2012

Scoala Postliceala Sanitara George Emil Palade Constanta

[CALITATEA SI COMPOZITIA SOLULUI CA FACTOR PERTURBATOR AL ECHILIBRULUI ORGANISMULUI UMAN]

Coordonator : Dr. Ionita Cristina Eleve : Gherasim Angela, Pata Aneta

Solul, prin pozitia, natura si rolul sau, este un produs al interactiunii dintre mediul biotic si abiotic, reprezentand un organism viu, in care se desfasoara o viata intensa si in care s-a stabilit un anumit echilibru ecologic. Solurile determina productia agricola si starea padurilor, conditioneaza invelisul vegetal, ca si calitatea apei raurilor, lacurilor si apelor subterane, regleaza scurgerea lichida si solida in bazinele hidrografice si actioneaza ca o geomembrana pentru diminuarea poluarii aerului si a apei, prin retinerea, reciclarea si neutralizarea poluantilor, cum sunt substantele chimice folosite in agricultura, deseurile si reziduurile organice si alte substante chimice. Solurile, prin proprietatile lor de a intretine si a dezvolta viata, de a se regenera, filtreaza poluantii, ii absorb si ii transforma. Formarea solurilor este un proces complex, de lunga durata, care reflecta efectul factorilor pedogenetici, atat naturali cat si antropici. Solul este alcatuit din: material mineral provenit din dezagregarea si alterarea rocilor, material organic provenit din transformarea resturilor vegetale, apa provenita din precipitatiile atmosferice sau irigatii si aer. Proportia in care aceste componente se gasesc in sol determina gradul de fertilitate al solului. Repartitia solurilor variaza de la o tara la alta in functie de relief, clima si, nu in ultimul rand, de activitatile biologice. Solul este un ecosistem bogat, dar fragil, e stratul afanat, moale si friabil ce se gaseste la suprafata scoartei pamantului si care impreuna cu atmosfera invecinata constituie mediul de viata al plantelor. Este cel de-al treilea factor de mediu ce trebuie protejat cu atentie ca si apa si aerul pentru asigurarea vietii pe Pamant. Solul este locul de intalnire a poluantilor: pulberile din aer si gazele toxice dizolvate de ploaie in atmosfera se intorc in sol. Apele de infiltratie impregneaza solul cu poluanti antrenandu-i spre adancime, raurile poluate infecteaza suprafetele inundate sau irigate, aproape toate reziduurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau numai aruncate la intamplare pe sol. De la mucul de tigara sau biletul de tramvai pana la automobilul abandonat, la picatura de ulei scursa din tractorul care circula pe camp, toate sunt poluari directe ale solului. In agricultura, in vederea realizarii unor productii cantitative i calitative superioare atat marii producatori cat si micii producatori agricoli au executat si lucrari de fertilizare a terenurilor, utilizand atat ingrasaminte organice cat si ingrasaminte chimice. Folosite timp indelungat, ingrasamintele chimice pot opri reciclarea substantelor organice din solurile cultivate, amenintand grav fertilitatea lor. Cresterea cantitatilor de ingrasaminte chimice reduce tot mai mult componentele organice si humusul din sol. Aceasta are drept efect

deteriorarea structurii pedologice, contribuind astfel la declinul complexului absorbant argilo-humic din sol. Cercetarile efectuate au demonstrat ca ingrasamintele pot provoca dereglarea echilibrului ecologic (mai cu seama prin acumularea nitratilor), in cazul in care sunt folosite fara a se lua in considerare natura solurilor, conditiile meteorologice concrete si necesitatile plantelor. Utilizarea nerationala a ingrasamintelor determina aparitia unui exces de azotati si fosfati care are un efect toxic asupra microflorei din sol si duce la acumularea in vegetatie a acestor elemente. Dezvoltarea agriculturii intensive a fost legata de utilizarea ingrasamintelor, in special a celor cu potasiu, azot si fosfor. Efectul poluant deriva din doua elemente : contin multe impuritati toxice si sunt folosite in cantitati excesive. Efectul poluant cel mai intens il determina utilizarea in exces a azotatilor. Protectia plantelor este domeniul stiintei agricole, care se ocupa de cercetarea organismelor daunatoare, elaborarea metodelor si mijloacelor de protectie a plantelor impotriva bolilor, daunatorilor si buruienilor si a tehnologiilor de aplicare a lor, elaborarea sistemelor ecologic inofensive de protectie integrata a plantelor. Produsele fitosanitare (erbicide, insecticide, fungicide) sunt substante chimice destinate protectiei culturilor agricole si datorita structurii lor chimice, acestea au efecte nedorite asupra sanatatii oamenilor si a mediului dupa cum urmeaza: penetreaza in lanturile trofice si mediul inconjurator; sunt mutagene, teratogene si cancerigene; produc efecte secundare necunoscute cauzate de interactiunea dintre ele si metabolitii plantelor; distrug echilibrele naturale, pentru ca in afara organismelor daunatoare sunt distruse si cele utile; se reduce sau se distruge fertilitatea solului datorita efectelor secundare asupra micro si macroorganismelor acestuia; reducerea biodiversitatii din ecosisteme; remanenta in alimente, putand dauna sanatatii umane. Erbicidele constituie principala categorie de pesticide utilizata, majoritatea se acumuleaza in sol si au o remanenta indelungata, existand pericolul poluarii solului. Evitarea acumularii erbicidelor in sol se realizeaza prin: - realizarea unor asocieri de erbicide care sa permita folosirea de doze minime ; - rotatia tratamentelor cu erbicide ; - fertilizarea solului cu ingrasaminte naturale.

Excesul de pesticide prezent in sol poate afecta sanatatea umana prin intermediul contaminarii apelor, solului, alimentelor si a aerului. Pesticidele administrate pe sol sunt treptat dispersate in mediu, sau translocate in plante, unele insa putand persista in sol multi ani de la aplicare. Impactul pesticidelor asupra mediului depinde de cantitatea utilizata, modul de administrare, precum si de toxicitatea si perioada de remanenta a acestora in sol. Din aceste considerente, in agricultura se accepta numai substante chimice cu valoare biologica mare si usor degradabile in timp.

Solul, ca si aerul si apa este un factor de mediu cu influenta deosebita asupra sanatatii. Se afla in stransa corelatie cu clima unei regiuni, atat prin configuratia, natura si structura lui. El constituie insa si un factor important in raspandirea unui numar tot mai mare de boli, ca urmare a poluarii sale. Efectele acute au fost primele asupra carora s-au facut observatii si cercetari privind influenta poluarii mediului asupra sanatatii populatiei. Ele se datoresc unor concentratii deosebit de mari ale poluantilor din mediu care au repercursiuni puternice asupra organismului uman: marile epidemii de la Hamburg si Petersburg, de la sfarsitul secolului trecut, datorate poluarii apei cu virusul holerei, iar mai recent, Londra, 1952, cand, datorita poluarii cu pulberi si dioxid de sulf s-au inregistrat peste 4000 decese. Desi rare, aceste episoade acute au avut meritul de a fi atras atentia specialistilor asupra sanatatii populatiei expuse, declansand primele cercetari sistematice in domeniul relatiei sanatate poluare . Efectele cronice reprezinta formele de manifestare cele mai frecvente ale actiunii poluarii mediului asupra sanatatii umane. In mod obisnuit, diversii poluanti existenti in mediu nu ating nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezenta lor continua, chiar in concentratii mai scazute nu este lipsita de efecte nedorite. Influenta solului poluat asupra sanatatii umane se exercita in primul rand ca urmare a poluarii sale biologice: poluarea radioactiva; poluarea chimica este cauzata in principal de pesticide si ingrasaminte; poluarea biologica este caracterizata prin: contaminarea solului cu reziduurile cu germeni patogeni care pot fi: excretati de om si transmisi prin sol (bacilii tific, dizenteric, virusurile holerei, poliomielitei, hepatitei, etc.) sau eliminati de animale si transmisi prin sol (bacilii tetanic, antracic, etc).

Asigurarea populatiei mondiale, in continua crestere, cu produse agroalimentare si a industriei prelucrate, cu materii prime, impune cu necesitate ca toate resursele de la sol sa fie protejate si valorificate integral, cu randament sporit si eficienta economica cat mai mari. In acest scop, este necesar sa se asigure cele mai bune masuri de gospodarire a solurilor, de prevenire si combatere a fenomenelor de degradare a lor, pentru a se mentine si spori fertilitatea, respectiv capacitatea lor productiva.