Universitatea de Stat a Moldovei

Facultatea de Jurnalism i tiine ale Comunicrii

Comunicarea non-verbal. Diferene culturale

Realizat de Cristina Pohilenco anul II, J 103-L

Chiinu, 2012

Oamenii cred c doar cuvintele sunt capabile s poarte un mesaj, cnd, de fapt, orice gest, mimic, stil vestimentar, culoare, miros, form contribuie la crearea dispoziiei n care omul primete cuvintele. Sau chiar mai mult dect a crea dispoziia, ele comunic aproape totul ca joc de simboluri n cazul partenerilor cu acelai background cultural. Dei oamenii sunt educai s prefere cuvintele pentru a comunica, n procesul comunicrii interpersonale doar 7% din mesaj este comunicat verbal, n timp ce 93% este transmis non-verbal, din care 38% este prin tonurile vocale i 55% prin expresiile faciale. Micrile picioarelor, variaiile de voce, expresiile faciale sunt toate modalitile de comunicare non-verbal prin care individul transmite mesaje altora. Limbajul trupului este cel mai vechi limbaj. Adesea este o mare discrepan ntre cuvintele cuiva i aciunile sale fizice. De aceea, de multe ori, apar confuzii n receptarea unui mesaj. n asemenea situaii, mesaje verbale i non-verbale sunt n conflict. Cnd eti n dubiu, experii spun s ai ncredere n mesajul non-verbal (n ceea ce vezi). Cuvintele pot fi manipulate, dar gesturile sunt mai greu de controlat. Mesajele comunicarii nonverbale sunt transmise prin mimica, privire, gestica si prin elementele de paralimbaj. Mimica reprezinta modul in care trasaturile fetei redau trairile unei persoane. In timpul unui discurs, pentru a ajuta la castigarea increderii publicului, mimica nu trebuie sa intre in contradictie cu cele spuse. Vorbitorii experimentati pot folosi anumite trucuri care sa ii ajute in convingerea auditoriului. De exemplu, fara a spune in cuvinte ca sunt impotriva unei idei, acestia o sustin zambind ironic, creand o reactie de opozitie fata de ceea ce spun. Zmbetul este un element care ajuta vorbitorul sa atraga bunavointa publicului, deoarece transmite prietenie, apropiere si siguranta de sine. Din acest motiv este recomandabil ca in introducerea discursului vorbitorul sa zambeasca. ncruntarea transmite concentrare, atentie maxima dar si incordare si rigiditate. De aceea nu este bine ca vorbitorul sa stea incruntat, deoarece transmite catre auditor o stare de tensiune care poate provoca o ruptura.

Rictusul (schimonosirea fetei) induce ideea de nesiguranta. Publicul tinde sa creada ca cel care tine discursul nu spune adevarul sau nu cunoaste tema despre care vorbeste, fiind indicat ca vorbitorii neexperimentati sa evite folosirea sa. Privirea este un factor important al limbajului nonverbal, ea fiind si modalitatea prin care se pastreaza legatura dintre vorbitor si public. Faptul ca privirea nu este indreptata spre public induce sentimentul de nesiguranta si de ascundere a adevarului. Contactul vizual permanent este decisiv pentru castigarea bunavointei si a increderii. In cazul unui public numeros, pentru a crea fiecaruia impresia ca este privit, cea mai simpla posibilitate pentru un vorbitor este de a se uita la public in forma literei Z, incepand cu ultimul loc din stanga salii si terminand cu primul loc din dreapta. Lipsa gesturilor face discursul sa piarda din dinamism si sa devina plictisitor. Pe de alta parte, utilizarea excesiva a acestora induce publicului o stare de agitatie, rezultatul fiind obosirea audientei. Un alt obiectiv pentru vorbitor este ca gesturile facute in timpul unui discurs sa atraga atentia asupra celor spuse fara a deranja publicul. Evitarea gesturilor agresive (mainile tinute in solduri, indreptarea degetului aratator catre auditor), nervoase (pocnitul din degete) sau a celor care denota indecizie sau nesiguranta (jocul cu diferite obiecte, trecerea mainii prin par, sau aranjarea parului) face mai sigura obtinerea unui rezultat pozitiv. Postura ferma, dar nu rigida, a vorbitorului ofera un plus de siguranta celor spuse. Orientarea spre public este, de asemenea, un element ajutator pentru captarea atentiei si pastrarea acesteia pe parcursul desfasurarii discursului. Elementele de paralimbaj constituie o alta componenta de baza a limbajului nonverbal. Ele presupun utilizarea modalitatilor de exprimare vocala pentru a da anumite intelesuri cuvintelor din discurs. Tonul, ritmul si volumul vocii pot fi folosite in asa fel incat sa ii atraga si sa ii convinga pe cei care asculta un discurs. Tonul este inflexiunea vocii pe care o foloseste un vorbitor. El poate fi calm, agresiv, pedant, nervos, cald, rece etc. Pentru a avea succes, intr-un discurs este preferabil sa se foloseasca un ton calm si sigur, dar care sa nu fie uniform. Schimbarile acestuia sunt

importante, intrucat ele rup monotonia, facand ca expunerea sa castige in atractivitate. Trecerea de la un ton calm la un ton entuziast nu poate fi scapata, rezultand o atentie sporita din partea auditoriului. Ritmul vorbirii reprezinta felul in care alterneaza cuvintele accentuate cu cele neaccentuate si frecventa acestora. El este ales in functie de ceea ce se doreste sa se comunice. Pentru accentuarea ideilor importante din cadrul unui discurs se folosesc ruperile de ritm. Spre exemplu, se poate folosi in expunere un ritm alert, pentru ca inainte de introducerea unei idei importante ritmul sa se reduca, si sa se reia la aceeasi intensitate in explicarea ideii. Volumul este intensitatea vocii cu care un vorbitor se adreseaza publicului. Cel care tine un discurs trebuie sa vorbeasca suficient de tare pentru a fi auzit de toate persoanele care il asculta. In general nu este bine sa se foloseasca un volum foarte ridicat, deoarece acest lucru poate fi perceput ca o agresiune de cei din jur. Comunicarea non-verbal poate varia mult n funcie de contextul cultural. Ceea ce este tipic pentru un popor, poate fi total nepotrivit atunci cnd este vorba despre un popor dintr-o cultur diferit. Acest subiect este pe ct de interesant, pe att de amplu. Cultura asiatic: se evit contactul vizual direct se evit gestul de a arta cu degetul zmbetul este folosit adesea, pentru a masca emoiile negative rsul cu gura deschis este extrem de nepoliticos

Cultura chinez: mbririle i srutul, atunci cnd felicii pe cinema, sunt gesturi evitate crile de vizit se folosesc pe arie extins, iar oferirea crii de vizit se face cu ambele mini aplauzele sunt extrem de des folosite, n foarte multe ocazii afeciunea nu este exteriorizat prin gesturi voluntare a muta un obiect cu piciorul este considerat un gest murdar, josnic

Cultura japonez:

aplecarea n fa este o form comun de salut crile de vizit n domeniul afacerilor trebuie scrise att n limba japonez, ct i n limba de origine a posesorului tcerea este obinuit, acceptat, nu este stnjenitoare semnul pentru OK, la japonezi este interpretat ca o cerere de bani

Filipine: persoanele de acelai sex se in n mod obinuit de mn vorbitul cu voce tare este considerat nepoliticos femeile se salut adesea printr-o strngere de mn, ca i brbai

Taiwan: este considerat nepoliticos s te uii la cartea de vizit n momentul cnd aceasta i este nmnatp pentru a indica un obiect sau o persoan, se folosete ntreaga palm, deschis, nu cu un singur deget se acord o importan deosebit posturii Una din limitele comunicrii non-verbale, pe lng aceea c un semnal non-verbal transmis de ctre o persoan poate s nu fie perceput de ctre ceilali, rezid n faptul c, aa cum n comunicarea verbal semnificaia emitorului nu este aceeai cu cea pe care o d aceluiai mesaj receptorul, n limbajul non-verbal, un mesaj poate fi interpretat cu totul greit, dnd natere la grave rupturi de comunicare, la dezechilibre comunicaionale. A nu folosi i a nu interpreta corect limbajul non-verbal este la fel de grav, uneori chiar mai grav sub aspectul consecinelor, dect a nu folosi i interpreta corect limbajul verbal. Dac pentru cuvintele pe care le rostim am nvat s ne asumm consecine i s anticipm posibile reacii cu privire la ele, nu acelai lucru se ntmpl cu mesajele nonverbale. Muli, poate prea muli dintre noi le folosim sau le interpretm la ntmplare. Ne jucm uneori ntr-un mod prea facil de-a psihologul, dup ce eventual, am citit cte ceva despre semnificaiile gesturilor i expresiilor faciale.