CURS DE PRIM - AJUTOR

SUPORTUL VITAL DE BAZ LANUL SUPRAVIEUIRII Reuita resuscitrii este determinat nu doar de efectuarea corect a tehnicilor resuscitrii ci de mult mai muli factori care se afl n interrelaie. Toi factorii care interfer cu reuita resuscitrii sunt cuprini n noiunea de lanul supravieuirii. Acest lan este format din 4 verigi:

1. Recunoaterea rapid a unei urgene i alarmarea precoce a unui sistem medical de urgen. 2. nceperea precoce a manevrelor de suport vital de baz (SVB precoce) este a doua verig din lanul supravieuirii. 3. Defibrilarea precoce este manevra care influeneaz decisiv succesul unei resuscitri la adult. 4. nceperea rapid a manevrelor de suport vital avansat (SVA precoce) este ultima verig din lanul supravieuirii i practic le cuprinde i pe celelalte. RISCURILE SALVATORULUI Prima regul legat de riscurile RCP este ca viaa membrilor echipei de resuscitare s nu fie pus n pericol. Resuscitarea cardiopulmonar presupune riscuri legate de locul desfurrii i riscuri legate de victim. nainte de a se apropia de o victim, salvatorul trebuie s se asigure c nu exist nici un pericol iminent care s provin din mediul nconjurtor. Riscuri legate de mediu: trafic; construcii instabile; electricitate; gaze; ap; substane toxice. Riscuri legate de victim:

 contactarea unor boli transmisibile; intoxicaii; Riscuri legate de tehnic: utilizarea defibrilatorului; utilizarea de instrumente ascuite. CAUZELE DE STOP CARDIORESPIRATOR Definiie: stopul respirator reprezint oprirea respiraiei spontane, fiziologice (apnee); stopul cardiac reprezint oprirea contraciilor i a activitii de pomp (mecanic) a inimii. Cauzele de SCR sunt reprezentate de afectarea primar a cilor aeriene, a funciei respiratorii i a activitii cardiace.

SUPORTUL VITAL DE BAZ LA ADULT Suportul vital de baz (SVB) reprezint meninerea libertii cilor aeriene, suportul ventilaiei i circulaiei fr ajutorul vreunui echipament cu excepia dispozitivelor de protecie.

1.Se asigur securitatea salvatorului, victimei i a persoanelor din jur. 2. Se evalueaz starea de contien a victimei: se scutur uor de umeri i se ntreab cu voce tare: "s-a ntmplat ceva?"; (fig.1)

Figura 1: Evaluarea strii de contien 3A. Dac victima rspunde verbal sau prin micare: se las n poziia n care a fost gsit (cu condiia s fie n siguran), este evaluat starea victimei i, dac este necesar, se solicit ajutor; se trimite o persoan dup ajutor sau, dac salvatorul este singur, las victima i merge chiar el dup ajutor; salvatorul reevalueaz periodic victima. 3B. Dac victima nu rspunde:

 salvatorul trebuie s strige dup ajutor; victima va fi aezat n decubit dorsal; se deschid cile aeriene plasnd o mn pe frunte i, cu blndee, se mpinge capul spre spate, pstrnd policele i indexul libere pentru eventuala pensare a nasului (dac va fi necesar ventilarea); cu vrfurile degetelor celeilalte mini plasate sub menton se ridic brbia victimei pentru a deschide cile aeriene. (fig.3)

Figura 3: Deschiderea cilor aeriene 4. Meninnd cile aeriene deschise, salvatorul ncearc s stabileasc, timp de maxim 10 secunde, dac victima respir normal (se exclud micrile ventilatorii ineficiente, gaspurile) : (fig.4)

Figura 4: Evaluarea respiraiei privind micrile peretelui toracic anterior; ascultnd zgomotele respiratorii de la nivelul cilor aeriene superioare; simind fluxul de aer pe obraz. n primele minute dup oprirea cordului victima mai poate respira slab sau poate avea gaspuri rare, zgomotoase. Nu trebuie confundate cu respiraia normal. ncercarea de a determina existena unor respiraii normale privind, ascultnd i simind fluxul de aer, trebuie s dureze cel mult 10 secunde. Dac salvatorul nu este sigur c victima respir normal, trebuie s actioneze ca i cum ea nu ar respira normal. 5A. Dac victima respir normal: se pune n poziie de siguran (vezi mai jos); salvatorul va trimite pe cineva dup ajutor, iar, dac este singur, va lsa victima i se va duce dup ajutor; se reevalueaz respiraia. 5B. Dac victima nu respir normal: salvatorul va trimite pe cineva dup ajutor, iar dac este singur, va lsa victima i se va duce dup ajutor; la ntoarcere va ncepe compresiile toracice salvatorul ngenuncheaz lng victim se plaseaz podul palmei pe centrul toracelui victimei (fig.5)

Figura 5: Poziia minii pe centrul toracelui podul palmei celeilalte mini se plaseaz peste mna care se afl pe torace i se ntreptrund degetele minilor, evitnd astfel compresia pe coaste. (fig. 6). Poziia minilor trebuie s fie astfel nct s nu exercite presiune pe regiunea epigastric sau pe apendicele xifoid salvatorul se va poziiona vertical deasupra toracelui victimei i, cu coatele ntinse, va efectua compresia cu 4-5 cm a sternului (fig. 7) dup fiecare compresie, toracele trebuie s revin la normal fr a pierde contactul minilor cu sternul; compresiile i decompresiile se continu cu o frecven de 100/minut (ceva mai puin de 2 compresii/sec) compresiile i decompresiile trebuie s fie egale ca intervale de timp.

Figura 6: Plasarea ambelor mini

Figura 7: Poziia corect n compresiile toracice 6A. Combinarea compresiilor toracice cu ventilaiile: dup 30 de compresii se redeschid cile aeriene prin mpingerea capului i ridicarea mandibulei se penseaz prile moi ale nasului folosind policele i indexul minii de pe frunte (fig 8)

Figura 8: Pensarea nasului

Figura 9: Ventilaie gur la gur se deschide puin cavitatea bucal a victimei, meninnd ns brbia ridicat salvatorul inspir normal, pune buzele n jurul gurii victimei asigurnd o bun etaneitate i expir constant n gura victimei; n timpul expirului salvatorul va privi ridicarea peretelui toracic anterior i va urmri meninerea ridicat a acestuia timp de 1 secund, ca ntr-o respiraie normal; aceasta reprezint o ventilaie eficient (fig. 9) se menine capul n hiperextensie i brbia ridicat, se ndeprteaz gura de victim i se urmrete revenirea toracelui la poziia iniial, pe msur ce aerul iese din plmni salvatorul inspir din nou i expir nc o dat n gura victimei, astfel nct s obin dou ventilaii eficiente. Dup aceasta, se repoziioneaz rapid minile n poziie corect

pe toracele victimei pentru a executa nc 30 de compresii toracice se continu efectuarea compresiilor toracice i a ventilaiilor ntr-un raport de 30:2 ntreruperea compresiilor i ventilaiilor pentru reevaluarea victimei este indicat doar dac aceasta ncepe s respire normal; altfel, resuscitarea nu trebuie ntrerupt. Ghidurile actuale recomand ca resuscitatorul s administreze o ventilaie ntr-o secund, cu un volum de aer care s determine expansionarea toracelui victimei, dar evitnd ventilaiile rapide sau brute. Aceste recomandri se aplic tuturor tipurilor de ventilaie din timpul RCP, incluznd att ventilaia gur-la-gur ct i ventilaia pe masc i balon, cu sau fr suplimentare de oxigen. Ventilaia gur-la-nas reprezint o alternativ eficient la ventilaia gur-la-gur n situaiile de traum facial sever sau dac gura nu poate fi deschis, atunci cnd victima este ventilat n ap sau cnd este dificil obinerea unei bune etaneiti prin ventilaie gur-la-gur. Pentru aplicarea corect a ventilaiilor pe masc i balon este nevoie de aptitudini practice i ndemnare. Resuscitatorul trebuie s reueasc deschiderea cilor aeriene prin subluxaia anterioar a mandibulei fixnd n acelai timp masca pe faa victimei. Este o tehnic adecvat pentru resuscitatorii laici care lucreaz n anumite zone cum ar fi cele n care exist risc de intoxicaie cu cianuri sau expunere la ali agenti toxici. Exist i alte situaii specifice n care persoanele laice sunt instruite i reinstruite s acorde primul ajutor care include executarea ventilaiei pe masc i balon. n aceste situaii ar trebui urmate aceleai reguli stricte de instrucie ca i n cazul personalului medical. Dac ventilaiile iniiale nu au determinat ridicarea peretelui toracic, ca ntr-o respiraie normal, atunci, naintea urmtoarei tentative: - se verific gura victimei i se ndeprteaz orice obstrucie vizibil - se verific din nou dac hiperextensia capului i ridicarea brbiei sunt corecte - oricum, nu trebuie ncercat efectuarea a mai mult de dou ventilaii, nainte de fiecare reluare a compresiilor toracice Dac la resuscitare particip mai muli resuscitatori, acetia ar trebui s se schimbe la fiecare 1-2 minute pentru a evita epuizarea fizic. Efectuarea schimbului ntre resuscitatori se va face ct mai rapid. 6B. Resuscitarea doar cu compresii toracice - poate fi efectuat, dup cum urmeaz: dac salvatorul nu poate sau nu dorete s administreze ventilaii gur-la-gur, atunci va efectua doar compresii toracice n acest caz, compresiile toracice trebuie efectuate continuu, cu o frecven de 100/minut resuscitarea va fi oprit pentru reevaluare doar dac victima ncepe s respire normal; altfel resuscitarea nu trebuie ntrerupt. 7. Resuscitarea va fi continuat pn cnd: - sosete un ajutor calificat care preia resuscitarea - victima ncepe s respire normal - salvatorul este epuizat fizic.

RECUNOATEREA SCR Ghidurile actuale privind recunoaterea SCR de ctre persoanele laice recomand nceperea RCP dac victima este incontient (nu rspunde la stimuli) i nu respir normal. Palparea pulsului carotidian este o metod inexact n confirmarea prezenei sau absenei circulaiei sangvine. De asemenea, cutarea semnelor de circulaie sangvin prezent (micri, ventilaii, tuse) nu par s confirme cu exactitate mai mare contraciile eficiente ale cordului. Persoanele laice ntmpin dificulti n aprecierea prezenei sau absenei ventilaiilor eficiente la persoanele incontiente. Aceasta se poate datora deschiderii inadecvate a cilor aeriene sau prezenei gaspurilor. Cnd sunt ntrebate telefonic de ctre dispecerul de la serviciul de ambulan dac victima respir normal, deseori persoanele laice confund gaspurile cu ventilaia normal. Din aceast cauz nceperea RCP este amnat. Respiraiile agonice sunt prezente la aproximativ 40% din pacienii n SCR. n perioada instruciei trebuie subliniat c aceste gaspuri agonale apar frecvent n primele minute dup instalarea SCR. Ele reprezint o indicaie de ncepere imediat a RCP i nu trebuie confundate cu respiraia normal. SVB N SPAII NGUSTE n cazul SVB n spaii nguste efectuat de un singur salvator este recomandat efectuarea RCP peste capul victimei, iar n cazul existenei a doi salvatori, se recomand poziiaclare. RESUSCITAREA CU DOI SALVATORI Dei resuscitarea efectuat de doi salvatori este mai puin solicitant, totui este important ca ambii resuscitatori s cunoasc complet algoritmul i s fie antrenai. De aceea se recomand ca aceast tehnic s fie rezervat specialitilor n resuscitare sau acelor salvatori care fac parte din grupuri antrenate. Sunt de fcut urmtoarele sublinieri: chemarea ajutorului este o prioritate; astfel, un salvator ncepe singur resuscitarea iar cellalt pleac dup ajutor; se recomand ca salvatorii s stea de o parte i de alta a victimei; (fig. 10)

Figura 11: Resuscitatea cu doi salvatori se utilizeaz un raport de 30 compresii la 2 ventilaii; la finalul fiecrei serii de 30 compresii, salvatorul respectiv va fi pregtit s administreze cele dou ventilaii; pentru o mai bun coordonare, cel care face compresiile poate numra cu voce tare; ridicarea brbiei i extensia capului vor fi meninute tot timpul resuscitrii; se administreaz cele dou ventilaii timp n care compresiile toracice se ntrerup; acestea se reiau imediat dup a doua ventilaie, ateptnd doar ca salvatorul s ndeprteze buzele de pe faa victimei; dac salvatorii vor s fac schimb de locuri, pentru c de obicei, cel care face compresiile toracice obosete, acesta trebuie s se fac ct mai rapid cu putin.

POZIIA DE SIGURAN Poziia de siguran este folosit n managementul victimelor incontiente care respir i au semne de circulaie sangvin i nu prezint leziuni ale coloanei vertebrale. Cnd o victim incontient este culcat n decubit dorsal i respir spontan cile respiratorii pot fi obstruate de limb, mucus sau vom. Aceste probleme pot fi prevenite dac victima este plasat pe una din prile ei laterale. Scopul acestei poziii este meninerea liber a cilor respiratorii, permiterea monitorizrii, respectarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale i evitarea compresiilor pe pachetele vasculonervoase. Aceast poziie trebuie s fie una stabil n timp. O poziie aproape-culcat pe burt pe de alt parte poate mpiedica o ventilaie adecvat, deoarece imobilizeaz diafragmul i reduce compliana toracic i pulmonar. Poziia de siguran prezint ca dezavantaj compresia unui bra, recomandndu-se urmrirea circulaiei periferice a braului i nlturarea compresiei ct mai rapid; dac este necesar meninerea poziiei de siguran pe o perioad mai lung de timp, dup 30

minute victima va fi ntoars pe partea opus. Exist cteva variante ale poziiei de siguran fiecare cu avantajele sale. Nu exist o singur poziie potrivit pentru toate victimele. Poziia trebuie s fie stabil, aproape de poziia lateral real, cu capul decliv i fr ca presiunea pe torace s mpiedice ventilaia. Figura 12: Braul n unghi drept cu corpul, cotul ndoit i palma n sus CNRR recomand urmtoarea secven de manevre pentru poziia de siguran: dac este cazul, se ndeprteaz ochelarii victimei; salvatorul ngenuncheaz lateral de victima aflat n decubit dorsal i cu membrele pelvine ntinse; braul de partea salvatorului se poziioneaz n unghi drept cu corpul, cotul fiind ndoit i palma orientat n sus; (fig 12 braul de partea opus se aduce peste torace de aceeai parte cu salvatorul i se poziioneaz cu dosul palmei n contact cu obrazul; (fig. 13) Figura 13: Dosul palmei n contact cu obrazul salvatorul prinde membrul inferior de partea opus cu mna chiar deasupra genunchiului i l trage n sus, dar pstrnd contactul piciorului cu solul (o flectare incomplet a coapsei pe abdomen); (fig. 14) Figura 14: Flectare incomplet a coapsei pe abdomen cu o mna pe genunchiul flectat i cu cealalt meninnd dosul minii victimei pe obraz, se rotete victima spre salvator n poziie lateral, pn cnd piciorul flectat se sprijin pe sol; (fig. 15) Figura 15:Rotirea victimei ctre salvator se ajusteaz poziia membrului inferior de deasupra astfel nct coapsa i genunchiul s fie flectate n unghi drept; se mpinge i se menine capul spre posterior pentru a asigura libertatea cilor aeriene; aceast manevr se realizeaz prin ajustarea poziiei minii de sub obraz; (fig. 16) se verific respiraia la intervale regulate. n ciuda dificultilor ce pot apare att la antrenamente ct i ntr-o situaie real, rmne fr ndoial faptul c plasarea unei victime incontiente n poziie de siguran poate fi un gest salvator de via. Figura 16: Pacient n poziie de siguran

OBSTRUCIA CU CORP STRIN A CILOR AERIENE Moartea accidental prin obstrucia cu corp strin a cilor aeriene (OCSCA), dei rar, poate fi prevenit; mai puin de 1% din evenimentele de obstrucie cu corp strin sunt mortale. Deoarece majoritatea cazurilor de OCSCA apare, att la copii ct i la aduli, n timpul mesei, frecvent, aceste evenimente au martori. Totui, este nevoie de intervenie rapid, ct timp victima este nc responsiv. Recunoaterea OCSCA Pentru supravieuirea unui eveniment de OCSCA este necesar recunoaterea rapid a urgenei. OCSCA nu trebuie confundat cu leinul, infarctul miocardic, epilepsia sau alte situaii care pot produce insuficiena respiratorie acut, cianoza sau pierderea strii de contien. n general obstrucia apare n timpul mesei, victima ducndu-i frecvent minile spre gt. (fig. 17) Pacienii cu obstrucie uoar pot vorbi, tui i respira. Cei cu obstrucie sever ns, nu pot vorbi, rspund prin micri ale capului, nu mai pot respira sau au respiraii zgomotoase, eforturile de tuse sunt ineficiente, nezgomotoase i devin n scurt timp incontieni. n recunoaterea evenimentului de OCSCA este indicat ca salvatorul s ntrebe victima contient: te-ai necat? Figura 17: Pacient cu OCSCA Algoritmul de intervenie n caz de OCSCA la adult (Acest algoritm poate fi utilizat i n cazul copiilor peste un an) 1. Dac victima prezint semne de obstrucie uoar a cilor aeriene: Se ncurajeaz victima s tueasc, fr a mai face altceva 2. Dac victima prezint semne de obstrucie sever a cilor aeriene i este contient: Se aplic pn la 5 lovituri la nivelul toracelui posterior, dup cum urmeaz (fig. 18) o salvatorul se poziioneaz lateral i uor n spatele victimei Figura 18 Lovituri interscapulovertebrale o va sprijini cu o mn pieptul victimei i o va nclina uor spre nainte astfel nct, atunci cnd corpul strin va fi dislocat, s se deplaseze mai degrab spre cavitatea bucal dect s alunece mai jos n cile aeriene o cu podul palmei celeilalte mini va administra pn la 5 lovituri brute interscapulovertebral (ntre omoplai) Dup fiecare lovitur se verific dac a fost nlturat obstacolul. Scopul nu este acela de a aplica toate cele 5 lovituri ci ca fiecare din acestea s fie capabil s dizloce corpul strin. Dac dup cele 5 lovituri ntre omoplai corpul strin nu a fost nlturat, se efectueaz 5 comprimri abdominale brute astfel (fig. 19), salvatorul:

Manevra Heimlich o se pozitioneaz n spatele victimei cu ambele brae n jurul prii superioare a abdomenului acesteia o va nclina uor victima spre nainte o va plasa pumnul ntre ombilic i apendicele xifoid o va prinde pumnul cu cealalt mn i va trage brusc spre n sus i napoi o va repeta de maxim 5 ori aceast manevr. Dac obstrucia nu a fost nlturat, se continu alternnd 5 lovituri ntre omoplai cu 5 comprimri brute ale abdomenului. 3. Dac victima devine incontient: se aeaz uor victima pe sol se alerteaz imediat Sistemul Medical de Urgen se ncepe SVB direct cu aplicarea compresiilor toracice. Personalul medical antrenat i cu experien n detectarea pulsului carotidian, va ncepe aplicarea compresiilor toracice chiar dac pulsul este prezent (pacient incontient i cu OCSCA). Chiar i n cazul rezolvrii cu succes al unei OCSCA, sunt posibile complicaii ulterioare datorate reteniei de material strin la nivelul tractului respirator superior sau inferior. Pacienii cu tuse persistent, dificulti de deglutiie sau cu senzaia de corp strin retenionat la nivelul gtului dar i cei la care s-au efectuat comprimri abdominale, care pot determina leziuni interne grave, trebuie trimii pentru evaluare medical.

Ventilatia pe balon si masca

n cazul resuscitarii cardio-pulmonare materialele de care putem dispune pentru asigurarea avansata a cailor respiratorii si a ventilatiei adecvate includ: 1.Pipe Guedel sau cale oro-faringiana de diferite marimi: Pipa Guedel poate fi folosita la orice pacient inconstient, rolul ei fiind mentinerea libera a cailor aeriene superioare. Pipa de marime corespunzatoare si corect introdusa va apasa baza limbii mpiedicnd caderea acesteia n spate, spre faringele posterior. Alegerea marimii corespunzatoare pentru pipa se face prin masurarea distantei de la comisura bucala la unghiul mandibulei.

Introducerea pipei Guedel n cavitatea bucala se face tinnd pipa cu concavitatea n sus. Cnd vrful pipei atinge bolta palatina (cerul gurii) se roteste 180 de grade si se continua naintarea pna ce capatul extern ajunge la nivelul arcadelor dentare.

2. Mastile de ventilatie gura la masca de diferite marimi, asigura protectia salvatorului n timpul ventilatiei. La folosirea mastii se asigura o marime corespunzatoare fetei bolnavului. Cu capul asezat n hiperextensie se aplica partea ngusta a mastii pe baza nasului, plasam ferm masca pe fata si o mentinem ferm cu degetele de o parte si de alta a orificiului mastii cu ridicarea concomitenta a mandibulei cu celelalte degete. 3.Balonul de ventilatie

Balonul de ventilatie ofera posibilitatea ventilarii eficace si suplimentarea cu oxigen. Folosind balonul fara rezervor concentratia oxigenului n aerul ventilat nu depaseste 60 %, iar cu rezervor suplimentar de oxigen (care se ataseaza la partea inferioara a balonului) se asigura o ventilatie cu oxigen de 90 % sau chiar peste.

Aspiratia cailor aeriene

Din punct de vedere anatomic, caile aeriene sunt mpartite n cai respiratorii superioare si inferioare, limita de separare fiind corzile vocale. Cauzele comune de obstructie a cailor repiratorii superioare includ: limba, tesuturile moi, sngele, voma, corpii straini si laringospasmul. La nivelul cailor aeriene inferioare, obstructia poate fi cauzata de secretii, edem, brohospasm, snge si continut gastric aspirat. Eliberarea cailor respiratorii superioare se face utiliznd un aspirator si o sonda de aspiratie dura de tip Yankauer n cazul n care cauza obstructiei este un lichid, iar n cazul n care cauza obstructiei este un corp strain dur, cum ar fi un bol alimentar, atunci eliberarea cailor respiratorii se face cu ajutorul manevrei Heimlich.

Traumatismele partilor moi

n functie de starea tegumentului traumatismele pot fi nchise - contuzii - sau deschise plagi. 3.5.1. Contuziile Sunt traumatisme ce rezulta din actiunea unui agent vulnerant mecanic, care produce leziuni tisulare, pastrnd nsa integritatea tegumentelor. n fuctie de forta de actiune al agentului vulnerant, contuziile pot fi superficiale, profunde sau mixte. Echimoza este forma cea mai simpla de contuzie, ce apare datorita ruperii vaselor sangvine din tesutul subcutanat (apare ca o zona rosie albastruie, care n cteva zile si modifica culoarea, devenind vnata, apoi galben-verzuie). Hematomul este o tumefiere dureroasa, de volum variabil, ce apare din cauza acumularii ntre tesuturi sau organe, a unei cantitati variabile de snge, prin ruperea accidentala a unor vase sangvine mai mari. 3.5.2. Plagile Plagile sunt leziuni produse de agenti mecanici, fizici, chimici. n cazul plagilor, o mare

importanta prezinta intervalul dintre producerea lor si momentul aplicarii primului tratament. Astfel, se considera o plaga recenta aceea careia i se aplica tratament ntr-un interval de 6-8 ore de la producere (plaga neinfectata), peste acest interval majoritatea plagilor fiind infectate. Subiectiv plagile sunt marcate prin durere, obiectiv remarcam alaturi de prezenta plagii si hemoragie de intensitate variabila, care o nsoteste. Tratamentul plagilor urmareste prevenirea complicatiilor si obtinerea unei vindecari ct mai rapide si de buna calitate. Consta din toaleta locala a plagii si pansarea lor. 3.5.3. Hemoragii Hemoragia reprezinta scurgerea sngelui n afara sistemului vascular printr-una sau mai multe solutii de continuitate. Dupa tipul vasului lezat poate fi: arteriala: n care sngele este de culoare rosu deschis, bine oxigenat si tsneste ritmic, sincron cu bataile inimii; venoasa: sngele de culoare rosu nchis (mai putin oxigen, mai mult CO2), se exteriorizeaza cu presiune constanta, relativ modesta; capilara: este o hemoragie difuza, fara a se identifica un vas de calibru mai mare ca sursa principala a hemoragiei; n functie de sediul sngerarii: externa: sngele se scurge n afara, printr-o solutie de continuitate tegumentara ( plaga ) interna: sngele se acumuleaza ntr-una din cavitatile normale ale organismului; exteriorizata: caracterizata prin hemoragie interna ntr-un organ cavitar, urmata de eliminarea sngelui la exterior pe cai naturale epistaxis: hemoragia mucoasei nazale; hematemeza: eliminarea pe gura, prin varsatura, de snge amestecat cu cheaguri si eventual resturi alimentare; n hemoragii puternice poate fi snge rosu, proaspat, nealterat, sau n sngerari reduse poate fi varsatura cu aspect de zat de cafea (cnd sngele stagneaza n stomac). melena: exteriorizarea sngelui acumulat n tubul digestiv, prin defecatie. Scaunul este lucios, negru, moale, de aspectul si culoarea pacurei. hematuria: reprezinta hemoragia la nivelul aparatului urinar, exteriorizat prin mictiune; Dupa cantitatea de snge pierdut, hemoaragia poate fi: mica: se pierde o cantitate de snge pna la 500 ml medie: se pierde 500-1000 ml de snge si apar urmatoarele semne: agitatie, ameteli n ortostatism; mari: cantitea de snge pierduta 1000-1500 ml iar semnele clinice sunt urmatoarele: paloare, tahicardie, transpiratii reci, hipotensiune arteriala, tahipnee; cataclismice: pierderi de snge de peste 1500-2000 ml, TA nemasurabila, pacient inconstient; 3.5.4. Hemostaza Oprirea sngerarii poarta denumirea de hemostaza.. Ea poate fi spontana n cazul unor hemoragii mici, prin interventia mijloacelor proprii organismului, dar de cele mai multe ori este necesara interventia altor persoane, care sa realizeze hemostaza. Hemostaza poate

fi provizorie sau definitiva. Hemostaza proviorie se poate realiza prin: compresiune digitala pansament compresiv garou Compresiunea digitala. Compresiunea corect executata pe vasul ranit trebuie sa se aplice deasupra ranii n cazul unei hemoragii arteriale si sub plaga n cazul unei hemoragii venoase, tinnd cont de sensul circulatiei. Cnd hemoragia nu poate fi stapnita prin compresiune exercitata la distanta, se poate folosi compresiune directa n care caz compresiunea vasului ce sngereaza se face cu degetul introdus direct n plaga. Aceasta metoda nu poate fi dect de scurta durata, trebuind sa recurgem la alta care s-o suplineasca si sa o completeze. Cteva exemple de posibilitati de compresiune digitala:

Pansamentul compresiv este una din cele mai eficiente metode folosite pentru a realiza o hemostaza provizorie. n lipsa unui pansament steril se poate folosi pentru a pune pe plaga o batista, o crpa curata, peste care se strnge pansamentul circular (fasa).

Aplicarea garoului este ultima varianta la care apelam. Garoul poate fi improvizat folosind curea, cravata, fular, sfoara, etc. Se foloseste doar n cazuri extreme si n situatia n care hemoragia nu se putea controla prin alte metode (amputatie de membru). Important este oprirea hemoragiei fara a comprima excesiv tesuturile. Garoul, odata cu oprirea sngerarii, produce oprirea circulatiei sngelui n portiunea de membru situata dedesubtul lui. Din aceasta cauza mentinerea sa mai mult de 2 ore poate duce la complicatii deosebit de grave. Totdeauna la montarea unui garou trebuie atasat un bilet, care nsoteste bolnavul, si pe care se noteaza obligatoriu urmatoarele date: nume, prenume, ora exacta a aplicarii garoului. Din 30-30 minute se slabeste putin garoul pentru a permite irigarea segmentului de membru subiacent. Ridicarea garoului se face doar n conditii de spital si de personal competent. Hemostaza definitiva se obtine prin obliterarea permanenta si definitiva a vasului care sngereaza. Cel mai folosit procedeu fiind prin ligatura cu fire. 3.5.5. Pansamente Se aplica diferentiat dupa regiunea anatomica: La cap, pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor, tipica pentru acest segment fiind capelina care ncepe cu 2 ture circulare trecute pe frunte, deasupra sprncenelor, pavilioanelor urechii dupa care se trece succesiv nainte si napoi (spre radacina nasului si spre ceafa), de mai multe ori, pna cnd acopera tot capul. Capetele feselor se fixeaza apoi cu cteva ture circulare.

Pentru nas, barbie, ochi si urechi se realizeaza asa numitul pansament n prastie, cu ajutorul unei fsii de tifon de 30-50 cm, despicata la capete, cu o parte centrala nedespicata, care se aplica la nivelul plagii, legnd capetele taiate ncrucisate.

La nivelul toracelui si abdomenuluise face n functie de tipul plagii si localizare. n cazul plagilor penetrante (adnci) aflat la nivelul toracelui folosim comprese de dimensiuni mai mari dect plaga si-l vom fixa cu benzi de leucoplast pe trei laturi. A patra latura se lasa liber, nefixata, permitnd pansamentului sa functioneze ca o supapa. n timpul inspirului, cnd toracele se destinde, pansamentul se v-a lipi de torace nepermitnd intrarea aerului. n timpul expirului, cnd toracele revine, pansamentul se departeaza de peretele toracelui, permitnd iesirea aerului si la acest nivel.

Daca avem o plaga abdominala vom folosi pansament pe care de aceasta data l vom fixa pe toate cele patru laturi. Daca plaga este complicata cu evisceratia (iesirea organelor abdominale n exterior) vom folosi un pansament umed.

La membre pansamentele se realizeaza cu ajutorul feselor circulare, n spirala.

Daca plaga este produsa de un corp contondent, care se afla nca n plaga, se lasa acolo, va fi imobilizat n pozitia gasita si se transporta de urgenta la spital.

Traumatisme osteo-articulare

Traumatismele osteo-articulare apar ca atare sau n cadrul unor politraumatisme. 3.4.1. Fracturi si imobilizarea lor Fracturile sunt leziuni ce apar n urma actiunii unui traumatism puternic asupra osului, constnd n ntreruperea continuitatii acestuia. n functie de modul de actiune a agentului vulnerant, de intensitatea lui fracturile pot fi de mai multe feluri: fracturi nchise - tegumentele n jurul focarului de fractura sunt intacte fracturi deschise - focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga fracturi directe - n care agentul traumatizant actioneaza chiar la locul de producere a fracturii fracturi indirecte - traiectul de fractura apare la distanta de la locul de actiune al agentului vulnerant De asemenea, traiectul fracturii poate avea aspecte foarte variate, dupa mecanismul de producere: fracturi spiroide, fracturi cu nfundare, deplasate. La fel pot fi fracturi complete, interesnd ntreaga circumferinta a osului sau incomplete (partiale). La batrni sau la persoane cu diverse afectiuni osoase pot apare fracturi n urma unor traumatisme minore, sau chiar la efectuarea unui pas gresit. Pentru recunoasterea unor fracturi sunt doua grupe de semne: Semne de probabilitate durere spontana sau ntru-n punct fix, exacerbata la palpare sau mobilizare impotenta functionala a membrului afectat deformarea si scurtarea regiunii echimoze tardive tumefactie, edem, cresterea temperaturii locale Semne de certitudine (semne sigure) mobilitate anormala n focar perceperea palpatorie de crepitatii osoase netransmiterea miscarilor distal de focarul de fractura ntreruperea evidenta ( la inspectie sau palpare ) a continuitatii osoase METODA CEA MAI SIGURA DE DIAGNOSTIC N CAZUL SUSPICIONARII UNEI FRACTURI ESTE EFECTUAREA RADIOGRAFIEI. Fracturile se pot nsotii de o serie de complicatii: Complicatii imediate: transformarea unei fracturi nchise ntr-o fractura deschisa lezarea vaselor sau a nervilor aflate n vecinatate infectia focarului de fractura Complicatii tardive (ntrziate): cicatrizarea anormala a plagii osoase (n unele boli cronice) pseudartroza (ntrzierea consolidarii fracturii) calusul vicios

Imobilizarea provizorie a fracturilor se face n scopul mpiedicarii miscarilor fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicatiilor care pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos. Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi si latimi variabile, n functie de regiunile la nivelul carora se aplica. Pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza nici longitudinal si nici lateral imobilizarea trebuie sa cuprinda n mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura. nainte de imobilizare se efectueaza o tractiune usoara, nedureroasa a segmentului n ax. Acest lucru este valabil numai n cazul fracturilor nchise. Fracturile deschise se imobilizeaza n pozitia gasita, dupa pansarea plagii de la acel nivel, fara a tenta reducerea lor prin tractiune. Tipuri de atele speciale: atele Kramer (confectionate din srma) atele pneumatice (gonflabile) atele vacuum Atele improvizate: din scndura, crengi de copac... Fracturile membrului superior: Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte si mai rar directe, sediul de predilectie constituind-ul zona medie a claviculei. Pozitia n care trebuie sa se efectueze imobilizarea provizorie este cu cotul de partea bolnava mpins catre spate si n sus. Fracturile humerusului (bratului) se produc mai frecvent prin traumatism direct. La imobilizarea fracturii drept atela putem folosi chiar toracele de care se fixeaza segmentul fracturat cu ajutorul unei esarfe. Fracturile antebratului se produc mai frecvent prin traumatism direct. Imobilizarea fracturii se poate face cu oricare tip de atela speciala sau folosind atele improvizate.

Fracturile oaselor minii se imobilizeaza pe fata palmara de la cot la degete Fracturile membrului inferior: Fracturile femurului se produc prin traumatism direct sau indirect. Pentru imobilizare se folosesc doua atele inegale. Atela mai lunga se aplica pe fata laterala externa a membrului inferior si se ntinde de deasupra oaselor bazinului pna la calci. Atela mai scurta se aplica pe partea interna si se ntinde de la regiunea inghinala pna la calci. Cnd femurul este fracturat n apropierea genunchiului imobilizarea se poate realiza folosind o singura atela trecute prin partea din spate a membrului din regiunea fesiera pna la calci. Fracturile gambei sunt foarte frecvente iar imobilizarea poate fi facuta cu orice tip de atela. Fractura de rotula se produce prin cadere n genunchi, se imobilizeaza n atele posterioare.

 Fracturile costale nu se imobilizeaza. Exceptie situatia voletului costal Voletul costal este minimum dubla fractura la doua coaste nvecinate. Imobilizarea se face prin nfundarea zonei respective mpiedicnd astfel miscarile segmentelor la acest nivel. Semnele si simptomele constau n dificultatea respiratiei, miscarea paradoxala a segmentului (n inspir cnd toracele se destinde fragmentul se nfunda; la expir cnd toracele se micsoreaza fragmentul se deplaseaza spre exterior), durere, cianoza.

Fracturile la nivelul bazinului. Odata depistata fractura la acest nivel pacientul ramne nemiscat, nu se mai permite mobilizarea lui si se tine pe un plan dur n pozitie culcat pe spate. 3.4.2 Entorsa Forma minora a traumatismelor articulare, n care nu se pierde contactul permanent ntre suprafetele articulare si consta din ntinderea sau ruptura unuia sau mai multor ligamente ale unei articulatii. Primul ajutor consta n imobilizarea provizorie acest lucru v-a ameliora durerea, care este de o mare intensitate. 3.4.3. Luxatia Este leziunea care consta din pierderea contactului normal dintre suprafetele articulare ale oaselor care formeaza o articulatie (deplasarea capetelor osoase ale unei articulatii). Dupa modul de producere luxatiile pot fi complete sau incomplete. Primul ajutor consta din imobilizarea provizorie a membrului afectat fara a tenta reducerea luxatiei. Accidentatul se transporta la spital.

Mobilizarea traumatizatului

3.6.1 Degajarea pacientului traumatizat La locul accidentului se face doar n scopul prevenirii pericolului iminent care poate sa apara. Degajarea victimei se face de persoane bine instruite stiind faptul ca o mobilizare incorect efectuata poate agrava foarte mult situatia pacientului. Urmatoarele situatii pot impune degajarea pacientului:

 pacientul se afla ntr-o ncapere cu fum sau foc pacientul se afla ntr-o masina instabila, ce urmeaza a se rasturna pacientul se afla ntr-o masina cu pericol iminent de explozie nainte de a ncepe degajarea victimei se verifica sa nu fie prinse picioarele pacientului de pedale, se desface centura de siguranta.

Salvatorul introduce o mna sub bratul victimei si va mentine capul n ax,

iar cealalta mna se introduce prin spatele victimei, se agata de cureaua victimei si cu miscari usoare se ncearca scoaterea ei din autoturism, avnd permanent grija de mentinerea capului imobilizat de umarul salvatorului.

Odata scoasa din masina, asezarea ei pe sol impune de asemenea respectarea anumitor reguli cu foarte mare strictete si anume: capul va fi mentinut n permanenta n ax

n cazul n care victima este gasita culcata pe burta, examinarea nu se poate face dect dupa asezarea lui n decubit dorsal (culcat pe spate). Pentru acest lucru este nevoie de minimum trei persoane. Unul dintre salvatori se aseaza la capul victimei, l v-a pune n ax si l v-a imobiliza comandnd ntreaga operatiune de ntoarcere. Ceilalti salvatori se vor aseza lateral de victima, ct mai aproape de ea, ridicnd bratul dinspre salvatori n sus, lnga capul victimei. La comanda celui aflat la cap, toti salvatorii vor efectua ntoarcerea n acelasi timp, mentinnd n permanenta coloana pacientului n ax.

O data asezat pe spate se poate efectua examinarea primara si secundara a pacientului iar pentru transport se poate folosi targa metalica, de lemn sau vacuum. 3.6.2 Transportul traumatizatilor pe targi Pentru asezarea pacientului pe targa de lemn se cunosc minimum trei modalitati: Una din variante ar fi prin asearea targii lnga victima, la comanda celui care fixeaza capul victimei, aceasta se ntoarce lateral si un salvator va mpinge targa sub pacient. Pentru a ne ajuta de aceasta metoda este nevoie de minimum patru salvatori. Unul din salvatori se aseaza la capul pacientului mentinndu-l n ax, ceilalti trei salvatori se vor aseza lateral de pacient astfel: un salvator se pozitoneaza n dreptul toracelui aseznd o mna pe umarul victimei si cealalta mna la nivelul soldului, al doilea salvator se

pozitioneaza n dreptul soldului aseznd o mna la nivelul toracelui ncrucisnd mna lui cu cea a salvatorului asezat n dreptul toracelui. Cealalta mna o va aseza pe coapsa victimei. Cel de al treilea salvator se aseaza n dreptul picioarelor victimei.

O alta varianta consta din ridicarea pacientului de cei patru salvatori, ridicare efectuata la comanda celui care fixeaza capul victimiei. Salvatorii si vor introduce minile sub pacient cu palma orientata n sus, ei fiind asezati la acelasi nivel descris mai sus. Cea de-a treia varianta necesita de asemenea minimum patru persoane. Unul asezat la capul victimei, fixeaza coloana si comanda miscarile. Ceilalti se vor aseza calare peste victima si-l vor ridica din aceasta pozitie. Dupa ce este ridicat o alta persoana v-a mpinge targa sub pacient.

Targa metalica are avantajul ca este format din doua piese ceea ce usureaza foarte mult folosirea lui. Se poate regla lungimea targii n functie de lungimea victimei. Pentru a utiliza targa este nevoie de asemenea de minimum trei persoane. Cel care sta la capul victimei si tine capul imobilizat v-a conduce operatiunea. Ceilalti salvatori vor ntoarce victima lateral odata pe partea stg apoi pe partea dreapta, astfel nct sa se poate pozitiona targa sub pacient.

Targa vacuum este poate cea mai optima varianta de imobilizare ce se poate recomanda a se folosi pentru transportul pacientului traumatizat. Targa vacuum fiind de fapt o saltea din care se extrage aerul, ea poate fi modelata dupa forma corpului victimei. Acest lucru asigura o imobilizare suplimentara a coloanei cervicale, nepermitndu-i nici miscarea de lateralitate miscare care era totusi posibila prin simpla folosire doar a gulerului cervical.

Evaluarea primara a pacientului traumatizat

In cazul pacientilor traumatizati foarte important este sa stim exact ce trebuie si ce nu trebuie sa facem. Orice greseala comisa poate agrava starea bolnavului punndu-i viata n pericol. Obiectivul principal urmarit n cazul pacientilor traumatizati consta n asigurarea tratamentului precoce si corect pentru ca acest lucru poate mbunatatii semnificativ ulterior reabilitarea bolnavului. Deci principiul fundamental care trebuie sa conduca comportamentul nostru n timpul unei urgente este: A NU AGRAVA STAREA VICTIMEI ! Secventele urmarite n cazul acestor situatii sunt similare cu cele ntlnite la pacientii fara traumatisme. Evaluarea zonei si siguranta salvatorului ramn n atentia noastra. Sa devina sigur locul accidentului: semnalizare, stationarea vehiculelor ndepartarea accidentatului de pericolul iminent sau de cauza accidentului evitnd riscurile si / sau agravarea situatiei. 1. eliberarea cailor aeriene - n acest caz nu se face hiperextensia capului ci subluxatia mandibulei. 2. verificarea respiratiei prin: simt - vad - aud 3. verificarea pulsului Daca este necesar se ncep imediat manevrele de resuscitare exceptie fiind situatia n care se constata existenta unei hemoragii masive, situatie cnd se realieaza hemostaza apoi se vor ncepe manevrele de resuscitare. n toate cazurile de trauma se are n vedere posibilitatea existentei leziunii de coloana cervicala. Suspiciunea existentei leziunii de coloana cervicala apare: la orice pacient politraumatizat (pacientii care au mai mult de doua leziuni din care cel putin unul pune viata n pericol). la orice pacient care a suferit un traumatism la nivelul capului la orice pacient care prezinta traumatism la nivelul toracelui n apropierea capului la orice pacient constient, care acuza dureri la nivelul gtului la orice pacient care prezinta crepitatii sau deformari la nivelul gtului pacientului la orice pacient care prezinta un status mental alterat (aflati sub influenta alcoolului...) Infirmarea suspiciunii de leziune la nivelul coloanei cervicale se poate face numai pe baza examenului radiografic. Atentie sporita trebuie acordata imobilizarii coloanei vertebrale cervicale. Pentru acest

lucru folosim gulere cervicale. Gulerele cervicale pot fi de mai multe tipuri: rigide, moi, dintr-o bucata, din doua bucati.

Pentru fixarea gulerului cervical ntotdeauna este nevoie minimum de doua persoane. Un salvator se aseaza la capul pacientului, va fixa capul si cu o miscare ferma va aseza capul n ax,

cel de-al doilea salvator v-a fixa gulerul cervical. Important este sa se ndeparteze toate hainele din jurul gtului pacientului. Se ncepe cu introducerea gulerului dinspre partea posterioara a gtului fara a-l mai misca.

Evaluarea secundara a pacientului traumatizat

Odata verificate si asigurate functiile vitale se efectueaza o evaluare secundara, care consta dintr-o evaluare mai detailata, din cap pna n vrful picioarelor, cautndu-se alte posibile leziuni. Pentru a realiza o examinare amanuntita se dezbraca complet pacientul avnd totusi grija sa-l protejam de hipotermie. Evaluarea secundara urmeaza verificarea urmatoarelor puncte: Examen neurologic de baza nivel de constienta cel mai simplu realizat conform Scalei Glasgow 1. Deschiderea ochilor spontan........................................... ........ 4 puncte la cerere............................................ ......3 puncte la durere............................................ ......2 puncte nu deschide.......................................... ....1 punct 2. Cel mai bun raspuns motor la ordin............................................. ......6 puncte localizeaza stimulii durerosi..................5 puncte retrage la durere................................... 4 puncte flexie la durere..................................... 3 puncte extensie la durere..................................2 puncte nici un raspuns.....................................1 punct

3. Cel mai bun raspuns verbal orientat.......................................... ....... 5 puncte confuz .................................................. 4 puncte cuvinte fara sens .................................3 puncte zgomote........................................... .....2 puncte nici un raspuns....................................1 punct dimensiunea pupilelor si reactia la lumina (trebuie sa fie egale si sa-si modifice dimensiunea simultan, diminundu-se la lumina si marindu-se la ntuneric. evaluarea sensibilitatii si capacitatea de miscare a membrelor superioare si inferioare. Evaluarea si tratamentul leziunilor capului, gtului rani, contuzii, hemoragii se examineaza urechea, nasul, gura leziuni oculare leziuni osoase

Evaluarea si tratamentul leziunilor la nivelul toracelui evaluarea durerii si / sau a dificultatii respiratiei rani, contuzii, hemoragii leziuni osoase

Evaluarea si tratamentul leziunilor la nivelul abdomenului si bazinului a se evalua daca exista durere abdominala rani, hemoragii leziuni osoase, fracturile la acest nivel sunt deosebit de grave, ele pot afecta organele genitale interne, vase mari, rectul. Evaluarea si tratamentul leziunilor la nivelul extremitatilor rani, contuzii sau hemoragii a se evalua existenta durerii se palpeaza pulsul periferic

Arsuri

Arsurile sunt accidente provocate de caldura sub diferite forme, agenti chimici, electricitate si iradiatii. Arsurile termice se datoresc caldurii, care poate actiona prin: flacara, lichide cu temperatura nalta, metale ncalzite, gaze sau vapori suprancalziti, corpi solizi incandescenti. Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric, sulfuric, oxalic, etc sau de substante alcaline: hidroxid de sodiu, de potasiu, de calciu, amonia gazos, etc. Arsurile electrice se datoresc contactului cu un conductor electric aflat sub tensiune. Arsurile prin radiatii - produse de razele solare, raze ultraviolete, etc. Bilantul lezional al pacientului ars se face n functie de suprafata arsa si de gradul de profunzime al arsurii. Pentru calcularea suprafetei arse se foloseste regula lui Wallace numita si regula lui 9.

Prin aceasta regula se poate exprima n procente suprafata arsa a fiecarui segment de corp, care sunt exprimate cu cifra 9 sau multiplu de noua. De exemplu: arsura unui brat reprezinta 9% iar a ntregului membru inferior este de 18%. Total arsura a afectat 27% din suprafata corpului. Evaluarea suprafetei arse la nou-nascuti si copii este mult diferit deoarece la aceasta categorie de pacienti capul reprezinta suprafata cea mai mare si anume 18%, iar membrele inferioare sunt reprezentate de un procentaj mai mic comparativ cu adultul. Localizari periculoase si arsuri grave sunt: fata, gtul pentru ca arsurile la acest nivel pot fi urmate de complicatii la nivelul aparatului respirator toate arsurile care sunt n apropierea fetei (pleoape), minii, peroneului, zonele de flexie ale membrelor, leziuni circulare la nivelul membrelor. arsurile care depasesc mai mult de 30% din suprafata arsa indiferent de gradul de arsura arsurile de gradul III si care depasesc 10 % din suprafata corpului arsurile complicate cu fracturi si cu distrugeri masive de tesuturi moi arsuri profunde cauzate de substante acide sau de curent electric n functie de gradul de distrugere al tesuturilor si profunzimea arsurii se descriu patru grade:

Arsura de grad I intereseaza numai stratul superficial al pielii, epidermul. Se manifesta prin roseata pielii, edem local, durere, frisoane. Arsura tipica de gradul I este eritemul solar, produs prin expunerea ndelungata si nerationala la soare. Dureaza 3-4 zile, dupa care roseata scade fiind nlocuita de o pigmentatie bruna urmata de descoamatie. Arsura de grad II intereseaza epidermul pe care-l decoleaza de derm provocnd aparitia flictenelor, vezicule (basici) pline cu lichid galbui, care nu este altceva dect plasma sangvina extravazata. Acest tip de arsura este provocat de lichide fierbinti sau metale

incandescente, care au actionat o durata scurta asupra pielii. Este cea mai dureroasa pentru ca sunt atinse terminatiile nervoase de la acest nivel. Arsura de grad III intereseaza dermul n totalitatea lui. Flictenele au continut sangvinolent. Durerea nu mai este att de intensa, poate sa si lipseasca deoarece terminatiile nervoase pot fi sau sunt distruse complet. Arsura de grad IV intereseaza toate straturile pielii, apare necroza (moartea celulelor).

Primul ajutor n cazul pacientilor care au suferit o arsura respecta princiipiile deja discutate. Siguranta salvatorului este primul lucru de care trebuie sa ne asiguram. Controlul nivelului de constienta si evaluarea functiilor vitale conform protocolului ABC sunt si ele valabile. Caracteristici: n cazul arsurilor provocate de flacara. Important n aceste situatii este oprirea ct mai rapida a arderii cu jet de apa. Acest lucru este valabil si pentru situatiile cnd flacara este deja stinsa, deoarece n acest moment arsura se poate propaga n continuare n profunzime. Se ndeparteaza hainele pacientului cu conditia ca acestea sa nu fie lipite de piele iar manevra de dezbracare sa produca distrugeri tisulare. Odata cu dezbracarea pacientului se va asigura protectia acestuia de hipotermie.

n cazul arsurilor provocate de substante chimice. Spalarea suprafetei arse cu jet de apa n aceste situatii trebuie sa fie de o durata mai mare, pentru a fi siguri ca se ndeparteaza orice urma de substanta cauzatoare. Profunzimea arsurii este direct proportionala cu timpul de contact, de concentratia substantei si proprietatile substantei. n cazul arsurilor provocate de curentul electric important este ndepartarea pacientului de sursa de curent (sau invers). Totdeauna se are n vedere posibilitaea leziunii la nivel de coloana cervicala (datorita mecanismului actiunii). Arsurile electrice produc leziuni att la suprafata ct si n profunzimea organismului. Tesuturile sunt distruse prin mecanism termic. Se cauta poarta de intrare si poarta de iesire a curentului electric. Acest lucru este important pentru ca ne furnizeaza informatii privind traseul urmat de curent prin organism. Distrugerea tisulara este maxima la punctul de intrare. Daca sunt interesate vase importante apar gangrene iar daca traseul intersecteaza inima pot aparea tulburari n activitatea inimii deosebit de grave chiar moartea. Generalitati: Jetul de apa trebuie folosit numai pentru regiunile afectate Este interzisa folosirea cremelor, ungventelor, substantelor uleioase Se folosesc pe ct posibil pansamente sterile sau crpe foarte curate, umezite. Nu se pune gheata n contact direct cu tegumentul. Se acopera pacientul pentru a preveni pierderea de caldura.

Hipotermia

O temperastura centrala mai mica de 350 C se numeste hipotermie. Valoarea normala a temperaturii corpului este cuprinsa ntre 36-370C Categoriile de persoane cu risc la hipotermie sunt: batrni, copii mici, traumatizatii, alcoolicii, drogatii, necatii. Temperatura corpului se pierde mai repede n apa dect n aer. n functie de severitatea hipotermiei semnele pot fi: puls slab palpabil, bradicardie, tensiunea arteriala scazuta sau nemasurabila, nivelul de constienta alterata sau coma. Primul ajutor n aceste situatii respecta principiile de evaluare si ABC. Specific cazului este atentia deosebita ce trebuie acordata la mobilizarea hipotermicului. Orice miscare mai brusca sau necoordonata poate agrava situatia sau poate duce la stop cardiac. n cazul pacientilor aflati n stop cardiac masajul cardiac este mai dificil de efectuat deoarece toracele hipotermicului este mai rigid. HIPOTERMICUL NU POATE FI DECLARAT DECEDAT PNA CE NU ESTE RENCALZIT. Rencalzirea hipotermicilor se face lent, 1C / ora. Din acest motiv resuscitarea acestor pacienti este de durata mai lunga, pna la atingerea temperaturii normale a corpului. Defibrilarea nu poate fi folosita dect dupa ce temperatura corpului este peste 30 de grade

C. Metode cunoscute si folosite pentru rencalzire sunt: rencalzire externa pasiva, consta din nvelirea pacientului cu paturi si pastrarea lui n mediu ambiant cald. Acest tip de rencalzire se foloseste pentru pacientii cu hipotermii usoare sau eventual medii cu temperatura centrala de peste 32 grade C. rencalzirea externa activa, se efectueaza prin imersia totala a pacientului n baie cu apa ncalzita la 40 grade C sau prin folosirea de paturi ncalzite sau pungi cu apa calda. Aceasta tehnica este potrivita pentru pacientii aflati n hipotermie medie cu o temperatura centrala pna la 31 grade C sau cel mult 30 grade C. Imersia n apa calda se foloseste atunci cnd dorim sa rencalzim pacientul rapid, acest lucru fiind aplicabil la cei care au pierdut temperatura n mod rapid. rencalzirea activa centrala - folosite n unitati spitalicesti.

Inec

necul poate fi asociat cu alcoolul, hipotermia, tentativa de suicid, trauma, criza de epilepsie, etc. Siguranta salvatorului capata aspecte deosebit de importante n aceste situatii. Salvatorul trebuie sa evite orice fel de risc n cazul n care nu stie sa noate sau n cazul n care nu detine echipamentul potrivit pentru intrarea n apa rece. Orice pacient nnecat este suspicionat de existenta leziunii de coloana cervicala, victima se pastreaza n pozitie orizontala, fara a ncepe manevrele de resuscitare naintea scoaterii victimei din apa. Indiferent carui fapt se datoreaza necul, din punct de vedere fiziologic nti se instaleaza stopul respirator apoi apare stopul cardiac. Acest lucru apare ca urmare a nchiderii cailor aeriene (spasm laringian) ceea ce duce la stop respirator si ca urmare a hipoxiei se instaleaza stopul cardiac. Ca urmare a acestui mecanism plamnii pacientilor nu sunt inundati de apa. Din punct de vedere al primului ajutor nu are importanta faptul ca necul este n apa dulce sau n apa sarata. n cazul n care victima revine complet la starea de constienta dupa scoaterea ei din apa, ea trebuie sa fie transportata la spital, indiferent daca la momentul respectiv este fara simptomatologie semnificativa, aici se tine sub observatie pentru minimum 6 ore.

Intoxicatii

Intoxicatiile cu CO Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, fara gust, degajat de toate combustiile incomplete. Este o intoxicatie de cele mai multe ori colectiva si de obicei accidentala. Acuzele prezentate de pacienti sunt: astenie, cefalee, ameteli, greturi, varsaturi, pierderea constientei, aspect visiniu al pielii. Conduita de urmat: siguranta salvatorului. Nu este permisa intrarea n zona cu emanari de gaze fara echipament de protectie. n toate cazurile pacientul trebuie scos imediat din mediul toxic, transportat ct mai rapid la o unitate spitaliceasca. Daca este posibil administram oxigen ct mai precoce n concentratii mari. Intoxicatiile cu medicamente Apar n doua circumstante: accidental mai ales la vrstele extreme si voluntar cel mai frecvent fiind intoxicatii polimedicamentoase. Semne generale prezentate: agitatie sau somnolenta, tulbari de constienta, poate exista o halena specifica, dureri abdominale, varsaturi, diaree. Conduita de urmat: Protocolul de evaluare al nivelului de constienta si al functiilor vitale (ABC) ale pacientului se respecta. Totdeauna se cauta cutiile de medicamente, flacoane, folii din jurul pacientului si ele vor fi transportate mpreuna cu pacientul la spital. Daca pacientul este constient se poate tenta provocarea de varsatura, iar n cazul victimei inconstiente se va transporta n pozitia laterala de siguranta. Intoxicatia cu substante caustice n grupul substantelor caustice sunt cuprinse o serie de acizi (azotic, clorhidric, sulfuric,

etc.) sau baze puternice (amoniac), sau mai slabe (amoniu), care pot produce n raport cu natura lor si gradul de toxicitate leziuni ale mucoaselor de la simplul eritem la necroza. Manifestari clinice (dupa ingestie): constau din senzatia de arsura a mucoasei bucale, dureri la nghitire, varsaturi mucoase apoi sangvinolente, colici abdominale, dureri retrosternale. Starea de soc se poate instala foarte rapid, chiar la cteva ore dupa ingestie. Conduita de urmat: Protectia personala este deosebit de importanta. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC). n cazul stopului cardio respirator la efectuarea ventilatiilor gura la gura se evita contactul direct dintre gura salvatorului si gura pacientului. Se poate folosi o bucata de tifon sau batista salvatorului. Este interisa provocarea de varsaturi si neutralizarea substantei corozive. Exemplu: n cazul intoxicatiei cu acizi nu se administreaza lapte sau uleiuri. Intoxicatia cu ciuperci Apare cel mai frecvent n mod accidental. Manifestari clinice: colici abdominale, greturi, varsaturi, stare generala alterata. Conduita de urmat: Prezentare ct mai rapid la medic. Cu ct se ntrzie nceperea tratamentului adecvat situatiei, cu att urmarile pot fi mai grave. Se tenteaza provocarea de varsaturi, se administreaza substante purgative (sare amara). Intoxicatia cu fum Deseori integrate ntr-un tablou asociat cu arsuri si traumatisme, intoxicatia cu fum de incendiu este cauza cea mai frecventa de mortalitate si morbiditate a victimelor de incendiu. Manifestari clinice: cefalee, agitatie, tulburari de constienta, depozite de funingine la nivelul orificiilor nazale, a gurii si a faringelui, tuse, dispnee, voce ragusita. Conduita de urmat: Protectia personala este deosebit de importanta. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC), dupa ce victima a fost scoasa din mediul toxic. Transportul ct mai urgent la spital cu administrare de oxigen ,precoce, in concentratii crescute. Pacientii inconstienti se transporta n pozitia laterala de siguranta.

Electrocutarea

Accidentele datorate curentului electric apar n urma trecerii acestuia prin corpul uman sau ca urmare a producerii unui arc electric. n raport cu intensitatea curentului pot apare urmatoarele manifestari: senzatie de tremuratura a corpului contracturi musculare generalizate pierderea constientei si chiar moartea. La locul de contact al curentului, victima prezinta arsura, a carei ntindere , profunzime si gravitate se datoresc transformarii la exteriorul sau interiorul corpului a energiei electrice n energie calorica. Voltajul arde si intensitatea omoara. Conduita de urmat: Siguranta salvatorului. Nu atingeti victima nainte de a ntrerupe curentul electric. Se ntrerupe sursa de curent. Se ndeparteaza victima de sursa de curent utiliznd un obiect uscat ca de exemplu o coada de matura, haine uscate, avnd grija sa va plasati pe o zona uscata. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC) este pasul urmator cu mentiunea ca se considera posibilitatea existentei leziunii de coloana cervicala. Daca victima nu respira si nu are puls se ncep imediat manevrele de resuscitare cardiopulmonara dupa ce a fost solicitat ajutorul unui echipaj calificat. Toti pacientii electrocutati se transporta la spital.