MINISTERUL INVATAMINTULUI SI EDUCATIEI UNIVERSITATEA DE STAT DIN REPUBLICA MOLDOVA FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

REFERAT
Pentru cursul TERIE ECONOMICA

Tema : Oligopolul si razboiul preturilor

Autor: Anton Octavian Specialitatea : Banci si Finante, anul I, semestrul I, grupa FB1251 Coordonator stiintific:Maria Hamuraru

Chisinau 2012

Cuprins

I. Introducerepag 1 II. Concurenta de piata..............pag2 III. Tipurile de concurentapag3

IV. Oligopolul......................................................................pag4 1.Forme de oligopol..........................................................pag4-5 V. Formarea Pretului.......................................................pag10 1. Piaa duopol, cea mai simpl forma de oligopol.......pag11 2. Preul si maximizarea profitului n cazul cartelurilor(coordonare complet)..................................pag12 3. Pretul si maximizarea profitului ntr-un oligopol necooperant.......................................................................pag13 4. Preurile discriminatorii............................................pag14-15 VI. Concluzii.....................................................................pag17 VII.BIBIOGRAFIE..........................................................pag18

I. Introducere Economia de schimb, piaa-consideraii generale Intr-o interpretare restrictiv economia de schimb este un produs al secolului al XIXlea , generat de aparitia pieei autoreglatoare , ca piaa n care intervin exclusiv cererea , costul ofertei i preurile ce rezult dintr-un acord reciproc . Economia de schimb este considerat de muli specialiti drept acea economie care a devenit predominant in ultimele doua-trei secole. Funcionrii economiei de schimb i sunt proprii unele aspecte particulare cum sunt disfunciile ce urmeaza : preocupai de reducerea costurilor , ntreprinzatorii reduc i salariile , unii producatori sacrific interesele consumatorilor cu toate ca economia de pia a fost anunat ca o economie a consumatorului rege; inflaia , omajul i recesiunile insoesc acest sistem . Dintre trsturile economiei de schimb contemporane, piaa are istoria cea mai lung. A aparut cu multe secole n urma ca punte de legatur ntre productori i consumatori. In genere, piaa este locul de ntlnire , mai mult sau mai puin abstract, ntre oferta vnztorilor i cererea cumprtorilor , prima fiind forma de manifestare a produciei n condiiile economiei de schimb , a doua exprimnd nevoile umane solvabile , insoite deci de capacitatea oamenilor de a cumpra mrfurile oferite i convenabile lor. nainte de a lua decizia de a cumpra ceva ( sucuri, maina, un aspirator , un calculator, telefonul, etc), fiecare dintre noi am analizat mai multe variante astfel nct s obinem cel mai bun raport calitate / pre. Majoritatea dintre noi analizeaz patru sau cinci variante nainte de a se decide. De aceea vom incerca s nelegem formarea preurilor pentru a putea lua decizia cea mai bun. Pe scurt acesta este oligopolul, este o form a concurenei imperfecte ce se caracterizeaz prin existena unui numr restrns de productori care, deinnd un segment important de pia o pot influena n scopul maximizrii profitului, bunurile oferite fiind solicitate de numeroi consumatori. Din punct de vedere etimologic, termenul provine din limba greac: oligos=puini, civa; polein= vnzare 1

II. Concurena de pia Relaiile dintre agenii economici pe pia, n funcie de interesele lor, constituie un sistem economic de concuren, n care fiecare are libertatea sa produc si sa vnd ce-i convine, n condiiile pe care le consider cele mai favorabile. Mecanismul concurential exprima legaturile numeroase intre actiunile subiective ale agentilor economici si cadrul obiectiv al desfasurarii acestor actiuni. Concurenta reprezinta confruntarea , rivalitatea economica intre industriasi, bancheri, comercianti, prestatori de servicii pentru a atrage de partea lor clientele consumatoare prin preturi mai convenabile , prin calitatea mai buna a marfurilor , in vederea obtinerii unor profituri cat mai mari si mai sigure.1 In tarile cu economie de piata consolidata s-au impus urmatoarele tipuri de piete concurentiale: piata cu concurenta perfeta (pura), piata cu concurenta monopolistic, piata cu concurenta imperfect, piata de monopol, respective monopson.1 1. Piaa cu concuren imperfect este de trei feluri si anume: - pia cu concuren monopolistic; - pia cu concuren de oligopol; - pia cu concuren de monopol; Piaa cu concuren imperfet desemneaz acea situaie de pia in care, agenii economici , in calitatea lor de vnztori sau de cumprtori pot s influeneze prin aciuni unilaterale raportul dintre cererea i oferta de mrfuri si nivelurile i dinamicile preurilor. Piaa cu concuren imperfect imbrac mai multe forme in raport cu numarul si fora economic a productorilor si cumpratorilor : a)dac piaa este dominat de un vnztor, care-i impune condiiile de pre si de calitate a bunului economic, piaa este de monopol ; b)daca este dominat de doi vanztori ce ofer bunuri similare, piaa este de duopol ; c)daca este dominat de ctiva mari productori ce ofer bunuri similare, piaa este de oligopol, cea mai raspandit forma in economia contemporan, fiind considerat oligopolul propriu-zis ; d) daca piaa este dominat de unul, doi si mai multi cumpratori, atunci piaa este de monopson, duopson si oligopson.
1

Nita \Dobrota- Economie Politica

III. Tipurile de Concurenta Caracteristicele formelor de concurenta Bariere de Produsul Cunostinte despre intrare pe piata piata Monopol Un concurent Multe bariere Aproape nu Perfecte exista substituanti Oligopol Cativa Unele bariere Produse Imperfecte concurenti diferentiate sau omogene Concurenta Mare Cateva bariere Produse Mai multe monopolistica diferentiate cu decat oligopol; mai multi substituanti putine decat monopol Concurenta Nelimitat Nu sunt Produse Perfecte perfecta omogene Concurenta perfecta se considera a exista doar in teorie, fara corespondent in viata practica; este acel tip de piata pe care se satisfac cel mai bine interesele vanzatorilor si cumparatorilor si care prezinta simultan urmatoarele trasaturi: 1. atomicitatea cererii si ofertei, care exprima existenta multor vanzatori si cumparatori de putere economica egala sau apropriata, astfel incat nici unul dintre ei nu poate influenta pretul in mod hotarator. 2. 3. 4. 5. omogenitatea produselor, care presupune ca marfurile oferite sunt echivalente sau intrarea si iesirea pe piata sunt libere, adica o firma poate intra pe piata daca transparenta perfecta a pietei, care arata ca pe piata cu concurenta perfecta mobilitatea perfecta a factorilor de productie, care exprima inexistenta aproape identice, astfel incat cumparatorului ii este indiferent de unde aprovizioneaza. pretul este superior costului sau de productie. cumparatorii si vanzatorii dispun de o cuoastere deplina a cererii si a ofertei. obstacolelor in procesul achizitionarii de factori de productie, in conditile in care firmele doresc sa isi dezvolte activitatea. 3 Forma concurentei Numarul de concurenti

IV.Oligopolul Desemneaz situaiile unor piee n care exist un numr restrns de productori/ofertani i un numr relativ ridicat de cumprtori (caracterul de atomicitate a cererii se menine). fiecare firm aflat n poziie de oligopol dispune de puterea de a influena preul pieei, deciziile pe care le ia nu pot fi i nu sunt complet independente de deciziile celorlalte firme (impune luarea n considerare a posibilelor reacii ale concurenilor) nici una nu este de regul suficient de puternic pentru a impune preul su celorlalte

1.Forme de oligopol existena sau absena diferenierii produselor: - oligopol pur - oligopol difereniat. legturile reciproce (gradul de coordonare): - oligopoluri complet coordonate (nelegeri directe) - oligopoluri parial coordonate (coordonare spontan sau tacit) - oligopoluri fr coordonare. situaia maximizrii profiturilor: - oligopolul complet - oligopolul parial. oligopolul presupune mai degrab o coordonare spontan dect acorduri directe. fiecare firm ia n considerare rspunsul ateptat din partea concurenilor vis-a-vis de propriile aciuni i i stabilete propriile politici comerciale n concordan cu acesta. n aceste cazuri pot apare 2 tipuri de relaii concureniale: existena i acceptarea unei firme lider a crei influen este dominant cooperare voluntar (fr cadrul organizaional, acorduri sau firm lider) determinat de interese comune, etica afacerilor i toleran reciproc. Nu exist un model general al echilibrului n condiii de oligopol modele: - Cartel (coordonare complet) - Firma lider (oligopol asimetric) - Cererea pliat - DUOPOLURILE: Cournot (dubl dependen), Stackelberg (duopol asimetric), Bowley (dubl dominaie), Bertrand 4

Situatia de cartel - reunete mai multe firme sub o conducere unitar i care acioneaz pe pia ca un unic ofertant - monopol de factor - se fixeaz preuri i cote de producie - problema delicat este cea a repartizrii cotelor de producie ntre unitile componente - maximizarea profiturilor nsumate ale cartelului: Vma = Cma [qt] - repartizarea optim a produciei: Vma = Cma = Cmai [qi] q1 + q2 + ... + qn = qi = qt - structuri de costuri asemntoare

Cma Cm Cm a1 a 3 2 q q q 2 3
1

C Cm a Vm a qt q

Firma lider - firma dominant pe o anumit pia - produce i ofer cantitatea cea mai mare de mrfuri - nici o alt firm de dimensiuni comparabile (apropiate) - costuri mai reduse dect ale celorlali concureni - condiiile de producie nu permit monopolizarea complet a pieei

Oligopolurile constituie formele tipice de concentrare a produciei i a capitalurilor n firme mari. Cu toat tendina general existent n lume de concentrare a produciei, de regul, oligopolurile reprezint forme stabile de organizare a pieei, n sensul c ele nu se transform in monopol. Principala explicaie a formrii i pstrrii oligopolurilor n multitudinea de structuri economice o constituie nivelul costurilor totale medii n funcie de volumul produciei. Oligopolurile i bazeaz existena pe realizarea unor costuri joase. Cnd costurile firmelor individuale scad n mod substanial i pe termen lung, n aa fel nct un numr restrns de firme poate produce cantitatea total la costurile medii cele mai joase, n asemenea cazuri avem de-a face cu un oligopol natural. O cretere n continuare a volumului produciei nu mai asigur o scdere a costurilor i, deci, firma oligopolist nu este stimulat s treac pe poziia de monopolist, n sensul de a deveni singurul productor i vnztor al unui produs. ns existena i persistena oligopolurilor nu poate fi explicat numai prin condiia costurilor minime. Mai sunt i ali factori care favorizeaz concentrarea produciei n oligopoluri. Printre acestea se numr, de exemplu, puterea de pia a oligopolurilor. Cu ct firmele oligopoliste devin mai mari i mai puternice, iar firmele mici concurente devin mai slabe, cu att oligopolurile capt o putere mai mare de a influena preul de vnzare, de a influena consumatorul prin reclame. Elementele caracteristice pieei de oligopol se intlnesc n proporii diferite, astfel nct exist mai multe tendine sau comportamente, cum ar fi:de confruntare deschisa intre firme sau de comportament necooperant, de cooperare intre ele sau comportament cooperant. Exist, dupa unii autori i forma a treia de comportament, n care forma de oligopol decide s ignore capacitatea de influentare a pieei, deoarece preul mai mare dect costul mediu elimin pe termen lung , concurena . Oligopolul este o structur de pia caracterizat prin existena unui numar mic de intreprinderi fr de un numar mare de cumpratori. 6

In condiiile oligopolului, aciunile fiecrei firme au un impact semnificativ asupra pieei, deoarece concentrarea si centralizarea produciei si a capitalului firmelor ce domina piaa, transform preurile din mijloace de informare, in instrumente de influen si putere. Concurena de oligopol se caracterizeaz prin existena unui numar mai redus de firme productoare, dar puternice, care caut sa-i impuna voina pe pia. Acest tip de concuren are urmatoarele caracteristici :2 - numar redus de productori vnztori (nu mai puin de trei ), care domin piaa unui bun si deci grad ridicat de concentrare economic in ramura sau domeniul dominat de acetia firmele respective nu folosesc tactica reducerii unilateral a preului in confruntarea cu concurenii (nu folosesc dumping-ul) ci recurg la modaliti specific de a ctiga poziii pe pia (innoirea si diversificarea produselor , acorduri cu privire la imprirea pieelor, reclam,design imbunatit, etc) ; dificultai la intrarea pe pia a firmelor noi, existent unor restricii financiare, economice, tehnice in calea intrarii de noi firme in sectoarele respective ; un anumit grad de control al preurilor.

Pe pieele de oligopol se fac schimburi de informaii intre firme pentru evitarea pierderilor, se adopt strategii proprii privind evoluia preurilor, asimilarea de noi produse, tehnologii etc. Oligopolul exercit o anumit influen asupra preului, dar nu-l poate impune, deoarece trebuie sa in seama de reaciile celorlalte firme, ca si de consecinele asupra propriei activitai. Oligopolurile sunt caracterizate printr-o mare eterogenitate si o clasificare a lor devine absolut necesara. Clasificarea lor se poate face pe baza a doua criterii importante:

Angelica Stoica-Economie Politica-Microeconomie

A.

Dup diferenierea produselor sau caracteristicile principale ale produselor si

serviciilor, oligopolurile sunt de doua tipuri. Primul tip cuprinde acele firme mari care domina piata in cadrul unor produse omogene sau aproape omogene cum sunt otelul, aluminiul, unele produse chimice de baza. Fiecare dintre cele cateva firme oligopoliste pot influenta piata ( pretul sau volumul productiei ) prin deciziile pe care le iau. Al doilea tip de oligopol cuprinde acele firme mari ( putine la numar ) care stapanesc piata unui produs eterogen. Fiecare dintre aceste firme produce si vinde tipuri diferentiate din punct de vedere al calitatii, formei, noutatii conceptuale s.a.m.d. In domeniul automobilelor, intr-o tara cu o piata de desfacere foarte mare ( de exemplu Franta sau Italia ) sunt putine firme producatoare. Insa nici una din firme nu produce acelasi tip. Fiecare produce automobile care se deosebesc de celelalte existente pe piata . Acelasi lucru este posibil in toate domeniile unde actioneaza firme oligopoliste. B. Dup numrul de productori ce se afl in concuren: duopol (avem doi productori) oligopol propriu-zis care se prezint ca:

Dupa gradul de coordonare la care convin oligopolurile, conform diferitelor politici si in acord cu permisiunea legislatiilor in vigoare. Gradul de coordonare in care sunt implicate oligopolurile sa afla in raport invers cu gradul de concurenta. Din punct de vedere al gradului de coordonare sau de concurenta, oligopolurile se clasifica astfel: Oligopoluri fara coordonare ( nici formala nici tacita ), la care apar trei tipuri de relatii concurentiale intre oligopoluri: 1. Relatii de concurenta agresive in domeniul stabilirii preturilor ( razboiul preturilor ), in cel al aprovizionarii etc. ce au loc mai ales in oligopolurile unor produse omogene; 2. Relatii hiperconcurentiale cu accent pe calitate, noutatea produsului si reclama, mai ales in oligopolurile cu produse si servicii usor diferentiate; 3. Relatii concurentiale legate ( inlantuite ) in cadrul industriilor cu multe firme, in care un vanzator A este oligopol in raport cu B si C, C este oligopol in raport cu D si E etc.

 Oligopoluri cu coordonare partiala ( fara vreun acord formal ) la care apar doua tipuri de relatii concurentiale: 1. Relatii de concurenta in cadrul carora apare o firma lider a carei influenta este dominanta, aceasta dominare datorandu-se mai multor cauze cum sunt: dimensiunea firmei si ponderea in ramura in raport cu toate celelalte firme oligopoliste, increderea pe care o inspira etc.; 2. Cooperarea voluntara ( fara organizatie, acord sau firma lider ) formata intre firmele oligopoliste realizata pe baza unor interese comune, pe etica afacerilor si toleranta reciproca. Oligopoluri complet coordonate prin intelegeri scrise sau secrete intre firmele oligopoliste la nivel national sau international cu sau fara acordul guvernelor ( cartelul, trustul, concernul, conglomeratul ) CARTELUL Intelegere formala de cooperare intre mai multe companii, pe o piata oligopolista, prin care se convin procedurile in privinta unor variabile cum ar fi pretul sau cantitatea produsa. Consecinta incheierii de carteluri este o micsorare a concurentei si o intensificare a cooperarii pentru indeplinirea anumitor obiective, cum ar fi, maximizarea profitului sau impiedicarea intrarii pe piata a unor noi firme. Analiza economica a cartelurilor s-a concentrat asupra conditiilor care pot induce instabilitatea acestor organizatii. O atentie considerabila a fost acordata problemei incalcarii acordurilor incheiate intre membrii cartelului. TRUSTUL - spre deosebire de cartel, reprezinta o concentrare de capitaluri grupate sub aceeasi conducere. La sfarsitul secolului al XIX-lea, forma de trust a fost utilizata in SUA ca mijloc de stabilire a monopolului in anumite industrii, astfel incat termenul de trust a capatat, atat in SUA cat si in alte parti, o semnificatie de ceva daunator, fiind asociat cu practicile monopoliste ( ca in legile antitrust din SUA ). In condiile concurenei imperfecte, specific economiilor contemporane, formarea preurilor este influenat atat de legturile si interdependenele dintre diferitele intreprinderi productoare, ct mai ales, de modelul de intervenie a statului, de puterea si dinamica economic a marilor firme.Principiile care stau la baza formrii preurilor in condiiile concurenei imperfecte fac ca, pe termen scurt, influena monopolului sa

fie predominant iar pe termen lung, influena, dar mai ales, reaciile concurenilor.Pe piaa cu concuren imperfect, marii ageni economici dispun de o putere suficient de mare pentru a influena formarea preurilor.Capacitatea productorului de a influena preul este invers proporional cu elasticitatea cererii, ca si cu posibilitatea de substituire a produsului al carui pre s-a modificat.La preuri mai mari, producatorii vor vinde mai puin, iar la preuri mai mici au anse de a vinde mai mult. V. Formarea preului In funcie de tipul pieei, preurile pot fi de echilibru, de monopol , de oligopol. Formarea preului are loc sub influena unei multitudini de factori care se pot impri n dou grupe: factori interni i factori externi. Factorii interni se refer la acele procese care sunt specifice mecanismului pieei concureniale: Unii acioneaz dinspre cererea consumatorului: utilitatea atribuit bunurilor, capacitate a de plat a populaiei consumatoare, nevoile consumatorilor i structurile cererii. Alti factori interni acioneaz dinspre oferta producatorilor: nivelul costurilor unitare , abilitatea producatorului i capacitatea sa de a obine profit ct mai mare, structurile ofertei, i posibilitatea productorilor de a se raporta la nevoile consumatorilor , preul bunurilor pe alte piee (perspective substituirii lor n producie i n consum). Factorii externi ai formrii preului sunt exogeni pieei dar subordonai acesteia 3: Intervenia direct guvernamental att n planul ofertei ct i al cererii n sensul suplimentrii sau reducerii lor Msurile specifice adoptate de stat pentru meninerea unor echilible socialeconomice Intre diferite tipuri de oligopoluri apar deosebiri sensibile in ceea ce priveste modul de stabilire si nivelul preului de echilibru. Acest lucru, n fond, reprezint expresia diferenelor dintre diversele tipuri de oligopoluri, unele avnd o doza de monopol mai

Nita Dobrota-Economie Politica

mare decat altele sau, altfel spus, dispun de fora necesar de a exercita un control mai puternic decat altele asupra preului i cantitii de producie.

1. Piaa duopol, cea mai simpl forma de oligopol Duopolul corespunde acelei forme de pia n cadrul creia o marfa omogen este oferit de numai doi producatori unei mulimi de cumprtori. Acestia se vor concura ntre ei pna cel mai slab va fi eliminat de pe pia. Din aceasta cauza, afirm unii cercetatori, duopolul ar fi o form de pia tranzitorie, destinat a crea n condiiile apariiei monopolului absolut al productorului cu fora financiar cea mai mare. n schimb, dupa ali cercettori (A. Cournot si F.Y. Edgeworth), recurgnd la unele ipoteze particulare, au prezentat unele solutii si pentru acest gen de pia, soluii care le-ar permite ambelor firme sa existe timp ndelungat. ntreprinderile produc un bun omogen i doresc maximizarea profitului considernd c oferta rivalului su nu va influena propria decizie. Oferta total X1 + X2 Preul Px = f(X1 + X2) funcie de oferta total R1,2 - ncasarea total1,2 R1= Px X1= f(X1 + X2) X1 = R1(X1, X2) R2= Px X2= f(X1 + X2) X2 = R2(X1, X2) C1,2 costul total 1,2 1,2 profitul firmei 1,2 Profitul: 1= R1 - C1 ;2= R2 - C2

1= R 1(X1, X 2)- C1(X1); 2= R 2(X1, X 2)- C2(X2) Pentru primul productor X2 este o dat exogen iar pentru al doilea X1 este exogen.

2. Preul si maximizarea profitului n cazul cartelurilor(coordonare complet)

11

In acest caz, mecanismul de functionare se aproprie foarte mult de cel al monopolului, insa exista anumite deosebiri. Obiectivul principal al cartelului este e a maximiza profiturile combinate ale tuturor membrilor aderenti la intelegere. Exista si intelegeri intre firme oligopoliste pentru a practica acelasi pret si pentru a imparti piata fie in mod conventional pe anumite zone, fie dupa preferintele cumparatorilor. In asemenea cazuri, profitul este in functie de cifra de afaceri si de nivelul costurilor unitare. In general costurile medii si cele marginale ale firmelor componente sunt diferite. Aa cum vei deduce din graficul de mai jos, curba costului marginal, a venitului marginal i volumul produciei la nivelul organizaiei deriv din curbele i datele unitilor componente. De exemplu, curba costurilor marginale la nivelul cartelului este dat de formula cmg = cmg1 + cmg2 +cmg3 iar producia vndut de cartel este o sum a produciilor efectuate de firmele membre: Q=q1+q2+q3.

3. Pretul si maximizarea profitului ntr-un oligopol necooperant Gradul de manifestare a concurenei ntr-o structur de oligopol necooperant ( fr coordonare ) este determinat nu numai de numrul i mrimea firmelor, ci i de comportamentul acestora. Cnd pe pia este un numr mic de firme, fiecare vede ce anume fac rivalii si i reacioneaz n consecin. De exemplu, pe piaa telefoniei mobile din Romania se d o lupt ascuit atat la vrf, ntre Vodafone Romania i Orange Romania, ct i ntre ceilali doi operatori mai mici, Cosmote i Zapp pentru ocuparea unei poziii de lider. Daca una din ele modifica tarifele pentru convorbirile ntre reele, cealalt poate proceda la fel sau poate s menin tarifele vechi, fcnd concuren primei companii. Cnd strategia pe care o aplic o firm depinde de comportamentul rivalilor acesteia, se spune c are loc o interaciune strategic. 12

P P* M C2 Vm2 Vm1
0 Q*

P
cmg2 P* b

c cmg1
Cererea firmei

C1 Q

n graficul de mai sus, punctul M corespunde acelui nivel al produciei pentru care Cmg este egal cu Vmg, preul practicat fiind p*. Dreptele C1 si Vm1 semnific cererea si venitul marginal dac cealalt firm urmeaz politica primei. Dreptele C2 i Vm2 caracterizeaz situaia n care aciunile primeia sunt ignorate. Se observ c C1 este mai puin elastic dect C2. Daca de exemplu Orange decide reducerea preului i Vodafone nu o urmeaz ea va pierde din pia de aceea este logic presupunerea c va practica pretul mai scazut. De aceea, sub punctul M cererea la nivelul firmei va fi dat de C1. n acelai fel, este logic ca orice mrire de pre s fie ignorat. Orice cretere a preului deasupra lui M face ca cererea s fie C2. Rezultatul este o curb a cererii frnt, cu vrful n punctul M. Ct vreme Cmg se va deplasa de-a lungul segmentului bc, preul firmei va rmne neschimbat. Teoria curbei frnte poate explica stabilitatea preurilor ntr-o economie care nu este afectat de inflaie, ns nu explic mecanismul prin care se ajunge la p*. Preul fiecarui operator va exprima nu numai cerinele pieei produsului considerat dar i reacia de raspuns a acestuia la politica adoptata de concurenii si. In cadrul strategiei de pre a operatorului, pretul pe care acesta l poate propune pe piaa se afla ca marime undeva ntr-un interval de valoare limitat inferior de marimea costurilor de productie iar, superior, de valoarea estimat, acceptabil pentru produs de catre consumatori. P<Cu Producatorul nu poate supravietui

pre propus pe pia p> valoarea estimat de consumator lipsete cererea 4. Factorii determinani ai deciziei de pre sunt : -costul de obinere al produselor -estimrile consumatorilor privind valoarea produsului -concurena -intervenia autoritilor guvernamentale in materie de pre -etica n afaceri Costul de obinere a produselor

nu exista pia ;

Daca un agent economic are o pondere important n structura costului a costurilor fixe va urmari ca prin preul propus s obtin un volum de ncasari care acopere cheltuielile fixe i, in acelasi timp, sa poate induce din partea pieei o cerere pentru produsele sale cat mai aproape de capacitatea de productie. Daca in structura costului total, costurile variabile au o pondere important, prin preul propus pe pia agentul va urmri s realizeze maximizarea contribuiei fiecarui produs la marja asupra cheltuielilor variabile. Desi reprezint un punct de plecare in fundamentarea oricarei strategii de pre, costul nu trebuie considerat ca o simpl cifra reper. El este un factor endogen, element al strategiei de pre, perceput n permanen modificare sub aciunea direct a pieei ce dirijeaza, de multe ori, presiunea concurenial de la nivelul preului, la nivel de cost. Estimarile consumatorilor privind valoarea produselor Inelegerea diferenei ntre valoarea perceput i valoarea potenial este un prim aspect deosebit de important. Valoarea perceput este cea pe care consumatorul o recunoate n prezent; valoarea potenial este cea pe care consumatorul poate fi educat s o vada in produs. Prin efort de marketing, reclama de promovare a produsului (accesul la consumul gratuit in locurile de vnzare, testare gratuit a produsului etc) valoarea perceput poate crete apropiindu-se de cea potenial. Astfel unele produse privite la nceput ca

mofturi, sau excentriciti in consum devin bunuri fr de care viaa de zi cu zi nu mai este de neles. Din acest punct de vedere se disting dou strategii de adaptare a producatorilor : n timp ce unii i propun sa urmeze tendintele previzibile ale preului de piaa concurenial n deciziile lor de pre, alii, cu o pozitie dominant sau pondere important n ramura i propun sa iniieze si sa dirijeze urmatoarele micari ale preului pe pia.

Influenta guvernelor Oricat de concurentiala se dovedete a fi piaa, prin organe cu atributii in domeniul preurilor (comitete, departamente, agentii) practic in toate rile lumii statul exercita o influen puternic asupra preurilor Chiar i in rile cele mai democratice, cu preocupri ferme i permanente in meninerea i protejarea concurenei, liniile directoare n materie de pre stabilite de autoritatea executiv cu aceasta misiune sunt atent urmarite si respectate de toti agenii vizai Etica in afaceri Intr-un univers incert marcat de lupt concurenial spre maximizarea profitului i a valorii de pia a intreprinderilor, paradoxal, etica in afaceri este tot mai mult pus la baza relaiilor parteneriale de lung durat. Relaiile de afaceri de tip win-win sau de castig reciproc sunt considerate a fi cheia succesului pe orizonturi lungi de timp. Este cunoscut, spre exemplu, faptul c dac un vnztor profit de un context favorabil de pia i crete exagerat preul surprinznd si fornd cumprtorii si s-l accepte realizeaz un profit imediat, dar afecteaz negativ relaiile cu clienii fideli, iar pe termen lung i detelioreaz segmentul de pia deinut.

15

4. Preurile discriminatorii Practicarea unor preuri discriminatorii permite unei firme s obin venituri mai mari la fiecare nivel al output-ului vndut pe pia. Pentru a putea utiliza pe pia preuri discriminatorii , firmele trebuie s indeplineasc trei condiii : Firma trebuie s fie capabil s-i stabileasc singur preul ; Preurile trebuie s fie divizate , cumprtorii grupai pe pia cu preuri reduse trebuie s nu poat revinde bunurile cumprate pe pia cu preuri ridicate ; Elasticitatea cererii trebuie s difere de la o pia la alta. Firma va fixa cel mai ridicat pre pe piaa pe care cererea este mai puin elastic si deci mai puin sensibil la modificrile preului.4 Exist trei categorii de preuri discriminatorii 5: Preuri discriminatorii de prim rang-apar cnd firmele percep de la fiecare consumator preul maxim pe care acesta este capabil s-l plteasc pentru fiecare unitate de bun Preuri discriminatorii de rang II-apar atunci cnd firmele cer preuri diferite consumatorilor , n funcie de cantitatea pe care acetia o cumpr Preuri dicriminatorii de rang III- se manifet atunci cnd firma mparte consumatorii n categorii diferite i percepe preuri diferite de la fiecare categorie n parte. Preurile percepute sunt aceleai pentru toi consumatorii dintr-o anumit categorie. Preurile discriminatorii de grad III sunt cele mai ntlnite n practica.

Victor Romeo Ionescu- Microeconomie

VI. Concluzii Din cele prezentate mai sus putem identifica n practic tehnica formrii preului. n viziunea specialitilor , formarea preului are ns un sens mult mai profund. Procesul n cauz se refer la determinarea lui general , la factorii sub a cror influenare se afl nivelul acestora, ca i modificrile lui. Printre factorii economici care determin nivelul preului trebuie avute n vedere i urmtoarele: -etapa din ciclul de via al produsului; -calitatea perceput a produsului; -strategia promoional i de distribuie; -strategia de pre functie de obiectvul principal al companiei la un moment dat (preul de stratificare, preul de penetrare, preul vrf de sarcin, preul discriminatoriu, etc); -poziionarea mrcii.

17

VII.Bibiografie Ni Dobrot Economie politic, Editura Economic Bucureti, 1998 Victor Romeo Ionescu- Microeconomie, Editura Evrika, 1999 Angelica Stoica, Emilia Tnsescu- Economie politica, Editura Fundatiei Universitare Dunarea de Jos, 2002 Revista Business Magazin

18