Sunteți pe pagina 1din 2

Eco,Umberto-Lector in fabula, Bucuresti,Univers,1991 1.

Cititorul model Un text, asa cum apare in suprafata( sau manifestarea) sa lingvistica reprezinta un lant de strategeme expresive, care trebuie sa fie actualizate de catre destinatar.Un text este incomplet si aceasta din 2 motive: a)Primul nu priveste numai decat acele obiecte lingvistice pe care am decis sa le definim drept texte, ci oricare mesaj, incluzand fraze si termeni izolati.Destinatarul este intotdeauna postulat ca operator, capabil, sa deschida dictionarul la fiecare cuvant pe care il intalneste. b)In al doilea rand ,cititorului i se cere un efort inferential pentru a intelege textul.Textul este, deci, intretesut cu spatii albe, cu intervale de umplut, si cine l-a emis prevedea ca ele sa fie umplute si le-a lasat albe pentru ca a avut motive. A deschide dictionarul inseamna a accepta si o serie de postulate de semnificat.Un text se distinge insa, de alte tipuri de expresie printr-o complexitate mai mare.Iar motivul principal al complexitatii sale este tocmai faptul ca textul este intretesut cu non-spus.Ceea ce este nonspus inseamna non-manifestat la suprafata, la nivel de expresie: dar tocmai acest non spustrebuie sa fie actualizat la nivelul actualizarii continutului. Un text este un mecanism lenes(sau economic), care traieste din plusvaloarea de sens introdusa in el de destinatar si, doar in cazuri de extrema pedanterie, extrema preocupare didactica sau extrema represivitate, textul se complica cu redundante si specificari ulterioarepana la limita in care sunt violate regulile normale de conversatie.In al doilea rand, pentru ca pe masura ce trece de la functia didactica la cea estetica, un text vrea sa-I lase cititorului initiative interpretarii.Un text vrea ca cineva sa-l ajute sa functioneze.Un text este emis pentru cineva care il actualizeaza-chiar daca nu se spera( sau nu se doreste) ca acest cinevasa existe in mod concret si empiric. 2.Modul in care textul isi prevede cititorul Competenta destinatarului nu este in mod necesar aceea a eminentului.In comunicarea prin viu rai intervin numeroase forme de accentuare extralingvistica(gestuale,ostensive) si numeroase procedee de redundanta si feed-back, unul in sprijinul celuilalt.Semn ca nu exista niciodata pura comunicare lingvistica, ci activitate semiotica in sens larg, in care mai multe sisteme de semne se completeaza reciproc. Textul postuleaza cooperarea cititorului drept proprie conditie de actualizare.Putem spune mai exact ca un text este un produs a carui soarta intepretativa trebuie sa faca parte din propriul mecanism generativ:a genera un text inseamna a aplica o strategie din care fac parte presupozitiile miscarilor celuilalt.Pentru a-si organiza propria strategie textuala, un autor trebuie sa se refere la o serie de competente.El trebuie sa admita ca ansamblul de competente la care se refera el este acelasi cu cel la care se refera cititotrul sau.Asadar, va prevedea existenta unui CITITOR MODEL, capabil sa coopereze la actualizarea textuala la fel cum gandea el, autorul, si sa se manifeste din punct de vedere interpretative la fel dupa cum el insusi s-a manifestat din punct de vedere generative. Mijloacele sunt multiple:alegerea unei limbi, alegerea unui tip de enciclopedie, alegerea unui patrimoniu lexical si stilistic anumit.Multe texte il evidentiaza pe CITITORUL lor MODEL presupunand o competenta enciclopedica specifica.Pe de o parte, autorul presupune, dar pe de alta instituie competenta propriului CITITOR MODEL. A prevedea propriul CITITOR MODEL nu inseamna doar a speraca exista, inseamna si a orienta textul astfel incat sa-l construiasca , el contribuie la producerea ei.

3.Texte inchise si texte deschise CITITORUL lor MODEL:se vor adresa pe rand , copiilor, melomanilor,medicilor,homosexualilor, amatorilor de surfing, gospodinelor mic-burgheze, amatorilor de stofe englezesti, pescuitorilor subacvatici. Nimic nu este mai deschis decat un text inchis.Un text poate fi intrebuintat potrivit si aceasta lectura nu ne intereseaza aici; si ca unui text I se dau infinite interpretari si aceasta este acceptatia pe care o vom lua in consideratie.Este vorba despre un text deschiscand autorul cunoaste tot folosul pe care il poate extrage.O citeste ca model a unei situatii pragmatice inevitabile.O asuma ca ipoteza ce reglementeaza propria strategie.Decide pana in ce punct trebuie sa controleze cooperarea cititorului si unde va fi provocata, unde va fi directionata, unde trebuie sa se transforme in libera aventura interpretative. Oricate interpretari ar fi posibile , fiecare sa fie ecoul alteia asa incat ele sa nu se excluda, ci sa se confirme reciproc.Pentru cititorii pe care textul nu-I postuleaza si la a caror producere nu contribuie, textul devine ilizibil( mai mult decat este), sau devine alta carte. 4.Intrebuintare si interpretare Trebuie, sa distingem intrebuintarea libera a unui text, de interpretarea unui text deschis.Un text nu este altceva decat strategia care constituie universal interpretarilor sale-daca nu legitime, legitimabile.Textele inchise sunt mai rezistente la intrebuintare decat textile deschise. 5.Autor si cititor ca strategii textuale Cand vor fi folosti termini ca AUTOR si CITITOR MODEL se va intelege intotdeauna, in ambele cazuri ca este vorba de tipuri de strategie textuala.CITITORUL MODEL este un ansamblu de conditii de succes, stabilite in mod textual, care trebuie sa fie satisfacute pentru ca un text sa fie deplin actualizat in continutul sau potential.Daca AUTORUL si CITITORUL MODEL sunt doua strategii texte, ne gasim, atunci in fata unei situatii duble.Inainte de orice, prin cooperare textuala nu trebuie sa se inteleaga actualizarea intentiilor subiectului empiric al enuntarii, ci intentiile continute in mod virtual de enunt.Intentiile autorului empiric sunt cooperarea textuala ce este un fenomen care se realizeaza, intre doua strategii discursive , nu intre doi subiecti individuali. Cheie pentru actualizarea completa a textului:structuri actantiale (intrebari in legatura cu subiectul efectiv al textului, dincolo de povestea individuala a cutarui personaj, care este narata in aparenta ) si structuri ideologice.AUTORUL MODEL ca ipoteza interpretativa atunci cand se configureaza este subiectul unei strategii textuale.Circumstantele de enuntare, care indeamna la formularea unei ipoteze cu privire la intentiile subiectului empiric al enuntarii, in determinarea alegerii unui AUTOR MODEL. Strategia cooperatoare de refuz- pe de o parte pune in discutie conditiile producerii enunturilor, si , pe de alta parte, indentitatea intre subiectul enuntului si subiectul enuntarii, dar subiectul enuntarii este un altul.