Sunteți pe pagina 1din 7

LIMBAJUL ARTISTIC PLASTIC

Limbajul artistic-plastic este un limbaj metaforic, ce introduce valori in viata spirituala a elevilor si le dezvolta entuziasmul pentru cultura artistica, dar este totodata si un sistem de relatii stabilite conventional intre anumite semne. Elementele plastice: punctul, linia, forma plana, volumul, culoarea, devin semne de limbaj plastic numai in perspectiva unei semnificatii si atunci cand sunt structurate expresiv. Relatiile dintre semnele plastice prin limbajul lor specific definesc expresivitatea compozitiei.

Intr-o panza totul e semn. Cateva pete colorate, niste simple trasaturi pot include in ele o forta expresiva egala cu a celei mai complicate si mai reprezentative figuri. (Gaston Diehl citat de Rene Passeron Opera picturala, Bucuresti,1982, Ed. Meridiane, pag.251) Tot ce ne inconjoara are o forma. Culoarea si forma reprezinta principalele mijloace de expresie si de comunicare artistica. Ele formeaza un tot unitar desi sunt relativ solitare si constituie elemente comune ale tuturor obiectelor lumii materiale.
Ca semne si stimuli , culoarea si forma au nu numai o functie impresiva ci si o functie expresiva. Culoarea determina efecte subiective in legatura cu specificitatea configuratiei si a semanticii fiecarui obiect; forma contribuie la transmiterea unor ganduri si stari psihologice atat in arta cat si in afara ei. Daca pete de culoare provoaca pe plan subiectiv, reactii afective, forma implica participarea intelectului.

Punctul si linia definesc forma si sunt elementele care fac obiectul studiului si exercitiului in invatamantul primar, sunt temelia intelegerii artei si completarea adusa problemelor de culoare. 1.PUNCTUL

ELEMENT DE LIMBAJ PLASTIC a) Caracteristici


Punctul este un amanunt si cine stapaneste amanuntul, cucereste universul (M. Niculae- artist plastic contemporan)

Punctul poate fi orice forma mai mica sau mai mare care are un centru. Are semnificatia unui moment cosmologic, cuprinzandu-i ideea de orice inceput, semnificatie care este exprimata si prin versurile lui Mihai Eminescu (Scrisoarea I-a) Dar deodat-un punct se miscacel intai si singur. Iata-l
Cum din chaos face muma, iar el devine Tatal

Punctu-acela de miscare, mult mai slab ca boaba spumii E stapanul fara margini peste marginile lumii
Punctul (etimologic de la latinescul punctus, punct, loc) este singurul element fara dimensiuni geometrice, infinit de mic. Este cunoscut sub diferite ipostaze: semn grafic, semn de punctuatie, semn muzical, punct cardinal, punct tipografic, punct de pornire, punct medical, etc.. Din punct de vedere plastic, el este un simbol. Este elementul generator din care evolueaza intreaga creatie ca dintr-un germen: din el se naste linia, prin simpla deplasare intr-o anumita directie, apoi suprafata prin deplasarea liniei pe grosimea ei. Orice compozitie incepe cu simpla asezare a punctului pe suport, prin care se creaza spatiul plastic.(Plansa 1) O analiza a imaginilor pictate, cioplite sau modelate ale preistoriei ne arata ca punctul nu se detaseaza de un ansamblu organic in care este inclus, fiind utilizat la diferite reprezentari: ochi, ornamente, pete pe pielea animalelor. Cultura Cucuteni include in ornamente de pe vase si idoli, pe langa linii, puncte de diferite marimi. Arta egipteana , cea cretana, greaca sau romana au apelat de cele mai multe ori la forme figurative in reprezentarea punctului. Acesta isi va manifesta independenta in mozaicul bizantin, care pune la inceput divizari ale suprafetei in mici zone colorate distinct. Aici punctul este material, cu o cromatica proprie, construieste linii sau suprafete, este singular sau multiplicat. In creatiile plastice punctele au o gama larga de manifestare, putand reprezenta orice forma plana sau spatiala, cu conditia sa fie reduse dimensional si sa respecte principiile compozitionale. Cand capata forma unei suprafete plane punctul are doua dimensiuni: lungime si latime aproximativ egale. Daca se mareste una din dimensiuni, respectand-o pe cealalta se obtine o linie. Punctul poate fi mic, mediu, mare, foarte mare. Forma poate capata un infinit de configuratii. Pot fi considerate puncte figurile geometrice de baza (triunghi, patrat, romb, cerc, etc.) atunci cand au dimensiuni foarte mici; forme naturale de mici dimensiuni (seminte, pietricele, insecte, nisip, cristale, picaturi de ploaie, fulgi de zapada, etc.) precum si acele forme care par mici datorita departarii ( pasari, vapoare, astri, etc.). (Plansa 2 )

b)Expresivitati
Pentru a fi punct suprafata colorata trebuie sa fie minuscula, in raport cu celelalte elemente plastice si cu suprafata, pentru a nu deveni el insusi suprafata. Marimea punctului se coreleaza cu efectul de distanta, de sugerare a spatiului prin modificarea dimensiunilor. Astfel punctele mici sugereaza departarea, spatiul, distanta si impune profunzime, iar cele mari sugereaza apropierea, greutatea. De exemplu, cand sunt departe, devin puncte pasarile de pe cer, frunzele copacilor, fluturii, florile de pe camp, picaturile de ploaie. (Plansa 3) Efectul spatial poate fi marit prin aplicarea contrastului cald-rece, deoarece nu putem desparti forma de culoare, ele fiind legate prin semnificatii si expresivitati. Compozitional, punctul poate fi structurat intr-o infinitate de localizari, pozitionate in cateva zone importante: sus, jos, central, pe diagonala ascendenta, pe diagonala descendenta. Punctele pot fi: statice (puncte patrate) dinamice (puncte rotunde sau triunghiulare)

grupate distantate ordonate haotice Dupa modul de asezare, punctele pot avea diverse semnificatii: dispuse orizontal creaza un efect static dispuse vertical produc senzatia de urcate ordonate radial dau senzatia de miscare continua sau de rotatie Punctul plastic asezat pe o suprafata poate sa radieze in toate directiile ordinea cu care incepe viata compozitiei. Astfel face ca suprafata hartiei sa devina spatiu plastic. El are o valoare de centru de interes si poate reprezenta : o explozie, iradiatiuni, miscarea de rotatie. Cand este asezat in centrul de simetrie el apare ferm, cu miscare zero ( plastic-pasiv). Asezat insa usor departat de centrul de simetrie, este neutru (fixeaza, stabilizeaza). Devine activ cand este asezat pe diagonala hartiei, iar prin multiplicare capata forta expresiva. (Plansa 4)

b) Punctul- element decorativ


Folosit ca element de decor, punctul reprezinta un semn mic ce poate avea contur poligonal cu dimensiuni foarte reduse. Decorarea presupune repetarea dupa anumite reguli, dinainte stabilite, a punctului in grupari si culori variate. El apare adesea intalnit cu alte elemente, in special linii, cu un mare efect ornamental. Punctul ornamental poate avea forma de cerc foarte mic, patrat, triunghi, romb. Cel mai des utilizat este punctul in forma de cerc pentru ca sugereaza senzatia de miscare, de rostogolire, este vesel. Se foloseste pe imprimeuri de panza, hartie, material plastic, incaltaminte sub forma de perforatii, in modele diferite. Pentru obtinerea unor efecte decorative, punctul se grupeaza dupa anumite ritmuri binare: puncte; suprapunere; siruri orizontale, duble, avand aceeasi axa, prin repetarea simpla, alternanta sau siruri orizontale, verticale, sub forma de linie franta, curba sau sinuoasa sau grupari de

siruri de puncte de aceeasi marime, dar de culori diferite, prin alternanta sau grupare de puncte mai mici in jurul unui punct mai mare; siruri de puncte prin gradatie; siruri de puncte prin suprapunere; siruri de puncte prin alternanta de pozitie;

In unele forme compozitionale, punctul este insotit de grupari de linii simple sau duble, de alte suprafete. (Plansa 5) Valoroase aranjamente decorative se pot obtine cu ajutorul punctului intr-o asezare cu efect de iluzie optica. Pe o suprafata de culoare inchisa, punctele albe par mai mici, iar pe o suprafata deschisa ele par mai mari;

de asemenea concentrarea lor pe o anumita portiune produce impresia de greutate in partea suprafetei decorate. Punctele insirate in anumite sensuri produc stari sau tendinte: insiruirea punctelor pe orizontala produce efect de fuga, pe verticala urcus, pe rotund fuga la infinit, fantezie, rostogolire.

2. LINIA

ELEMENT DE LIMBAJ PLASTIC a) Caracteristici


Din punct de vedere semantic, linia ca si punctul, se prezinta in diverse ipostaze: linia de orizont, linie de ochire, linie de tramvai, linie de cale ferata, linie aeriana, etc. In scriere, in geometrie, in desen tehnic sau alte reprezentari grafice, linia are aspect diferit, specific fiecarui domeniu si rol de semn grafic cu inteles clar, precis, delimitat. Miscarea unui punct sub actiunea unei forte genereaza o linie. Dreapta sau curba, plana sau spatiala, linia dispune de un arsenal extins de elemente de expresivitate plastica, stand la baza unei gramatici fundamentale a imaginii plastice. (Z. Dumitrescu Structuri geometrice, structuri plastice, Bucuresti, 1984, Ed. Meridian, pag. 77) In desenul artistic, alaturi de punct, forma si culoare, se foloseste ca element de limbaj plastic. Tratata in acest mod, linia ia nastere dintr-un punct care pleaca la plimbare. Este deci un punct in deplasare si devine mijloc de comunicare a afectivitatii si gandirii umane. Ea sugereaza ideea de forma si spatiu prin valoare (intensitatea culorii sau a liniei de la intens la transparent), modulare (de la subtire la gros) si miscare. Redarea volumului si a masei se poate realiza prin valoratie alb-negru, prin modulare cromatica sau prin hasurare. Sugerarea volumului prin linii imaginare, trasate de forma. Dimensiunea spatiului, directiile liniare si miscarile de directie difera datorita faptului ca obiectele si formele sunt diferite. (Plansa 6) Linia capata inteles si grai atunci cand o privim din toate punctele de vedere: forma, orientare, grosime si chiar culoare. Numai discutata din toate aceste aspecte capata expresivitate si sensuri. b) Expresivitatile liniei Dupa forma lor , liniile pot fi drepte, curbe si frante. Liniile drepte nu exista direct in natura, dar ele pot fi extrase din structuri cristaline, amorfe, care dau senzatia de rigid, drept, distant. Sunt folosite ca elemente de constructie sau decorative, sugerand linistea, implinirea si descatusarea, creaza impresia de spatiu deschis, rece. Liniile curbe oarecare sau arc de cerc, exprima cautarea, nelinistea, tensiunea. Cand curbele sunt inchise dau nastere formei, volumului, spatiului tridimensional. Linia curba are un caracter feminin, cald, lipsit de asprime. Ea creaza sensibilitate si emotivitate, reda ritmul regnului viu, fiindca sugereaza cresterea, dezvoltarea, formele de relief care au luat nastere prin miscare.(Plansa 7) Liniile frante sunt atat de dinamice incat uneori devin agresive exprimand caractere dure, puternice dar si nelinistea, zbucium sufletesc.(Plansa 8)

Dupa orientare liniile pot fi : orizontale, verticale, oblice. Liniile orizontale sugereaza indiferent de forma linistea, siguranta, cu cat sunt mai apropiate de linia dreapta cu atat sunt mai linistite. Imbogatite cu expresivitati de culoare si forma, construiesc suprafete de odihna. (Plansa 9) Liniile verticale ascendente cauta inaltimile catre care tind sa se inalte. Exprima ideea de aspiratie spre inalt. (Plansa 10) Liniile oblice exprima dezorientarea si nesiguranta, agitatia si confruntarea de forte. Ele rup echilibrul, care poate fi restabilit prin folosirea altor linii oblice in sens opus.(Plansa 11) Dupa grosime liniile pot subtiri si groase. Expresivitatea sporeste atunci cand nu este uniforma, adica este modulata, cu diferite ingrosari. Aceasta in raport cu portiunile subtiri da volum si umbre. Folosirea liniilor de un singur tip sau de mai multe tipuri da un anume ritm compozitiei. Oricare ar fi forma, orientarea sau lungimea lor, fiecare capata expresivitate cand este in raport cu altele pe aceeasi suprafata, intr-un ansamblu de linii.( Plansa 12)

c) Linia- element decorativ


Intr-o compozitie decorativa doua sau mai multe linii drepte pot avea pozitiile: orizontale, verticale, oblice; pot avea lungimi si grosimi egale sau sa se afle in diferite contraste : subtire groasa, lunga scurta, sus jos, etc.. Gruparea si multiplicarea liniilor, raporturile de pozitie ale dreptelor intre ele sunt procedee ce se folosesc in rezolvarea problemelor de ornamentatie in care linia este element de baza. Linia are un rol important in obtinerea chenarelor, ea putand uni, separa, sustine doua elemente decorative. Poate fi folosita in paraleleism, cu repetare, simetrie, alternanta sau imbinari cu elemente geometrice diferite. Linia franta este formata din intalnirea a doua drepte oblice ; sau una verticala alta oblica; una orizontala alta verticala cu balansuri regulate, neregulate, alungite sau restranse. Prin diverse combinatii ale liniei frante, dublata, triplata, multiplicata, cu suprapuneri, contraste si imbinari cu alte forme geometrice se pot obtine frumoase compozitii decorative. Linia curba poate fi convexa, concava, compusa. Poate fi restransa sau alungita, serpuita sau arcuita, poate produce la una din extremitati o spirala. Pentru a obtine efecte de bun gust , linia curba trebuie supusa diferitelor procedee de grupare, multiplicare si armonizare. Este folosita conform principiilor de baza ale compozitiei decorative: repetitia, alternanta, simetria, asimetria, contrastul, suprapunerea, conjugarea. Spirala este folosita in compozitia decorativa intr-o constructie libera, fara rigurozitate geometrica, dand un aspect foarte placut, plin de miscare. Linia curba a fost folosita in ornamente cosmomorfe, larg raspandite pe tesaturile de casa, ceramica, sculptura in lemn.

3. CULOAREA
Culoarea este o insusire a luminii determinata de compozitia sa spectrala, care face ca ochiul sa perceapa diferit radiatiile de pe retina, avand aceeasi intensitate, dar lungimi de unda diferite. Culoarea are influenta asupra omului, provocandu-i impresii, sentimente sau stari psihice diferite. Notiunea de culoare apare numai atunci cand exista lumina. Culorile pot fi clasificate in:

culori primare (de baza) : rosu (R ), galben (G), albastru (A): culori binare de gradul I (rezultate din amestecul culorilor primare, doua cate doua): R+G= oranj ( O), G+A= verde(V), R+A= violet (Vi); culori binare de gradul II: amestecul unei culori primare cu una din culorile vecine binare de gradul I (ex R+O=rosu aprins) culori tertiare: se obtin prin amestecul culorilor binare de gradul I, doua cate doua (ex. V+O=ocru , O+Vi=maro-roscat) culori complementare: sunt culori asezate pe cercul cromatic pe acelasi diametru. Galben este complementar cu violet. Rosu este complementar cu verde. Albastru este complementar cu oranj. culori calde: rosu, oranj, galben; culori reci: verde, albastru, violet; culoarea cea mai deschisa: galben; culoarea cea mai inchisa: violet: Contraste cromatice 1.Contrastul complementar. Rezulta din alaturarea culorilor complementare, care se cer reciproc. Juxtapuse, isi maresc puterea de stralucire pana la maxim. 2.Contrastul inchis- deschis (clarobscur) se obtine prin alaturarea unor culori cu valori tonale diferite. Acest contrast mai este cunoscut si sub denumirea de perspectiva tonala. 3.Contrastul de calitate rezulta din alaturarea unor culori stralucitoare cu unele stinse. Calitatea unei culori este data de gradul ei de puritate. Culorile se pot tulbura cu alb, negru, gri. 4. Contrastul de cantitate rezulta din alaturarea unor culori ce acopera suprafete de marimi diferite. 5. Contrastul simultan si succesiv are la baza legea complementaritatii si se manifesta atunci cand o culoare pura cere fiziologic culoarea ei complementara. 6. Contrastul culorii in sine apare prin alaturarea unor culori pure, curate. 7. Contrastul cald-rece apare in situatia in care culorile calde sunt alaturate celor reci. Semnificatia culorilor In decursul timpului, culorile au dobandit diverse semnificatii care pot trezi anumite sentimente, ganduri, reactii, etc.

Galben semnifica lumina, maretie, inteligenta, gelozie, invidie, stimuleaza gandirea creatoare, stimuleaza nervul optic, influenteaza functionarea normala a sistemului cardiovascular. Este culoarea cea mai vesela, exprima spontaneitate si predispune la comunicativitate. Oranj simbolizeaza caldura, dogoarea soarelui, energia, bucuria, incordarea. Accelereaza pulsatiile inimii, favorizeaza secretia gastrica. Degaja optimism, veselie, este o culoare sociabila, da impresia de sanatate. Rosu simbolizeaza iubirea, focul, lupta, puterea, pasiunea, exalta, incurajeaza. Creste presiunea sangvina, activeaza respiratia, da senzatia de caldura. Culoare calda, stimulator general, irita, mobilizeaza. Este specifica tipului activ, ofensiv-agresiv, competitiv. Violet inseamna tristete, durere, sfiiciune, sinceritate. Intensifica activitatea cardiovasculara, accelereaza respiratia. Culoare rece, descurajatoare. Exprima tristete, melancolie, penitenta. Da senzatia de gravitate. Albastru semnifica puritatea spirituala, delicatete, raceala, credinta, predispune la reflectie. Scade presiunea sangvina si frecventa pulsului, calmeaza respiratia. Culoare rece, odihnitoare, indeamna la calm, concentrare si liniste interioara, nostalgie si dor. Exprima liniste, satisfactie, iubire si afectiune. Verde semnifica multumire, liniste, tinerete, speranta. Scade presiunea sangvina, dilata vasele capilare. Relaxare, meditatie, buna dispozitie. Culoare rece, odihnitoare, calmanta. Exprima concentrare, siguranta, persistenta, indrazneala. Caracterizeaza tipul pasiv. Alb simbolizeaza lumina, curatenia, nevinovatia, puritatea, pacea. Da contractia pupilei si a muschilor globilor oculari. Negru inseamna moarte, doliu, mister, intuneric, solemnitate, sobrietate. Reduce activitatile metabolice, produce neliniste, depresie, induiosare, exprima tristete, singuratate, despartire.