneva, 2004, p. 372-376.
Cel mai important investitor în străinătate este SUA, Ńara căreia îi revin între 20% şi 30% din
totalul investiŃiilor externe directe. Faptul că SUA deŃine, în acelaşi timp, aproape jumătate din totalul
produselor naŃionale brute ale statelor dezvoltate pune în lumină relaŃia existentă între dimensiunile pieŃei
interne, gradul de concentrare şi centralizare a capitalului, pe de o parte, şi cuantumul investiŃiilor directe
în străinătate, pe de altă parte.
Primul exportator mondial de ISD este regiunea Europa de Vest, urmată de UE. Statelor membre
ale UE le revin circa 60% din totalul investiŃiilor mondiale, iar cei mai importanŃi investitori sunt în
ordine: Marea Britanie, Germania, Irlanda, FranŃa şi Olanda. SUA a devenit a treia zonă de provenienŃă a
investiŃiilor directe în străinătate, iar Japonia deŃine o pondere de circa 5%–6% în ISD. O vădită
discrepanŃă există între poziŃia acestei Ńări ca investitor şi poziŃia sa ca exportator de mărfuri.
În ceea ce priveşte Ńările cu economii în dezvoltare, acestea reprezintă doar un procent destul de
mic din ieşirile de capital sub forma investiŃiilor străine directe.
B. Principalele state beneficiare ale investiŃiilor externe
După cum este lesne de înŃeles, principalele state beneficiare ale investiŃiilor externe sunt tot
statele dezvoltate menŃionate anterior (excepŃie făcând Japonia).
Aşa cum rezultă din tabelul nr.2, putem observa că deşi Ńările dezvoltate au înregistrat cele mai
ridicate fluxuri de intrări investiŃionale, totuşi ele înregistrează un declin continuu care a început din anul
2001 şi care se datorează în principal evenimentelor ce au avut loc în SUA Fluxurile de ISD către
Ńările dezvoltate au scăzut până la o pătrime în 2003, adică la 367 mld USD, reprezentând cel mai
scăzut nivel din ultimii 6 ani, în timp ce ieşirile de ISD din aceste zone au crescut cu până la 4%, adică la
570 mld USD în 2003. O refacere economică destul de înceată şi de firavă, o activitate în scădere a
furnizorilor şi achiziŃiilor internaŃionale, dar şi o criză financiară în lanŃ, la nivelul companiilor mari, au
fost numai câŃiva dintre factorii determinanŃi ai declinului continuu de fluxuri investiŃionale.
În ceea ce priveşte Regiunea Belgia – Luxemburg, aceasta a reprezentat încă o dată cel mai
mare recipient de ISD din lume, urmată fiind de China, FranŃa şi SUA. Statele Unite şi-a păstrat în
continuare poziŃia sa de lider între Ńările gazdă de ISD. Fluxurile de ISD către UE şi Japonia au
scăzut la 21% şi, respectiv, la 32%. În anul 2003, numai două Ńări cu economii dezvoltate şi-au
păstrat poziŃia în topul Ńărilor cu cele mai mari intrări de fluxuri, acestea fiind Regiunea Belgia –
Luxemburg, pe locul întâi, şi Irlanda, pe locul patru.
Dintre regiunile cu economii în dezvoltare, intrările cele mai numeroase de investiŃii străine
directe le-a înregistrat Regiunea Asia – Pacific, urmată fiind de Regiunea Asia de S, E şi S-E. În
Europa Centrală şi de Est, se simte încă nevoia restructurării economice, dar şi a unei reforme la
nivelul instituŃiilor de bază ale statului, fapt pentru care şi nivelul investiŃiilor, dar şi atractivitatea
pentru investitori sunt încă scăzute. Însă trebuie reŃinut faptul că după anul 1990 a început să se
înregistreze o anumită orientare a investitorilor europeni şi spre statele din Estul şi Centrul Europei,
dar la un nivel relativ scăzut, volumul total al ISD în aceste state fiind mult inferior celui de care au
beneficiat, de exemplu, Singapore, Malaysia şi Argentina, împreună.

Tabelul nr. 2
Fluxul intrărilor de ISD, după regiunea sau Ńara
gazdă a ISD, în perioada 1992 – 1997
– în mln USD –
Regiunea sau Media 1998 1999 2000 2001 2002 2003
economia gazdă a anuală
ISD 1992-1997
Total mondial 310.879 690.905 1.086.750 1.387.953 817.574 678.751 559.576
I. Total regiuni şi 180.750 472.545 828.352 1.107.987 571.483 489.907 366.573
Ńări cu economii
dezvoltate, din care:
1. Europa de Vest 100.796 263.016 500.045 697.436 368.828 380.245 310.234
2.Uniunea 95.845 249.931 479.372 671.417 357.441 374.000 295.154
Europeană, din
care:
2.1. FranŃa 19.779 30.984 46.545 43.250 50.476 48.906 46.981
2.2. Spania 8.615 11.797 15.758 37.523 28.005 35.908 25.625
2.3. Belgia şi 11.217 22.691 119.693 88.739 88.203 131.743 117.041
Luxemburg
2.4. Olanda 9.978 36.964 41.205 63.854 51.927 25.571 19.674
2.5. Marea Britanie 19.527 74.321 87.979 118.764 52.623 27.776 14.515
3.America de Nord, 68.280 197.243 308.119 380.798 186.948 83.900 36.352
din care:
3.1.Canada 8.012 22.809 24.743 66.791 27.487 21.030 6.580
3.2. SUA 60.268 174.434 283.376 314.007 159.461 62.870 29.772
4. Japonia 1.225 3.192 12.741 8.323 6.241 9.239 6.324
II. Total regiuni şi 118.596 194.055 231.880 252.459 219.721 157.612 225.163
Ńări cu economii în
dezvoltare, din care:
1. Europa Centrală 11.533 24.305 26.518 27.508 26.371 31.232 20.970
şi de Est
2. Asia de S, E şi S- 69.609 92.136 109.115 142.683 102.228 86.326 96.915
E
3. Regiunea Asia şi 74.494 102.449 112.884 146.195 111.966 94.474 107.278
Pacific
Sursa: U.N.C.T.A.D., World Investment Report 2004, New York and Geneva, 2004, p. 367–
371.

În ceea ce priveşte fluxurile de capital către Ńările cu economii în dezvoltare din Asia – Pacific,
acestea au crescut în principal datorită companiilor transnaŃionale, care au găsit acolo costuri mai scăzute
ale factorilor de producŃie, dar şi o creştere economică mai mare.
În domeniul investiŃiilor străine, forma specifică de intervenŃie activă a autorităŃilor este cea a
agenŃiilor de promovare a investiŃiilor străine, activitate integrată în multe Ńări în activitatea de
dezvoltare regională. În ultimele două decenii, Europa Occidentală a cunoscut o multitudine de schimbări şi
experimente în domeniul politicii regionale. Politicile regionale tradiŃionale, care vizau, în principal,
redistribuirea resurselor şi activităŃilor economice în cadrul unui spaŃiu naŃional, de la regiunile prospere
către cele mai puŃin avantajate, au fost completate cu programe ale UE, precum şi cu o varietate de
iniŃiative locale vizând promovarea dezvoltării economice de jos în sus.

8.5. Organisme internaŃionale de monitorizare a investiŃiilor


Având în vedere importanŃa investiŃiilor străine în economia mondială şi faptul că negocierile
asupra codificării unor principii ale acestora nu pot fi pur şi simplu abandonate, în cadrul OMC şi al
UNCTAD sunt în curs discuŃii referitoare la un tratat multilateral privind investiŃiile străine (care se
doreşte a fi simlnar fostului GATT în domeniul comerŃului mondial).
OrganizaŃia Mondială a ComerŃului sprijină realizarea unui cadru global de reglementare a
fluxurilor de investiŃii străine, având în vedere, îndeosebi, corelaŃia tot mai strânsă între acestea şi
comerŃul mondial. Studii recente ale OMC au indicat, în mod categoric, că ISD sunt benefice pentru
Ńările receptoare. În acelaşi timp, însă, s-a constatat că proliferarea unei multitudini de acorduri bilaterale
sau regionale în domeniul investiŃiilor străine directe afectează coerenŃa şi stabilitatea fluxurilor mondiale
de investiŃii şi comerŃ.
Printre avantajele pe care le-ar prezenta un asemenea tratat pentru statele în curs de dezvoltare
se numără următoarele:
– garantarea unui climat sigur şi stabil pentru investitorii străini;
– eliminarea practicilor de acordare a unor stimulente foarte generoase pentru investitorii străini,
practici care defavorizează Ńările mai sărace;
– asigurarea unei protecŃii faŃă de discriminarea rezultată din acordurile regionale;
– luarea în considerare, prin prevederi specifice, a intereselor statelor în curs de dezvoltare cele mai
dezavantajate.
Având în vedere ponderea majoritară a statelor dezvoltate în cadrul fluxurilor mondiale de
investiŃii străine, în ceea ce priveşte atât intrările, cât şi ieşirile, în cadrul OCDE s-a iniŃiat şi este într-o
fază foarte avansată un acord multilateral privind investiŃiile străine. Acordul va fi un tratat de sine
stătător, deschis şi statelor nemembre ale OCDE care doresc şi sunt capabile să îşi asume obligaŃiile
contractuale. Printre statele care şi-au manifestat deja interesul pentru semnarea acordului se numără:
Singapore, Argentina, statele baltice, statele central-europene ş.a.
Acordul îşi propune: realizarea unui cadru internaŃional în care investiŃiile să fie liberalizate,
asigurarea libertăŃii afacerilor, protejarea capitalului străin şi stabilirea unui mecanism pentru rezolvarea
diferendelor. Acordul va înlocui cele peste 600 de acorduri bilaterale privind garantarea şi stimularea
reciprocă a investiŃiilor, încheiate de către statele membre ale OCDE până în prezent. Principiul central
al acordului îl constituie tratamentul nediscriminatoriu, cu foarte puŃine excepŃii acceptate, cum ar fi
cele privitoare la securitatea naŃională.
Pe de altă parte, în vederea sprijinirii activităŃii de atragere a investiŃiilor străine de către Ńările cu
economii dezvoltate şi de către cele în tranziŃie, precum şi pentru a asigura condiŃii mai bune de
informare şi negociere pentru investitorii străini, Secretariatul General al UNCTAD a iniŃiat în 1995
constituirea unei AsociaŃii Mondiale a AgenŃiilor de Promovare a InvestiŃiilor Străine. Fiind
constituită ca o organizaŃie autonomă, non-profit, AsociaŃia are următoarele obiective principale:
– întărirea sistemelor de culegere şi schimb de informaŃii între agenŃiile de promovare a
investiŃiilor străine;
– facilitarea schimbului de experienŃă în domeniul atragerii de investiŃii străine între Ńări şi regiuni;
– sprijinirea accesului agenŃiilor de promovare a investiŃiilor străine la sursele de asistenŃă tehnică
şi pregătire profesională;
– facilitarea accesului la surse de finanŃare şi de asistenŃă, cum ar fi agenŃiile bilate-rale sau
multilaterale, în vederea realizării programelor promoŃionale ale Ńărilor membre.
În vederea unei mai bune circulaŃii a informaŃiilor referitoare la oportunităŃile de investiŃii în
diverse Ńări, AgenŃia de Garantare Multilaterală a InvestiŃiilor (MIGA) – creată în 1988 ca filială a
Băncii Mondiale – a înfiinŃat reŃeaua IPANET, care asigură distribuirea prin Internet a informaŃiilor şi
serviciilor pe care agenŃiile de promovare a investiŃiilor străine le pun la dispoziŃia potenŃialilor
investitori străini. IPANET este un spaŃiu virtual on-line creat de MIGA.
Activitatea principală a MIGA vizează garantarea investiŃiilor străine împotriva riscurilor politice
pentru a încuraja fluxul de investiŃii, mai ales pe cele private, către Ńările cu economii în dezvoltare.
MIGA propune astfel mai multe tipuri de garanŃii, vizând: riscul de transfer, riscul de expropriere sau de
naŃionalizare, riscul de conflict armat şi riscul anulării contractului.

8.6. CorporaŃiile transnaŃionale – principalii „actori” ai investiŃiilor internaŃionale


Încă din anii ’50 ai secolului XX a existat un ansamblu de forŃe care a acŃionat pentru transferarea
puterii politice în jos, dinspre statul naŃional spre regiuni şi grupări subnaŃionale. Alte forŃe au încercat,
însă, să deplaseze puterea în sus, de la naŃiune către organisme şi organizaŃii internaŃionale. Însă, toate
aceste forŃe au condus la subminarea poziŃiei statului naŃional la scară planetară.
CorporaŃiile transnaŃionale (CTN), prin proporŃiile pe care le-au atins şi care le-au
permis să preia chiar şi unele din atributele statului naŃional, au dus chiar la modificarea unora dintre
aceste atribute. Procesul de transnaŃionalizare se realizează, în primul rând, prin crearea şi extinderea
unei impunătoare reŃele de agenŃi transnaŃionali. Motorul întregului proces devine CTN şi, prin aceasta,
capitalul investiŃional internaŃional. Procesul de transnaŃionalizare va continua pe termen mediu
independent de mărimea, sectorul de activitate sau localizarea CTN.
Conform unui studiu al UNCTAD efectuat pe baza opiniilor a 300 de manageri de CTN şi experŃi
din diverse Ńări ale lumii, contribuŃia operaŃiunilor desfăşurate în străinătate în activitatea STN investigate a
crescut în perioada 1996-2002 (tabelul nr. 3).
Tabelul nr. 3
Ponderea operaŃiunilor desfăşurate în străinătate în activitatea
corporaŃiilor transnaŃionale investigate
– în %–
Activitatea 1996 2002
1. Vânzări 47 56
2. ProducŃie 35 45
3. Ocuparea forŃei de muncă 34 42
4. InvestiŃii brute 36 42
5. Total active 32 41
Sursa: UNCTAD, 2003.

Un număr tot mai mare de CTN îşi constituie adevărate reŃele transnaŃionale de producŃie şi
comercializare, CTN apreciate ca fiind globale sau cu un grad mare de coordonare internaŃională au
crescut, ca pondere, în totalul CTN, de la 33% în 1990 la 56% în 1996 şi au ajuns la 78% în 2002. CTN
apreciate ca fiind puŃin coordonate internaŃional au scăzut de la 67% în 1990 la 22% în 1996.
Criteriile de selectare a amplasamentelor filialelor în străinătate sunt următoarele:
 poziŃia geografică;
 disponibilul de resurse umane;
 infrastructura dezvoltării;
 accesul la alte pieŃe şi active create de capacitatea tehnologică şi de inovaŃie.
În economia contemporană nu mai constituie o excepŃie faptul că un produs având aceeaşi marcă
este fabricat în mai multe locuri de pe Glob sau că în conducerea administrativă a multor corporaŃii
există persoane de naŃionalităŃi diferite. CTN ocupă o poziŃie importantă în economia mondială, având o
forŃă economică mai mare chiar decât a multor state dezvoltate, valoarea bunurilor şi serviciilor
rezultate din investiŃiile externe ale acestora depăşind cu mult valoarea exporturilor de mărfuri realizate
pe plan mondial (tabelul nr. 4). De aici rezultă că ISD sunt principalul instrument de dezvoltare a
relaŃiilor economice internaŃionale şi, în acelaşi timp, se află la baza apariŃiei şi dezvoltării CTN59.
CorporaŃiile transnaŃionale (transnational corporations60) sunt principalii subiecŃi ai
procesului de globalizare la nivel planetar a activităŃii economice, în special a relaŃiilor comerciale şi
financiar-monetare.
CTN sunt definite ca fiind o întreprindere mare, privată sau publică, care are sediul central într-o
Ńară şi operează prin mai multe sucursale aflate în proprietatea totală sau parŃială a altei Ńări. CTN se
extind pe scară internaŃională pentru a profita de avantajele economice de scară, orizontale şi verticale, ca
şi de cele ale unui statut de cvasimonopol. Orice CTN posedă participaŃiuni, filiale şi sucursale
implantate în diferite regiuni ale lumii, bazate pe o strategie gândită la scară mondială.
CTN îşi desfăşoară activitatea în mai toate sectoarele de activitate, o pondere mai mare având în:
industrie, agricultură, bănci, asigurări, publicitate şi turism.
Dacă luăm în considerare criteriul orientării investiŃiilor străine directe, atunci putem distinge
două tipuri de structuri transnaŃionale:
a) structura introvertită – care presupune o activitate orientată prioritar spre interior. Pe termen
lung, investiŃiile efectuate în Ńara de origine le depăşesc ca volum pe cele externe;
b) structura extravertită – care se formează în condiŃiile unui accent sporit pus pe activitatea
externă. Acest tip de structură este caracteristic în special STN-urilor cu sediul în Ńări dezvoltate mici.
Ambele structuri transnaŃionale presupun o diviziune a muncii intrafirmă, adică între unităŃile
componente ale STN. Această diviziune se produce fie pe orizontală (ca în cazul industriei de
automobile), fie pe verticală (cum se întâmplă, de exemplu, cu industria petrolului). Rezultatul final
îl reprezintă dezvoltarea unor reŃele de tip matriceal, care implică nu numai compartimentele STN
(firmă mamă, filiale), ci şi firme exterioare, independente, nelegate prin raportul de proprietate. Este
vorba de aşa-numitele alianŃe strategice interfirme, tot mai numeroase în ultimii ani (Renault –
Volvo, Apple – Sony).
Tabelul nr. 4
CorporaŃiile transnaŃionale nonfinanciare cele mai mari din lume în anul 2003
Nr. Compania łara de Industria Numărul Indicele de Indicele
crt. transnaŃională provenienŃă Ńărilor răspândire a de
a CTN gazdă reŃelei internaŃio-
ale CTN transnaŃionale nalizare
1. Deutsche Post Germania Transport şi 97 49,74 84,34
World Net depozitare
2. Ford Motor SUA Autovehicule 96 49,23 83,46
Company
3. Nestlé SA ElveŃia Mâncare şi 92 47,18 93,67
băuturi
4. Siemens AG Germania Echipament 78 40,00 66,08
electric şi
electronic

59
Sterian Dumitrescu, Ana Bal, Economia mondială, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
60
Denumite de către unii autori şi companii, societăŃi sau întreprinderi transnaŃionale sau
multinaŃionale.
Nr. Compania łara de Industria Numărul Indicele de Indicele
crt. transnaŃională provenienŃă Ńărilor răspândire a de
a CTN gazdă reŃelei internaŃio-
ale CTN transnaŃionale nalizare
5. BASF AG Germania Produse 74 37,95 75,00
chimice
6. Royal Dutch L Marea Exploatare şi 72 36,92 78,93
Shell Group Britanie şi distribuŃie
Olanda petrol
7. Astrazeneca Marea Produse 70 35,90 79,59
Plc Britanie farmaceutice

Tabelul nr. 4 (continuare)


Nr. Compania łara de Industria Numărul Indicele de Indicele
crt. transnaŃională provenienŃă Ńărilor răspândire a de
a CTN gazdă reŃelei internaŃio-
ale CTN transnaŃionale nalizare
8. Unilever Olanda şi Produse 64 32,82 73,52
Marea diversificate
Britanie
9. Total Fina Elf FranŃa Exploatare 62 31,79 68,17
şi distribuŃie
petrol
10. Bayer AG Germania Produse 61 31,28 73,55
chimice şi
farmaceutice
11. ABB ElveŃia InstalaŃii şi 59 30,26 93,18
echipamente
12. IBM SUA Echipament 58 29,74 91,25
electric şi
electronic
13. Aventis SA FranŃa Produse 54 27,69 86,96
farmaceutice
14. Philip Morris SUA Produse 54 27,69 82,30
Companies diversificate
Inc.
15. Novartis ElveŃia Produse 52 26,67 88,58
farmaceutice
16. Pinault – FranŃa ComerŃul cu 52 26,67 60,04
Printemps amănuntul
Redoute SA
17. Abbott SUA Produse 50 25,64 83,17
Laboratories farmaceutice
18. Procter& SUA Produse 50 25,64 80,48
Gamble diversificate
19. Publicis FranŃa Servicii de 50 25,64 83,26
Groupe SA afaceri
20. British Marea Exploatare şi 49 25,13 64,46
Petroleum Britanie distribuŃie
Co.Plc petrol
Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2004, New York & Geneva, 2004.

Cele mai mari 100 CTN au un grad ridicat de transnaŃionalitate, exprimat în:
• ponderea activelor deŃinute în străinătate;
• ponderea vânzărilor realizate în străinătate;
• ponderea numărului de salariaŃi ocupaŃi în străinătate – toate acestea în totalul activelor,
vânzărilor şi al numărului de salariaŃi ai CTN respective.
Celor 100 CTN tind să li se alăture cele 50 CTN din Ńările în curs de dezvoltare, acestea sporindu-
şi activitatea în străinătate mult mai rapid decât cele mai mari CTN ale lumii. În cadrul celor 50 CTN din
Ńările în curs de dezvoltare, din punct de vedere al sferei de activitate şi cu cel mai mare grad de
transnaŃionalitate, se numără următoarele domenii de activitate: telecomunicaŃiile, transporturile,
construcŃiile şi comerŃul.
În ceea ce priveşte cele mai mari 100 CTN din lume, acestea au ca sferă de activitate următoarele
sectoare (tabelul nr. 5):
Tabelul nr. 5

Clasificarea structurilor industriale ale celor mai mari 100 STN în


anul 2003
- în mld USD -
Nr. Structuri industriale Valoare
crt
1. Componente electronice şi instrumente 224,4
2. TelecomunicaŃii 210,1
3. Electronică industrială şi echipamente electronice 164,5
4. Industria petrolieră 160,6
5. Conglomerate multiindustriale 140,4
6. Industria farmaceutică 136,8
7. Industria de „software” 123,4
8. Industria de „hardware” 120,0
9. Industria de automobile 69,5
10. Industria chimică 29,8
Sursa: UNCTAD, World Investment Report 2004, New York and Geneva, 2004.

8.7. Efecte contradictorii ale expansiunii corporaŃiilor transnaŃionale


A. Efecte asupra Ńărilor – gazdă dezvoltate
La începutul anilor ’90, peste două treimi din operaŃiunile societăŃilor transnaŃionale erau
concentrate în Ńările capitaliste dezvoltate. O asemenea orientare îşi are determinări şi în faptul că
aceste societăŃi au putut găsi în statele dezvoltate, pe lângă o piaŃă cu o largă capacitate de absorbŃie,
acel cadru legislativ, juridico-administrativ şi economic care să le permită să-şi desfăşoare relativ
nestingherit acŃiunile şi practicile specifice, asigurându-şi astfel controlul asupra firmelor din Ńările
respective.
Controlul strict asupra unităŃilor componente rămâne mijlocul de bază al integrării depline a
acestora în ansamblul corporaŃiei, al subordonării activităŃii lor scopurilor generale ale firmei potrivit
unei strategii globale şi, deci, al posibilităŃii de a se pune în mişcare practicile prin care se eludează şi
subminează politicile economice ale statelor. Nu întâmplător, ceea ce urmăresc, în primul rând, aceste
societăŃi, este obŃinerea controlului deplin asupra unităŃilor externe în care deŃin participaŃii financiare61.
Capitalul străin a ajuns să controleze părŃi însemnate din producŃia industrială a unor Ńări dezvoltate, cum
ar fi: Canada (50%), Belgia (33%), Germania (19%), Italia (15%), Olanda (12%).
Tocmai deŃinerea controlului asupra unei părŃi atât de importante, chiar din economia unor Ńări
dintre cele mai mari şi mai avansate, conferă CTN capacitatea şi posibilitatea de a-şi desfăşura
acŃiunile şi practicile prin care subminează interesele diverselor Ńări-gazdă, politicile lor economice
şi însăşi suveranitatea lor de stat. În aceste condiŃii, chiar şi unele Ńări occidentale-gazdă manifestă o
adâncă preocupare faŃă de activitatea CTN, cauza principală a îngrijorării constituind-o, în ultimă
61
Ilie Şerbănescu, CorporaŃiile transnaŃionale, Editura Politică, Bucureşti, 1978, p. 173.
analiză, pierderea controlului naŃional asupra unor ramuri sau sectoare economice de cea mai mare
însemnătate. În modul cel mai acut, este resimŃită această îngrijorare în Ńările cu economii în
dezvoltare, în care CTN adesea domină sectorul industriei extractive şi sectorul industriei
prelucrătoare.
B. Efecte asupra Ńărilor-gazdă cu economii în dezvoltare
Deşi, în prezent, numai o mică parte din activitatea CTN este desfăşurată în Ńările cu economii în
dezvoltare, acestea resimt într-o măsură mai importantă decât Ńările dezvoltate impactul implantării pe
teritoriul lor a CTN. Trebuie menŃionate, în acest sens, forŃa economică mai scăzută a Ńărilor respective,
gradul mult mai redus al dezvoltării lor economico-industriale, caracterul nediversificat, unilateral sau
chiar nestructurat al economiei multora dintre ele, capacitatea lor concurenŃială şi de replică mai slabă.
Se cuvine să se aibă în vedere şi faptul că majoritatea acestor state sunt mici, deci mai puŃin în măsură să
înfrunte forŃa CTN, în special a celor mai mari dintre ele.
C. Efecte asupra Ńărilor de origine ale CTN
Analiza implicaŃiilor expansiunii externe a CTN asupra Ńărilor de origine prezintă o
însemnătate deosebită, întrucât poate evidenŃia aspecte dintre cele mai importante pentru aprecierea
corespunzătoare a raporturilor dintre aceste societăŃi şi autorităŃile statale din Ńările pe teritoriul
cărora acŃionează, dintre monopolismul statal naŃional şi monopolismul „transnaŃional”.
Realitatea unor asemenea efecte îşi găseşte o semnificativă reflectare în însuşi faptul că acestea
fac, astăzi, în SUA, obiectivul unor aprige dezbateri, care au depăşit de mult cadrul simplelor abordări
teoretice ale economiştilor, fiind angajate, în mod direct, în dispută autorităŃile guvernamentale,
Congresul şi comisiile acestuia. Efectele vizate în special sunt cele privind investiŃiile interne, ocuparea
forŃei de muncă şi, deci, creşterea economică, exporturile, balanŃele comerciale şi de plăŃi.
Adversarii puternicei expansiuni extrateritoriale a CTN americane – în general sindicatele şi
anumite cercuri congresiste – subliniază că, în urma unei astfel de expansiuni, consecinŃele resimŃite
sunt, în principal, următoarele: neglijarea investiŃiilor interne; diminuarea exporturilor americane de
bunuri şi servicii; erodarea excedentului tradiŃional al balanŃei comerciale a SUA până la punctul
apariŃiei unui deficit; „exportarea” inoportună a unor locuri de muncă şi, ca urmare, sporirea şomajului
pe piaŃa americană; încetinirea ritmului creşterii economice a SUA; crearea unor dificultăŃi în balanŃa de
plăŃi.

8.8. Politica de „paradis fiscal” şi investiŃiile corporative


Politica de „paradis fiscal” conferă acelaşi statut companiilor străine, ca şi companiilor
autohtone, uneori chiar îmbunătăŃit, pe întreaga suprafaŃă a statului în cauză, fiind, prin urmare, o politică
aplicată la scară naŃională, şi nu regională. În cele mai multe situaŃii, acest gen de politică este însoŃit şi
de o politică complementară în domeniul financiar-bancar, conferind priorităŃi şi statut special fondurilor
provenite din transferuri corporative externe, care apoi sunt redirecŃionate spre alte zone ale lumii.
Pe plan mondial, statele „paradis fiscal” se bucură de o atractivitate din ce în ce mai mare atât în
lumea marilor giganŃi ai mapamondului, cât şi în Ńări cu nivelul de trai mult sub cel al subzistenŃei, ele
multiplicându-şi simultan numărul şi complexul de avantaje oferite investitorilor străini, în speŃă
corporaŃiilor multinaŃionale.
Astfel, dacă, în 1978, corporaŃiile americane transferau către „paradisurile fiscale”, sub forma ISD,
capitaluri cifrate la 23 mld USD, iar corporaŃiile Europei Occidentale avansau resurse financiare estimate
la 160 mld USD, în perioada contemporană, volumul operaŃiunilor de capital derulate în Ńări „paradisuri
fiscale” este evaluat la 1.600 mld USD, aşa cum afirmă reprezentanŃi ai ONU.
În cele ce urmează vom clasifica „paradisurile fiscale” după facilităŃile pe care Ńările respective le
acordă corporaŃiilor multinaŃionale, astfel:
1) „paradisuri fiscale” în care impozitul pe venit sau dobândă este nul: Bahamas, Bahrain,
Bermude, Insulele Caiman, Nauru, Saint-Vicent, Turks & Caicos;
2) „paradisuri fiscale” utilizate drept bază de amplasament a filialelor, sucursalelor sau/şi
diviziilor corporative, ale căror venituri şi profituri sunt scutite de plata impozitelor, în condiŃiile
desfăşurării unor operaŃiuni investiŃionale în afara graniŃelor naŃionale: Costa Rica, Malaysia, Panama,
Filipine, Venezuela, Marea Britanie (pentru corporaŃiile multinaŃionale nerezidente);
3) „paradisuri fiscale” în care sunt practicate rate de impunere asupra veniturilor corporative
rezultate ca urmare a condiŃiilor naturale regionale şi în care fiscalitatea este redusă, dar prezentă:
Liechtenstein, ElveŃia, Insulele Virgine Britanice, Antilele Olandeze, Irlanda;
4) „paradisuri fiscale” în care corporaŃiile holding sau cele off-shorre dispun de un statut
privilegiat: Luxemburg, Olanda, Singapore;
5) „paradisuri fiscale” în care se găsesc alte avantaje specifice corporaŃiilor multinaŃionale
(CTN): Antigua & Barbuda, Anguilla, Barbados, Grenada, Jamaica.
CTN sunt amplasate pe pieŃele off-shorre, de unde li se trage şi denumirea. Centrele sau pieŃele
off-shorre sunt acelaşi lucru cu paradisurile fiscale (de exemplu, Bahamas, Antilele Olandeze,
Emiratele Arabe Unite, Panama, Liban, Singapore). Ele sunt alimentate, în principal, din fonduri
provenite din afacerile cu ŃiŃei şi reprezintă locuri de liberă circulaŃie a capitalurilor internaŃionale,
menŃinând în anonimat identitatea debitorilor şi a creditorilor. Nicio administraŃie fiscală şi nicio
justiŃie nu îşi pot exercita, în aceste zone, dreptul de urmărire. Ele sunt, în general, independente de
comerŃ şi producŃie. În comparaŃie cu acestea, există şi pieŃe on-shorre (de exemplu: Londra, Frankfurt,
Paris, New York), unde atât societăŃile-mamă, cât şi filialele sunt de drept din Ńara-gazdă şi îşi
desfăşoară activitatea tot în Ńara respectivă, fiind supuse regimului fiscal local.
În sens restrâns, avantajele „paradisurilor fiscale”, din perspectiva CTN, pot fi sintetizate
astfel:
a) existenŃa posibilităŃii constituirii de societăŃi în participaŃie ale căror rate de impunere
fiscală pot fi nesemnificative sau absente;
b) asigurarea discreŃiei tranzacŃiilor internaŃionale, a destinaŃiilor capitalului corporativ, a
componenŃei Consiliului de AdministraŃie etc.;
c) protecŃia prin lege a persoanelor şi societăŃilor implicate în operaŃiunile comerciale şi financiare
desfăşurate;
d) prezenŃa unui sistem bancar bine dezvoltat, care permite realizarea rapidă şi fără birocraŃie a
tranzacŃiilor naŃionale şi internaŃionale;
e) o bună funcŃionare şi o continuă dezvoltare, la standarde calitative şi cantitative simlnare statelor
mari industrializate, a mijloacelor de comunicaŃie în plan atât intern, cât şi extern;
f) absenŃa controlului vamal şi valutar;
g) permanenta adaptare a legislaŃiei la necesităŃile marilor giganŃi corporativi;
h) marea majoritate a statelor „paradisuri fiscale” au încheiat tratate pentru evitarea dublei
impuneri cu aproximativ toate Ńările lumii.
În consecinŃă, experienŃa internaŃională demonstrează, printre altele, faptul că dezvoltarea şi
creşterea economică a fiecărui potenŃial stat-gazdă nu înseamnă întotdeauna o fiscalitate restrictivă.

8.9. InvestiŃiile străine directe în România


România, ca de altfel toate statele din Centrul şi Estul Europei, are, la rândul său, o serie de
motivaŃii subiective şi obiective care stau la baza interesului faŃă de ISD, dintre care putem reŃine, mai
ales, următoarele:
1) nevoia de capital în vederea retehnologizării şi a relansării economice;
2) fluxurile de valută, care contribuie la diminuarea presiunii asupra deficitului contului curent şi
balanŃei de plăŃi externe;
3) transferul de tehnologii noi şi de know-how, care poate avea un impact favorabil asupra
competitivităŃii şi costurilor produselor şi serviciilor;
4) crearea de valoare adăugată şi de noi locuri de muncă;
5) infuzia de noi calificări şi profesii, inclusiv în domeniul managementului financiar-bancar, al
pieŃei de capital, al marketingului, comerŃului electronic şi tehnologiilor informaŃionale;
6) preluarea şi aplicarea noilor metode de conducere, printre care managementul tânăr, inovativ şi
cu rol pozitiv;
7) accesul la piaŃa occidentală, cu exigenŃele sale ridicate;
8) deschiderea către piaŃa mondială, în condiŃiile globalizării, în domeniile în care forŃa de
penetrare a capitalului străin este superioară celei a capitalului autohton;
9) contribuŃia la bugetele de stat prin plata de taxe şi impozite.
Pe de altă parte, România deŃine şi o serie de avantaje competitive, de natură să atragă ISD, după
cum urmează:
a) avantaje legate de locaŃie şi piaŃa de desfacere:
– este una dintre cele mai mari pieŃe de desfacere din Europa Centrală şi de Est, cuprinzând peste
21 mln de locuitori;
– are o locaŃie atractivă, permiŃând un acces facil la Ńările din C.S.I. (fosta U.R.S.S.), la Ńările din
Balcani, din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord;
– are o locaŃie aflată la joncŃiunea a trei viitoare rute de transport european (coridoarele nr.4,7
şi 9);

b) avantaje legate de resurse:


– deŃine forŃă de muncă calificată, cu solide cunoştinŃe în tehnologie, IT şi inginerie;
– este bogată în resurse naturale, are un sol fertil pentru agricultură şi deŃine însemnate resurse de
petrol şi gaze naturale;
– are un potenŃial turistic însemnat;
c) avantaje pe plan politic:
– deŃine o putere executivă stabilă;
– este un factor de stabilitate în zonă, fiind Ńară membră a NATO;
– este un garant al stabilităŃii în Europa de S-E;
– este o Ńară vizată a deveni membră U.E. din 2007;
d) avantaje legate de apartenenŃa la organisme şi organizaŃii internaŃionale:
– e o Ńară ce are încheiate acorduri bilaterale cu alte state în ceea ce priveşte promovarea şi
protejarea reciprocă a investiŃiilor;
– are relaŃii diplomatice bilaterale cu 177 din 191 de state membre ale NaŃiunilor Unite, la care se
adaugă Vaticanul, Ordinul Suveran Militar de la Malta şi Autoritatea NaŃională Palestiniană;
– este stat membru al NaŃiunilor Unite şi al altor organizaŃii internaŃionale, precum: OSCE,
Consiliul Europei şi OrganizaŃia InternaŃională a Francofoniei;
– are încheiate acorduri de comerŃ liber cu U.E., Ńările EFTA şi CEFTA;
– este Ńară membră a O.M.C. încă din ianuarie 1995;
e) avantaje economice:
– are o creştere economică substanŃială;
– deŃine un statut de economie de piaŃă funcŃională;
– are o inflaŃie în descreştere;
– are o asistenŃă financiară permanentă pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;
– cunoaşte un interes în creştere din partea investitorilor străini;
f) avantajul îmbunătăŃirii infrastructurii:
– deŃine reŃele bine puse la punct de telecomunicaŃii mobile prin sisteme GSM;
– are o infrastructură industrială bine dezvoltată, aici incluzând infrastructura petrolieră şi a
produselor petrochimice;
– are o prezenŃă destul de mare a sucursalelor şi a reprezentanŃelor diferitelor bănci de renume din
străinătate;
– are o infrastructură feroviară bine dezvoltată care vrea să ajungă la standardele de infrastructură
din UE;
– posedă extinse facilităŃi de navigare maritimă şi fluvială;
g) avantaje sociale:
– există acorduri încheiate între Guvern şi ConfederaŃiile Sindicale;
– nu există mişcări sindicale majore;
– există un dialog permanent între puterea executivă şi asociaŃiile sindicale;
– relaŃiile de muncă şi piaŃa muncii sunt legiferate printr-un Cod al Muncii;
h) avantaje legislative:
– legislaŃia este compatibilă cu acquis-ul comunitar;
– prevederile legale sunt simlnare cu cele din U.E.;
– există o politică fiscală sănătoasă, reglementată prin Codul Fiscal;
– există o politică fiscală competitivă: cota/taxa unică de 16% .

Principala măsură de facilitare a atragerii ISD în economia românească a constituit-o Legea


nr. 35 din 1991 privind regimul investiŃiilor străine în România.
Dar cadrul juridic necesar oricăror activităŃi de cooperare şi de atragere de ISD s-a
întregit printr-o serie de acte normative anterioare şi ulterioare, printre care se pot număra:
Decretul-lege nr. 96/1990, care a înlăturat o serie de disfuncŃionalităŃi ale legislaŃiei anterioare;
Legea nr. 15/1990, privind transformarea unităŃilor economice în societăŃi economice şi în regii
autonome; Legea nr. 26/1990, privind Registrul ComerŃului; Legea nr. 31/1990, privind registrul
societăŃilor comerciale; Legea nr. 12/1991, privind impozitul pe profit; Legea nr. 58/1991, privind
privatizarea; O.U.G. nr.31/1997, privind realimentarea ISD în România; O.U.G. nr. 92/1997,
privind ISD; H.G. nr. 94/1998, privind ISD; Legea nr.241/1998, privind reglementarea ISD în
România; Legea nr. 332/2001 privind promovarea ISD cu impact semnificativ în economie.
Cadrul legislativ astfel constituit a asigurat în principal accesul liber în România al ISD şi a
garantat integrarea capitalurilor străine, în sensul că acestea nu pot fi naŃionalizate, expropriate,
rechiziŃionate sau supuse altor măsuri cu efecte simlnare, garantându-li-se în acelaşi timp investitorilor
străini libera dispunere asupra profiturilor anuale înregistrate. Într-o primă fază chiar, investitorilor străini
li s-au acordat anumite facilităŃi discriminatorii faŃă de investitorii autohtoni, facilităŃi care nu s-au regăsit
la alte state foste socialiste, sau nu s-au regăsit la acest nivel.
În baza legislaŃiei existente în România, capitalul străin într-o societate nu mai este limitat ca
proporŃie, fiind permise chiar societăŃi cu capital străin 100%, iar societăŃile comerciale cu capital total
sau parŃial străin au acelaşi regim juridic ca orice alt agent economic autohton.
Cea mai recentă modificare adusă legislaŃiei româneşti în domeniul ISD este adoptarea Legii nr.
332/2001 privind promovarea investiŃiilor directe cu impact semnificativ în economie. Această lege se
înscrie printre actele normative care au ca obiect politica fiscală în domeniul ISD.
În înŃelesul legii, prin investiŃii directe cu impact semnificativ în economie se înŃeleg investiŃiile
cu o valoare care depăşeşte echivalentul a 1.000.000 USD, realizate în formele şi modalităŃile prevăzute
de această lege şi care contribuie la dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii economice a României,
având un efect pozitiv de antrenare în economie şi creând noi locuri de muncă.
Conform Legii nr. 332/2001, acest gen de investiŃii pot fi efectuate în toate domeniile de activitate,
cu excepŃia sectorului financiar, bancar, de asigurări/reasigurări, precum şi a celor reglementate prin legi
speciale, cu respectarea următoarelor condiŃii:
a) să nu încalce normele de protecŃie a mediului înconjurător;
b) să nu aducă atingere intereselor de securitate şi apărare naŃională ale României;
c) să nu dăuneze ordinii, sănătăŃii sau moralei publice.
Drepturile de care beneficiază investitorii străini, conform acestei legi, sunt următoarele:
1) dreptul de a transfera integral în străinătate profiturile care li se cuvin, în condiŃiile
regimului valutar din România, după plata impozitelor, taxelor şi a altor obligaŃii prevăzute de
legislaŃia românească;
2) dreptul de a transfera în străinătate, în valuta investiŃiei, sumele obŃinute în urma vânzării
acŃiunilor sau părŃilor sociale, precum şi cele rezultate din lichidarea investiŃiilor, în condiŃiile
regimului valutar din România;
3) dreptul de a transfera în străinătate, în valuta investiŃiei, sumele obŃinute cu titlul de despăgubire,
în situaŃia în care au fost realizate exproprieri pentru utilitate publică.
Totuşi, au existat şi o serie de aspecte critice privind ISD în România, menŃionându-se
următoarele elemente negative:
• birocraŃia în aplicarea unor legi, constând în lungul şir de justificări, documentări şi aprobări;
• starea de instabilitate economică şi valutară;
• calitatea necorespunzătoare a băncii de informaŃii şi a mişcării informaŃiilor privind starea
economică;
• crearea unui număr important de firme private româneşti în cele mai multe sectoare ale
economiei naŃionale, ca urmare a acumulării de capital autohton şi a privatizării62.
Ca urmare a acestor disfuncŃionalităŃi, s-a recurs la noi măsuri de atragere a investitorilor străini.
Procesul de atragere a investitorilor străini în economie presupune parcurgerea următoarelor etape:
informarea, sensibilizarea şi atragerea potenŃialilor investitori străini.
Prezentarea posibilităŃilor de investire pentru potenŃialii investitori se face prin intermediul
studiilor de oportunitate, punându-se în evidenŃă: caracteristicile şi avantajele ramurii economice,
trăsăturile dominante ale acesteia şi ale zonei geografice, domeniul de activitate etc.
Studiile de oportunitate pot fi împărŃite în: studii regionale, sectoriale şi speciale. Studiile de
oportunitate regionale identifică posibilităŃile de a investi într-o anumită regiune, zonă administrativă, cu
un potenŃial economic mai redus, dar cu un excedent de forŃă de muncă, cu o piaŃă de desfacere, cu un
potenŃial al cumpărătorilor, cu posibilităŃi de aprovizionare cu materii prime, cu tradiŃii şi cu un anumit
grad de atractivitate etc. Studiile de oportunitate sectoriale vizează posibilităŃile de a investi într-un
anumit sector de activitate (industria alimentară, industria uşoară, turism, industria materialelor de
construcŃii etc.). Studiile de oportunitate speciale se referă, cu prioritate, la resurse (umane, financiare,
materiale). Prezentarea acestora se face din punct de vedere cantitativ, calitativ şi al structurii,
prezentându-se investitorilor străini informaŃiile de bază cu privire la resursele respective, dar şi altele63.
În ceea ce priveşte climatul investiŃional în România64, acesta a fost evidenŃiat pentru prima oară
în lucrarea Cartea Albă – Climatul investiŃional în România, elaborată de Consiliul Investitorilor Străini
în România. Conform acestei lucrări, în care se făcea analiza situaŃiei mediului de afaceri din România
anilor 2000, investitorii străini din România doreau să li se asigure următoarele condiŃii:
1) să primească asigurări privind stabilitatea mediului de afaceri;
2) o mai puŃină implicare din partea statului român;
3) constituirea unui mediu legal clar şi stabil;
4) stoparea instabilităŃii cadrului legislativ;
5) efectuarea de modificări în următoarele domenii: sistemul contabil, fiscalitatea, administraŃia,
sistemul bancar, infrastructura;
6) revizuirea urgentă a sistemului de taxe şi o relaxare fiscală;
7) simplificarea procesului de privatizare;
8) reducerea ponderii deŃinute de stat în sistemul bancar.
Pentru România, o Ńară cu posibilităŃi interne de acumulare a capitalului extrem de limitate, dintre
toŃi factorii externi de dezvoltare, cel mai important rol stimulator îl pot avea ISD de capital. De regulă,
ele reprezintă intrări pe termen lung, deci un element de stabilitate. În acelaşi timp, înseamnă şi
introducerea în Ńară a unor maşini şi utilaje, aceste investiŃii contribuind în mare măsură la

62
Ioan DenuŃa, InvestiŃii străine directe în Ńările est şi central-europene, Editura Economică, Bucureşti,
1998, p. 142-145.
63
De exemplu: evoluŃia cererii consumatorilor, dinamica puterii de cumpărare a acestora etc.
64
Privit prin prisma a peste 70 de firme străine care au investit 4 mld USD, reprezentând aproximativ 2/3
din totalul ISD realizate în Ńara noastră.
retehnologizarea unor ramuri de activitate economică şi la reducerea necesităŃii recurgerii la credite
externe oneroase.
Totuşi, în ultimii 15 ani, investiŃiile străine în România nu au fost pe măsura aşteptărilor.
Din 1990 şi până astăzi, românii au aşteptat investitorii străini să vină cu capital şi să îl investească
pentru relansarea economiei naŃionale. Însă, în cei 16 ani, România nu a reuşit să atragă ca ISD mai
mult de 10,3 mld USD, conform datelor existente la Oficiul NaŃional al Registrului ComerŃului. Concret,
oamenii de afaceri străini au înfiinŃat sau cumpărat în Ńara noastră 97.203 societăŃi comerciale.
Conform datelor statistice, investitorii au fost mai mult atraşi de investiŃii în industrie (54,4% din
capitalul total investit), servicii (15,8%) şi comerŃul cu ridicata (10,7%). Sectoarele în care s-au investit
mai puŃine fonduri au fost agricultura (1%), turismul (2,4%) şi construcŃiile (2,4%).
Investitorii olandezi au investit în Ńara noastră circa 18% din totalul capitalului adus de străini în
ultimii 15 ani. Aceasta înseamnă cca 18,5 miliarde de USD. În ciuda acestei valori mari, numărul de
firme cu capital olandez este de numai 1.743. MotivaŃia acestei situaŃii este că domeniile în care s-au
implicat olandezii sunt dintre cele mai profitabile: prelucrarea şi fabricarea produselor din ŃiŃei, fabricarea
cimentului, comerŃul cu bunuri nealimentare, telefonia mobilă, serviciile financiar-bancare etc.
Investitorii majori, adică cei care au fost dispuşi să investească un milion de USD în economia
românească, sunt în jur de 200. Aceştia beneficiază de facilităŃi fiscale în România, iar valoarea
investiŃiei asumată de ei se ridică în total, în perioada octombrie 2001 – decembrie 2003, la circa 1,13
mld USD, conform datelor obŃinute de la AgenŃia Română pentru InvestiŃii Străine.
DistribuŃia pe cele 8 regiuni geografice a acestor capitaluri arată o dispersie extrem de
neuniformă. Numai Regiunea Bucureşti – Ilfov a atras investiŃii de 710 mln USD din totalul de 1,13 mld
USD. Cel mai mare investitor prezent în zonă este Mobifon, unde acŃionarii din Cipru, Olanda, SUA şi
Irlanda au decis să investească 228,5 mln USD în operatorul de telefonie mobilă. Pe locul al doilea se
află DâmboviŃa Center, centrul comercial pentru construcŃia căruia investitorii turci au venit cu un
capital de 175 mln USD pe care l-au alăturat investiŃiei iniŃiale româneşti.
Un alt pol care a atras investitorii majoritari este regiunea de centru, unde valoarea investiŃiei
asumate se ridică la 140,6mln USD. În top se află investitorii austrieci care au investit 64 mln USD într-
o fabrică de prelucrarea lemnului numită Holzindustrie Schweighofer, şi investitorii germani, care au
construit la Braşov un magazin Selgros în valoare totală de 22,8 mln USD.
Într-un clasament al regiunilor, pe poziŃia a treia se situează Regiunea Sud-Muntenia, unde s-au
investit 94,2 mln USD. Următoarele regiuni sunt: Nord-Vestul (investiŃii de 74,6 mln. USD), Vestul
(investiŃii de 55,96 mln USD) şi Nord-Estul (investiŃii de 41,5 mln. USD). JudeŃele amplasate în Sud-
Estul şi Sud-Vestul Ńării sunt încă ocolite de investitorii străini. Statistica arată că zona Dobrogea a atras
numai 9,3 mln USD ca investiŃie semnificativă, în timp ce zona Olteniei numai 4,4 mln. USD.
JudeŃul Ilfov împreună cu municipiul Bucureşti s-au manifestat ca un adevărat „magnet” care a
atras mai mult de jumătate din capitalurile aduse de investitorii străini. Conform datelor procurate de la
Registrul ComerŃului, investitorii străini au înfiinŃat sau cumpărat în această regiune 53.403 de societăŃi
comerciale, în care au investit circa 5,2 mld USD. Aceasta înseamnă 50,7% din totalul de fluxuri de
capital care au intrat în ultimii 16 ani în Ńara noastră. După Ńara de origine, olandezii, americanii şi
austriecii sunt pe primele trei locuri ca valoare investită, fiind urmaŃi îndeaproape de francezi, italieni şi
greci (tabelul nr. 6). Din punct de vedere al numărului de societăŃi, cele mai multe aparŃin italienilor
(3.164 societăŃi), urmaŃi de nemŃi (1.968 societăŃi) şi americani (1.507 societăŃi). Deci, se află pe primul
loc, din punct de vedere al sumelor investite, investitorii olandezii, care au achiziŃionat sau înfiinŃat doar
667 de societăŃi. La rândul ei, prezenŃa investitorilor austrieci se face simŃită doar în 588 de firme, care au
realizat în total o investiŃie de 448 de milioane USD.
Sectorul telecomunicaŃiilor este cel care a atras cea mai mare investiŃie străină din Bucureşti.
Datele de la Registrul ComerŃului arată că Mobifon a investit 320 mln USD pe piaŃa românească, iar pe
locul al doilea se situează investiŃia austriecilor făcută prin cumpărarea Băncii Agricole. Transformarea
acesteia în Raiffeisen Bank a reprezentat totodată şi o investiŃie de 171 mln USD. Pe locul al treilea din
punct de vedere al investiŃiilor realizate se află un producător american de săpunuri, detergenŃi şi produse
de întreŃinere; investiŃia Colgate – Palmolive a reprezentat un aport de 132 mln USD.
Tabelul nr. 6
Primii 10 investitori străini în România, după capitalul investit în perioada 1990 - 2004
Nr. InvestiŃia în România Capitalul investit Compania străină łara de
crt. (în mln USD) investitoare provenienŃă
a investiŃiei
1. ISPAT Sidex 554.160 LNM Holdings Antilele Olandeze
2. Rompetrol 339.160 OMV Olanda
3. Mobifon 321.725 Mobifon Holding Olanda
4. Automobile Dacia 235.949 Renault FranŃa
5. Raiffeisen Bank 171.746 Raiffeisen Austria
InternaŃional
6. Daewoo 156.121 Daewoo Automobile Motor Company
Coreea
7. Colgate Palmolive 132.994 Colgate Palmolive SUA
8. Rom Telecom SA 104.132 OTE InternaŃional Grecia
9. Rafo 103.956 Canyon Servicos Marea Britanie
10. Orange 103.317 Orange S.A. FranŃa
Sursa: Registrul ComerŃului Român, 2004.

După dimensiunea valorică, ISD din Ńările UE. în România pot fi împărŃite în două categorii:
a) Ńări cu ISD semnificative, având o pondere de peste 9% din totalul ISD în România –
Olanda, FranŃa Germania, Italia, Antilele Olandeze, Austria, Cipru, Turcia şi Marea Britanie – şi,
implicit, cu o puternică influenŃă la nivelul macro (tabelul nr. 7);
b) Ńări cu ISD relativ modeste, cu o pondere sub 9% – Luxemburg, Grecia, Belgia, Spania,
Irlanda, Danemarca, Portugalia.

Tabelul nr. 7
Primele 10 Ńări investitoare, după capitalul

investit în România, în perioada 1990 - 2004

Nr. crt. łara de provenienŃă a capitalului


străin investit în România
1. Olanda
2. FranŃa
3. Germania
4. SUA
5. Italia
6. Antilele Olandeze
7. Austria
8. Cipru
9. Turcia
10. Marea Britanie
Sursa: Registrul ComerŃului Român, 2004.

Investitorii străini şi-au manifestat interesul în special pentru comerŃ, care deŃine o pondere de
61% în totalul ISD, urmat de servicii, cu o pondere de 8,7%.
Este de menŃionat că ISD în general, cele din UE în special – cu un volum valoric ridicat – au o
contribuŃie însemnată la: crearea sectorului privat în economie; cooperarea dintre IMM şi întreprinderile
mari din Ńară şi străinătate prin formarea unor reŃele de afaceri (network business); externalizarea unor
activităŃi economice din România în străinătate şi internalizarea unor activităŃi din străinătate în România,
mai ales în domeniul tehnologiilor avansate; îmbogăŃirea ofertei de bunuri şi servicii pe piaŃa românească
ş.a.

România – locul al doilea în zonă la investiŃii străine în anul 2004

România a atras, în 2004, investiŃii străine directe de 5,1 mld USD, ocupând locul al doilea, după
FederaŃia Rusă, în regiunea Europei de S-E şi a statelor membre ale CSI, dar devansând noi membri ai
UE, precum Ungaria şi Cehia.
Potrivit ultimului Raport Mondial al InvestiŃiilor, realizat de UNCTAD, proiectele noi de investiŃii
din industria constructoare de maşini şi servicii (de tip greenfield), precum şi fondurile obŃinute din
privatizările din domeniul energetic, petrolier şi cel al gazelor (PETROM, Distrigaz Nord şi Sud) au
susŃinut creşterea cu peste 116% a fluxurilor de ISD din România. De altfel, vânzarea petrolului a fost
cea care a dus la aceste statistici favorabile.
Analiştii economici au păreri diferite în ceea ce priveşte acest rezultat. O parte cred că România a
atins un nivel record de capital străin în 2004 şi că este încă atractivă pentru investitorii străini, după
creşterea cu 29,8% a ISD în primele şapte luni din 200565.
Practic, cu cei 5,1 mld ISD, România a avut un sold de 18 mld USD la sfârşitul anului 2004,
comparativ cu Ungaria, care a avut 4,1 mld ISD investiŃi în acelaşi an şi un sold de peste 60 mld USD.
România şi Bulgaria au atras peste 70% din cei 35 mld ISD investiŃi în 2004 în Europa de S-E şi C.S.I.,
situaŃie ce se înscrie în tendinŃa de creştere, pentru al patrulea an consecutiv, a fluxurilor de ISD din
regiune. Totuşi, România este încă departe de nivelul atins în Europa Centrală din punct de vedere al
stocurilor de investiŃii pe locuitor.
„InvestiŃiile străine directe vor continua să crească în Europa de S-E şi în C.S.I., mai ales datorită
salariilor foarte competitive, şi se vor îndrepta spre Ńările care dispun de resurse de materii prime şi
energie”, considera, în anul 2005, coordonatorul rezident ONU în România.
Însă, adevărata competiŃie va începe după finalizarea privatizărilor, în momentul în care vom avea
doar achiziŃii şi fuziuni.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE

A. Sinteza capitolului 8
 InvestiŃia reprezintă un consum pe care trebuie să îl sacrificăm în prezent cu intenŃia de a
obŃine un consum viitor mai mare sau, altfel spus, reprezintă sacrificiul unei părŃi din consumul
prezent pentru un posibil şi incert consum viitor.
 InvestiŃiile cunosc o dinamică ce depinde de o serie de factori, cum ar fi: a) ritmul
progresului tehnologic; b) stocul bunurilor de capital din economie; c) cheltuielile cu întreŃinerea şi
funcŃionarea bunurilor de capital; d) anticipările cu privire la evoluŃia vânzărilor şi profiturilor şi
nivelul taxelor în economie.
 InvestiŃia străină (foreign investment) este un termen care desemnează orice investiŃie
efectuată de o companie particulară sau de o persoană în orice altă Ńară decât cea de origine, dar nu
sub forma unui ajutor guvernamental.
 Căile de a investi sunt următoarele: 1) constituirea unei societăŃi şi deschiderea unei filiale
într-o altă Ńară; 2) cumpărarea unei firme străine; 3) fuzionarea cu o firmă străină cu acelaşi profil; 4)

65
A se vedea AgenŃia Română pentru InvestiŃii Străine – ARIS.
investirea unei părŃi a profitului obŃinut de o filială din străinătate în aceeaşi Ńară sau în altă Ńară străină;
5) încheierea de contracte internaŃionale de leasing sau franchising cu o firmă din străinătate; 6)
cumpărarea de acŃiuni emise pe o piaŃă străină sau emise de o firmă din alt stat; 7) achiziŃionarea de
obligaŃiuni, de pe o piaŃă externă, care au fost emise de o firmă străină.
 InvestiŃia străină directă (ISD) este acea investiŃie care implică o relaŃie economică pe termen
lung, reflectând un interes de durată al unui investitor într-o unitate economică situată în altă Ńară decât
cea a investitorului.
 InvestiŃiile de portofoliu (ISP) sunt acele investiŃii materializate, în principal, în dobândirea
de hârtii de valoare (obligaŃiuni, acŃiuni, certificate de depozit şi alte titluri).
 Factorii care determină cererea de investiŃi sunt următorii: a) dimensiunea pieŃei externe;
b) ciclul economic; c) fuzionările şi preluările de întreprinderi străine; d) măsurile de politică
economică; e) liberalizarea comerŃului internaŃional şi fluxurile de investiŃii străine; f) regimul
cursului de schimb; g) liberalizarea regimului investiŃiilor străine; h) adoptarea programelor de
privatizare; i) integrarea regională.
 MutaŃiile care au avut loc pe piaŃa investiŃiilor străine directe în ultimii 15-20 de ani sunt
următoarele: 1) ISD depăşesc mult ca importanŃă investiŃiile străine de portofoliu; 2) principalul mare
investitor, dar şi beneficiar îl reprezintă SUA; 3) SUA are un rol preponderent, atât ca „Ńară sursă”, cât
şi ca „Ńară gazdă” a ISD; 4) creşterea ponderii Europei Occidentale şi a Japoniei ca investitori externi;
5) axa N-N a devenit mult mai atractivă pentru ISD decât axa N-S; 6) creşterea însemnată a ponderii
economiilor în dezvoltare în calitate de beneficiari ai ISD; 7) deplasarea ISD din sectoarele primare
către cele terŃiare; 8) apariŃia în anii ’80 a fenomenului de conversie a datoriei externe în ISD.
 În prezent, se desprind trei trăsături dominante în cea ce priveşte fluxurile mondiale de
investiŃii străine directe: 1) intensificarea într-un ritm fără precedent a fluxurilor internaŃionale de ISD;
2) apariŃia unor relaŃii noi, mai complexe, între comerŃul internaŃional şi ISD; 3) iniŃierea unor măsuri
de reglementare multilaterală a fluxurilor de ISD.
 AsociaŃia Mondială a AgenŃiilor de Promovare a InvestiŃiilor Străine are următoarele
obiective principale: 1) întărirea sistemelor de culegere şi schimb de informaŃii între agenŃiile de
promovare a investiŃiilor străine; 2) facilitarea schimbului de experienŃă în domeniul atragerii de
investiŃii străine între Ńări şi regiuni; 3) spri-jinirea accesului agenŃiilor de promovare a
investiŃiilor străine la sursele de asistenŃă tehnică şi pregătire profesională; 4) facilitarea accesului
la surse de finanŃare şi de asistenŃă, cum ar fi agenŃiile bilaterale sau multilaterale, în vederea
realizării programelor promoŃionale ale Ńărilor membre.
 Criteriile de selectare a amplasamentelor filialelor în străinătate sunt următoarele: a) poziŃia
geografică; b) disponibilul de resurse umane; c) infrastructurile dezvoltării; d) accesul la alte pieŃe şi
active create de capacitatea tehnologică şi de inovaŃie.
 CorporaŃia transnaŃională (CTN) este definită ca fiind o întreprindere mare, privată sau
publică, care are sediul central într-o Ńară şi operează prin mai multe sucursale aflate în proprietatea
totală sau parŃială a altei Ńări.
 MotivaŃiile subiective şi obiective care stau la baza interesului României faŃă de ISD
sunt următoarele: 1) nevoia de capital; 2) fluxurile de valută; 3) transferul de tehnologii noi şi de
know-how; 4) crearea de valoare adăugată şi de noi locuri de muncă; 5) infuzia de noi calificări şi
profesii; 6) preluarea şi aplicarea noilor metode de conducere; 7) accesul la piaŃa occidentală; 8)
deschiderea către piaŃa mondială; 9) con-tribuŃia la bugetele de stat prin plata de taxe şi impozite.
 România deŃine o serie de avantaje competitive de natură să atragă ISD, precum: a) avantaje
legate de locaŃie şi piaŃa de desfacere; b) avantaje legate de resurse; c) avantaje pe plan politic; d)
avantaje legate de apartenenŃa la organisme şi organizaŃii internaŃionale; e) avantaje economice; f)
avantajul îmbunătăŃirii infrastructurii; g) avantajul social; h) avantaje legislative.

B. Concepte şi termeni de reŃinut


a) investiŃia
b) investiŃia străină – foreign investment
c) investiŃia străină directă (ISD) – foreign direct investment
d) investiŃia străină de portofoliu (ISP)
e) corporaŃia transnaŃională (CTN) – transnational corporation
f) AsociaŃia Mondială a AgenŃiilor de Promovare a InvestiŃiilor Străine
g) AgenŃia de Garantare Multilaterală a InvestiŃiilor (MIGA)
h) reŃeaua IPANET
i) structură transnaŃională introvertită
j) structură transnaŃională extrovertită
k) politica de „paradis fiscal”
l) Consiliul Investitorilor Străini în România
m) ReŃea de afaceri – network business

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere


1. Tipuri de investiŃii internaŃionale
2. Căi de realizare a investiŃiilor externe
3. Factorii determinanŃi ai investiŃiilor străine directe
4. Factorii dinamicii investiŃionale
5. Factorii determinanŃi ai cererii de investiŃii
6. Politici naŃionale de atragere a ISD
7. MutaŃiile care au avut loc pe piaŃa ISD în ultimii 15-20 de ani
8. Trăsăturile dominante ale fluxurilor mondiale ale ISD
9. Organismele mondiale de monitorizare a ISD
10. Efectele contradictorii ale expansiunii CTN
11. Tipuri de „paradisuri fiscale”
12. Avantajele „paradisurilor fiscale”
13. MotivaŃii subiective şi obiective care stau la baza interesului
faŃă de ISD al României

D. Bibliografie obligatorie
• Constantin Munteanu, Călin Vâlsan, InvestiŃii internaŃionale, Editura Oscar Print, Bucureşti,
1995.
• Ioan DenuŃa, InvestiŃii străine directe în Ńările est şi central europene, Editura Economică,
Bucureşti, 1998.
• UNCTAD, World Investment Report, 2004.
• Ioan Bari, Globalizarea economiei, Editura Economică, Bucureşti, 2005.
CAPITOLUL 9

PIAłA INTERNAłIONALĂ DE CAPITAL

9.1. Concepte şi concepŃii


9.2. Organizarea şi participanŃii la piaŃa de capital
9.3. Instrumentele pieŃei de capital
9.4. Tipologia şi structura pieŃelor de capital
9.5. Aprecierea activităŃii bursiere prin indicii bursieri
9.6. PiaŃa de capital în România

PiaŃa internaŃională de capital este o componentă de bază a sistemului financiar şi mondial –


instituŃii financiare, bancare, burse de valori etc. care au ca misiune atragerea de fonduri financiare şi
dirijarea lor spre obiective şi beneficiari din diferite Ńări. Această misiune se realizează prin derularea
unor operaŃiuni specifice care caracterizează activitatea financiară internaŃională. OperaŃiunile respective
conturează, totodată, şi contribuŃia pieŃei de capital la desfăşurarea procesului complex de comunicare
economică prin bani în cadrul comunităŃii mondiale.

9.1. Concepte şi concepŃii


În literatura de specialitate română şi străină, cât şi în legislaŃia diferitelor state dezvoltate,
noŃiunile de „piaŃă de capital” au uneori interpretări variate. Astfel, unii autori evidenŃiază existenŃa
similitudinii dintre piaŃa financiară şi piaŃa de capital. De exemplu, în lucrarea DicŃionar bursier „piaŃa
de capital” se defineşte ca termen sinonim cu „piaŃa financiară”66. În cartea FinanŃe internaŃionale, în
contextul tendinŃelor de pe pieŃele de capital, se subliniază tendinŃele imprevizibile existente pe „pieŃele
financiare sau, altfel spus, pieŃele de capital”67. În acelaşi timp, în lucrarea RelaŃii valutar-financiare
internaŃionale se face o sistematizare a pieŃelor pe care se operează cu fonduri băneşti şi se apreciază că
piaŃa financiară are trei segmente: „piaŃa bancară, reprezentând multitudinea relaŃiilor de credit (atât pe
termen lung, cât şi pe termen mediu şi scurt) la care participă active bancare care nu-şi schimbă valoarea
prin negociere (cambii, bilete la ordin, cecuri, depozite etc.); piaŃa de capital, care include ansamblul
tranzacŃiilor cu titluri pe termen lung şi mediu a căror valoare se modifică prin negociere (acŃiuni,
obligaŃiuni, bonuri de tezaur); piaŃa monetară, care este constituită din tranzacŃii cu titluri pe termen scurt
şi uşor lichidabile”68, subliniindu-se că această clasificare a pieŃei financiare nu este universală, ea având
interpretări diferite în alte economii. Deci, în concepŃia autorului, piaŃa financiară cuprinde: piaŃa
bancară, piaŃa de capital şi piaŃa monetară; piaŃa de capital este un segment al pieŃei financiare.
Literatura şi legislaŃia din diverse Ńări interpretează şi operează cu termenii respectivi, de
asemenea, în mod diferit. Astfel, doctrina anglo-saxonă (şi, în primul rând, cea americană) înŃelege prin
piaŃa financiară totalitatea tranzacŃiilor cu instrumente monetare (piaŃa monetară) şi cu titluri pe termen
lung (piaŃa de capital). Doctrina europeană continentală (cu deosebire cea franceză) utilizează conceptul
de piaŃă a capitalurilor ca termen generic atotcuprinzător în care se includ piaŃa financiară, adică

66
Lucia Abil, DicŃionar bursier, Editura Economică, Bucureşti, 1995, p. 140.
67
Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 101.
68
Constantin Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura NaŃional, 2001, p. 251.
operaŃiunile cu valori mobiliare, piaŃa creditului şi piaŃa monetară. Deci, într-o primă interpretare (anglo-
saxonă), piaŃa de capital este un segment al pieŃei financiară, aceasta din urmă cuprinzând toate
operaŃiunile cu fonduri băneşti – piaŃa monetară, piaŃa cu titluri de credit, precum şi piaŃa cu valori
mobiliare. În a doua interpretare (europeană, cu deosebire cea franceză), piaŃa de capital este un concept
atotcuprinzător care include piaŃa financiară (tranzacŃii cu valori mobiliare), piaŃa creditului şi piaŃa
monetară cuprinzând operaŃiunile interbancare şi instrumentele de credit (cambie, bilet la ordin, cec,
certificate de depozit)69.
O altă interpretare a pieŃei financiare se bazează pe două principii: a) alocarea definitivă de
resurse financiare care nu se mai întorc la furnizorul de fonduri: cotizaŃii la instituŃii financiare, asigurări,
ajutoare financiare internaŃionale; b) alocarea temporară pe un anumit termen precizat (sau neprecizat)
de fonduri financiare, dar pe termen lung şi foarte lung sub formă de investiŃii internaŃionale, plasamente
în titluri de valoare (acŃiuni, obligaŃiuni) cu condiŃia de restituire şi de plată la anumite perioade
convenite cu debitorul de dobânzi, dividende, rente70.
MenŃionăm şi opinia că o caracteristică esenŃială a pieŃei financiare constă în perioada lungă şi
foarte lungă a alocării de fonduri băneşti, obligaŃiuni străine sau euro-obligaŃiuni ş.a., sau alocarea
definitivă, precum şi neprecizarea perioadei de restituire a fondurilor alocate, cum este cazul cumpărării
de acŃiuni. Alocarea pe termen scurt de resurse financiare sub formă de credite sau tranzacŃii cu titluri de
credit (cambii, bilete la ordin etc.) reprezintă operaŃiuni specifice pieŃei monetare internaŃionale.
Creditele pe termen mediu (3-6 ani) constituie un segment aparte de tranzacŃii financiare, care fac parte
din piaŃa creditului internaŃional, de regulă, sub formă de eurocredite financiare.
Spre deosebire de investiŃiile străine directe, investiŃiile de portofoliu se tranzacŃionează pe piaŃa de
capital. InvestiŃiile de portofoliu sunt investiŃiile cu titluri de valoare: acŃiuni, obligaŃiuni, bunuri de tezaur
certificate de depozit etc. InvestiŃiile de portofoliu se caracterizează prin aceea că proprietarul titlurilor de
valoare (acŃiuni la o întreprindere) nu deŃine o pondere atât de mare care să-i dea dreptul de control şi
decizie asupra întreprinderii respective.
În concluzie, se constată preponderenŃa concepŃiei că piaŃa de capital şi piaŃa financiară sunt, fie
sinonime, fie foarte apropiate prin mecanismele instrumentelor cu care operează şi prin termenul
îndelungat al tranzacŃiilor de capital. La aceeaşi concluzie ajung şi autorii DicŃionarului internaŃional de
finanŃe, în care se precizează că, spre deosebire de piaŃa monetară, care operează cu tranzacŃii pe termen
scurt, fondurile de pe piaŃa de capital sunt utilizate, în principiu, pentru realizarea de investiŃii fixe şi
achiziŃii, această piaŃă fiind alcătuită din totalitatea instituŃiilor care canalizează oferta şi cererea de
capital, inclusiv sistemul bancar, bursa de valori, companiile de asigurări şi alŃi intermediari financiari71.
Întrucât prezenta lucrare are capitole separate pentru piaŃa monetară, piaŃa valutară, piaŃa
investiŃiilor internaŃionale şi piaŃa creditelor internaŃionale, capitolul de faŃă tratează piaŃa de capital (sau
financiară), cu excepŃia acelor segmente ale acestei pieŃe care sunt tratate în capitolele enunŃate mai sus.
Denumirile generice, de piaŃă de capital sau piaŃă financiară, contează, desigur, mai puŃin,
importante sunt conŃinutul tranzacŃiilor, mecanismele cu care se operează, scopurile urmărite şi eficienŃa
operaŃiunilor de pe piaŃa financiară sau de capital. Totuşi, am optat pentru titlul acestui capitol în
formularea de „piaŃă de capital”, căci această noŃiune este mai semnificativă decât noŃiunea de „piaŃă
financiară”, noŃiune destul de largă, care include şi operaŃiuni monetare şi de credit pe termen scurt. Însă
nu credem că în practica economică există un zid despărŃitor între cei doi termeni (capital şi financiar).

9.2. Organizarea şi participanŃii la piaŃa de capital

69
Teodora Vâşcu Barbu, Victor Dragotă, PieŃe de capital. Evaluarea şi gestionarea valorilor mobiliare,
Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998, p. 7.
70
Paul Bran (coordonator), RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Didactică, Bucureşti, 1990,
p.99.
71
Graham Bennock, William Menser, DicŃionar internaŃional de finanŃe, Penguin Books, ediŃia în limba
română, Editura Universal, Dosi, 2000, p.54.
ExistenŃa şi organizarea unei pieŃei de capital, de valori mobiliare, depind de îndeplinirea
unor condiŃii obligatorii, cum ar fi:
1) O cerere de capital din partea agenŃilor economici publici sau privaŃi, a instituŃiilor bancare şi
financiare, societăŃilor de asigurare, care se exprimă prin emiterea de titluri de valoare ce se vor
preschimba în lichidităŃi pentru a satisface nevoile economice ale debitorilor. Cererea şi emisiunile de
titluri şi eurotitluri sunt, deci, reprezentate de sectorul public şi privat, precum şi de instituŃii financiar-
bancare naŃionale şi internaŃionale (BIRD, BEI, BERD etc.). Cererea de capital poate fi structurală – în
sensul că se materializează în: crearea de noi societăŃi publice şi private, respectiv a instituŃiilor financiar-
bancare de asigurări naŃionale şi internaŃionale; dezvoltarea şi modernizarea celor deja existente;
finanŃarea investiŃiilor productive de bunuri şi servicii şi pentru acŃiuni sociale; achiziŃionarea de bunuri
sau servicii de către persoane fizice sau juridice; luarea de împrumuturi pentru finanŃarea unor programe
de dezvoltare ş.a. – sau conjuncturală, determinată de necesităŃi tranzitorii, depinzând de factori legaŃi de
deficitele bugetare, de deficitele balanŃelor de plăŃi, de limitări la plafonul de credite pe piaŃa monetară,
de indisponibilitatea resurselor financiare interne pentru finanŃări externe ş.a. În ceea ce priveşte debitorii
emitenŃi (împrumutaŃii), îi putem clasifica în raport de două criterii: activitatea economică şi scopul
urmărit. În funcŃie de activitatea economică, distingem: bănci comerciale şi alte instituŃii bancare,
organisme internaŃionale, instituŃii monetare centrale, guverne centrale şi locale, întreprinderi publice şi
particulare fără profit financiar, alte instituŃii publice şi particulare cu caracter financiar etc. În funcŃie de
scopul urmărit de solicitatorii de capitaluri, putem reŃine: băncile şi finanŃele, petrolul şi gazele naturale,
finanŃarea industriei, resursele naturale, transportul şi serviciile publice şi alte scopuri generale72.
2) O ofertă de capital de la investitorii deŃinători de resurse financiare (instituŃii de genul
organizaŃiilor economice, băncilor, caselor de economii, dar şi persoane parti-culare) care să fie plasată
pe piaŃa de capital prin cumpărarea titlurilor de valoare emise.
3) Rezultatul final pe care îl aşteaptă participanŃii pe această piaŃă trebuie să fie obŃinerea
efectului maxim în minimum de timp, ceea ce se poate realiza numai dacă tranzacŃiile sunt cât mai
uşoare şi mai rapide posibil.
4) Trebuie să fie eliminate speculaŃiile sau influenŃele dirijate pentru ca nivelul final al
echilibrului dintre cerere şi ofertă să reflecte realitatea, fapt ce se poate realiza numai dacă există un loc
bine stabilit şi centralizat unde să se întâlnească nestingherit cererea cu oferta de capital.
5) Nivelul cursului la care se cumpără şi se vând titlurile mobiliare trebuie să fie public,
pentru a reuni cu maximă promptitudine ofertanŃii cu utilizatorii de capital, reali şi potenŃiali, ceea ce se
poate înfăptui numai printr-o publicitate completă şi rapidă, în care rolul cel mai mare revine mass-
media73.
În cadrul pieŃei de capital, în tranzacŃiile cu titluri financiare sunt implicate trei categorii de
participanŃi, şi anume: emitenŃii, investitorii şi intermediarii.
Emitentul este persoana – partener care are nevoie de fonduri şi le caută pe piaŃă, el având de
ales între majorarea capitalului propriu (emiterea de acŃiuni) şi contractarea unui împrumut de pe piaŃa
financiară. Pentru aceasta, el trebuie mai întâi să prospecteze piaŃa printr-un studiu amănunŃit al
posibilităŃilor care i se pot oferi pentru împrumut: să afle unde se găsesc fonduri disponibile, în ce
monedă, pe ce perioadă se pot obŃine fondurile şi care va fi costul finanŃării (nivelul dobânzilor). În
acelaşi timp, el trebuie să se decidă dacă apelează la plasamentul privat sau dacă va emite prin ofertă
publică. În plasamentul privat, distribuirea de titluri financiare se face prin încheierea de contracte cu
investitori cunoscuŃi, în timp ce oferta publică constă în punerea în vânzare de valori mobiliare noi unor
investitori necunoscuŃi, prin intermediul unei societăŃi financiare.
Investitorul este posesorul de capital care doreşte să-l valorifice prin investire pentru a-i aduce
un venit suplimentar. O importanŃă mare pentru investitor o prezintă credibilitatea emitentului şi statutul
emisiunii, care, de altfel, exprimă avantajele şi condiŃiile investiŃiei. Investitorul este cel care analizează

72
Gabriela Anghelache, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura Adevărul,
Bucureşti, 1992, p.9.
73
Bogdan Ghilic – Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p.7.
relaŃia risc /venit şi trebuie să vadă care este rata rentabilităŃii74. El este interesat să ştie care este riscul
împrumutării, al creditării, care sunt garanŃiile pe care le oferă emitentul, care este scadenŃa cea mai
favorabilă şi ce dobândă poate obŃine, precum şi ce lichiditate are emitentul, adică posibilitatea de
recuperare la termen a investiŃiilor.
Intermediarii sunt acele instituŃii75, societăŃi comerciale sau persoane fizice calificate
corespunzător pentru această activitate care îmbină necesitatea de fonduri a emitentului cu dorinŃa de
plasare şi valorificare a fondurilor investitorilor. Ei pot oferi, la cererea părŃilor, servicii de negociere,
consultanŃă de specialitate, asistenŃă la lansarea unei emisiuni noi şi se implică în distribuirea acŃiunilor şi
obligaŃiunilor. Aceştia nu împrumută fonduri proprii, însă există unele excepŃii, cum ar fi societăŃile de
valori mobiliare sau dealerii care pentru serviciile lor pretind plata unui comision. Ei îşi calculează riscul
propriu în sensul că apreciază dacă comisioanele încasate acoperă sau nu riscul asumat. Acest gen de
intermediari acŃionează neutru, Ńinând seama de cerinŃele emitentului, dar acŃionează şi pentru protejarea
investitorului, comportament care, de fapt, este prevăzut în codul de conduită internă al respectivei
instituŃii de intermediere.
Intermediarul, indiferent de natura lui, trebuie să fie o persoană fizică sau juridică de un mare
profesionalism, de o mare probitate morală şi, mai ales, de o mare credibilitate. El este controlat şi
supravegheat îndeaproape de către instituŃii financiare specializate care, de altfel, îi acordă şi autorizaŃia
de a intermedia pe piaŃa de capital (fig. nr. 1).

Guvern Cererea Oferta SocietăŃi de investiŃii

OficialităŃi locale OrganizaŃii economice

AgenŃi economici publici şi PiaŃa SocietăŃi bancare


particulari de de de
capital
InstituŃii financiar- Case de economii
bancare şi consemnaŃiuni
SocietăŃi de asigurări capital capital
şi reasigurări
Investitori

Fig. nr.1. Cererea şi oferta pe piaŃa de capital


Sursa: Bogdan Ghilic-Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p.6.

ImportanŃa investitorilor particulari (individuali) deŃinători de resurse financiare, ca pondere în


totalul investitorilor, a condus la internaŃionalizarea pieŃelor de capital, adică la posibilitatea investirii
fondurilor băneşti disponibile în titluri emise de agenŃi economici aparŃinând altei Ńări. Prin intermediul
pieŃelor de capital, capitalurile disponibile sunt dirijate către agenŃii economici naŃionali sau de pe pieŃele
altor Ńări, unde nevoile de capital depăşesc posibilităŃile financiare interne de acoperire sau autorităŃile
monetare impun anumite restricŃii privind accesul la resursele financiare interne. Aceste deplasări de
capitaluri financiare de pe o piaŃă naŃională către alte pieŃe au condus practic la creşterea şi funcŃionarea,

74
Rata rentabilităŃii = raportul dintre profit şi cheltuielile cu împrumutarea.
75
Printre aceste instituŃii se înscriu: băncile comerciale, băncile de investiŃii, băncile universale – băncile
comerciale din străinătate care capătă autorizaŃia de negociere a titlurilor, bursele de valori mobiliare, societăŃile de
valori mobiliare, societăŃile de asigurare, fondurile mutuale, brokerii, dealerii etc.
în afara pieŃelor interne de capital, a unei pieŃe internaŃionale de capital. Astfel, au loc transferuri de
capital dintr-o Ńară în alta, dintr-o regiune în alta, de pe un continent pe altul, în funcŃie de o serie de
factori economici, geopolitici, sociali şi, adesea, psihologici.
PiaŃa internaŃională de capital nu este o sumă aritmetică a pieŃelor naŃionale, ci o piaŃă distinctă
şi complementară a acestora, care îşi dezvoltă propriile structuri. Dintre funcŃiile (motivaŃiile) pieŃei de
capital, una din cele mai însemnate constă în emisiunea şi plasarea de valori mobiliare din
însărcinarea emitenŃilor sau debitorilor, adică vânzarea pentru prima oară de acŃiuni, obligaŃiuni şi alte
titluri către deŃinătorii de capitaluri financiare disponibile. O altă motivaŃie a pieŃelor de capital şi a
rolului pe care acestea îl au în funcŃionarea economiilor naŃionale şi a economiei mondiale în ansamblul
ei este caracterul negociabil al valorilor mobiliare, dat de faptul că ele pot fi vândute de primii
deŃinători înainte de scadenŃă şi transferate în lichidităŃi.
FuncŃionarea unei pieŃe interne de capital ca piaŃă internaŃională are loc atunci când o parte
din activele financiare disponibile pe termen mediu şi lung sunt investite într-o altă Ńară sau, invers, o
parte din nevoile de resurse financiare ale agenŃilor economici dintr-o Ńară sunt acoperite din
străinătate. Pentru aceasta însă, trebuie îndeplinite anumite condiŃii: existenŃa de active financiare
disponibile într-o cantitate semnificativă, exprimate într-o monedă convertibilă şi, îndeosebi, liber
utilizabilă; existenŃa unor intermediari financiari cu mare experienŃă şi cu o reŃea diversificată de filiale şi
corespondenŃi în străinătate; fiscalitatea preferenŃială pentru tranzacŃiile financiare internaŃionale etc.
O modalitate importantă de mobilizare a capitalurilor disponibile pe unele pieŃe naŃionale şi de
introducere a lor pe pieŃele altor Ńări sau în circuitul internaŃional o constituie plasamentul internaŃional
de valori mobiliare. Activitatea financiară care se desfăşoară sub forma plasării de valori mobiliare
determină o deplasare a capitalurilor financiare către agenŃii economici şi/sau economiile solicitatoare
în schimbul cumpărării acestor titluri de către investitorii din Ńările furnizoare de capital. Aceste
capitaluri mobilizate prin emisiunea şi plasarea titlurilor respective sunt utilizate fie pentru realizarea
unor obiective de investiŃii cu caracter productiv, fie pentru finanŃarea deficitelor bugetare sau acoperirea
cheltuielilor de funcŃionare ale unor instituŃii naŃionale sau internaŃionale (financiar-bancare şi monetare,
sociale, culturale etc.).76
Plasarea pe plan internaŃional a valorilor mobiliare emise de agenŃii economici din cadrul unei
economii se realizează fie pe piaŃa de capital a altor Ńări (ca piaŃă a titlurilor străine), fie pe piaŃa
internaŃională (ca piaŃă a euroemisiunii de titluri).

9.3. Instrumentele pieŃei de capital


În cele ce urmează vom detalia bunurile financiare (instrumentele) cu care se lucrează pe această
piaŃă. În esenŃă, este vorba de două mari categorii, şi anume: active şi titluri financiare.

1. Activele sunt reale şi financiare. Activele reale sunt cele care, integrate în circuitul economic,
generează venituri în viitor sub formă de profituri, rente, chirii etc. şi care pot îmbrăca forma bunurilor
corporale sau necorporale. În schimb, activele financiare sunt materializate în înscrisuri de valoare
(hârtii, de genul: acŃiunilor, obligaŃiunilor, bonurilor de trezorerie, certificatelor de depozit ş.a. sau
înregistrări în cont), care denotă drepturile băneşti ale deŃinătorilor lor, precum şi drepturile acestora
asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea activelor respective (dividende, dobânzi etc.).
Cele care ne interesează în acest proces sunt activele financiare, care reprezintă, de altfel,
corespondentul monetar al activelor reale şi care arată direct opŃiunea pentru profit ca rezultat,
independent de modul în care se produce el (activităŃi comerciale, financiare, de producŃie ş.a.m.d.).
EsenŃial la un activ financiar este că el obŃine o cotă din rezultatul procesului de valorificare77.
În cadrul economiei financiare, circuitul banilor se realizează între cei care oferă fonduri şi cei care
le utilizează. Primii efectuează investiŃii, plasându-şi banii în scopul valorificării lor, deci al obŃinerii unui
76
Gabriela Anghelache, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura Adevărul,
Bucureşti, 1992, p.7.
77
Ioan Popa, Bursa, vol. I, Editura Adevărul, Bucureşti, 1995, p. 26.
profit, iar ceilalŃi au nevoie de bani şi mobilizează fonduri pentru a-şi finanŃa propria activitate. Aşa are
loc transferul resurselor băneşti de la cei care au un disponibil la un moment dat către cei care au
neapărată nevoie de fonduri pentru iniŃierea sau continuarea afacerilor lor, astfel că o parte din profit, la
care se adaugă riscul aferent, se transferă de la agenŃii economici la cei care pun la dispoziŃie fonduri,
printr-o relaŃie de feed-back78.
De fapt, în aceasta constă emisiunea de active financiare de către utilizatorii de fonduri şi
distribuirea acestora către deŃinătorii de fonduri.
La rândul lor, activele financiare se pot grupa în :
a) active financiare bancare, care reprezintă rezultatul operaŃiunilor specifice efectuate de către
bănci şi alte instituŃii asimilate, nu sunt negociabile, produc dobânzi şi prezintă un risc redus, deci au un
grad mare de siguranŃă;
b) active financiare nebancare, care sunt rezultatul operaŃiunilor de investiŃii de portofoliu
(plasament în active financiare) şi sunt concretizate în titluri de valoare cu caracter negociabil. Dar şi
acestea se pot împărŃi în două categorii distincte, şi anume:
♦ active financiare nebancare sub forma activelor de capital, care sunt rezultate din
plasamentele pe termen lung şi conferă deŃinătorului dreptul la obŃinerea de dividende şi
dobânzi, având un caracter negociabil pe piaŃa de capital;
♦ active financiare nebancare sub forma activelor monetare, care sunt rezultate din
plasamentele pe termen scurt, au un grad ridicat de lichiditate şi sunt negociabile pe piaŃa
monetară.
c) active hibride, care rezultă din practica de afaceri în cadrul căreia cele două mari categorii nu
sunt întotdeauna strict delimitate, ele interpunându-se pe alocuri şi creând acele active care au
caracteristici atât ale activelor bancare, cât şi trăsături ale activelor financiare nebancare (exemplu,
certificatele de depozit)79.
2. Titlurile financiare sunt acele titluri de valoare care dau dreptul deŃinătorilor lor
(investitorilor) de a obŃine, în condiŃiile strict indicate pe titlul respectiv, o parte din veniturile viitoare
ale emitentului. Toate aceste titluri care se tranzacŃionează pe piaŃa de capital prin intermediul bursei de
valori mai poartă denumirea de produse bursiere. În ceea ce priveşte modul în care sunt create, ele se pot
împărŃi în trei categorii distincte, şi anume: primare, derivate şi sintetice.
I. Titlurile primare asigură mobilizarea de capital pe termen lung de către utilizatorii de fonduri
şi conferă deŃinătorilor lor drepturi asupra veniturilor băneşti nete (cash-flow-ul) ale emitentului.
Investitorul este astfel asociat direct la profitul şi riscul afacerilor utilizatorului de fonduri. Aceste titluri
sunt atât cele emise de către utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu (denumite şi
instrumente de proprietate – equity instruments), cât şi cele folosite pentru atragerea capitalului de
împrumut (denumite şi instrumente de datorie – debt instruments)80.
Din prima categorie fac parte acŃiunile, iar din a doua obligaŃiunile.
a) AcŃiunile sunt titlurile financiare sau efectele publice emise de către o societate comercială sau
de către o companie pentru constituirea, mărirea sau restructurarea capitalului propriu. AcŃiunea
conferă deŃinătorului său, persoană fizică sau persoană juridică (denumit acŃionar sau investitor),
următoarele drepturi şi obligaŃii:
 dreptul de a primi un titlu de valoare (certificat de investitor) emis de o societate comercială şi
recunoscut de către stat, ceea ce îi conferă acŃionarului statutul de proprietar în cadrul societăŃii emitente;
 dreptul de înstrăinare, conform căruia acŃionarul respectiv le poate înstrăina prin vânzare-
cumpărare pe piaŃa de capital;

78
Nicolae Dardac, Cezar Basno, Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanŃe social-economice,
Editura Economică, Bucureşti, 1997.
79
Vergil Popescu, Bursa şi tranzacŃii cu titluri financiare, Editura Coresi, Bucureşti, 1993.
80
Lucia Abil, DicŃionar bursier, Editura Economică, Bucureşti, 1995.
 dreptul la vot în cadrul adunării generale a acŃionarilor pentru alegerea conducerii
societăŃii, pentru luarea deciziilor de emitere de noi acŃiuni, de distribuire a profitului ş.a.;
 dreptul de a solicita emitentului onorarea tuturor angajamentelor pe care acesta şi le-a
asumat la emiterea acŃiunilor;
 dreptul de acŃionar (stock), care exprimă drepturile deŃinătorului – acŃionarului, asupra societăŃii
emitente şi este prezentat printr-un document numit certificat de acŃionar.
AcŃiunea (share) este un titlu de proprietate care, pe de o parte, aduce posesorului ei o parte din
beneficiul net al societăŃii, iar pe de altă parte, supune titularul la riscul de a nu primi nici un venit (dacă
întreprinderea la care este acŃionar lucrează în pierdere) şi chiar acela de a pierde investiŃia (dacă
întreprinderea respectivă dă faliment). AcŃiunea se poate prezenta sub 2 forme distincte: fie sub forma de
înscris documentar, fie sub forma mai nouă de înregistrare electronică. Atât pentru o formă, cât şi
pentru cealaltă se eliberează certificatul de acŃionar, care trebuie să cuprindă, în esenŃă, următoarele
elemente: numele societăŃii emitente, numărul acŃiunilor emise, valoarea nominală, numărul de
identificare al titlului, data şi numărul de acŃiuni conŃinute de certificat81.
Un titular de acŃiuni are dreptul la tot atâtea voturi câte acŃiuni posedă, aceasta însemnând că
deŃinerea a cel puŃin 50% din acŃiunile unei societăŃi dă deŃinătorului dreptul la conducerea societăŃii82.
Valoarea nominală sau paritară (face value) a acŃiunilor se stabileşte împărŃind capitalul social la
numărul acŃiunilor. Acestea se pot vinde şi cumpăra la un preŃ mai mare sau mai mic decât valoarea lor
nominală, şi anume la preŃul de piaŃă.
b) ObligaŃiunile (bonds) sunt titluri reprezentative ale unei creanŃe a deŃinătorului lor asupra
emitentului (care poate fi: statul, un organism public sau o societate comercială). Ele dau deŃinătorului
lor dreptul la încasarea unei dobânzi şi vor fi răscumpărate la scadenŃă de către emitent, investitorul
recuperându-şi astfel capitalul. ObligaŃiunea este materializată într-un înscris care conŃine următoarele
date esenŃiale: rata cuponului, scadenŃa, valoarea nominală, semnătura şi ştampila (sigiliul) emitentului,
elemente grafice care împiedică falsificarea ş.a.
Pentru emitent, obligaŃiunile reprezintă un instrument de mobilizare a capitalului de împrumut.
Dacă o firmă intenŃionează să mobilizeze un capital de împrumut, atunci ea trebuie să specifice
următoarele elemente: preŃul emisiunii, respectiv, cel la care titlul se oferă la emisiune; valoarea de
rambursare, de regulă, egală cu valoarea nominală; rata dobânzii, stabilită în principiu ca o cotă fixă la
valoarea nominală, numită cupon; amortizarea împrumutului, respectiv, răscumpărarea de către emitent
a obligaŃiunilor emise şi rambursarea creditului.
II. Titlurile derivate (sau hibride) sunt produse bursiere, rezultat al contractelor încheiate între
emitent (vânzător) şi beneficiar (cumpărător). Aceste contracte conferă cumpărătorului drepturi asupra
unor active ale emitentului, la o anumită scadenŃă viitoare, aşa cum prevăd condiŃiile stabilite în contract.
Contractele de acest gen au ca obiect negocierea de titluri de valoare, motiv pentru care sunt incluse în
categoria acestora.
Există două mari categorii distincte de titluri derivate, şi anume: contractele futures, sau de viitor,
şi opŃiunile83.
Contractele futures reprezintă înŃelegerea contractuală dintre două părŃi de a vinde sau de a
cumpăra o cantitate standard dintr-un anumit activ (instrument monetar, titlu financiar sau marfă) la un
preŃ stabilit şi la o dată viitoare la care va avea loc executarea contractului.

SpecificităŃile acestui tip de contract în viitor sunt următoarele84.

81
Aurelian Dochia, interviu acordat ziarului România Liberă, din 8 iunie 1993, intitulat „La ce
foloseşte certificatul de proprietate”.
82
Constantin Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996, p. 126.
83
Franklin M. Edwards, Cindy W. Ma., Futures and Options, Mc Graw-Hilll, Inc., New York,
1992.
 contractul este negociabil pe piaŃa secundară, adică la bursele unde se efectuează tranzacŃii
futures;
 obligaŃiile părŃilor contractuale sunt concretizate sub forma unui document cu caracter
standardizat;
 în ceea ce priveşte creditorul obligaŃiei contractuale, acesta trebuie ori să accepte executarea în
natură, la scadenŃă, prin preluarea activului, ori să vândă contractul, până la scadenŃă, unei terŃe persoane;
 în mod asemănător, şi debitorul obligaŃiei contractuale poate să îşi onoreze obligaŃia în natură,
achitând-o la termen, sau să cumpere contractul din bursă;
 valoarea de piaŃă a contractelor se schimbă în funcŃie de raportul dintre cererea şi oferta pentru
aceste tipuri de contracte şi ele se cotează zilnic la bursă.
Scopurile pentru care contractele futures sunt deŃinute pot fi următoarele850: prin plasarea lor, cel
care le cumpără speră într-o creştere a valorii lor pe toată durata de viaŃă; prin jocul la bursă, ele pot
aduce profit deŃinătorilor; ele pot ajuta la acoperirea riscului la activele pe care titlurile respective se
bazează.
OpŃiunile sunt, de fapt, contracte încheiate între un vânzător (writer) şi un cumpărător (holder),
care conferă acestuia din urmă dreptul (dar nu şi obligaŃia) de a vinde sau cumpăra un anumit activ
(instrument monetar, titlu financiar sau marfă) până la o anumită dată în viitor. Acest drept este obŃinut de
către cumpărător în urma plăŃii către vânzător a unei prime. În funcŃie de natura dreptului pe care îl conferă
aceste opŃiuni, de a cumpăra sau de a vinde, ele pot fi: opŃiuni de cumpărare (call options), atunci când dau
dreptul deŃinătorului (cumpărătorului) de cumpărare asupra activului sau opŃiuni de vânzare (put options),
atunci când dau dreptul cumpărătorului de a vinde activul.
Caracteristicile acestui tip de contract sunt următoarele:
 opŃiunile pot fi negociate la bursă;
 ele au zilnic o altă valoare de piaŃă;
 valoarea de piaŃă a opŃiunilor este dată de raportul dintre cererea şi oferta de opŃiuni de acelaşi
tip;
 valoarea de piaŃă a opŃiunilor este dependentă de valoarea activului la care se referă opŃiunea.
III. În afară de aceste titluri derivate, pe piaŃa de capital internaŃională circulă şi o serie de
instrumente tehnice complexe rezultate din combinarea de către societăŃile financiare a unor active
financiare diferite şi crearea unor sisteme noi de plasament şi speculare financiară, care poartă
denumirea generică de produse sau titluri sintetice86.
Acestea sunt produse financiare complexe care se folosesc pe o piaŃă de capital evoluată şi care au
apărut şi au luat amploare în ultimele trei decenii.

Numărul şi complexitatea acestor produse sintetice bursiere au crescut foarte mult, ele constituind
în prezent un sector destul de atractiv şi de dinamic al pieŃei de capital. Aceste produse sintetice pot lua
naştere sub forma a diferite combinaŃii, cum ar fi: combinarea de contracte futures de vânzare cu cele de
cumpărare; combinarea de opŃiuni put cu opŃiuni call; combinarea între diferite tipuri de futures şi
opŃiuni ş.a.m.d.
O categorie deosebită de active artificiale este reprezentată de titlurile financiare de tip „coş”
(basket securites), care sunt formate dintr-o selecŃie de titluri financiare primare, combinate astfel încât
să rezulte un produs bursier standardizat. Cele mai cunoscute titluri de acest fel sunt contractele pe
indici de bursă.

84
Constantin Fota, Ion Roşu – Hamzescu, George Ilinca, Marilena Mărgineanu, Bursa la
dispoziŃia întreprinzătorului, Editura Mondo-Ec, Craiova, 1992.
85
Gheorghe Ciobanu, Bursele de valori şi tranzacŃiile la bursă, Editura Economică, Bucureşti,
1997.
86
Ioan Popa, Bursa, vol. I şi II, Editura Adevărul, Bucureşti, 1995.
9.4. Tipologia şi structura pieŃelor de capital
PieŃele de capital pot fi grupate în funcŃie de anumite caracteristici, cum ar fi: localizarea
temporală a pieŃei, tipul valorilor mobiliare tranzacŃionate, procedurile de tranzacŃionare utilizate,
localizarea fizică a pieŃei ş.a.
A) În funcŃie de momentul în care se efectuează tranzacŃia, piaŃa de capital mai poartă
denumirea şi de piaŃă a titlurilor financiare87.
Pe această piaŃă se cumpără şi se revând activele financiare, fără ca natura lor să fie schimbată,
printr-o relaŃie directă stabilită între deŃinătorul şi utilizatorul de fonduri: utilizatorul primeşte fonduri de
la deŃinător cu ajutorul cărora emite titlurile financiare, urmând ca, la scadenŃă, să le răscumpere.
PiaŃa de capital, ca o piaŃă a titlurilor financiare, reprezentând mecanismul de legătură între
deŃinătorii de fonduri excedentare (investitorii) şi utilizatorii de fonduri (emitenŃii de titluri financiare),
are două mari componente dependente temporal: piaŃa primară şi piaŃa secundară88 (figura nr.2).
I. PiaŃa primară este cea pe care se vând şi se cumpără titluri nou emise, ea având rolul de
plasare a emisiunilor de titluri mobiliare pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile pe termen
mediu şi lung, atât pe pieŃele interne de capital, cât şi pe piaŃa internaŃională. Acest tip de piaŃă asigură
întâlnirea dintre cererea şi oferta de titluri, permiŃând finanŃarea activităŃii agenŃilor economici,
acŃionând ca un mijloc de distribuire a titlurilor de către utilizatorii de fonduri şi de plasament în titluri,
din partea deŃinătorilor de fonduri. Plasamentele private sunt relativ rare, însă majoritatea emitenŃilor fac
apel la economiile publice, prin utilizarea resurselor bancare.

PIAłA PRIMARĂ

EmitenŃii de
PIAłA PRIMARĂ

PIAłA PRIMARĂ
titluri financiare

Societatea
financiară

PIAłA SECUNDARĂ

Investitorii
PIAłA PRIMARĂ
PIAłA SECUNDARĂ

PIAłA SECUNDARĂ

Bursa

Investitorii

PIAłA SECUNDARĂ

Fig. nr.2. Elementele pieŃei primare şi ale pieŃei secundare


Sursa: Ioan Popa, Bursa, vol. I, Editura Adevărul, 1995, p. 43.

87
Ioan Popa, Bursa. Organizare, funcŃii, experienŃe, Editura Adevărul, Bucureşti, 1993.
88
Elena Drăgoescu, Anton Drăgoescu PieŃe financiare primare şi secundare şi operaŃiuni de
bursă, Editura Mesagerul, Cluj, 1995.
Pentru emisiunea de titluri prin atragerea resurselor publice este necesară îndeplinirea unei anumite
proceduri, formată din trei segmente distincte: pregătirea, lansarea şi plasamentul titlurilor mobiliare (figura
nr.3).

Societatea 1) pregătirea Societatea 2) lansarea


emitentă bancară Public
emisiunii titlurilor

3) plasarea
şi cotarea
titlurilor
emise
Investitori

Fig. nr. 3. Structura pieŃei primare de capital


Sursa: Bogdan Ghilic-Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p. 8.

a. Pregătirea emisiunii de titluri mobiliare este încredinŃată de către emitent unei societăŃi bancare,
în contul său. Emitentul trebuie să fie o societate comercială pe acŃiuni, o societate anonimă sau o
societate comanditară, care să aibă cel puŃin 2-3 ani de existenŃă şi care să poată prezenta ultimele
bilanŃuri contabile, aprobate de acŃionari şi autorităŃi, precum şi un raport privind realizările financiare şi
programul de dezvoltare propus. Înainte de a primi fondurile băneşti rezultate în urma vânzării titlurilor,
societatea emitentă trebuie să fi liberalizat total capitalul. Decizia de emisiune trebuie să aibă girul
Adunării Generale, care poate da autorizaŃia de emisiune a titlurilor mobiliare cu o valabilitate, în
general, de 5 ani. Deoarece societatea singură nu poate acŃiona rapid şi eficient, se angajează un
intermediar, de cele mai multe ori se face apel la bănci, care prin intermediul sistemului informaŃional
propriu creează un flux de distribuire a titlurilor emise. Calendarul emisiunii va fi stabilit de către
societatea bancară aleasă drept intermediar principal.
b. Lansarea titlurilor mobiliare se face prin diverse modalităŃi, care precizează pentru fiecare titlu
în parte: numărul de titluri emise, valoarea nominală, precum şi alte condiŃii necesare. O etapă
obligatorie în acest proces este informarea publică cu minimum de elemente care trebuie cunoscute, cum
ar fi: descrierea formală a titlului mobiliar emis, prezentarea juridică şi financiară a societăŃii, prezentarea
ultimului bilanŃ contabil şi a raportului privind activitatea şi rezultatele financiare din ultimele luni.89
c. Plasarea şi cotarea titlurilor emise se realizează prin intermediul societăŃilor bancare, care fac
legătura între societatea emitentă şi investitori, angajându-se prin contracte ferme să plaseze titlurile, să
verse emitentului fondurile băneşti obŃinute şi să garanteze acŃiunea de plasare. Plasarea efectivă se
derulează după o anumită perioadă de la publicarea oficială a acŃiunii prin ghişeele specializate ale
băncilor.
II. PiaŃa secundară este cea pe care sunt tranzacŃionate valori mobiliare aflate deja în circulaŃie,
în urma emisiunii care a avut loc pe piaŃa primară, şi unde se oferă deŃinătorilor de acŃiuni şi obligaŃiuni
posibilitatea să le valorifice înainte ca acestea să aducă vreun beneficiu (dividende sau dobânzi).
Totodată, ea reprezintă o modalitate de a concentra în acelaşi loc investitorii particulari şi cei
instituŃionali (societăŃi comerciale, organizaŃii de stat, bănci şi instituŃii financiare, persoane fizice
particulare) în acŃiunea lor de a vinde sau de a cumpăra titluri mobiliare, cu garanŃia că acestea au valoare
şi că pot fi reintroduse în orice moment în circuit.

89
Costurile suportate de societatea emitentă variază, de regulă, între 1,5% şi 4% din total, iar
cheltuielile cu publicitatea şi imprimarea titlurilor reprezintă, în general, în jur de 0,30% din totalul
împrumutului.
Pentru ca piaŃa secundară să-şi poată îndeplini rolul care îi revine în economia modernă, ea trebuie
să îndeplinească o serie de cerinŃe:
a) lichiditatea, respectiv, abundenŃa de fonduri disponibile, pe de o parte, şi de active financiare, pe
de altă parte;
b) transparenŃa, respectiv accesul direct şi rapid la informaŃiile relevante pentru deŃinătorul de
active financiare;
c) corectitudinea (fair market) este strâns legată de transparenŃă şi vizează în primul rând pe
emitent, care trebuie să furnizeze informaŃii exacte şi oportune, dar şi pe intermediari, care trebuie să
apere cu onestitate interesele clienŃilor lor.
d) eficienŃa, respectiv, existenŃa unor mecanisme de realizare operativă, la costuri cât mai reduse, a
tranzacŃiilor;
e) adaptabilitatea, care implică răspunsul prompt al pieŃei la noile condiŃii economice şi
extraeconomice, la noile oportunităŃi;
f) atomicitatea, adică existenŃa unui mare număr de vânzători şi de cumpărători, care să negocieze
acelaşi produs, fără ca unul dintre ei să aibă posibilitatea de a influenŃa formarea cursului;
g) omogenitatea bunurilor sau valorilor care fac obiectul cotaŃiilor presupune ca în cadrul
tranzacŃiilor să se negocieze numai valori (sau bunuri) fungibile, care pot fi în orice condiŃii înlocuite de
altele similare din aceeaşi categorie;
h) fluiditatea pieŃei este dată de abundenŃa atât în titluri, cât şi în capitaluri, pentru ca să se poată
realiza vânzări şi cumpărări în mod operativ;
i) păstrarea cu sfinŃenie a secretului profesional este reglementată prin reguli destul de precise;
j) neutralitatea intermediarilor trebuie să asigure egalitatea de tratament pentru toŃi clienŃii, prin
executarea ordinelor acestora în cele mai bune condiŃii.
PreŃul de negociere a titlurilor mobiliare are în vedere acŃiunea a doi factori opuşi, şi anume:
minimizarea riscului pe care îl presupune orice titlu şi maximizarea rentabilităŃii unei acŃiuni sau
obligaŃiuni90. Aducerea în concordanŃă a diminuării riscului cu dorinŃa de câştig se poate realiza printr-o
serie de metode şi modele statistice, denumite generic gestiunea portofoliului de titluri mobiliare91.
PiaŃa secundară funcŃionează efectiv prin intermediul pieŃelor interdealeri (denumite şi pieŃe de
negocieri) şi, în principal, prin intermediul burselor de valori şi pieŃelor extrabursiere de tip NASDAQ
şi RASDAQ.
PiaŃa secundară asigură, prin intermediul bursei de valori mobiliare şi al pieŃelor extrabursiere, atât
mobilitatea şi lichiditatea economiilor, cât şi funcŃionarea pieŃei primare. Investitorilor li se oferă astfel
posibilitatea fie de a achiziŃiona noi valori mobiliare în orice moment, fie de a negocia acŃiunile şi/sau
obligaŃiunile deŃinute în portofoliu.
O instituŃie importantă a pieŃei de capital şi exclusiv specifică economiei de piaŃă este bursa de
valori, care concentrează în acelaşi spaŃiu geografic şi economic cererea şi oferta pentru titlurile
mobiliare, negociate liber, deschis şi permanent pe baza unor reguli prestabilite, cunoscute. Anumite
burse de valori, cum sunt NYSE (New-York Stock Exchange), AMEX (American Stock Exchange),
NASDAQ (National Association of Securities Dealers Automated Quotations System), negociază pe
lângă titlurile naŃionale şi titluri emise în alte Ńări, realizând astfel o mobilitate a capitalurilor la nivel
continental sau planetar.92 Bursa de valori, ca şi piaŃa extra-bursieră, poate funcŃiona într-un spaŃiu
(clădire) sau, mai recent, într-un sistem de telecomunicaŃii între calculatoare interconectate prin reŃea. În
România, bursa de valori lucrează numai prin reŃea de calculatoare interconectate.
Un rol deosebit pe piaŃa de capital revine şi societăŃilor de intermediere a valorilor mobiliare,
care au ca obiect de activitate: intermedierea în comerŃul cu titluri mobiliare, respectiv vânzarea-
cumpărarea acestora în contul unor terŃi; efectuarea comerŃului cu titluri, adică vânzarea-cumpărarea de
90
Vasile Voineagu, Bogdan Ghilic-Micu, EficienŃa bursieră, „Tribuna Economică”, nr.3/1995.
91
Teodora Vâşcu Barbu, Victor Dragotă, PieŃe de capital. Evaluarea şi gestionarea valorilor
mobiliare, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998.
92
Nicolae Dardac, Cezar Basno, Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanŃe social-economice,
Editura Economică, Bucureşti, 1997.
valori mobiliare în nume şi pe cont propriu; distribuirea titlurilor emise. Aceste societăŃi de intermediere
pot efectua una sau mai multe activităŃi, în funcŃie de scopul propus. Astfel, unele acŃionează numai pe
piaŃa secundară de capital, fiind numite firme de broker-dealer, iar altele acŃionează cu preponderenŃă
numai pe piaŃa primară, asigurând distribuirea şi plasamentul de noi emisiuni de titluri mobiliare.93

Fig. nr.4. Structura pieŃei secundare de capital: participanŃi


Sursa: Bogdan Ghilic-Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p.12.

B. În funcŃie de natura valorilor mobiliare emise şi negociate, piaŃa de capital îmbracă, în


principal, noi forme, şi anume: piaŃa acŃiunilor, piaŃa obligaŃiunilor şi piaŃa notes în cadrul cărora circulă:
titluri naŃionale, străine şi eurotitluri.
I. PiaŃa acŃiunilor exprimate în moneda naŃională este acea piaŃă prin intermediul căreia sunt
atrase capitalurile financiare interne în scopul constituirii şi majorării capitalului social al societăŃilor
emitente. Paralel cu formarea şi extinderea acestei pieŃe s-a dezvoltat şi o piaŃă internaŃională a
acŃiunilor, prin participarea cu active financiare în valută ale unor agenŃi economici din anumite Ńări la
capitalul social al unor societăŃi industriale şi comerciale din alte Ńări, în calitate de acŃionari. Pe
această piaŃă se efectuează şi euroemisiuni de acŃiuni, ceea ce reprezintă o modalitate importantă de
mobilizare a capitalurilor disponibile de către societăŃile străine prin atragerea de capitaluri şi diverşi
acŃionari. EuroacŃiunile sunt titluri emise de o întreprindere pe piaŃă, alta decât piaŃa naŃională, prin
intermediul unui sindicat internaŃional de bănci şi unei case de brokeraj al căror rol este de a asigura
plasarea şi difuzarea internaŃională a acŃiunilor emise. Putem aprecia că piaŃa euroacŃiunilor94 este
dependentă în special de activitatea transnaŃionalelor, care, pentru a atrage activele financiare disponibile
pe termen lung de pe diferitele pieŃe interne de capital, emit acŃiuni exprimate în eurovalute, negociindu-
le apoi la bursa de valori de pe piaŃa secundară de capital (fig. nr.4).
II. PiaŃa obligaŃiunilor naŃionale este acea piaŃă în cadrul căreia sunt negociate titlurile de credit
emise în moneda naŃională, ofertanŃii şi investitorii fiind rezidenŃi ai Ńării pe teritoriul căreia
funcŃionează piaŃa respectivă. Cu alte cuvinte, pe această piaŃă sunt tranzacŃionate instrumentele de
credit pe termen lung. Spre deosebire de acŃiune, obligaŃiunea are avantajul că promite plăŃi periodice ale
cuponului, precum şi rambursarea sumei împrumutate la scadenŃă95.
93
Gabriela Anghelache, PieŃe de capital şi tranzacŃii bursiere, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1997, p. 14-15.
94
Gabriela Anghelache, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura
Adevărul, Bucureşti, 1992, p.8.
95
Gheorghe Ciobanu, Bursele de valori şi tranzacŃiile la bursă, Editura Economică, Bucureşti, 1997.
Paralel cu această piaŃă distingem piaŃa obligaŃiunilor străine (foreign bond market), care
reprezintă forma clasică a pieŃei internaŃionale de capital şi constă în emisiuni internaŃionale plasate în
Ńara în a cărei monedă se exprimă titlurile respective. Acest tip de emisiune este supus reglementărilor
din Ńara în a cărei monedă se realizează şi pe a cărei piaŃă sunt plasate titlurile emise. În cazul acestor
obligaŃiuni, valuta în care au loc emiterea lor şi, deci, mobilizarea capitalurilor financiare este
reprezentată de moneda naŃională a Ńării creditoare în care s-a lansat împrumutul (de exemplu, GBP, pe
piaŃa londoneză, USD pe piaŃa nord-americană etc.).
În prezent, forma cea mai importantă de existenŃă a pieŃei internaŃionale de capital este
reprezentată de piaŃa euroobligaŃiunilor, extinderea ei fiind rezultatul dezvoltării pieŃei eurovalutare. În
cadrul acestei pieŃe, euroemisiunile de obligaŃiuni sunt subscrise şi plasate la nivel internaŃional, fiind
relativ neafectate de reglementările guvernamentale din fiecare Ńară. Tot pe această piaŃă, valuta în care
sunt exprimate euroobligaŃiunile, adică în care sunt contractate împrumuturile, nu reprezintă nici moneda
Ńării creditoare, care oferă capitalurile disponibile, şi nici moneda Ńării debitoare, care solicită aceste
împrumuturi.
În prezent, tot mai mulŃi solicitanŃi de împrumuturi se adresează pieŃei euroobligaŃiunilor,
mobilizarea capitalurilor financiare efectuându-se pe o arie geografică tot mai extinsă. În acelaşi timp,
capacităŃile de distribuire şi tehnicile de subscriere s-au dezvoltat concomitent cu creşterea emisiunilor
internaŃionale. Astăzi, descoperim o piaŃă deosebit de complexă şi sofisticată, în cadrul căreia operează o
largă reŃea bancară care obŃine beneficii importante din operaŃiunile cu emisiunea şi negocierea
euroobligaŃiunilor96.
Organizarea pieŃei euroemisiunii revine sistemelor bancare naŃionale, prin filialele lor din
străinătate. Plasamentul de titluri este organizat de consorŃii bancare cu o organizare care cuprinde
banca coordonatoare sau şeful de filă (chef de file), grupul de subscriere, denumit şi sindicat de
plasament, şi grupul de vânzare. Fiecare grup îşi asumă responsabilităŃi legate de pregătirea
plasamentului, de realizare a subscrierii, de strângere şi dirijare de fonduri, de garantare a împrumutului,
de plată a dividendelor şi dobânzilor, de amortizare a împrumutului. Interesul emitentului de titluri este
ca grupul de bănci care montează împrumutul să fie cât mai bine dispus geografic pentru a cuprinde
principalele centre financiare, garanŃie pentru realizarea rapidă a plasamentului şi pentru un cost de
plasare rezonabil.
Pe piaŃa euroemisiunii sunt puse în vânzare, cu prioritate, obligaŃiuni de tip obişnuit, cu termene
de 7-15 de ani, obligaŃiuni convertibile în acŃiuni, obligaŃiuni cu warrant etc. PiaŃa secundară a
euroemisiunii dă posibilitatea redistribuirii titlurilor vândute pe piaŃa primară, precum şi a vânzării
titlurilor rămase nevândute în prima fază. Marea majoritate a tranzacŃiilor pe această piaŃă se realizează
prin instituŃii financiare de tip broker şi dealer. TranzacŃiile se fac telefonic şi prin telex între operatori şi
principalele bănci internaŃionale din principalele pieŃe financiare din Europa, America, şi Asia.
C. În funcŃie de procedurile de tranzacŃionare utilizate, piaŃa de capital se segmentează în:
piaŃa de negocieri, piaŃa la vedere, piaŃa contractelor în viitor (la termen sau futures) şi piaŃa opŃiunilor.
I. PiaŃa de negocieri este piaŃa pe care cumpărătorii şi vânzătorii negociază volumul şi preŃul
valorilor mobiliare, fie direct între ei, fie prin intermediul brokerilor sau dealerilor. Atunci când
tranzacŃia este mijlocită de o terŃă persoană, broker sau dealer, identitatea uneia dintre părŃi poate, sau nu
poate, fi cunoscută celeilalte părŃi. Acest tip de piaŃă este de preferat, deoarece procesul de negociere
furnizează suficient timp pentru identificarea cumpărătorilor şi a vânzătorilor sau pentru revizuirea
volumului sau a preŃului. Genul acesta de piaŃă este avantajos în cazul tranzacŃiilor foarte mari, precum şi
în cazul valorilor mobiliare inactive care, pe o piaŃă de licitaŃii, pot cauza fluctuaŃii de scurtă durată până
în momentul în care în cealaltă parte a pieŃei vor exista ordine suficiente pentru o echilibrare a situaŃiei.
II. PiaŃa la vedere este acea piaŃă pe care valorile mobiliare se tranzacŃionează pentru o livrare şi
o plată imediată.97 Această piaŃă mai este denumită şi piaŃă în numerar98.

96
Constantin Fota, Ion Roşu – Hamzescu, George Ilinca, Marilena Mărgineanu, Bursa la
dispoziŃia întreprinzătorului, Editura MONDO-EC, Craiova, 1992.
97
„Imediat” pe respectiva piaŃă variază în timp, de la o zi la o săptămână.
III. PiaŃa contractelor la termen (futures) este piaŃa pe care se tranzacŃionează valorile mobiliare
pentru o livrare şi o plată viitoare, iar instrumentul tranzacŃionat se numeşte contract la termen.
Valorile mobiliare care fac obiectul contractului pot fi emise înainte de scadenŃa contractului sau pot fi
deja în circulaŃie. Tot din acest tip de piaŃă face parte şi piaŃa forward, o piaŃă pe care contractul la
termen este tranzacŃionat la ghişeu, prin negociere între părŃi99.
Acest gen de contract poartă denumirea de contract forward.
IV. PiaŃa opŃiunilor (options) este piaŃa în cadrul căreia se tranzacŃionează valori mobiliare
pentru o livrare viitoare condiŃionată. Instrumentul tranzacŃionat se numeşte contract de opŃiuni şi este
executat la opŃiunea deŃinătorului. Cel mai des utilizate tipuri de contracte de opŃiuni sunt: opŃiunile put
(de vânzare) şi opŃiunile call (de cumpărare). OpŃiunea de vânzare îi permite deŃinătorului ei să vândă o
anumită valoare mobiliară către emitentul opŃiunii, la un anumit moment şi la un anumit preŃ. OpŃiunea
de cumpărare îi permite deŃinătorului să cumpere de la vânzătorul sau emitentul opŃiunii o anumită
valoare mobiliară, înainte de o anumită scadenŃă şi la un anumit preŃ. Contractul de opŃiuni poate fi
păstrat până la scadenŃă şi nu este obligatoriu să fie executat.
D. În funcŃie de localizarea fizică a pieŃei, distingem: piaŃa de licitaŃie, piaŃa organizată şi piaŃa
la ghişeu.
I. PiaŃa de licitaŃie este acea piaŃă impersonală în care tranzacŃionarea nu este făcută direct între
cumpărători şi vânzători, ei necunoscându-şi în general identitatea, ci este făcută de un terŃ, în situaŃia
în care preŃurile la ordinele primite de a cumpăra sau vinde o anumită valoare mobiliară se suprapun100.
Persoana terŃă care tranzacŃionează se numeşte agent de piaŃă şi este obligată ca în cereri şi oferte
să menŃioneze atât cantitatea, cât şi preŃul. Pe această piaŃă se realizează numai acele tranzacŃii la acele
preŃuri pentru care există atât cerere, cât şi ofertă.
II. PiaŃa organizată este acea piaŃă cu reguli de tranzacŃionare stricte, fixate, funcŃionând într-un
sediu cu o localizare fizică centrală, unde tranzacŃionarea se realizează, de cele mai multe ori, prin
intermediul licitaŃiilor. Pe astfel de pieŃe sunt tranzacŃionate, în general, acŃiunile.
III. PiaŃa „la ghişeu” (over-the-counter) sau piaŃa extrabursieră (OTC) este, în general, o
piaŃă de negociere pe care se vând preponderent obligaŃiuni şi acŃiuni, tranzacŃiile având loc în mai
multe locuri sau automat prin telecomunicaŃii, apelându-se la calculatoare interconectate. Acest gen
de piaŃă este localizat la birourile emitenŃilor de valori mobiliare secundare – cum sunt băncile
comerciale sau societăŃile de asigurări ale brokerilor şi ale dealerilor, fiind o piaŃă prin intermediul
telefonului, faxului sau al computerului.
Numărul societăŃilor menŃionate pe piaŃa OTC este mare; tocmai de aceea, tranzacŃionarea se
face de la distanŃă, iar accesul în sistem este simplu. Cel mai relevant exemplu de piaŃă OTC este piaŃa
Nasdaq din SUA, unde se negociază curent cca 4.000 acŃiuni prin intermediul a aproximativ 470 de
creatori de piaŃă localizaŃi în 38 de state. În România funcŃionează piaŃa Rasdaq.
Toate aceste categorii de pieŃe, expuse anterior, nu se exclud reciproc, ci sunt într-o
continuă cooperare şi întrepătrundere101.

9.5. Aprecierea activităŃii bursiere prin indici bursieri


Analiza activităŃii bursiere102 face parte din teoria complexă a pieŃelor financiare alături de analiza
economică şi cea financiară. Complexitatea activităŃii burselor de valori implică existenŃa unui sistem de
indicatori statistici, care să cuantifice, cantitativ şi calitativ, procesele tranzacŃionate, impactul dintre
cerere şi ofertă, precum şi tendinŃele pe viitor ale pieŃei respective. Indicatorii specifici activităŃii bursiere

98
Vergil Popescu, Bursa şi tranzacŃii cu titluri financiare, Editura Coresi, Bucureşti, 1992.
99
Petre Brezeanu, RelaŃii valutare şi tehnici financiare internaŃionale, Editura FundaŃiei România
de Mâine, Bucureşti, 1998.
100
Un exemplu de piaŃă impersonală poate fi: NYSE (New York Stock Exchange).
101
De exemplu, o obligaŃiune pe termen lung poate să fie vândută, înainte de a fi emisă, pe piaŃa
contractelor futures, iar după emisiune pe piaŃa primară, la ghişeu, mai apoi pe o piaŃă secundară
organizată, iar în cele din urmă, după ce a trecut o perioadă de timp, pe o piaŃă monetară secundară.
102
Teodora Vâşcu Barbu, Victor Dragotă, PieŃe de capital. Evaluarea şi gestionarea valorilor
mobiliare, Editura FundaŃiei România de Mâine , Bucureşti, 1998.
stau la baza unor analize riguroase, cu privire la activitatea prezentă şi de perspectivă a bursei, din
punctul de vedere atât al cumpărătorilor, cât şi al vânzătorilor de valori imobiliare.
Indicatorii statistici cantitativi care se iau în calcul la o analiză bursieră sunt următorii: preŃul de
vânzare/cumpărare a unui titlu de valoare la un moment dat; valoarea nominală şi dobânda pe care o poate
primi posesorul; numărul de titluri tranzacŃionate etc. Indicatorii statistici calitativi le oferă potenŃialilor
investitori o imagine a situaŃiei prezente pe piaŃa de valori mobiliare, precum şi a tendinŃelor posibile
privind atractivitatea unui anumit titlu, a unui portofoliu de titluri sau a bursei în general (aici se includ:
rata rentabilităŃii, riscul titlurilor mobiliare, volatilitatea valorilor mobiliare etc.).
Aprecierea activităŃii pieŃei bursiere103 se realizează cu ajutorul unor indicatori care sintetizează
evoluŃia componentelor sale, fiecare bursă de valori având propriul sistem de indicatori. Dar, indiferent
de genul bursei, ea include indicatori referitori la aceleaşi activităŃi, şi anume: indicatorul general al
activităŃii bursiere (denumit şi indicele bursei); indicatori sintetici pentru sectoarele economiei naŃionale
(denumiŃi indicatori sectoriali: agricultură, alimentaŃie publică, industrie, servicii, finanŃe, turism,
asigurări sociale etc.); indicatori cantitativi şi indicatori calitativi.
Indicele bursier este indicatorul statistic care reflectă evoluŃia în timp a pieŃelor de valori

mobiliare.

Indicii bursieri se construiesc pe baza unui eşantion de întreprinderi selecŃionate (care se


menŃine în timp), ponderea acestora în grupă fiind determinată de capitalizarea bursieră, respectiv de
coeficientul de capitalizare a rezultatelor, care are ca bază de calcul beneficiile nete pe acŃiune, luând în
considerare randamentul fiecărei întreprinderi, precum şi măsura în care proprietarul poate fi
remunerat. Creşterea unui indice bursier reflectă faptul că cererea de valori mobiliare este superioară
ofertei, indicând, în anumite limite, o activitate economico-financiară pozitivă a societăŃilor cotate la
bursă.
SemnificaŃia indicilor este dată de structura acestora. Astfel, indicii din prima generaŃie, în
structura cărora se cuprind acŃiuni ale căror emitenŃi aparŃin aceluiaşi domeniu de activitate (Financial
Times, Nikkei, Dow Jones Industrials), au o capacitate de informare limitată. Indicii din generaŃia a
doua, denumiŃi şi indici compoziŃi (NYSE, pe piaŃa New York-ului; FT-SE-100 pe piaŃa Londrei sau
TOPIX, pe piaŃa japoneză), au un grad de relevanŃă mai ridicat, datorită cuprinderii unui număr mai
mare de firme, aparŃinând unor domenii diferite de activitate, inclusiv instituŃii bancare, de asigurări,
firme din ramura transportului, telecomunicaŃiilor etc.104
În tabelul nr. 1 sunt redate caracteristicile celor mai reprezentativi indici bursieri.

Tabelul nr. 1
Principalii indici utilizaŃi în marile centre bursiere
PiaŃa Denumirea ComponenŃa indicelui SemnificaŃia
bursieră indicelui
Dow Jones 30- Cuprinde media cursurilor a 30 Este un indice de referinŃă
Share Industrials de titluri emise de cele mai pentru bursele de pe Wall
Average importante şi mai mari firme Street.
industriale americane

103
Gabriela Anghelache, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura
Adevărul, Bucureşti, 1992.
104
„Financial Times”; „The Economist” (1996 – 1997).
PiaŃa Denumirea ComponenŃa indicelui SemnificaŃia
bursieră indicelui
NYSE Composite Este un indice compus care Indică evoluŃia de ansamblu
cuprinde 1500 de valori a valorilor importante
mobiliare, fiind determinat în pentru piaŃa americană.
funcŃie de coeficientul de
capitalizare bursieră.
New Standard & Este determinat tot pe baza Considerat de către
York Poor’s 500 coeficientului de capitalizare specialişti drept cel mai
bursieră, cuprinzând 500 de reprezentativ pentru
titluri mobiliare selectate din 3 evoluŃia de ansamblu a
compartimente ale cotaŃiei pieŃei.
NYSE, AMEX şi OTC.
MMI Calculat tot pe baza Se utilizează numai pe piaŃa
coeficientului de capitalizare la termen şi pe piaŃa
bursieră, este media ponderată a opŃiunilor.
cursurilor a 20 de valori
mobiliare americane.
Frank-Russell Este calculat pe baza cursului Cotat la fiecare 15 secunde,
celor mai importante 3000 de reprezintă aproximativ 98%
acŃiuni cotate în SUA (din din piaŃa valorilor mobiliare
punct de vedere al capitalizării din SUA.
bursiere).
Nikkei (Nikkei Cuprinde media cursurilor a Reliefează cu
Dow Jones) 225 de titluri aflate în prima preponderenŃă evoluŃia
secŃiune la TSE (Tokyo Stock capitalurilor industriale,
Exchange). reprezentând aprox. 50%
din capitalizarea bursieră a
primei secŃiuni la TSE.
Tokyo Topix Reprezintă capitalizarea Indice reprezentativ pentru
bursieră a primei secŃiuni a ansamblul pieŃei nipone.
TSE.
TSE 2 Stabilit pe baza coeficientului Mai amplu decât Topix-ul,
de capitalizare bursieră pentru având o valabilitate mai
secŃiunile I şi V de la TSE mare pentru firmele de
(cuprinde peste 500 de titluri). mărime medie, fiind
semnificativ pentru
întreprinderile mijlocii.

Tabelul nr. 1 (continuare)


FT-30 (Ordinary Se calculează ca o medie Este indicatorul instantaneu
Index) geometrică a cursurilor celor cel mai utilizat la Londra,
mai mari 30 de titluri financiare reflectând evoluŃia
listate cursurilor valorilor
considerate.
FT-SE-100 Reprezintă capitalizarea Indicator de tendinŃă valabil
(Footsie) bursieră a celor mai mari 100 de pentru urmărirea marilor
Londra companii. corporaŃii.
FT-A (Financial Calculat pe piaŃă la ora 1700 în Reflectă măsura
Times Actuaries fiecare zi, fiind alcătuit din performanŃelor pieŃei pe
all share index) aprox. 670 de acŃiuni, perioade lungi de timp,
reprezentând peste 90% din reprezentând un standard
capitalizarea pieŃei bursiere pentru evaluarea
britanice. portofoliilor.
FAZ (Frankfurter Se calculează ca o medie Indicator reprezentativ
Allgemeine ponderată a cursurilor de bursă pentru întreaga economie,
Zeitung) pentru 100 de mari titluri întrucât include titluri
financiare emise de mari firme. provenind din 15 sectoare
Frankfurt diferite de activitate.
DAX-30 Este o medie ponderată a Indicator instantaneu de
cursurilor de bursă pentru 30 de referinŃă pentru urmărirea
titluri reprezentative. tendinŃelor de pe piaŃa
germană.
CAC-40 Indice calculat ca o medie a Indicator instantaneu de
cursurilor celor mai mari 40 de referinŃă pentru piaŃa
companii de pe piaŃa la termen, franceză, reflectă tendinŃa
ponderate cu capitalizarea pieŃei pentru firmele
Paris bursieră. considerate.
SBF (CAC Determinat pe baza Cel mai reprezentativ
general) coeficientului de capitalizare pentru ansamblul pieŃei
bursieră pentru 239 de titluri pariziene.
mobiliare incluse pe piaŃa la
termen şi la vedere.
Sursa: „Financial Times”, „The Economist” (2004 - 2005).

Pentru a anticipa tendinŃa bursieră şi pentru calcularea probabilităŃii de evaluare a unor titluri se
folosesc în principal următorii indicatori: valoarea patrimoniului emitentului, randamentul
plasamentului, capitalizarea bursieră, randamentul titlurilor emise şi raportul preŃ/câştig.
O bursă este eficientă numai dacă se realizează un maxim de profit pentru un anumit nivel de
risc sau dacă se înregistrează un minim de risc pentru un nivel dat al profitului; invers, dacă în cadrul
bursei apar dese dereglări iraŃionale, mai ales datorită unor speculaŃii exagerate, atunci bursa nu este
eficientă. În funcŃionarea unei burse, o dereglare majoră o constituie crahul financiar (bursier), care
apare atunci când creditele sunt exagerate şi negarantate, când se fac speculaŃii neacoperite, atunci când
participanŃii (brokerii şi dealerii) îşi asumă riscuri prea mari, în timp ce, în realitate, economia este în
declin. În asemenea situaŃii, creditorii doresc toŃi în acelaşi timp să-şi retragă fondurile proprii, ceea ce
conduce la o prăbuşire totală şi generală a preŃurilor titlurilor financiare.
Crearea pieŃei de capital în România este un progres important. Pentru ca progresul realizat să fie
dezvoltat sunt necesare modificări importante în legislaŃie şi chiar o nouă arhitectură a pieŃei de capital,
care să ofere acesteia rolul de sursă viabilă de finanŃare a societăŃilor comerciale.

9.6. PiaŃa de capital în România


Formarea şi dezvoltarea pieŃei de capital în România şi constituirea formelor organizate ale
acesteia (Bursa de Valori Bucureşti şi Bursa Electronică RASDAQ) reprezintă componente esenŃiale ale
procesului de restructurare a economiei în Ńara noastră. Procesele de constituire şi dezvoltare a unei pieŃe
de capital în România sunt indisolubil legate de procesul de privatizare a întreprinderilor cu capital de
stat, în diferite domenii de activitate: industrie, agricultură, comerŃ, transporturi, alimentaŃie publică etc.
În paralel, apariŃia unor firme noi cu capital particular, cu sau fără participare străină, concură la
accelerarea procesului de creare a unei veritabile pieŃe de capital.
Bursa de Valori Bucureşti (BVB), ca o componentă a aşa-numitei „economii simbolice”, este o
instituŃie indispensabilă a economiei de piaŃă româneşti. Bursa de valori este o instituŃie cu personalitate
juridică ce are ca principal scop tranzacŃionarea valorilor mobiliare în mod continuu, transparent şi
echitabil, prin sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate. Bursa de valori din România a fost înfiinŃată
pe baza deciziei nr. 20/21.04.1995 a Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare (CNVM).
Rolul BVB pe piaŃa de capital românească este:
a) de a furniza o piaŃă organizată pentru tranzacŃionarea valorilor mobiliare;
b) de a contribui la creşterea lichidităŃii valorilor mobiliare prin concentrarea în piaŃă a unui volum
cât mai mare de valori mobiliare;
c) de a contribui la formarea unor preŃuri care să reflecte în mod corespunzător relaŃia cerere-ofertă
şi de a disemina aceste preŃuri către public.
Principiile care guvernează BVB ca piaŃă organizată de valori mobiliare sunt:
• accesibilitatea – Bursa este angajată să asigure acces egal pentru societăŃile membre şi, respectiv,
pentru societăŃile emitente listate la Bursă;
• informarea – Bursa este angajată să asigure permanent agenŃilor de bursă şi investitorilor
suficientă informaŃie despre societăŃile tranzacŃionate şi despre preŃurile valorilor mobiliare emise de
acestea;
• etica pieŃei – Bursa este angajată să se asigure că piaŃa valorilor mobiliare funcŃionează într-un
mod care sporeşte încrederea utilizatorilor, autorităŃilor şi publicului larg în general;
• neutralitatea – Bursa este angajată să acŃioneze neutru şi să îşi menŃină integritatea în relaŃia cu
toŃi participanŃii la piaŃă, precum şi cu alte instituŃii sau organizaŃii care supraveghează sau operează în
piaŃa de capital.
Din punct de vedere al dinamicii preŃurilor şi al valorii tranzacŃiilor la BVB, începutul de an 2005
a fost neaşteptat de prolific: până la 24 ianuarie 2005, indicele BET calculat în euro s-a apreciat cu
37,56% faŃă de începutul anului, iar volumul mediu al tranzacŃiilor zilnice a crescut de circa 4 ori. În
2004, volumul total al tranzacŃiilor la BVB a totalizat 598, 08 milioane euro, ceea ce a însemnat o medie
zilnică de 2,36 mil. euro pe şedinŃă, iar de la începutul lui 2005 şi până pe 24 ianuarie acelaşi an s-a
tranzacŃionat la BVB un volum de 163,8 mil. euro, respectiv 10,24 mil. euro în medie, pe şedinŃă.
Bursa Electronică RASDAQ a fost lansată oficial la 25 oct. 1996, ca PiaŃă NaŃională de Valori
Mobiliare RASDAQ, pentru a răspunde necesităŃii existenŃei unui mediu instituŃional şi tehnic corect şi
transparent pentru tranzacŃionarea tuturor acŃiunilor distribuite în cadrul Programului de Privatizare în
Masă. RASDAQ este rezultatul direct al cooperării româno-americane, legiferată prin semnarea în 1994
a unui Memorandum de ÎnŃelegere între Guvernele României şi SUA, prin care AgenŃia pentru
Dezvoltare InstituŃională a Statelor Unite (USAID) se obligă să deruleze în România proiectul
„Dezvoltarea pieŃei româneşti de capital”, pentru sprijinirea programului de reformă al Guvernului
României. Guvernul României s-a obligat, la rândul său, să promoveze o orientare către sectorul privat al
instituŃiilor pieŃei de capital şi să asigure valorile mobiliare într-un volum care să justifice asistenŃa
acordată de USAID.
Sistemul ales – NASDAQ – s-a considerat atunci a fi cel mai potrivit, având în vedere
caracteristicile noii pieŃe româneşti de capital: număr mare de societăŃi listate, condiŃii mai puŃin
restrictive de listare, sistem cu formatori de piaŃă (market makers) oferind lichiditate şi vizibilitate
emitenŃilor şi, nu în ultimul rând, un număr extrem de mare de acŃionari distribuiŃi arbitrar în teritoriu –
ceea ce impunea un sistem pentru vânzare – cumpărare uşor accesibil de la distanŃă, din orice oraş.
Succesul arhitecturii concepute pentru sistemul RASDAQ este dovedit de contribuŃia importantă
adusă de acesta la procesul de concentrare a acŃionariatului, măsurată prin faptul că pe parcursul primilor
6 ani de existenŃă, prin această piaŃă au fost încheiate peste 1,7 milioane de tranzacŃii cu 11 miliarde de
acŃiuni emise de un număr de aproximativ 5.000 de emitenŃi, în valoare totală de aproape 1,8 miliarde de
dolari, într-un mediu de tranzacŃionare eficient, RASDAQ fiind, prin numărul emitenŃilor şi al
acŃionarilor, piaŃa cu cea mai mare dimensiune din Europa şi una dintre primele pieŃe din lume. Prin
amplasarea şi implicaŃiile sale, RASDAQ s-a identificat cu economia românească şi a parcurs împreună
cu aceasta toate suişurile şi coborâşurile tranziŃiei, a resimŃit toate crizele financiare şi politice şi a marcat
fiecare moment de creştere.
Sistemul de tranzacŃionare RASDAQ este un sistem electronic de mare capacitate şi
performanŃă. Este un sistem de negociere în care participanŃii afişează cotaŃii de cumpărare şi/sau de
vânzare pentru fiecare valoare mobiliară în care sunt interesaŃi (tip „quote-driven”) În prezent, cca
3.000 de societăŃi comerciale – societăŃi mici, în dezvoltare, dar şi companii mari, care au devenit nume
de referinŃă – au posibilitatea de a-şi tranzacŃiona acŃiunile la Bursa Electronică RASDAQ.
RASDAQ operează folosind tehnologie de înaltă clasă într-un sistem în care formatorii de piaŃă se
află în competiŃie pentru a oferi cele mai bune preŃuri de vânzare şi cumpărare. În prezent sunt
înregistraŃi ca participanŃi direcŃi 67, dintre care 66 de societăŃi de servicii de investiŃii financiare şi o
bancă.
De ce este unică Bursa Electronică RASDAQ? Standardele foarte ridicate ale sistemului de
comunicare şi ale platformei de tranzacŃionare, precum şi sistemul „quote-driven”, bazat pe
activitatea formatorilor de piaŃă aflaŃi în competiŃie, diferenŃiază RASDAQ de bursele tradiŃionale.
Investitorii nu se mai întâlnesc faŃă în faŃă pentru a tranzacŃiona valori mobiliare, beneficiind totodată şi
de avantajele competiŃiei dintre formatorii de piaŃă. Formatorii de piaŃă sunt membri ai Bursei (deşi nu
toŃi membrii RASDAQ sunt formatori de piaŃă). Ca formatori de piaŃă, membrii trebuie să îndeplinească
cerinŃe de capital superioare şi să se conformeze unor reglementări specifice, cum ar fi, spre exemplu:
garantarea execuŃiei fiecărui ordin la cel mai bun preŃ posibil; angajamentul de a cumpăra şi vinde
acŃiunile pentru care sunt formatori de piaŃă; angajamentul de a fi formatori de piaŃă pe o perioadă
determinată de timp. În prezent, există proiecte de unificare a celor două burse (B.V.B. şi RASDAQ),
care se află în stadiu de propuneri şi discuŃii.
Formatorii de piaŃă trebuie să se înregistreze cu cotaŃii ferme de cumpărare şi/sau vânzare pentru
acŃiunile unei anumite companii. Nu există o limită a numărului de formatori de piaŃă pentru acŃiunile
unei societăŃi.
Din punct de vedere legislativ, adoptarea Legii nr. 297/2004 privind piaŃa de capital a reprezentat
un moment hotărâtor în ceea ce priveşte viitorul pieŃei de capital din România din perspectiva aderării la
Uniunea Europeană. Elaborarea acestei legi a vizat consolidarea legislaŃiei existente la acel moment în
domeniul pieŃei de capital şi adaptarea acesteia la prevederile legislaŃiei comunitare. Această lege asigură
dezvoltarea cadrului legislativ necesar creării unor noi instituŃii, accesul intermediarilor pieŃei de capital
din România pe piaŃa europeană unică, precum şi formarea unei pieŃe de capital viabile, care să permită
tranzacŃionarea unor instrumente financiare moderne. Totodată, legea cuprinde prevederi privind:
înfiinŃarea fondului de compensare a investitorilor (cu rolul de a despăgubi investitorii în cazul în care un
intermediar sau o societate de administrare a investiŃiilor intră în incapacitate de plată); înfiinŃarea
operatorilor de piaŃă, a depozitului central şi a contrapărŃii centrale.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE


A. Sinteza capitolului 9
 PiaŃa internaŃională de capital este o componentă de bază a sistemului financiar şi monetar
internaŃional, ce cuprinde instituŃii cu caracter naŃional, regional şi mondial (instituŃii financiare, bancare,
burse de valori etc.) care au ca misiune atragerea de fonduri financiare şi dirijarea lor spre obiective şi
beneficiari din diferite Ńări.
 CondiŃiile obligatorii de existenŃă şi organizare a unei pieŃe de capital sunt următoarele: a) o
cerere de capital din partea agenŃilor economici publici sau privaŃi, a instituŃiilor bancare şi financiare,
dar şi din partea societăŃilor de asigurare; b) o ofertă de capital de la investitorii deŃinători de resurse
financiare; c) obŃinerea efectului maxim în minimum de timp; d) trebuie să fie eliminate speculaŃiile
sau influenŃele dirijate; e) nivelul cursului la care se cumpără şi se vând titlurile trebuie să fie public.
 În cazul pieŃei de capital, în tranzacŃiile cu titluri financiare sunt implicate trei categorii de
participanŃi, şi anume: emitenŃii, investitorii şi intermediarii.
 Instrumentele cu care se lucrează pe piaŃa de capital sunt împărŃite în două mari categorii:
active şi titluri financiare.
 Activele reale sunt cele care, integrate în circuitul economic, generează venituri în viitor sub
formă de profituri, rente, chirii etc. şi care pot încărca forma
bunurilor corporale sau necorporale.
 Activele financiare sunt materializate în înscrisuri de valoare şi hârtii
de genul: acŃiunilor, obligaŃiunilor, bonurilor de trezorerie, certificatelor de depozit
sau înregistrărilor în cont, care denotă drepturile băneşti ale deŃinătorilor lor, precum
şi drepturile acestora asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea activelor
respective (dividende, dobânzi etc.).
 Activele financiare se pot grupa în: active financiare bancare; active financiare nebancare;
active hibride.
 Titlurile financiare sunt acele titluri de valoare care dau dreptul deŃinătorilor lor
(investitorilor) de a obŃine, în condiŃiile strict indicate pe titlul respectiv, o parte din veniturile viitoare
ale emitentului.
 Titlurile financiare, din punct de vedere al modului în care sunt create, se pot împărŃi în trei
categorii distincte, şi anume: titluri primare, titluri derivate şi titluri sintetice.
Titlurile primare sunt: acŃiunile şi obligaŃiunile.
Titlurile derivate sunt: contractele futures şi opŃiunile.
 PieŃele de capital pot fi grupate în funcŃie de anumite caracteristici, cum ar fi: localizarea
temporală a pieŃei; tipul valorilor mobiliare tranzacŃionate; procedurile de tranzacŃionare utilizate;
localizarea fizică a pieŃei ş.a.
 PiaŃa primară este cea pe care se vând şi se cumpără titluri nou emise.
 Pentru emisiunea de titluri prin atragerea resurselor publice este necesară îndeplinirea unei
anumite proceduri, formată din trei segmente distincte: pregătirea, lansarea şi plasamentul titlurilor
mobiliare.
 PiaŃa secundară este cea pe care sunt tranzacŃionate valorile mobiliare aflate deja în circulaŃie,
în urma emisiunii care a avut loc pe piaŃa primară, şi unde se oferă deŃinătorilor de acŃiuni şi
obligaŃiuni posibilitatea să le valorifice înainte ca acestea să aducă vreun beneficiu, dividende sau
dobânzi.
 În funcŃie de natura valorilor mobiliare emise şi negociate, piaŃa de capital îmbracă, în principal, noi
forme, şi anume: piaŃa acŃiunilor, piaŃa obligaŃiunilor şi piaŃa notes.
 În funcŃie de procedurile de tranzacŃionare utilizate, piaŃa de capital se segmentează în: piaŃa
de negocieri, piaŃa la vedere, piaŃa contractelor în viitor (la termen sau futures) şi piaŃa opŃiunilor.
 În funcŃie de localizarea fizică a pieŃei, distingem: piaŃa de licitaŃie, piaŃa organizată şi piaŃa
„la ghişeu”.
 Indicele bursier este indicatorul statistic care reflectă evoluŃia în timp a pieŃelor de valori
mobiliare.
 Bursa de valori este o instituŃie cu personalitate juridică ce are ca principal scop
tranzacŃionarea valorilor mobiliare în mod continuu, transparent şi echitabil, prin sisteme, mecanisme
şi proceduri adecvate.
 Principiile care guvernează BVB sunt: accesibilitatea, informarea, etica pieŃei şi neutralitatea.
 Sistemul de tranzacŃionare RASDAQ este un sistem electronic de mare capacitate şi
performanŃă. Este un sistem de negociere în care participanŃii afişează cotaŃii de cumpărare şi/sau de
vânzare pentru fiecare valoare mobiliară în care sunt
interesaŃi (tip „quote-driven”).

B. Concepte şi termeni de reŃinut


a) piaŃa internaŃională de capital
b) investitorul
c) Intermediarii
d) active financiare bancare
e) active financiare nebancare
f) active hibride
g) titluri financiare
h) titluri primare
i) valoarea nominală sau paritară
j) titluri derivate
k) contractele futures
l) opŃiunile
m) titluri sintetice
n) titlurile financiare de tip „coş” („basket securities”)
o) piaŃa primară
p) piaŃa secundară
q) piaŃa acŃiunilor
r) piaŃa obligaŃiunilor
s) euroacŃiunea
t) piaŃa euroacŃiunilor
u) piaŃa obligaŃiunilor străine („foreign bond market”)
v) piaŃa euroobligaŃiunilor

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere


1. Categorii de participanŃi în cadrul pieŃei de capital
2. CondiŃii de existenŃă şi organizare a unei pieŃe de capital
3. Instrumentele pieŃei de capital
4. Tipuri ale pieŃelor de capital
5. Structura pieŃelor de capital
6. Aprecierea activităŃii bursiere prin indicii bursieri
7. PiaŃa de capital în România: BVB şi RASDAQ

D. Bibliografie obligatorie
• Constantin Enache, Constantin Mecu (coordonatori), Economie Politică, vol.2, Editura
FundaŃiei România de Mâine, 2005.
• Victor Stoica, Negru Titel, Ionescu Eduard, PiaŃa financiară. PiaŃa de capital. Gestiunea
portofoliilor. PiaŃa asigurărilor, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.
• Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
• Teodora Vâşcu Barbu, Victor Dragotă, PieŃe de capital, Evaluarea şi gestionarea valorilor
mobiliare, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998.
• Paul Bran (coord.), RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Didactică, Bucureşti,
1990.
• Gabriela Anghelescu, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura
Adevărul, Bucureşti, 1992.
• Bogdan Ghilic – Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997.
• Ioan Popa, Bursa, Editura Adevărul, Bucureşti, 1995.
• Nicolae Dardac, Cezar Basno, Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanŃe social – economice,
Editura Economică, Bucureşti, 1997.
• Vergil Popescu, Bursa şi tranzacŃii cu titluri financiare, Editura Coresi,
Bucureşti, 1993.
CAPITOLUL 9

PIAłA INTERNAłIONALĂ DE CAPITAL

9.1. Concepte şi concepŃii


9.2. Organizarea şi participanŃii la piaŃa de capital
9.3. Instrumentele pieŃei de capital
9.4. Tipologia şi structura pieŃelor de capital
9.5. Aprecierea activităŃii bursiere prin indicii bursieri
9.6. PiaŃa de capital în România

PiaŃa internaŃională de capital este o componentă de bază a sistemului financiar şi mondial –


instituŃii financiare, bancare, burse de valori etc. care au ca misiune atragerea de fonduri financiare şi
dirijarea lor spre obiective şi beneficiari din diferite Ńări. Această misiune se realizează prin derularea
unor operaŃiuni specifice care caracterizează activitatea financiară internaŃională. OperaŃiunile respective
conturează, totodată, şi contribuŃia pieŃei de capital la desfăşurarea procesului complex de comunicare
economică prin bani în cadrul comunităŃii mondiale.

9.1. Concepte şi concepŃii


În literatura de specialitate română şi străină, cât şi în legislaŃia diferitelor state dezvoltate,
noŃiunile de „piaŃă de capital” au uneori interpretări variate. Astfel, unii autori evidenŃiază existenŃa
similitudinii dintre piaŃa financiară şi piaŃa de capital. De exemplu, în lucrarea DicŃionar bursier „piaŃa
de capital” se defineşte ca termen sinonim cu „piaŃa financiară”105. În cartea FinanŃe internaŃionale, în
contextul tendinŃelor de pe pieŃele de capital, se subliniază tendinŃele imprevizibile existente pe „pieŃele
financiare sau, altfel spus, pieŃele de capital”106. În acelaşi timp, în lucrarea RelaŃii valutar-financiare
internaŃionale se face o sistematizare a pieŃelor pe care se operează cu fonduri băneşti şi se apreciază că
piaŃa financiară are trei segmente: „piaŃa bancară, reprezentând multitudinea relaŃiilor de credit (atât pe
termen lung, cât şi pe termen mediu şi scurt) la care participă active bancare care nu-şi schimbă valoarea
prin negociere (cambii, bilete la ordin, cecuri, depozite etc.); piaŃa de capital, care include ansamblul
tranzacŃiilor cu titluri pe termen lung şi mediu a căror valoare se modifică prin negociere (acŃiuni,
obligaŃiuni, bonuri de tezaur); piaŃa monetară, care este constituită din tranzacŃii cu titluri pe termen scurt
şi uşor lichidabile”107, subliniindu-se că această clasificare a pieŃei financiare nu este universală, ea având
interpretări diferite în alte economii. Deci, în concepŃia autorului, piaŃa financiară cuprinde: piaŃa
bancară, piaŃa de capital şi piaŃa monetară; piaŃa de capital este un segment al pieŃei financiare.
Literatura şi legislaŃia din diverse Ńări interpretează şi operează cu termenii respectivi, de
asemenea, în mod diferit. Astfel, doctrina anglo-saxonă (şi, în primul rând, cea americană) înŃelege prin
piaŃa financiară totalitatea tranzacŃiilor cu instrumente monetare (piaŃa monetară) şi cu titluri pe termen
lung (piaŃa de capital). Doctrina europeană continentală (cu deosebire cea franceză) utilizează conceptul
de piaŃă a capitalurilor ca termen generic atotcuprinzător în care se includ piaŃa financiară, adică

105
Lucia Abil, DicŃionar bursier, Editura Economică, Bucureşti, 1995, p. 140.
106
Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 101.
107
Constantin Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura NaŃional, 2001, p. 251.
operaŃiunile cu valori mobiliare, piaŃa creditului şi piaŃa monetară. Deci, într-o primă interpretare (anglo-
saxonă), piaŃa de capital este un segment al pieŃei financiară, aceasta din urmă cuprinzând toate
operaŃiunile cu fonduri băneşti – piaŃa monetară, piaŃa cu titluri de credit, precum şi piaŃa cu valori
mobiliare. În a doua interpretare (europeană, cu deosebire cea franceză), piaŃa de capital este un concept
atotcuprinzător care include piaŃa financiară (tranzacŃii cu valori mobiliare), piaŃa creditului şi piaŃa
monetară cuprinzând operaŃiunile interbancare şi instrumentele de credit (cambie, bilet la ordin, cec,
certificate de depozit)108.
O altă interpretare a pieŃei financiare se bazează pe două principii: a) alocarea definitivă de
resurse financiare care nu se mai întorc la furnizorul de fonduri: cotizaŃii la instituŃii financiare, asigurări,
ajutoare financiare internaŃionale; b) alocarea temporară pe un anumit termen precizat (sau neprecizat)
de fonduri financiare, dar pe termen lung şi foarte lung sub formă de investiŃii internaŃionale, plasamente
în titluri de valoare (acŃiuni, obligaŃiuni) cu condiŃia de restituire şi de plată la anumite perioade
convenite cu debitorul de dobânzi, dividende, rente109.
MenŃionăm şi opinia că o caracteristică esenŃială a pieŃei financiare constă în perioada lungă şi
foarte lungă a alocării de fonduri băneşti, obligaŃiuni străine sau euro-obligaŃiuni ş.a., sau alocarea
definitivă, precum şi neprecizarea perioadei de restituire a fondurilor alocate, cum este cazul cumpărării
de acŃiuni. Alocarea pe termen scurt de resurse financiare sub formă de credite sau tranzacŃii cu titluri de
credit (cambii, bilete la ordin etc.) reprezintă operaŃiuni specifice pieŃei monetare internaŃionale.
Creditele pe termen mediu (3-6 ani) constituie un segment aparte de tranzacŃii financiare, care fac parte
din piaŃa creditului internaŃional, de regulă, sub formă de eurocredite financiare.
Spre deosebire de investiŃiile străine directe, investiŃiile de portofoliu se tranzacŃionează pe piaŃa de
capital. InvestiŃiile de portofoliu sunt investiŃiile cu titluri de valoare: acŃiuni, obligaŃiuni, bunuri de tezaur
certificate de depozit etc. InvestiŃiile de portofoliu se caracterizează prin aceea că proprietarul titlurilor de
valoare (acŃiuni la o întreprindere) nu deŃine o pondere atât de mare care să-i dea dreptul de control şi
decizie asupra întreprinderii respective.
În concluzie, se constată preponderenŃa concepŃiei că piaŃa de capital şi piaŃa financiară sunt, fie
sinonime, fie foarte apropiate prin mecanismele instrumentelor cu care operează şi prin termenul
îndelungat al tranzacŃiilor de capital. La aceeaşi concluzie ajung şi autorii DicŃionarului internaŃional de
finanŃe, în care se precizează că, spre deosebire de piaŃa monetară, care operează cu tranzacŃii pe termen
scurt, fondurile de pe piaŃa de capital sunt utilizate, în principiu, pentru realizarea de investiŃii fixe şi
achiziŃii, această piaŃă fiind alcătuită din totalitatea instituŃiilor care canalizează oferta şi cererea de
capital, inclusiv sistemul bancar, bursa de valori, companiile de asigurări şi alŃi intermediari financiari110.
Întrucât prezenta lucrare are capitole separate pentru piaŃa monetară, piaŃa valutară, piaŃa
investiŃiilor internaŃionale şi piaŃa creditelor internaŃionale, capitolul de faŃă tratează piaŃa de capital (sau
financiară), cu excepŃia acelor segmente ale acestei pieŃe care sunt tratate în capitolele enunŃate mai sus.
Denumirile generice, de piaŃă de capital sau piaŃă financiară, contează, desigur, mai puŃin,
importante sunt conŃinutul tranzacŃiilor, mecanismele cu care se operează, scopurile urmărite şi eficienŃa
operaŃiunilor de pe piaŃa financiară sau de capital. Totuşi, am optat pentru titlul acestui capitol în
formularea de „piaŃă de capital”, căci această noŃiune este mai semnificativă decât noŃiunea de „piaŃă
financiară”, noŃiune destul de largă, care include şi operaŃiuni monetare şi de credit pe termen scurt. Însă
nu credem că în practica economică există un zid despărŃitor între cei doi termeni (capital şi financiar).

9.2. Organizarea şi participanŃii la piaŃa de capital

108
Teodora Vâşcu Barbu, Victor Dragotă, PieŃe de capital. Evaluarea şi gestionarea valorilor mobiliare,
Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998, p. 7.
109
Paul Bran (coordonator), RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Didactică, Bucureşti, 1990,
p.99.
110
Graham Bennock, William Menser, DicŃionar internaŃional de finanŃe, Penguin Books, ediŃia în limba
română, Editura Universal, Dosi, 2000, p.54.
ExistenŃa şi organizarea unei pieŃei de capital, de valori mobiliare, depind de îndeplinirea
unor condiŃii obligatorii, cum ar fi:
1) O cerere de capital din partea agenŃilor economici publici sau privaŃi, a instituŃiilor bancare şi
financiare, societăŃilor de asigurare, care se exprimă prin emiterea de titluri de valoare ce se vor
preschimba în lichidităŃi pentru a satisface nevoile economice ale debitorilor. Cererea şi emisiunile de
titluri şi eurotitluri sunt, deci, reprezentate de sectorul public şi privat, precum şi de instituŃii financiar-
bancare naŃionale şi internaŃionale (BIRD, BEI, BERD etc.). Cererea de capital poate fi structurală – în
sensul că se materializează în: crearea de noi societăŃi publice şi private, respectiv a instituŃiilor financiar-
bancare de asigurări naŃionale şi internaŃionale; dezvoltarea şi modernizarea celor deja existente;
finanŃarea investiŃiilor productive de bunuri şi servicii şi pentru acŃiuni sociale; achiziŃionarea de bunuri
sau servicii de către persoane fizice sau juridice; luarea de împrumuturi pentru finanŃarea unor programe
de dezvoltare ş.a. – sau conjuncturală, determinată de necesităŃi tranzitorii, depinzând de factori legaŃi de
deficitele bugetare, de deficitele balanŃelor de plăŃi, de limitări la plafonul de credite pe piaŃa monetară,
de indisponibilitatea resurselor financiare interne pentru finanŃări externe ş.a. În ceea ce priveşte debitorii
emitenŃi (împrumutaŃii), îi putem clasifica în raport de două criterii: activitatea economică şi scopul
urmărit. În funcŃie de activitatea economică, distingem: bănci comerciale şi alte instituŃii bancare,
organisme internaŃionale, instituŃii monetare centrale, guverne centrale şi locale, întreprinderi publice şi
particulare fără profit financiar, alte instituŃii publice şi particulare cu caracter financiar etc. În funcŃie de
scopul urmărit de solicitatorii de capitaluri, putem reŃine: băncile şi finanŃele, petrolul şi gazele naturale,
finanŃarea industriei, resursele naturale, transportul şi serviciile publice şi alte scopuri generale111.
2) O ofertă de capital de la investitorii deŃinători de resurse financiare (instituŃii de genul
organizaŃiilor economice, băncilor, caselor de economii, dar şi persoane parti-culare) care să fie plasată
pe piaŃa de capital prin cumpărarea titlurilor de valoare emise.
3) Rezultatul final pe care îl aşteaptă participanŃii pe această piaŃă trebuie să fie obŃinerea
efectului maxim în minimum de timp, ceea ce se poate realiza numai dacă tranzacŃiile sunt cât mai
uşoare şi mai rapide posibil.
4) Trebuie să fie eliminate speculaŃiile sau influenŃele dirijate pentru ca nivelul final al
echilibrului dintre cerere şi ofertă să reflecte realitatea, fapt ce se poate realiza numai dacă există un loc
bine stabilit şi centralizat unde să se întâlnească nestingherit cererea cu oferta de capital.
5) Nivelul cursului la care se cumpără şi se vând titlurile mobiliare trebuie să fie public,
pentru a reuni cu maximă promptitudine ofertanŃii cu utilizatorii de capital, reali şi potenŃiali, ceea ce se
poate înfăptui numai printr-o publicitate completă şi rapidă, în care rolul cel mai mare revine mass-
media112.
În cadrul pieŃei de capital, în tranzacŃiile cu titluri financiare sunt implicate trei categorii de
participanŃi, şi anume: emitenŃii, investitorii şi intermediarii.
Emitentul este persoana – partener care are nevoie de fonduri şi le caută pe piaŃă, el având de
ales între majorarea capitalului propriu (emiterea de acŃiuni) şi contractarea unui împrumut de pe piaŃa
financiară. Pentru aceasta, el trebuie mai întâi să prospecteze piaŃa printr-un studiu amănunŃit al
posibilităŃilor care i se pot oferi pentru împrumut: să afle unde se găsesc fonduri disponibile, în ce
monedă, pe ce perioadă se pot obŃine fondurile şi care va fi costul finanŃării (nivelul dobânzilor). În
acelaşi timp, el trebuie să se decidă dacă apelează la plasamentul privat sau dacă va emite prin ofertă
publică. În plasamentul privat, distribuirea de titluri financiare se face prin încheierea de contracte cu
investitori cunoscuŃi, în timp ce oferta publică constă în punerea în vânzare de valori mobiliare noi unor
investitori necunoscuŃi, prin intermediul unei societăŃi financiare.
Investitorul este posesorul de capital care doreşte să-l valorifice prin investire pentru a-i aduce
un venit suplimentar. O importanŃă mare pentru investitor o prezintă credibilitatea emitentului şi statutul
emisiunii, care, de altfel, exprimă avantajele şi condiŃiile investiŃiei. Investitorul este cel care analizează

111
Gabriela Anghelache, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura
Adevărul, Bucureşti, 1992, p.9.
112
Bogdan Ghilic – Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p.7.
relaŃia risc /venit şi trebuie să vadă care este rata rentabilităŃii113. El este interesat să ştie care este riscul
împrumutării, al creditării, care sunt garanŃiile pe care le oferă emitentul, care este scadenŃa cea mai
favorabilă şi ce dobândă poate obŃine, precum şi ce lichiditate are emitentul, adică posibilitatea de
recuperare la termen a investiŃiilor.
Intermediarii sunt acele instituŃii114, societăŃi comerciale sau persoane fizice calificate
corespunzător pentru această activitate care îmbină necesitatea de fonduri a emitentului cu dorinŃa de
plasare şi valorificare a fondurilor investitorilor. Ei pot oferi, la cererea părŃilor, servicii de negociere,
consultanŃă de specialitate, asistenŃă la lansarea unei emisiuni noi şi se implică în distribuirea acŃiunilor şi
obligaŃiunilor. Aceştia nu împrumută fonduri proprii, însă există unele excepŃii, cum ar fi societăŃile de
valori mobiliare sau dealerii care pentru serviciile lor pretind plata unui comision. Ei îşi calculează riscul
propriu în sensul că apreciază dacă comisioanele încasate acoperă sau nu riscul asumat. Acest gen de
intermediari acŃionează neutru, Ńinând seama de cerinŃele emitentului, dar acŃionează şi pentru protejarea
investitorului, comportament care, de fapt, este prevăzut în codul de conduită internă al respectivei
instituŃii de intermediere.
Intermediarul, indiferent de natura lui, trebuie să fie o persoană fizică sau juridică de un mare
profesionalism, de o mare probitate morală şi, mai ales, de o mare credibilitate. El este controlat şi
supravegheat îndeaproape de către instituŃii financiare specializate care, de altfel, îi acordă şi autorizaŃia
de a intermedia pe piaŃa de capital (fig. nr. 1).

Guvern Cererea Oferta SocietăŃi de investiŃii

OficialităŃi locale OrganizaŃii economice

AgenŃi economici publici şi PiaŃa SocietăŃi bancare


particulari de de de
capital
InstituŃii financiar- Case de economii
bancare şi consemnaŃiuni
SocietăŃi de asigurări capital capital
şi reasigurări
Investitori

Fig. nr.1. Cererea şi oferta pe piaŃa de capital


Sursa: Bogdan Ghilic-Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p.6.

ImportanŃa investitorilor particulari (individuali) deŃinători de resurse financiare, ca pondere în


totalul investitorilor, a condus la internaŃionalizarea pieŃelor de capital, adică la posibilitatea investirii
fondurilor băneşti disponibile în titluri emise de agenŃi economici aparŃinând altei Ńări. Prin intermediul
pieŃelor de capital, capitalurile disponibile sunt dirijate către agenŃii economici naŃionali sau de pe pieŃele
altor Ńări, unde nevoile de capital depăşesc posibilităŃile financiare interne de acoperire sau autorităŃile
monetare impun anumite restricŃii privind accesul la resursele financiare interne. Aceste deplasări de
capitaluri financiare de pe o piaŃă naŃională către alte pieŃe au condus practic la creşterea şi funcŃionarea,

113
Rata rentabilităŃii = raportul dintre profit şi cheltuielile cu împrumutarea.
114
Printre aceste instituŃii se înscriu: băncile comerciale, băncile de investiŃii, băncile universale – băncile
comerciale din străinătate care capătă autorizaŃia de negociere a titlurilor, bursele de valori mobiliare, societăŃile de
valori mobiliare, societăŃile de asigurare, fondurile mutuale, brokerii, dealerii etc.
în afara pieŃelor interne de capital, a unei pieŃe internaŃionale de capital. Astfel, au loc transferuri de
capital dintr-o Ńară în alta, dintr-o regiune în alta, de pe un continent pe altul, în funcŃie de o serie de
factori economici, geopolitici, sociali şi, adesea, psihologici.
PiaŃa internaŃională de capital nu este o sumă aritmetică a pieŃelor naŃionale, ci o piaŃă distinctă
şi complementară a acestora, care îşi dezvoltă propriile structuri. Dintre funcŃiile (motivaŃiile) pieŃei de
capital, una din cele mai însemnate constă în emisiunea şi plasarea de valori mobiliare din
însărcinarea emitenŃilor sau debitorilor, adică vânzarea pentru prima oară de acŃiuni, obligaŃiuni şi alte
titluri către deŃinătorii de capitaluri financiare disponibile. O altă motivaŃie a pieŃelor de capital şi a
rolului pe care acestea îl au în funcŃionarea economiilor naŃionale şi a economiei mondiale în ansamblul
ei este caracterul negociabil al valorilor mobiliare, dat de faptul că ele pot fi vândute de primii
deŃinători înainte de scadenŃă şi transferate în lichidităŃi.
FuncŃionarea unei pieŃe interne de capital ca piaŃă internaŃională are loc atunci când o parte
din activele financiare disponibile pe termen mediu şi lung sunt investite într-o altă Ńară sau, invers, o
parte din nevoile de resurse financiare ale agenŃilor economici dintr-o Ńară sunt acoperite din
străinătate. Pentru aceasta însă, trebuie îndeplinite anumite condiŃii: existenŃa de active financiare
disponibile într-o cantitate semnificativă, exprimate într-o monedă convertibilă şi, îndeosebi, liber
utilizabilă; existenŃa unor intermediari financiari cu mare experienŃă şi cu o reŃea diversificată de filiale şi
corespondenŃi în străinătate; fiscalitatea preferenŃială pentru tranzacŃiile financiare internaŃionale etc.
O modalitate importantă de mobilizare a capitalurilor disponibile pe unele pieŃe naŃionale şi de
introducere a lor pe pieŃele altor Ńări sau în circuitul internaŃional o constituie plasamentul internaŃional
de valori mobiliare. Activitatea financiară care se desfăşoară sub forma plasării de valori mobiliare
determină o deplasare a capitalurilor financiare către agenŃii economici şi/sau economiile solicitatoare
în schimbul cumpărării acestor titluri de către investitorii din Ńările furnizoare de capital. Aceste
capitaluri mobilizate prin emisiunea şi plasarea titlurilor respective sunt utilizate fie pentru realizarea
unor obiective de investiŃii cu caracter productiv, fie pentru finanŃarea deficitelor bugetare sau acoperirea
cheltuielilor de funcŃionare ale unor instituŃii naŃionale sau internaŃionale (financiar-bancare şi monetare,
sociale, culturale etc.).115
Plasarea pe plan internaŃional a valorilor mobiliare emise de agenŃii economici din cadrul unei
economii se realizează fie pe piaŃa de capital a altor Ńări (ca piaŃă a titlurilor străine), fie pe piaŃa
internaŃională (ca piaŃă a euroemisiunii de titluri).

9.3. Instrumentele pieŃei de capital


În cele ce urmează vom detalia bunurile financiare (instrumentele) cu care se lucrează pe această
piaŃă. În esenŃă, este vorba de două mari categorii, şi anume: active şi titluri financiare.

1. Activele sunt reale şi financiare. Activele reale sunt cele care, integrate în circuitul economic,
generează venituri în viitor sub formă de profituri, rente, chirii etc. şi care pot îmbrăca forma bunurilor
corporale sau necorporale. În schimb, activele financiare sunt materializate în înscrisuri de valoare
(hârtii, de genul: acŃiunilor, obligaŃiunilor, bonurilor de trezorerie, certificatelor de depozit ş.a. sau
înregistrări în cont), care denotă drepturile băneşti ale deŃinătorilor lor, precum şi drepturile acestora
asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea activelor respective (dividende, dobânzi etc.).
Cele care ne interesează în acest proces sunt activele financiare, care reprezintă, de altfel,
corespondentul monetar al activelor reale şi care arată direct opŃiunea pentru profit ca rezultat,
independent de modul în care se produce el (activităŃi comerciale, financiare, de producŃie ş.a.m.d.).
EsenŃial la un activ financiar este că el obŃine o cotă din rezultatul procesului de valorificare116.
În cadrul economiei financiare, circuitul banilor se realizează între cei care oferă fonduri şi cei care
le utilizează. Primii efectuează investiŃii, plasându-şi banii în scopul valorificării lor, deci al obŃinerii unui
115
Gabriela Anghelache, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura
Adevărul, Bucureşti, 1992, p.7.
116
Ioan Popa, Bursa, vol. I, Editura Adevărul, Bucureşti, 1995, p. 26.
profit, iar ceilalŃi au nevoie de bani şi mobilizează fonduri pentru a-şi finanŃa propria activitate. Aşa are
loc transferul resurselor băneşti de la cei care au un disponibil la un moment dat către cei care au
neapărată nevoie de fonduri pentru iniŃierea sau continuarea afacerilor lor, astfel că o parte din profit, la
care se adaugă riscul aferent, se transferă de la agenŃii economici la cei care pun la dispoziŃie fonduri,
printr-o relaŃie de feed-back117.
De fapt, în aceasta constă emisiunea de active financiare de către utilizatorii de fonduri şi
distribuirea acestora către deŃinătorii de fonduri.
La rândul lor, activele financiare se pot grupa în :
a) active financiare bancare, care reprezintă rezultatul operaŃiunilor specifice efectuate de către
bănci şi alte instituŃii asimilate, nu sunt negociabile, produc dobânzi şi prezintă un risc redus, deci au un
grad mare de siguranŃă;
b) active financiare nebancare, care sunt rezultatul operaŃiunilor de investiŃii de portofoliu
(plasament în active financiare) şi sunt concretizate în titluri de valoare cu caracter negociabil. Dar şi
acestea se pot împărŃi în două categorii distincte, şi anume:
♦ active financiare nebancare sub forma activelor de capital, care sunt rezultate din
plasamentele pe termen lung şi conferă deŃinătorului dreptul la obŃinerea de dividende şi
dobânzi, având un caracter negociabil pe piaŃa de capital;
♦ active financiare nebancare sub forma activelor monetare, care sunt rezultate din
plasamentele pe termen scurt, au un grad ridicat de lichiditate şi sunt negociabile pe piaŃa
monetară.
c) active hibride, care rezultă din practica de afaceri în cadrul căreia cele două mari categorii nu
sunt întotdeauna strict delimitate, ele interpunându-se pe alocuri şi creând acele active care au
caracteristici atât ale activelor bancare, cât şi trăsături ale activelor financiare nebancare (exemplu,
certificatele de depozit)118.
2. Titlurile financiare sunt acele titluri de valoare care dau dreptul deŃinătorilor lor
(investitorilor) de a obŃine, în condiŃiile strict indicate pe titlul respectiv, o parte din veniturile viitoare
ale emitentului. Toate aceste titluri care se tranzacŃionează pe piaŃa de capital prin intermediul bursei de
valori mai poartă denumirea de produse bursiere. În ceea ce priveşte modul în care sunt create, ele se pot
împărŃi în trei categorii distincte, şi anume: primare, derivate şi sintetice.
I. Titlurile primare asigură mobilizarea de capital pe termen lung de către utilizatorii de fonduri
şi conferă deŃinătorilor lor drepturi asupra veniturilor băneşti nete (cash-flow-ul) ale emitentului.
Investitorul este astfel asociat direct la profitul şi riscul afacerilor utilizatorului de fonduri. Aceste titluri
sunt atât cele emise de către utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu (denumite şi
instrumente de proprietate – equity instruments), cât şi cele folosite pentru atragerea capitalului de
împrumut (denumite şi instrumente de datorie – debt instruments)119.
Din prima categorie fac parte acŃiunile, iar din a doua obligaŃiunile.
a) AcŃiunile sunt titlurile financiare sau efectele publice emise de către o societate comercială sau
de către o companie pentru constituirea, mărirea sau restructurarea capitalului propriu. AcŃiunea
conferă deŃinătorului său, persoană fizică sau persoană juridică (denumit acŃionar sau investitor),
următoarele drepturi şi obligaŃii:
 dreptul de a primi un titlu de valoare (certificat de investitor) emis de o societate comercială şi
recunoscut de către stat, ceea ce îi conferă acŃionarului statutul de proprietar în cadrul societăŃii emitente;
 dreptul de înstrăinare, conform căruia acŃionarul respectiv le poate înstrăina prin vânzare-
cumpărare pe piaŃa de capital;

117
Nicolae Dardac, Cezar Basno, Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanŃe social-economice,
Editura Economică, Bucureşti, 1997.
118
Vergil Popescu, Bursa şi tranzacŃii cu titluri financiare, Editura Coresi, Bucureşti, 1993.
119
Lucia Abil, DicŃionar bursier, Editura Economică, Bucureşti, 1995.
 dreptul la vot în cadrul adunării generale a acŃionarilor pentru alegerea conducerii
societăŃii, pentru luarea deciziilor de emitere de noi acŃiuni, de distribuire a profitului ş.a.;
 dreptul de a solicita emitentului onorarea tuturor angajamentelor pe care acesta şi le-a
asumat la emiterea acŃiunilor;
 dreptul de acŃionar (stock), care exprimă drepturile deŃinătorului – acŃionarului, asupra societăŃii
emitente şi este prezentat printr-un document numit certificat de acŃionar.
AcŃiunea (share) este un titlu de proprietate care, pe de o parte, aduce posesorului ei o parte din
beneficiul net al societăŃii, iar pe de altă parte, supune titularul la riscul de a nu primi nici un venit (dacă
întreprinderea la care este acŃionar lucrează în pierdere) şi chiar acela de a pierde investiŃia (dacă
întreprinderea respectivă dă faliment). AcŃiunea se poate prezenta sub 2 forme distincte: fie sub forma de
înscris documentar, fie sub forma mai nouă de înregistrare electronică. Atât pentru o formă, cât şi
pentru cealaltă se eliberează certificatul de acŃionar, care trebuie să cuprindă, în esenŃă, următoarele
elemente: numele societăŃii emitente, numărul acŃiunilor emise, valoarea nominală, numărul de
identificare al titlului, data şi numărul de acŃiuni conŃinute de certificat120.
Un titular de acŃiuni are dreptul la tot atâtea voturi câte acŃiuni posedă, aceasta însemnând că
deŃinerea a cel puŃin 50% din acŃiunile unei societăŃi dă deŃinătorului dreptul la conducerea societăŃii121.
Valoarea nominală sau paritară (face value) a acŃiunilor se stabileşte împărŃind capitalul social la
numărul acŃiunilor. Acestea se pot vinde şi cumpăra la un preŃ mai mare sau mai mic decât valoarea lor
nominală, şi anume la preŃul de piaŃă.
b) ObligaŃiunile (bonds) sunt titluri reprezentative ale unei creanŃe a deŃinătorului lor asupra
emitentului (care poate fi: statul, un organism public sau o societate comercială). Ele dau deŃinătorului
lor dreptul la încasarea unei dobânzi şi vor fi răscumpărate la scadenŃă de către emitent, investitorul
recuperându-şi astfel capitalul. ObligaŃiunea este materializată într-un înscris care conŃine următoarele
date esenŃiale: rata cuponului, scadenŃa, valoarea nominală, semnătura şi ştampila (sigiliul) emitentului,
elemente grafice care împiedică falsificarea ş.a.
Pentru emitent, obligaŃiunile reprezintă un instrument de mobilizare a capitalului de împrumut.
Dacă o firmă intenŃionează să mobilizeze un capital de împrumut, atunci ea trebuie să specifice
următoarele elemente: preŃul emisiunii, respectiv, cel la care titlul se oferă la emisiune; valoarea de
rambursare, de regulă, egală cu valoarea nominală; rata dobânzii, stabilită în principiu ca o cotă fixă la
valoarea nominală, numită cupon; amortizarea împrumutului, respectiv, răscumpărarea de către emitent
a obligaŃiunilor emise şi rambursarea creditului.
II. Titlurile derivate (sau hibride) sunt produse bursiere, rezultat al contractelor încheiate între
emitent (vânzător) şi beneficiar (cumpărător). Aceste contracte conferă cumpărătorului drepturi asupra
unor active ale emitentului, la o anumită scadenŃă viitoare, aşa cum prevăd condiŃiile stabilite în contract.
Contractele de acest gen au ca obiect negocierea de titluri de valoare, motiv pentru care sunt incluse în
categoria acestora.
Există două mari categorii distincte de titluri derivate, şi anume: contractele futures, sau de viitor,
şi opŃiunile122.
Contractele futures reprezintă înŃelegerea contractuală dintre două părŃi de a vinde sau de a
cumpăra o cantitate standard dintr-un anumit activ (instrument monetar, titlu financiar sau marfă) la un
preŃ stabilit şi la o dată viitoare la care va avea loc executarea contractului.

SpecificităŃile acestui tip de contract în viitor sunt următoarele123.

120
Aurelian Dochia, interviu acordat ziarului România Liberă, din 8 iunie 1993, intitulat „La ce
foloseşte certificatul de proprietate”.
121
Constantin Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996, p. 126.
122
Franklin M. Edwards, Cindy W. Ma., Futures and Options, Mc Graw-Hilll, Inc., New York,
1992.
 contractul este negociabil pe piaŃa secundară, adică la bursele unde se efectuează tranzacŃii
futures;
 obligaŃiile părŃilor contractuale sunt concretizate sub forma unui document cu caracter
standardizat;
 în ceea ce priveşte creditorul obligaŃiei contractuale, acesta trebuie ori să accepte executarea în
natură, la scadenŃă, prin preluarea activului, ori să vândă contractul, până la scadenŃă, unei terŃe persoane;
 în mod asemănător, şi debitorul obligaŃiei contractuale poate să îşi onoreze obligaŃia în natură,
achitând-o la termen, sau să cumpere contractul din bursă;
 valoarea de piaŃă a contractelor se schimbă în funcŃie de raportul dintre cererea şi oferta pentru
aceste tipuri de contracte şi ele se cotează zilnic la bursă.
Scopurile pentru care contractele futures sunt deŃinute pot fi următoarele1240: prin plasarea lor, cel
care le cumpără speră într-o creştere a valorii lor pe toată durata de viaŃă; prin jocul la bursă, ele pot
aduce profit deŃinătorilor; ele pot ajuta la acoperirea riscului la activele pe care titlurile respective se
bazează.
OpŃiunile sunt, de fapt, contracte încheiate între un vânzător (writer) şi un cumpărător (holder),
care conferă acestuia din urmă dreptul (dar nu şi obligaŃia) de a vinde sau cumpăra un anumit activ
(instrument monetar, titlu financiar sau marfă) până la o anumită dată în viitor. Acest drept este obŃinut de
către cumpărător în urma plăŃii către vânzător a unei prime. În funcŃie de natura dreptului pe care îl conferă
aceste opŃiuni, de a cumpăra sau de a vinde, ele pot fi: opŃiuni de cumpărare (call options), atunci când dau
dreptul deŃinătorului (cumpărătorului) de cumpărare asupra activului sau opŃiuni de vânzare (put options),
atunci când dau dreptul cumpărătorului de a vinde activul.
Caracteristicile acestui tip de contract sunt următoarele:
 opŃiunile pot fi negociate la bursă;
 ele au zilnic o altă valoare de piaŃă;
 valoarea de piaŃă a opŃiunilor este dată de raportul dintre cererea şi oferta de opŃiuni de acelaşi
tip;
 valoarea de piaŃă a opŃiunilor este dependentă de valoarea activului la care se referă opŃiunea.
III. În afară de aceste titluri derivate, pe piaŃa de capital internaŃională circulă şi o serie de
instrumente tehnice complexe rezultate din combinarea de către societăŃile financiare a unor active
financiare diferite şi crearea unor sisteme noi de plasament şi speculare financiară, care poartă
denumirea generică de produse sau titluri sintetice125.
Acestea sunt produse financiare complexe care se folosesc pe o piaŃă de capital evoluată şi care au
apărut şi au luat amploare în ultimele trei decenii.

Numărul şi complexitatea acestor produse sintetice bursiere au crescut foarte mult, ele constituind
în prezent un sector destul de atractiv şi de dinamic al pieŃei de capital. Aceste produse sintetice pot lua
naştere sub forma a diferite combinaŃii, cum ar fi: combinarea de contracte futures de vânzare cu cele de
cumpărare; combinarea de opŃiuni put cu opŃiuni call; combinarea între diferite tipuri de futures şi
opŃiuni ş.a.m.d.
O categorie deosebită de active artificiale este reprezentată de titlurile financiare de tip „coş”
(basket securites), care sunt formate dintr-o selecŃie de titluri financiare primare, combinate astfel încât
să rezulte un produs bursier standardizat. Cele mai cunoscute titluri de acest fel sunt contractele pe
indici de bursă.

123
Constantin Fota, Ion Roşu – Hamzescu, George Ilinca, Marilena Mărgineanu, Bursa la
dispoziŃia întreprinzătorului, Editura Mondo-Ec, Craiova, 1992.
124
Gheorghe Ciobanu, Bursele de valori şi tranzacŃiile la bursă, Editura Economică, Bucureşti,
1997.
125
Ioan Popa, Bursa, vol. I şi II, Editura Adevărul, Bucureşti, 1995.
9.4. Tipologia şi structura pieŃelor de capital
PieŃele de capital pot fi grupate în funcŃie de anumite caracteristici, cum ar fi: localizarea
temporală a pieŃei, tipul valorilor mobiliare tranzacŃionate, procedurile de tranzacŃionare utilizate,
localizarea fizică a pieŃei ş.a.
A) În funcŃie de momentul în care se efectuează tranzacŃia, piaŃa de capital mai poartă
denumirea şi de piaŃă a titlurilor financiare126.
Pe această piaŃă se cumpără şi se revând activele financiare, fără ca natura lor să fie schimbată,
printr-o relaŃie directă stabilită între deŃinătorul şi utilizatorul de fonduri: utilizatorul primeşte fonduri de
la deŃinător cu ajutorul cărora emite titlurile financiare, urmând ca, la scadenŃă, să le răscumpere.
PiaŃa de capital, ca o piaŃă a titlurilor financiare, reprezentând mecanismul de legătură între
deŃinătorii de fonduri excedentare (investitorii) şi utilizatorii de fonduri (emitenŃii de titluri financiare),
are două mari componente dependente temporal: piaŃa primară şi piaŃa secundară127 (figura nr.2).
I. PiaŃa primară este cea pe care se vând şi se cumpără titluri nou emise, ea având rolul de
plasare a emisiunilor de titluri mobiliare pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile pe termen
mediu şi lung, atât pe pieŃele interne de capital, cât şi pe piaŃa internaŃională. Acest tip de piaŃă asigură
întâlnirea dintre cererea şi oferta de titluri, permiŃând finanŃarea activităŃii agenŃilor economici,
acŃionând ca un mijloc de distribuire a titlurilor de către utilizatorii de fonduri şi de plasament în titluri,
din partea deŃinătorilor de fonduri. Plasamentele private sunt relativ rare, însă majoritatea emitenŃilor fac
apel la economiile publice, prin utilizarea resurselor bancare.

PIAłA PRIMARĂ

EmitenŃii de
PIAłA PRIMARĂ

PIAłA PRIMARĂ
titluri financiare

Societatea
financiară

PIAłA SECUNDARĂ

Investitorii
PIAłA PRIMARĂ
PIAłA SECUNDARĂ

PIAłA SECUNDARĂ

Bursa

Investitorii

PIAłA SECUNDARĂ

Fig. nr.2. Elementele pieŃei primare şi ale pieŃei secundare


Sursa: Ioan Popa, Bursa, vol. I, Editura Adevărul, 1995, p. 43.

126
Ioan Popa, Bursa. Organizare, funcŃii, experienŃe, Editura Adevărul, Bucureşti, 1993.
127
Elena Drăgoescu, Anton Drăgoescu PieŃe financiare primare şi secundare şi operaŃiuni de
bursă, Editura Mesagerul, Cluj, 1995.
Pentru emisiunea de titluri prin atragerea resurselor publice este necesară îndeplinirea unei anumite
proceduri, formată din trei segmente distincte: pregătirea, lansarea şi plasamentul titlurilor mobiliare (figura
nr.3).

Societatea 1) pregătirea Societatea 2) lansarea


emitentă bancară Public
emisiunii titlurilor

3) plasarea
şi cotarea
titlurilor
emise
Investitori

Fig. nr. 3. Structura pieŃei primare de capital


Sursa: Bogdan Ghilic-Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p. 8.

a. Pregătirea emisiunii de titluri mobiliare este încredinŃată de către emitent unei societăŃi bancare,
în contul său. Emitentul trebuie să fie o societate comercială pe acŃiuni, o societate anonimă sau o
societate comanditară, care să aibă cel puŃin 2-3 ani de existenŃă şi care să poată prezenta ultimele
bilanŃuri contabile, aprobate de acŃionari şi autorităŃi, precum şi un raport privind realizările financiare şi
programul de dezvoltare propus. Înainte de a primi fondurile băneşti rezultate în urma vânzării titlurilor,
societatea emitentă trebuie să fi liberalizat total capitalul. Decizia de emisiune trebuie să aibă girul
Adunării Generale, care poate da autorizaŃia de emisiune a titlurilor mobiliare cu o valabilitate, în
general, de 5 ani. Deoarece societatea singură nu poate acŃiona rapid şi eficient, se angajează un
intermediar, de cele mai multe ori se face apel la bănci, care prin intermediul sistemului informaŃional
propriu creează un flux de distribuire a titlurilor emise. Calendarul emisiunii va fi stabilit de către
societatea bancară aleasă drept intermediar principal.
b. Lansarea titlurilor mobiliare se face prin diverse modalităŃi, care precizează pentru fiecare titlu
în parte: numărul de titluri emise, valoarea nominală, precum şi alte condiŃii necesare. O etapă
obligatorie în acest proces este informarea publică cu minimum de elemente care trebuie cunoscute, cum
ar fi: descrierea formală a titlului mobiliar emis, prezentarea juridică şi financiară a societăŃii, prezentarea
ultimului bilanŃ contabil şi a raportului privind activitatea şi rezultatele financiare din ultimele luni.128
c. Plasarea şi cotarea titlurilor emise se realizează prin intermediul societăŃilor bancare, care fac
legătura între societatea emitentă şi investitori, angajându-se prin contracte ferme să plaseze titlurile, să
verse emitentului fondurile băneşti obŃinute şi să garanteze acŃiunea de plasare. Plasarea efectivă se
derulează după o anumită perioadă de la publicarea oficială a acŃiunii prin ghişeele specializate ale
băncilor.
II. PiaŃa secundară este cea pe care sunt tranzacŃionate valori mobiliare aflate deja în circulaŃie,
în urma emisiunii care a avut loc pe piaŃa primară, şi unde se oferă deŃinătorilor de acŃiuni şi obligaŃiuni
posibilitatea să le valorifice înainte ca acestea să aducă vreun beneficiu (dividende sau dobânzi).
Totodată, ea reprezintă o modalitate de a concentra în acelaşi loc investitorii particulari şi cei
instituŃionali (societăŃi comerciale, organizaŃii de stat, bănci şi instituŃii financiare, persoane fizice
particulare) în acŃiunea lor de a vinde sau de a cumpăra titluri mobiliare, cu garanŃia că acestea au valoare
şi că pot fi reintroduse în orice moment în circuit.

128
Costurile suportate de societatea emitentă variază, de regulă, între 1,5% şi 4% din total, iar
cheltuielile cu publicitatea şi imprimarea titlurilor reprezintă, în general, în jur de 0,30% din totalul
împrumutului.
Pentru ca piaŃa secundară să-şi poată îndeplini rolul care îi revine în economia modernă, ea trebuie
să îndeplinească o serie de cerinŃe:
a) lichiditatea, respectiv, abundenŃa de fonduri disponibile, pe de o parte, şi de active financiare, pe
de altă parte;
b) transparenŃa, respectiv accesul direct şi rapid la informaŃiile relevante pentru deŃinătorul de
active financiare;
c) corectitudinea (fair market) este strâns legată de transparenŃă şi vizează în primul rând pe
emitent, care trebuie să furnizeze informaŃii exacte şi oportune, dar şi pe intermediari, care trebuie să
apere cu onestitate interesele clienŃilor lor.
d) eficienŃa, respectiv, existenŃa unor mecanisme de realizare operativă, la costuri cât mai reduse, a
tranzacŃiilor;
e) adaptabilitatea, care implică răspunsul prompt al pieŃei la noile condiŃii economice şi
extraeconomice, la noile oportunităŃi;
f) atomicitatea, adică existenŃa unui mare număr de vânzători şi de cumpărători, care să negocieze
acelaşi produs, fără ca unul dintre ei să aibă posibilitatea de a influenŃa formarea cursului;
g) omogenitatea bunurilor sau valorilor care fac obiectul cotaŃiilor presupune ca în cadrul
tranzacŃiilor să se negocieze numai valori (sau bunuri) fungibile, care pot fi în orice condiŃii înlocuite de
altele similare din aceeaşi categorie;
h) fluiditatea pieŃei este dată de abundenŃa atât în titluri, cât şi în capitaluri, pentru ca să se poată
realiza vânzări şi cumpărări în mod operativ;
i) păstrarea cu sfinŃenie a secretului profesional este reglementată prin reguli destul de precise;
j) neutralitatea intermediarilor trebuie să asigure egalitatea de tratament pentru toŃi clienŃii, prin
executarea ordinelor acestora în cele mai bune condiŃii.
PreŃul de negociere a titlurilor mobiliare are în vedere acŃiunea a doi factori opuşi, şi anume:
minimizarea riscului pe care îl presupune orice titlu şi maximizarea rentabilităŃii unei acŃiuni sau
obligaŃiuni129. Aducerea în concordanŃă a diminuării riscului cu dorinŃa de câştig se poate realiza printr-o
serie de metode şi modele statistice, denumite generic gestiunea portofoliului de titluri mobiliare130.
PiaŃa secundară funcŃionează efectiv prin intermediul pieŃelor interdealeri (denumite şi pieŃe de
negocieri) şi, în principal, prin intermediul burselor de valori şi pieŃelor extrabursiere de tip NASDAQ
şi RASDAQ.
PiaŃa secundară asigură, prin intermediul bursei de valori mobiliare şi al pieŃelor extrabursiere, atât
mobilitatea şi lichiditatea economiilor, cât şi funcŃionarea pieŃei primare. Investitorilor li se oferă astfel
posibilitatea fie de a achiziŃiona noi valori mobiliare în orice moment, fie de a negocia acŃiunile şi/sau
obligaŃiunile deŃinute în portofoliu.
O instituŃie importantă a pieŃei de capital şi exclusiv specifică economiei de piaŃă este bursa de
valori, care concentrează în acelaşi spaŃiu geografic şi economic cererea şi oferta pentru titlurile
mobiliare, negociate liber, deschis şi permanent pe baza unor reguli prestabilite, cunoscute. Anumite
burse de valori, cum sunt NYSE (New-York Stock Exchange), AMEX (American Stock Exchange),
NASDAQ (National Association of Securities Dealers Automated Quotations System), negociază pe
lângă titlurile naŃionale şi titluri emise în alte Ńări, realizând astfel o mobilitate a capitalurilor la nivel
continental sau planetar.131 Bursa de valori, ca şi piaŃa extra-bursieră, poate funcŃiona într-un spaŃiu
(clădire) sau, mai recent, într-un sistem de telecomunicaŃii între calculatoare interconectate prin reŃea. În
România, bursa de valori lucrează numai prin reŃea de calculatoare interconectate.
Un rol deosebit pe piaŃa de capital revine şi societăŃilor de intermediere a valorilor mobiliare,
care au ca obiect de activitate: intermedierea în comerŃul cu titluri mobiliare, respectiv vânzarea-
cumpărarea acestora în contul unor terŃi; efectuarea comerŃului cu titluri, adică vânzarea-cumpărarea de
129
Vasile Voineagu, Bogdan Ghilic-Micu, EficienŃa bursieră, „Tribuna Economică”, nr.3/1995.
130
Teodora Vâşcu Barbu, Victor Dragotă, PieŃe de capital. Evaluarea şi gestionarea valorilor
mobiliare, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998.
131
Nicolae Dardac, Cezar Basno, Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanŃe social-economice,
Editura Economică, Bucureşti, 1997.
valori mobiliare în nume şi pe cont propriu; distribuirea titlurilor emise. Aceste societăŃi de intermediere
pot efectua una sau mai multe activităŃi, în funcŃie de scopul propus. Astfel, unele acŃionează numai pe
piaŃa secundară de capital, fiind numite firme de broker-dealer, iar altele acŃionează cu preponderenŃă
numai pe piaŃa primară, asigurând distribuirea şi plasamentul de noi emisiuni de titluri mobiliare.132

Fig. nr.4. Structura pieŃei secundare de capital: participanŃi


Sursa: Bogdan Ghilic-Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p.12.

B. În funcŃie de natura valorilor mobiliare emise şi negociate, piaŃa de capital îmbracă, în


principal, noi forme, şi anume: piaŃa acŃiunilor, piaŃa obligaŃiunilor şi piaŃa notes în cadrul cărora circulă:
titluri naŃionale, străine şi eurotitluri.
I. PiaŃa acŃiunilor exprimate în moneda naŃională este acea piaŃă prin intermediul căreia sunt
atrase capitalurile financiare interne în scopul constituirii şi majorării capitalului social al societăŃilor
emitente. Paralel cu formarea şi extinderea acestei pieŃe s-a dezvoltat şi o piaŃă internaŃională a
acŃiunilor, prin participarea cu active financiare în valută ale unor agenŃi economici din anumite Ńări la
capitalul social al unor societăŃi industriale şi comerciale din alte Ńări, în calitate de acŃionari. Pe
această piaŃă se efectuează şi euroemisiuni de acŃiuni, ceea ce reprezintă o modalitate importantă de
mobilizare a capitalurilor disponibile de către societăŃile străine prin atragerea de capitaluri şi diverşi
acŃionari. EuroacŃiunile sunt titluri emise de o întreprindere pe piaŃă, alta decât piaŃa naŃională, prin
intermediul unui sindicat internaŃional de bănci şi unei case de brokeraj al căror rol este de a asigura
plasarea şi difuzarea internaŃională a acŃiunilor emise. Putem aprecia că piaŃa euroacŃiunilor133 este
dependentă în special de activitatea transnaŃionalelor, care, pentru a atrage activele financiare disponibile
pe termen lung de pe diferitele pieŃe interne de capital, emit acŃiuni exprimate în eurovalute, negociindu-
le apoi la bursa de valori de pe piaŃa secundară de capital (fig. nr.4).
II. PiaŃa obligaŃiunilor naŃionale este acea piaŃă în cadrul căreia sunt negociate titlurile de credit
emise în moneda naŃională, ofertanŃii şi investitorii fiind rezidenŃi ai Ńării pe teritoriul căreia
funcŃionează piaŃa respectivă. Cu alte cuvinte, pe această piaŃă sunt tranzacŃionate instrumentele de
credit pe termen lung. Spre deosebire de acŃiune, obligaŃiunea are avantajul că promite plăŃi periodice ale
cuponului, precum şi rambursarea sumei împrumutate la scadenŃă134.
132
Gabriela Anghelache, PieŃe de capital şi tranzacŃii bursiere, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1997, p. 14-15.
133
Gabriela Anghelache, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura
Adevărul, Bucureşti, 1992, p.8.
134
Gheorghe Ciobanu, Bursele de valori şi tranzacŃiile la bursă, Editura Economică, Bucureşti, 1997.
Paralel cu această piaŃă distingem piaŃa obligaŃiunilor străine (foreign bond market), care
reprezintă forma clasică a pieŃei internaŃionale de capital şi constă în emisiuni internaŃionale plasate în
Ńara în a cărei monedă se exprimă titlurile respective. Acest tip de emisiune este supus reglementărilor
din Ńara în a cărei monedă se realizează şi pe a cărei piaŃă sunt plasate titlurile emise. În cazul acestor
obligaŃiuni, valuta în care au loc emiterea lor şi, deci, mobilizarea capitalurilor financiare este
reprezentată de moneda naŃională a Ńării creditoare în care s-a lansat împrumutul (de exemplu, GBP, pe
piaŃa londoneză, USD pe piaŃa nord-americană etc.).
În prezent, forma cea mai importantă de existenŃă a pieŃei internaŃionale de capital este
reprezentată de piaŃa euroobligaŃiunilor, extinderea ei fiind rezultatul dezvoltării pieŃei eurovalutare. În
cadrul acestei pieŃe, euroemisiunile de obligaŃiuni sunt subscrise şi plasate la nivel internaŃional, fiind
relativ neafectate de reglementările guvernamentale din fiecare Ńară. Tot pe această piaŃă, valuta în care
sunt exprimate euroobligaŃiunile, adică în care sunt contractate împrumuturile, nu reprezintă nici moneda
Ńării creditoare, care oferă capitalurile disponibile, şi nici moneda Ńării debitoare, care solicită aceste
împrumuturi.
În prezent, tot mai mulŃi solicitanŃi de împrumuturi se adresează pieŃei euroobligaŃiunilor,
mobilizarea capitalurilor financiare efectuându-se pe o arie geografică tot mai extinsă. În acelaşi timp,
capacităŃile de distribuire şi tehnicile de subscriere s-au dezvoltat concomitent cu creşterea emisiunilor
internaŃionale. Astăzi, descoperim o piaŃă deosebit de complexă şi sofisticată, în cadrul căreia operează o
largă reŃea bancară care obŃine beneficii importante din operaŃiunile cu emisiunea şi negocierea
euroobligaŃiunilor135.
Organizarea pieŃei euroemisiunii revine sistemelor bancare naŃionale, prin filialele lor din
străinătate. Plasamentul de titluri este organizat de consorŃii bancare cu o organizare care cuprinde
banca coordonatoare sau şeful de filă (chef de file), grupul de subscriere, denumit şi sindicat de
plasament, şi grupul de vânzare. Fiecare grup îşi asumă responsabilităŃi legate de pregătirea
plasamentului, de realizare a subscrierii, de strângere şi dirijare de fonduri, de garantare a împrumutului,
de plată a dividendelor şi dobânzilor, de amortizare a împrumutului. Interesul emitentului de titluri este
ca grupul de bănci care montează împrumutul să fie cât mai bine dispus geografic pentru a cuprinde
principalele centre financiare, garanŃie pentru realizarea rapidă a plasamentului şi pentru un cost de
plasare rezonabil.
Pe piaŃa euroemisiunii sunt puse în vânzare, cu prioritate, obligaŃiuni de tip obişnuit, cu termene
de 7-15 de ani, obligaŃiuni convertibile în acŃiuni, obligaŃiuni cu warrant etc. PiaŃa secundară a
euroemisiunii dă posibilitatea redistribuirii titlurilor vândute pe piaŃa primară, precum şi a vânzării
titlurilor rămase nevândute în prima fază. Marea majoritate a tranzacŃiilor pe această piaŃă se realizează
prin instituŃii financiare de tip broker şi dealer. TranzacŃiile se fac telefonic şi prin telex între operatori şi
principalele bănci internaŃionale din principalele pieŃe financiare din Europa, America, şi Asia.
C. În funcŃie de procedurile de tranzacŃionare utilizate, piaŃa de capital se segmentează în:
piaŃa de negocieri, piaŃa la vedere, piaŃa contractelor în viitor (la termen sau futures) şi piaŃa opŃiunilor.
I. PiaŃa de negocieri este piaŃa pe care cumpărătorii şi vânzătorii negociază volumul şi preŃul
valorilor mobiliare, fie direct între ei, fie prin intermediul brokerilor sau dealerilor. Atunci când
tranzacŃia este mijlocită de o terŃă persoană, broker sau dealer, identitatea uneia dintre părŃi poate, sau nu
poate, fi cunoscută celeilalte părŃi. Acest tip de piaŃă este de preferat, deoarece procesul de negociere
furnizează suficient timp pentru identificarea cumpărătorilor şi a vânzătorilor sau pentru revizuirea
volumului sau a preŃului. Genul acesta de piaŃă este avantajos în cazul tranzacŃiilor foarte mari, precum şi
în cazul valorilor mobiliare inactive care, pe o piaŃă de licitaŃii, pot cauza fluctuaŃii de scurtă durată până
în momentul în care în cealaltă parte a pieŃei vor exista ordine suficiente pentru o echilibrare a situaŃiei.
II. PiaŃa la vedere este acea piaŃă pe care valorile mobiliare se tranzacŃionează pentru o livrare şi
o plată imediată.136 Această piaŃă mai este denumită şi piaŃă în numerar137.

135
Constantin Fota, Ion Roşu – Hamzescu, George Ilinca, Marilena Mărgineanu, Bursa la
dispoziŃia întreprinzătorului, Editura MONDO-EC, Craiova, 1992.
136
„Imediat” pe respectiva piaŃă variază în timp, de la o zi la o săptămână.
III. PiaŃa contractelor la termen (futures) este piaŃa pe care se tranzacŃionează valorile mobiliare
pentru o livrare şi o plată viitoare, iar instrumentul tranzacŃionat se numeşte contract la termen.
Valorile mobiliare care fac obiectul contractului pot fi emise înainte de scadenŃa contractului sau pot fi
deja în circulaŃie. Tot din acest tip de piaŃă face parte şi piaŃa forward, o piaŃă pe care contractul la
termen este tranzacŃionat la ghişeu, prin negociere între părŃi138.
Acest gen de contract poartă denumirea de contract forward.
IV. PiaŃa opŃiunilor (options) este piaŃa în cadrul căreia se tranzacŃionează valori mobiliare
pentru o livrare viitoare condiŃionată. Instrumentul tranzacŃionat se numeşte contract de opŃiuni şi este
executat la opŃiunea deŃinătorului. Cel mai des utilizate tipuri de contracte de opŃiuni sunt: opŃiunile put
(de vânzare) şi opŃiunile call (de cumpărare). OpŃiunea de vânzare îi permite deŃinătorului ei să vândă o
anumită valoare mobiliară către emitentul opŃiunii, la un anumit moment şi la un anumit preŃ. OpŃiunea
de cumpărare îi permite deŃinătorului să cumpere de la vânzătorul sau emitentul opŃiunii o anumită
valoare mobiliară, înainte de o anumită scadenŃă şi la un anumit preŃ. Contractul de opŃiuni poate fi
păstrat până la scadenŃă şi nu este obligatoriu să fie executat.
D. În funcŃie de localizarea fizică a pieŃei, distingem: piaŃa de licitaŃie, piaŃa organizată şi piaŃa
la ghişeu.
I. PiaŃa de licitaŃie este acea piaŃă impersonală în care tranzacŃionarea nu este făcută direct între
cumpărători şi vânzători, ei necunoscându-şi în general identitatea, ci este făcută de un terŃ, în situaŃia
în care preŃurile la ordinele primite de a cumpăra sau vinde o anumită valoare mobiliară se suprapun139.
Persoana terŃă care tranzacŃionează se numeşte agent de piaŃă şi este obligată ca în cereri şi oferte
să menŃioneze atât cantitatea, cât şi preŃul. Pe această piaŃă se realizează numai acele tranzacŃii la acele
preŃuri pentru care există atât cerere, cât şi ofertă.
II. PiaŃa organizată este acea piaŃă cu reguli de tranzacŃionare stricte, fixate, funcŃionând într-un
sediu cu o localizare fizică centrală, unde tranzacŃionarea se realizează, de cele mai multe ori, prin
intermediul licitaŃiilor. Pe astfel de pieŃe sunt tranzacŃionate, în general, acŃiunile.
III. PiaŃa „la ghişeu” (over-the-counter) sau piaŃa extrabursieră (OTC) este, în general, o
piaŃă de negociere pe care se vând preponderent obligaŃiuni şi acŃiuni, tranzacŃiile având loc în mai
multe locuri sau automat prin telecomunicaŃii, apelându-se la calculatoare interconectate. Acest gen
de piaŃă este localizat la birourile emitenŃilor de valori mobiliare secundare – cum sunt băncile
comerciale sau societăŃile de asigurări ale brokerilor şi ale dealerilor, fiind o piaŃă prin intermediul
telefonului, faxului sau al computerului.
Numărul societăŃilor menŃionate pe piaŃa OTC este mare; tocmai de aceea, tranzacŃionarea se
face de la distanŃă, iar accesul în sistem este simplu. Cel mai relevant exemplu de piaŃă OTC este piaŃa
Nasdaq din SUA, unde se negociază curent cca 4.000 acŃiuni prin intermediul a aproximativ 470 de
creatori de piaŃă localizaŃi în 38 de state. În România funcŃionează piaŃa Rasdaq.
Toate aceste categorii de pieŃe, expuse anterior, nu se exclud reciproc, ci sunt într-o
continuă cooperare şi întrepătrundere140.

9.5. Aprecierea activităŃii bursiere prin indici bursieri


Analiza activităŃii bursiere141 face parte din teoria complexă a pieŃelor financiare alături de analiza
economică şi cea financiară. Complexitatea activităŃii burselor de valori implică existenŃa unui sistem de
indicatori statistici, care să cuantifice, cantitativ şi calitativ, procesele tranzacŃionate, impactul dintre
cerere şi ofertă, precum şi tendinŃele pe viitor ale pieŃei respective. Indicatorii specifici activităŃii bursiere

137
Vergil Popescu, Bursa şi tranzacŃii cu titluri financiare, Editura Coresi, Bucureşti, 1992.
138
Petre Brezeanu, RelaŃii valutare şi tehnici financiare internaŃionale, Editura FundaŃiei România
de Mâine, Bucureşti, 1998.
139
Un exemplu de piaŃă impersonală poate fi: NYSE (New York Stock Exchange).
140
De exemplu, o obligaŃiune pe termen lung poate să fie vândută, înainte de a fi emisă, pe piaŃa
contractelor futures, iar după emisiune pe piaŃa primară, la ghişeu, mai apoi pe o piaŃă secundară
organizată, iar în cele din urmă, după ce a trecut o perioadă de timp, pe o piaŃă monetară secundară.
141
Teodora Vâşcu Barbu, Victor Dragotă, PieŃe de capital. Evaluarea şi gestionarea valorilor
mobiliare, Editura FundaŃiei România de Mâine , Bucureşti, 1998.
stau la baza unor analize riguroase, cu privire la activitatea prezentă şi de perspectivă a bursei, din
punctul de vedere atât al cumpărătorilor, cât şi al vânzătorilor de valori imobiliare.
Indicatorii statistici cantitativi care se iau în calcul la o analiză bursieră sunt următorii: preŃul de
vânzare/cumpărare a unui titlu de valoare la un moment dat; valoarea nominală şi dobânda pe care o poate
primi posesorul; numărul de titluri tranzacŃionate etc. Indicatorii statistici calitativi le oferă potenŃialilor
investitori o imagine a situaŃiei prezente pe piaŃa de valori mobiliare, precum şi a tendinŃelor posibile
privind atractivitatea unui anumit titlu, a unui portofoliu de titluri sau a bursei în general (aici se includ:
rata rentabilităŃii, riscul titlurilor mobiliare, volatilitatea valorilor mobiliare etc.).
Aprecierea activităŃii pieŃei bursiere142 se realizează cu ajutorul unor indicatori care sintetizează
evoluŃia componentelor sale, fiecare bursă de valori având propriul sistem de indicatori. Dar, indiferent
de genul bursei, ea include indicatori referitori la aceleaşi activităŃi, şi anume: indicatorul general al
activităŃii bursiere (denumit şi indicele bursei); indicatori sintetici pentru sectoarele economiei naŃionale
(denumiŃi indicatori sectoriali: agricultură, alimentaŃie publică, industrie, servicii, finanŃe, turism,
asigurări sociale etc.); indicatori cantitativi şi indicatori calitativi.
Indicele bursier este indicatorul statistic care reflectă evoluŃia în timp a pieŃelor de valori

mobiliare.

Indicii bursieri se construiesc pe baza unui eşantion de întreprinderi selecŃionate (care se


menŃine în timp), ponderea acestora în grupă fiind determinată de capitalizarea bursieră, respectiv de
coeficientul de capitalizare a rezultatelor, care are ca bază de calcul beneficiile nete pe acŃiune, luând în
considerare randamentul fiecărei întreprinderi, precum şi măsura în care proprietarul poate fi
remunerat. Creşterea unui indice bursier reflectă faptul că cererea de valori mobiliare este superioară
ofertei, indicând, în anumite limite, o activitate economico-financiară pozitivă a societăŃilor cotate la
bursă.
SemnificaŃia indicilor este dată de structura acestora. Astfel, indicii din prima generaŃie, în
structura cărora se cuprind acŃiuni ale căror emitenŃi aparŃin aceluiaşi domeniu de activitate (Financial
Times, Nikkei, Dow Jones Industrials), au o capacitate de informare limitată. Indicii din generaŃia a
doua, denumiŃi şi indici compoziŃi (NYSE, pe piaŃa New York-ului; FT-SE-100 pe piaŃa Londrei sau
TOPIX, pe piaŃa japoneză), au un grad de relevanŃă mai ridicat, datorită cuprinderii unui număr mai
mare de firme, aparŃinând unor domenii diferite de activitate, inclusiv instituŃii bancare, de asigurări,
firme din ramura transportului, telecomunicaŃiilor etc.143
În tabelul nr. 1 sunt redate caracteristicile celor mai reprezentativi indici bursieri.

Tabelul nr. 1
Principalii indici utilizaŃi în marile centre bursiere
PiaŃa Denumirea ComponenŃa indicelui SemnificaŃia
bursieră indicelui
Dow Jones 30- Cuprinde media cursurilor a 30 Este un indice de referinŃă
Share Industrials de titluri emise de cele mai pentru bursele de pe Wall
Average importante şi mai mari firme Street.
industriale americane

142
Gabriela Anghelache, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura
Adevărul, Bucureşti, 1992.
143
„Financial Times”; „The Economist” (1996 – 1997).
PiaŃa Denumirea ComponenŃa indicelui SemnificaŃia
bursieră indicelui
NYSE Composite Este un indice compus care Indică evoluŃia de ansamblu
cuprinde 1500 de valori a valorilor importante
mobiliare, fiind determinat în pentru piaŃa americană.
funcŃie de coeficientul de
capitalizare bursieră.
New Standard & Este determinat tot pe baza Considerat de către
York Poor’s 500 coeficientului de capitalizare specialişti drept cel mai
bursieră, cuprinzând 500 de reprezentativ pentru
titluri mobiliare selectate din 3 evoluŃia de ansamblu a
compartimente ale cotaŃiei pieŃei.
NYSE, AMEX şi OTC.
MMI Calculat tot pe baza Se utilizează numai pe piaŃa
coeficientului de capitalizare la termen şi pe piaŃa
bursieră, este media ponderată a opŃiunilor.
cursurilor a 20 de valori
mobiliare americane.
Frank-Russell Este calculat pe baza cursului Cotat la fiecare 15 secunde,
celor mai importante 3000 de reprezintă aproximativ 98%
acŃiuni cotate în SUA (din din piaŃa valorilor mobiliare
punct de vedere al capitalizării din SUA.
bursiere).
Nikkei (Nikkei Cuprinde media cursurilor a Reliefează cu
Dow Jones) 225 de titluri aflate în prima preponderenŃă evoluŃia
secŃiune la TSE (Tokyo Stock capitalurilor industriale,
Exchange). reprezentând aprox. 50%
din capitalizarea bursieră a
primei secŃiuni la TSE.
Tokyo Topix Reprezintă capitalizarea Indice reprezentativ pentru
bursieră a primei secŃiuni a ansamblul pieŃei nipone.
TSE.
TSE 2 Stabilit pe baza coeficientului Mai amplu decât Topix-ul,
de capitalizare bursieră pentru având o valabilitate mai
secŃiunile I şi V de la TSE mare pentru firmele de
(cuprinde peste 500 de titluri). mărime medie, fiind
semnificativ pentru
întreprinderile mijlocii.

Tabelul nr. 1 (continuare)


FT-30 (Ordinary Se calculează ca o medie Este indicatorul instantaneu
Index) geometrică a cursurilor celor cel mai utilizat la Londra,
mai mari 30 de titluri financiare reflectând evoluŃia
listate cursurilor valorilor
considerate.
FT-SE-100 Reprezintă capitalizarea Indicator de tendinŃă valabil
(Footsie) bursieră a celor mai mari 100 de pentru urmărirea marilor
Londra companii. corporaŃii.
FT-A (Financial Calculat pe piaŃă la ora 1700 în Reflectă măsura
Times Actuaries fiecare zi, fiind alcătuit din performanŃelor pieŃei pe
all share index) aprox. 670 de acŃiuni, perioade lungi de timp,
reprezentând peste 90% din reprezentând un standard
capitalizarea pieŃei bursiere pentru evaluarea
britanice. portofoliilor.
FAZ (Frankfurter Se calculează ca o medie Indicator reprezentativ
Allgemeine ponderată a cursurilor de bursă pentru întreaga economie,
Zeitung) pentru 100 de mari titluri întrucât include titluri
financiare emise de mari firme. provenind din 15 sectoare
Frankfurt diferite de activitate.
DAX-30 Este o medie ponderată a Indicator instantaneu de
cursurilor de bursă pentru 30 de referinŃă pentru urmărirea
titluri reprezentative. tendinŃelor de pe piaŃa
germană.
CAC-40 Indice calculat ca o medie a Indicator instantaneu de
cursurilor celor mai mari 40 de referinŃă pentru piaŃa
companii de pe piaŃa la termen, franceză, reflectă tendinŃa
ponderate cu capitalizarea pieŃei pentru firmele
Paris bursieră. considerate.
SBF (CAC Determinat pe baza Cel mai reprezentativ
general) coeficientului de capitalizare pentru ansamblul pieŃei
bursieră pentru 239 de titluri pariziene.
mobiliare incluse pe piaŃa la
termen şi la vedere.
Sursa: „Financial Times”, „The Economist” (2004 - 2005).

Pentru a anticipa tendinŃa bursieră şi pentru calcularea probabilităŃii de evaluare a unor titluri se
folosesc în principal următorii indicatori: valoarea patrimoniului emitentului, randamentul
plasamentului, capitalizarea bursieră, randamentul titlurilor emise şi raportul preŃ/câştig.
O bursă este eficientă numai dacă se realizează un maxim de profit pentru un anumit nivel de
risc sau dacă se înregistrează un minim de risc pentru un nivel dat al profitului; invers, dacă în cadrul
bursei apar dese dereglări iraŃionale, mai ales datorită unor speculaŃii exagerate, atunci bursa nu este
eficientă. În funcŃionarea unei burse, o dereglare majoră o constituie crahul financiar (bursier), care
apare atunci când creditele sunt exagerate şi negarantate, când se fac speculaŃii neacoperite, atunci când
participanŃii (brokerii şi dealerii) îşi asumă riscuri prea mari, în timp ce, în realitate, economia este în
declin. În asemenea situaŃii, creditorii doresc toŃi în acelaşi timp să-şi retragă fondurile proprii, ceea ce
conduce la o prăbuşire totală şi generală a preŃurilor titlurilor financiare.
Crearea pieŃei de capital în România este un progres important. Pentru ca progresul realizat să fie
dezvoltat sunt necesare modificări importante în legislaŃie şi chiar o nouă arhitectură a pieŃei de capital,
care să ofere acesteia rolul de sursă viabilă de finanŃare a societăŃilor comerciale.

9.6. PiaŃa de capital în România


Formarea şi dezvoltarea pieŃei de capital în România şi constituirea formelor organizate ale
acesteia (Bursa de Valori Bucureşti şi Bursa Electronică RASDAQ) reprezintă componente esenŃiale ale
procesului de restructurare a economiei în Ńara noastră. Procesele de constituire şi dezvoltare a unei pieŃe
de capital în România sunt indisolubil legate de procesul de privatizare a întreprinderilor cu capital de
stat, în diferite domenii de activitate: industrie, agricultură, comerŃ, transporturi, alimentaŃie publică etc.
În paralel, apariŃia unor firme noi cu capital particular, cu sau fără participare străină, concură la
accelerarea procesului de creare a unei veritabile pieŃe de capital.
Bursa de Valori Bucureşti (BVB), ca o componentă a aşa-numitei „economii simbolice”, este o
instituŃie indispensabilă a economiei de piaŃă româneşti. Bursa de valori este o instituŃie cu personalitate
juridică ce are ca principal scop tranzacŃionarea valorilor mobiliare în mod continuu, transparent şi
echitabil, prin sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate. Bursa de valori din România a fost înfiinŃată
pe baza deciziei nr. 20/21.04.1995 a Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare (CNVM).
Rolul BVB pe piaŃa de capital românească este:
a) de a furniza o piaŃă organizată pentru tranzacŃionarea valorilor mobiliare;
b) de a contribui la creşterea lichidităŃii valorilor mobiliare prin concentrarea în piaŃă a unui volum
cât mai mare de valori mobiliare;
c) de a contribui la formarea unor preŃuri care să reflecte în mod corespunzător relaŃia cerere-ofertă
şi de a disemina aceste preŃuri către public.
Principiile care guvernează BVB ca piaŃă organizată de valori mobiliare sunt:
• accesibilitatea – Bursa este angajată să asigure acces egal pentru societăŃile membre şi, respectiv,
pentru societăŃile emitente listate la Bursă;
• informarea – Bursa este angajată să asigure permanent agenŃilor de bursă şi investitorilor
suficientă informaŃie despre societăŃile tranzacŃionate şi despre preŃurile valorilor mobiliare emise de
acestea;
• etica pieŃei – Bursa este angajată să se asigure că piaŃa valorilor mobiliare funcŃionează într-un
mod care sporeşte încrederea utilizatorilor, autorităŃilor şi publicului larg în general;
• neutralitatea – Bursa este angajată să acŃioneze neutru şi să îşi menŃină integritatea în relaŃia cu
toŃi participanŃii la piaŃă, precum şi cu alte instituŃii sau organizaŃii care supraveghează sau operează în
piaŃa de capital.
Din punct de vedere al dinamicii preŃurilor şi al valorii tranzacŃiilor la BVB, începutul de an 2005
a fost neaşteptat de prolific: până la 24 ianuarie 2005, indicele BET calculat în euro s-a apreciat cu
37,56% faŃă de începutul anului, iar volumul mediu al tranzacŃiilor zilnice a crescut de circa 4 ori. În
2004, volumul total al tranzacŃiilor la BVB a totalizat 598, 08 milioane euro, ceea ce a însemnat o medie
zilnică de 2,36 mil. euro pe şedinŃă, iar de la începutul lui 2005 şi până pe 24 ianuarie acelaşi an s-a
tranzacŃionat la BVB un volum de 163,8 mil. euro, respectiv 10,24 mil. euro în medie, pe şedinŃă.
Bursa Electronică RASDAQ a fost lansată oficial la 25 oct. 1996, ca PiaŃă NaŃională de Valori
Mobiliare RASDAQ, pentru a răspunde necesităŃii existenŃei unui mediu instituŃional şi tehnic corect şi
transparent pentru tranzacŃionarea tuturor acŃiunilor distribuite în cadrul Programului de Privatizare în
Masă. RASDAQ este rezultatul direct al cooperării româno-americane, legiferată prin semnarea în 1994
a unui Memorandum de ÎnŃelegere între Guvernele României şi SUA, prin care AgenŃia pentru
Dezvoltare InstituŃională a Statelor Unite (USAID) se obligă să deruleze în România proiectul
„Dezvoltarea pieŃei româneşti de capital”, pentru sprijinirea programului de reformă al Guvernului
României. Guvernul României s-a obligat, la rândul său, să promoveze o orientare către sectorul privat al
instituŃiilor pieŃei de capital şi să asigure valorile mobiliare într-un volum care să justifice asistenŃa
acordată de USAID.
Sistemul ales – NASDAQ – s-a considerat atunci a fi cel mai potrivit, având în vedere
caracteristicile noii pieŃe româneşti de capital: număr mare de societăŃi listate, condiŃii mai puŃin
restrictive de listare, sistem cu formatori de piaŃă (market makers) oferind lichiditate şi vizibilitate
emitenŃilor şi, nu în ultimul rând, un număr extrem de mare de acŃionari distribuiŃi arbitrar în teritoriu –
ceea ce impunea un sistem pentru vânzare – cumpărare uşor accesibil de la distanŃă, din orice oraş.
Succesul arhitecturii concepute pentru sistemul RASDAQ este dovedit de contribuŃia importantă
adusă de acesta la procesul de concentrare a acŃionariatului, măsurată prin faptul că pe parcursul primilor
6 ani de existenŃă, prin această piaŃă au fost încheiate peste 1,7 milioane de tranzacŃii cu 11 miliarde de
acŃiuni emise de un număr de aproximativ 5.000 de emitenŃi, în valoare totală de aproape 1,8 miliarde de
dolari, într-un mediu de tranzacŃionare eficient, RASDAQ fiind, prin numărul emitenŃilor şi al
acŃionarilor, piaŃa cu cea mai mare dimensiune din Europa şi una dintre primele pieŃe din lume. Prin
amplasarea şi implicaŃiile sale, RASDAQ s-a identificat cu economia românească şi a parcurs împreună
cu aceasta toate suişurile şi coborâşurile tranziŃiei, a resimŃit toate crizele financiare şi politice şi a marcat
fiecare moment de creştere.
Sistemul de tranzacŃionare RASDAQ este un sistem electronic de mare capacitate şi
performanŃă. Este un sistem de negociere în care participanŃii afişează cotaŃii de cumpărare şi/sau de
vânzare pentru fiecare valoare mobiliară în care sunt interesaŃi (tip „quote-driven”) În prezent, cca
3.000 de societăŃi comerciale – societăŃi mici, în dezvoltare, dar şi companii mari, care au devenit nume
de referinŃă – au posibilitatea de a-şi tranzacŃiona acŃiunile la Bursa Electronică RASDAQ.
RASDAQ operează folosind tehnologie de înaltă clasă într-un sistem în care formatorii de piaŃă se
află în competiŃie pentru a oferi cele mai bune preŃuri de vânzare şi cumpărare. În prezent sunt
înregistraŃi ca participanŃi direcŃi 67, dintre care 66 de societăŃi de servicii de investiŃii financiare şi o
bancă.
De ce este unică Bursa Electronică RASDAQ? Standardele foarte ridicate ale sistemului de
comunicare şi ale platformei de tranzacŃionare, precum şi sistemul „quote-driven”, bazat pe
activitatea formatorilor de piaŃă aflaŃi în competiŃie, diferenŃiază RASDAQ de bursele tradiŃionale.
Investitorii nu se mai întâlnesc faŃă în faŃă pentru a tranzacŃiona valori mobiliare, beneficiind totodată şi
de avantajele competiŃiei dintre formatorii de piaŃă. Formatorii de piaŃă sunt membri ai Bursei (deşi nu
toŃi membrii RASDAQ sunt formatori de piaŃă). Ca formatori de piaŃă, membrii trebuie să îndeplinească
cerinŃe de capital superioare şi să se conformeze unor reglementări specifice, cum ar fi, spre exemplu:
garantarea execuŃiei fiecărui ordin la cel mai bun preŃ posibil; angajamentul de a cumpăra şi vinde
acŃiunile pentru care sunt formatori de piaŃă; angajamentul de a fi formatori de piaŃă pe o perioadă
determinată de timp. În prezent, există proiecte de unificare a celor două burse (B.V.B. şi RASDAQ),
care se află în stadiu de propuneri şi discuŃii.
Formatorii de piaŃă trebuie să se înregistreze cu cotaŃii ferme de cumpărare şi/sau vânzare pentru
acŃiunile unei anumite companii. Nu există o limită a numărului de formatori de piaŃă pentru acŃiunile
unei societăŃi.
Din punct de vedere legislativ, adoptarea Legii nr. 297/2004 privind piaŃa de capital a reprezentat
un moment hotărâtor în ceea ce priveşte viitorul pieŃei de capital din România din perspectiva aderării la
Uniunea Europeană. Elaborarea acestei legi a vizat consolidarea legislaŃiei existente la acel moment în
domeniul pieŃei de capital şi adaptarea acesteia la prevederile legislaŃiei comunitare. Această lege asigură
dezvoltarea cadrului legislativ necesar creării unor noi instituŃii, accesul intermediarilor pieŃei de capital
din România pe piaŃa europeană unică, precum şi formarea unei pieŃe de capital viabile, care să permită
tranzacŃionarea unor instrumente financiare moderne. Totodată, legea cuprinde prevederi privind:
înfiinŃarea fondului de compensare a investitorilor (cu rolul de a despăgubi investitorii în cazul în care un
intermediar sau o societate de administrare a investiŃiilor intră în incapacitate de plată); înfiinŃarea
operatorilor de piaŃă, a depozitului central şi a contrapărŃii centrale.

ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE


A. Sinteza capitolului 9
 PiaŃa internaŃională de capital este o componentă de bază a sistemului financiar şi monetar
internaŃional, ce cuprinde instituŃii cu caracter naŃional, regional şi mondial (instituŃii financiare, bancare,
burse de valori etc.) care au ca misiune atragerea de fonduri financiare şi dirijarea lor spre obiective şi
beneficiari din diferite Ńări.
 CondiŃiile obligatorii de existenŃă şi organizare a unei pieŃe de capital sunt următoarele: a) o
cerere de capital din partea agenŃilor economici publici sau privaŃi, a instituŃiilor bancare şi financiare,
dar şi din partea societăŃilor de asigurare; b) o ofertă de capital de la investitorii deŃinători de resurse
financiare; c) obŃinerea efectului maxim în minimum de timp; d) trebuie să fie eliminate speculaŃiile
sau influenŃele dirijate; e) nivelul cursului la care se cumpără şi se vând titlurile trebuie să fie public.
 În cazul pieŃei de capital, în tranzacŃiile cu titluri financiare sunt implicate trei categorii de
participanŃi, şi anume: emitenŃii, investitorii şi intermediarii.
 Instrumentele cu care se lucrează pe piaŃa de capital sunt împărŃite în două mari categorii:
active şi titluri financiare.
 Activele reale sunt cele care, integrate în circuitul economic, generează venituri în viitor sub
formă de profituri, rente, chirii etc. şi care pot încărca forma
bunurilor corporale sau necorporale.
 Activele financiare sunt materializate în înscrisuri de valoare şi hârtii
de genul: acŃiunilor, obligaŃiunilor, bonurilor de trezorerie, certificatelor de depozit
sau înregistrărilor în cont, care denotă drepturile băneşti ale deŃinătorilor lor, precum
şi drepturile acestora asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea activelor
respective (dividende, dobânzi etc.).

 Activele financiare se pot grupa în: active financiare bancare; active financiare nebancare;
active hibride.
 Titlurile financiare sunt acele titluri de valoare care dau dreptul deŃinătorilor lor
(investitorilor) de a obŃine, în condiŃiile strict indicate pe titlul respectiv, o parte din veniturile viitoare
ale emitentului.
 Titlurile financiare, din punct de vedere al modului în care sunt create, se pot împărŃi în trei
categorii distincte, şi anume: titluri primare, titluri derivate şi titluri sintetice.
Titlurile primare sunt: acŃiunile şi obligaŃiunile.
Titlurile derivate sunt: contractele futures şi opŃiunile.
 PieŃele de capital pot fi grupate în funcŃie de anumite caracteristici, cum ar fi: localizarea
temporală a pieŃei; tipul valorilor mobiliare tranzacŃionate; procedurile de tranzacŃionare utilizate;
localizarea fizică a pieŃei ş.a.
 PiaŃa primară este cea pe care se vând şi se cumpără titluri nou emise.
 Pentru emisiunea de titluri prin atragerea resurselor publice este necesară îndeplinirea unei
anumite proceduri, formată din trei segmente distincte: pregătirea, lansarea şi plasamentul titlurilor
mobiliare.
 PiaŃa secundară este cea pe care sunt tranzacŃionate valorile mobiliare aflate deja în circulaŃie,
în urma emisiunii care a avut loc pe piaŃa primară, şi unde se oferă deŃinătorilor de acŃiuni şi
obligaŃiuni posibilitatea să le valorifice înainte ca acestea să aducă vreun beneficiu, dividende sau
dobânzi.
 În funcŃie de natura valorilor mobiliare emise şi negociate, piaŃa de capital îmbracă, în principal, noi
forme, şi anume: piaŃa acŃiunilor, piaŃa obligaŃiunilor şi piaŃa notes.
 În funcŃie de procedurile de tranzacŃionare utilizate, piaŃa de capital se segmentează în: piaŃa
de negocieri, piaŃa la vedere, piaŃa contractelor în viitor (la termen sau futures) şi piaŃa opŃiunilor.
 În funcŃie de localizarea fizică a pieŃei, distingem: piaŃa de licitaŃie, piaŃa organizată şi piaŃa
„la ghişeu”.
 Indicele bursier este indicatorul statistic care reflectă evoluŃia în timp a pieŃelor de valori
mobiliare.
 Bursa de valori este o instituŃie cu personalitate juridică ce are ca principal scop
tranzacŃionarea valorilor mobiliare în mod continuu, transparent şi echitabil, prin sisteme, mecanisme
şi proceduri adecvate.
 Principiile care guvernează BVB sunt: accesibilitatea, informarea, etica pieŃei şi neutralitatea.
 Sistemul de tranzacŃionare RASDAQ este un sistem electronic de mare capacitate şi
performanŃă. Este un sistem de negociere în care participanŃii afişează cotaŃii de cumpărare şi/sau de
vânzare pentru fiecare valoare mobiliară în care sunt
interesaŃi (tip „quote-driven”).

B. Concepte şi termeni de reŃinut


w) piaŃa internaŃională de capital
x) investitorul
y) Intermediarii
z) active financiare bancare
aa) active financiare nebancare
bb) active hibride
cc) titluri financiare
dd) titluri primare
ee) valoarea nominală sau paritară
ff)titluri derivate
gg) contractele futures
hh) opŃiunile
ii) titluri sintetice
jj) titlurile financiare de tip „coş” („basket securities”)
kk) piaŃa primară
ll) piaŃa secundară
mm) piaŃa acŃiunilor
nn) piaŃa obligaŃiunilor
oo) euroacŃiunea
pp) piaŃa euroacŃiunilor
qq) piaŃa obligaŃiunilor străine („foreign bond market”)
rr)piaŃa euroobligaŃiunilor

C. Întrebări de control şi teme de dezbatere


1. Categorii de participanŃi în cadrul pieŃei de capital
2. CondiŃii de existenŃă şi organizare a unei pieŃe de capital
3. Instrumentele pieŃei de capital
4. Tipuri ale pieŃelor de capital
5. Structura pieŃelor de capital
6. Aprecierea activităŃii bursiere prin indicii bursieri
7. PiaŃa de capital în România: BVB şi RASDAQ

D. Bibliografie obligatorie
• Constantin Enache, Constantin Mecu (coordonatori), Economie Politică, vol.2, Editura
FundaŃiei România de Mâine, 2005.
• Victor Stoica, Negru Titel, Ionescu Eduard, PiaŃa financiară. PiaŃa de capital. Gestiunea
portofoliilor. PiaŃa asigurărilor, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.
• Simona Gaftoniuc, FinanŃe internaŃionale, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
• Teodora Vâşcu Barbu, Victor Dragotă, PieŃe de capital, Evaluarea şi gestionarea valorilor
mobiliare, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998.
• Paul Bran (coord.), RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Didactică, Bucureşti,
1990.
• Gabriela Anghelescu, Nicolae Dardac, Ion Stancu, PieŃe de capital şi burse de valori, Editura
Adevărul, Bucureşti, 1992.
• Bogdan Ghilic – Micu, Bursa de valori, Editura Economică, Bucureşti, 1997.
• Ioan Popa, Bursa, Editura Adevărul, Bucureşti, 1995.
• Nicolae Dardac, Cezar Basno, Bursele de valori. Dimensiuni şi rezonanŃe social – economice,
Editura Economică, Bucureşti, 1997.
• Vergil Popescu, Bursa şi tranzacŃii cu titluri financiare, Editura Coresi,
Bucureşti, 1993.
CAPITOLUL 10
PIAłA CREDITULUI INTERNAłIONAL

10.1. Conceptul şi factorii determinanŃi ai creditului internaŃional


10.2. Creditul comercial internaŃional şi mecanismul derulării lui
10.3. Tehnici de creditare şi finanŃare a comerŃului exterior
10.4. FacilităŃi de stimulare a exporturilor prin sistemul de credite
şi de asigurare a creditelor
10.5. Creditul financiar internaŃional şi mecanismul derulării lui. Eurocreditele
10.6. Principalele clauze dintr-un acord de credit financiar internaŃional asigurat
10.7. Costul creditului internaŃional şi dobânda internaŃională
10.8. Riscul de Ńară şi clasificări internaŃionale ale agenŃilor de rating
10.9. Participarea României pe piaŃa creditului internaŃional

ComerŃul internaŃional cu mărfuri şi servicii este însoŃit, în paralel şi în sens invers,


de fluxul mijloacelor de plată care compensează contravaloarea mărfurilor şi serviciilor.
Dar între aceste două procese intervin câteva fenomene obiective, inevitabile care fac
necesar apelul la creditele internaŃionale.

10.1. Conceptul şi factorii determinanŃi ai creditului internaŃional


Creditul internaŃional reprezintă valoarea bănească sau materială pe care o persoană,
numită creditor, o acordă temporar (fără contrapartidă) altei persoane, numită debitor, contra
unui cost numit dobândă. Creditorul nu transferă dreptul de dispoziŃie, ci doar dreptul de folosinŃă
temporară în vederea utilizării uzufructului; o parte a acestuia din urmă se restituie creditorului sub formă
de dobândă. Creditul este o alocare de fonduri băneşti sau valoare materială (export cu plată eşalonată)
care are un termen de rambursare ce se poate efectua o singură dată în întregime (mai rar) sau în mai
multe etape, eşalonat, la intervale convenite în acordul de credit dintre creditor şi debitor.
Creditul sub formă bănească, necondiŃionat de o anumită tranzacŃie comercială sau de modalitatea
de folosire, se numeşte credit financiar. Dar există şi un alt tip de credit, prin care o persoană
(vânzătorul) livrează bunuri şi servicii nu cu plată imediată, ci după un anumit timp, la un anumit interval
după livrare, aceasta fiind o vânzare pe credit. În acest caz avem de-a face cu un alt tip de credit, numit
credit comercial. Amândouă tipurile de credit reprezintă o cedare a dreptului de folosinŃă a fondurilor şi
valorilor, dar pentru o perioadă de timp limitată, după care urmează rambursarea valorii creditate şi plata în
acest interval a unei dobânzi pentru perioada de credit. Între debitor şi creditor mai poate interveni o
instituŃie care garantează sau asigură creditul, în sensul rambursării la scadenŃă. Deci, creditele financiare
sau comerciale pot fi credite garantate sau credite negarantate.
Între creditele comerciale şi creditele financiare nu există un zid despărŃitor. Creditul financiar se
contractează în cele mai multe cazuri în scopul unor tranzacŃii comerciale, efectuării unor investiŃii,
pentru crearea şi dezvoltarea unor întreprinderi, în scopul restructurării, retehnologizării sau modernizării
unor firme sau produse etc. Iar creditorul nu-l condiŃionează pe debitor, impunându-i ce să facă cu banii,
în ce întreprinderi, în ce produse sau ramuri să folosească banii. De asemenea, el nu impune debitorului
în ce Ńară din lume urmează să facă investiŃii sau să utilizeze banii convertibili pe care îi împrumută, dar
se interesează de aceasta din punctul de vedere al reuşitei tranzacŃiei. Deseori, îi acordă chiar consultaŃii.
Debitorul poate folosi banii pentru a rambursa un alt credit scadent sau pentru a cumpăra titluri de
valoare cotate la bursă etc. Deci, creditul financiar se acordă într-o valută liber convertibilă şi
necondiŃionat, dar creditorul se interesează de reuşita tranzacŃiei doar pentru a se asigura în ce priveşte
rambursarea.
În mod convenŃional, creditele financiare pe termen scurt şi mediu (până la 5-7 ani) sunt incluse
sau apreciate că fac parte din piaŃa creditului internaŃional. Dar sunt reglementări în unele state şi opinii
ale unor autori care includ creditele financiare pe termen mediu şi lung (peste 10 ani) în piaŃa
internaŃională de capital.
Ponderea principală în totalul creditelor o deŃin creditele comerciale, pentru că aproape în fiecare
tranzacŃie comercială, chiar cu plata la livrare, intervine creditul comercial fără de care nu s-ar putea
derula comerŃul internaŃional cu bunuri şi servicii. Acreditivul – modalitatea principală de plată
internaŃională – nu este altceva decât chiar aşa cum se numeşte, credit documentar, adică un credit pe
documente. ComerŃul internaŃional cu plata în numerar nu există sau, dacă există, este, ca volum,
nesemnificativ; chiar în turismul internaŃional, care cândva se derula cu plata în numerar, s-au extins
puternic cărŃile de credit, cecurile de călătorie etc.
PiaŃa creditului internaŃional reprezintă, deci, totalitatea tranzacŃiilor băneşti pe termen
scurt şi mijlociu, generate de mişcarea capitalului şi a mărfurilor cu plată eşalonată, instituŃiile şi
firmele care acordă, primesc şi garantează credite în bani sau bunuri cu plata în viitor, precum şi
reglementările naŃionale şi internaŃionale care formează cadrul juridic al circulaŃiei fondurilor
băneşti. PiaŃa creditului este strâns legată de piaŃa de mărfuri, piaŃa serviciilor, piaŃa monetară, piaŃa
valutară, piaŃa financiară. Fondurile băneşti disponibile pe termen foarte scurt sunt mobilizate de pe piaŃa
monetară de către bănci şi replasate, pe o durată scurtă şi mijlocie, pe piaŃa creditului, iar disponibilităŃile
pe termen mijlociu şi lung sunt plasate pe piaŃa de capital. Prin intermediul pieŃei valutare,
disponibilităŃile băneşti în monedă naŃională, de pe toate pieŃele naŃionale, pot fi convertite în monedele
dorite.
PiaŃa creditului mobilizează şi plasează sursele financiare disponibile, fructifică (valorifică) aceste
surse. Vânzătorul de mărfuri nu şi-ar vinde marfa, rămânând cu ea în stoc, dacă cumpărătorul nu dispune
de toŃi banii; acesta nu poate cumpăra mărfurile pe care le doreşte decât apelând la credite financiare sau
la plata în rate. Creditul este puntea de legătură financiară între creditor şi debitor şi puntea comercială
între vânzător şi cumpărător.
Necesitatea creditului în comerŃul internaŃional este determinată de o multitudine de factori
obiectivi ai utilizării sale în economia mondială:
1) DistanŃa mare dintre exportator şi importator, chiar când schema de plată prevede plata la
livrare, face necesar creditul pentru perioada de curier al documentelor pe timpul transportului
mărfurilor (creditul documentar sau acreditivul).
2) PiaŃa internaŃională pentru majoritatea produselor este „piaŃa cumpărătorului”, iar concurenŃa
obligă vânzătorii să creeze facilităŃi cumpărătorilor, inclusiv prin vânzarea pe credit.
3) În comerŃul internaŃional are loc creşterea ponderii produselor complexe şi de
valoare mare (maşini, utilaje, echipamente etc.), ceea ce obligă, pe de o parte, pe
cumpărător, să plătească un avans pentru produsele cu ciclu lung de fabricaŃie, iar pe de
altă parte, vânzătorii sunt nevoiŃi, pentru a vinde astfel de produse complexe şi de valoare
mare, să accepte plata eşalonată, în rate, pe credit, după livrarea şi recepŃia mărfurilor.
4) În prezent, există o masă importantă de lichidităŃi, ofertă de bani din partea firmelor, caselor de
economii, băncilor comerciale şi chiar a băncilor centrale pentru a valorifica prin credit sau depozite
bancare disponibilităŃile băneşti.
5) Trecerea la convertibilitatea externă deplină a tot mai multe monede naŃionale şi creşterea
depozitelor bancare în aceste valute sunt valorificate pe diverse căi, inclusiv pe calea creditului în scopul
sprijinirii cererii de valută a importatorilor sau investitorilor.
6) Dezvoltarea şi diversificarea sistemului bancar naŃional şi internaŃional, inclusiv dezvoltarea
sistemului de bănci transnaŃionale cu o multitudine de filiale în întreaga lume, concomitent cu
perfecŃionarea sistemului de telecomunicaŃii internaŃionale, au accelerat circulaŃia internaŃională a
banilor, au sporit şi diversificat cererea şi oferta de valută care se concentrează într-o măsură crescândă
pe piaŃa creditului internaŃional, ca şi pe alte pieŃe valutar-financiare.
7) Dezechilibrele persistente ale balanŃelor de plăŃi curente pot fi în mare măsură depăşite prin
apel la piaŃa creditelor atât din partea Ńărilor cu balanŃe excedentare care pot acorda credite, cât şi, mai
ales, din partea Ńărilor cu deficit, care prin credite externe îşi pot echilibra balanŃa.
8) ApariŃia şi dezvoltarea eurovalutelor au sporit depozitele bancare în valute convertibile şi
utilizarea lor în diverse scopuri, inclusiv prin acordarea de credite bancare.
9) Băncile centrale posesoare a unei mase enorme de valută în rezerve duc o politică de
valorificare a acestor rezerve, inclusiv prin depozite bancare pe termene variate pe care băncile
depozitare le valorifică prin acordarea de credite.
10) O contribuŃie importantă aduc organismele valutar-financiare interguver-namentale, care
dispun de fonduri valutare valorificate, printre altele, prin credite directe acordate de ele însele sau
individual, de băncile depozitare, în limita termenilor de depozit.
Din cele de mai sus rezultă cu claritate atât nevoia obiectivă de credite, cât şi factorii care
generează cererea şi oferta de resurse utilizate prin politicile de credit pe piaŃa internaŃională a creditului.
În economie şi în relaŃiile economice internaŃionale, creditul îndeplineşte o serie de funcŃii
deosebit de importante pentru derularea tranzacŃiilor economice internaŃionale. Ne vom opri asupra
câtorva din aceste funcŃii:
a) Creditul este unul dintre mijloacele cele mai importante în valorificarea disponibilităŃilor
valutare mobilizate de bănci şi redistribuite spre cei care au nevoie de mijloace de plată.
b) Prin credit se amână plata într-un viitor, aceasta făcându-se eşalonat.
c) Creditul permite stingerea temporară a unei datorii generate de operaŃiunile comerciale şi
financiare anterioare.
d) Creditul este una din principalele căi de echilibrare a balanŃelor de plăŃi curente prin acordarea
de credite de către Ńările excedentare şi contractarea de credite de Ńările deficitare.
e) Creditul este un flux economic ce se derulează atât pe piaŃa mărfurilor şi serviciilor, cât şi pe
piaŃa financiară şi de capital, înlesnind fluidizarea accelerată a circuitelor comerciale şi financiare.
f) Rolul determinant al creditului a condus la apariŃia, pe plan naŃional şi internaŃional, a unor
organisme specializate în acordarea de credite şi în asigurarea creditelor.

10.2. Creditul internaŃional şi mecanismele derulării lui


Creditul internaŃional şi piaŃa acestuia au cunoscut – în dezvoltarea lor – formele creditului
comercial (tradiŃional) şi eurocreditelor. Creditul internaŃional a evoluat o dată cu adâncirea diviziunii
internaŃionale a muncii şi diversificarea fluxurilor economice internaŃionale în direcŃia segmentării lui:
continuarea creditului comercial tradiŃional în forme noi şi complexe intervenind în diferite faze şi pe tot
parcursul derulării tranzacŃiilor comerciale internaŃionale. Volumul creditului comercial tradiŃional a
crescut, dar ponderea lui pe piaŃa creditului internaŃional cu durata până la 5 ani (credite pe termen scurt
şi mijlociu) a scăzut ca urmare a apariŃiei unui alt tip de credit, tot pe termen mijlociu, cunoscut sub
denumirea generică de eurocredite.
În prezent se apreciază că ponderea creditului comercial tradiŃional în totalul creditului
internaŃional, continuă să domine, fiind de circa 60%, iar creditul de tip nou, strâns legat de tranzacŃiile
comerciale, dar şi financiare – eurocreditele –, deŃine o pondere de cca 40%.
PiaŃa creditului internaŃional tradiŃional reprezintă totalitatea relaŃiilor de formare a
fondurilor de creditare şi de alocare a creditelor într-o monedă străină pentru cel puŃin unul
dintre parteneri, instituŃiile bancar-financiare care operează cu fonduri băneşti, precum şi
reglementările derulării tranzacŃiilor cu valute. NoŃiunea de „tradiŃional” derivă din faptul că acest tip
de operaŃiuni de credit au fost istoriceşte primele; tehnicile de creditare au apărut mai întâi în interiorul
economiei naŃionale, extinzându-se apoi pe plan internaŃional, dar cu noi trăsături şi caracteristici.
Creditele comerciale sunt de două categorii: a) credite-furnizor; b) credite-cumpărător.
a) Creditele-furnizor sunt acordate de către exportatori, importatorilor pe termen scurt, mediu şi,
uneori, pe termen lung. Întrucât foarte puŃini furnizori care vând pe credit au suficiente resurse pentru a-
şi putea acoperi financiar nevoile de producŃie pe perioada creditului, majoritatea furnizorilor se
refinanŃează prin împrumuturi luate de la instituŃii de credit, inclusiv sub forma de rescontare a unor
titluri de valoare cedată de cumpărătorul debitor.
FinanŃarea este acordată prin avansuri contra bilete la ordin semnate de importator sau contra unei
trate trase asupra importatorului şi acceptată de acesta sau prin scontarea biletelor la ordin şi a tratelor.
InstituŃia de credit respectivă se refinanŃează de cele mai multe ori la o instituŃie specializată în acordarea
creditelor de export, la o instituŃie specială de refinanŃare a creditelor sau la banca centrală.
FinanŃarea creditelor-furnizor depinde de emiterea de către o instituŃie de asigurare a creditelor de
export, a unei poliŃe de asigurare împotriva riscurilor comerciale şi/sau necomerciale. PoliŃa de asigurare
este emisă în favoarea furnizorului şi cedată de acesta instituŃiei de credit care finanŃează creditul drept
garanŃie colaterală pentru credit, iar perioada sa de valabilitate este determinată de durata creditului.
InstituŃia de credit poate cere, ca garanŃie suplimentară, o garanŃie din partea unei instituŃii de credit din
Ńara importatorului144.
Acordarea de credite-furnizor implică negocierea a trei convenŃii bazate pe următorul mecanism
economico-juridic:
1) Un contract comercial între exportator şi importator, care specifică detaliile tranzacŃiei
comerciale şi condiŃiile creditului.
2) O convenŃie între exportator şi instituŃia de asigurare a creditelor de export, prin care aceasta din
urmă se angajează să asigure tranzacŃia de credit respectivă.
3) O convenŃie între exportator şi instituŃia de credit, prin care aceasta din urmă se angajează să
finanŃeze creditul prin scontarea cambiei sau biletului la ordin.
Creditul furnizor are o serie de neajunsuri pentru furnizorul-exportator; întrucât instituŃia de
asigurare a creditului de export acoperă doar o cotă din valoarea creditului, restul fiind un credit
negarantat. Dar se poate solicita importatorului un avans. Un alt neajuns constă în aceea că poliŃa de
asigurare a creditului nu are un statut de prim rang, precum cambia sau biletul la ordin. Totuşi,
exportatorul poate obŃine o finanŃare fără recurs dacă instituŃia de asigurare a creditelor de export acordă
instituŃiei de credit o garanŃie directă contra riscului de plată.
Pentru a înlătura neajunsurile de mai sus există posibilitatea ca partenerii comerciali să convină
asupra unei alte categorii de credit comercial, respectiv, creditul-cumpărător.
b) Creditul-cumpărător constituie o formă de creditare prin care exportatorul este exonerat de
neajunsurile cuprinse în creditul-furnizor. Creditul-cumpărător este acordat fie direct cumpărătorului cu
garanŃia băncii sale de către o instituŃie de credit din Ńara exportatorului, fie băncii importatorului.
Creditul-cumpărător permite cumpărătorului să plătească imediat bunurile achiziŃionate. Rambursarea
creditului respectiv este garantată de către instituŃia de asigurare a creditelor de export din Ńara
exportatorului.
Acordarea creditului-cumpărător se bazează pe următorul mecanism economico-juridic:
1) Un contract comercial între exportator şi cumpărător, în care sunt specificate clauzele
comerciale, plata făcându-se la livrare.
2) O convenŃie de credit între importator şi instituŃia de credit din Ńara exportatorului, prin care
aceasta din urmă se angajează să pună la dispoziŃie creditul necesar cumpărătorului.
3) Un contract de asigurare între instituŃia de credit şi instituŃia de asigurare a creditelor de export,
prin care aceasta din urmă se angajează să asigure rambursarea creditului acordat cumpărătorului.
Prin acest mecanism al creditului-cumpărător, exportatorul încasează imediat contravaloarea
mărfurilor odată cu îndeplinirea obligaŃiilor contractuale privind livrarea mărfii.

144
Ion Dima, Dan Pascariu, FinanŃarea operaŃiunilor de comerŃ exterior, în C. Moisuc (coord.),
RelaŃii valutar-financiare şi tehnica plăŃilor internaŃionale, Bucureşti, 1982.
În afara creditului ce se acordă direct importatorului se mai foloseşte încheierea unui contract prin
care instituŃia de credit poate acorda creditul unei bănci din Ńara importatorului, dar banii sunt folosiŃi
pentru finalizarea contractului deja încheiat.
Creditul-cumpărător este un credit „curat”, cu alte cuvinte, curăŃat de o serie de marje de siguranŃă,
comisioane care se includ, expres sau mascat, în preŃul mărfii în cazul creditului-furnizor145.
Fiind plătit imediat, exportatorul poate chiar să facă un rabat la preŃ, avantajând cumpărătorul.
Prezintă un interes aparte clasificarea creditelor, pe care dorim doar să le enumerăm, căci
adâncirea diverselor tipuri de credit îşi are locul într-o tratare specială sau deja a fost efectuată în alte
capitole. Pentru sistematizarea clasificării creditelor vom utiliza diferite criterii accesibile şi de mare
interes.
a) După criteriul obiectului creditării:
• credite financiare nelegate de o marfă sau tranzacŃie;
• credite legate de o marfă sau tranzacŃie sau credite comerciale care, la rândul lor, se pot grupa
în: credite pentru mărfuri curente; credite pentru bunuri de capital; credite pentru instalaŃii complexe.
Schema şi mecanismul de creditare comercială diferă în raport de grupa de mărfuri.
b) După criteriul duratei creditului:
• credite pe termen scurt ( până la un an, maxim 2 ani);
• credite pe termen mediu (5-7 ani);
• credite pe termen lung (peste 7-8 ani).
c) După criteriul sursei fondurilor care pot fi mobilizate. Aceste fonduri pot fi atrase:
• de pe piaŃa naŃională (monetară şi de capital);
• de pe piaŃa internaŃională (eurovalutară şi de capital).
d) După criteriul debitorului:
• credite de export;
• credite de import.
e) După criteriul monedei creditului:
• credite în monedă locală;
• credite în valute;
• credite în eurovalute.
f) După criteriul scopului economic:
• credite de prefinanŃare, respectiv, credite în vederea asigurării surselor de achiziŃionare a
materiei prime şi semifabricatelor, credite de producŃie până la momentul expedierii mărfurilor;
• credite pe perioada transportului;
• credite pentru finanŃarea montajului şi asamblării instalaŃiilor complexe;
• credite după livrare, pentru punerea instalaŃiilor în funcŃiune, pentru a efectua probe tehnologice;
• credite pentru finanŃarea vânzării şi activităŃii de marketing.
g) După criteriul costului:
• credite la rata dobânzii comerciale sau de piaŃă;
• credite la rata dobânzii preferenŃiale (prime rate) pentru clienŃii tradiŃionali şi cu mare
solvabilitate;
• credite la rata dobânzii interbancare (LIBOR, PIBOR etc.).
h) După criteriul garanŃiei prezentate de debitor:
• credite negarantate (garanŃia poate fi însuşi numele debitorului cu mare solvabilitate);
• credite garantate prin diverse instrumente de garantare: garanŃii reale sau garanŃii personale
(bancare).
i) După criteriul tehnicii de credit, deosebim o mare varietate de categorii pe care le vom trata în
subcapitolul următor.
10.3. Tehnici de creditare şi finanŃare a comerŃului exterior

145
Ion Dima, Dan Pascariu, op. cit.
Practica comercială şi bancară a determinat operatorii să găsească tehnicile şi
modalităŃile de creditare adecvate care să asigure atingerea obiectivelor diverse urmărite de
toŃi participanŃii la schimburile economice internaŃionale: garantarea surselor financiare ale
participanŃilor la operaŃiunile de credit (creditor, debitor, garant); asigurarea securităŃii şi
fluenŃei finanŃării tranzacŃiilor comerciale; găsirea unor tehnici flexibile, adaptabile unor
situaŃii variate şi tot mai complexe în care se derulează comerŃul internaŃional; obŃinerea
unei eficienŃe optime din tranzacŃiile comerciale şi financiare etc.
ParticipanŃii la o tranzacŃie comercială în care intervine creditul sunt mulŃi şi cu interese specifice,
uneori greu de conciliant, ceea ce presupune cunoştinŃe şi aptitudini de negociere: exportatorul,
importatorul, finanŃatorul (care poate fi chiar exportatorul, importatorul sau o terŃă persoană),
refinanŃatorul, garantul creditului, banca în calitate de verigă centrală în derularea creditului, instituŃii de
stat, particulare sau mixte de finanŃare a exporturilor etc.
Ne vom opri la cele mai importante şi utilizate tehnici de creditare şi finanŃare a comerŃului
exterior146.
1) Avansul bancar constă în acordarea de către o bancă comercială unui client al său tradiŃional şi
credibil a unei sume de bani pe termen scurt (până la1 an) fără a solicita, de obicei, un efect de garanŃie
colaterală. Totuşi, banca se interesează de utilizarea banilor, cere dovezi scrise privitoare la documentele
comerciale ale tranzacŃiei făcute etc. şi se informează asupra bonităŃii partenerului clientului său. Costul
avansului este redus, având în vedere standingul clientului, aplicându-se dobândă preferenŃială (prime
rate) plus marjă de risc peste dobânda stabilită în funcŃie de durata avansului şi standingul debitorului.
2) Creditul descoperit sau creditele din contul curent descoperit (overdraft).După cum ştim,
clienŃii băncii fac plăŃi din contul lor curent, în care există depozite băneşti, dar pot apărea într-un anumit
moment şi situaŃii de plată când în cont nu există sume de bani (provizion), cu alte cuvinte să fie
descoperiŃi. Banca încheie anual convenŃii cu cei mai importanŃi clienŃi ai săi în care se prevăd plafoane
valorice până la care se pot obŃine credite din conturi descoperite, adică fără provizion. Costul creditului
se bazează pe dobânda preferenŃială aplicată la suma efectiv folosită, la care se adaugă o marjă calculată,
ca la avansul bancar, în raport de durata creditului şi standingul clientului. Totuşi, costurile la creditele
descoperite sunt ceva mai ridicate.
3) Scontarea de efecte reprezintă cumpărarea unei cambii sau a unui bilet la ordin de către bancă
înainte de scadenŃă. Clientul băncii care solicită scontarea efectelor a realizat exporturi pe credit, trăgând
asupra importatorului o cambie sau primind de la el un bilet la ordin avalizate de o altă bancă. Scontând
efectele de comerŃ (cambii sau bilete la ordin), banca, practic, nu dă un credit propriu-zis, ci cumpără o
creanŃă. Efectele de comerŃ se scontează la valoarea lor nominală, mai puŃin taxa scontului şi comisionul
băncii. Uneori, cheltuielile de scontare sunt incluse în preŃul mărfii, importatorul acceptând aceasta,
deoarece el nu poate obŃine un credit bancar la o dobândă convenabilă. Conform dreptului cambial,
banca îşi păstrează dreptul de recurs asupra exportatorului dacă la scadenŃă trasul nu-şi onorează plata
sau nu poate executa avalul bancar dat de altă bancă. Ultima situaŃie este mai rară dacă banca
avalizatoare este o bancă de prim rang.
4) Acceptul bancar este o modalitate prin care o bancă facilitează clientului său obŃinerea unui
credit de la altă bancă, acceptând o cambie trasă asupra sa. O cambie acceptată de o bancă de prim rang
– care îşi prezintă acceptul bancar – poate fi uşor scontată la altă bancă şi încă la o rată mai scăzută decât
ratele aplicate acceptelor comerciale. Acceptând cambia trasă asupra sa, banca, practic, nu acordă nici un
credit, ci doar „împrumută” numele şi reputaŃia sa pentru a permite clientului scontarea acceptului bancar
la altă bancă la o rată avantajoasă, intrând astfel în posesia banilor. Costul creditului pe bază de accept
bancar este compus dintr-o dobândă preferenŃială, ce se formează pe piaŃa acceptelor bancare, la care se
adaugă un comision de accept.

146
Ion Dima, Dan Pascariu, FinanŃarea operaŃiunilor de comerŃ exterior, în C. Moisuc (coord.), RelaŃii
valutar-financiare şi tehnica plăŃilor internaŃionale, Bucureşti, 1982.
5) Cesiunea de creanŃe este o formă de credit pe termen scurt pe care o bancă îl acordă clientului
ei exportator, primind în schimb – drept garanŃie – toate creanŃele pe care clientul le are asupra
importatorului. Creditul este echivalent, valoric, cu până la 70% din valoarea creanŃelor (factură,
conosament ş.a.) cedate băncii.
Banca nu cumpără creanŃele – ca în cazul factoring-ului –, ci le primeşte drept garanŃie. Toate
riscurile rămân în sarcina exportatorului. Cesiunea de creanŃe se face pe baza unei convenŃii scrise, în
care sunt trecute drepturile şi obligaŃiile părŃilor (banca şi clientul), încheiată după ce banca a verificat
temeinic solvabilitatea atât a clientului-exportator, cât şi a cumpărătorului-importator. Costul creditului
este ceva mai ridicat decât la creditele anterioare, întrucât se aplică dobânda pieŃei şi o marjă peste
dobândă contra unor eventuale riscuri de neplată.
6) Factoring-ul este un credit destinat refinanŃării exportatorului care a vândut mărfurile pe credit
şi are creanŃe de încasat. Prin metoda factoring-ului, societatea de factoring (denumit „factor”) preia de la
exportator (denumit „aderent”) creanŃele pe care acesta le are asupra importatorului.
Prin contractul de „factoring”, societatea „factor” finanŃează vânzările exportatorului, îşi asumă
riscurile financiare, în special riscul de neplată la scadenŃă, prestează servicii (de contabilitate, încasare,
statistică, informaŃii privind bonitatea clienŃilor ş.a.). Deci, societatea „factor” cumpără creanŃele de la
exportator şi le gestionează. Costul factoring-ului este mai ridicat, întrucât societatea „factor” prestează o
multitudine de servicii, chiar premergătoare negocierii şi semnării contractului; în perioada derulării şi
încasării contravalorii prevăzute în contract, ea urmăreşte situaŃia financiară a debitorilor, întrucât
proprietarul creanŃelor este deja societatea „factor”. Costul factoring-ului este însă destul de ridicat şi
include, pe lângă dobândă şi comisionul de gestiune a creanŃelor, marja de risc generat de posibila
neplată a creanŃelor la scadenŃă ş.a. Exportatorul are avantajul că, vânzând creanŃele, el vinde mărfurile
cu plata imediată şi este scutit de riscuri, dar nu şi de cheltuielile generate de metoda factoring-ului.
7) Forfetarea („forfaiting”) reprezintă o tehnică de refinanŃare a exportatorului prin care
societatea de forfetare cumpără creanŃele generate de vânzarea mărfurilor pe credit şi, în plus, renunŃă la
dreptul de recurs asupra precedentului deŃinător al creanŃei: exportatorul transformă astfel vânzarea pe
credit într-o vânzare cu plata imediată. Exportatorul forfetează (scontează) cambiile sau biletele la ordin
avalizate înainte de scadenŃă, însă nu mai este urmărit de dreptul de recurs ca la scontare. Dar costul
forfetării este mai ridicat, fiind determinat de nivelul dobânzii interbancare la eurovalute, la care se
adaugă marja de risc a Ńării debitoare, comisionul de gestiune, comisionul de angajament pe perioada de
angajament al băncii, aplicat la suma neutilizată, comisionul de renunŃare la dreptul de recurs.
8) Leasingul (credit-bail – fr.) reprezintă o formă de închiriere pe termen mediu şi lung de
echipamente. Exportatorul vinde echipamentul unui cumpărător interesat, dar actele de vânzare sunt
făcute de societatea de leasing, care cumpără echipamentele şi le închiriază contra unei chirii. Prin
leasing, exportatorul transformă exportul pe credit în vânzare cu plata imediată din partea societăŃii de
leasing.
Costul leasingului este şi el ridicat, întrucât cuprinde amortizarea echipamentului, plata
dobânzilor, marja de risc, de gestiune etc. De aceea, cumpărarea de echipament în leasing este mult mai
scumpă faŃă de contractarea unui credit bancar, dar plata se poate face eşalonat din veniturile obŃinute de
cumpărător prin exploatarea echipamentului.
9) PlăŃile progresive constituie un mijloc de finanŃare a exportatorului de către importator care se
efectuează prin plăŃi în avans de livrare, eşalonate (progresiv) pe parcursul procesului de fabricaŃie.
Întrucât aceste plăŃi progresive se efectuează de importator înainte de livrare, ele se aseamănă cu un
credit de prefinanŃare, dar nu sunt un avans bancar care poate fi oricând retras de bancă. Importatorul
utilizează surse financiare proprii sau contractează credite bancare la dobânzi avantajoase, obŃinând
astfel de la exportator un preŃ mai avantajos pentru că este o plată în avans, progresivă, „curăŃată” de
adaosuri evidente sau mascate, de diverse comisioane şi adaosuri reale sau închipuite. Exportatorul, în
schimb, este obligat să acorde o garanŃie bancară de restituire a banilor plătiŃi înainte de livrare,
eliminând riscul nerambursării creditului în cazul în care tranzacŃia nu se finalizează.
10) Linii de credit (stand-by) sunt convenŃii între bănci şi clienŃii lor care se încheie de câte ori
este nevoie în măsura în care băncile au destulă încredere în clienŃi. Spre deosebire de acordul credit, în
care partenerii convin asupra contractării unei sume de bani pe care o bancă o acordă debitorului în
anumite condiŃii de credit (mărime, durată, perioadă de graŃie, procentul de dobândă, instrumentul de
garantare, scopul creditului etc.), linia de credit este convenŃia dintre bancă şi client prin care se convine
asupra plafonului maxim de credit în limita căruia debitorul utilizează diverse credite bancare în scopuri
comerciale sau financiare pe măsura necesităŃilor şi în limitele scopurilor convenite cu banca. Pe măsura
satisfacerii necesităŃilor de plată, clientul rambursează creditele în scopul nedepăşirii plafonului de credit.
În convenŃia privind linia de credit, părŃile – banca şi debitorul – convin nu numai asupra plafonului
maxim al creditelor pe care clientul poate să le obŃină, dar stabilesc şi foarte multe detalii referitoare la
durată, dobândă, instrumente de garantare, domenii de utilizare a creditelor, modalităŃi de obŃinere şi
restituire a creditelor şi alte elemente care rămân valabile pe întreaga perioadă de valabilitate a creditului
stand-by. Liniile de credit (stand-by) au avantajul simplificării operaŃiunilor de creditare şi rambursare,
condiŃiile convenite iniŃial rămânând valabile pe întreaga perioadă a liniei de credit. Se evită, astfel,
repetarea negocierii de fiecare dată a condiŃiilor de credit deja convenite. Debitorul are asigurate sursele
de credit în condiŃiile ferm negociate, iar banca îşi valorifică prin credit disponibilităŃile băneşti. De
regulă, în convenŃie este trecută plata de către debitor a unui comision de neutralizare a creditului pentru
a se evita blocarea şi neutralizarea banilor. În felul acesta, clientul nu va solicita un plafon prea ridicat al
liniei de credit pe care nu ar putea să-l utilizeze, iar banca îşi valorifică disponibilităŃile băneşti chiar în
condiŃiile neutilizării creditului. Liniile de credit sunt de mai multe categorii, convenite în convenŃia
de credit: linie de credit simplă, în a cărei convenŃie sunt trecute plafonul maxim de credit, termenul de
valabilitate şi dreptul băncii de a anula unilateral creditul; linie de credit confirmată, care are plafon
maxim, termen de valabilitate, dar fără ca banca să aibă dreptul să anuleze creditul în condiŃiile stabilite;
linie de credit revolving, care permite utilizarea liniei de credit în limita plafonului maxim şi dreptul de
reîntregire a plafonului pe măsura utilizării şi rambursării creditelor.
10.4. FacilităŃi de stimulare a exporturilor prin sistemul
de credite şi de asigurare a creditelor
ComerŃul internaŃional implică mai multe riscuri decât comerŃul intern. Aceste riscuri sunt
generate de dificultăŃile de obŃinere a informaŃiilor privind piaŃa, situaŃia valutar-financiară, bonitatea
partenerului, politicile comerciale şi financiare variate ale guvernelor, instabilitatea legislativă în multe
Ńări etc. În aceste condiŃii, creditul şi operaŃiunile comerciale pe credit sunt supuse multor riscuri, care pot
fi grupate în trei categorii: riscuri comerciale – generate de insolvabilitatea partenerului, modificarea
preŃurilor şi cursurilor valutare ş.a.; riscuri necomerciale, generate de evenimente politice – război,
rebeliuni, schimbare de regim politic, măsuri administrative în domeniul convertibilităŃii valutare, al
sistemului de licenŃe de export-import; riscuri naturale, generate de cutremure, uragane, inundaŃii,
erupŃii vulcanice, secetă ş.a.
În relaŃiile comerciale, riscurile sunt inevitabile, dar, exceptând pe cele naturale, ele pot fi
cunoscute şi anticipate printr-un sistem informaŃional bine pus la punct şi prin măsuri de asigurare la
societăŃi specializate. Însă, în condiŃiile utilizării creditelor, riscurile se amplifică, apărând riscul de
nerambursare, riscul de dobândă, riscul sistării creditelor, riscul de curs valutar, riscul de transfer valutar
şi, cel mai important, riscul lipsei de lichidităŃi. Dar comerŃul internaŃional nu se poate face fără credite,
iar o dată cu comerŃul se amplifică şi riscurile. În schimburile comerciale se practică în mod curent
diverse instrumente de garantare, cum sunt: poliŃa de asigurare, avalizarea creanŃelor, scrisori de garanŃii
bancare sau garanŃii reale (gaj, ipotecă, rezervarea dreptului de proprietate). În ce priveşte garantarea
creditului, lucrurile se complică.
În aceste condiŃii, în Ńările avansate s-au creat două sisteme adecvate pentru buna desfăşurare a
schimburilor economice şi relaŃiilor de credit: sistemul de asigurări de credite şi sistemul de credite la
export, cu deosebire al maşinilor, instalaŃiilor, utilajelor şi uzinelor „la cheie”. În relaŃiile de credit se
operează preponderent, dacă nu exclusiv, cu credite garantate de societăŃi de asigurare a creditelor. Între
credit şi asigurarea creditelor există o strânsă corelaŃie, deşi este vorba de două procese şi instituŃii
diferite, dar care cooperează: societăŃile sau instituŃiile de asigurare a creditelor, pe de o parte, şi
societăŃile şi instituŃiile bancare care creditează, în condiŃii asiguratorii, pe de altă parte.
Guvernele se implică, în aceeaşi măsură, în crearea de facilităŃi atât de asigurare, cât
şi de creditare a exporturilor, realizându-se, astfel, un sistem de instituŃii private şi publice
care nu se concurează, ci colaborează pentru a atinge obiectivul guvernamental: sporirea
exporturilor şi a încasărilor valutare, echilibrarea balanŃelor de plăŃi externe şi, prin aceasta,
crearea de locuri de muncă şi realizarea altor obiective ale politicii sociale.
În majoritatea statelor, sistemele de asigurare a creditelor de export sunt fie deŃinute de guvern, fie
controlate de guvern prin intermediul unor agenŃii guvernamentale. De asemenea, există societăŃi
financiare şi de asigurare care acŃionează pe baza dreptului public sau instituŃii şi societăŃi care activează
pe baza principiilor dreptului privat, dar în contul guvernului, în strânsă cooperare cu agenŃiile
guvernamentale, care şi dispun de resurse financiare creditării exportului.
SocietăŃile de asigurare a creditelor asigură riscurile ce pot apărea atât înainte de livrare, cât şi
după livrare, atât creditele furnizor, cât şi creditele cumpărător, atât tranzacŃiile comerciale, cât şi
tranzacŃiile investiŃionale, într-un cuvânt, asigură tranzacŃiile cu străinătatea, care conduc, în ultimă
instanŃă, la facilitarea şi stimularea exporturilor.
Toate sistemele de asigurare a creditelor de export prevăd ca exportatorul să-şi asume
responsabilitatea pentru o anumită cotă din pierderea suferită. Această prevedere, prin care se împarte
riscul, urmăreşte să oblige exportatorul să acorde credite pe perioade rezonabile şi clienŃilor solvabili.
Cota de acoperire a riscurilor de către societăŃile de stat, particulare sau mixte de asigurare variază între
75-90% pentru riscurile comerciale şi 85-95% pentru riscurile necomerciale. După cum se poate
constata, cota de risc a exportatorului (5-25%) echivalează cu rata profitului scontat de acesta. Aceste
cote variază în raport cu durata creditului, solvabilitatea beneficiarului de credit şi riscul de Ńară a
importatorului.
SocietăŃile de asigurare a creditelor de export practică două tipuri de poliŃe de asigurare: a) poliŃa
globală, prin care exportatorul îşi asigură toate exporturile pe credit cu un anumit grup de Ńări împotriva
riscurilor atât comerciale, cât şi necomerciale; b) poliŃe individuale (pe contracte sau grupe
de contracte), prin care exportatorul poate opta pentru diverse categorii de risc. La rândul lor, poliŃele de
asigurare (globale sau individuale) pot fi poliŃe de asigurare bancare, prin care, în cazul creditorului-
furnizor, instituŃiei de credit i se acordă o garanŃie (asigurare) directă şi căreia, în cazul neplăŃii de către
cumpărător a creditului, îi va fi rambursat necondiŃionat creditul plus dobânzile. În cazul creditului-
cumpărător, instituŃiile de asigurare emit poliŃe de asigurare în favoarea instituŃiilor care acordă credite,
dar furnizorul îşi asumă o parte din riscuri. În unele Ńări, primele de asigurare pot fi incluse în preŃul de
export.
În diferite Ńări avansate se practică un sistem combinat de facilitare a exporturilor atât prin politica
de credite, cât şi prin politica de asigurare a creditelor.147 În esenŃă, politicile naŃionale de stimulare a
exporturilor se caracterizează prin următoarele instrumente economice: a) acordare de credite la export
după diverse criterii economice; b) subvenŃionarea dobânzilor la creditele de export şi c) asigurarea
creditelor de export. Aceste politici variază de la o Ńară la alta, dar în esenŃă toate se reduc la următoarele
instrumente ale politicii economice a statelor de creditare şi asigurare a creditelor de export:
• subvenŃionarea dobânzilor cu diferenŃa dintre dobânda preferenŃială (prime rate), percepută
firmelor de prim rang, şi dobânda obişnuită, de piaŃă;
• creditarea în diferite proporŃii a costurilor locale până la frontiera de export;
• acordarea de linii de credit la dobânzi preferenŃiale;
• creditarea costurilor până la livrare (credite de prefinanŃare);
• asigurarea creditelor de export împotriva riscurilor comerciale şi/sau necomerciale;
• creditarea la dobânda pieŃei şi/sau dobândă preferenŃială pentru exporturile pe credit pe termen
scurt pe perioada de dinaintea livrării;
• acordarea de subsidii de dobândă din partea statului pentru produse şi Ńări în care guvernul este
interesat să susŃină exportul;
147
Claudia Baicu Crăciun, Activitatea bancară şi finanŃarea comerŃului internaŃional, Editura
FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.
• acordarea de credite-furnizor pentru perioade mai lungi de 1-2 ani;
• acordarea de credite-furnizor şi credite-cumpărător pentru contracte de valori mari pe perioade
lungi;
• scontarea de către banca centrală a cambiilor prezentate de băncile comerciale la dobânda pieŃei
sau la dobânzi preferenŃiale în raport cu natura produselor exportate şi Ńara de destinaŃie;
• linii de credite guvernamentale.
InstituŃiile de creditare şi instituŃiile de asigurare sunt variate în diverse state; în unele Ńări, aceleaşi
instituŃii sunt împuternicite şi li se acordă surse financiare şi pentru credite şi pentru asigurarea creditelor.
Astfel, în Marea Britanie, programele de creditare şi asigurare sunt administrate de către Departamentul
de asigurare a creditelor de export (ECFGD); în SUA, de către Eximbank, pe baza unui buget inclus în
bugetul federal; în Canada, de Export Development Corporation (EDC); în Germania, programele de
creditare sunt administrate de două agenŃii distincte (KFW şi AKA), iar programele de asigurare a
creditelor de către Hermes; în FranŃa, programele de creditare sunt administrate de Banque Française du
Commerce Exterieur (BFCE), iar asigurarea creditelor este realizată de Compagne Française
d’Assurance pour le Commerce Exterior (COFACE); în Japonia, de Eximbank, iar în Italia, programul
este administrat de Mediocredito, care pune la dispoziŃie fondurile, şi pentru asigurări de Instituto
Nazionale della Asigurazioni (INA). Subliniem încă o dată că programele şi fondurile de creditare şi de
asigurare a creditelor de export sunt administrate de agenŃii şi instituŃii de stat, dar derularea lor efectivă
este realizată de băncile comerciale şi agenŃiile private de asigurare.
De remarcat că, după 1989, a fost creată, în România, Banca de Export-Import (Eximbank), care
are sarcina să stimuleze exporturile prin programele de creditare şi de asigurare a creditelor, dar
contribuŃia ei la impulsionarea exporturilor a fost până în prezent modestă, datorită fondurilor reduse în
lei şi în valută pe care le are. Dar şi restul băncilor comerciale sunt chemate să faciliteze dezvoltarea
exporturilor româneşti, inclusiv prin diferitele categorii de credite pe care le practică.
10.5. Creditul financiar internaŃional şi mecanismul derulării lui. Eurocreditele
În paragraful 10.1. am clasificat creditul internaŃional în două tipuri: creditul comercial şi creditul
financiar. Creditul comercial este legat de buna desfăşurare a tranzacŃiilor comerciale şi are două
variante: creditul comercial-furnizor şi creditul comercial-cumpărător. În cazul creditului comercial-
furnizor rezultă clar caracterul comercial al creditului, întrucât el este acordat de exportator sub formă de
mărfuri cu plata eşalonată (în rate). Însă, în ceea ce priveşte creditul comercial-cumpărător, acesta este un
credit bancar acordat cumpărătorului sau băncii cumpărătorului pentru plata imediată a mărfii. Creditul
acordat de bănci cumpărătorului este comercial, întrucât se acordă exclusiv în vederea plăŃii de către
cumpărător a anumitor mărfuri sau servicii conform prevederilor contractului comercial internaŃional.
Creditul comercial-cumpărător este condiŃionat, deoarece cumpărătorul poate folosi banii exclusiv
pentru plata unei anumite tranzacŃii comerciale (mărfuri, investiŃii, servicii) dintr-o anumită Ńară.
Creditul financiar este, de asemenea, un credit acordat de bănci, dar nu este condiŃionat sau legat
de o anumită tranzacŃie comercială. Beneficiarul creditului financiar primeşte banii într-o anumită valută
sau „coş” de valute pe care îi poate folosi pe piaŃa internaŃională de capital, pentru sporirea rezervelor
valutare, pentru completarea şi sporirea capitalului întreprinderii beneficiarului etc. Ca regulă generală,
întreprinderile în funcŃiune au un fond social format o parte din capital propriu, iar altă parte (de regulă,
cu tendinŃă de creştere ca pondere în fondul social) din capital atras, împrumutat de la bănci. Creditul
financiar nu este condiŃionat de o anumită tranzacŃie comercială, beneficiarul creditului putând să-l
utilizeze pentru investiŃii în crearea sau extinderea unor întreprinderi, pentru plata unor mărfuri importate
indiferent din ce Ńară, pentru sporirea rezervelor financiare sau pentru a fi depozitat la o altă bancă, în altă
Ńară sau în altă valută ,pentru a obŃine dobânzi mai mari decât dobânda pe care a plătit-o la creditul
primit.
Însă, deseori, banca creditoare solicită informaŃii privind utilizarea creditului acordat unei firme
sau altei bănci fără însă a condiŃiona sau restricŃiona intenŃiile debitorului de utilizare a creditului. Totuşi,
creditorul, pentru a-şi asigura condiŃiile de rambursare, se interesează şi evaluează realismul şi
fezabilitatea proiectelor în care doreşte debitorul să investească, dar riscurile aparŃin în întregime
debitorului. Debitorul creditului financiar poate să fie o firmă, o bancă, o municipalitate dintr-o altă Ńară,
banca centrală sau guvernul altei Ńări. În toate cazurile creditele financiare sunt asigurate (garantate) de o
societate specializată în asigurarea creditelor sau de o altă bancă de afaceri, instituŃie financiară etc.
În majoritatea absolută a cazurilor, creditele financiare sunt acordate de bănci. În mod
convenŃional, creditele financiare pe termen scurt şi mediu (până la 5-7 ani scadenŃă) fac parte din piaŃa
creditului internaŃional. Sunt state sau autori care includ creditele pe termen lung (8-12 ani) în piaŃa
internaŃională de capital.
Creditul financiar internaŃional cunoaşte forme variate: credite interguver-namentale, credite
interbancare din Ńări diferite, creditele acordate de bănci şi instituŃii internaŃionale (FMI, BM, BERD,
BEI etc.), credite obligatare (state sau firme lansează obligaŃiuni pe piaŃa internaŃională), credite
preferenŃiale (cu dobândă mică sau fără dobândă) în favoarea Ńărilor mai puŃin dezvoltate, credite
nerambursabile (sintagmă nereuşită), care echivalează cu ajutoare financiare, obligaŃiuni convertibile la
scadenŃă în acŃiunile întreprinderii care a emis obligaŃiunile.
Moneda în care se acordă un credit financiar se negociază între parteneri (creditor şi debitor). Ea
poate fi moneda convertibilă din Ńara creditorului sau moneda unei terŃe Ńări sau un coş de 2-4 valute.
Moneda este liber convertibilă şi utilizabilă în scopul dorit de debitor.
Mărimea creditului financiar poate fi accesibilă unei singure bănci creditoare (o sumă relativ mai
mică) sau poate fi o sumă mare (100 mln USD până la 1-2 miliarde USD), ceea ce depăşeşte
posibilităŃile financiare ale unei singure bănci creditoare, şi în acest caz creditul este acordat de un grup
de bănci.
În ultimii 30-35 de ani, a apărut un nou tip de credit financiar, ce se acordă, de regulă, pe o
perioadă ce variază între 4-8 ani, deşi această durată, uneori, poate fi mai mică sau mai mare. Acest tip
de credit se numeşte eurocredit. Prefixul „euro” nu are o semnificaŃie geografică, deşi eurocreditele au
apărut şi s-au dezvoltat cu precădere în Europa. Acum, ele se practică pe toate continentele globului, iar
deseori la acordarea eurocreditelor pot participa bănci de pe mai multe continente. De asemenea, acest
prefix nu are nici o legătură cu moneda unică europeană „euro”.
Dezvoltarea eurocreditelor este strâns legată de apariŃia eurovalutelor şi avântul pieŃei valutare,
care permit utilizarea uriaşelor fonduri eurovalutare aflate în depozitele bancare. Băncile sunt interesate
să fructifice aceste fonduri. Eurocreditele sunt solicitate la sume foarte mari, de la cca 15-20 mln USD la
peste 500 mln USD. Anual, valoarea însumată a eurocreditelor este de 200-300 mld USD, iar suma
medie a unui eurocredit se ridică la 80-100 mlnioane dolari148. Nici o bancă, chiar mare, nu se încumetă
să suporte singură o acumulare de riscuri excesive, acordând de una singură mai multe credite în
eurovalute de asemenea dimensiuni.
În aceste condiŃii, băncile îşi unesc resursele şi îşi dispersează riscurile, formând un consorŃiu sau
sindicat bancar, care reprezintă un grup de bănci constituite ad-hoc pentru a satisface cererea unui
debitor (firmă, societate transnaŃională, bancă comercială sau bancă centrală, guvern, organism
internaŃional) de a obŃine un credit pe termen mijlociu de valoare foarte ridicată. De aceea, eurocreditele,
adică creditele acordate în eurovalute de un grup de bănci, se mai numesc credite consorŃiale sau
sindicalizate. Un consorŃiu bancar are o viaŃă egală cu durata creditului până la rambursare şi este format
din 6-12 bănci. O bancă sau chiar două bănci sunt „şefi de filă”, adică liderii grupului pentru un anumit
credit, care negociază cu debitorul condiŃiile creditului, informează şi se consultă cu celelalte bănci din
consorŃiu, consultă avocaŃi, culeg informaŃii despre intenŃiile debitorului şi solvabilitatea lui etc. De
asemenea, paralel se negociază contractul de asigurare a creditului între debitor şi o societate de
asigurare a creditelor. După negocierea tuturor clauzelor sau condiŃiilor convenŃiei de credit şi
contractului de asigurare şi după ce băncile au convenit în ce priveşte contribuŃia fiecăreia asupra sumei
cu care participă la eurocredit, convenŃia se semnează concomitent cu emiterea de către debitor a
biletelor la ordin pentru fiecare bancă membră a consorŃiului cu o sumă echivalentă celei subscrise la
credit.

148
International Capital Markets, FMI, septembrie 2000.
Dobânda la un eurocredit se stabileşte, de regulă, la nivelul dobânzii la depozitele interbancare pe
termen scurt (până la un an) dintr-un centru financiar de referinŃă. Dobânda interbancară utilizată la
eurocredite este dobânda la termen de 3, 6, 9 şi 12 luni. Ca regulă generală se foloseşte dobânda la
depozite pe termen de 6 luni, care este perioada cea mai folosită de plată a dobânzii, pe piaŃa interbancară
din Londra, numită prescurtat LIBOR (London Interbank Offered Rate). Dar, deseori, se poate folosi şi
dobânda interbancară de pe alte pieŃe financiare: Frankfurt pe Main (FIBOR), Paris (PIBOR), Zürich,
New York, Tokio ş.a. Dobânda la depozite interbancare pe termen de 6 luni din Londra variază nu
numai de la o zi la alta, dar şi în cursul unei zile; se ia ca referinŃă dobânda zilnică de la ora 1100, care a
fost cu 48 de ore (două zile lucrătoare) înainte de data de plată a dobânzii.
Pe baza celor arătate putem formula concluzia că eurocreditele sunt acele credite financiare
internaŃionale pe termen mijlociu acordate în eurovalute, la dobânda interbancară variabilă de pe
o anumită piaŃă financiară de referinŃă aleasă de parteneri – debitori şi creditori (de regulă,
LIBOR), credite acordate de către un grup de bănci constituit ad-hoc într-un consorŃiu sau
sindicat bancar.
Eurocreditele reprezintă un segment atât al pieŃei creditului internaŃional, cât şi al pieŃei de capital.
Eurocreditele se caracterizează prin următoarele trăsături specifice:
• Monedele utilizate în acordarea creditului sunt monede străine atât pentru debitor, cât şi pentru
creditor, adică sunt eurovalute.
• Valoarea creditului este foarte mare, de zeci sau sute de mlnioane de dolari (deseori, depăşeşte
un mlniard de dolari).
• Datorită valorii mari a creditului şi riscurilor ridicate, creditul este acordat de un grup de bănci
constituite într-un consorŃiu sau sindicat (6-12 bănci) în cadrul căruia fiecare bancă îşi asumă
responsabilitatea acordării unei cote din credit în raport cu disponibilităŃile valutare şi interesul ei,
întrucât o bancă mare poate participa la montarea mai multor eurocredite cu alŃi parteneri.
• Dobânda la eurocredite este variabilă; ea se formează pe pieŃele interbancare la depozite la
termen (de regulă, 6 luni, dar pot fi şi alte termene), pe o piaŃă financiară de referinŃă (de regulă, Londra,
dar pot fi şi pieŃele financiare din Frankfurt pe Main, New York, Paris, Zürich ş.a.).
• Debitorul poate utiliza creditul în tranşe, dar în limita unei perioade numite „perioadă de tragere”
(drawing period); pentru suma netrasă în această perioadă se plăteşte un comision de neutralizare.
• Eurocreditul poate fi acordat fie într-o valută în care este exprimat creditul, fie în mai multe
valute (multi-currency clause), debitorul având posibilitatea să-şi aleagă valuta dintr-un număr
determinat de valute trecute în convenŃie.
• De asemenea rambursarea poate să se facă în întregime la o dată anume sau în tranşe convenite
între părŃi.
• Creditul este pe termen mijlociu, durată care poate varia, de regulă, între 4 şi 8 ani, putând atinge
uneori perioade mai mari.
• Eurocreditul prezintă riscuri de rambursare sau de întârziere a tranşelor de rambursare. În afara
garantării societăŃilor de asigurare, creditele sunt purtătoare a unei marje de risc peste dobândă, care
poate varia de la 0,8% la 4-5% în raport de solvabilitatea debitorului, iar în cazul când creditele se acordă
băncii centrale sau guvernului, marja de risc este condiŃionată de riscul de Ńară (în raport de indicatorii
macroeconomici: datoria externă, rezervele valutare, soldul balanŃei de plăŃi etc.).
10.6. Principalele clauze dintr-un acord de credit financiar internaŃional
Creditele – fie cele comerciale, fie cele financiare – se acordă pe baza unui contract sau a unei
convenŃii de credit ce se încheie între creditor şi debitor, între bănci şi clienŃii lor. ConvenŃiile pot fi în
limitele unui plafon maxim de credit care se foloseşte pentru liniile de credit, creditele revolving, credite
rotative (roll-over), creditele de cont descoperit, creditele de avans etc. Niciun credit nu se acordă fără un
înscris între creditor şi debitor care se poate numi contract de credit, acord de credit sau convenŃie de
credit. Dar sunt contracte sau convenŃii de credit care se încheie expres pentru o anumită sumă, acordată
în anumite condiŃii valutar-financiare convenite între debitor şi creditor.
CondiŃiile sau clauzele dintr-un contract sau dintr-o convenŃie de credit sunt de două categorii:
condiŃii sau clauze politico-economice şi condiŃii sau clauze valutar-financiare. În practica internaŃională,
clauzele politico-economice se folosesc rar, cu deosebire de către organisme valutar-financiare
internaŃionale şi de aceea sunt foarte criticate.
În ceea ce priveşte condiŃiile sau clauzele valutar-financiare, acestea sunt o practică curentă prin
care debitorul îşi asigură accesul la sursele financiare, derularea fluentă a creditului, rambursarea la
termene, costuri rezonabile ale creditului etc.
Un acord, contract sau o convenŃie de credit, în mod necesar, conŃin clauze valutar-financiare prin
care se urmăreşte atingerea obiectivelor specifice atât ale debitorului, cât şi ale creditorului.
Clauzele valutar-financiare ale unui acord de credit sunt variate, dar unele dintre ele sunt
principale şi absolut necesar de cunoscut:
a) Convenirea volumului sau plafonului creditului.
b) Ponderea sau cota creditului faŃă de valoarea tranzacŃiei economice. Creditorul nu acoperă toate
sursele financiare necesare unei tranzacŃii; o parte a lor o suportă debitorul, pentru a manifesta o
preocupare maximă pentru eficienŃa şi siguranŃa tranzacŃiei.
c) Stabilirea valutei sau coşului de valute în care se acordă creditul.
d) Durata totală în timp a creditului se înscrie între momentul creditului sau al unei tranşe de credit
şi ultima rată de rambursare a creditului plus dobânzile.
e) Nivelul dobânzii, modalităŃile de stabilire a ei (dobânda pieŃei, dobânda preferenŃială etc.),
precum şi tipul ei (fixă, variabilă, descrescătoare, crescătoare, simplă, compusă etc.).
f) Marja de risc peste dobândă, care depinde de mărimea creditului, dar, mai ales, de standing-ul
debitorului şi al Ńării sale, de riscurile previzibile.
g) InstituŃia de asigurare a creditului, ponderea creditului asigurat şi instrumentele de garantare a
creditului.
h) Perioada de graŃie, ce reprezintă timpul în care debitorul este scutit de rambursare (mai ales la
maşini şi utilaje) pentru a pune în funcŃiune instalaŃia finanŃată, iar din producŃia şi încasările obŃinute se
plătesc ratele de rambursare. Perioada de graŃie este de cca 2-3 ani. Dobânzile, însă, se plătesc în
perioada de graŃie.
i) Intervalul dintre două rambursări şi de plată a dobânzilor. De regulă, rambursările eşalonate şi
dobânzile se plătesc după fiecare 6 luni.
j) Nivelul şi categoriile comisioanelor ce urmează a fi plătite de către debitor creditorului. În
practica bancar-financiară se întâlnesc mai multe categorii de comisioane: comision de neutralizare a
creditului; comision de gestiune prin care se compensează băncile ce au negociat şi administrat
consorŃiul bancar; comision de agenŃie, care se plăteşte acelei bănci ce se preocupă de acordarea,
derularea şi rambursarea creditului în numele celorlalte bănci membre ale consorŃiului ş.a.
k) Nivelul spezelor bancare, care se convine între participanŃi şi constituie un
element al acordului de credit şi al costului creditului.
10.7. Costul creditului internaŃional şi dobânda internaŃională
Costul creditului internaŃional – credit comercial sau credit financiar – este determinat de mai
mulŃi factori. Deseori, se confundă dobânda cu costul creditului. În realitate, costul este mai mare decât
dobânda, deşi aceasta din urmă reprezintă ponderea principală în totalul costului, variind în funcŃie de
multipli factori determinanŃi care depind de categoria de credit sau tipul de dobândă.
Elementele componente principale ale costului creditului pot fi următoarele:
a) Dobânda.
b) Marja de risc peste dobândă.
c) Prima de asigurare a creditului.
d) Comisioanele.
e) Spezele bancare.
Calculul costului creditului se face după formula de calcul al dobânzii, la care se adaugă şi
celelalte elemente de cost. De asemenea, se Ńine seama de schema de credit şi de rambursare. În cazul
unui credit în tranşe şi al rambursării în rate, calculul costului creditului este mai laborios, după cum
urmează:
k × (pd + pc + mr ) × Pm
c= + prima de asigurare + speze bancare
12 × 100
unde: c = costul creditului
k = valoarea creditului
pd = procentul de dobândă (%)
pc = procentul comisioanelor (%)
mr = marja de risc peste dobândă (%)
Pm = perioada medie a creditului
Perioada medie a creditului reprezintă durata în luni (pentru creditele pe termen scurt în zile) a
creditului, care se calculează Ńinând cont de timpul scurt între prima tranşă a creditului şi ultima rată de
rambursare, avându-se în vedere, însă, perioada de graŃie (dacă există):
P Ir
Pm = G + +
2 2
Pm = perioada medie a creditului
G = perioada de graŃie
Ir = intervalul între două rate (de regulă, 6 luni)
Dobânda deŃine ponderea principală în costul creditului: 75%-95%. Factorii determinanŃi ai ratei
dobânzii sunt: nivelul ratei profitului, taxa scontului, standingul debitorului şi gradul de risc, rata inflaŃiei,
evoluŃia cursului valutar de schimb, ponderea creditului garantat, conjunctura economică şi valutar-
financiară, politica statului de subvenŃionare a dobânzii, raportul dintre cerere şi oferta de bani, natura
valutei în care se acordă creditul ş.a.
Dobânzile în relaŃiile economice internaŃionale – după cum am arătat – depind de mai mulŃi
factori. Nivelul dobânzilor cunoaşte variate forme de stabilire în contractele comerciale sau de credit
internaŃional.
Principalele tipuri de dobândă dintr-un contract comercial sau credit internaŃional sunt variate în
raport cu categoria de credit, participanŃii la credit, conjunctura economică naŃională din Ńara creditorului
sau conjunctura economică internaŃională ş.a.:
a) Dobânda pieŃei este determinată de: conjunctura economică din Ńara creditorului; taxa oficială
de scont pe care o practică banca centrală la rescontarea titlurilor de credit; gradul şi ponderea garantării
creditului; solvabilitatea debitorului; suma monetară în circulaŃie şi lichiditatea monetară etc.
b) Dobânda preferenŃială (prima rată) reprezintă dobânda pe care o practică creditorii faŃă de
clienŃii cu grad mare de bonitate, firme mari şi cu solvabilitate ridicată;
c) Dobânda interbancară din Ńara creditorului, care are un nivel, evident, mai scăzut.
d) Dobânda interbancară de pe pieŃele financiare de referinŃă, cum sunt dobânzile interbancare de
pe pieŃele Londrei, New York-ului, Parisului, Frankfurt pe Main, Zürich-ului şi alte câteva pieŃe
interbancare. Dar dobânda cea mai folosită în creditele financiare internaŃionale este dobânda ce se
practică în relaŃiile de credit interbancar de pe piaŃa londoneză – LIBOR (London Interbank Offered
Rate).
e) Dobânda subvenŃionată de agenŃiile guvernamentale care se practică într-o serie de Ńări în
scopul de a stimula exportatorii şi de a le spori gradul de competitivitate pe pieŃele internaŃionale.
f) Dobânda fixă pe întreaga durată a creditului, dobândă variabilă în raport cu evoluŃia dobânzii
pe pieŃele interbancare din centrele de referinŃă, dobândă crescătoare sau dobândă descrescătoare.
Practicarea uneia sau alteia din dobânzile de mai sus presupune studii amănunŃite privind eficienŃa
economică, evoluŃia cursului de schimb valutar, rata inflaŃiei etc.
g) Dobânda simplă, care se plăteşte pentru suma împrumutată pe timpul împrumutului, sau
dobânda compusă, formată din dobânda simplă, la care se adaugă dobânda capitalizată pe o perioadă
dată.
Un element esenŃial ce trebuie avut în vedere atunci când vorbim de nivelul dobânzii este riscul pe
care-l prezintă respectarea termenului de rambursare a creditului şi marja de risc peste dobândă, care
depinde de nivelul riscului stabilit de instituŃii specializate de rating.
10.8. Riscul de Ńară şi clasificări internaŃionale ale agenŃiilor de rating
Riscul de nerambursare sau de nerespectare a termenelor de rambursare din partea debitorului sau
riscul de depreciere în timp a valutei sau valutelor în care se acordă creditul este un element esenŃial în
politica de credit a băncilor. Riscul se calculează şi poate apărea în raport de tipul de debitare la nivelul
unei firme, bănci, municipalităŃi sau al unei Ńări. Creditorul este nevoit – pe lângă provizioanele149 pe
care în mod curent le practică – să determine gradul de risc pe care îl poate prezenta un debitor sau altul.
Dacă, pentru o firmă sau o bancă debitoare, băncile creditoare pot dispune de un sistem informaŃional cu
privire la solvabilitatea debitorului, este mai greu să se definească riscul de Ńară care influenŃează atât în
cazul în care debitorul este chiar statul (banca centrală, guvernul, ministerul de finanŃe), cât şi agenŃi
economici din acea Ńară. De aceea, s-au constituit şi specializat instituŃii, societăŃi, corporaŃii de
determinare a riscului de Ńară, numite şi societăŃi de rating. SocietăŃile de rating dispun de un sistem
variat de informaŃii asupra unei Ńări sau alteia; este vorba de societăŃi ca Standard & Poor, Fitch, IBCA şi
alte câteva societăŃi de rating. În raport cu rezultatele (publicaŃiile) acestor societăŃi de rating se notează
gradul de risc, se publică, iar băncile sau agenŃiile guvernamentale creditoare stabilesc o marjă de risc
peste dobândă. SocietăŃile de rating se bazează – pentru riscul de Ńară – pe informaŃii macroeconomice:
datoria externă, soldul balanŃei de plăŃi, rata inflaŃiei, rezervele monetare ale băncii centrale, creşterea
economică, deficitul bugetar, rata şomajului, gradul de convertibilitate monetară a monedei, regimul
investiŃiei externe, stabilitatea economică, gradul de fiscalitate, stabilitatea politică, nivelul arieratelor
societăŃilor comerciale ş.a.
Cele mai recunoscute notaŃii de risc sunt cele acordate de Moody’s şi Standard &
Poor, care publică ratingul pentru circa 50 de Ńări (tabelul nr. 1). Clasificările oferite de aceste societăŃi
de rating conferă gradul de credibilitate pentru o Ńară sau alta în procesul şi politica de credit pe termen
scurt, mediu şi lung.
Tabelul nr. 1
Sistemul de notare a riscului de Ńară practicat de societăŃile

de rating Moody’s şi Standard & Poor

1. InvestiŃii foarte sigure AAA


2. InvestiŃii de certă securitate AA
3. InvestiŃii certe, dar cu unele impedimente A
4. InvestiŃii cu grad mediu de siguranŃă BBB
5. InvestiŃii cu puŃine calităŃi BB
6. InvestiŃii cu grad redus de siguranŃă B
7. InvestiŃii cu riscuri majore CCC
8. InvestiŃii de mare speculaŃie CC
9. InvestiŃii de joasă calitate C
10. InvestiŃii foarte riscante DDD
Sursa: C. Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996.

149
Provizionul este o cotă parte din profitul băncilor pe care îl rezervă (blochează) banca, pentru a-l utiliza
în cazuri neprevăzute de generare de pierderi. Fondul de provizioane neutilizat într-o anumită perioadă se comportă
ca o majorare a capitalului propriu.
La notările de mai sus, societăŃile de rating adaugă şi alte semne pentru a nuanŃa
calificativul (B+ sau B–, CC+ sau CC– etc.) sau se scriu clasele cu litere mici (Bb sau Bbb)
ş.a.m.d.
În raport de notaŃiile societăŃilor de rating, creditorul introduce în acordurile de credit aşa-
numitele „marje de risc peste dobândă”. În cazul clasei „A”, marja de risc poate să varieze de la
0% la 1%, în clasa „B” marja poate varia de la 1,1% la 2,2%, în clasa „C” marja de risc poate să
varieze de la 2,3% la 3,5%, iar în clasa „D” marja de risc este aproape aceeaşi cu nivelul însuşi al
dobânzii (între 4%-7%), creditul fiind aproape inaccesibil.
Analizând piaŃa internaŃională a creditului, putem formula unele concluzii: creşterea rolului
creditului în derularea schimburilor economice internaŃionale ca urmare a sporirii exportului de maşini şi
utilaje; sursele financiare de creditare sunt tot mai mari şi diversificate şi provin din valorificarea
depozitelor bancare ale agenŃilor economici, caselor de economii şi pensii, fondurilor mutuale,
depozitelor valutare ale băncilor centrale, surselor bugetare; creditele de export sunt facilitate de către
state prin crearea sau sprijinirea instituŃiilor specializate de credit şi de asigurare a creditelor; în afara
creditelor financiare clasice, s-au dezvoltat eurocreditele, care tind să-şi sporească ponderea pe piaŃa
creditului internaŃional; lupta de concurenŃă pe piaŃa internaŃională de mărfuri obligă vânzătorii să creeze
facilităŃi cumpărătorilor, promovând exportul prin credite-furnizor; statele stimulează promovarea de
credite de export, acordând facilităŃi cumpărătorilor străini în ce priveşte accesul avantajos pe piaŃa
creditelor; diversificarea formelor şi tehnicilor de creditare şi de asigurare a creditelor; costul creditului
este influenŃat preponderent de nivelul dobânzilor, dar, totodată, are loc o creştere a ponderii marjelor de
risc peste dobândă şi a primelor de asigurare.
10.9. Participarea României la piaŃa creditului internaŃional
Creditul este necesar pentru orice Ńară, cu atât mai mult pentru România, care este o Ńară în curs de
dezvoltare şi într-o perioadă de tranziŃie la economia de piaŃă. În dezvoltarea economică durabilă, factorii
interni sunt principalii factori ai dezvoltării. Aceştia se obŃin prin alocarea, din PIB-ul creat în fiecare
Ńară, a unei cote pentru dezvoltare, pentru economii şi investiŃii. La această acumulare netă se adaugă
amortizările acumulate la capitalul fix, care împreună constituie formarea brută de capital fix. Rata
formării brute de capital fix este raportul dintre acesta şi PIB. România, fiind o Ńară cu un grad redus de
dezvoltare faŃă de Ńările din Uniunea Europeană, trebuie să realizeze un ritm anual de creştere economică
superior ritmului realizat de Ńările dezvoltate, aceasta fiind calea de reducere în timp a decalajului
economic ce o desparte de aceste Ńări. Pentru a realiza un ritm ridicat de creştere economică trebuie
alocate dezvoltării economice, importante resurse financiare, realizându-se o rată a formării brute a
capitalului fix cât mai ridicată, concomitent cu asigurarea din PIB de fonduri de consum care să se
reflecte direct şi mediat în creşterea nivelului de trai al populaŃiei.
Dacă, în perioada 1990-1996, PIB a cunoscut un ritm de creştere de circa 3%-4%, după 1997 PIB
a scăzut anual cu un ritm care a variat între 1,2% şi 6,1%. În anul 2000 şi anii ulteriori (2001-2005), PIB-
ul a crescut anual cu 2,1%-8,0%.
Tabelul nr. 2
EvoluŃia anuală a PIB şi a ratei formării brute a capitalului fix
Ani EvoluŃia anuală a Rata formării brute a
PIB (%) capitalului fix în % din PIB
1997 – 6,1 21,2
1998 – 4,8 18,2
1999 – 1,2 17,7
2000 2,1 18,9
2001 5,7 20,7
2002 5,0 21,3
2003 4,9 22,5
2004 8,0 24,3
2005 4,0* 21,0*
Sursa: PublicaŃii BNR
*
previziune
Ritmurile de creştere anuală a PIB din anul 2000 şi după nu numai că sunt pozitive,
dar şi înalte, cu excepŃia anului 2005, care a fost afectat puternic de inundaŃii, fiind şi un an
agricol slab. Observăm că rata formării brute a capitalului fix a crescut de la 20,7% din PIB
în anul 2001 la 24,3% în 2004.
Factorul principal al creşterii economice şi formării brute a capitalului fix a fost resursele
interne, economiile interne. Totuşi, nu putem să nu observăm că soldul contului curent al balanŃei
externe a fost permanent negativ în perioada 1990-2005, iar pentru echilibrarea lui trebuia atrase
resurse externe. Sunt două izvoare ale surselor financiare externe: a) atragerea de investiŃii
externe; b) apelarea la credite externe. Întrucât problema investiŃiilor externe va fi tratată în alt
capitol, acum ne vom opri la analiza contractării creditelor externe.
Creditele externe ca sursă a echilibrării balanŃei contului curent, au
pe termen scurt un rol benefic, dar pe termen lung sunt generatoare de datorie externă.
În perioada de după 1991, România a fost nevoită să apeleze la credite externe. Până în
1999, creditele externe au fost preponderent guvernamentale, adică au fost acordate de
organismele şi băncile internaŃionale guvernamentale (FMI, Banca Mondială, Banca Europeană
pentru InvestiŃii, Banca Europeană pentru Dezvoltare), precum şi de guverne, bilateral (cu
deosebire, Germania, FranŃa, Italia, SUA, Olanda). Să nu uităm că, imediat după 1990, România
avea un standing şi o solvabilitate externă scăzute, nu putea apela la credite externe private
datorită ratingului slab, nesatisfăcător, ceea ce se reflecta într-o marjă peste dobândă ridicată (de
regulă un rating de „C” sau „CC”). În perioada 2000-2005, ratingul României a crescut la clasa
„B” şi „B+”, ceea ce a sporit încrederea creditorilor în capacitatea financiară a României şi a creat
condiŃii pentru a se contracta primele credite de la băncile private.
Banca NaŃională a României şi Ministerul FinanŃelor au emis obligaŃiuni pe piaŃa de credit
internaŃională privată, a căror valoare comună a egalat şi tinde să depăşească valoarea creditelor acordate
de organismele internaŃionale (FMI, BIRD, BEI, BERD) şi guvernamentale, bilateral. Astfel, trei bănci
(CS First Boston, ElveŃia, Deutsche Bank şi Ing. Bank Berings) au cumpărat obligaŃiuni internaŃionale
emise de BNR, Ministerul de FinanŃe ş.a. (investiŃii de portofoliu) în valoare de peste 2,6 mld. euro, iar
creditele clasice contractate de la băncile private din Germania, FranŃa, SUA, Anglia şi Olanda au
însumat peste 2,2 mld. euro. De asemenea, firme şi organisme teritoriale (oraşe, municipalităŃi) au
contractat credite importante150.
România, având în 2005 rezerve monetare de circa 18 mld euro, se bucură de o bună credibilitate
pe piaŃa creditului internaŃional, iar ratingul este din an în an tot mai favorabil. Nu este departe momentul
când, ca urmare a progreselor economice, financiare ale Ńării, România va pătrunde în clasa „A” de
rating.
În ce priveşte cele două surse financiare externe – credite externe şi investiŃii externe – va trebui ca
investiŃiile să predomine, căci ele se autofinanŃează, pe când creditele generează datorie externă. În 2005,
România avea o datorie externă garantată public (de stat) de 11,4 mld. euro, iar firmele economice,
băncile şi municipalităŃile au contractat credite negarantate de stat de circa 10 mld. euro. La mijlocul
anului 2005, România avea rezerve monetare de 18 mld euro, iar serviciul datoriei externe (sume de
rambursat şi de plătit) reprezenta 497 mln euro. Solvabilitatea financiară a României este bine apreciată
de societăŃile de rating. Dar trebuie făcute eforturi pentru reducerea deficitului balanŃei contului curent,
care să fie finanŃat nu prin credite externe – care ar spori prea mult datoria externă –, ci prin atragerea de
investiŃii externe, asistenŃă financiară (credite nerambursabile) de la Ńările dezvoltate, cu deosebire de la
UE.

150
PublicaŃii BNR 2000-2005.
ÎNDRUMAR PENTRU AUTOEVALUARE
A. Sinteza capitolului 10
 Creditul internaŃional reprezintă valoarea bănească sau materială pe care o persoană,
numită creditor, o acordă temporar (fără contrapartidă) altei persoane numită debitor, contra unui cost
numit dobândă. Rambursarea se poate face o singură dată în întregime (mai rar) sau în mai multe
etape, eşalonat, la intervale convenite în acordul de credit dintre creditori şi debitori.
 Creditul internaŃional poate fi de două tipuri: a) credit financiar, care se acordă sub
formă bănească, necondiŃionat de o anumită tranzacŃie comercială sau altă modalitate sau loc de
folosire; b) credit comercial, care se acordă în produse sau servicii de către exportator cu rambursare
eşalonată sau de către o bancă sub formă bănească, condiŃionat de utilizarea lui pentru o anumită
tranzacŃie comercială şi Ńară de utilizare. Ponderea principală pe piaŃa creditului internaŃional o deŃine
creditul comercial. PiaŃa creditului estre strâns legată de celelalte segmente ale pieŃei mondiale.
 Necesitatea creditului în relaŃiile economice internaŃionale este determinată de mai
mulŃi factori: distanŃa mare dintre exportator şi importator, intervenind o perioadă de curier a
documentelor de plată; concurenŃa ridicată obligă pe exportatori să vândă anumite mărfuri cu plata
eşalonată; ponderea ridicată în comerŃul internaŃional o deŃin produsele complexe şi de mare valoare,
cu ciclu lung de fabricaŃie, obligând exportatorul să accepte o schemă de plată eşalonată; existenŃa pe
piaŃa internaŃională a unei mase mari de mijloace de plată (lichidităŃi) determină băncile să acorde
creditele pentru valorificarea fondurilor băneşti de care dispun; trecerea la convertibilitatea externă
deplină a tot mai multe monede naŃionale şi creşterea depozitelor bancare în aceste valute, care sunt
valorificate de către bănci pe diferite căi, în special prin acorduri de credite financiare sau comerciale;
dezvoltarea sistemului de bănci multinaŃionale cu filiale în întreaga lume; dezechilibrul balanŃelor de
plăŃi curente obligă participanŃii la schimburile internaŃionale să acorde credite externe Ńărilor cu
deficit în balanŃele de plăŃi curente; apariŃia eurocreditelor şi creşterea facilităŃilor de credite
internaŃionale; rezervele valutare ridicate ale băncilor centrale sunt valorificate prin depozite bancare
sau cumpărarea de titluri de valoare prin care se acordă credite; organismele bancar-financiare
internaŃionale dispun de mari disponibilităŃi băneşti, iar multe Ńări – cu deosebire în curs de dezvoltare
– solicită şi primesc credite externe ş.a.
 Creditul internaŃional în economia mondială contemporană îndeplineşte o serie de
funcŃii deosebit de importante: prin credit se valorifică fondurile băneşti disponibile, prin atragerea şi
redistribuirea lor de către bănci; prin credit se amână plata pentru viitor, iar banii sunt valorificaŃi de
către creditor; strângerea temporară a unor datorii generate de operaŃiunile comerciale sau financiare
exterioare, apelându-se la credite; creditul este una din sursele principale de echilibrare a balanŃelor de
plăŃi curente ale Ńărilor debitoare sau creditoare; creditul asigură fluidizarea tranzacŃiilor
economice de pe pieŃele internaŃionale de mărfuri, servicii şi capital.
 Creditul internaŃional comercial a evoluat şi cunoaşte în prezent două forme de
realizare: a) creditul-furnizor, acordat de exportatori, cumpărătorilor cu plata mărfurilor eşalonată; b)
creditul-cumpărător acordat de bănci, importatorilor pentru plata unor mărfuri cumpărate, creditul se
rambursează băncilor eşalonat, iar exportatorul primeşte banii imediat după vânzare.
 Au apărut şi s-au diversificat o multitudine de tehnici de creditare şi finanŃare a
comerŃului exterior: avansul bancar, creditul descoperit (overdraft), scontarea de efecte comerciale,
acceptul bancar, cesiunea de creanŃe, factoringul, forfetarea, leasingul, plăŃile progresive, liniile de
credit (stand-by) ş.a.
 Creşterea importanŃei comerŃului exterior pentru toate statele a dus la crearea de
facilităŃi pentru stimularea exporturilor prin sistemul de asigurare a creditelor şi sistemul de creditare
a exporturilor, crearea de instrumente ale politicii economice a statului de creditare şi asigurare a
creditelor de export. În Ńările dezvoltate au devenit o practică curentă asemenea facilităŃi cum sunt:
acordarea de credite pentru export; subvenŃionarea de către stat a dobânzilor la creditele contractate de
exportatori; asigurarea creditelor de export; acordarea de linii de credit la dobânzi preferenŃiale,
acordarea de credite de prefinanŃare (pentru plata costurilor până la livrare); scontarea de banca
centrală a cambiilor etc. S-au creat instituŃii de creditare şi instituŃii de asigurare (Eximbank,
COFACE, INA etc.).
 O noutate a ultimilor 30 de ani constă în dezvoltarea eurocreditelor, care se
caracterizează prin: suma ridicată a valorii creditului, dobânda interbancară variabilă (LIBOR),
creditul este acordat de un grup de bănci (credite consorŃionale), creditul şi rambursarea se realizează
în tranşe, creditul se poate acorda printr-un „coş” de valute (debitorul putând alege valuta dorită).
 Pe plan internaŃional, dobânzile cunosc diferite modalităŃi de stabilire (dobândă fixă
sau dobândă variabilă, dobândă comercială sau dobândă preferenŃială, dobânda de piaŃă sau dobânda
interbancară etc.).
 Costul creditului internaŃional este format din: dobândă, marja de risc peste dobândă,
prima de asigurare a creditului, comisioane şi spezele bancare.
 Criza datoriilor externe a condus la apariŃia unui element de cost nou al creditului:
marja de risc peste dobândă, care depinde de solvabilitatea firmei sau băncii debitoare şi riscul de Ńară.
InstituŃii financiare internaŃionale stabilesc nivelul riscului de Ńară, prin diferite notări (rating).

C. Concepte şi temeni de reŃinut


a) credit comercial internaŃional
b) credit financiar internaŃional
c) eurocredite
d) riscul de Ńară
e) marja de risc peste dobândă
f) rating

D. Întrebări de control şi teme de dezbatere


1. Factorii determinanŃi ai dezvoltării creditului internaŃional
2. FuncŃiile creditului internaŃional
3. Tipurile de credit internaŃional
4. Tehnici de creditare şi finanŃare a comerŃului exterior
5. Instrumente ale politicii economice a statelor de creditare şi asigurare
a creditelor de export
6. Trăsăturile caracteristice ale eurocreditului
7. Acordul de credit internaŃional şi principalele lui clauze
8. Elementele componente ale costului unui credit financiar garantat
9. Riscul de Ńară şi clasificările internaŃionale ale agenŃiilor de rating

E. Bibliografie obligatorie
• C. Floricel, RelaŃii valutar-financiare internaŃionale, capitolul 8, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2001.
• Monica Duduian, Evaluarea riscului de Ńară, capitolele 5 şi 6, Editura All Beck, Bucureşti,
1999.
• Nicolae Dardac, Teodora Barbu, Monedă, Bănci şi Politici monetare, capitolele 7 şi 10,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005.
• Mariana Diaconescu, Bănci, riscuri şi sisteme de plăŃi, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
CAPITOLUL 11
ECHILIBRUL VALUTAR-FINANCIAR. BALANłA DE PLĂłI
ŞI ÎNCASĂRI EXTERNE

11.1. Conceptul şi dimensiunile echilibrului valutar-financiare.


Sistemul de balanŃe externe
11.2. BalanŃa de plăŃi externe – structura şi principalele sale corelaŃii
11.3. Căile de echilibrare a balanŃei de plăŃi curente (contului curent)
11.4. Contul capital şi financiar – sursa şi poziŃia principală de echilibrare
a balanŃei de plăŃi curente
11.5. DirecŃii de utilizare a excedentului şi de acoperire a deficitului
din balanŃa contului curent
11.6. CorelaŃia dintre balanŃa de plăŃi externe şi balanŃa creanŃelor
şi obligaŃiilor externe
11.7. BalanŃa de plăŃi externe a României

În schimburile economice internaŃionale – ca şi în schimburile economice interne – mişcării


bunurilor şi serviciilor îi corespunde o mişcare monetară (valutară), sau, în cazul comerŃului cu plata
eşalonată, apar creanŃe şi angajamente monetare viitoare. De asemenea, creanŃe şi obligaŃii financiare
viitoare apar şi în condiŃiile acordării de credite financiare sau efectuării de investiŃii externe, care pot fi
alocate definitiv sau urmează a fi rambursate (repatriate) în viitor. Toate aceste mişcări monetare externe,
indiferent de cauzele care le-au generat, presupun urmărirea şi realizarea unui anumit echilibru valutar-
financiar.

11.1. Conceptul şi dimensiunile echilibrului valutar-financiar.


Sistemul de balanŃe externe
Mijloacele de plată primite sau cedate ca urmare a exportului şi importului de mărfuri ar
trebui, teoretic, să se echilibreze reciproc. Dar, practic, acest lucru este imposibil, cu rare excepŃii,
întrucât: a) încasările şi plăŃile în valută nu coincid, în timp sau pe valute; b) o parte din mărfurile
exportate sau importate nu se decontează imediat, ci eşalonat, pe credit, creându-se creanŃe
(drepturi) şi obligaŃii (angajamente) valutare viitoare; c) în afară de bunurile materiale, obiectul
schimburilor externe îl formează comerŃul internaŃional cu servicii, numit şi comerŃul invizibil, cum
sunt: turismul internaŃional, transporturile internaŃionale, asigurările internaŃionale, comunicaŃiile
internaŃionale etc., iar mărimea lor diferă, ceea ce poate genera excedente sau deficite valutare în
comerŃul cu servicii; d) sume importante reprezintă venituri şi plăŃi (denumite prescurtat doar
venituri) generate de mişcarea internaŃională a factorilor de producŃie (muncă, capital, investiŃii,
credite, tehnologie). Aceste venituri generate de mişcarea internaŃională a factorilor de producŃie
enumeraŃi mai sus au denumiri specifice: salarii, profit, dividende, dobânzi etc.; e) o parte din
mişcările monetare nu reflectă fluxul unor mărfuri şi servicii, ci intrarea directă a unor sume băneşti,
precum creditele financiare sau investiŃiile externe; f) în fine, anumite sume valutare se mişcă (se
primesc sau se acordă) fără un echivalent şi fără rambursare în viitor, cum sunt: ajutoare financiare,
cotizaŃii la organisme internaŃionale, donaŃii, întreŃinerea misiunilor diplomatice şi comerciale în
străinătate, plata sau încasarea unor pensii şi alte transferuri valutare unilaterale, creditele
nerambursabile etc.
Având în vedere multitudinea fluxurilor valutare cu străinătatea, se utilizează – pentru a urmări
mişcarea lor şi momentele de încasare şi plată – un sistem de balanŃe externe: balanŃa comercială,
balanŃa serviciilor, balanŃa capitalului şi balanŃa mişcării internaŃionale a rezervelor valutare. Pentru
simplificare, unele fluxuri se grupează: plăŃi şi încasări curente sau balanŃa de plăŃi curente (mărfuri,
servicii, transferuri curente); balanŃa financiară şi de capital ş.a.
Dar nu toate fluxurile valutare sau toate balanŃele curente trebuie să fie echilibrate fiecare în parte.
Astfel, unei balanŃe comerciale deficitare poate să-i corespundă o balanŃă a serviciilor excedentară, cum
este cazul Greciei, ale cărei încasări din servicii externe sunt mari, ca urmare a încasărilor din
transporturile internaŃionale, turismul internaŃional, veniturile din repatrierea salariilor grecilor de peste
graniŃă sau ca urmare a intrării de investiŃii de portofoliu sau investiŃii directe.
BalanŃele parŃiale pot avea deficite sau excedente care se pot echilibra reciproc, obŃinându-se ceea
ce se numeşte echilibrul valutar. Cea mai importantă balanŃă este balanŃa de încasări şi plăŃi valutare (sau
pur şi simplu balanŃa de plăŃi externe). BalanŃa de plăŃi externe reprezintă un document sintetic şi
statistic în care sunt cuprinse toate plăŃile şi încasările ce rezultă din operaŃiunile comerciale,
necomerciale, financiare ale unei Ńări cu restul Ńărilor lumii, pentru o anumită perioadă, de regulă, un
an.
Echilibrul valutar este o componentă a echilibrului economic general al unei Ńări. Formula
generală a echilibrului economic este următoarea:

Y+M = I+C+A
unde: Y = PIB
M = importul de mărfuri şi servicii
I = încasări din exportul de mărfuri şi servicii
A = acumulări pentru investiŃii
C = consum intern
În cazul în care Y = C + A, aceasta poate avea loc în două situaŃii: a) Ńara respectivă se dezvoltă
autarhic, izolat de schimburile economice externe, fenomen imposibil în condiŃiile actuale ale
progresului tehnic, diviziunii internaŃionale a muncii, mondializării economice; b) în Ńara respectivă
există un echilibru valutar perfect, prin care M = I, adică încasările şi plăŃile în raporturile cu străinătatea
se acoperă reciproc, situaŃie, de asemenea, inexistentă şi imposibilă după cum rezultă din cele arătate mai
sus.
Dar, privită în dinamica sa, formula generală a echilibrului cere ca anumiŃi ani, când M > I, să fie
urmaŃi de alŃi ani, când M < I; deficitul valutar (M > I) să fie acoperit, în următorii ani, de un excedent
valutar (M < I), astfel ca pe ansamblul intervalului (3-5 ani) să se înregistreze un echilibru
valutar. Dar şi această ipostază este ruptă de realitate, deoarece statele efectuează investiŃii şi îşi acordă
credite pe termen lung de 10-15 ani şi chiar mai mult. Pentru a reflecta creanŃele (drepturile) şi obligaŃiile
(datoriile) viitoare, se elaborează şi o altă balanŃă externă, numită balanŃa creanŃelor şi obligaŃiilor
externe ce au scadenŃa într-un viitor nedefinit.
Echilibrul economic extern este o noŃiune, un proces, un fenomen care are mai multe
dimensiuni.
a) Desigur, cea mai palpabilă şi importantă dimensiune a echilibrului economic extrem este
echilibrul valutar calculat pe durata unui an cu ajutorul balanŃei de plăŃi externe. În acesta se
înregistrează toate plăŃile şi încasările generate de fluxurile economice externe în decursul unui an.
b) BalanŃa de plăŃi externe – ca un sistem de subbalanŃe – poate să se încheie, la sfârşitul anului, cu
un dezechilibru activ sau pasiv, care reflectă starea de dezechilibru financiar, o altă dimensiune a
echilibrului extern. În raport cu existenŃa unui deficit sau excedent, se transmit pentru viitor creanŃe şi
obligaŃii externe.
c) Ponderea cea mai mare (circa 50%) într-o balanŃă de plăŃi externe o deŃine comerŃul. Soldul
rezultat din comerŃul exterior cu mărfuri defineşte starea echilibrului comercial reflectat de balanŃa
comercială.
d) ComerŃul cu servicii deŃine circa 25% din totalul unei balanŃe de plăŃi externe, care poate avea
sold activ sau sold pasiv, sold care atestă starea de echilibru sau de dezechilibru a comerŃului invizibil.
e) Structura producŃiei naŃionale pe ramuri, subramuri şi grupe de produse arată structura materială
a economiei, care se reflectă în structura fizică a schimburilor economice externe. Structura fizică a
comerŃului exterior trebuie să fie echilibrată, adică să existe o diversificare raŃională şi eficientă a
exporturilor şi importurilor. Când, în exportul unor Ńări, predomină 2-3 produse (ŃiŃei, banane, cafea,
minereuri ş.a.), aceasta dezvăluie dependenŃa Ńării respective de conjunctura economică internaŃională a
unui produs sau altuia şi vulnerabilitatea ei în raport cu evoluŃia conjuncturii economice internaŃionale
din punct de vedere al cererii-ofertei, preŃului, reŃelei de comercializare, conflictelor mlnitare etc.
f) Un alt element definitoriu al echilibrului economic extern este structura geografică a
schimburilor economice externe. Dacă exportul sau importul unei Ńări se realizează preponderent în
relaŃiile cu 1-3 Ńări, dependenŃa acestei Ńări de conjunctura şi politica internă a celor câteva Ńări partenere
poate afecta volumul şi eficienŃa exportului şi importului său, creându-se o dependenŃă unilaterală, cu
efecte dăunătoare asupra echilibrului schimburilor sale economice externe. Diversificarea partenerilor
este echivalentă cu diversificarea şanselor de echilibru economic extern, dar şi cu evitarea unei posibile
dominaŃii, prin comerŃ, a Ńărilor cu monoproducŃie sau cu un comerŃ exterior slab diversificat. De
exemplu, o Ńară petrolieră poate avea importante excedente în balanŃa de plăŃi externe, dar dominarea
ŃiŃeiului în exporturile acesteia poate face economia Ńării respective vulnerabilă.
Aşadar, conceptul de echilibru economic extern are un caracter multidimensional: echilibru
valutar, echilibru financiar, echilibru material, echilibru fizic, geografic, comercial.
Fiecare categorie de relaŃii externe se măsoară printr-un instrument statistic numit balanŃă. Astfel,
vom avea mai multe balanŃe, care împreună formează sistemul de balanŃe externe: balanŃa de încasări
şi plăŃi externe, balanŃa comercială, balanŃa serviciilor, balanŃa veniturilor, balanŃa transferurilor curente,
balanŃa de plăŃi curente, balanŃa de capital, balanŃa financiară cu subbalanŃele privind investiŃiile directe,
investiŃiile de portofoliu, balanŃa creditelor, balanŃa mişcărilor internaŃionale a rezervelor valutare ş.a. O
balanŃă deosebit de importantă este balanŃa creanŃelor şi obligaŃiilor externe, din care rezultă dacă Ńara
respectivă pe termen lung este net debitoare sau net creditoare. Între toate aceste categorii de balanŃe
există interdependenŃe şi intercondiŃionări. Desigur, pentru stabilirea strategiei de dezvoltare se pot
elabora şi analiza şi alte balanŃe. De exemplu, balanŃa dobânzilor plătite şi încasate, balanŃa serviciului
datoriei externe ş.a. Totuşi, cele mai elocvente balanŃe sunt balanŃa de plăŃi externe, cu secŃiunile şi
capitolele sale, balanŃa creanŃelor şi obligaŃiilor externe, care va fi tratată în capitolul următor.

11.2. BalanŃa de plăŃi externe standard – structura şi principalele sale corelaŃii


BalanŃa de plăŃi externe este un tablou sinoptic al încasărilor şi plăŃilor realizate în decursul unui an
(pentru operativitate, în conducerea afacerilor