Ministerul de Educaie al Republicii Moldova Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Relaii Internaionale tiine Politice i Administartive Specialitatea

Relaii Internaionale

Referat
Rolul Vaticanului n sistemul de Relaii Internaionale

Efectuat de: Ursu Ana-Maria, anul III, RI Verificat de : Frunza Veronica, doctorand n tiine politice, magistru, lector

Chiinu, 2012
1

CUPRINS

Introducerep.3
1. 2. 3.

Particularitile constituirii Vaticanului pe arena mondialp.4 Vaticanul ca centru de putere pe scena relaiilor internaionale..p.6 Rolul mesianic al Vaticanului n rezolvarea diferendelor

internaionale..p.13
4.

Imparialitatea internaionale.p.15

Vaticanului

cadrul

sistemelor

5.

Relaiile internaionale ale Vaticanului.....................p.16

Concluzie....................p.23 Bibliografie..p.24

Introducere
Actualitatea temei investigate. In cei aproximativ 2000 de ani de existenta Vaticanul nu a incetat vreodata sa fascineze. In ciuda faptului ca este un mic stat suveran pe harta lumii, Sfanul Scaun este caracterizat de o puternica istorie a exercitarii puterii politice in lume. De altfel, conform uneia dintre cele mai riguroase definitii politologice, Sfantul Parinte Papa ar trebui considerat ultimul monarh absolut din Europa. Altfel spus, Vaticanul reprezinta o monarhie absoluta sacerdotala, atribuindu-se Papei un rol decisiv din toate punctele de vedere. Tocmai de aceea, inainte de toate, se impune o trecere in revista a statutului Papei in cadrul statului Vatican, dar si a celorlalte organe de conducere pentru a putea vorbi ulterior despre semnificatia Sfantului Scaun ca entitate statala pe scena relatiilor internationale. Conducerea statului Vatican detine o structura unica ce i confera o puternica influenta in relatiile internationale, si nu in ultimul rand nu trebuie sa dam uitarii faptul ca tocmai aceasta structura unica despre care vorbim implica o veritabila autoritate morala si spirituala asupra unui numar mare de credinciosi si de aici rezulta una dintre cele mai puternice retele diplomatice din lume. Atat Papa, cat si subordonatii sai coordoneaza nenumaratele congregatii ale Sfantului Scaun, si mai ales, serviciile de misionariat, care, fiind raspandite dintotdeauna pe toate meridianele, faciliteaza accesul statului pontifical la o serie de informatii si in acelasi timp posibilitatea de a face presiuni pe langa diferite guverne sau organisme internationale in caz de situatii conflictuale. Scopul. Identificarea rolului mesianic al Vaticanului n organizarea structurilor puterii din Europa i pstrarea statutului su de protector al valorilor i principiilor cretine. Obiectivele: -

Cercetarea istoriografic a Vaticanului Identificarea principalelor particulariti de constituire a Vaticanului Evaluarea rolului messianic al Vaticanului n rezolvarea diferendelor internaionale Monitorizarea imparialitii Vaticanului n cadrul sistemelor internaionale Identificarea relaiilor internaionale ale Vaticanului
3

Aparatul categorial. Iluminati, cavaleri templieri, teren sacru, centru de putere, diplomaia papal, sfntul scaun, conciliul Vaticanului, demiurgul, librria Vaticanului, documente secrete, Masoneria, rencrnare, Ovrar.

1. Particularit ile constituirii Vaticanului pe arena interna ional Vaticanul-stat care ocup doar o mic parte din teritoriul capitalei italiene, i-a cptat suveranitatea n urma tratatului de la Lateran. Conform acestui pact, statul italian recunotea Vaticanului proprietate exclusiv i jurisdicie suveran asupra cartierului situat n nord-vestul Romei i reafirm faptul c religia catolic e religie de stat n Peninsul. Numele provine de la etruscul Vaticum. Cu o suprafa de doar o jumtate de kilometru ptrat, se poate afirma c micuul stat conduce mare parte din lume - cea de religie catolic. Pentru c aici se afl reedina teritorial a Sfntului Scaun, entitatea instituional reprezentat de Pap, episcopul Romei i prin urmare principala reedin ecleziastic a Bisericii Catolice. n ceea ce privete originea numelui, aceasta este destul de nesigur. Cea mai credibil explicaie este aceea c ar proveni de la un ora etrusc disprut, numit Vaticum. Zona era considerat teren sacru. Iniial, zona nu a fost locuit, deoarece era considerat teren sacru. Apoi, n anul 326, dup ce cretinismul s-a instalat n peninsul, a fost construit o biseric pe locul n care se afla mormntul Sfntului Petru. Acela a fost momentul din care arealul a nceput s fie populat. Lumea era convins c va fi mai protejat dac locuiete n apropierea bisericii botezate dup numele Sfntului Petru - San Pietro. ncet-ncet, locul s-a populat intens. Oraul format a intrat curnd n sfera de influen a statelor papale (care conduceau mare parte din Italia). Apoi, datorit prezenei Bisericii San Pietro, capii Bisericii Catolice au ales s i stabileasc reedina chiar pe dealul Vaticanului. Papii, prizonieri n propriul ora. Dei acum Vaticanul este sinonim cu reedina papal, n perioada 1309-1377, oraul francez Avignon a fost cel care i-a gzduit pe Papi. O alt perioad deosebit pentru Vatican a fost cea cuprins ntre 1870 i 1929. n 1870, pentru c Roma a fost anexat de regatul Piemont, toat lumea se ntreba ce se va ntmpla cu Papa. S-a ales un compromis: Papii erau lsai s locuiasc nestingherii n palatul lor, ns statul papal nu era recunoscut. Papii erau prizonieri n oraul lor. Abia la 7 iunie 1929, n urma Tratatului de la Laterane, premierul italian de nclinaie fascist, Benito Mussolini, a fost de acord s ofere independen i suveranitate Vaticanului.
4

nconjurat de ziduri. Vaticanul este nconjurat de ziduri n stil medieval i renascentist i are ase pori: Poarta Morii, Poarta de Bronz, Poarta Sfnt (se deschide la 25 de ani), Poarta Binelui i a Rului, Poarta Sacrament i Poarta Angelica. Forma actual a statului are ca granie vechile ziduri construite de-a lungul sutelor de ani pentru protecia Papilor. Paza, asigurat de celebra Gard Elveian. nc din 1506, protecia Papilor este asigurat de Garda Elveian. ns, un acord semnat ntre confederaia elveian i Papa Sixt al IV-lea, i datat din 1479, prevedea recrutarea de mercenari elveieni. n prezent, cei o sut de soldai, plus ase ofieri protejeaz nu doar pe pap, ci i cldirile papale. n cazul proprietilor Sfntului Scaun care nu se afl pe teritoriul Vaticanului, Garda Elveian este ajutat de Poliia italian. Limba oficial este latina. Aproape toi cetenii Vaticanului locuiesc ntre zidurile oraului. Cetenia este acordat n special clerului, inclusiv nalilor demnitari, preoi, clugrie, precum i faimoasei Grzi Elveiene. Populaia permanent a Vaticanului este predominant masculin. Cetenia poate fi primit prin reziden stabil i prin deinerea unui post n ora, iar paaportul de Vatican ofer statut diplomatic n rile n care sunt acreditai posesorii lor. Se estimeaz c puin peste 800 de persoane dein cetenie vatican. Limba oficial e limba latin, ns italiana este i ea destul de des utilizat pentru conversaie, publicaii i transmisiuni. i pentru c locuiesc ntr-un loc sfnt, exist un cod al inutelor pe care sunt obligai s l respecte toi cetenii, dar i vizitatorii Vaticanului: umerii i pieptul trebuie s fie acoperii, iar fustele sau pantalonii trebuie s depeasc genunchii. Infracionalitate uria. Faptul c este un loc sfnt nu scutete Vaticanul de neplceri. Din cauza milioanelor de vizitatori anual, rata de infracionalitate din Vatican este cea mai mare din lume. Aproape 90% dintre infraciuni sunt minore i doar 10% penale. Cele mai frecvente plngeri nregistrate sunt cele legate de furturi din buzunare sau din poete i nelciuni minore. Aproape 100% dintre pgubii, dar i dintre hoi sunt vizitatori. 65.000 de volume n biblioteca secret. Micul stat gzduiete unele dintre cele mai frumoase cldiri din lume care ascund opere de art nepreuite. n Bazilica Sfntul Petru i Capela Sixtin, spre exemplu, pot fi admirate opere ale unor artiti celebri precum Botticelli, Bernini i Michelangelo. Tot aici se afl una dintre cele mai mari i mai controversate biblioteci din lume, cu peste 65.000 de volume i manuscrise, majoritatea scrise n latin. Deoarece biblioteca nu e deschis publicului, s-au creat legende despre volumele gzduite. Se spune c dac unele nsemnri de aici ar fi publicitate, ntreaga istorie a lumii s-ar da peste cap.

Independen din toate punctele de vedere. Vaticanul are propriul oficiu potal, supermarket, banc (Vatican Bank), staie feroviar, central electric i editur. i emite propriile monede (euro) care au trei desene, n funcie de anul emiterii: 2002-2005 - chipul fostului Suveran Pontif, seria 2006 - stema cardinalului ambelan i ncepnd din 2006 - efigia actualului Pap. Statul liliputan obine venituri din tiprituri i din producia unor mozaicuri i a unor uniforme pentru angajai, activiti bancare i financiare internaionale, vnzarea suvenirelor, a timbrelor potale, publicaii i altele. Inedit! Bancomatele din Vatican sunt singurele din lume care folosesc limba latin, Palatul Papal are peste 1.000 de camera, teritoriul statului Vatican este nscris din 1984 n patrimoniul UNESCO.
2. Vaticanul ca centru de putere pe scena relatiilor internationale:

Invaluita in mister, reteaua diplomatica a Vaticanului este probabil cea mai veche din lume si conform viziunii lui John L. Allen jr. ea concureaza ca marime cu diplomatia americana.1 De altfel, intotdeauna a persistat clasica intrebare Cate legiuni are Papa?, iar Stalin a reformulat-o astfel: Cate divizii are Papa?.2 Tocmai de aceea se poate spune ca puterea pontificala a supravietuit in timp, spre deosebire de celelalte, inclusiv spre deosebire de cea stalinista. Iar cand ne referim la supravietuirea diplomatiei papale luam in consideratie in primul rand enorma capacitate a Sfantului Scaun de a-si comunica mesajele in spatiul public, nu neaparat doar prin mass-media. O sursa de putere este activitatea intensa, discreta, disciplinata si de o mare calitate profesionala a preotilor-diplomati. Sarcina preotilor-diplomati este aceea de a actiona in limitele posibilului pentru apararea intereselor Bisericii. Aceste interese distincte sunt cuprinse in libertatea Bisericii de a-si conduce propriile treburi interne, astfel incat aceasta sa poata sa sustina misiunile sale de evanghelizare, cult si serviciu. Mai mult, preotii-diplomati ai Vaticanului au ajuns sa gandeasca interesele Bisericii cam in acelasi fel in care un stat-natiune isi gandeste interesele economice si politice, devenind subiecte de negociere intre state suverane, iar rezultatele negocierilor sunt inscrise in tratate internationale. In orice caz, statutul diplomatic al Sfantului Scaun a dat nastere la controvorse juridice de-a lungul timpului, reaprinse de fiecare data cand statul pontifical antagonizeza comunitatea internationala, asa cum s-a intamplat in 1994 atunci cand preotii-diplomati ai Papei Ioan Paul al II-lea s-au aliat cu statele musulmane si au lasat fara o declaratie finala o reuniune ONU privind
1

John L. Allen jr. Opus Dei. O privire obiectiva asupra miturilor si adevarurilor celei mai controversate forte din Biserica Catolica, editura RAO, Bucuresti, 2007, traducere din limba engleza de Ana-Veronica Mircea si Dan Costinas, p. 330. 2 George Weigel, Martor al sperantei. Biografia Papei Ioan Paul al II-lea, editura Galaxia Gutenberg, Targu-Lapus, 2007, traducere din limba engleza de Radu Vasile, p. 347.

explozia demografica in Cairo. Din acest punct de vedere, opozantii au argumentat ca Sfantul Scaun nu poate avea reprezentare diplomatica pe langa ONU nici ca autoritate religioasa, nici ca stat. Revenind insa la subiectul principal al discutiei, nu putem face abstractie de faptul ca specificul serviciului pontifical tine de statutul unic al Papei, preotii-diplomati numiti de Papa nereprezentand Vaticanul ca stat, ci pe Sfantul Parinte, adica o autoritate religioasa. De aceea, sarcina preotilor-diplomati este aceea de a apara interesele Bisericii. Totusi, pe de alta parte, in ultimii ani, tari precum S.U.A., trateaza cu Papa ca sef al statului Vatican, si astfel, la un moment dat, se contureaza o adevarata contradictie si un statut ambiguu care ofera loc de manevra pe scena diplomatica. In fond, despre diplomatia papala se vorbeste adesea in termeni de mister asa cum se vorbea inainte despre masonerie. Preotii-diplomati ai Papei subiect pe marginea caruia am incercat sa tratam cat mai detaliat cu putinta sunt perceputi, mai ales dupa Conciliul Vatican II, ca niste persoane care trag sfori din umbra si au la dispozitie informatii extraordinare, ce le intrec chiar ca precizie pe cele detinute de servicii secrete precum CIA. Deci, diplomatia pontificala este una discreta, mai ales pentru ca e practicata de clerici de o impecabila calitate profesionala, pentru ca sunt produsul prestigioasei Academii Ecleziastice Pontificale, cea mai veche scoala de diplomatie din lume si care functioneaza neintrerupt, intr-un regim de mare discretie, incepand din secolul XVIII.3 Acesti functionari diplomatici speciali beneficiaza de o claritate si de o dependenta a informatiei greu de egalat pentru ca Sfantul Scaun, in ansamblul sau, detine o adevarata retea de culegere a informatiei, care valorifica prezenta in toata lumea a unor misionari, parohi sau laici angajati in activitati de caritate; de altfel, toti furnizeza informatii utile despre populatiile in slujba carora s-au pus. Acest lucru face ca diplomatia pontificala sa fie nu numai discreta, dar si penetranta si eficace, pentru ca are un excelent suport informational si analitic, greu de comparat chiar cu cel al unei mari puteri. Dupa toata aceasta prezentare introductiva in ceea ce priveste diplomatia Vaticanului, se poate intelege faptul ca influenta in relatiile internationale a acestui stat este invers proportionala cu intinderea sa. Dupa cum s-a mai specificat in cadrul acestui studiu, intr-o lume a statelornatiuni in care primeaza o societate consumista, papalitatea poseda o autoritate spirituala si morala, iar aceasta autoritate implica si statutul de observator pe langa multe organizatii
3

John L. Allen jr. Opus Dei. O privire obiectiva asupra miturilor si adevarurilor celei mai controversate forte din Biserica Catolica, editura RAO, Bucuresti, 2007, traducere din limba engleza de Ana-Veronica Mircea si Dan Costinas, p. 331.

internationale (ONU, Consiliul Europei, Uniunea Africana, Organizatia Statelor Americane, etc.). Vaticanul se foloseste practic de aceasta autoritate in scopul de a-si transmite mesajul de pace atunci cand intervin situatii conflictuale. In acest sens, ar putea fi date multe exemple, dar cele mai edificatoare sunt incercarea de mediere a Papei Benedict al XV-lea in timpul primului razboi mondial si enciclica Pacem in Terris emisa de Papa Ioan al XXIII-lea in 1963, adica in timpul celei de a doua sesiuni a Conciliului Vatican II. De asemenea, nu putem sa nu ne aducem aminte de Papa Ioan Paul al II-lea care a intervenit in diferite instante internationale. Urmand exemplul Papei Paul al VI-lea,4 Ioan Paul al II-lea, primul papa neitalian de la 1522, adica de la Papa Adrian al VI-lea, singurul Suveran Pontif olandez, a vrut sa dea un impuls deosebit dialogului international, facand in acest sens dese calatorii in afara Italiei. Numai daca ne referim la nenumaratele sale vizite in Polonia (tara sa de provenienta) ne putem da seama de influenta covarsitoare pe care Biserica Catolica a inceput sa o aiba in estul Europei. Pe de alta parte, deschiderea Estului i-a dat ocazia Vaticanului sa stabileasca relatii diplomatice cu Rusia, Ungaria sau Romania, relatii care inainte erau imposibil de concretizat. Acelasi Ioan Paul al II-lea a cautat sa se implice si in cautarea unei solutii pentru Orientul Apropiat. Din acest punct de vedere sunt demne de mentionat urmatoarele doua momente istorice: intalnirea cu Yasser Arafat in 1990 si stabilirea relatiilor diplomatice cu statul Israel in iunie 1994. Aceste exemple au fost date tocmai pentru a intelege mai bine in ce masura se foloseste Vaticanul de autoritatea sa spirituala si morala in scopul de a-si transmite mesajul pacii in adevaratul sens al cuvantului. Toate aceste aspecte ne determina sa privim Vaticanul nu doar ca un stat cu o prestatie simbolica sau o institutie religioasa careia trebuie sa-i atribuim puteri oculte nelimitate. Inainte de toate, nu trebuie sa uitam ca din momentul in care Vaticanul a fost recunoscut ca stat prin acordul de la Lateran din 11 februarie 1929 intre regimul fascist al lui Musollini si Papa Pius al XI-lea, s-a convenit ca guvernul central al Bisericii Catolice sa aiba si o minima baza materiala si astfel s-a format acest ministat in jurul Palatului Apostolic. Exemplele anterioare pe care le-am prezentat arata cel mai clar importanta pe care Vaticanul o detine ca entitate statala pe scena relatiilor internationale, iar aceasta importanta se edifica mai ales pe coordonatele prezentei discrete, dar in acelasi timp influente, a inaltilor prelati catolici in diversele cancelarii ale lumii, pentru a nu mai aminti de preotii-diplomati despre care am vorbit suficient pana acum. Intr-adevar, se iveste totusi o problema de fond, si anume aceea a gradului de exercitare a puterii pe care il detine Vaticanul in prezent comparativ cu rolul decisiv pe care il detinea pana in perioada anilor 1500. Din acest punct de vedere nu putem sa nu remarcam un anumit declin, mai ales daca luam in consideratie ca intre timp s-a conturat pregnant
4

Ne referim la vizitele pe care acest Pontif Roman le-a intreprins la Mumbay in 1964, la ONU in 1965 sau la Bogota in 1968.

modernitatea laica in majoritatea statelor occidentale, ca puterea seculara s-a separat de cea spirituala. Totusi, rolul Vaticanului pe scena relatiilor internationale nu s-a diminuat intr-atat de mult incat sa nu mai prezinte nici un fel de importanta iar explicatia cea mai obiectiva se sprijina pe unul din argumentele care a mai fost prezentat si analizat pe parcursul acestei lucrari, si anume: Biserica Catolica reprezinta cea mai vasta retea de difuzare a unei anumite viziuni despre lume pentru ca Vaticanul controleaza direct sau indirect, prin conferintele episcopale nationale din majoritatea statelor de influenta europeana, o retea de aproximativ 400.000 de preoti.5 Este un argument asupra caruia am insista si vom insista in continuare pentru a evidentia influenta discreta pe care o detine un stat clerical prin excelenta intr-o lume dominata de valorile relativiste ale consumismului. Cum putem sa ignoram importanta Vaticanului in lumea relatiilor internationale atata vreme cat inca mai are posibilitatea sa se informeze la sursa, foarte aproape de teren, de la ce se intampla in oricare scoala catolica din lume pana la culisele politice din capitalele unde mai functioneaza inca monarhii catolice? Iar cand spunem acest lucru ne referim in special la faptul ca pe glob exista aproximativ 1.000.000.000 de credinciosi catolici. Chiar daca ei sunt repartizati in diferite colturi ale lumii, totusi exista o anumita disciplina canonica si doctrinara a catolicismului a carei fermitate il determina pe credinciosul catolic practicant sa fie atent la diferitele mesaje pe care le transmite ierarhia catolica, in special la enciclicele papale. Aceste lucru este valabil automat si in cazul unui monarh catolic, cum este cazul Regelui Belgiei sau cel al Regelui Spaniei, care in calitate de catolici practicanti tin legatura permanent cu ierarhia Bisericii Catolice. Chiar daca Vaticanul si Congregatia pentru Doctrina Credintei, fosta Inchizitie pe care a condus-o in trecut Papa Benedict al XVI-lea, emit in primul rand mesaje din sfera morala, sunt si situatii in care diplomatia Vaticanului ia pozitie favorabila sau defavorabila unor declaratii politice, unor situatii regionale si mesajul pe care il transmite Biserica sub aceasta infatisare morala este, cel putin din punct de vedere teoretic, imperativ pentru orice catolic practicant. De aceea, nu putem sa nu tinem cont si sa nu incercam sa intelegem influenta pe care Vaticanul inca o mai are pe scena internationala. Din acest punct de vedere consideram ca este necesar - pentru o mai buna argumentatie in favoarea ideii ca Vaticanul a reprezentat, chiar si incepand cu a doua jumatate a secolului XX, unul dintre actorii principali in lumea relatiilor internationale sa revenim mai ales la exemplul Papei Ioan Paul al II-lea pe marginea caruia am discutat la un nivel destul de sumar pe parcursul studiului de fata. De fapt, nici nu putem avea o viziune asupra diplomatiei Vaticanului atata vreme cat nu facem referire directa la figura Papei Ioan Paul al II-lea. Chiar si dupa moartea sa, Sfantul Scaun in frunte cu Papa Benedict al XVIlea continua maniera Papei Ioan Paul al II-lea de a da o noua dimensiune relatiilor internationale. In acea scurta trecere in revista a Papei Ioan Paul al II-lea s-au mentionat cateva interventii ale
5

George Weigel, op. cit., p. 348.

sale pe langa anumite organisme internationale si bineinteles cateva intalnri cu lideri marcanti ai lumii care la vremea respectiva au reprezentat niste momente de cotitura pentru evolutia relatiilor internationale. Numai din aceste exemple ne putem da seama ce a insemnat Ioan Paul al II-lea pentru diplomatia Vaticanului si de ce pontificatul sau ar trebui considerat unul anormal. De altfel, el a venit in istoria papilor ca o noutate extraordinara a acestor secole din urma. Desigur, si cativa dintre predecesorii sai au avut un rol decisiv iar studiul de fata nu a facut abstractie de ei. Papa Pius al XII-lea cu discursurile, cu enciclicile sale, a dictat etica pentru intreaga lume politica, economica si sociala. La fel si in cazul Papei Ioan al XXIII-lea. Papa Paul al VI-lea a incercat sa introduca in lumea relatiilor internationale semnele umanitatii crestine, drum pe care avea de gand sa-l continue si Papa Ioan Paul I, insa pontificatul sau a fost deosebit de scurt: doar 33 de zile. Apoi a venit Cardinalul Karol Wojtyla, arhiepiscop de Cracovia. El a fost noutatea si chiar ziarul New York Times, declarandu-l omul anului 1994, a tinut sa precizeze: Ideile sale sunt foarte diferite de cele ale majoritatii oamenilor. Sunt mai mari.6 Dupa 450 de ani de neintrerupta ocupare italiana a scaunului pontifical, venea pentru prima data un pontif strain. Cu el au fost rasturnate criteriile istoriografice cu care era privit in mod obisnuit pontificatul: nu un pontificat static, de magisteriu, situat doar pe o catedra romana, ci un pontificat itinerant, un magisteriu purtat pe drumurile lumii, un pontif cufundat frapant si energic in societatea mass-media, ca cel mai mare personaj de consum pentru opinia publica internationala. Nici un lider al lumii din ultima perioada nu a fost atat de aplaudat si de aclamat de masele populare in toata lumea. Si nici unul nu a mers in lume, cum a mers el, ca sa culeaga aceste osanale si aplauze, cufundat in marele targ al mass-media, combinand gesturi rituale antice, gotice, cu gesturile noi ale civilizatiei imaginilor consumului televizual. Gandul sau s-a idreptat mai intai spre Orientul european. Mai ales in prima calatorie in Polonia, reintoarcerea in patrie a fost momentul cand s-a revelat in mod clar planul lui Ioan Paulal II-lea pentru Europa de Est, aflata sub imperativul sovietic. El a dat o semnificatie grandioasa venirii sale din Est, din lumea slava, si ulterior acest plan al lui Ioan Paul al II-lea s-a concretizat in marea sa straduinta din primii sai zece ani de pontificat de a dobor ideologia

Domenico del Rio, Karol cel Mare. Istoria Papei Ioan Paul al II-lea, editura Pauline, Bucuresti, 2005, traducere de pr. Ioan Sociu, prefata de Luigi Accattoli, p. 370.

10

marxista in tarile din Est, mai ales pentru ca el considera ca regimurile Europei estice sunt rusinea secolului nostru.7 Cu aceeasi pasiune cu care a privit spre toata Europa estica, cu aceeasi dorinta de eliberare a tintit, totusi, si spre Occident, acolo unde la fel ca si in Est, ideologiile socio-politice se debarasau complet de orice dimensiune spirituala sau religioasa. De fapt, Ioan Paul al II-lea voia sa dinamizeze lumea politica si economica, si bineinteles lumea relatiilor internationale printr-o reintoarcere la valorile crestine traditionale. Tocmai de aceea in cadrul unui intreviu pentru cotidianul francez Le Monde a facut urmatoarea declaratie, care a antagonizat intr-o oarecare masura exigentele scenei internationale: Viitorul omului nu poate fi nici Moscova, nici New York.8 Cu alte cuvinte, viitorul omului trebuie cautat in alta parte iar in acest sesns, considera el, umanitatea noului mileniu este obligata sa construiasca o comunitate internationala sau un Weltethos9 al carui obiectiv principal sa fie acela al pacii. De altfel, marea preocupare si atentie pentru pace a determinat ca Papa Ioan Paul al II-lea sa fie un punct de referinta pe scena relatiilor internationale, un simbol din punct de vedere politic si religios pentru milioane de oameni din multe tari ale lumii, cu diferite orientari religioase si politice. Asadar, in Ioan Paul al II-lea, in biografia sa spirituala si politica avem un exemplu elocvent de influenta a Vaticanului asupra multor procese istorice ale secolului XX 10 si pentru a intelege si mai bine acest aspect ne vom concentra atentia in continuare asupra modalitatii in care Sfantul Scaun sub pontificatul lui Ioan Paul al II-lea s-a raportat la unul dintre cele mai puternice conflicte care a marcat din plin scena relatiilor internationale, si anume la conflictul bosniac care a izbucnit in 1992. Interventiile Papei Ioan Paul al II-lea si ale diferitilor reprezentanti ai Sfantului Scaun au fost indelung comentate in presa internationala si au starnit diferite reactii din partea catorva lideri politici marcanti, multi dintre ei considerand la un moment dat ca Ioan Paul al II-lea si Vaticanul au ajuns sa uite care le sunt atributiile si ca Biserica Catolica tinde din nou sa devina un imperiu asa cum era in Evul Mediu. Chiar si deschiderea Vaticanului catre Europa de Est in timpul Papei Ioan Paul al II-lea a fost de multe ori interpretata ca o incercare a catolicismului de a elimina in primul rand ortodoxia pentru a deveni o veritabila Cetate a lui Dumnezeu pe pamant.
7

Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea enciclica Redemptor Hominis despre Hristos Mantuitorul omului si al lumii, editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti, fara an; cf. Ioan Paul al II-lea, 8 Domenico del Rio, op. cit., p.372. 9 Jrgen Habermas si Papa Benedict al XVI-lea cu referire directa la tentativa umanitatii de o consolida o comunitate internationala bazata in primul rand pe valorile etice si spirituale specifice fiecarei culturi autentice. Acestea sunt valorile pe care diferitii lideri politici ai lumii sau diferitele ideologii politice, si cu precadere statul de drept, trebuie sa se bazeze. 10 Dictionar de relatii internationale secolul XX, volum coordonat de Maurice Vasse, traducere de Marius Roman, editura Polirom, Bucuresti, 2008, p. 351

11

Revenind insa la subiect, trebuie sa mentionam faptul ca inainte de izbucnirea conflictului bosniac, deci automat si inainte de dizolvarea Republicii Federale Socialiste Iugoslavia, sunt cunoscute diferitele interventii pe care le-a avut Sfantul Scaun11 in urma carora la data de 13 ianuarie 1992 recunostea oficial noile state, Croatia si Slovenia, recunoastere pe care celelalte tari din Comunitatea Europeana o anuntasera deja la 16 decembrie 1991. In ceea ce priveste Bosnia-Hertegovina, trebuia sa se astepte pana cand erau indeplinite conditiile puse de Comisia Badinter, comisie insarcinata de Comunitatea Europeana sa examineze daca noul stat raspundea conditiilor juridice necesare recunoasterii internationale. In cazul Bosniei-Hertegovina, mai era nevoie si de un referendum, care a a avut loc in zilele de 29 februarie si 1 martie 1992. Populatia sarba a boicotat votul in timp ce musulmanii si croatii au acceptat independenta in proportie de 62, 63% din numarul votantilor.12 Partea sarba a raspuns cu armele alegerii politice a celorlalte doua comunitati si a hotarat sa-si apere propria identitate prin expulzarea, dincolo de hotarele teritoriilor pe care le controla, a tuturor persoanelor de alta nationalitate, dand astfel nastere fenomenului de curatire etnica. In ciuda acestei situatii, s-a putut stabili un prim contact oficial al Sfantului Scaun cu guvernul bosniac, iar acest contact a fost facilitat de o telegrama a Cardinalului Angelo Sodano presedintelui noului stat la acea vreme, telegrama prin care se exprima solidaritatea Papei Ioan Paul al II-lea cu poporul bosniac, greu incercat de conflictul care abia incepuse. La data de 15 aprilie 1992, Secretariatul de Stat al Vaticanului inmana ambasadorului Portugaliei, tara care la acea vreme asigura presedintia Comunitatii Europene, un memorandum in care se dorea a se aduce la cunostinta membrilor Comunitatii Europene urmatoarele aspecte: 1.) obligatia Comunitatii Europene de a garanta independenta Bosniei-Hertegovina, dupa ce o

recunoscuse la data de 7 aprilie 1992; 2.) actiunile razboinice desfasurate de bande inarmate, cu sprijinul armatei federale iugoslave,

actiuni care violau principiile sanctionate prin Actul Final de la Helsinki;13

11

cf. Criza din Iugoslavia Pozitia si actiunea Sfantului Scaun, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti, 1997. 12 Actiunea Sfantului Scaun in conflictul bosniac, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti, 1997, p. 5. 13 Actul final de la Helsinki a fost adoptat la data de 1 august 1975 de Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa la care au participat 35 de state europene, fiind semnate de numerosi sefi de stat si de guvern, printre care si Leonid Brejnev. Actul final de la Helsinki, fara a avea o valoare juridica coercitiva, consacra cateva principii fundamentale: egalitatea intre state, neingerinta in treburile interne ale altui stat, dreptul popoarelor la autodeterminare, inviolabilitatea frontierelor europene si renuntarea la folosirea fortei in reglementarea conflictelor.

12

3.)

obligatia Comunitatii Europene de a tine cont de angajamentul pe care si l-a luat cu prilejul

reuniunii de la Bruxelles, din 10 martie 1992, de a ajunge la o solutionare politica a crizei iugoslave14 Pe baza acestor principii, la data de 5 mai 1992, in fata amplificarii conflictului, Cardinalul Angelo Sodano trimitea o telegrama a Papei Ioan Paul al II-lea reprezentantilor O. N. U. in care se specifica: Sfantul Scaun considera ca o angajare sporita a Organizatiei Natiunilor Unite in conflictul in curs, in cadrul mijloacelor pe care i le pune la dispozitie Carta sa, ar contribui la a-i reduce la ordine pe cei care instiga la dezordine si la restabilirea pacii in Bosnia Hertegovina, acceptand toate initiativele capabile sa faca sa taca limbajul armelor si sa usureze suferintele unor populatii care sunt ostatecele unei violente oarbe.15 In acest sens, la data de 20 august 1992, a fost anuntata stabilirea de relatii diplomatice intre Vatican si Bosnia-Hertegovina, ceea ce pe de alta parte a implicat si apropierea Bisericii Catolice fata de o Biserica de traditie veche intr-un moment in care aceasta din urma era grav amenintata. Sa mentionam de asemenea si diferitele interventii ale Sfantului Scaun, directionat fiind de catre Papa Ioan Paul al II-lea, in cadrul diferitelor organisme internationale. Din acest punct de vedere ar trebui sa ne referim in special la interventia Cardinalului Jean-Louis Tauran care, in cursul ultimei reuniuni a C.S.C.E. desfasurata la Roma, in zilele de 30 noiembrie si 1 decembrie 1993, a amintit conditiile necesare garantarii viitorului minoritatilor nationale, repetand faptul ca Papa Ioan Paul al II-lea pusese o conditie de control international al respectarii minoritatilor atunci cand recunoscuse statele rezultate din dezmembrarea fostei Iugoslavii. De asemenea, si Cardinalul Alain Lebeaupin, in cursul unei reuniuni de la Helsinki a C.S.C.E., a facut o declaratie prin care condamna, in legatura cu conflictul bosniac, violarea principiilor inscrise in documentele C.S.C.E., pentru a sprijini recentele initiative ale Comunitatii Europene in vederea realizarii dialogului intre parti, si pentru a invita pe fiecare la gesturi curajoase, capabile sa apere patrimoniul spiritual, moral si cultural al Europei in fata flagrantelor violari ale dreptului public international si ale dreptului umanitar. 3. Rolul mesianic al Vaticanului n rezolvarea diferenedelor interna ionale In timpul sesiunii speciale consacrate violarii drepturilor omului in fosta Iugoslavie, organizata de Comisia Drepturilor Omului la Geneva, la 13 august 1992, Cardinalul Cristophe

14 15

f. Actiunea Sfantului Scaun in conflictul bosniac, editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti. Ibidem,

13

Pierre a subliniat trei puncte importante: obstacolele ridicate in calea actiunii umanitare, deportarile de populatii intregi si taberele de prizonieri, pe baze etnice. Desigur, pot fi amintite si multe alte interventii ale Sfantului Scaun in cadrul organismelor internationale, insa din tot ceea ce s-a prezentat pana acum se poate foarte bine observa cum realismul politicii diplomatice a Vaticanului a avut un rol decisiv in ameliorarea conflictului bosniac. Intr-adevar, ar mai fi fost multe alte exemple cu privire la modalitatea in care Vaticanul sa raportat la diferite situatii conflictuale de pe scena internationala, exemple la care ar fi trebuit sa se faca referire. Insa, cazul bosniac este cel mai edificator prin prisma faptului ca statul papal intervenea pentru prima data intr-un conflict care cuprindea estul Europei sub conducerea unui Suveran Pontif venit chiar din est si care, sa nu uitam, in primii ani ai pontificatului sau, a avut un rol decisiv in caderea comunismului. Impresia potrivit careia interventia Vaticanului in conflictul bosniac a fost cea mai eficienta este amplificata si mai mult de urmatoarele principii16 pe care aceasta din urma s-a fundamentat: 1.) respectarea normelor de drept international, ca unic mijloc de a iesi din conflict, cu atat

mai mult cu cat aceste norme sunt rezultatul consensului obtinut de catre partizanii vietii internationale asupra unor valori impartasite de toti; 2.) statele recunoscute la nivel international, cum ar fi Bosnia-Hertegovina, si in plus membre

ale O.N.U., au aceeasi demnitate si aceleasi drepturi. Nu se poate lua in considerare, in mod rezonabil, posibilitatea ca un stat sa dispara pur si simplu, dezintegrat prin violenta; 3.) nu se poate accepta nici o cucerire teritoriala obtinuta prin forta; asta ar insemna negarea

tuturor rezultatelor dobandite de catre Comunitatea Internationala in cursul ultimilor ani, prin elaborarea unor norme valabile pentru toate natiunile; 4.) orice solutie bazata pe curatirea etnica a unui stat este inumana si constituie o presupozitie

sigura pentru alte razboaie; 5.) dialogul si negocierea trebuie sa prevaleze in orice circumstanta dar ele nu scutesc pe

nimeni de datoria de a-i dezarma pe agresorii care retin ca ostatece populatii intregi, in conditii care sunt asemanatoare celor din lagarele de concentrare; 6.) partile si membrii Comunitatii Internationale angajate in negocieri trebuie sa caute solutii

juste printr-un dialog prelungit si o persverenta staruitoare.

16

Ibidem, p.18.

14

Asadar, prezentand doar acest proces istoric, putem intelege importanta Vaticanului pe scena relatiilor internationale, mai ales cand vorbim de pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea. In primul rand, Vaticanul, care in acelasi timp este si leaganul catolicismului mondial, se raporteaza cu precadere la principiul construirii unei societati internationale in care dreptul natural sa fie prevalent. Este vorba despre ceea ce Sfantul Augustin ar fi numit Cetatea lui Dumnezeu, adica o comunitate care sa se edifice pe coordonatele iubirii crestine. Tocmai de aceea viziunea Vaticanului asupra relatiilor internationale este marcata de imperativul pacii, un imperativ fundamental al doctrinei catolice. In acest sens, Sfantul Scaun are ca obiectiv principal introducerea semnelor umanitatii crestine, asa cum Pontifii Romani din ultima perioada, si in special Ioan Paul al II-lea, au aratat-o in adevaratul sens al cuvantului. Obligatia de a gasi o oarecare aplicabilitate principiului pacii,, care decurge din autoritatea spirituala pe care o exercita asupra unui numar mare de credinciosi catolici, confera Vaticanului un statut aparte in cadrul politicii internationale, iar acest statut i permite sa faca presiunile necesare pe langa diferite organizatii internationale sau guverne in situatii conflictuale. Din acest punct de vedere, conflictul bosniac, care tocmai a fost prezentat pe larg, reprezinta un exemplu concret. Asadar, cand ne referim la statutul Vaticanului pe scena relatiilor internationale, ne referim inainte de toate la o preocupare permanenta pentru eliminarea razboiului, pentru excluderea integrala a acestuia din orizonturile umanitatii. Iar acest principiu a fost definit cel mai clar in timpul Conciliului Vatican II: Pentru a construi o societate aflata sub imperativul pacii, prima conditie este eliminarea cauzelor de conflict dintre oameni, cauze care alimenteaza razboaiele, dintre care principalele sunt nedreptatile.17 Deci, pe scena relatiilor internationale Vaticanul actioneaza numai prin a se raporta la ideea de pace, iar un astfel de stat, dupa cum s-a mai specificat, are nu numai rolul dar si obligatia morala de a-l face aplicabil in societate tocmai datorita impartialitatii sale care este o consecinta a organizarii si conducerii clericale, aceasta din urma conducere fiind animata de principiile doctrinare crestine. 4. Impar ialitatea Vaticanului n cadrul politicii interna ionale Impartialitatea Vaticanului in cadrul politicii internationale faciliteaza posibilitatea Vaticanului de a actiona in serviciul binelui comun si al rezolvarii situatiei dramatice a refugiatilor risipiti in lumea intreaga. In acest sens suntem din nou nevoiti sa facem referire la congregatiile Sfantului Scaun sau, pur si simplu, la misionarii trimisi in diferite colturi ale lumii,
17

cf. Constitutia pastorala a Conciliului Vatican II privind Biserica in lumea contemporana Gaudium et spes, schema 83.

15

care reprezinta o latura deosebit de importanta a Vaticanului ca centru de putere pe scena relatiilor internationale, pentru a nu mai vorbi, asa cum anterior am facut-o, despre legatura dintre reprezentantii statului papal si anumite monarhii catolice care inca mai exista. Acestea sunt de altfel si principalele motive pe care se bazeaza activitatea diplomatica a Vaticanului, iar aceste motive, la randul lor, constituie o consecinta fireasca a stabilirii urmatorului set de norme, care a fost aprobat de Papa Paul al VI-lea in timpul Conciliului Vatican II:18 a.) obligatia Sfantului Scaun de a colabora cu natiunile in curs de dezvoltare pentru a avea

grija sa-si fixeze in mod expres si ferm ca scop al progresului deplina perfectionare umana a cetatenilor; b.) obligatia Sfantului Scaun de a face presiuni asupra guvernelor tarilor dezvoltate pentru

ajutorarea tarilor din lumea a treia; c.) necesitatea interventiilor Sfantului Scaun in cadrul diferitelor organizatii internationale

pentru o buna coordonare si stimulare, avand grija totusi sa se imparta cu maxima eficienta si echitate resursele prevazute; d.) datoria Sfantului Scaun de a face presiuni atunci cand este cazul pentru revizuirea

anumitor structuri economice si sociale care sufera de carente. Pe baza acestor principii Vaticanul isi rezerva dreptul de a actiona pentru construirea unei ordini internationale, care nu se poate realiza decat printr-un respect sincer fata de libertatile legitime. Tocmai aici persista idealul pacii de care Sfantul Scaun, aflat sub imperativul doctrinei catolice, nu poate face abstractie. Asadar, activitatea diplomatica a Vaticanului se reglementeaza prin functia de observator pe care o detine pe scena relatiilor internationale, iar aceasta functie i permite accesul la una dintre cele mai mari retele de informatii din lume, atribuindu-i in acelasi timp si calitatea de mediator in situatii conflictuale, iar ceea ce ne face sa intelegem si mai bine acest din urma aspect este faptul ca Sfantul Scaun are reprezentare pe langa 16 organisme internationale.
5. Rela iile Interna ionale ale Vaticanului.

Oferind o identitate teritorial pentru Sfntul Scaun, statul Vatican este recunoscut ca teritoriu naional sub legea internaional, chiar dac Sfntul Scaun este organismul legal care conduce relaiile internaionale, negociaz nelegerile internaionale, respectiv trimite i primete reprezentanii diplomatici. Datorit teritoriului limitat al statului, ambasadele strine pe
18

Ibidem, schema 87.

16

lng Sfntul Scaun se afl n partea italian a Romei; Italia i gzduiete chiar i propria ambasad pe lng Sfntul Scaun. Sfntul Scaun este observator permanent la Naiunile Unite, n iulie 2004 a primit toate drepturile unui statut de membru cu excepia votului. Dup spusele Arhiepiscopului Celestino Migliore, observatorul permanent al Sfntului Scaun, "nu avem drept de vot pentru c aceasta este alegerea noastr." Acesta a mai adugat c Vaticanul i consider statutul actual drept "un pas fundamental care nu nchide nici o cale pentru viitor. Sfntul Scaun ndeplinete toate cerinele pentru a fi stat membru i dac n viitor se va dori, aceast rezoluie nu l va mpiedica s-l cear ." Sfntul Scaun menine relaii diplomatice formale cu 174 de state suverane, Uniunea European i Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta; 69 din acestea menin misiuni diplomatice rezidente permanente pe lng Sfntul Scaun. Restul au misiuni cu acreditare dual n afara Italiei pentru c Sfntul Scaun nu accept acreditare dual cu o ambasad localizat n Italia. Are de asemenea relaii de natur special cu Rusia (misiune cu un ambasador) i Organizaia pentru eliberarea Palestinei (birou cu un director). Sfntul Scaun menine 179 de misiuni diplomatice permanente n afar (din care 106 sunt acreditate n state suverane). Activitile diplomatice ale Sfntului Scaun sunt ntreinute de Secretariatul de Stat (Vatican) (condus de ctre un Cardinal Secretar de Stat) prin intermediul seciei pentru relaiile cu statele. Sfntul Scaun este activ n organiza iile interna ionale. Are relaii diplomatice cu Uniunea European (UE) la Bruxelles; este observator permanent pe lng Naiunile Unite (NU). Statul Vatican este membru sau observator n multe alte organizaii internaionale. n 1971, Sfntul Scaun i-a anunat decizia de a adera la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare pentru a-i "oferi sprijinul moral principiilor care formeaz baza tratatului nsui." Sfntul Scaun are un delegat pe lng Liga arab la Cairo. Statul Vatican nu are aeroporturi. Exist un helioport i 852 m de cale ferat standard (1435 mm) care face conexiunea cu reeaua italian n staia Roma Sfntul Petru. Calea ferat este rar folosit. Un ziar, L'Osservatore Romano, public zilnic n limba italian, sptmnal n limba englez, limba spaniol, limba francez, limba german i n limba portughez, iar lunar n limba polonez. Oraul deine un sistem independent modern de telefonie i de un oficiu potal. O nelepciune roman spune c scrisorile internaionale puse n cutiile vaticane ajung la destinaie mai repede dect cele puse la civa metri mai ncolo n cutiile italiene. Vaticanul (care are propriul cod de ar) are un site oficial, staie radio i canale TV cu emisie prin satelit.

17

Wikileaks a fcut public un document diplomatic, potrivit cruia Papa Benedict al XVI-lea a pledat mpotriva aderrii Turciei musulmane n Uniunea European, acordnd prioritatea rilor cretine cum ar fi Ucraina i Moldova.19 Potrivit sursei, ministrul interimar al Afacerilor Externe al Vaticanului, Pietro Parolin, a declarat c acest comentariu nu reflect poziia oficial a Vaticanului i este opinia personal a lui Joseph Alois Ratzinger (numele mirean al lui Benedict al XVI-lea). Cu toate acestea, Parolin recunoate c integrarea Turciei musulmane n comunitatea european va prezenta anumite dificulti i de aceea Uniunea European ar trebui s-i acorde o atenie sporit Turciei. Fostul ministru de externe, Cardinalul Tauran, este de aceiai prere ca i Joseph Alois Ratzinger. Acesta a declarat c prioritatea integrrii n UE le revine rilor cretine precum Ucraina i Moldova. Dezvaluiri cutremuratoare din arhivele Vaticanului, despre Demiurg, reincarnare si potopul lui Noe Rezultatele cercetarilor Barbarei Elitt20 au provocat indignare printre ierarhii superiori ai Vaticanului. In ciuda interdictiei Vaticanului, Barbara a hotarit ca credinciosii simpli au dreptul sa stie totul despre Iisus Hristos si despre natura creatiei, sa stie tot ce a fost ascuns de secole. Barbara Elitt s-a ocupat foarte multi ani de studiul Bibliei si a descoperit niste lucruri interesante legate de istoria Scrierii Sfinte. Lucrind in arhivele Vaticanului, ea a gasit niste documente necunoscute pina atunci, care apartineau primelor secole de crestinism, intre acestea fiind o serie de texte care au fost accesibile numai pentru citiva alesi de-a lungul timpului. Hotararea de a ascunde aceste texte a fost luata la Sinodul de la Niceea, in anul 325, sub influenta imparatului Constantin, chiar daca aceste scrieri apartineau unor oameni care l-au cunoscut in nemijlocit pe Iisus Hristos, la fel ca si evanghelistii Luca, Matei, Marcu si Ioan. Demiurgul Barbara Elitt afirma ca una dintre cele mai uimitoare taine ascunse in arhiva de la Vatican este legata chiar de insusi Dumnezeu. Este cunoscut de toata lumea ca Atotputernicul a creat lumea si l-a trimis pe Fiul Sau pentru a propovadui pe pamint mila si virtutea. In documentele de la Vatican se vorbeste de asemenea despre aceea ca, in acelasi timp, Demiurgul, un inger cazut, incepe sa pretinda rolul lui Dumnezeu pe Pamint, aducind in lumea noastra pacatul si tot ceea ce este rau. Spre deosebire de razvratitul Satana, Demiurgul nu a incalcat niciodata pe ascuns vointa

19

http://www.moldovacrestina.info/2010/12/wikileaks-vaticanul-pentru-aderarea-ucrainei-sirep-moldova-la-uniunea-europeana/( vizitat 27.10.2012) 20 http://www.almeea.com/dezvaluiri-cutremuratoare-din-arhivele-vaticanului-despredemiurg-reincarnare-si-potopul-lui-noe/ ( vizitat 16.10.2012)

18

lui Dumnezeu. El a inceput sa ii influenteze pe oameni, aratindu-li-se lor ca atotputernicul creator al cerului si pamintului. Amestecul Demiurgului a dus la scaderea legaturii dintre oameni si Dumnezeu, care a putut din acel moment sa ii influenteze numai indirect. Numai prorocii si sfintii au primit cunostintele divine in mod nemijlocit de la Dumnezeu, asupra celorlalti intr-un fel sau altul si-a manifestat influenta Demiurgul. Documentele secrete arata cum, sustinut de dorinta de putere, Demiurgul i-a ispitit permanent si continua sa ii ispiteasca pe oameni. Oamenii trebuie sa isi aminteasca de acest lucru si nu trebuie sa lase jumatatea lor intunecata sa o invinga pe cea plina de lumina. Credinta in reincarnare Credinta in reincarnare este una dintre cele mai bine pastrate taine ale Vaticanului. Chiar si conservatorii care iau Biblia in sensul propriu, considerand ca fiecare cuvant al ei este un adevar, cred ca expresia nascut din nou (care este intilnita de foarte multe ori in Cartea Sfanta) nu este decat o metafora. Cu toate acestea, textele secrete vechi fac sa se inteleaga foarte clar ca Ioan Gura de Aur nu a scris intamplator despre aceea ca numai cel nascut din nou poate vedea Imparatia Domnului si despre aceea ca desi corpul moare, sufletul poate intra pe portile Raiului. Credinta in reincarnare, scrie Barbara Elitt, subliniaza inca o data importanta invataturii sa fim buni cu toti, pentru ca nu putem sa stim niciodata cu al cui suflet sub o alta infatisare ne vom intalni in viata viitoare: al parintilor, al sotiei, al copiilor, fratilor, surorilor, prietenilor. Potopul lui Noe Potrivit unuia dintre manuscrisele secrete ale lui Ioan Gura de Aur, Noe si familia sa au supravietuit nu unui potop universal, ci eliberarii in aer a unei cantitati mari de gaz, care a influentat mintea oamenilor facandu-i sa isi uite trecutul. In momentul in care a avut loc acest eveniment unic, omenirea era supusa influentei Demiurgului, de aceea Dumnezeu a hotarat sa stearga din mintea oamenilor tot ceea ce ei stiau. Numai marele Noe nu a trebuit sa fie supus acestei proceduri, tocmai pentru a putea sa le povesteasca oamenilor despre Dumnezeu. Noe s-a salvat nu plecand cu o corabie, ci ascunzandu-se intr-o biserica inchisa ermetic. Enigmaticul ordin al Cavalerilor Templieri Considerati, mai ales dupa disparitia lor terifianta, unul dintre cele mai enigmatice ordine calugaresti si permanent obiect de studiu pentru istorici, cavalerii templieri au devenit, odata cu publicarea romanelor lui Dan Brown, un fenomen de masa, fiindu-le dedicata o intreaga
19

literatura, de mai buna sau mai slaba calitate, literatura devorata, efectiv, de catre opinia publica. S-a scris foarte mult si despre legendarele lor comori, disparute fara urma, odata cu uciderea majoritatii membrilor acestui ordin, in Franta secolului XIV.21 O posibila pista pentru depistarea acestor fabuloase tezaure ar putea-o oferi un modest sat belgian, legat, in mod straniu, nu doar de numele Templierilor ci si de cel al lui Michel de Nostradamus Abatia de la Orval, in Ardenii belgieni, reprezinta cu siguranta un loc enigmatic. Manastirea, apartinand ordinului cistercienilor, exista si astazi, dar ceea ce ii intereseaza pe pasionatii de mistere sunt ruinele vechii manastiri, construite candva pe aceste locuri si considerate astazi monument istoric. Numele Orval inseamna valea aurului. Se pare ca Nostradamus ar fi scris o serie de profetii ale sale aici si este posibil ca tot aici sa se gaseasca, ascunse, doua dintre cele mai faimoase si mai controversate comori din istoria omenirii: cea a Cavalerilor Templieri si cea a regelui francez Ludovic XVI. In best-seller-ul lor, Sangele sacru si sfantul potir, editat si in Romania, autorii britanici Baigent, Leigh si Lincoln afirma ca in 1070, cu 29 de ani inainte de prima cruciada, mai multi calugari din Calabria, sudul Italiei, au sosit in muntii Ardeni, spre a se stabili pe o proprietate ce apartinea nobilului Geoffrey de Bouillon. Calugarii erau condusi de un anume Ursus, care, potrivit asa-numitelor documente ale Prioriei, avea legaturi de rudenie cu familia regala merovingiana cu alte cuvinte, asa cum cred unii istorici si iubitori ai misterelor, cu presupusii descendenti ai lui Iisus Hristos. Calugarii au fost bine primiti de contele Arnould de Chiny si de matusa lui Geoffrey, Mathilda de Toscania, ducesa de Lorena. De la aceasta, ei au primit bucata de pamant cunoscuta astazi drept Orval. O legenda locala confera intemeierii manastirii o aura deosebita, punand-o pe seama unui gest de gratitudine. Mathilda, fiind vaduva, isi pierduse, se spunea, verigheta de aur, care-i cazuse intr-o fantana sapata intre coline, la Orval. Femeia s-a rugat cu asiduitate la Dumnezeu si prin minune, un peste a iesit din apa, tinand in gura inelul aurit. Cu adevarat, a exclamat atunci Mathilda, aceasta este valea de aur Val dOr. Fantana respectiva exista si astazi, pe locul unde ducesa a intemeiat o manastire. La sfarsitul secolului XIX abatele Berenger Sauniere, de la Rennes-le-Chateau a descoperit ceva in interiorul cimitirului local, care i-a permit sa faca ulterior cheltuieli extravagante, desi veniturile sale erau mai mult decat modeste. Revenind la calugarii care au intemeiat manastirea de la Orval, sa spunem ca unul dintre ei, Petru Hermitul, tutorele lui Geoffrey, a fost cel care, alaturi de Papa Urban II a propovaduit necesitatea unei cruciade, spre a recuceri Sfantul Mormant si Tara Sfanta, din mainile musulmanilor. In 1108,
21

http://ezoterism.wordpress.com/2010/10/28/enigmaticul-ordin-al-cavalerilor-templieri/ (vizitat 16.10.2012)

20

calugarii de la Orval dispar in mod misterios, fara ca nimeni sa mai poata da vreodata de urma lor. Comoara regelui Ludovic XVI se afla tot aici? In 1131, Orval a devenit unul dintre fiefurile detinute de Bernard de Clairvaux, cel ce a scris codul de conduita al Cavalerilor Templieri. El a incredintat reconstructia manastirii de aici abatiei Trois-Fontaines, din regiunea Champagne si timp de cinci secole, calugarii cistercieni de la Orval au dus o viata linistita, fara sa iasa in evidenta prin nimic, desi abatia a prosperat. In 1605, Bernard de Montgaillard, nascut in sudul Frantei, a reusit sa impuna alegerea sa ca abate, la insistentele arhiducelui Albert si ale sotiei acestuia, Isabelle. El a refacut cladirile manastiresti, a reformat constitutia comunitatii si a sporit vigoarea economica a institutiei. Ultima sa dorinta a fost de a fi ingropat la picioarele scarii ce duce din dormitoarele calugarilor catre biserica, astfel incat zilnic picioarele fratilor ce mergeau la slujba sa calce pe el si sa se roage pentru sufletul sau. In timpul Revolutiei Franceze, manastirea a trait vremuri tulburi si pe 23 iunie 1793, trupele generalului Loison au jefuit-o si au ars-o pana-n temelii, alungandu-i pe calugari, care siau gasit refugiu tocmai in Luxemburg. Pentru mai bine de un secol, zidurile ruinate ale fostei manastiri au fost brazdate de intemperii dar si de cautatorii de comori, convinsi ca in pamant sunt ascunse, de secole, bogatii de nemasurat. Fervorarea generalului Loison si a vanatorilor de comori a fost provocata de zvonurile privind existenta unei comori regale, aflate pe domeniul Orval. In primavara lui 1791, regele Ludovic XVI era prizonier in propria sa tara, in vreme ce sotia sa, Maria Antoaneta, ii cerea disperata ajutor, prin intermediul unor scrisori cifrate, fratelui sau, imparatul Austriei. Dar mesajele au fost interceptate si codul secret descoperit. Generalul regalist de Bouille a cautat refugiu familiei regale in fortareata de la Montmedy, in nord-estul Frantei. In caz de pericol, regele putea trece frontiera cu Tarile de Jos, aflate in stapanire austriaca, sau gasi refugiu in apropiata abatie de la Orval. Secretul cifrului Faimosul Nostradamus ar fi profetit, se pare, fuga regala, in catrenul 20, centuria 9, unde vorbeste despre sosirea, la caderea noptii, a doua capete incoronate, prin padurea din Reims, spre Orval. La Varennes, scrie el, un Capet va fi prins si vor urma apoi furtuna, foc, sange si fier regele sfarsind pe esafod, sub securea calaului. Se pare insa ca, inainte de a fi prins, regele incredintase tezaurul sau unui frizer de la curte, pe nume Leonard, spre a-l duce in siguranta la

21

abatia Orval. Leonard a ajuns aici si probabil a incredintat cufarul plin de aur si de bijuterii calugarilor locali, inainte de a disparea si el, in iuresul Revolutiei Baigent, Leigh si Lincoln au sustinut ca, aflat la Orval, marele profet Nostradamus ar fi descoperit invataturile tainice legate de Prioria Sionului, studiind o carte straveche, din care si-a inspirat propriile lucrari. Cartea respectiva fusese daruita abatelui manastirii locale de catre Mathilda, matusa lui Geoffrey de Bouillon. Exista trei catrene care pot fi lesne interpretate ca vorbind despre o comoara la Orval. Catrenul 27, centuria 1, se refera la o comoara care a fost stransa, timp de multe secole, si ascunsa sub un stejar secular, lovit de trasnet. Cand comoara va fi gasita, un om va trebui sa moara, strapuns prin ochi cu o sulita. Potrivit unei legende locale, Nostradamus obisnuia adesea sa-si petreaca clipele de ragaz sub coroana bogata a unui stejar aflat in curtea manastirii. Copacul a fost lovit de fulger dar in locul sau a crescut un alt stejar, care mai exista si astazi. Dar comoara ar putea fi gasita daca nu cumva ea a fost impartita deliberat in mai multe parti si cu ajutorul catrenului 66, centuria 8, care mentioneaza posibilitatea descoperirii, cu ajutorul unei lampi, a inscriptiei D.M., pe peretele unei pesteri stravechi, aflate nu departe de manastire. Singurul loc care pare sa corespunda acestei descrieri ar putea fi mormantul unde a fost depus trupul neinsufletit al straniului personaj care a fost Bernard De Montgaillard

22

Concluzie
Sfntul Scaun (latin Sancta Sedes) este un subiect de drept internaional public, care reprezint Biserica Catolic n relaiile cu statele. Uneori este cunoscut i sub denumirea de Scaun Apostolic dar denumirea aceasta aparine oricrui Scaun stabilit de un apostol, n special cele trei originare (Roma, Alexandria, Antiochia). Sfntul Scaun menine relaii cu 174 de ri. n afar de ri, Sfntul Scaun menine relaii cu Uniunea European i Ordinul Suveran de Malta (Serviciul de Ajutor Maltez). n afar de acestea Sfntul Scaun menine relaii "de o natur special" cu Rusia i cu autoritate Palestinian. Sfntul Scaun particip n mai multe organizaii interguvernamentale. Concordatele (tratatele internaionale) se ncheie de ctre Sfntul Scaun n numele Bisericii Catolice sau, cnd e necesar, n numele Cetii Vaticanului. De aceea este greit formularea "Concordatul cu Vaticanul", cci concordatele se ncheie ntre diferitele state i Sfntul Scaun, ca personificare a Bisericii Catolice. Sfntul Scaun este observator la Organizaia Naiunilor Unite. Lideri politici nu cunosc i recunosc dect o singur form de imunitate juridic internaional: imunitatea diplomatic, recunoscut n virtutea cutumurilor diplomatice, dar mai ales n urma tratatelor internaionale ratificate de fiecare stat. Trebuie fcur o precizare important: imunitatea nu reprezint o instituie juridic aplicabil unui cult religios. Exist o singur excepie recunoscut peste tot n lume Nuniul Papal sau Nuniul Apostolic, care ntotdeauna are rang de arhiepiscop. Acesta este reprezentantul diplomatic permanent al Vaticanului pe lng un stat, i are rangul de ambasador. El servete i ca reprezentant al Vaticanului pe lng Biserica naional. Unii consider c este o pur ntmplare faptul c uneori, Nuniul Apostolic, este i membru al Ordinului Iezuit. Convenia de la Geneva privind relaiile diplomatice, stipuleaz c Nuniul este decanul corpului diplomatic acreditat ntr-o ar anume. Exist mai multe ri care nu recunosc aceast prevedere. Spre exemplu, n Romnia, pn la 1.01.1998 decanul corpului diplomatic era recunoscut ca fiind cel mai n vrst ambasador. Abia de la acea dat Romnia a revenit la regula ca Nuniul Papal s fie decan al corpului diplomatic acreditat n ara noastr.

23

De asemenea, au fost perioade n care anumite state au ntrerupt legturile diplomatice cu Vaticanul. Cum Vaticanul nu a recunoscut o perioad existena statului Israel, nu au existat relaii diplomatice. Pentru ca odat consfinite ele s aib sincope. ns cnd este vorba de spionaj, toate acestea nu au valabilitate. Deoarece exist alte variante de lucru pe care iezuiii le stpnesc la perfecie. Una dintre ele este tehnica lucrului prin mini strine.

Bibliografie
1.

Actiunea Sfantului Scaun in conflictul bosniac, Editura Arhiepiscopiei RomanoCatolice de Bucuresti, 1997, 138p.

2. cf. Constitutia pastorala a Conciliului Vatican II privind Biserica in lumea contemporana Gaudium et spes, schema 83. 3. cf. Criza din Iugoslavia Pozitia si actiunea Sfantului Scaun, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti, 1997. 4. Dictionar de relatii internationale secolul XX, volum coordonat de Maurice Vasse, traducere de Marius Roman, editura Polirom, Bucuresti, 2008, 538p.
5.

Domenico del Rio, Karol cel Mare. Istoria Papei Ioan Paul al II-lea, editura Pauline, Bucuresti, 2005, traducere de pr. Ioan Sociu, prefata de Luigi Accattoli, 425p.

6. George Weigel, Martor al sperantei. Biografia Papei Ioan Paul al II-lea, editura Galaxia Gutenberg, Targu-Lapus, 2007, traducere din limba engleza de Radu Vasile, 538p 7. Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea enciclica Redemptor Hominis despre Hristos Mantuitorul omului si al lumii, editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti, fara an; cf. Ioan Paul al II-lea.
8.

Jrgen Habermas si Papa Benedict al XVI-lea cu referire directa la tentativa umanitatii de o consolida o comunitate internationala bazata in primul rand pe valorile etice si spirituale specifice fiecarei culturi autentice. Acestea sunt valorile pe care diferitii lideri politici ai lumii sau diferitele ideologii politice, si cu precadere statul de drept, trebuie sa se bazeze

9.

John L. Allen jr. Opus Dei. O privire obiectiva asupra miturilor si adevarurilor celei mai controversate forte din Biserica Catolica, editura RAO, Bucuresti, 2007, traducere din limba engleza de Ana-Veronica Mircea si Dan Costinas, 470p.

10. http://www.moldovacrestina.info/2010/12/wikileaks-vaticanul-

pentru-aderarea-ucrainei-si-rep-moldova-la-uniunea-europeana/ ( vizitat 27.10.2012)

24

11. http://www.almeea.com/dezvaluiri-cutremuratoare-din-arhivele-

vaticanului-despre-demiurg-reincarnare-si-potopul-lui-noe/ ( vizitat 16.10.2012) http://ezoterism.wordpress.com/2010/10/28/enigmaticul-ordin-alcavalerilor-templieri/ (vizitat 16.10.2012)

25