Sunteți pe pagina 1din 778

Curs de psihopatogenez i psihoterapie 2007-2012

Aceasta lucrare este dedicata celui mai teribil mod de agresare al omului de ctre om, agresare care conduce la destructurarea identitii psihice pn la alunecarea victimei n psihoz. Este vorba de agresiunea psihic, emoional i moral. Tocmai pentru c cei care acioneaz de o manier demonic asupra altora, nu sunt demoni, ci oameni n carne i oase, mi-am propus s-i deconspir (ca si cand ei ar fi singurii de vina si incapabili de corecie?!) att ct permit cunotiinele actuale n materie de psihoterapii (Psihanaliza, Analiza Tranzactionala, Teoria Sistemelor Familiale, Terapia Provocativa, NLP). Majoritatea celor agresati, din pacate, au devenit ca si agresorii lor, iar unii chiar mai ru de att. Urmeaza aadar un material despre ucigaii de suflete i victimele lor (care cand nu sunt copii, au partea lor de contribuie la asocierea cu agresorii lor).

Articole eseniale din acest material: Familia schizofrenogen, Jocuri psihologice, Sisif cel vesel, cel trist i cel confuz, Fraze din terapie, Mecanisme incontiente de aprare (folositi Ctrl+F pentru cautare)

Materialul contine aproximativ 800 pagini si este o sinteza a unei psihoterapii cu un terapeut cu 4 decenii de experienta, a lecturrii unor cri de psihoterapie (vezi bibliografia, Ctrl+F) i a discuiilor purtate cu diverse persoane (aprox. 15 la numar), toate cu studii superioare (psihologie, IT, ISE, drept, medicina), avand la activ psihoterapii efectuate sau n curs, cu psihoterapeui din afara Romniei. Avertizez c materialul red forme de agresiune psihic extrem care pot accentua traumele persoanelor sensibilizate deja la agresiunea psihic. Agresiunea psihic nu e prezentat n mod gratuit, ci este explicat cu ajutorul formelor de psihoterapie menionate mai sus, fiind date inclusiv soluii de contracarare (un adevr orict ar fi de dureros, face mai mult ru dac nu e cunoscut/contientizat, neles i acceptat). Realizarea acestui material a durat 5 ani, ns el descrie decenii de psihopatologie. Ca sa intelegeti ce urmeaza nu e nevoie sa aveti cunostiinte de specialitate, dar v-ar avantaja (in special psihanaliza si AT). Ce e important din psihanaliza si Analiza Tranzactionala am redat aici cu exemple concrete i simple, din realitate (un om inteligent tie/simte/percepe c realitatea nu poate fi inventat, doar descris). Consider materialul mur n gur pentru studenii la psihologie sau nceptori n psiohoterapie dar care nu-i permit s plteasc aproximativ 50 de euro o edin de psihoterapie individual (evident ca nu sustin ca o simpl lectura tine loc de terapie

personala, dar o sa vedeti ca daca intelegeti ce e scris aici, o sa mergeti la terapie cu tema invat). Afirm cu toat responsabilitatea, c dac ce citii aici nu suntei capabili s nelegei, s contientizai, nseamnn c v lipsete condiia esenial pentru a v deosebi de un procesor, i anume Supraeul, contiina de sine, contiina moala, bunul sim, ce se cade i ce nu se cade (esenial penru a ine seama de ceilali i de a v adapta intr-un grup social care funcioneaz pe alte baze dect mecheria oriental). Cu alte cuvinte, funcionai dup un program fix, rigid, de care nu suntei contient i care v ofer exact avantajele pe care le-ai dorit de la o via lipsit de orice empatie pentru cei din jur. Nu-i nimic, orice se poate repara. Doar asta e un psihoterapeut, un om care caut pn i n gunoi ceva care poate fi fcut s fie de pre. Dar el nu caut n gunoi c-i place, ci cnd cineva aflat acolo l cheam n ajutor s-l scoat afar i are cu ce-i rsplti efortul. Iar cei care cauta salvarea, sunt de regul cei care sufer. Agresorii care dorm pe sufletul victimelor iar victimele nu mai dorm deloc, nu vor cauta salvarea, pentru ca ei in se simt relativ convenabil.

Am realizat acest site n urma unei psihoterapii. Sunt absolvent de medicina generala, promotia 1999, Timisoara. Ca sa raspund unei intrebari de genul cine sunt, ar fi necesar sa imi descriu putin parintii, de meserie profesori. Pentru ei, elevii (copiii) existau doar prin rezultatele pe care le obtineau la olimpiade, rezultate pe care trebuiau sa le aduca ca pe niste trofee, astfel incat prin ele parintii mei sa se poata pune in valoare in fata inspectorilor scolari. Erau avizi dupa acest gen de valorizare. Cine nu era capabil de performanta, era catalogat tampit, idiot, cretin, pleava, nulitate, gunoi etc. Deasemenea, dispretuiau toate categoriile sociale, inclusiv profesorii, cu exceptia medicilor, in aceste conditii luandu-se decizia ca eu sa devin medic. Acest lucru mi-a afectat starea de spirit si caracterul. In familia mea copiii erau uri i contau doar prin prisma rezultatelor. Eram invatat ca nu conteaza omul, ci functia, pozitia lui sociala dar si starea materiala. Nu se discuta in familia mea despre sentimente, ce simti, ce ai dori, ci numai despre ce "trebuie facut" ("trebuie sa facem cutare lucru, pentru c x sau y au facut la fel"). Iniial am fcut acest site din dorinta inconstienta de a defula propriile proiecii, pentru a juca jocuri cum ar fi "luptati-va intre voi", "uite ce mi-au facut" etc. Ulterior proiectul s-a extins. Am folosit ca sursa de inspiratie patologia din propria familie si zona unde am copilarit. Pentru a intelege ce se intampla in familia mea, cu mine, am avut nevoie de psihoterapie, de ajutorul catorva prieteni, plus ceva teorie, psihanaliza, analiza tranzactionala. Pana la urma am ajuns si la analiza de script, inclusiv a scriptului familial (insa nu acesta e finalul sau nu doar la atat se limiteaza o terapie).

In textele postate aici, sunt contaminari din Parintele Critic Negativ (Persecutorul)/Copilul adaptat negativ - Victima), dar sunt si lucruri bune aici. Daca ar fi corectat, acest site ar putea fi probabil ceva bun, constructiv. Cred ca acest site e o sursa utila de informatie pe principiul "asa nu". Bibliografia postata pe site m-a ajutat sa descopar propria patologie inclusiv melanjul familial. Intr-o sedinta de psihoterapie, terapeutul mi-a spus: "Familia ta e o enciclopedie de patologie, ai putea scrie o carte". Am scris-o pe acest site (printre multe alte subiecte). A fost un mijloc de descarcare. Majoritatea lucrurilor scrise aici mi s-au intamplat ori le-am comis. La inceput intrebarea care mi-am pus-o a fost: "Pot s-mi fac singur terapia dac am informaia?" Unii psihologi spun NU alii DA (dar acel DA e mai mult o permisiune). Mi-ar fi fost imposibil sa dezleg singur puzzle-ul familial, sa adaptez informaia la problematica personala si sa descopr tot procesul psihopatologic (ce e pe vrful nasului e mai greu de vazut). Psihiatria ca demers de vindecare este o iluzie, pentru ca ea porneste de la diagnosticul vazut ca o profetie autoimplinita. Majoritatea psihiatrilor (care nu au pregtire in psihoterapii) nu neleg cauza psihologica a bolilor psihice. Medicaia psihofarma doar blocheaz in corpore funciile psihice, pacientii par linitii i "vindecai" pn se dezvolt tolerana la medicatie. Apoi simptomele vor izbucni cu o i mai mare intensitate. Antipsihoticele si antidepresivele de ultima generatie le vad doar ca pe un surogat i o sursa de bani pentru firmele productoare (cate un medicament pentru fiecare simptom inventat, sau invers). Ego-ul uman, ideile si credintele aberante, nu pot fi invinse cu pastile. Identitatea unui copil poate fi usor zdrobita de parintii egocentrici si mincinosi in relatie, insa durerea sufleteasca a copilului nu poate fi calmata cu pastile. De aceea a trata o tulburare psihica doar cu buline, fara psihoterapie, mi se pare un lucru grav. Medicatia psihiatrica ajuta pacientii sa-si ignore simptomele, insa acestia vor intra dintr-o stare florid a bolii, ntr-una de torpoare. Iar torpoarea se poate termina printr-un episod psihotic final si definitiv. Medicatia este utila in urgenta psihiatrica, poate incetini evolutia tulburarii, dar nu o poate stopa si nici vindeca fara o psihoterapie eficace. Iar

psihoterapia eficace depinde 50% de pacient. De retinut ca uneori purtatorul simptomelor nu este si cauza lor. Mai ales in psihiatria infantila, copiii sunt purtatorii simptomelor, iar parintii sunt cauza simptomelor.

Materialele care m-au ajutat initial au fost:

1. Noiuni de psihanaliz 2. Vann Joines, Ian Stewart - Analiza Tranzactionala astazi, o noua abordare

Site-ul conine deducii personale, unele opinii ale terapeutului meu (redate prin prisma a ceea ce am neles eu) i anumite postri de pe forumul Roportal.ro (aria psihologie) ale unor useri (Taina, Kallisti, Anya2007-Laughlin, Cleric Preston etc.) care mi s-au prut utile. Acum, multe dintre aceste postri mi se par de un dramatism exagerat (fiind scrise pe perioada terapiei cand adevarul m-a ingrozit).

Deci, prin textele scrise aici am transmis mesaje de genul "uite ce v facei unul altuia, acum iubii-v dac mai putei", sau "luptai-v ntre voi" toate fiind proiectii la "uite ce mi-au facut". Insa m-am intors pana la urma la "eu cum sunt, incotro ma indrept?"

Pentru a descifra psihopatologia, recomand subiectele legate de proiectia psihologica, parazitarea emotionala, jocuri psihologice, tipuri de personalitati (schizoide, depresive, obsesionale, isterice) si tot ceea ce tine de descifrarea sentimentelor parazite si autentice (foarte buna in acest sens este analiza tranzactionala). Iata niste piste: pana la urma totul se reduce la "ma iubesc pe mine insumi", la "cine pe cine iubeste", "fapte, nu vorbe", "cine pe cine pacaleste", "<<vraja>> instinctelor, cine pe cine a <<vrajit>> instinctual si cu ce anume", "dependenta emotionala si dependentele in general", "incongruenta mesajelor (atat incongruenta intre mesajul verbal si non verbal cat si cea dintre vorbe si fapte, sau dintre faptele in sine)".

Pentru dezvoltare personala, recomand cartea Cei 6 stapli ai increderii in sine de Nathaniel Branden si cursurile de NLP (vezi bibliografia de pe site).

Riscul major in studiul patologiei, avand traumele nerezolvate, este de a aluneca mereu in pozitia Persecutorului - Victimei (acuzare: "uite ce mi-au facut", autoacuzare: "uite ce am facut", "ce ar fi fost daca...". Intrucat pe acest site am prezentat esenta patologiei din pozitia de Persecutor, nu-l consider util pentru terapie (care inseamna vindecare). Dimpotriva, un om slab se poate destabiliza emotional citind acest site. Utile si constructive pentru terapie ar fi mai mult cartile postate la bibliografie. Rularea mentala a Persecutorului (ori a Victimei) in jocuri de autoagresiune duce la o pierderere constanta a energiei psihice. Incercand sa inteleg cat mai intim patologia psihica umana, am pierdut energie. Dupa ce am vazut pana unde merge adancimea putreziciunii, cel mai greu mi-a fost sa fac tabula rasa si sa-mi reconstruiesc starile pozitive ale Eului. Am realizat in final ca dorina de a cunoate in detaliu motivaiile psihologice este un simptom nerezolvat al dependenei victimei fa de agresor. Si pana la urma o inutilitate. Am mai realizat ca daca gandesc pozitiv aflandu-ma in acele stari pozitive ale Eului (descrise in AT), imi conserv energia psihica sau chiar o pot mari (mai ales devenind activ pentru mine insumi).

Noiuni eseniale din Analiza Tranzacional Ceea ce urmeaza este un rezumat al cartii Ce spui dupa buna ziua? de Eric Berne, creatoul Analizei Tranzactionale Starile Eului (personalitatea umana) Eric Berne a definit o stare a eului ca si "un model constant de sentimente si experiente direct relationat cu un model corespunzator de comportament". Avem 3 stari ale eului care corespund cu modele constante, separate si distincte de sentimente si comportamente. Aceste 3 stari se numesc: starea Parinte a eului, starea Adult a eului si starea Copil a eului.

Pentru a le distinge de parinti, adulti sau copii reali, starile eului sunt folosite in literatura AT (analiza tranzactionala) cu prima litera majuscula (Parinte, Adult, Copil).

O diagrama simplificata a starilor eului este prezentata mai jos.

Starea Parinte a eului Comportamente, ganduri si sentimente copiate de la parinti sau figuri parentale

Starea Adult a eului Comportamente, ganduri si sentimente direct raspunzatoare de "aici" si "acum"

Starea Copil a eului Comportamente, ganduri si sentimente preluate din copilarie

Starea de Parinte a eului (Supraeul) (Principiile) este o colectie de

comportamente, ganduri si sentimente pe care le-am preluat de la "cei care au avut grija de noi". Expresia de "cei care au avut grija de noi" este folosita pentru a arata ca Parintele este preluat nu doar de la parinti ci poate include si atitudinile fratilor si surorilor mai mari, bunicilor, profesorilor etc. Cand criticm, normm, ghidm pe cineva in acelasi mod in care am fost noi criticati, normati, ghidati, ne aflam in starea eului de Parinte. Starea eului de Parinte tine de inconstient si subconstient, de aceea e greu de controlat sau modificat. Parintele din mintea noastra ne arata cum sa ne rezolvam problemele de zi cu zi dar si cum sa socializam.

Starea de Adult a eului (Eul) (Adultul reprezinta Raiunea, funciile psihice superioare, mijloacele de atingere a unui obiectiv) este un set de comportamente, ganduri si sentimente care sunt reactii directe la "aici" si "acum". Termenul Adult nu se refera la varsta matura. Si copiii mici au starea Adult a eului. In starea eului de Adult ne aflam atunci cand rezolvam problemele aici si acum, ale noastre sau ale altora fara a face reprosuri si fara a critica. Fraza de baza a unui adult e: OK, sa vedem ce putem face pentru a rezolva problema aparuta. Starea eului de Adult este foarte bine cultivata la popoarele germanice. Adultul este cel care munceste, reprezinta ratiunea si mintea constienta. Starea eului de Adult poate suferi contaminari grave dinspre starile eului de Parinte paranoic sau Copil demonic pana acolo incat este desfiintata, punand individul in incapacitatea de a-i ctiga existena. Adultul ne poate da identitatea atunci cand ne recomandam sunt inginer, sunt avocat sunt "etc" (cu o condiie, s fim confirmai ca i competeni n acel domeniu). De aceea occidentalii, continua sa aibe activitati in slujba comunitatii dupa pensionare, pentru ca in capitalism starea de Adult este dusa la extrem. Evident, sustinuta de sentimentele adecvate (sa traiasca bine si capra vecinului, "daca tie iti e bine, imi va fi si mie"). Starea eului de Adult are de asemenea sentimente, totdeauna ins sentimente autentice, controlate prin raiune (reflecie). Starea eului de Adult nu are sentimente parazite, care duc la proiectii, sau venite din dependen emoional. Adultul odat consolidat, este foarte greu de distrus. De aceea agresorii care ruleaz din Printe paranoic, au succes la indivizi cu un adult slab, care nu poate apra starea eului de Copil (Parintele paranoic ncearc s sparg barajul Adultului pentru c inta lui e Copilul din victima potenial). Adultul este ns vulnerabil la gdilarea orgoliului, datorit vanitii, deci la manipulare (ceea ce a i fcut Hitler cu poporul german, care n esen avea un Adult puternic comparativ cu alte naiuni). Deci, un Adult care nu e

controlat de un Printe sntos moral, poate fi manipulat.

Starea de Copil a eului (Sinele) (Emoiile, dorinele) este o colectie de comportamente, ganduri si sentimente, "inregistrari" ale experientelor din copilarie si ale modului in care am raspuns la aceste experiente. Atunci cand ne comportam ca un copil, spunem ca suntem in starea eului de Copil. Aceasta stare ne insoteste toata viata, ea reprezinta dorintele si sentimentele noastre, este starea eului in care ne bucuram si atingem maximul de proximitate cu ceilalti indivizi aflati si ei in starea eului de Copil. Adultii carora le-a fost interzisa sau alterata aceasta stare a eului de Copil ursc copilul si femeia ca mama, nu au prieteni (nu pot atinge proximitatea cu ceilalti indivizi), nu se pot bucura, isi auto interzic bucuriile si de asemenea sunt preocupati in a interzice bucuria celorlalti. Subdiviziunile starii eului de Copil sunt: Copil Natural (atunci cand ne jucam inclusiv ca adulti, este necesara permisiunea parentala), Copil Adaptat Pozitiv (cand ne ascultam parintii sau profesorii , atunci cand acestia ne educa respectandu-ne deciziile si alegerile), Copil Adaptat Negativ (cand ne ascultam profesorii si parintii, atunci cand acestia ne educa fara sa ne respecte deciziile si alegerile ci ne impun deciziile si alegerile lor). Starea eului de copil Adaptat negativ are la randul ei 3 subdiviziuni: Copil Rebel, Copil Demonic (extrem de ru, mutileaza animalele, ucide oameni) si Copil Nebun (psihotic). A nu se intelege prin starea eului de Copil imaturitate sau alte sensuri peiorative cum ar fi inclinati sa creada ceii carora li s-a interzis bucuria si copilaria.

Schema structurii de personalitate discordante (dizarmonice), Adult contaminat de Parinte paranoic si Copil nebun

Observatie: am incercat s suprapun starile eului din psihanaliz peste strile eului din analiza tranzactionala. Ele pot fi suprapuse cu o conditie. Daca nu considerm Eul ca fiind Ego=orgoliul uman ("satana" din om). Psihanaliza face referire la Sinele=Inconstientul, Eul-Ego-preconstientul si Supraeul=Constientul. Dupa cum se vede din schema de mai sus, Supraeul sau Parintele din AT nu pot fi nicidecum Constientul. Parintele ca si Copilul ca stari ale eului fac parte att din incontient ct i din precontient. De aceea analitii tranzacionali au introdus o nou stare a eului, Contiina de sine, Instana suprem, care filtreaz principiile i prejudecile imprimante n Parinte prin educaie. Cei lipsiti de Instana suprema (D-zeul din om) se vor comporta aidoma ca prinii lor.

Copilul inca de mic prezinta aceste trei stari ale eului, Parintele din copil sau Elecrodul (daca ramane in structura de personalitate poate genera indivizi supusi, fara personalitate care executa ordinele ca si cand ar avea un electrod in creier); Adultul din copil sau micul profesor ori micul avocat (structura de personalitate care ocoleste poruncile parentale fara sa le incalce de fapt, ca un avocat, de exemplu adolescenta care accepta sa i se faca sex oral pentru a evita dezvirginarea interzisa de parinti; micul profesor iese in evidenta timpuriu la copiii geniali); Copilul din copil sau demonul, este cel care genereaza rsul spanzuratului de sub streang sau vocea interioara care spune acum e momentul sa pariezi ultimul bnu sau acum e momentul sa te sinucizi.

In concluzie, starea eului de Copil, care reprezinta emotiile noastre este starea cea mai pretioasa din noi. Agresorii urasc totdeauna copiii (pentru ca in ei Copilul este bolnav, nu are permisiunile parentale de a exista, de a trai, de a se bucura, etc.). Personajul istoric Isus spunea: lasati copiii sa vina la mine iar personajul Satan care reprezinta psihopatul ori Parintele paranoic ar putea spune de acord dar cu o conditie, sa vina la Tine cu mine in ei, adica demonizati. Parintele este cel care demonizeaza copilul si nu copilul parintele. Copilul se naste zambitor si cu fair-play pe pozitia eu sunt OK tu esti OK, dar afla repede in viata de la parintele su ca el nu e OK dar parintele este.

Parantez (pentru a intelege starile eului)

Prin anii `60 cand Eric Berne si-a luat o masina scumpa, decapotabila, a spus ziaristilor: "Copilul meu o dorea, Adultul a avut nevoie de ea, iar Parintele spune <<sa conduci atent>>!" ____________________________________________________ Triunghiul Dramatic

Stephen Karpman a conceput o diagrama simpla, dar elocventa, pentru analiza jocurilor, numita Triunghi Dramatic.

El sugereaza ca atunci cand oamenii joaca jocuri, ei intra intr-unul dintre cele trei roluri din script: Persecutor, Salvator si Victima. Persecutorul este cineva care ii pozitioneaza pe ceilalti mai jos si ii minimalizeaza. Persecutorul ii vede pe ceilalti inferiori si non-OK. Salvatorul, deasemenea ii vede pe ceilalti inferiori si non-OK. Dar Salvatorul raspunde oferind ajutor dintr-o pozitie de superioritate. Crede ca: Trebuie sa ii ajut pe ceilalti deoarece nu sunt destul de buni ca sa se ajute singuri. Victima se simte inferioara si non-OK. Uneori Victima cauta Persecutorul ca sa il puna in pozitia de inferioritate si sa il trateze rau. Sau Victima poate sa fie in cautarea unui Salvator care isi va oferi ajutorul si va confirma credinta Victimei: Nu pot face fata de unul singur. Fiecare rol din Triunghiul Dramatic implica o desconsiderare. Atat Persecutorul cat

si Salvatorul ii desconsidera pe ceilalti. Persecutorul desconsidera valoarea si demnitatea celorlalti. Persecutorii extremisti pot desconsidera drepturile la viata si sanatate fizica ale celorlalti. Salvatorul desconsidera capacitatea celorlalti de a gandi pentru ei si de a actiona in functie de propria initiativa. Victima se desconsidera singura. Daca cauta un Persecutor, accepta desconsiderarea acestuia si se vede ca o persoana care merita sa fie respinsa si minimalizata. Victima care cauta un Salvator, crede ca are nevoie de ajutorul Salvatorului pentru a gandi bine, pentru a actiona si a lua decizii. Comutarea din Salvator in Victima Prototipul acestui joc este "Incerc doar sa te ajut" . Acest titlu poate fi folosit pentru orice joc in care cineva incepe prin a oferi ajutor din pozitia de Salvator, apoi schimba si trece in Victima cand persoana pe care o ajuta, fie respinge ajutorul, isi vede de ale sale si intra oricum intr-o incurcatura, fie semnaleaza ca ajutorul oferit nu a fost suficient. Asa zisul sfatuitor colecteaza atunci beneficiul negativ, care consta in timbre de inadecvare.

Comutarea din Salvator in Persecutor

Uite cat de mult imi dau osteneala incepe ca si Incerc doar sa te ajut, cu sfatuitorul in rol de Salvator. Dar in momentul comutarii, Salvatorul devine un Persecutor care acuza si nu o Victima nefericita.

Comutarea rapida intre cele 3 roluri fara a constientiza acest fapt denota o decompensare de ordin psihologic. La fel, comutarea rapida si inconstienta intre starile eului denota o decompensare psihologica. __________________________________________________________ Structuri de personalitate patologice

1. Personalitatea dominat de starea eului de Parinte

Este cel mai toxic tip de personalitate, intlnit la paranoizi, schizofrenicii paranoici, obsesionali, ipohondri, persecutori de toate tipurile, schizoizi, toti acestia nefiind o companie placuta (sunt cei care discuta de pe pozitia eu sunt OK tu nu esti OK, pozitia paranoicului).

Paranoia reprezint o reacie oarb de aprare generalizat a unui individ care nu poate evalua corect pericolele din mediul social. Cauza este educatia familiala (a fost criticat si normat permanent) cu sau fara deficit de inteligenta emoional. Principalul mecanism de defensa in paranoia este proiectia impinsa la extrem.

Ca nivel social, nu avanseaza prea mult tocmai datorita comportamentului insuportabil. Din randul lor se recruteaza micii functionari care taie si spanzura, profesorii batuti de elevi dar si "nefericiii" care scap igara din gura in pat dandusi foc sau cei calcati de masina pentru ca nu au fost atenti, fiind preocupati sa asculte vocea critica din minte a Parintelui paranoic (aceasta voce exista la inceput in gand si poate fi constientizata, iar in cazuri grave este auzita cat se poate de real, sub forma halucinatiilor auditive). Unele cazuri de oameni vorbind singuri nu sunt altceva decat dialoguri interne Parinte Critic Negativ - Copil Adaptat Negativ ceea ce reprezinta o autoagresiune.

Cei dominati de Parintele paranoic nu manifesta respect pentru sentimentele celorlalti pentru ca nu sunt interesati sau capabili sa le descifreze (nu sunt constienti nici de cele proprii).

Structura de personalitate viciata de Parinte Critic Negativ se poate observa de mic copil (sunt acei copii care mereu critica si normeaza pe ceilalti copii uite, asa trebuie sa faci").

Greselile gramaticale, de vorbire, defectele fizice, statutul social sau material sunt temele favorite abordate de personalitatile dominate de starea eului de Parintele

Paranoic atunci cand relationeaza.

Anumite conjuncturi politico-sociale pot aduce in fruntea unei tari indivizi dominati de Parintele paranoic. Exemple: orinduirile sclavagiste, feudale, comunismul, nazismul, etc. Cel care se simte permanent criticat (de vocea parentala) va critica mereu pe altiii pentru a-i aduce pe toi la aceeasi stare de inferioritate/inadecvare in care se simte. Ca raspuns primeste inapoi critici si respingere.

Cunostiintele acumulate in toate domeniile nu schimba cu nimic contaminarile parentale ale individului. Dimpotriva, multi schizofreni au diplome universitare si au fost olimpici la porunca parintelui.

2 . Personalitatile dominate de starea eului de Copil sunt psihopaii, politicienii, gangsterii, afaceritii. Spre deosebire de paranoici care sunt condusi de Parinte, cei dominati de starea eului de Copil natural sunt prezente placute, seducatoare.

Au in structura de personalitate un Parinte permisiv care le-a trasat putine norme si le-a oferit multe permisiuni existentiale cum ar fi: exist, traiete, crete bucura-te, gandeste, ai voie sa fi important. Modul in care se dau interdictiile si permisiunile parentale sunt descrise pe larg in manualele de analiza tranzactionala. S-ar putea crede ca ele se dau ca niste porunci, adica parintele spune copilului bucura-te sau fi fericit, si copilul se bucura sau e fericit, nimic mai fals, ele sunt date copilului mai ales non verbal, inaintea varstei de 3 ani.

Pozitia adoptata de personalitatile dominate de starea eului de Copil poate fi una triadica: eu cu tine suntem OK, dar ei nu sunt OK (noi doi putem face afaceri impreuna dar cu ei nu).

3. Personalitatile dominate de starea eului de Adult

Sunt persoane rigide, care nu-i exteriorizeaza uor emoiile. Muncesc mult fara sa faca caz de asta sau sa pretinda aprecieri si laude cum fac workoholicii. Nu critica, nu reproeaz i nu incearc s normeze pe cei din jur dupa tiparele lor. Sunt genul de persoane care nu se bazeaza pe nimeni, nu pentru ca nu ar avea incredere in ceilalti, ci pentru ca au o incredere in sine exagerata. Sunt des intalnite la popoarele germanice dar si in anumite structuri familiale, cu traditie in posturi de conducere. Pozitia lor e pozitia invingatorilor eu sunt OK - tu esti OK. ________________________________________________________ Explicarea entitatilor psihiatrice NEVROZA/DEPRESIE/PSIHOZA prin prisma analizei tranzactionale

Nevroza (Parintele critica Copilul - Parintele i Copilul fiind stri ale eului aceluia individ aflate n opoziie, excitaie - inhibiie).

Starea eului de Parinte se rezum la setul de principii provenite de la parintele biologic. Starea eului de Copil se rezum n cazul de fa la natura emoiilor, dorine, aspiraii reprimate.

Definitia psihiatrica a nevrozei: o stare de excitatie cu o exprimare mai mult sau mai putin tulburata si dezordonata a pulsiunilor in plan instinctiv sau afectiv, iesite de sub control voluntar.

Nevroza are la baz o structura psihica fragil data de incompleta maturatie a sistemului nervos. Cauzele pot fi genetice, infectioase, alimentare, traume emotionale ale gravidei sau pur si simplu necunoscute. Definiia DEX: Nume generic dat afeciunilor sistemului nervos provocate de tulburarea dinamicii normale a proceselor nervoase n urma unor solicitri psihice excesive. Din fr. nvrose.

Definiia psihologic a nevrozei: starea de nemultumire de sine proiectata in ceilalti (individul autocritic sau venic nemulumit de ceilali). Structura nevrotica se caracterizeaza prin orientarea spre beneficiu imediat (D-ul Goe) in dauna sentimentelor celorlalti, toleranta redusa la frustrare, logica eronata-naiv (parintii mei s-au iubit pana sa ma aduca pe mine pe lume), schizoida (cu ruptura de indentitate: eu am facut, tu esti de vina), cu disjunctii (ar fi bine sa faci asta dar nu esti in stare), fantastica (ei au si pot pentru ca sunt masoni sau copilul meu are schizofrenie pentru ca nu m-am alimentat corespunztor cand eram gravida). Cauza rezida din educatia familiala, parintele nevrotic este copiat in comportament, gandire si simtire de copil. Clinic psihologic se observ o excitaie psihic cvasi egal cu inhibiia psihic ceea ce conduce la anularea aciunii (de aici rezulta ceea ce spune analiza tranzactionala si anume "lipsa permisiunilor parentale", "Parintele critic Copilul". Clinic medical, se observa "tulburarea dinamicii normale a proceselor nervoase", adica inibitia este egala cu excitatia avand ca rezultat anularea actiunii.

Definiia nevrozei data de analiza tranzactionala: nevroza e primul stadiu de parazitare a starii eului de Adult de catre starile eului de Copil adaptat negativ si starea eului de Parinte paranoic. Reprezinta o contaminare relativ usoara a Adultului dinspre Parinte si Copil (dar care crete pe parcursul vieii venind n sprijinul avansrii scriptului).

Cateva trasaturi ale nevrozei sau ale nevroticilor:

- starea de nemultumire de sine (unde intra complexele de inferioritate, lipsa sentimentului valorii de sine) - trirea n minciuna de sine (a face ce nu-ti place sau nu te simti in stare dar a pretinde ca iti place si esti in stare, relatii mincinoase din interese diverse in care pretinzi ca iubesti, aspiratia la titluri stiintifice doar de dragul titlurilor, justificarea esecurilor personale si a succesului altora prin motivatii ireale, fantastice)

- necunoasterea de sine (sa te consideri alb cand de fapt esti mai mult negru sau pe toti ceilalti patati iar pe tine curat - mereu cei care conduc sunt de vina pentru insuccesul celor condusi).

- nevroticul prin definitie nu suporta adevarul. In majoritatea cazurilor alegerile sale sunt uneori naive alteori fantastice si neconforme cu realitatea - nevroticul refuza sa-si asume orice responsabilitate pentru faptele sale

- are mereu ceva de compensat la stima sa de sine, iar metodele prin care o face presupun totdeauna calcarea in picioare a sentimentelor si dorintelor celor din jur.

- sentimentele nevroticului sunt confuze (pentru c sentimentele prinilor si pentru el au fost confuze); altele sunt prioritile nevroticului, nu introspecia sau analiza motivatiilor personale n baza crora acioneaz. Sunt sau nu motivate aciunile nevroticului de sentimente autentice? Cel mai probabil nu. Conform piramidei lui Maslow, pentru nevrotic prioritare sunt satisfacerea nevoilor primare (mancare, sex, procreaie, asociere), stadiile de sentiment, moralitate, spiritualitate sunt fragile (n religie i insuete cu srg ritualurile i dogmele dar nu i comportamentul recomandat n societate de doctrina religioas, adica nu tine seama de ceilalti). Ceea ce e grav e lipsa sentimentelor autentice n demersul satisfacerii acestor trebuine, se merge pana la troc cu sentimentele ("te iubesc, tiam dovedit, e timpul sa ma rasplatesti").

"Lucrurile bune sunt pentru cei care tiu s atepte" nu e dictonul favorit al unui nevrotic. El se comport n relaie la fel de compulsiv ca i educaia compulsiva primit n copilrie: "Vreau sex acum" sau "vreau s m mrit cat mai repede si apoi sa am un copil" rimeaz bine cu "s mnnci tot din farfurie ca de nu dracu` te ia!" sau "sa faci ce spun eu ca de nu te lipesc de perete". Se manifesta asadar la fel de lipsit de rabdare in actiuni ca si prinii si. Cauza? Absena sentimentelor.

- copiii care vorbesc peste adult, adultul care nu asteapta sa termine celalalt de vorbit inainte de a-si exprima ideile. Cauza? Absenta sentimentelor (pentru sine si pentru cel care vorbeste). Respectul se naste din existenta unor sentimente, pentru sine si pentru celalalt. Respectul nu apare/nu se manifesta din dorinta de a compensa ceva in dauna altcuiva, sau din dorinta de a dovedi ceva cuiva.

Schimbarea celorlalti incepe cu schimbarea personala. Cand vrei sa schimbi pe cineva, shimba-te pe tine mai intai si celalat se va schimba si el, eventual. Orice alta ordine de "schimbare" nu ine.

In nevroza exista o ruptura intre inconstient, preconstient si constient. Individul nu doreste sa cunoasca si nici sa filtreze propriul inconstient/preconstient. Inconstientul si constientul sunt antagonice (constient e convins ca e cel mai minunat om, parinte, dar inconstientul su distruge tot in jur). Exemplu de logica nevrotica, centrata pe sine, compensatorie la sentimentul inconstient de inadecvare: proprietarul care se considera binefacatorul chiriarului desi chiriasul plateste pentru chirie; naivul care multumeste suplimentar cuiva in schimbul unui serviciu pentru care a platit cu varf si indesat). Proprietarul se vede D-zeul chiriasului pentru a compensa stima de sine scazuta, iar naivul se vede un rahat care indiferent cat ar plati tot rahat se simte.

Deasemenea exista la nevrotici o labilitate emotionala manifestata prin schimbari rapide ale starilor eului (eul mobil). Acum te poate critica devastator din starea eului de Parinte si peste 5 minute se poate gudura pe langa tine din starea eului de Copil iar peste alte 5 minute propune o actiune comuna din starea eului de Adult. Nu-si aminteste cand se afla in starea eului de Adult ce a facut in starea eului de Parine sau Copil si nu realizeaza ca starea eului de Copil a celeilalte persoane nu uita jignirile aduse (eul mobil a stat la baza demontarii pledoariei ca nevinovat datorita nebuniei temporare in tribunalele din USA).

Depresia (Parintele ignor Copilul)

- starea de gol interior

Depresia reprezinta stadiul doi de parazitare/contaminare a starii eului de Adult dinspre Copil si Parinte.

Apare ca urmare a epuizrii minii contiente de catre mintea incontient. Neurofiziologic neuronii sunt epuizati si exista un deficit de captare a mediatorilor chimici de catre neuronul postsinaptic iar mai tarziu apare si un deficit secretor de mediatori chimici produsi de catre neuronul presinaptic. Mediatorii chimici nefolositi sunt recaptati de catre neuronul presinaptic care i-a secretat, inhibarea acestei recaptari sta la baza antidepresivelor inhibitoare a recaptarii mediatorilor (serotoninei). Cercul vicios e intretinut de sinapsele parazite (circuitele reverberante, redundante) formate in timpul traumelor emotionale din copilarie.

Psihoza (Parintele nvinge Copilul) - starea de neant, de pierdere a identitatii, a Eului, a Adutului, a Raiunii i a Contientului. Este starea in care incontientul preia conducerea asupra minii contiente. Funciile psihice superioare care dau ratiunea si mintea constienta capabila sa analizeze realitatea sunt disociate.

Parintele poate nvinge Copilul din individ la multi ani dupa ce parintele biologic a murit. "V vei purta cu voi in cap prinii toat viaa".

Starea eului de Copil criticat, ignorat sau invins nu inseamna ca dispare Copilul din structura de personalitate ci va incepe sa paraziteze impreuna cu starea eului de Parinte paranoic starea eului de Adult. Cei din jur pot observa un om care mereu

critica (Parinte paranoic), sau care e retras social (Copil ranit, fara incredere in sine) sau care nu poate munci, nu se poate intretine (Adult absent).

In final, starea eului de Adult este cea care dispare vizibil (in depresiile grave, in psihoze), dar se considera ca la baza anularii Adultului sta de fapt starea eului de Copil (emotiile) care este profund alterata.

Un om tulburat psihic nu mai este el insusi datorita contaminarilor din Parinte si Copil (identitatea sanatoasa e data de exprimarea congruenta a celor 3 stari ale eurlui). Psihoterapeutul poate vedea prin aceste contaminari, parintii biologici ai pacientului inca de cand acesta intra pe usa cabinetului de terapie.

Un alt punct de vedere referitor la ce ar putea reprezenta nevroza-depresiapsihoza vine din extrapolarea definiiei generale a stresului (adaptare-rezistendecompensare) la psihism: nevroza compensat e prima faz de rezisten, depresia e faza de prim decompensare iar psihoza e faza ireversibil a decompensrii psihicului. Orice organism viu este supus unor factori stresori din mediul inconjurator. Daca se adapteaza acestor factori (fie prin convieuirea cu acetia fie prin invingerea lor) organismul va supravieui. Daca nu se poate adapta, sau nu-i poate nvinge, apare o faz de rezisten, mai lung sau mai scurt. Daca factorii stresori persist, capacitatea de rezistenta si de refacere a organismului este depit, marasmul si moartea devin inevitabile.

Schizofrenizarea la varsta inaintata (dupa varsta de 40 ani) se poate produce daca exista o discrepanta majora intre asteptarile individului de la viata i rasplata finala a scriptului su. Dupa cum stim, scriptul este inconstient, totdeauna negativ. Dar, daca este puternic negativ si indreptat impotriva individului, rasplata finala pe care o genereaza produce il ia cu totul prin surprindere. E foarte traumatizant ca dupa o viata in care te-ai considerat "minunat", "sufletist", "victima inocenta" sau "cel care are totdeauna dreptate" s constati ca in jurul tau e ruina, dezastru. In loc de introspectie, sa urmeze explicatii mistice, "sunt blestemat, asa a vrut D-zeu", sau "toti sunt de vina numai eu nu". Universul fiind cauzal, (nu exista efect fara cauza), iata ca sunt persoane care nu pot anticipa efectele propriilor actiuni iar cand se

manifesta aceste efecte, nu pot depista cauzele efectelor cu ajutorul introspectiei. __________________________________________________ Cateva aspecte din AT, referitoare la starile eului de Parinte-Adult-Copil in diverse culturi si situatii

1. In cultura tiganeasca cand isi educa copiii, parintii rromi nu dau permisiune Adultului sa se dezvolte si pun limite nesanatoase-imorale Copilului. Pentru ca este lasat Copilul salbatic si liber mai greu vedem la tigani psihoze si depresii.

2. Romnii interzic starea eului de Copilul (interzic bucuria > consecinta cea mai probabila, sinuciderea), limiteaza dezvoltarea Adultului (faci cum spun eu ca doar nu esti tu mai destept ca mine" parintele ia decizii in locul copilului, mergand pana la a interzice gandirea consecinta => psihoza) si exagereaza Parintele critic negativ, grijuliu negativ (consecinta inconstientul copilului va fi inamicul sau intern; nevroza si depresia sunt primele semnale ca inconstientul ne este duman i ne ataca din interior fiind programat in acest sens de parintii negativi cu acceptul cvasiconstient al copilului din noi; copiii mai inteligenti emotional scapa dar nu totdeauna fara sechele).

Unul din motivele pentru care atat de putin romni se realizeaz in viata e pentru ca ei ramn copii, adaptati negativ (fortat). Nu devin fii si fiice, ci la 40 sau 50 de ani li se mai spune "copilul meu" in loc de "fiul meu".

3. Germanicii cel mai adesea organizeaza-structureaza timpul personal atat pentru Adult cat si pentru Copilul natural (acum muncim eficient iar la sfarsitul programului de lucru ne distram, ne jucam ce ne dorim"), ei pun mare accent pe Adult dar nu uita de Copilul natural din ei (vezi dresura de caini, cainele "munceste" pentru a se putea juca cu mingea si cu dresorul la urma, joaca e recompensa cea mai eficienta, lucru care e interzis de parintele hiperprotector negativ; uneori parintele interzice joaca pur si simplu din invidie pe copil "daca eu nu m-am jucat tu de ce sa te joci?" sau nu te duce pe scari c vei cadea, nu te

urca in copac pentru ca vei cadea si iti rupi mainile, nu te duce sa te scalzi la rau pentru ca te ineci si eu raman singura). Populatiile germanice au realizat mari progrese sociale, democratice si de civilizatie in secolul XX tocmai datorita conlucrarii armonioase a celor trei stari ale eului, a existat o democratie interna a individului care s-a materializat in una sociala.

4. Reactia de contra-transfer (de criticare/umilire a Copilului de catre Parinte) e cea care domina in jocul cartofului fierbinte cand toti membrii familiei se afla mai tot timpul in starea eului de Parinte normnd si aruncand intr-una cu critici de la unul la altul (catre Copilul celuilalt). Compulsia pentru critica si umiliri are origine interna, Parintele umileste si critica permanent Copilul in interiorul aceluiasi individ. Pentru a-si elibera Copilul individul isi canalizeaza Parintele critic asupra Copilului altei persoane (aceste procese nu sunt inconstiente ci se afla in preconstient si pot fi blocate cu suficienta motivatie odata ce au fost constientizate deplin). Dupa reactia de contra-transfer urmeaza reactia de transfer, reprosul cum ai putut sa imi faci asa ceva, sa-mi spui asa ceva? Este reactia de la Copilul unui individ la Parintele celuilalt individ. Este inutila atata timp cat se adreseaza Parintelui paranoic, care prin excelenta uraste starea eului de Copil natural si iubeste starea eului de Copil supus (adaptat negativ). Singura modalitate prin care poate fi pus la punct Parintele paranoic din alt individ este confruntarea de tip oglinda, sa-i pui in fata o oglinda prin care-i arati cum se comporta. Este foarte eficienta. Se numeste terapia confruntativa. In principiu se rezuma la a repeta ce spune celalalt, pe un ton serios, dar exagerand putin ideile sale si crend iluzia ca esti total de acord cu el.

5. Terapeutul are voie sa faca contra-transfer cu pacientul in scop terapeutic (da permisiuni pozitive sau negative, inceteaza sa te mai judeci, ai voie sa nu mai bei) doar dupa ce a castigat increderea Copilului din pacient (tu ai avut cei mai groaznici parinti, dar nici ai mei nu au fost departe de ai tai).

6. In familiile disfunctionale predomina tranzactiile (comunicarea) de tip transfer/contra-transfer (repros-umilire-repros si lantul nu se mai termina devenind

un cerc).

7. O mamica latino emigrata in USA ajunge acasa cu bebelusul proaspat nascut. Intrebata de reporter ce urmeaza, ea raspunde: "deabia astept sa creasca mare ca sa faca not frantuzesc, hockey englezesc si ski elvetian (e o faza care am vazut-o la emisiunea cu mamici si nasteri la Zone Reality). Fenomenul se numeste "parazitarea" vietii copilului de catre parintele care nu are el insusi permisiunea de a face in viata ce isi doreste. In mod sigur copilul nu va dori sa faca in viata sa ce nu a reusit mama lui in viata personala. Mama il va seduce pe copil pentru ca acesta sa faca ce doreste ea. Seductia functioneaza intre parintele si copilul de sex opus, de aceea baiatul va indeplini dorintele mamei, iar fiica dorintele tatalui (transmiterea incrucisata a scriptului). Exceptie fac copiii crescuti de parintele unic sau de fratii mai mari, si mai fac exceptie copiii deosebit de inteligenti emotional care nu se lasa sedusi ci isi urmeaza calea proprie. De reinut: asteptrile parintelui de sex opus creaz script copilului (baiatul care e ocupat sa-si multumeasca mama toata viata, fiica ocupata sa-si multumeasca tatal toata viata). _________________________________________________________ Cuvintele scriptului

Daca, dar, da dar, si, insa, desi, doar, numai, poate, iar, adica, mai

Cand exprimarea contine un exces de conjunctii si adverbe avem o indicatie ca persoana ruleaza un script si nu e autentica. Cuvintele scriptului arata ca persoana care le foloseste inutil se supune multor conditionari mentale. _____________________________________________________________ Scriptul sau scenariul de via. Deciziile scriptului

Ansamblul format de injonciunile, permisiunile i deciziile pe care copilul le elaboreaz, plecnd de la mesajele ascunse parentale, este numit script sau scenariu de via.

Contrascriptul este ansamblul deciziilor pe care le ia copilul pentru a se supune contrainjonciunilor. Exemple de contrainjonciuni:

Fii cuminte!

Nu fi ru!

Fii prinesa mea!

Lucreaz din greu!

Fii primul din clas!

E ru s spui minciuni!

Ce se ntmpl n familie nu privete pe nimeni!

Exemplu de decizie care combina o injonctiune cu o contrainjonctiune: "nu exista" de la mama cu "munceste pe branci" de la tata: "Am dreptul sa exist atat timp cat pot munci pe branci". Contrainjonctiunea "munceste pe branci" nu invinge oblicatoriu injonctiunea "nu exista". Viitorul adult poate munci compulsiv pana face infarct, revenind la/indeplinind injonctiunea "nu exista".

O inteligen emoional sczut presupune automat un script (scenariu de via) tragic si greu de anulal. Scriptul e totdeauna negativ si impotriva individului.

Locaia scriptului e in incontient i precontient de acea oamenii cu IE scazuta nu sunt constienti de scriptul lor. La sfarsitul fiecarui ciclu de reconfirmare a scriptului sunt surprinsi ca lucrurile negative din viata lor se repeta. De fapt prin repetitiile sale, scriptul nu face altceva decat sa duca individul spre reprezentatia finala (sinuciderea, nebunia, consumul de substante).

Primul indiciu referitor la rularea unui scenariu de viata negativ e ca lucrurile negative se repeta. Asta inseamna ca individul evolueaz dupa o formula rigida, inconstienta, eronata, care a fost imprimata in copilarie prin decizii luate inconstient sub influenta parentala.

Omul nu poate supravietui fara fara un program imprimant in inconstient (mintea inconstienta). Reflexele conducatorului auto (si in general toate reflexele dobandite prin invatare) sunt unul din exemplele care ne arata ca inconstientul exista. Reactiile violente (mereu aceleasi) care apar spontan cand suntem provocati sunt tot manifestari ale inconstientului si arata celor din jur modul in care am fost violentati la randu-ne de catre cei care ne-au crescut. Ne vom infrunta adversarii asa cum ne-au infruntat pe noi parintii (copiii baturi ajung batausi de copii in majoritatea cazurilor).

Cu cat scenariul de viata imprimat in inconstient e mai usor (cu milte permisiuni), cu atat mai bine de individ.

Pentru a crea un script usor cuiva trebuie sa fi foarte atent cum explici copilului tau pana si modul in care trece strada (cat mai impersonal si fara a lasa impresia ca

vrei sa te impui) si mai inseamna sa te feresti ca de dracu sa-i spui concret ce sa faca in viata (fa meseria cutare ca daca nu curge pica sau marita-te cu ala ca are bani de yaht si o sa o duci bine).

Un om care are un script usor, e un om care are multe permisiuni parentale, putine interdictii iar directivele sunt generale si morale (nu lezeaza binele ceilorlalti).

Populatiile unde predomina indivizii cu inteligenta emotionala scazuta se preteaza la organizari sociale de tip dictatorial. Acestia sunt oamenii patimasi, naivi, care fac pasiuni pentru ce nu exista si sunt gata sa moara pentru o medalie de tinichea.

Populatiile unde predomina indivizi cu inteligenta emotionala ridicata sunt cele care se preteaza la democratie, care prospera economic si material in timp record. Aici intalnim indivizi cu o minte inconstienta si preconstienta usor de progamat in sens pozitiv (vezi denazificare versus defanatizarea religioasa imposibil de produs in anumite comunitati) pentru ca exista o minte constienta puternica.

O minte constienta de Adult nu poate judeca decat pozitiv, in beneficiul tuturor. Cel care judeca negativ, fie judeca cu Copilul din el care se simte neputincios, inferior si inadecvat, fie cu Parintele paranoic care urmareste subminarea increderii in sine a celorlalti.

Toate dramele istorice au avut la baza amagirea starii de Copil din populatie (adica a inconstientului si preconstientului). Dictatorul aflat preponderent in starea eului de Parinte paranoic se prezinta in fata maselor camuflat in Salvator, arunca amagirile de genul "sunteri cei mai frumosi, cei mai destepti, meritati mai mult decat cei care nu sunt ca voi, ba din contra, acestia vor munci pentru voi de acum inainte, pentru ca va sunt inferiori voia!" in esenta acesta a fost mesajul lui Hitler iar cvasitotalitatea poporului german a colaborat cu Parintele paranoic supunanduse directivelor acestuia. La urma toti au suferit consecintele. Dar pentru ca in esenta scriptul poporului german nu are la baza Parintele paranoic (ca la

popoarele slave, balcanice si orientale) ci starea eului de Adult, denazificarea a fost rapida si facila. ____________________________________________________________ Episcriptul (suprascenarizarea parentala, jocul cartofului fierbinte)

Fanita English descrie un tip de mesaj virulent din script pe care l numete episcript, n care un printe transmite injonciunea i adaug urmtorul mesaj nonverbal Sper ca asta s i se ntmple ie, ca s nu mi se ntmple mie2.

De exemplu, o mam n al crei script exist injonciunea Nu exista, pe care a primit-o cnd era mic, poate transmite o injonciune Nu exista fiului sau fiicei sale. n starea de Mic Profesor, ea poate crede c acest lucru o va elibera ca prin magie de propria sa injonciune. La nivel psihologic, transmite copilului Dac tu mori, poate c eu nu voi mai muri. Astfel, injonciunea apare ca un cartof cald, care trece din generaie n generaie.

Uneori episcriptul poate lua forma unei ndatoriri sau unui blestem familial pe care fiecare generaie o duce la ndeplinire. Fanita English d ca exemplu cazul unui tnr brbat care, la un anumit moment, a devenit dependent de droguri. Interesat de psihoterapie, a urmat o cur de dezintoxicare i a nceput s lucreze ca terapeut. A devenit evident c-i sabota anumii clieni, trimindu-le mesajul ascuns Devenii nebuni i internai-v!

Supervizorul su a identificat situaia i tnrul intr n terapie. n analiza scriptului a aprut c el primise injonciunea Interneaz-te (Nu fi sntos), ca un cartof cald pasat de la mama sa. Se simea obligat s i se supun, drogndu-se. Devenind terapeut, ncercase s paseze acelai cartof cald clienilor si. Cnd a explorat istoria familiei sale, mpreun cu terapeutul, a descoperit c acelai episcript fii nebun se transmitea de cel puin dou generaii. Nimeni nu fusese ns internat. Fiecare generaie credea c evitase aceast situaie printr-o iretenie magic, care consta n pasarea cartofului cald altuia.

__________________________________________________________ Suprascenarizarea (episcriptul) i injonctiunile parentale

Ce mi se pare mai grav in programarea parentala negativa e intarirea continua a scenariului (scriptului) de catre parinte asupra copilului (suprascenarizarea sau episcriptul). Cel mai probabil motiv de a face asta e pentru ca parintele sa scape de propria sa programare negativa.

Sa zicem ca un parinte are urmatoarele injonctiuni - "porunci" parentale, unele primite de la proprii parinti, altele autoinduse (este incredibil ct de multe injonciuni i pot da singuri oamenii cu inteligen emoional sczut atunci cand se confrunt cu srcia sau alt gen de privaiuni, de ex. sentimentale):

- "nu exista" - data astfel: "dac nu ai fi existat voi, a fi divorat de tatl vostru"

- "nu trai" ("traiesc ca sa-mi multumesc prinii" - autoindus indirect din confruntarea cu perfecionismul prinilor)

- "nu te bucura" data de ex. prin "sa inveti non stop cu ura si cu ciuda pe cri" sau autoindus "voi nva cu ur pe cri fr sa fac nici o pauz pentru a scpa de srcie".

- "innebuneste" dat prin "ne-am sacrificat pentru tine si tu ne-ai dezamagit total" este o injonciune schizoid care atac identitatea; tot ceea ce atac identitatea n mod schizoid ca de exemplu "eu am decis ce s faci, tu ai euat, tu eti de vin" poate declana disocierea funciilor psihice. Dac copilul nu poate procesa disjuncia din enun nici ruptura de identitate "eu-tu", atunci singura metod de aprare a identitii atacate este tocmai disoluia identitaii, lucru care se ntmpl n psihoze (printele i-a asumat false datorii, iar copilul e obligat s i asume false nvinuiri, familia schizofren).

Unele injonciuni au antidot, altele nu. Fapt decelabil din enunul lor. Cele fr antidot sunt cele mai greu de anulat in terapie.

- Daca vei munci pe branci toata viata, nu vei ajunge boschetar e un exemplu de programare negativa cu antidot (copilul devenit adult va munci cu frica toata viata pentru a nu ajunge boschetar); este de fapt injonciunea "nu reui".

- Degeaba vei munci pe rupte ca tot sarac vei fi e o programare negativa fara antidot (Adultul parazitat de Copilul fara alternative va renunta sa mai munceasca, sau va munci fara o tinta clara); este de fapt injonciunea "nu reui".

- Daca tu ma asculti si reusesti sa faci ce spun eu, atunci voi simti ca m mai nasc odat, culmea egoismului, deasemenea fara antidot, semnifica dorinta de posesie absoluta a identitatii copilului de catre parinte, de despagubire totala prin copil; este de fapt injonciunea "nu trai".

- Tu nu mai trebuie sa faci nimic, am facut noi totul pentru tine e un principiu educativ parental care sta la baza scriptului celui care nu va cladi nimic in viata, iarasi o programare negativa fara antidot). Se poate rezuma la injonciunea "nu face nimic" i individul asta face, nimic.

Injontiunile / poruncile parentale care nu au antidot pot fi respinse de copil daca sunt constientizate de acesta in momentul cand sunt rostite (putin probabil, doar un copil genial poate realiza asa ceva). Altfel, sedimentarea lor se face direct in inconstientul copilului iar de acolo va face ravagii mai devreme sau mai tarziu, depinde de structura psihica a copilului. Suferinta care o provoaca e de nedescris si toata industria farmaceutica din domeniul psihiatric are ca unic scop calmarea acestei suferinte. Evident de pe pozitie simptomatica, cauza fiind de ordin informational. Nu se poate vindeca cu pastile o boala indusa informational, prin cuvantele parintilor si intretinuta de gandurile copilului.

Injonciunile parentale devin princii de script (de scenariu de via). Nimic din viaa individului nu are loc fr a fi triat prin setul de injonciuni. De aceea persoanele care au "porunci" grele n crc sunt considerate persoane non-reale i ele constituie marea majoritate a societii.

Pentru a putea amna indeplinirea acestor porunci deosebit de grele asupra propriei persoane, parintele are nevoie de a le plasa in mod repetat copilului sau biologic (cand e vorba de stari ale eului, scriem cu majuscule - Copil, Adult, Parinte, cand e vorba de persoane, cu litera mica, copil, parinte, adult). Daca nu are copii, individul plaseaza poruncile partenerului de viata sau prietenilor apropiati. Se numeste in AT "jocul cartofului fierbinte" si se practica non stop in familiie de alcoolici agresivi. Mai demult, la alta postare spuneam ca poti sa rezisti multa vreme in nevroza-depresie daca ai pe cine baga in psihoza. Altfel intri mai repede in psihoza decat era prevazut. Am observat familii unde parintii au plasat cu succes propriilor lor copii ceea ce ei nu puteau duce in spinare si cat timp copiii sunt la pamant parintii agresori se afla la linia de plutire evitand o agresiune reciproca prea dura intre ei (sot-sotie). Copiii isi indeplinesc foarte bine rolul de tampon intre cei doi agresori. Cat timp copiii vor ramane pacienti de meserie la psihiatrie cu un diagnostic clar si dur, constiinta parintelui agresor e la adapost (si-a confirmat scenariul parental, e just si se poate simti valoros dupa aceeasi logica ca si Hitler daca poporul german nu a fost in stare sa castige acest razboi, atunci nu ma merita, sa piara de mana celor mai puternici; Hitler a creat senzatia ca iubeste enorm Germania si poporul german si a motivat aceasta prin dorinta lui fierbinte de a le rezerva germanilor un destin maret, iar convingerea germanilor de a-l urma a realizat-o prin seductie in baza unor premize false; Hitler este imaginea ideala a parintelui egoist care isi duce copilul in pragul dezastrului existential amagindu-l si nu castigandu-i increderea cum e normal).

Studiu de caz: o familie, mama, tata, cu doi copii, frate si sora. Parintii alcoolici agresivi. Mama a murit prima de ciroza. Din femeia finuta care stia sa faca cadouri si sa ofere iubire a devenit o bruta care incepuse sa-si urasca fiica (fiica care o vreme si-a ingrijit cu devotament parintii distrusi de depresie si alcoolism cronic) si

facea in dementa ei alcoolica proiectii sexuale asupra propriului baiat (fiica venea sa-i aduca mancare iar ea o intreba intr-una de fratele plecat la munca in alta tara dupa care-i cerea sa plece intruct i-ar fi furat banii, bani pe care tot ea i ascunsese prin gradina in pamant uitand locatia lor). Copiii, fata si baiatul, structuri puternice, nu au permis (pana in prezent) activarea, intrarea in executie a poruncilor parentale primite. Acest lucru a cauzat exacerbarea poruncilor parentale in parintii insisi pana s-au autodistrus. Desi acesti doi parinti au fost frumosi fizic, in final au sfarsit in ruina fizica prematura. Ma asteptam ca doi oameni frumosi sa aiba motive in plus de a se accepta si a se iubi. Mai ales ca au avut noroc sa aiba doi copii frumosi si sanatosi. O posibilitate ar fi ca daca in familie, copiii sunt slabi si decompenseaza psihiatric in locul parintilor, parintii agresori nu decompenseaza psihiatric decat mai tarziu, sau niciodata (i salveaza reactia de contra-transfer si suprascenarizarea copiilor, cu alte cuvinte puii stau mereu cu gura cascata primind otrava programarii parentale negative fara a protesta). Daca copiii au structura mai puternica, suficient cat sa protesteze sau sa paraseasca caminul bolnav, parintii agresori decompenseaza psihiatric pentru ca vor veni fa in fa agresandu-se intre ei si nu pe copii. Un copil puternic nu poate fi agresat la infinit. Si daca nu poti sa-l agresezi (daca el nu e receptiv la agresiune), iti indrepti atentia spre partener. Daca partenerul moare, incepi sa faci viata grea ortniilor din ograd sau vecinilor (procesomanul).

De ce exista sot agresor, sau sotie tanguitoare, jeluitoare (victima), care e motivatia acestor cupluri de a sta impreuna pana la distrugere totala am mai scris la celelalte postari. Pe scurt e neincrederea in sine, lipsa stimei de sine, dorinta de valorizare prin partener si copil, valorizare de sine prin devalorizarea celuilalt, satisfacerea nevoilor primare (sex la barbat, procreatie la femeie), frica de a nu ramane singur pe lume, lipsa unui domiciliu personal, etc.

Poruncile parentale nu se nasc din senin in capul parintilor, ele sunt o traditie si o bijuterie de familie, se transmit din generatie in generatie, se amplifica (fiecare generatie le rafineaza, mai adauga ceva in plus), fac parte dintr-un traiect de viata familiala agravant pana neamul respectiv dispare. Astfel numarul nebunilor si sinucigasilor ramane constant intr-o populatie. Specia umana se autoprotejeaza, la

urma urmei selectia naturala are mecanisme diverse de interventie iar boala psihica e unul din ele. Dorinta cea mai mare a psihoterapeutului ca parinte substitutiv pentru pacientul care vine sa ceara ajutor (de obicei vine victima care sufera, copiii, sotia) este sa rupa acest lant astfel incat pacientul sa nu incaseze rasplata finala a scriptului parental (sinuciderea, consumul de substante, nebunia.

Pentru nevrotic, terapeutul e ru ca si tatal lui la inceputul terapiei, iar mai tarziu devine bun, aa cum ar fi trebuit sa fie tatal lui, asta datorita contra transferului inteligent al terapeutului.

Pentru psihotic, terapeutul e chiar tatal lui. Asta li se poate intampla teraputilor care primesc psihotici in terapie. ____________________________________________________________ Modul n care deciziile sunt legate de injonciuni

Injonciunile parentale nu-l pot determina pe copil s-i scrie scriptul ntr-un anumit fel; copilul este cel care decide ce s fac, nu injonciunile primite. Un copil poate accepta ordinul, altul l poate modifica ingenios pentru a-i reduce impactul, altul l poate refuza pur i simplu.

De exemplu, un copil poate primi de la mama sa ordinul Nu exista. Poate lua din plin acest ordin i s se sinucid fie n copilrie, fie la vrsta adult. Suicidul poate fi explicit sau poate lua forma unui accident, cum ar fi cazul unei persoane care conduce rapid n stare de ebrietate.

O alt posibilitate este ca acest copil s ia foarte devreme decizia magic de a devia impactul ordinului, lund decizia s ucid pe altcineva n locul lui. Aceasta duce la un script hamartic, n care beneficiul final este homicidul n locul suicidului.

Sau credina magic poate fi de alt fel: Dac pot nceta s triesc fiind sntos psihic, poate nu voi fi obligat s mor dac nnebunesc. Aceast decizie duce la un script al crui beneficiu hamartic este nebunia.

n opoziie cu aceste scripturi tragice, micuul poate fi deja capabil s neleag: Acest mesaj este problema mamei, nu a mea i s refuze total ordinul Nu exista. Goulding spune c aceti copii pot deveni mici psihiatri sau preoi care studiaz familia i ncearc s o vindece, salvndu-se i recunoscnd c aceast patologie nu este problema lor. Muli dintre aceti mici psihiatri sau preoi pot deveni mari psihiatri sau preoi i chiar buni.

Un copil are mereu posibilitatea de a ocoli un ordin pentru a ajunge la rezultate pozitive i nu la rezultate negative. De exemplu, un bieel care a primit un Nu aparine sexului tu poate deveni plin de caliti pozitive, tradiional descrise ca fiind feminine: sensibilitate, cldura fizic, receptivitate la sentimente.

O alt modalitate de a evita impactul ordinelor este de a lua decizii complexe. Copilul folosete geniul inventiv al Micului Profesor pentru a combina diferitele mesaje din script, avnd ca obiectiv rmnerea n via i satisfacerea nevoilor sale, ct mai bine posibil. Aceste decizii complexe apar frecvent n analiza de script i sunt importante n nelegerea modului n care funcioneaz scriptul. n seciunea urmtoare, vom vedea tipuri variate de decizii complexe i modul n care sunt folosite pentru a te apra de injonciunile periculoase. Experiena practic arat c aprrile cele mai frecvente sunt mpotriva mesajului Nu exista, aa c pe acesta l vom folosi n majoritatea exemplelor.

In concluzie Structura psihica determinata genetic + programarea parentala + scenariul de via creat de copil sub influena parentala poate conduce la un adult sanatos psihic, invingator sau la un adult invins, cu nevroza (anxietate, tulburari neurovegetative, etc), depresie, psihoza. Nevroza, depresia si psihoza sunt cele 3 trepte ale parazitarii Adultului de catre Parintele paranoic si Copilul adapatat

negativ prin programarea parentala. Cu Adultul ne rezolvam problemele, cu starea eului de Copil ne bucuram, simtim, dorim, cu Parintele anticipam necazurile i ne ferim de ele. _______________________________________________________________

Exemplu de parinte normator negativ

1. Copilul are norma pe zi sa invete X pagini pentru a ajunga in viata ce doreste parintele (adic "om mare"). Copilul dupa cateva ore de invatat intrerupe si da drumul la televizor. Parintele trece ca din intamplare pe langa el: - Faci o pauza? Bine, dar sa vad cate pagini ai invatat astazi! Copilul i arata si isi vede mai departe de televizor. Parintele revine dupa jumatate de ora pentru a constata daca a reluat copilul invatatura (un semnal pentru el ca are autoritate, autoritate care i hrnete agresivitatea refulat cnd era la rndul su copil) Copilul tot la tv. Parintele constient ca pe ziua curenta copilul a invatat destul isi exprima frustrarea in urmatorul mod: - Stai prea aproape de televizor, iti strici ochii (a se intelege: "as fi ncntat daca ai lasa tv-ul si ai trece la invatatura ca sa ma multumesti pe mine, pentru asta te-am facut si te cresc, nu pentru tine ci pentru mine, sa ajungi ce vreau eu ca eu s m simt valorizat n ochii vecinilor prin tine)

Copilul nu sesizeaza intelesul marian si se da mai departe de televizor. Peste alt jumatede ora parintele revine: - Stai prea departe de televizor, strici ochii!

Acum, daca copilul se supune, inseamna ca e posibil sa avem de a face cu un viitor invins n societate ca adult, pentru ca a acceptat sa nu se revolte cand era indreptatit sa o faca. Daca injura parintele, riposteaza violent, se plange bunicior, cel mai probabil avem de a face cu o structura de invingator.

Cum se numeste comportamentul parintelui? Privit din exterior, agresiune fara motiv (dar noi am vazut care e motivul intern al parintelui, si anume realizarea de sine prin copil, abuz moral). Agresiunea fara motiv e intalnita la psihopati (oameni atat de intens parazitati de dorintele lor egoiste si nefiresti incat nu se mai pot controla).

2. Tatal vine langa masa de lucru a copilului observa cum isi face temele si spune: - Iar ai gresit tema! si pleaca Tatal face un repros care se adreseaza persoanei nu actiunii. corect era sa fi spus: - Ai gresit tema. Vrei sa te ajut sa o faci bine? O critica adresata actiunii nu persoanei plus un ajutor oferit neconditionat. _________________________________________________________ Exemplu de printe grijuliu negativ

O familie, (mama, tata) au doi copii, unul cu handicap locomotor, altul sanatos. Primul i cumpr un telefon mobil modest din banii primiti ca ajutor de la asociaia persoanelor cu handicap. La cel sanatos i cumpr prinii un telefon mobil cu 10 milioane.

Parinii se justific: "De ce s nu-i luam telefon cu 10 milioane, doar investim in cel sanatos, nu intr-un rebut!"

Intrebare: cum isi iubesc acesti parinti copiii? a. pe ambii copii, dar pe cel sanatos mai mult b. doar pe cel sanatos c. pe nici unul

Raspuns corect c. Un om care face diferentieri nu are capacitatea de a iubi. Prin definitie iubirea inseamna intelegere si acceptare neconditionata a celuilalt in realitatea lui (de handicapat locomotor in cazul de fata) _________________________________________________________ Diagrama structural a diferitelor tipuri de scripturi

Pentru a intelege un om, sau mai bine zis ce a devenit el in urma programarii parentale, trebuie sa-i stabilim diagrama structurala de ordinul I (vezi analiza tranzactionala). De exemplu, un psihopat, multiplu delicvent, care de obicei e foarte seductiv si manipulativ, are un Parinte absent, un Adult puternic (ca sa poate comite jafuri, crime, devalizari bancare) si un Copil adaptat rebel care-i paraziteaza Adultul si-l face sa comita delictele. Un cersetor de carierea, are la fel un Parinte normator absent, un Adult neputincios si un Copil Demonic care-i paraziteaza total Adultul cu care ar trebui sa munceasca. Neavand Parinte, cersetorul seara dupa ziua de cersit, isi jefuieste colegul de canal sau i poate da foc din "neglijenta".

Un student schizofrenic, invins de scenariul parental (dintre cei impinsi de la spate de parinti catre anumite facultati) are un Parinte critic negativ-paranoid, are un Adult neputincios si un Copil psihotic care-i paraziteaza total starea de Adult cu

care ar trebui sa unteze poruncile parentale (scenariul parental demonic care il poseda) si sa faca ceea ce-si doreste in viata. Vocile care le aude in halucinatiile auditive sunt vocile Parintelui critic care-i paraziteaza Adultul. Actiunile ilogice care le savarseste sunt impulsurile venite de la Copilul sau demonic. Cu un Adult parazitat total de un Parinte critic negativ si un Copil demonic razvratit permanent, e normal sa nu-si poata construi cei 4 piloni ai sanatatii psihice (job, relatie, prieteni, hobby-uri). ____________________________________________________________ Prinii-broscoi si prinesele-broate (proiecia identitii de prin ratat a parintelui n copil sau copilul crescut ca un broscoi ca s devin prin)

In cartea lui Berne "Ce spui dupa buna ziua" se vorbeste despre copii programati sa fie printi-prinese, adica invingatori, sau broscoi (nvinsi).

Cred ca mai exista o a treia categorie, mixta, de copii programati sa fie viitori adulti prini-broscoi. Acestia pot prezenta urmatoarele caracteristici morbide (uneori finale, cu titlu de casatie):

- se simt genii ratate

- profei neintelei

- manifesta gesturi princiare

- pot manifesta complexe de superioritate/inferioritate fals fundamentate (cum ar fi de exemplu complexul virginitatii, se simt fie superiori, fie inferiori, pentru simplul fapt ca mai sunt virgini/virgine)

- isi declara un anumit statut banesc dar se apleaca dupa chistoace de tigari

- au castele in Spania

- la azilul de nebuni isi atribuie identitati inalte, Napoleon, Eminescu, Einstein etc.

- inainte de a ajunge la azilul de nebuni au inventat perpetuum mobile, diverse OZN-uri, dar din pacate inventiile le-au fost sabotate de anumite conspiratii guvernamentale

Fara indoiala ca la punctele de mai sus e vorba de broscoi, de invinsi (din moment ce statutul lor e de cersetor sau de bolnav la un azil psihiatric ori de aspirant in directiile astea). Totusi acestia se cred in final in virtutea scriptului, printi reali, deposedati de statutul lor de print datorita unor conspiratii mondiale, masonice, extraterestre, satanice etc.

Un print nu trebuie sa faca nimic, nu trebuie sa munceasca ca sa obtina ceva, iar inteligenta sa nu poate fi pusa la indoiala pentru ca e mostenita de la tatal su regele care era un geniu incontestabil. O asemenea conditie ar conveni oricarui nevrotic cu creierul obosit si plin de automatisme mentale.

Disociatia de personalitate cand un cersetor vagabond e convins in sinea sa ca are o identitate de print, poate fi catalogata de psihiatri ca schizofrenie, personalitate multipla, delir de grandoare, etc.

Terminologia psihiatrica nu spune nimic despre programarea parentala, este doar constatativa (pe baza simptomelor).

Ca omul a avut o structura slaba e de banuit, dar fara un software adecvat nu ajungea in situatia tragi-comica de print-cersetor sau print-broscoi.

Cum ar trebui sa fie programarea parentala pentru a obtine dintr-un copil cu structura slaba un print-broscoi? Si in ce mediu social s-ar practica ea mai frecvent?

O sa prezint pe scurt cum trebuie sa procedeze un parinte "dornic" (a se citi compulsiv in educatia copilului) de a avea un copil print-broscoi. E nevoie de o programare disociata, dubla, de fals print si de real broscoi.

Programarea de fals print

Se face verbal, din vrful buzelor, prin manipulare si seductie (se fac multe promisiuni, dar nimic faptic, ba mai rau, copilul e demotivat in a-si face datoria fata de el insusi pentruca nu-i asa, parintii vor face totul - in realitate, e vorba de dorinta parintilor de a nu face nimic pentru ei insisi proiectata in copil).

O poveste elocventa. Parintele spune copilului de la varste foarte mici: "esti cel mai frumos si destept copil, cand o sa fi mare o sa-ti luam cea mai frumoasa masina iar daca te plictisesti de ea iti luam si un elicopter. Si retine, tu nu trebuie sa faci nimic, facem noi totul pentru tine, cand o sa fi mare vei primi totul de`a gata". Copilul e super incantat, din bogatia sa imaginara, primita de la parinti, ar dori sa ofere tuturor.

O localnica saraca locuia separata de restul satului printr-un pru. Femeia era nevoita sa traverseze zilnic o punte subreda de lemn. Ea stia de promisiunile parintilor facute copilului. Intr-o zi, cand acesta se juca pe puntea respectiva, ea i

se adreseaza: "nu te mai juca aici, vara trecuta a fost paraul umflat, apa a subrezit puntea". Copilul raspunde: "Nu te ingrijora mamaie, cand voi creste eu mare iti fac un pod din diamante si ti-l asez peste rau cu elicopterul". Femeia zambeste cu subinteles pentru ca stia amagirile din familia copilului. Acesta creste mare, femeia tot cu puntea subreda. Copilul devenit adult trece prin zona, vede femeia foarte batrana cum paseste precaut peste punte, iar aceasta il intreaba: "i mai aduci minte cand spuneai ca vii sa-mi faci pod de aur si diamante, si elicopterul unde e? Acusi se darama podul cu mine."

Ce e femeia din poveste? E o broasca care a asteptat o viata intreaga un print care sa-i faca podul trainic.

Dar oare copilul din poveste urmeaza sa ajunga un print? Daca va astepta ca parintii sa-i ofere diamante ori vreun elicopter, probabilitatea e infima. De obicei promisiunile exagerate nu sunt niciodata onorate.

Programarea de real broscoi

Programarea de broscoi are loc faptic, prin atitudine si prin model. Parintele se poarta cu copilul ca si cu un invins, pentru ca identitatea de print este in realitate dorita de parinte pentru sine, dar o proiecteaz asupra copilului in mod meschin.

Prin urmare copilul:

- va purta haina pe care nu a purtat-o (nu a avut-o) parintele in loc sa poarte haina care si-ar dori-o sau care ar alege-o el

- se va juca cu jucaria pe care nu a avut-o parintele in loc sa se joace cu jucaria dorita de el si pe care de fapt nu i-o cumpara nimeni (parintele isi cumpara lui

jucariile dar le ofera copilului, cu rugamintea: "sa nu o strici si pe asta ca pe cea de data trecuta")

- va presta meseria pe care nu a fost capabil sa o presteze parintele si dupa ale carei beneficii a tanjit parintele

- e comparat negativ cu ceilalti copii (desi paradoxal i se spune ca e cel mai frumos si cel mai destept copil)

- in general va fi obligat sa fie tot ceea ce nu a putut parinte fi (dar putin probabil ca sa fie pentru ca nu putem cere altora sa faca ceea ce nu am facut noi insine pentru noi, si chiar daca ar face prin absurd, nu ne-ar incalzi in mod real)

Prinii autentici beneficiaza de o progrmare de prin autentic, pentru ei nii, nu pentru identitatea ratata de prin a parintelui. Pur si simplu un print este copilul care are persmisiunea de a fi el insusi si nu are de indeplinit nici un scenariu parental. A indeplini scenariile de viata ale altcuiva inseamna a renunta la propria identitate. Cei invinsi de scenariul parental impus se numesc broscoi. Cei care muncesc inca din greu la scenariul parental, ca un Sisif, se numesc neinvingatori. Cei care reusesc sa duca la indeplinire scenariul parental, se numesc impostori profesionali. De ce sa dai copilului un scenariu care nu-i apartine, un destin fals? Pentru ca in copil unii parinti nu-si vad decat imaginea propriului orgoliu.

Daca va implini scenariul parental copilul se aseamana pe perioada copilariei cu un print-cersetor (asa cum micul cersetor al lui Mark Twain a imprumutat hainele printului) iar cand va creste mare se va numi in cel mai fericit caz un impostor profesional (creat la porunca unui impostor parental). Acestia sunt cei care nu isi fac datoria la locul de munca, ori unde ar fi pana nu sunt platiti suplimentar prin "atentii necuvenite" (mita).

In ce mediu are loc cel mai frecvent acest tip de programare parentala mixta? Cred ca in mediul rural, unde oracaie broscoii cel mai tare (multe iazuri, parauri). Cu ocazia industrializarii fortate de pe vremea comunismului (cand impostura profesionala a generat produse de larg consum execrabile), multi broscoi au migrat din iazurile rurale in eletee mai mari la orase unde continua sa oracaie melodii de dor si jale (inclusiv urmasii lor).

Solutia: cum scapi de scenariul print-broscoi? Actionand cat mai devreme, devenind constient de sine, eliminand ce nu-ti apartine si asumandu-ti raspunderea propriului destin. Ceea ce meriti si ceea ce primesti sunt doua lucruri diferite chiar si atunci cand actionezi conform propriului scenariu. Frustrarile sunt uriase si greu de depasit atunci cand executi scenariul altcuiva, ca sa nu mai vorbesc ca efortul e mult mai mare in a executa scenariul altuia decat cel propriu. Uneori scenariul altuia poate fi subtil. Chiar daca tu consideri ca esti in propriul scenariu de fapt poate fi un surogat, prin asumare de false datorii si false sentimente. Uneori, varsta ne obliga sa alegem solutia cea mai putin proasta dintre solutiile cele mai proaste. Alteori, varsta tanara ne permite intoarceri la 180 de grade.

...............................................................................

Printii-broscoi se cheama ca au o omnipotenta asociata doar copiilor foarte mici

Pur si simplu, a te crede omnipotent face parte din dezvoltarea normala a unui copil, doar ca printii-broscoi n-au evoluat mai departe. Se poarta ca un copil mic, care nu se gandeste ca, daca fuge pe carosabil, are sanse sa fie calcat de masina. Asta din doua motive: 1. din experienta lui a invatat ca parintele se uita dupa el si are grija sa nu-si faca rau 2. este normal ca la varsta lui sa se creada invincibil, adica "eu sigur nu voi pati nimic rau, intrucat sunt centrul universului." Sau "Am vazut eu in desene animate

ca Tom a fost calcat de masina si doar s-a aplatizat putin." E normal ca la varsta aia sa aiba un contact precar cu realitatea. Sigur ca, daca si ca adult se mai poarta tot asa, atunci e psihotic.

Apropo de printi si broscoi

Rolul parintilor este sa le ofere copiilor lor un mediu cat mai propice dezvoltarii. Asta inseamna ca parintii trebuie sa ofere si sprijin (de pilda sa isi consoleze copiii cand sufera, sa ii incurajeze, sa ii ingrijeasca pana se pot ingriji singuri etc) dar sa ii si indemne catre autonomie (la varsta potrivita sa ii invete ce e responsabilitatea, adica n-ar strica sa ii lase, daca copilul insista, sa iasa in tricou afara iarna si sa-si dea seama singur ca ii e frig. Sau sa le permita sa aiba prietenii lor, secretele lor, sa le incurajeze creativitatea, sa le permita, intr-un cuvant, sa-si traiasca propriile lor experiente DIFERITE DE ALE PARINTILOR, chiar daca uneori o mai dau in bara)

Sprijinul si indemnul la autonomie trebuie sa fie in echilibru si potrivite varstei. Adica nu-ti indemni bebelusul de sase luni sa faca la olita (am cunoscut un caz). Si nu mai accepti, ca parinte, sa iti hranesti copilul cu lingurita la zece ani (decat poate in cazuri exceptionale, boala de exemplu. Iarasi am cunoscut un caz).

Din cate imi dau eu seama, printul broscoi a avut parte de prea mult sprijin care i-a incurajat omnipotenta, de prea putina autonomie si, foarte important, a satisfacut nevoile narcisice ale parintilor. Din pacate exista multi copii care asta fac. "Fii tu ce n-am reusit eu" e un exemplu de nevoie narcisica.

In cazul printeselor si printilor "normali", mie imi pare ca, pe langa un echilibru bun intre autonomie si sustinere, parintii le-au permis sa sufere suficiente esecuri, incat sa-si dea seama de limitele lor. Adica omnipotenta lor s-a micsorat suficient incat sa fie intr-un contact bun cu realitatea si sa gaseasca solutia potrivita problemei

lor. E foarte important, de exemplu, daca ai un scop, sa incerci mai multe variante, sa nu te descurajezi dupa primul esec si s-o lasi balta, dand vina pe altii. Un exemplu dragut ar fi: o bucata de cascaval e in spatele unei camere incuiate. Incerci de doua, trei, zece ori sa spargi usa si nu reusesti (agresivitate). Poti s-o lasi balta sau, daca esti adaptat, poti incerca alta solutie. Cauti pe cineva care sa aiba cheia (ceri ajutor), incerci sa sapi un tunel in perete (ceva constructiv), sau, hihi, gasesti o solutie inteligenta de genul bagi o sfoara cu un carlig pe gaura cheii si incerci sa tragi cascavalul spre tine (asta presupune inteligenta si rabdare).

Iar broscoii... ei in mod sigur n-au avut nici suport, nici autonomie. Ei nu se cred demni de iubire, de succes. Probabil, de exemplu, daca in copilarie cadeau si se loveau, mama le spunea ceva de genul "tu esti prost" si ii lasa sa planga. Iar daca incerca sa faca ceva ce ei nu ar fi fost in stare, il descurajau, ca nu cumva sa se descurce mai bine decat ei ca adult. Ceva de genul "nu da la facultate, ca esti prost si n-o sa intri." _____________________________________________________ Identitatea prin prisma Analizei Tranzacionale

Identitatea unei fiinte umane nu ia nastere la adolescenta. Identitatea vine din rostul pentru care simti ca existi pe lume. Copilul simte de mic rostul pentru care exista. Exista pentru sine, sau pentru mama Iliescu c asa a vrut mama Iliescu sa posede un copil (e vb despre femea care a nascut la 67 de ani prin inseminare artificiala si ulterior inscrisa in Cartea Recordurilor in urma acestei bravade ca cea mai batrana mamica). Copiii nu pot fi minii, de aceea TOTDEAUNA ceea ce ei simt, este just, adevarat. Si va deveni parte din subconstientul lor, pe via. Cand parintele minte sentimental copilul, apar cosmaruri din subconstient care avertizeaza ca nu corespund spusele cu simtamintele. Exista o parte de subconstient si inconstient care nu preia orbeste ce se spune ci ADEVARUL. De aici vin visele simbolice, cele care ne atrag atentia ca suntem mintiti si ne mintim noi pe noi.

Identitatea mai semnific i Eul din psihanaliz dar i starea eului de Adult din

componena personalitii omului (vezi analiza tranzactionala). Ceea ce faci aici i acum, i confer o identitate la momentul respectiv.

Ceea ce eti in general, prin meserie, prin abiliti, potenial, i confer o identitate general (prin care te recomanzi). Spui "sunt X-lic", nu spui "mie imi place culoarea cutare i a dori s m fac cosmonaut" (gusturile, aspiraiile, dorinele, emoile, reprezint sinele sau starea eului de Copil n analiza tranzacional, fr nici o legtur cu imaturitatea sau infantilitatea i nu te poi recomanda prin dorine i vise, cel puin nu la un interviu; o poi face acas la masa de duminec, sau in pat cu iubita, sau la taclale cu prietenii, dar nimeni nu iti va atribui o identitate prin ceea ce tu visezi sau doresti, decat in momentul in care ti-ai in pus in practica dorintele, visele, etc).

Identitate=realitate (realitatea fiecaruia din noi). In momentul cand te rupi de realitate si aluneci in visare si te multumesti cu visarea, ti-ai inselat propriul Supraeu, sau propria Constiinta. Si atunci, creierul care nu se multumeste cu visarea ci vrea realitate, vrea identitate reala, vrea stimuli reali, genereaza "visuri ca viata", visurile care par reale. Sunt visurile depresivilor, a celor care nu fac nimic pentru viata lor, ca sa-si castige o identitate reala.

Printele are datoria s ofere o identitate autentic copilului. Identitatea copilului este dat de motivaiile i raiunea pentru care acesta percepe c exist. Exist pentru el nsui (motivaia autentic) sau pentru sinele printelui (motivaia fals, cea care duce la gndire i simire scindat, iar ulterior posibil chiar la schizofrenie).

Cnd ncepe a se contura identitatea? De cnd te nati i eti pus la snul mamei. Unii spun chiar ca din burta mamei. Cercettori englezi au publicat nite studii in 2007 cum ca un copil se naste deja depresiv, cu creierul mai mic si inima si musculatura mai dezvoltate, pregatit pentru fuga, daca mama a fost batuta si abuzata crunt de tata pe perioada graviditatii. Copilul percepe inca din burta mamei daca mediul in care se va naste este ostil sau prietenos. Si isi stabileste o identitate functie de acest fapt, un plan de bataie, inconstient ce-i drept dar cu

urmri pe via.

Ce se ntmpl n adolescen? Ce e criza de identitate din adolescen? De la varsta de 12-13 ani, vine o noua etapa in viata cand nu mai putem fi prieteni cu toata lumea, pentru ca cei din jur devin mai pretentiosi cu noi. Vom fi triati. Si noi la randul nostru vom face trieri. De asemenea se schimba in adolescenta nevoile primare, avansam in sus pe piramida aia a lui Maslow. Pe langa somn, mancare si joaca, adolescentul mai vrea si sex, si apartenenta la un grup pe anumite criterii, recunoastere in grup, isi face planuri de viitor. Toate acestea schimba radical viata tanarului individ si il face automat sa constate daca are mijloacele necesare pentru mai departe in viata SAU NU LE ARE.

Aceste mijloace sunt: 1. Increderea in sine izvorata din sentimentul valorii de sine (din ceea ce sti sa faci bine si de calitate, asta mai ales ca adult, cand te poti autoevalua datorita dezvoltarii simtului autocritic la modul obiectiv) 2. Simtul datoriei fata de sine si ceilalti (fara asumare de false datorii) 3. Comunicarea eficienta, orientata spre rezultat pozitiv (fara mesaje ambivalente, contradictorii, ezitante, din pozitie de victima, ori de agresor, ori de salvator necerut) 4. Sentimente autentice de sine si fata de ceilalti, cu rol de busola in viata, care ne orienteaza si ne motiveaza sa atingem un obiectiv.

Aceste mijloace fac parte din Identitate, din Eu, din Adult.

Punctul 1, sentimentul valorii de sine, este dat de modul in care copilul este facut sa se perceapa pe sine de catre parinte (asta ca si copil). Copilul cauta inca de

mic, de la 3-4 ani sa exploreze, sa interactioneze cu mediul, sa faca si el ceva, iar daca reuseste nu are simt critic, are nevoie de obiectivitatea parintelui, pentru asta se duce la el si il intreaba mereu "vezi, uite ce am facut, asa e ca sunt si eu puternic, sunt mare, etc". Daca are parte de aprecieri sincere isi dezvolta identitatea prin incredere in sine, simte ca are valoare. Daca parintele il ignora, sau nu e sincer, copilul va simti inconstient si se va dezvolta cu increderea in sine mai slaba. Ce sa mai spun in cazul in care copilul are parte de batjocura.

O identitate falsa, conduce la false sentimente, false datorii, la esec dupa esec in viata personala, si ce e mai rau, poate duce chiar la dizolvarea identitatii, la neantizarea sinelui (adica sa devii un zombie).

Legat de fraza de mai jos (extrasa din Erik Erikson - Stadiile dezvoltarii psihice)

"Stabilirea identitatii in adolescenta reprezinta elementul-cheie in realizarea ulterioara a unor relatii intime adecvate"

ea nu inseama altceva decat ca individul simte DOAR LA ADOLESCENTA daca are sau nu mijloacele necesare atingerii unui obiectiv (iar obiectivele sunt cele descrise in piramida lui Maslow). De ce la adolescenta? Pentru ca atunci e fortat de instinctul sexual, de grupul social spre alt mod de relationare.

Daca un individ simte ca nu le are (caci putini constientizeaza ce mijloace au la dispozitie, ele se simt, nu se constientizeaza) atunci il apuca disperarea. Pentru ca NU MAI STIE CE SA FACA.

Asadar rationamentul de mai sus se bazeaza pe faptul ca Identitate=Eu=Adult=mijloacele necesare atingerii unui obiectiv.

Nu ai acele mijloace, incetezi sa existi (de aici si dorinta de sinucidere a celor care simt ca nu au mijloacele necesare). Ei nu stiu, nu constientiteaza ce le lipseste la ei insisi, ci simt ca nu pot obtine de la viata ceea ce isi doresc (acestea sunt de fapt resursele interne, si da, ele tin de identitate, fac parte din ea). Unde duce lipsa mijloacelor necesare atingerii unui obiectiv? La pierderea identitii, prin trei moduri: sinucidere, nebunie, consum de substante (alcool, droguri, medicatie psihiatrica). Nu se poate sa iti pierzi identitatea si sa mai existi, e o contradictie de termeni. Nebunia, dependenta de consumul de substante sunt o forma de moarte si chiar duc la moarte fizica.

Cum se construieste identitatea ulterior daca cea initiala obtinuta prin educatia familiala nu e buna? In realitate, dezvoltand in pasi mici cele patru mijloace de atingere a obiectivelor.

In Occident scoala insista mult pe relationare, nu pe asimilare de cunostiinte cu si fara rost, ca la noi. Scoala occidentala, in special in tarile nordice tocmai asta face, educatie. La noi nu se face educatie DELOC. Copilul si adolescentul e lasat de izbeliste sa deduca singur cum ar fi bine. Totul depinde de parintii care l-au educat si de gradul lui de Constiinta (moralitate, ce se cade si ce nu se cade, bunul simt, a tine seama de ceilalti, etc.) ________________________________________________ Foamea de stimuli. Tipuri de stroke-uri (stimuli emoionali). Mecanismul comportamentului compulsiv

Foamea de stimuli

Eric Berne a descris anumite nevoi, pe care le avem toi. Una dintre ele este nevoia stimulrilor fizice i mentale, pe care o numea foamea de stimuli.

El atrgea atenia asupra cercetrilor despre dezvoltarea uman i animal. ntrun studiu foarte cunoscut, Rene Spitz a observat bebelui crescui n orfelinate2. Acetia erau hrnii bine, inui curai i la cldur. i cu toate acestea, ajungeau s aib mai multe probleme fizice i afective dect copiii crescui de propriile lor mame sau de o alt persoan. Spitz a tras concluzia c aceti copii din orfelinate sufereau din lipsa stimulilor. Nu aveau prea mult de contemplat toat ziua, n afar de pereii albi ai camerelor lor. Dar, mai presus de toate, aveau foarte puine contacte fizice cu cei care se ocupau de ei. Le lipseau atingerile, mngierile i recunoaterea, aa cum au nevoie copiii.

Berne a ales cuvntul stroke pentru a descrie nevoia micuului de a fi atins. Dup el, ca aduli, avem nc nevoie teribil de contact fizic, ns nvm de asemenea s substituim atingerea fizic prin alte forme de recunoatere. Un zmbet, un compliment, sau chiar o ridicare de sprncene sau injurii, toate acestea ne arat c existena noastr este recunoscut.

Berne a utilizat termenul de foame de recunoatere pentru a descrie nevoia noastr de a fi recunoscui de ceilali.

Dup tipul lor, stroke-urile se pot clasifica n:

- verbale sau nonverbale

- pozitive sau negative

- condiionate sau necondiionate

Stroke-uri verbale vs. nonverbale

n exemplul de la nceputul capitolului, dumneavoastr i vecinul dumneavoastr ai schimbat stroke-uri verbale i nonverbale. V-ai vorbit i v-ai zmbit.

Ai fi putut schimba mult mai multe stroke-uri verbale, de la Bun! pn la o conversaie complet.

Alte semne nonverbale ar fi: s agii mna, s dai din cap, s v strngei mna sau s v mbriai.

Revenind la capitolul precedent, v amintii c orice tranzacie este un schimb de stroke-uri. Cele mai multe tranzacii implic schimburi att verbale, ct i nonverbale. Pot fi doar nonverbale. Este dificil s v imaginai o conversaie care este doar verbal, fr coninut nonverbal, poate doar la telefon.

Stroke-ri pozitive vs. negative

Un stroke este pozitiv cnd cel care l primete se simte agreabil. Un stroke este negativ cnd este trit ca dezagreabil. n primul nostru exemplu, dumneavoastr i vecinul dumneavoastr ai schimbat stroke-uri pozitive, att verbale, ct i nonverbale.

Dac vecinul dumneavoastr ar fi reacionat la salut ridicnd sprncenele n loc de a v surde, v-ar fi dat un stroke negativ nonverbal. Ai fi putut s-i dai unul i mai puternic, trgndu-i un pumn n nas. Pentru a v da un stroke negativ verbal, ar fi putut s v rspund la veselul dumneavoastr Ce timp frumos! prin Ei! sau chiar Da, pn s apari tu!

Ne-am putea imagina c oamenii caut ntotdeauna stroke-uri pozitive i le evit pe cele negative, dar n realitate noi funcionm dup un principiu diferit: orice stroke e mai bun dect niciunul.

Aceast idee este susinut de numeroase studii nspimnttoare privind dezvoltarea animalelor. Unul dintre ele descrie dou grupuri de obolani care se gsesc n vase identice, fr semne particulare. Unui grup i se aplic ocuri electrice de mai multe ori pe zi, celuilalt nu. Cercettorii au fost foarte surprini s descopere c grupul cruia i s-au aplicat ocuri electrice s-a dezvoltat mai bine dect cellalt, chiar dac ocurile erau foarte dureroase3.

Noi ne asemnm cu aceti obolani. Pentru a ne satisface foamea de stimuli, folosim la fel de uor stroke-urile negative, ca i pe cele pozitive.

tim acest lucru instinctiv. Aproape toi, cnd eram mici, am trit momente cnd nu obineam stroke-urile pozitive pe care le voiam i n acele momente ne-am imaginat mijloacele de a obine stroke-uri negative. Chiar dac erau dureroase, le preferm alternativei nspimnttoare de a fi lipsii de stroke-uri.

n viaa adult, ni se ntmpl s reproducem aceast schem de satisfacere, cnd continum s cutm stroke-uri negative, ceea ce duce la comportamente care la prima vedere par a fi autopunitive. Vom rentlni aceast noiune cnd vom vorbi despre jocuri, sentimente parazite i script.

Stroke-uri condiionate vs. necondiionate

Un stroke condiionat se refer la ceea ce facei; un stroke necondiionat la ceea ce suntei.

Pozitiv condiionat: Ai fcut o treab bun!

Pozitiv necondiionat: E grozav cnd eti aici!

Negativ condiionat: Nu-mi plac pantofii ti!

Negativ necondiionat: Te ursc!

Obs. Persoanele malefice emit permanent stroke negativ (depreciativ) condiionat (critica persoana conditionat de actiunea acesteia) sau neconditionat (critica persoana neconditionat, in orice situatie, indiferent ce ar face, nu da drept la existenta prin respingere si neacceptare).

Stroke-urile negative stau la baza comportamentelor compulsive de orice fel. Stroke-urile pozitive se obtin in intimitate, in relatii de prietenie, in familie. Cand relatiile sunt mincinoase, vor genera schimburi de stroke negativ. Asa invata copilul sa isi satisfaca foamea de stimuli prin stroke negativ, de care devine dependent. ____________________________________________________ Economia stroke-urilor (vezi povestea cldicelelor-molicelelor de Claude Steiner, publicat n 1969 sau filmul de scurt metraj Validation)

Claude Steiner spunea c n copilrie toi suntem condiionai de prinii notri, care ne impun cinci reguli referitoare la stroke-uri:

Nu da stroke-urile pe care doreti s le dai.

Nu cere stroke-urile de care ai nevoie.

Nu accepta stroke-urile pe care le doreti.

Nu refuza stroke-urile pe care nu le vrei.

Nu-i oferi stroke-uri.

Ansamblul celor 5 reguli formeaz fundamentul a ceea ce Steiner a numit economia stroke-urilor4. Dup Steiner, obinuindu-i copiii s se supun acestor reguli, prinii creeaz o situaie n care stroke-urile, din nelimitate, devin limitate, iar preul pe care prinii l pot obine este mare.

Steiner consider c prinii acioneaz astfel pentru a-i controla copiii. nvndu-i c stroke-urile sunt limitate, prinii devin deintorii monopolului de stroke-uri. tiind c acestea sunt eseniale, copilul nva repede, pentru a le obine, s se comporte aa cum vor tata i mama.

Steiner spune c, o dat devenii aduli, continum s ne supunem acestor cinci reguli i n consecin, ne petrecem viaa ntr-o stare de privare parial de strokeuri. Cheltuim mult energie pentru a cuta stroke-uri, despre care credem c sunt n continuare puine.

Dup Steiner, suntem uor manipulai i oprimai de ctre grupurile care i arog acest monopol: guvernanii, firmele, publicitatea sau oamenii din lumea spectacolului. Terapeuii pot fi de asemenea percepui ca furnizori de stroke-uri.

Pentru a ne recupera contiina clar, spontaneitatea i capacitatea de a fi apropiai, Steiner spune c trebuie s respingem formaia de baz restrictiv pe care ne-au impus-o prinii n ceea ce privete schimbul de stroke-uri. Putem nelege pe deplin c stroke-urile sunt n cantitate nelimitat. Putem s le dm cnd vrem i nu conteaz cte dm, ele nu se vor epuiza niciodat. Cnd ne dorim unul, putem s-l cerem liber i s-l lum, dac ni se d. Dac nu ne place ce ni se ofer, putem s refuzm deschis. i putem s ne facem plcerea de a ni le oferi nou nine.

Nu toat lumea n AT este de acord cu Steiner, referitor la portretul sumbru pe care l face economiei stroke-urilor, ca fundament al opresiunii comerciale i politice. V rmne decizia opiniei.

Ceea ce este sigur este c cea mai mare parte dintre noi i limiteaz schimburile de stroke-uri, pentru a-i respecta deciziile vechi, luate ca rspuns la percepia din copilrie a presiunilor exercitate de prinii notri. Ca aduli, putem reevalua aceste decizii i s le schimbm dac dorim.

Stroke-urile se pot da sau se pot primi. Atunci cand suntem victima unui joc in triunghiul dramatic, pentru ca am ales inconstient sa jucam, putem sa primim stroke-uri depreciative intense care la final vor inchide jocul pe pozitie de invingator pentru Agresor si de Victima pentru noi. Atunci cand nu mai putem rasturna jocul in favoarea noastra, ramanem cu resentimente (sentiment de inadecvare). Resentimentele nu sunt altceva decat modul in care ne dam noua insine stroke negativ. Acest mod de a ne da noua insine stroke-uri negative poate deveni un mod de viata interior (autoagresiunea psihica) si generator de depresie. Solutia: sa evit a cauta stroke-uri prin participarea la jocuri in triunghiul dramatic

(exista risc crescut de stroke negativ); sa evit contactul cu persoane care practica asemenea jocuri; este negativ a intretine un joc chiar si de pe pozitia de Salvator necerut sau falsa Victima, in speranta unei comutari pe o pozitie mai avantajoasa. Pana la urma atat Agresorul cat si Salvatorul vor ajunge Victime. Este de preferat sa astept sa vad ce joc deschide celalalt, de pe ce pozitie, si sa evit de la inceput participarea daca jocul e negativ si scopul urmarit este comutarea pozitiei celui care l-a initiat (din falsa Victima care cere ajutor, in Agresor care respinge ajutorul). Stroke-urile pozitive se obtin din activitati de tip hobby, din intimitate (relatia, prietenii). ______________________________________________________________ FOAMEA DE STRUCTUR - STRUCTURAREA TIMPULUI

De cte ori oamenii se ntlnesc n grup sau perechi, i pot petrece timpul n ase modaliti diferite. Eric Berne a enumerat aceste ase moduri de structurare a timpului astfel:

- izolarea

- ritualuri

- trecerea timpului

- activiti

- jocuri

- intimitate1

Acest lucru se ntmpl, spunea Berne, pentru a ne satisface foamea de structur. Cnd oamenii se afl ntr-o situaie n care nu li se impune o structurare a timpului, primul lucru pe care l fac, n general, este de a-i stabili propria structur. Rmas pe insula pustie, Robinson Crusoe i-a structurat timpul explornd i instalndu-i tabra. Deinuii, n izolare, i ntocmesc programe i moduri de a utiliza timpul zilnic.

Izolarea

S presupunem c particip la un exerciiu de dinamic de grup: o duzin de oameni, ntre care i eu, sosim ntr-o camer n care nimic nu este prevzut, dect c suntem acolo. Pentru un timp rmnem aezai n tcere.

M pot concentra asupra propriei persoane i pot avea un monolog interior: M ntreb de ce suntem aici? Presupun c altcineva o tie! Ce incomod e scaunul sta! Poate c dac a ntreba-o pe femeia aceasta, ea mi va spune despre ce este vorba n acest exerciiu.

Pot chiar s prsesc camera imaginar: corpul meu este aezat aici, dar spiritul meu evadeaz ctre vacana de la anul, sau ctre discuia de ieri cu eful meu. Mam izolat. Cnd o persoan se izoleaz, poate rmne fizic n grup, dar nu face nici un schimb cu ceilali membri.

n izolare, pot trece n oricare stare a eului. Ceilali nu pot face sigur un diagnostic comportamental despre starea eului n care m aflu n acel moment, datorit lipsei semnelor perceptibile la exterior.

n izolare, nu pot schimba da sau primi stroke-uri, dect cu mine. n msura n care nu sunt angajat ntr-o comunicare cu alii, evit riscul psihologic de a fi

respins, pe care l pot percepe din Copil. Unii au luat obiceiul de a se izola cnd sunt n grup, pentru c au decis, copii fiind, c era periculos pentru ei s schimbe stroke-uri cu alii. Ei i pot fabrica o banc de stroke-uri important i pot s o foloseasc mult. Semnnd cu cmilele n deert, aceste persoane pot fi satisfcute perioade lungi fr aport exterior de stroke-uri. Totui, dac m izolez o lung perioad de timp, risc s epuizez banca de stroke-uri i s-mi lipseasc stroke-urile.

Ritualuri

Suntem aezai n sala de grup i un brbat n faa mea rupe tcerea. Se ntoarce ctre vecinul su i spune: Bine, cred c putem face cunotin. Eu sunt Fred Smith i m bucur s v cunosc i ntinde mna pentru o strngere de mn.

Fred a ales s-i structureze timpul printr-un ritual. Este o interaciune social curent, care se deruleaz ca i cnd ar fi programat dinainte.

Toi copiii nva ritualuri proprii culturii familiale. Dac suntei occidental i cineva v ntinde mna, tii c, n principiu, trebuie s o strngei. Micuii englezi nva c dac cineva spune: Ce mai facei?, trebuie s rspund cu aceeai ntrebare ritual.

Ritualurile variaz n complexitate: cel mai simplu este schimbul american al unui semn unic de recunoatere: Hi! Hi!, iar la cealalt extrem, exist anumite ritualuri religioase, n care secvenele sunt formulate n scris, preotul i enoriaii urmeaz nite indicaii detaliate n cursul unei ceremonii care poate dura ore.

Din punct de vedere structural, programul ritualurilor aparine strii eului de Printe. n ritual, ne aflm n Copil, care ascult aceste indicaii parentale. Din punct de vedere funcional, ritualurile sunt n general ndeplinite de Copilul

Adaptat. Cea mai mare parte a timpului, ritualul d rezultate agreabile, deoarece ne adaptm regulilor ateptate, ceea ce va fi considerat ca un comportament de Copil Adaptat pozitiv. Datorit cuvintelor, intonaiei i semnelor corporale stereotipe utilizate n ritualuri, este dificil s le confirmi printr-un diagnostic comportamental.

Ritualurile sunt percepute din Copil ca implicnd un risc psihologic mai mare dect izolarea, furniznd cu toate acestea stroke-uri pozitive cunoscute.

Participanii ritualurilor vor deseori s in o eviden clar a stroke-urilor schimbate. Cu toate c acestea au o intensitate slab, pot fi importante pentru a ne aproviziona banca. Dac avei dubii, imaginai-v reacia pe care ai avea-o dac ai ntinde mna pentru o strngere de mn i cealalt persoan v-ar ignora. Caracterul previzibil al stroke-urilor rituale poate fi un avantaj pentru cei care au decis n copilrie c este periculos s schimbi stroke-uri ntr-o relaie apropiat.

Trecerea timpului

S revenim la grup, unde gheaa a fost spart. Acum, mai multe persoane vorbesc despre experienele lor de grup. Am participat la un grup ca sta, odat, n liceu; nu am reuit niciodat s aflu ce rost a avut. Da, neleg ce vrei s spui. Mie numi plac aceste tceri lungi. Da, v spun eu, cred c este un mijloc rapid de a scoate bani pentru cei care le organizeaz. Uite! Cnd m-am nscris la acest grup, m ateptam s etc. Participanii au intrat ntr-o trecere a timpului. Noi folosim des verbul, spunnd c i petrec timpul. Trecerea timpului, ca i ritualul, se deruleaz ntr-o manier cunoscut; dar coninutul su nu este programat la fel de strict ca cel al unui ritual; cei care petrec timpul au o mai mare uurin n a-i

aduce participarea personal i original.

n toate trecerile de timp participanii vorbesc despre ceva, dar nu se angajeaz ntr-o aciune legat de aceasta. n exerciiul de grup, membrii vorbesc de grup sau de grupuri n general, dar nu dau nici un semn c vor aciona legat de ceea ce se petrece n grup.

O caracteristic frecvent a trecerii timpului este c timpul trece. Deseori, oamenii vorbesc despre ceea ce s-a petrecut ieri, altundeva, mai degrab dect ceea ce se ntmpl aici i acum. Trecerea timpului tipic se manifest prin conversaii uoare i superficiale, pe care le auzim la recepii. Berne a dat nume spirituale ctorva treceri uzuale ale timpului. Dac se simt bine n rolul lor sexual tradiional, brbaii i petrec timpul vorbind despre Maini, iar femeile prefer Buctria sau Garderoba. Cnd prinii sunt mpreun, are loc deseori o edin PriniProfesori. Lui Johnny i iese al doilea dinte i am fost treji o mare parte din noaptea trecut. A, da! mi amintesc cnd cei doi copii ai notri aveau vrsta asta. Pentru englezi, cel mai bun mod de trecere a timpului este Vremea, pe care Berne nu l menioneaz.

Trecerea timpului apare n general plecnd din Printe sau din Copil. Din Printe, oamenii emit opinii preconcepute despre lume:

Tinerii de azi, nu mai tii ce au n cap.

A, da! tii bine! Nu mai departe dect ieri

Partenerii de trecere a timpului din Copil revin n urm i repet sentimentele i gndurile din copilrie:

Tcerea asta m face s m simt ru.

Hm! M ntreb ce facem aici!

Unele treceri ale timpului au la nivel social aer Adult, dar dac gndii marian, apar din Copil:

- tii, vzndu-ne aezai aici, am impresia c poate toi suntem n Copil Adaptat. Ce crezi?

- Ei bine, cred c sunt n Adult acum, dar poate c eram n Copil acum cteva momente.

Este vorba despre trecerea timpului pe care Berne o numea Psihiatrie AT. Schimbul de informaie la nivel social acoper programul adevrat. i anume evitarea din Copil a ceea ce se ntmpl cu adevrat ntre membrii grupului. Oricum, va trebui s verificm aceast evaluare, observnd intonaia i semnele nonverbale.

Trecerea timpului aduce mai ales stroke-uri pozitive i cteva negative. Dac le comparm cu stroke-urile din ritualuri, cele din trecerea timpului sunt mai intense, dar mai puin previzibile i, n consecin, Copilul le percepe implicnd un risc uor mai mare.

n aceste schimburi sociale, trecerea timpului are o funcie suplimentar: reprezint o modalitate de scanare pentru a gsi eventuali parteneri pentru un schimb de stroke-uri mai intense, care va avea loc n jocuri sau n intimitate. Vom analiza, mai pe larg, puin mai departe.

Activiti

O femeie n faa mea ia cuvntul. Pn acum, am petrecut timpul vorbind despre ce ar trebui s facem aici. Dar m ntreb ce vom face. Fac o presupunere: ce spunei, s ne gndim puin la cteva lucruri pe care le putem face, apoi s votm i s alegem unul?

Vecinul ei rspunde: Bun idee! M duc la tabl s notez. Toi cei din grup sunt de acord i ncep s-i lanseze propunerile.

n acel moment, suntem ntr-o activitate. Comunicarea ntre membrii grupului vizeaz atingerea unui scop, nu doar s vorbeasc despre asta. Aceasta este diferena ntre trecerea timpului i activitate. n activitate, oamenii i concentreaz energia pentru obinerea unui rezultat concret.

n cea mai mare parte a timpului petrecut la serviciu suntem n activitate. Alte exemple de activiti sunt: s repari un aparat, s schimbi scutecele unui copil, s scrii un cec. Cineva care practic n mod serios un sport, sau lucreaz din greu pentru a cnta bine la un instrument muzical, este angajat ntr-o activitate.

Adultul este starea eului predominant n activitate. Aceasta decurge din faptul c activitile vizeaz atingerea scopurilor aici i acum. Uneori, n activitate, se ntmpl s urmm regulile potrivite i n acele momente, trecem n Copil Adaptat pozitiv sau n Printe pozitiv.

Stroke-urile aduse de activitate pot fi att condiionate pozitive, ct i condiionate negative. n general, sunt decalate n timp i date la sfritul activitii pentru o treab bine fcut sau nu. Gradul de risc psihologic perceput n activitate poate fi mai mic sau mai mare fa de cel din trecerea timpului, n funcie de natura fiecreia.

Jocuri

n sala de grup, discuia s-a terminat, iar pe tabl sunt notate aproximativ o jumtate de duzin de propuneri. Bine, acum votm, spuse cel care a notat pe tabl. Voi citi fiecare propunere i voi vei ridica mna dac suntei de acord.

Odat votul ncheiat, se numr voturile. Bine, e clar. Vom face un tur de grup i fiecare va spune cine este i ce vrea s obin venind aici.

Ei, un minut!, se aude o voce. Toat lumea se ntoarce i l privete pe cel care a vorbit i care a spus c se numete John. n acel moment, el este aplecat nainte, cu coatele pe genunchi i cu sprncenele ridicate: M simt complet pierdut n toate astea! Cine a propus c votul i privete pe toi?

Cel care noteaz i strnge buzele ntr-un zmbet tensionat, i d capul pe spate i l privete pe John de sus: Ah! Ei bine, aa se ntmpl cnd se voteaz. Minoritatea trebuie s se supun majoritii, este ceea ce numim democraie. E clar acum?

Nu, regret, spune John. De fapt, tu m-ai ncurcat i mai tare. Ce are a face democraia cu asta? i ridic i mai tare sprncenele i i ndreapt urechea spre ceilali.

Cel care a notat se relaxeaz i suspin. nal umerii i privete grupul: Ce idee!, spune trist.

Dar acum i John i schimb poziia: st drept, deschide larg ochii n timp ce maxilarul inferior i cade: O, nu, spune el. Aceasta este istoria vieii mele! Mi-e team c o s stric exerciiul tuturor! Sunt dezolat!

John i cel care a notat intr ntr-un joc.

Analiza jocurilor este o parte esenial a teoriei AT. Vom studia jocurile n capitolele urmtoare. Pentru moment, observai principalele caracteristici ale schimbului dintre John i cel care nota.

Au schimbat o serie de tranzacii i la sfritul secvenei s-au simit ru amndoi.

Chiar nainte de a se simi ru, au avut impresia c au schimbat rolurile. John a nceput prin a-i manifesta confuzia pe un ton iritat, apoi i-a schimbat atitudinea, scuzndu-se i fcndu-i reprouri. n acel moment, cel care nota a trecut de la explicaia condescendent la neajutorare.

Pentru cei doi protagoniti, a existat o fraciune de secund, dup aceast lovitur de teatru, cnd fiecare a avut impresia c ceva neateptat s-a produs. Dac ar fi avut timp s exprime acest lucru n cuvinte, fiecare ar fi putut spune: Drace! Ce se ntmpl acum?

n ciuda acestei impresii neateptate, John i cel care nota au jucat n realitate acele secvene de nenumrate ori, n locuri i cu oameni diferii, dar cu aceeai lovitur de teatru de fiecare dat i cu aceleai sentimente de disconfort.

De fapt, John i cel care nota au emis semnale care indicau c erau gata s joace de la nceput. Aceasta s-a produs cnd au schimbat tranzacii ulterioare: mesajele de la nivelul social aveau aerul unui schimb de informaii, dar la nivel psihologic, John i-a antrenat partenerul ntr-un joc i acesta a acceptat.

Noi toi jucm, la un moment sau altul. Cnd v identificai propriile voastre scheme de structurare a timpului, numii Jocuri timpul pe care l petrecei n acest tip de schimburi pe care l-am descris. Este ceea ce vi se ntmpl frecvent i, la sfrit, v face s v simii ru. La un moment dat v ntrebai: Ce se ntmpl? i avei impresia c ntr-un anume fel ai schimbat rolul.

Toate jocurile sunt reactivri ale strategiilor din copilrie, care nu mai sunt adaptate acum, cnd suntem aduli; deci, prin definiie, jocurile se joac din oricare stare a eului negativ: Copil Adaptat negativ, Printe Normativ negativ, sau Printe Grijuliu negativ. Prin definiie, jocurile nu pot fi jucate plecnd din Adult.

Jocurile implic mereu un schimb de desconsiderri la nivel psihologic. La nivel social, juctorii simt jocul ca un schimb de stroke-uri intense. n cursul primelor etape ale jocului, stroke-urile schimbate pot fi pozitive sau negative. La sfritul jocului, cei doi juctori resimt stroke-uri negative intense. Gradul de risc psihologic perceput este mai mare dect cel din activiti sau trecerea timpului.

Intimitatea

n momentul n care l aud pe John manifestndu-i confuzia i apoi trecnd la scuze, ncep s m simt furios. n loc de a-mi reine furia, o exprim. M ntorc ctre John i-i spun: Sunt realmente furios pe tine, din cauza a ceea ce spui. Eti capabil s gndeti ca toat lumea i i cer s o faci! Pronun aceste cuvinte cu voce tare i dur i m aplec nainte spre John i simt c faa mi se nroete. Intonaia i semnele corporale pe care le emit sunt coerente cu ceea ce spun.

Faa lui John devine la fel de roie ca a mea, se apleac spre mine, apoi se ridic brusc de pe scaun, agitndu-i braele deasupra capului: Bine! Dar i eu sunt furios!, strig el. i m aflu n starea asta de cnd am venit! Da, pot gndi i pentru moment ceea ce vreau este s o pot face fr ca tu s strigi la mine!

John i eu ne aflm n intimitate, deoarece ne exprimm sentimentele i dorinele autentic, fr a le cenzura. n intimitate nu exist mesaje secrete, nivelul social i nivelul psihologic sunt coerente i aceasta este diferena major ntre intimitate i jocuri.

De asemenea, este important faptul c n intimitate sentimentele exprimate sunt adaptate pentru a face fa situaiei. Cnd John i eu am nceput s ne nfuriem unul pe cellalt, fiecare i-a artat celuilalt ce vrea, prin sentimente i prin cuvinte; nici unul, nici cellalt, nu putea s-l fac pe cellalt s se comporte ntr-un anume fel, dar am exprimat ntr-o manier clar ceea ce voiam, att la nivelul sentimentelor, ct i al gndurilor.

Invers, sentimentele resimite de juctori la sfritul jocului nu contribuie la rezolvarea situaiei. O tim bine, pentru c toi o facem din cnd n cnd.

Cnd vom vedea mai detaliat jocurile i sentimentele parazite, vom relua aceast

discuie despre sentimentele productive i neproductive.

Trebuie s nelegem c n acest context, Berne a dat cuvntului intimitate un sens tehnic particular. Intimitatea, ca structurare a timpului, poate avea sau nu legturi cu intimitatea n sensul dat uzual n dicionar. Cnd oamenii sunt intimi pe plan sexual sau personal, ei i pot mprti sentimentele sau dorinele deschis, caz n care i structureaz timpul n intimitate. Dar este posibil ca relaiile intense pe plan emoional s fie n esen jocuri.

Jocurile sunt uneori folosite pentru a nlocui intimitatea. Ele implic o intensitate similar a stroke-urilor (chiar dac, n jocuri, sunt n esen negative), dar nu implic aceeai intensitate la nivelul riscului perceput. ntr-un joc, fiecare persoan l face responsabil pe cellalt de rezultat. n intimitate, fiecare i asum propria responsabilitate.

n legtur cu strile eului implicate n intimitate, Berne spunea: Intimitatea este o relaie sincer de la Copil la Copil, n care nu exist jocuri i nici exploatare. Aceasta este instaurat de strile eului Adult ale persoanelor implicate, astfel nct acestea i neleg contractele i angajamentele reciproce

Am introdus special italicele n acest citat, pentru a insista asupra importanei Adultului n intimitate. Unii autori AT, dup Berne, au simplificat prezentarea intimitii, descriind-o ca pe un schimb doar ntre Copil-Copil. Ca de obicei, ideile originale ale lui Berne sunt mai subtile i mai pline de sens. Pentru a fi ntr-o relaie de intimitate, avem nevoie nainte de toate s instaurm aceast relaie cu toate capacitile adulte de a gndi, de a simi i de a ne comporta. Odat aflai n interiorul acestui cadru protector, putem reveni n Copil dac dorim, s mprtim i s ne satisfacem anumite nevoi nesatisfcute, din copilrie.

Anumii autori AT au sugerat c intimitatea implic n mod egal i atenia i protecia mutual dat de Printe2, mesajul acestei stri a eului fiind: Nu te voi

desconsidera i nu i voi permite s m desconsideri.

Stroke-urile din intimitate sunt mai intense dect n oricare alt form de structurare a timpului. Se schimb stroke-uri fie pozitive, fie negative, dar nu exist desconsiderare, deoarece intimitatea este prin definiie un schimb de dorine i de sentimente autentice.

Cnd am descris intimitatea puin mai sus, am ales cu bun tiin un exemplu n care stroke-urile schimbate au fost n mod clar negative, ceea ce este mpotriva a ceea ce spun unii autori AT, dup Berne, c intimitatea trebuie s fie mereu o specie de nirvana cu stroke-uri pozitive.

Deoarece intimitatea implic efectiv stroke-uri pozitive, acestea sunt trite deosebit de agreabil i de gratificant. De exemplu, putem s ne imaginm continuarea scenei de grup. Dup ce am lsat s explodeze furia mea fa de John, m relaxez, l privesc n ochi i i surd, spunnd: Eh! Am sentimentul c te cunosc mai bine acum. Sunt bucuros c ai fost deschis cu mine i mi-ai spus cum te-ai simit. i John m privete direct, zmbete i spune: i eu sunt mulumit i-mi place c m-ai ascultat. Ne aplecm unul ctre cellalt i ne strngem minile puternic.

Deoarece intimitatea nu este programat dinainte, ea este cea mai imprevizibil dintre toate modalitile de structurare a timpului. Astfel, plecnd din Copil, pot percepe intimitatea ca fiind modalitatea cea mai riscant de a fi n relaie cu cineva. Dar, paradoxal, este cea mai puin riscant. Cnd m aflu n intimitate cu o alt persoan, comunicm fr desconsiderare i, n consecin, scopul intimitii este mereu constructiv pentru cei implicai. C unii gsesc asta confortabil sau nu, asta e altceva i acest lucru depinde cu siguran de natura clar pozitiv sau clar negativ a stroke-urilor schimbate. ___________________________________________________________ Jocul lui Eric Berne (creatorul analizei tranzactionale)

"Luai voi cartofii tia buni ca s nu fiu nevoit s-i iau eu. Pentru asta o s vi-i ofer mereu, muncind pe branci n sperana incontient c voi face un infarct ct mai curnd".

Eric Berne a murit in urma unui infarct cardiac la data de 15 iulie 1970 la varsta de 60 ani, dupa 3 relatii de casatorie esuate. Ultimul divort a avut loc la inceputul anului 1970.

Eric Berne a scris multe articole, carti, a participat la seminarii AT in USA dar si in afara, a facut terapie de grup. A fost un medic psihiatru preocupat de cauza bolilor psihice, nu de simptomele pe care le poate produce o tulburare psihica, simptome care pot fi infinite ca numar.

Munca s-a a fost continuat de Karpman, Gouldin, Claude Steiner.

Din scrierile lui Steiner reiese ca exista o singura cauza care sta la baza tulburarilor psihice - lipsa iubirii de sine si a aproapelui. Iubirea e un lucru extrem de complex (a nu se confunda cu indragostirea) iar absenta ei duce la tulburari extrem de complexe (mecanisme inconstiene de defensa cum e proiectia, jocuri psihologice, dorinta de despagubire de la terti pe orice cale, etc. etc.). Deasemenea lipsa iubirii este si cauza gandirii necinstite, interesate, mercantile, dar si a interzicerii dreptului la existenta a sinelui sau a altora. Pe scurt, lipsa iubirii, e calea spre abis. Manifestarea iubirii controlata de ratiune, e calea spre absolut. __________________________________________________ Sfatul lui Eric Berne

"Nu jucai jocul AT". Jocul AT: "Dei nu mi-ai cerut, i voi demonstra c eti o persoana non OK". Este negativa scoaterea fortata a unei persoane din nevroza ei (din minciuna de sine). Societatea umana si natura in ansamblu are mecanisme

prin care cei ce traiesc in minciuna de sine sau care emit stroke-uri negative sunt pedepsiti (sistemul se autoregleaza). Este inutil a se erija cineva in judecatorul altcuiva, idem salvator necerut. Exista profesii care au exact un asemenea scop (salvare/pedepsire): psihoterapeut (Salvator cerut si platit), procuror, judecator (Agresori investiti cu autoritatea societatii si platiti); oamenii implicati in asemenea profesii, care isi fac datoria constiincios, nu practica jocuri in triunghiul dramatic al lui Karpman ci aduc un serviciu comunitatii umane prin salvare ceruta si/sau corectie impusa de societate. Si sunt platiti pentru asta. Oricine face munca de scufita roz, de Salvator necerut, este in realitate un agresor mascat iar "serviciile" sale vor fi respinse, dezaprobate.

Psihologia in viata reala se aplica, nu se discuta. Psihologia nu se discuta pur didactic nici macar in cabinetul de spihoterapie, decat dupa ce pacientul a fost constientizat asupra a ceea ce face. Altfel, predarea pur didactica la cabinetul de terapie se va lovi de ceea ce psihoterapeutii numesc "surditate de perceptie psihica".

Scriptul Constient i Scriptul Incontient. Mecanismul care duce la "alunecarea n script" i eecul unei psihoterapii.

In opinia mea acest esec se poate explica doar printr-o analogie intre creier si computer (chiar daca primul e analogic si al doilea digital)

Nota: BIOS-ul este un set de instructiuni de tip software scrise in chipsetul placii de baza al unui computer, set de instructiuni care integreaza toate componentele interne si externe ale computerului si in virtutea caruia computerul booteaza (porneste). Un BIOS sters sau defect se manifesta printr-un computer "mort".

Subdiviziunile Constientului

In tulburarile de contiin (nevroza, depresie, psihoza) este alterat (contaminat) atat Constientul cat si Inconstientul (este alterata si gandirea constienta).

Prin analogie cu un PC (computer), Constientul se imparte in:

- partea care proceseaza constient si activ (cu efort constient) informatia (similar cu un CPU)

- partea care contine instructiunile de procesare activa (similar cu BIOS-ul unei placi de baza sau cu instructiunile din memoria Cache L2 a unui procesor). Este ceea ce credem constient ca fiind just, ceea ce ne motiveaza in mod eronat sa ne comportam ca "in script". Este Scriptul Constient, cel care poate fi rescris total in psihoterapiile superficiale, de scurta durata.

In psihoterapie este rescris "BIOS-ul" pacientului. Fara aceasta rescriere, singura speranta ar fi ca pacientul sa isi rescrie singur BIOS-ul prin Constiinta de Sine (Supraeul), ceea ce poate lua o viata intreaga si este un proces sub semnul incertitudinii.

Inconstientul negativ, parazit, nu ia nastere de unul singur 100%. Unele experiente sau actiuni exterioare brutale, se imprima direct in inconstient (ca cele suferite in mica copilarie).

Ulterior in viata, incostientul parazit e esut de ctre Contient prin acest BIOS virusat (prin ceea ce crezi constient ca fiind just dar care in realiatate este eronat).

De ce BIOS-ul minii constiente nu face parte tot din Inconstient? Pentru ca e reprezentat de o suma de principii in care credem permanent si in mod constient

ca fiind juste. Credem din dragoste pentru parinti (aceasta dragoste este inconstienta ca motivatie). La aceste principii ne raportam de fiacare dat cand ne confruntam cu o situatie de viata. Aceste principii sunt parte a Scriptului din Analiza Tranzactionala ("blestemul parental", "ce i-e sris n frunte i-e pus").

Subdiviziunile Inconstientului

Inconstientul se imparte in:

- Subconstient sau Preconstient, partea care proceseaza orb (total independent de vointa) si extrem de rapid informatia, dupa abloane imprimate in copilarie sau dupa reflexe conditionate dobandite prin invatare (ca de exemplul conducerea unui automobil).

- falsul supraeu, falsa Constiinta de Sine. Este BIOS-ul Constientului sedimentat de-a lungul anilor peste Constiinta de Sine originara. Acesta e Scriptul Inconstient, care e mai vast decat cel constient, are inteligenta independenta de tot ce tine de Constient si incearca sa supravietuiasca recurgand la strategii din ce in ce mai laborioase. (Unii il mai numesc si "Parintii Mentali care se apara").

Cu timpul principiile din BIOS-ul Constientului se imprima in BIOS-ul subconstientului. Se spune ca devin batute in cuie. Aceasta intervine la majoritatea indivizilor in jurul varstei de 45 de ani. De aceea un om educat sa nu aiba limite devine din ce in ce mai imoral si lipsit de constiinta pe masura ce imbatraneste. Singura lui speranta ar fi psihotarapia sau BIOS-ul de rezerva (adevarata Constiinta de Sine).

- Instanta Suprema (Supraeul, Constiinta de Sine originara, structural) nu se stie exact ce e si de unde vine, se crede ca tine in mare parte de structura mostenita. Se poate doar constata ca la un moment dat actioneaza decisiv in viata unor

oameni intorcandu-i cu 180 de grade, alteori mai subtil dar nedecisiv (oamenii nonOK care uneori emit expresii surprinzator de OK; aceste expresii vin din Constiinta de Sine dar ei per ansamblu nu se schimba, raman non-OK in comportament). Practic Supraeul se comporta ca un BIOS latent de rezerva (Twin Bios) care se poate activa in situatii extrem de critice, limita, de viata si de moarte (in special de viata si de moarte spirituala). Sau nu se poate activa deloc pentru ca nu a existat nimic esential scris in BIOS-ul Supraeului (sau nu a existat un BIOS de rezerva). Supraeul sau Constiinta de sine nu pot fi decat pozitive, superioare. Constiinta de Sine e D-zeul din noi (Ioan 44:6"Nimeni nu poate veni la Mine, dac nu-l atrage Tatl"). Ca aceasta "atragere" are loc ulterior in mod miraculos sau a fost prevazuta in gene nu se stie deocamdata. Doar se poate constata ceea ce face aceasta Constiinta de Sine cu unii indivizi sau ceea ce nu face in cazul altora. Eu numesc Supraeul un fel de BIOS de rezerva (Dual Bios). Aceasta Instanta Suprema e partea de Inconstient care nu poate fi minit, este cea care genereaz visele simbolice in limbaj marian (real, impartial, din afara), conforme cu realitatea (vezi imbajul marian, Eric Berne - Ce spui dupa buna ziua).

Ceea ce urmrete un psihoterapeut prin tehnici speciale de contra-transfer este tocmai rescrierea instruciunilor de procesare a informaiei de ctre mintea contient, rescrierea BIOS-ului mentalului (Constientului). Aceasta poate dura 1-2 ani in medie. Ceea ce trebuie sa faca pacientul este un efort continuu de a-i ese BIOS-ul din mintea inconstienta, din Inconstient. Acest proces se numeste dezvoltarea Constiintei de Sine. Aceasta se poate face concret doar in realitate. Nu doar prin discutii cu psihoterapeutul sau prin citit carti de psihotarapie.

Daca pacientul sau clientul unui psihoterapeut nu pune in practica ceea ce i s-a imprimat in BIOS-ul Constientului, cu timpul acesta va fi sters de catre BIOS-ul Subconstientului care e mult mai vast si puternic (alunecarea in script).

Miza mare in psihoterapiile de lunga durata (cu durata mai mare de 1 an) (care nu au la baza doar dependenta pacient - psihoterapeut) este rescrierea partiala a BIOS-ului Inconstientului, a Scriptului Inconstient si a Falsei Constiinte de Sine. Insa, asa cum spuneam mai sus, aceasta se poate face doar in realitate. "Tatal care isi ia de mana fiul" in diverse situatii ar fi trebuit sa fie scrierea originara. Un

psihoterapeut nu il poate insoti pe client in situatii de viata reala. De aceea prin modul in care pacientul va aplica in situatii concrete de viata ceea ce a invatat in psihoterapie, isi va rescrie Scriptul Inconstient. Ceea ce e inconstient se modifica doar prin traire repetata, nu prin invatare. Traire repetata la modul corect, OK.

Consider ca fenomenul "alunecarii in script" dupa indelungi terapii confirma acest mod de functionare stratificat al creierului.

Fenomenul "alunecarii in script" este mai eficient combatut prin introiectia proiectiva ("nebunul" scos din cusca cu "nebuni" si pus intre cei normali; "nebun" = stadiile de nevroza, depresie, psihoze minore). Introiectia proiectiva poate fi observata la indivizi non OK, dupa 15-20 de ani de la emigrarea dintr-o societate non OK intr-una OK, in diverse comunitati care au la baza relationarea fara conditionari, prin intelegere si acceptare neconditionata (anumite culte crestine). Terapia de grup are la baza tocmai acest principiu, aducerea in grup a unui pacient incepator pentru ca prin contactul multiplu cu ceilalti pacienti mai avansati in terapie, sa aiba o convingerea mai intensa ca "asa e bine".

Familia schizofrenogena (orice familie disfunctionala are potential schizofrenogen) In acest post voi vorbi despre cel mai periculos tip de agresare psihica (facuta inconstient si fara intentie), SCHIZOFRENIZAREA, care inseamna pulverizarea sau neantizarea identitatii victimei de catre agresorul egocentric, narcisic, care prin mesaje ascunse, pline de viclenie (pe principiul iadul e pavat cu bune intentii), isi proiecteaza sinele sau in celalalt (e ca o replicare de tip viral). Cand un individ cu o identitate slaba, in formare, (cum e cea a unui copil) se confrunta cu un alt individ care e pur egocentric, narcisic, negativist, ambivalent, manipulator, seductiv si intruziv, sunt sanse ca identitatea sa s aiba mult de suferit devenind acel sine compliant pe dorintele narcisice ale agresorului - agresorilor (figurile parentale, parinti + bunici) iar mai tarziu devenind un mare sine ranit care se poate manifesta si prin catarsisul psihozei (delir cu sau fara halucinatii).

Intr-o seara la stiri dintr-o intamplare, il aud pe doctorul Florin Tudose spunand urmatoarele: "Toata Romania e o tara schizofrenogena, si nu de ieri de azi. Pai amintiti-va pe vremea lui Ceausescu cum la televizor vedeati belsugul nemaipomenit de recolte, iar cand ieseati la pravalie sa cumparati ceva, nu se gasea nimic. Acum e invers, se spune la televizor ca e criza de nu stiu cati ani, iar la supermarket vedeti cozi de oameni care nu se mai termina si o abundenta incredibila de marfuri. Toate aceste mesaje contradictorii rup mintea in doua cetateanului obisnuit".

Dupa aceasta stire, m-am dus la calculator, am dat un search pe google la familia schizofrenogena si gasesc doar un text in limba romn de 10 randuri. Atunci miam zis, hai sa scriu un material pe tema asta, fiindca am informatia necesara.

Orice familie disfunctionala (formata printr-un contract mincinos cum ca ne iubim dar de fapt totul e din interes) este potential schizofrenogena. Dar ce inseamna aici disfunctional? Ceva corupt, evident, dar ce anume? Acest "disfunctional" se refera la familie ca intreg, sau si la mebrii familiei luati separat? Doar familia e disfunctionala ca sistem, sau si membrii ei luati separat? Raspunsul e si, si. Disfunctional inseamna ceva sau cineva care in relatie cu ceilalti nu exprima idei, pareri, judecati care sa fie in beneficiul comun, care sa exprime dragoste neconditionata (intelegere a celuilalt in realitatea lui, acceptarea omului dar si a problemelor sale de viata si sanatate, libertate de alegere, venire in intampinarea nevoilor reale ale celuilalt) ci inseamna o persoana care isi ascunde interesele meschine, mercantile si de orice alta natura, astfel incat sa se poata folosi de ceilalti pentru a-si satisface toate nevoile sale nesatisfacute de cand s-a nascut si pana in prezent. Iar pentru asta recurge la manipularea de tip schizofrenogen. Manipularea de tip schizofrenogen este manipularea cea mai perfida dintre toate manipularile posibile si ea are loc in special in familie sau in relatii de cuplu care au la baza un interes ascuns (daca interesul ar fi precizat clar de la inceput, relatia ori nu ar mai exista, ori ar fi mai putin maligna; partea proasta e ca cei implicati nu sunt deloc constienti; fiecare isi cunoaste doar partea lui de joc manipulativ, si crede ca celalalt a muscat momeala; alta parte proasta e ca cel care chiar crede cinstit in relatie, va incasa si cele mai multe mesaje schizofrenogene, pentru ca

orice beneficiu comod isi are costurile sale. "Iadul e pavat cu bune intentii" se spune. Exact asa e si aici. Mai exact, cel care te manipuleaza, pare ca iti vrea DOAR binele tau, dar nu e deloc asa, el de fapt doreste prin tine sa-si obtina DOAR binele lui (ca daca ar fi si ceva din binele tau, nu ar mai fi manipulare pur schizofrenogena). Asta fac in special parintii impostori, dar si politicienii (care nu-si respecta deloc promisiunile si fura din greu din banul public) sau reclamele comerciale mincinoase (cand vand un produs falsificat). Cine nu poate disjunge mesajele disjuncte, caci asa se numesc ele, va fi o victima perpetua a sistemului familial si social. Cu cat predomina mai mult mesajele disjuncte in comunicare, cu atat supravietuirea psihica a celui care le primeste popa prostu` fara sa le discearna este mai redusa. Vreau sa spun ca un copil care primeste ca hrana pentru creierul sau, doar minciuna pura, moare. Creierul nu se poate descurca cu minciuna. Mesajele schizofrenogene, asa cum arata si medicul Florin Tudose in exemplul de la inceput, sunt minciuna pura, ambalate intr-un material credibil. Orice relatie (mai ales de cuplu), fara un contract sincer de la inceput, va deveni o relatie schizofrenogena (este de preferat ca fiecare sa spuna clar ce vrea de la celalalt). Orice individ crescut in familii schizofrenogene, este un emitator de mesaje schizofrenogene (pana la proba contrarie) si un doritor de a forma relatii mincinoase in care sa-si satisfaca in special el nevoile si interesele sale (locative, sexuale, de companie, sau de prestigiu social). De aceea o relatie se clarifica la inceput (printr-un contract clar), nu la sfarsit (la final se culeg roadele). Dragostea nu este indragostire. Poti sa te indragostesti, daca esti schizofrenogen, vei pierde relatia, sau iti vei inebuni copiii rezultati. Daca esti politician, vei inebuni pe multi dintr-o tara daca esti mincinos in ultimul hal. Asta se si incearca in politica, cat e marja de minciuna, cat poti minti si fura astfel incat sa nu se darame sandramaua. Migrarea politica in parlament a alesilor, este tot o actiune pur schizofrenogena. Acum revin la familie, si voi arata in detaliu ce e aceea o familie schizofrenogena si mesajele care se dau in ea.

Omul care nu are sentimente pozitive pentru ceilalti ("potrivnicul") e perceput ca un etern strain. Sunt oameni fara sentimente, care in pofida acestui fapt, se fac stapani peste alti oameni si peste casele lor, prin legamantul casatoriei. Si reusesc asta pentru ca au un complice, totdeauna. Pe celalalt. Responsabilitatea e a amandurora...Despre acest gen de oameni voi vorbi mai jos. Ca ei sa devina niste straini cunoscuti, din necunoscuti cum erau! Stand langa ei, devii ca si ei, mort pe dinauntru! Oamenii fara sentimente traiesc cu convingerea ca nimeni nu are

nevoie de ei si ca sunt folositi, ceea ce si e adevarat, nimeni nu are nevoie de oameni fara sentimente! E un cerc vicios!

(despre indivizi care lupta in familie INCONSTIENT - pe pilot automat - pentru a se anihila reciproc pe motivul ca "Din cauza ta sunt nefericit eu!" sau "Daca tu nu ai fi fost...eu as fi..." - proiectia vinei - fascismul* de familie - parintele totdeauna multumit de sine si vesnic nemultumit de copil si de ceilalti oameni; fascism pentru ca Hitler a dat vina pe altii, adica pe evrei, pentru tot; ei nu aveau panzere sa se opuna; asa cum nici copilul victima nu are mijloacele necesare pentru a se opune parintelui fascist). Vad schizofrenizarea ca pe un joc psihologic cu teza: eliminarea de catre agresor a victimei cu tot vina la pachet (vina apartine agresorului insa ea e proiectata in mod viclean asupra victimei, cum anume vom vedea mai incolo). Victima nu este oricine, ci persoana care-i tine legati/captivi in relatie pe ceilalti (de regula copiii sau copilul unic). Dar cel mai frecvent, toti membrii familiei (de regula extinsa, cu tot cu bunici) nu se suporta si incearca sa se elimine unul pe celalalt folosind diverse mecanisme inconstiente de aparare, de regula mecanisme schizoide (proiectia pentru pasarea vinei si clivajul pentru mesajele distructive si imprimarea dependentei emotionale, proiectia narcisica pentru parazitare iar victima, foloseste fara sa-si dea seama identificarea proiectiva cu agresorii ei care e de fapt sindromul Stockholm; daca victima se poate plia pe sinele agresorilor si sa functioneze asa, disociat, ea va fi ca si agresorii ei, insa daca toate intruziunile nu pot fi introiectate, asimilate, ci sunt defulate fara control, atunci asta va fi de fapt psihoza).

"Ipoteza psihogenetic consider schizofrenia ca nefiind o boal genetic, constituional, observaiile corporale, metabolice fiind un efect al unui model familial schizofrenogen i al internrilor azilare prelungite. Familia schizofrenului nu este de tip nuclear, relaiile ntre soi fiind rigide, fr suport reciproc, o familie dezordonat, rolurile fiind neprecizate. Atmosfera este iraional, paranoid, aprnd uneori o izolare socio-cultural a acestor familii. Comunicarea n familie este vag, fragmentat, conine dou mesaje contradictorii i duce la confuzia copilului care recepteaz mesajul[12]. Se constat o slab preocupare a prinilor din punct de vedere sexual, copilul ajungnd s aib carene de identificare sexual[13]. Unii cercettori au descris tipul de mam schizofrenogen, tipul de mam tiranic, dominatoare, posesiv, insensibil, rece, supraprotectoare, care

manevreaz copilul, impunndu-i conduita n societate, tatl fiind n acest timp pasiv i ineficient." (sursa http://www.psiconsulting.ro/html/schizofrenia.html)

Ader la aceasta ipoteza si voi incerca sa o argumentez in cele ce urmeaza cu exemple personale, traite in familia mea (confirmata ca fiind schizofrenogena de catre psihoterapeutul meu). Paradoxal, desi familia schizofrenogena nu e una nucleara, membrii ei traiesc in simbioza si prezinta un narcisism secundar patologic, doresc controlul si supunerea celorlalti membri dupa propriile norme, fixuri si gusturi (asa zisa "unitate in conformitate" practicata de anumiti guru psihopati, cum a fost Charles Manson, care pretindea ca in timpul mesei luate in comun cu discipolii, acestia sa-i imite miscarile sincron cu el).

Cum poate lua nastere familia schizofrenogena

mama: femeie captiva maternal si locativ intr-o relatie de casatorie nedorita (ea inca de la inceput nu-si iubeste sotul, dar vrea cu orice pret sa aiba un copil, ca sasi umple din dragostea neconditionata a acestuia, golul afectiv, si sa-i dea copilului depresia ei - episcriptul, pe principiul "sa ti se intample tie, ca sa nu mi se intample mie" - gandire magica, blestem parental; in loc de depresie poate fi orice alt "destin" ingrozitor de care mama se teme inconstient, cum ar fi sa moara, sa innebuneasca, sa fie nefericita in dragoste - in final, pretul il va plati copilul in locul mamei, sub forma de boala psihica eventual, sau destin tragic) tata: barbat captiv sexual intr-o relatie de casatorie nedorita (el nu o iubeste pe ea inca de la inceput, si vrea doar sex); tatal posibil sa fie o persoana rigida, autoritara, egocentrica, narcisica, necomunicativa, care uraste oamenii, avand pulsiuni criminale latente pe care le va exersa non verbal asupra copilului (privirea de penitenta, incarcata de ura si repros, care spune, "eu te-am facut, eu te omor, dar mai bine te voi face sa suferi in locul meu"). Tatal accepta sa faca sotia un copil pentru ca realizeaza ca astfel ea va pleca mai greu de langa el. De unde ura tatalui fata copil? Tatal este si el un copil prins in trup de adult (un adult imatur,

care a avut o mama fara afectivitate reala fata de el), iar in sotie vede un surogat de mama, asadar tatal se simte in competitie cu copilul pentru dragostea "mamei", pe care nu vrea sa o imparta cu copilul. Sotia insa, este ca si el, un adult imatur, care nu-si iubeste copilul nici sotul. Ci are asteptari inalte de la ambii (de aici expresia de "mama tiranic"). O asemenea femeie deseori uraste barbatii, dar si femeile care devin mame (nu suporta maternitatea), vede in copil o "realizare", o implinire, dar si o posesie.

Posibilele motivatii pentru ca cei doi viitori parinti impostori sa formeze o alianta, o "colaborare", ar suna cam asa: "Ne-am adunat ca sa facem bani si sa ne valorizam prin copii (de obicei copil unic)". Fraza asta spusa de sotie, spune totul: "Daca moare el (sotul) eu nu mai pot sa fac bani!"

Scurte explicatii din Analiza Tranzactionala: Cand parintii se afla "in script" (ca si Copil Adaptat Negativ de exemplu), ei incearca sa se elibereze de scriptul lor prin copii, insa nu fac altceva decat a-si afunda proprii copii intr-un script asemanator cu al lor sau mai greu. Asa se explica dorinta acestor parinti de a se despagubi prin copii (ei vor sa fie liberi prin copii, ceea ce e o iluzie). De aceea acesti parinti se plang copiilor: ca sunt in lanturi grele, ca se sacrifica, ca sunt parinti martiri, etc. Si fara sa-si dea seama, creznd ca isi vor elibera copiii, nu fac altceva decat sa le dea acestora lanturi si mai grele. De exemplu, ca parinte ginere, in casa socrului, nu poti fi om liber, ci doar in script (de Copil Adaptat Negativ). Ca nora la fel. Cand parintele intra in script, va incerca sa-i paseze copilului prin diverse fraze cu mesaj ascuns, asa zisul episcript descris de Fanita English, cartoful fierbinte ("Sunt rob, dar mai bine fii tu rob in locul meu si sa ma eliberezi si pe mine", este mesajul ascuns, insa parintele nu-i spune asta copilului direct, ci va zice: "Vreau sa te vad ca ajungi om mare!" - ceea ce trebuie inteles cam asa: parintii ar dori sa ajunga copiii lor mai bine ca ei, dar de fapt nu vor (din invidie), ceea ce e o programare schizofrenica (iar ca sa-ti dai seama de asta, e nevoie de multa inteligenta, majoritatea pica in capcana parintilor, foarte bine ilustrata in basmul nostru national, "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte", unde moartea il astepta pe printul devenit nemuritor, fix in casa parinteasca, si nu altundeva (am explicat acest basm aici)

Sa revenim insa la cei doi parinti impostori: Pe parcurs cei doi se frustreaza reciproc, le vine greu sa-si faca datoria in relatia cu partenerul si copiii, rautatea apare pasiv prin absenta bucuriei. Un caine legat, se spune ca devine rau. Un om inrait, cu interdictie parentala (precoce) la bucurie, care nu are prieteni, hobby-uri, devine bucuros sa interzica bucuriile celorlalti, mai ales ale partenerului de viata si ale copiilor. Astfel membrii familiei devin din ce in ce mai goi afectiv, mai frustrati, si ca sa nu decompenseze psihic (moral si psihologic erau deja din adolescenta, asta ca sa respect ceea ce se spune despre copii ca sunt inocenti, desi Erik Erikson spunea ca exista si copii rai prin structura lor) pot recurge la tot felul de dependente, care cadreaza cu scenariul de viata decis in mica copilarie sub influenta parentala, dependente cum ar fi, de stiri socsi-groaza (nu conteaza televiziunea, borhotul e acelasi), de alcool, de filme violente, de prostituate, de droguri, iar decompensarea psihica pandeste la usa (ea se va produce atunci cand apare veriga slaba - copilul mai sensibil la privarea emotionala si la dragoste). Din acest melanj al agresiunii inconstiente, victimele cauta sa scape, pentru ca ele sufera. Uneori parintii agresori isi duc copiii decompensati la psihoterapie (un lux). De cele mai multe ori victimele ajung pacienti cronici la psihiatrie sau cu dependente de alcool, droguri. Din pacate victimele sunt si ele niste agresori mascati. Astfel cine incearca sa le salveze, poate cadea in capcana jocului Salvator-Victima (descrisa la capitolul Jocuri psihologice, pe acest site), care e fara de sfarsit, ca si jocul Agresor-Victima, in care fiecare e pe rand ba Agresor, ba Victima in asteptarea unui Salvator si comutarile se reiau pana cineva se plictiseste sau decompenseaza psihic. Cea mai grava situatie e atunci cand in familia schizofrenogena exista un copil unic (si receptiv/sensibil la agresiune) care devine un tampon si un paratrasnet intre membrii antagonici ai familiei. Acestia, in loc sa se anihileze intre ei, il vor agresa pe copil (mai ales prin parazitare). Acesta dezvolta numeroase identitati, compliante pe dorintele narcisice ale parintilor si bunicilor. La adolescenta, cand va avea nevoie de o identitate solida, va decompensa, pentru ca nu va sti cum sa se descurce cu o identitate fragmentata si cu paternurile de agresare imprimate in familie. Astfel, adolescentul devine un adolescent "problema", retras social (pentru ca este respins social) si i se pune eticheta in prima faza de individ cu personalitate particulara schizotipala. De fapt nu e vorba decat de grave lacune de socializare, acumulate de generatii, si transmise adolescentului prin educatie (iar educatia este ceea ce traieste copilul in familie). http://analiza-tranzactionala.blogspot.com/2011/09/paternuri-comportamentale-

jocuri.html

In familia schizofrenogena, copiii nu sunt vazuti de parintii lor ca niste copii, ci ca (mici) parteneri surogat**, iar mai tarziu, ca substitut de parinti (carora isi vor delega responsabilitatea pentru intreaga viata => meritele tale sunt datorita mie, iar greselile mele se datoreaza tie). De aceea copiii in caz de esecuri nu beneficiaza de empatie si compasiune, ci de dispretul*** parintilor care isi vad asteptarile inselate. In caz de nevoi si probleme, parintii vor astepta de la copii sa le rezolve problemele pentru ca sunt substitut de parinti. Aceste reactii sunt mai bine observabile dinspre parintii de sex opus (mama - baietel, tata - fetita). In familia schizofrenogena parintii nu sufera ca nu le pot oferi copiilor lor bucuriile pe care alti parinti le ofera, ci sunt infuriati pe parintii care le ofera totul de-a gata copiilor lor, masini scumpe, case scumpe, excursii, croaziere, scoala in strainatate, considerand ca sunt rasfatati si nu vor ajunge nimic in viata. Pe cand in opinia parintilor schizofrenogeni, tocmai copiii exploatati de mici vor face performanta in viata, adica "se va alege ceva de ei". Cam ce se alege de unii dintre copiii taranilor romni vedem de sute de ani, baietii ajung frecvent dependenti de alcool, femeile mai slabe ajung sclavele lor. Tatal meu chiar mi-a dat exemplul unei familii din sat unde tatal betiv isi trimitea cei doi fii (in varsta de 9-10 ani) la taiat lemne in padure (ilegal) iar lemnele le vindea pe bautura, dupa care-si batea copiii si-i gonea in podul casei. Tatal meu mi-a reprosat ca nu a facut asa cu mine. Poate de aceea nam ajuns mai bine de cum sunt, ci doar am probleme cu somnul, nu pot adormi decat cu pastile foarte puternice. Poate daca ma batea, pe langa amenintarile cu moartea, distrugerea si datul afara din casa, as fi dormit bine si as fi ajuns ceva in viata. El nu realiza ca un copil tratat ca un obiect (cum facea acel betiv cu cei doi fii ai lui), ca un sclav, mare lucru nu poate face in viata ("Din rob nu se nasc fii liberi"). Cunosc un caz al unei fete din satul natal, infiata de o localnica pentru ca parintii nu au vrut-o (mama eia vrut sa o ucida la nastere). A ajuns prostituata pe soseaua nationala (care trece prin comuna), un patron de firma de transport din Germania a placut-o, a luat-o cu el, s-a casatorit cu ea, iar peste ani, ea a simtit nevoia sa se intoarca in satul unde a copilarit si unde a indurat o saracie crunta, alaturi de o femeie alcoolica, dar grijulie, care i-a bagat fetei in gura mancarea care de multe ori pentru ea nu se mai ajungea. Cand venea in sat, aceasta fata facea chefuri, arunca cu banii in sus (taranii se aruncau dupa bani) si canta "Ce am fost si ce-am ajuns". Apoi, dupa chef, se urca intr-un jeep scump si pleca in Germania. Sotul ei a inteles ca ea avea nevoie sa-si aline trauma sociala si o lasa sa vina singura.

Mama schizofrenogena Mama schizofrenogena nu e doar o mama ipocrita (seductiv-manipulativa) si ambivalenta sentimental ci si una care transmite mesaje distructive - injonctiuni porunci parentale - copiilor sai, pentru ca ar dori ca acestia sa nu fi existat, astfel ca ea sa fie eliberata din relatia de casatorie, unde se simte captiva (ea realizeaza ca s-a pacalit pe sine abia dupa ce face copilul, caci acesta in loc sa ofere pe loc mult asteptata despagubire, necesita grija si atentie, ba chiar si afectiune, lucruri pe care mama nu e dispusa sa le ofere). Ca sotie, mama schizofrenogena este la fel de solicitanta pentru sotul sau, cum este si pentru copilul ei. Ea traieste in invidie cu toata populatia comunei/satului, stie fiecare tot ce a realizat sau a ratat, si periodic i cere sotului (care sa spunem ca e si ginere in casa tatalui ei) sa mai construiasca cate ceva prin gospodarie, in compensatie pentru trauma ei materiala care nu-i asa, se cere rezolvata chiar la adresa unde s-a produs.

Cand o femeie procreaza din instinct, dar nu e satisfacuta afectiv de sot, si ramane in relatie cu el, e posibil ca ea sa devina o mama schizofrenogena (mai ales daca a avut si un tata agresor si ipocrit) care va incerca o viata intreaga sa-si avorteze (mental) copilul (ce ar fi simtit ea pe creier in 15 minute cat dureaza un avort, il va face pe copilul neavortat sa simta o viata intreaga). Daca ati fost pe la psihoterapie, ati aflat ca asemenea femei nu-si iubesc copilul. Totusi copilul supravietuieste fizic (datorita mamei, caci tatal l-ar suprima instant), insa psihicul su e demolat-chiuretat de catre mama, printr-o constanta respingere (repros, dezaprobari, comparatii nefavorabile, vorbire aluziva). Cum se explica aceasta ambivalenta? In cartea lui Rene de Lassus - Analiza Tranzactionala, se spune ca instinctul matern presupune doar doua notiuni, protectie (de frig si alte intemperii) si hrana (alimentatie, insa nu neaparat pe gustul copilului, ba administrata chiar fortat, astfel ca actul alimentatiei devine un joc de putere mama - copil). Instinctul matern NU inseamna si dragoste (jucariile, care sunt bucuria sufletului copilului, pot fi excluse din "meniu" - mama fiind chiar inconstienta de necesitatea acestora, iar dupa varsta de 12-13 ani mama intruziva poate deveni si abuziva, ascunzand sau aruncand jucariile copilului, in caz ca acesta are cateva; atunci mama decide ca a venit scadenta pentru copil, ca ar fi cazul ca acesta sa inceapa munca pentru despagubirea nefericirii ei si eventual a tatalui; multi ati trecut prin ea, se numeste cersit - daca sunteti tigan, munca la padure sau la camp in cazul taranilor, scoala -

in cazul intelectualilor de prima generatie, cu infinite meditatii si directionare spre o anumita facultate bine vazuta, toate sub biciul stapanilor micului sclav, (stapani care nu sunt altii decat "minunatii" parinti care stiu totdeauna si anticipat ce e mai bine pentru progenitura lor). Aceasta stare de fapt nu o vede viitorul pacient/client in psihoterapie. Deasemenea nu vede ca el insusi are instinctele lezate, constiinta morala diminuata (adica a devenit ca si parintii lui sau chiar mai rau), orientat spre satisfacerea unor trebuinte neconforme cu varsta (recuperarea jucariilor din copilarie). De fapt toata familia poate fi schizofrenogena (inclusiv bunicii). Din asemenea familii ies psihopati (care nu vor sa se schimbe) dar cel mai adesea pacienti cronici la psihiatrie (iar psihiatrii doresc sa-i aibe pacienti pe viata).

Ceea ce fac acesti parinti ca sa-si intretina fizic copilul (sau adultul daca a crescut) imbolnavit mental, nu este o dovada de iubire ci o fac ca sa-si rascumpere constiinta, sa poata dormi. Insa emotional ei se mentin compensati, decompensandu-si copilul (pe mai departe), daca acesta le permite (se lasa dominat, pune la suflet, e inconstient, iubitor de parinti, non-asertiv). Nu toti copiii sunt sensibili la mediul schizofrenogen, totusi psihicul (inconstientul) lor se incarca (toti vor scinda), si pot ajunge cu alte tulburari, bulimie, psihopatii, dependente diverse. Solutiile ar fi: divort mental de parinti, psihoterapie, viata separata, independenta, maturizare.

Asa zisa cocolosire a acestor mame (care plang de mila copilului, transmitand nonverbal mesajul "hai sa ne plangem de mila") este de fapt o ipocrizie si o plangere de mila de sine proiectata in copil. De aici jalea orientului, unde barbatul e un ticalos, un mic/mare dictator in familie (patriarhul) iar femeia o curva slaba de minte dependenta de el care nici sa-i suga scula nu are curaj, pentru ca de fapt il uraste (ura de tata proiectata in sot care e ca si tatal ei). Tot prostitutie e si aceea de a te culca cu un singur barbat ca sa-ti cresti copilul, atunci cand nu exista sentimente. De aceea psihoterapeutii recomanda divortul in majoritatea cazurilor. Ca sa protejeze copilul de mesajele paternale distructive. Asta dupa ce o terapiaza pe mama daca e si ea tulburata si cauta inconstient sa-si distruga copilul.

Ati vazut vreodata o mama schizofrenogena care sta sa "nasca" un "schizofren"? In ce agitatie euforica se afla (in timpul procesului de comunicare scindata) pana

cand fiul ei e gata sa intre in episod psihotic? Iar dupa ce episodul se produce, ea se simte "eliberata", multumita! Secretul este ca acea mama se poate mentine in nevroza relatiei cu tatal (nevroza care este si ea o suferinta suficient de mare) doar cu conditia ca cineva (mai slab si la indemana) sa preia din suferinta ei, si acesta e de regula chiar copilul/fiul/fiica ei! Copiii cand sunt mici, preiau instant starea de tristete si nemultumire a parintelui.

schizofrenogen (cei care-i distrug pe ceilalti) - > schizofren (persoana sensibila care se distruge pe sine prin predare in fata agresorului, identitatea sa va fi pulverizata), acestia sunt co-dependenti in jocul Agresor-Victima. Ce spune persoana schizofrenogena, asa cum reiese din acest material, poate fi tradus (mai exact care sunt intentiile sale inconstiente), ce spune sau face cel schizofrenizat, intrat in psihoza, nu mai poate fi tradus, acolo e haos (in special proiectii, desconsiderari, exagerari, identificari, mecanisme de aparare de tot soiul etc.etc.). Cum arata o psihoza indusa chimic am vazut cu totii la persoanele in stare de ebrietate sau la consumatorii de droguri. Alcoolicii, drogatii, au mari conflicte intrapsihice (psihotraume), care nu sunt rationalizate, rezolvate (prin reparentare) si ele rabufnesc din inconstient. Substantele chimice doar faciliteaza aceasta descarcare a inconstientului. Fara ele probabil acesti oameni s-ar sinucide sau ar intra lent in depresii grave spre psihoza, deci tot acolo e finalul.

Copiii mai sensibili (mai fricosi, mai putin inteligenti emotional) decompenseaza intr-un mediu familial ostil, ipocrit, mincinos, ambivalent, incongruent, etc. Unii dintre ei vor decompensa psihiatric si li se va pune stampila de schizofreni. In spatele lor insa se ascund autorii morali ai scindarii mentale, parintii schizofrenogeni (copilul e purtatorul simpotmului iar cauza e parintele). Cei care in exteriorul familiei sunt lapte si miere, in interior in special cu copilul, pot fi acri, ostili, batjocoritori, iar dupa ce-l ranesc, devin milosi si hiperprotectori (il invata pe copil sa-si planga de mila). Agresiunea verbala in asemenea familii e de multe feluri, si subtila, cum ar fi comparatiile cu alti copii si vorbirea aluziva.

Tirania mamei schizofrenogene: de exemplu ea poate spune fiului ei in scoala generala si liceu: "Invata dracului sa ajungi ceva in viata, sa ma eliberez si eu odata! (de tine, de copil)" "cate pagini ai parcurs pe ziua de azi?" (desi fiul invata

pe rupte), "Ori inveti ori mori", "Sa inveti cu ura pe carti" (adica din obligatie pentru mine, mama ta), "Tu ai o singura sarcina, sa inveti!" Exemple de atitudine ambivalenta: mama spune copilului in varsta de 11-12 ani "Tu esti piatra mea de moara, legata de gatul meu" dupa care il ia in brate si-l pupa. Exemple de vorbire aluziva: mama vorbeste de fa cu copilul ei despre alti copii: "L-au dus pe cacatu`ala mic la medic, sa vada ce are!" cacatu` fiind un alt copil, al unei alte familii. Sau: "Decat sa faci un copil, mai bine faci un ccat**** langa gard". Exemple de mesaje distructive:"Noi (parintii) ar trebui sa facem cu tine cum au facut spartanii cu copiii lor, sa te aruncam intr-o prapastie!" (mesajul este "Ar fi mai bine pentru noi daca tu nu ai exista"); "Daca nu erai tu, eu de mult nu mai stateam cu el!" (mama despre tata, via eu); (prietena mea, care m-a trimis la psihoterapie, a primt cadou de la maicasa, urarea asta: "Tu sa mori cu 15 minute inaintea mea ca nu esti buna de nimic!") Exemple de cocolosire (hiperprotectionism): folosirea diminutivelor la o varsta prea mare (cam toata viata): "De ce n-ai mancat carnita aia toata?", "Sa-ti pui caciulita cand iesi afara!" apoi mai tarziu, reprosuri legate de faptul ca tanarul nu e in stare sa-si gaseasca un job, sa aiba o profesie, cariera. Cum sa poata daca a ramas mental la varsta de 8 ani? Furtul deciziei/rapirea intentiei (forma extrema de parazitare a vointei): "Bine ai venit, ia scaunul ala si stai jos", "Du-te in piata si cumpara-ti capsuni, a sosit sezonul", "Azi sa te barbieresti, bine?" "Acum se vede ca n-am investit degeaba in tine" spune tatal fiicei care a luat media 9,70 la bacalaureat ("meritele tale sunt datorita mie, iar greselile mele sunt datorita tie"). Nu se cade sa spui cuiva ce sa faca. Parintii care fac asta, doresc inconstient sa traiasca viata prin copiii lor, in locul lor. Facand asta constant, ca picatura chinezeasca, cu cineva, acel cineva se poate lasa in voia sortii, devenind o marioneta (un om fara vointa, iar psihiatrii pun diagnosticul de abulie). Inainte sa ajunga la prima sedinta de psihoterapie, mama ii spune fiului: "Du-te sati spuna ala (psihoterapeutul) ca tre` sa lucri!" Fiul de 34 ani il intreaba pe terapeut: "A zis mama ca trebuie sa lucrez! E adevarat?"; terapeutul: "Dar ce esti tu?" "Doctor!" spune fiul. "Doctor? Nu se poate, asa de putin? Si a trebuit sa si muncesti pentru asta...! Iti dau permisiunea sa te faci politician! Nu va mai trebui

sa muncesti toata viata ta si tot neamul tau!" Fiul exact asta si dorea, sa nu mai faca nimic.... (asta a fost un exemplu de terapie provocativa).

Blocarea gandirii/simtirii, comunicarea disociata parinte-copil: "Mi-e frig, puneti o haina pe tine", "Vezi ce face sora-ta si spune-i sa nu mai faca" "Sa nu ne mai intoarcem in trecut" - adica "sa nu deconspiram impostorii" etc. Odata, cand fiul ii reproseaza tatalui ca nu are afectiune pentru el, tatal urla la fiu: "Taci ca viu peste tine si te fac praf!" - impostorii reactioneaza devastator atunci cand sunt pe cale de a fi deconspirati. Deformarea perceperii realitatii: de exemplu mama schizofrenogena poate da mesaje cu impact asupra inconstientului baiatului ei cum ar fi "femeia nu e neam cu barbatul" sau "femeia e diavol pentru om", iar fiicei sale poate sa-i spuna "barbatii sunt niste gunoaie". Aceste mesaje de desconsiderare, vor afecta relatiile copilului cu un viitor partener de sex opus. Mesaje disjuncte primite de la tatal: "Tu aici trebuie sa mergi, la facultatea x, ca acolo daca nu curge, pica (banii)", iar cu alta ocazie il compara pe fiul sau cu fiii altora deja intrati la facultatea x: "bata-i soarele pe aia de ce sunt in stare si el (fiul) nu e in stare de nimic" (asta in auzul fiului sau in varsta de 13 ani). Alti parinti spun copiilor lor, "Nu e nimic de capul tau!" apoi ii imping de la spate spre facultatea Z (care poate fi total neconforma cu potentialul adolescentului, iar daca acesta decompenseaza psihic, va confirma profetia parintelui, cu nu e nimic de capul sau). Toate aceste mesaje sunt respinse sau internalizate de mintea copilului, in mod inconstient si pe baza lor sunt luate decizii inconstiente (vezi Terapia redeciziei a lui Goulding postata aici la bibliografie, sau Progamarea parentala, tot pe blog). Cu cat sunt date mai devreme, si mai ales non verbal, ele au un impact negativ mai mare, copilul fiind mai vulnerabil. Manipulare: cand fiul are 8-9 ani, mama il strange in brate, si aproape plangand, ii spune: "Eu traiesc prin tine!" (care inseamna, "Sa nu care cumva sa ma dezamagesti!" si "Suntem legati pe veci!"). "Mananca tot din farfurie sa cresti mare si puternic!" (...ca acum esti mic si slab). Tatal catre fiu: "Fii puternic, arata-le celorlalti ce poti tu, ca tu esti mai tare ca ei!"

Mai tarziu, cand fiul e decompensat pshic, mama incearca sa-l "convinga" sa nu renunte la drumul ales de ea: "Ai memorie buna, esti destept! Mai incearca, f eforturi!" Ea se foloseste de faptul ca fiul si-a amintit intamplator ca o vanzatoare din piata a fost vecina de scara de bloc cu el acum 20 de ani ca sa-l convinga sa continuie "batalia" vietii pe drumul ales de mama. Ati observat deviza/driverul/mirajul "fa eforuturi!" pomenit in cartile de analiza tranzactionala. Intrebarile pe care si le poate pune fiul sunt: "Pana cand sa fac eforturi ca sa te despagubesc pe tine de frustrarile tale, si cate eforturi sunt necesare sa fac ca sa fi multumita?" Raspunul este: oricate eforturi ar face fiul, mama niciodata nu va fi satisfacuta de el. Pentru ca premizele sunt din start false. Nu poti fi fericit traind prin identificare cu alta persoana, viata acesteia. E ca si cum te-ai uita la un film bun, te simti relativ bine 2 ore, uiti de viata ta, dar dupa film, revii la realitatea ta mizerabila, si fericirea traita in timpul filmului dispare rapid, pentru ca a fost o amagire. Tatal isi "incurajeaza" si el fiul spunandu-i: "Numai aia reusesc, care sunt stapani pe ei si au vointa", iar la liceul ales de tatal sau, unde e trimis sa se pregateasca pentru admiterea la facultatea x, profesoara de fizica le spune elevilor: "Numai aceia reusesc, care fac mii de probleme!" Evident, toate acestea au efect invers, descurajand adolescentul, pentru ca ele de fapt transmit mesajele: "Nu sunt stapan pe mine", "Nu am destula vointa", "Cand o sa reusesc sa fac mii de probleme?" Prins intre ciocan si nicovala, intre parinti si profesori, fara sa se tina seama de alegerile si potentialul sau, fiul se plange mamei schizofrenogene care-i raspunde straniu, cu un vers din poeziile lui Labis: "Fii darz si lupta Nicolae!" iar tatal non empatic se spala pe maini anuland problemele adolescentului si scotandu-se pe sine in fa: "Ti-am creat toate conditiile, ce mai astepti?" - fii si tu ca mine, un invingator, este mesajul. Mama completeaza: "Tu trebuie sa fii deasupra tuturor!" insa ii injura de fata cu fiul pe parintii care le cumpara masini fiilor lor - programarea de print - broscoi, copilul crescut ca un broscoi pentru a fi print (de fapt ce spune mama inseamna "Eu trebuie sa fiu deasupra tuturor prin tine si cu ajutorul tau" fara insa a-ti oferi vreo bucurie dorita de tine, in compensatie). Bunica i spune si ea baiatului cand era mic: "Tu esti cel mai frumos copil" (asa se simtea ea despagubita pentru viata nefericita alaturi de sotul ei, bunicul matern al baiatului), iar bunicul il masoara lunar pe copil cu liniarul si creionul, facand semne pe tocul usii, nerabdator sa-l vada mare. Cand copilul sparge capul fetitei vecinilor, aruncand in ea cu un borcan gol, dupa ce fetita i-a tras in ochi cu o seringa cu apa, apare bunica cu biciul pentru vaci, si-i striga nepotelului ei: "Ce ai facut cu fata mea, te omor!" - brusc baietelul nu mai era al ei,

insa fetita victima cu care bunica se identifica, devine fata ei, desi e a vecinilor. In loc de explicatii si clarificarea situatiei, baiatul mic de 6 ani e fugarit pe drum de bunica, pana cade jos obosit si este batut cu biciul de fata cu toti vecinii (umilinta si executie publica). Apoi bunica se calmeaza (s-a descarcat) brusc si-si duce nepotelul acasa. Cand bunicul se imbata, il injura pe baiat si voia sa-l bata, acesta fugind pe geamul de la drum. Pasarea responsabilitatii si a vinei pentru decompensarea psihica: mama spune fiului ei bolnav de insomnie: "Asa cum te-ai imbolnavit, asa sa te faci bine la loc!" Deci eu singur m-am imbolnavit. Ca ei doar au zis ca ma ucid, ma fac praf, etc. E vina mea ca i-am crezut pe cuvant. Oricum ei n-au facut-o fizic. Nu pot fi acuzati de crima la propriu. Tatal insista si el: "Fa-te bine, si maine iti iau Logan!" (asta e ca si cum ai zice la una bunoaca, culca-te cu mine acum, si maine iti iau un diamant!" monument de prostie si ticalosie); "Arunca odata haina aia urata de pe tine!" (vedeti, chiar sunt inconstienti). Insa, de-a lungul timpului, persoana schizofrenogena, doreste inconstient (si dorinta o exprima mai ales nonverbal prin acea privire de penintenta indelung discutata pe acest blog, care e o privire tulbure, in gol, de strigoi, incarcata de ura si repros) ca cel mai slab din familie, sa devina responsabil si sa poarte suferinta si vina sa (vezi, ce sufar eu aici, din cauza ta?). Persoana schizofrenogena, in loc sa-si transeze pe loc conflictele care le are cu ceilalti membrii ai familiei, le proiecteaza asupra celui mai slab, de regula asupra propriului copil (de aceea se spune ca un depresiv duce in spate cel putin o persoana). Transmiterea mesajului de respingere tata catre fiu: odata eram intr-un local la o masa cu tatal meu. De masa noastra s-a apropiat un copil al strazii, in zdrene, cu mers nesigur, cu ochii in pmnt. A cerut cu voce tremurnd un bnu. Tatl meu, i-a zis dispretuitor: "Du-te m la tattu` s-i dea!" n acel moment, eu m-am simit lovit in inim.

Cum poate sa fie o mama hiperprotectoare dar si tiranica? Si cum stau de fapt lucrurile ca sa nu genereze confuzie? Hiperprotectionismul vine din instinct, "am un copil mic, si trebuie sa-l protejez", este inconstient, si acest comportament va dura toata viata (astfel ca mama de 85 de ani il va proteja pe copilul ala mic al ei de 65 de ani). De unde vine tirania? Din traumele (ranile) sociale, materiale si emotionale ale mamei, de data asta in calitate de potential partenera (vis-a-vis de fiu, incest emotional), sau de rivala (vis-a-vis de fiica), traume care sunt

inconstiente, si pe care ea doreste tot inconstient sa le compenseze prin copil. Copilul va fi programat sa faca in viata in asa fel ca sa o despagubeasca pe mama legat de tot ceea ce ea percepe ca fiind o cauza de nefericire pentru ea. Isi iubeste aceasta mama copilul? Nu. Deseori este mandra de el, este dependenta emotional de el (incestul emotional) si traieste viata prin el (ea ii spune zilnic tot ce trebuie sa faca fiul). Copilul ca identitate separata, nici nu se va forma vreodata. Deabia in adolescenta, cand mediul colegial si social ii va solicita abilitati deosebite de relationare (in special cu sexul opus), fiul va claca si se va retrage social, fiind catalogat ca rusinos, timid, etc. Daca nu are model patern de relationare cu persoane de acelasi sex, nu va avea nici prieteni, camarazi, buni colegi. Ci va purta in el, ura fata de oameni a tatalui. Pe fondul golului afectiv imens acumulat (care se tot mareste datorita izolarii sociale), al haosului emotional si relational, al eforturilor intelectuale imense (pentru ca a decis sa obtina a doua realizare de sine a parintilor absolvind o facultate lunga si grea la dorinta acestora), poate surveni decompensarea functiilor psihice. Fiul, nu e decat un copil al minciuni, un produs al vanitatii membrilor familiei sale, acestia voind sa devina mari prin...el! Si asta interzicandu-i sa se bucure de ceea ce dorea, controlandu-l, verificandu-l, reprosandu-i, dandu-i lui toata vina pentru toata nefericirea neamului, etc.

Mama schizofrenogena se considera o mama minunata, jocurile ei preferate sunt "Uite cat de mult te iubesc" si "Uite cata grija am de tine" (le-am descris la Jocuri psihologice). Nu e constienta de traumele ei si nici de ceea ce face copilului. Daca i se arata brutal adevarul, va nega totul (nevroticul nu suporta adevarul si nici nu doreste sa preia partea sa de raspundere). Copilul sau fiul/fiica sunt indemnati sa fie mai intai atenti la fapte, apoi la vorbe, mai exact la mesajul ascuns din spatele vorbelor si la mesajul corporal al parintilor (parintii se ascula cu ochii deschisi, nu se preia tot ce spun ei "popa prostu`").

Cum da mama schizofrenogena incredere in sine fiului: "IA-TI INIMA IN DINTI SI DU-TE, INCEARCA, FA TOT POSIBILUL! E ca si cum ar zice: "DOAR incearca dar nu reusi, insa continua sa incerci". Cand e frustrata, mama schizofrena se descarca pe copil prin propozitii pline de amar ("Ehei, daca nu erai tu..."). Cand e bolnav copilul, sau are un esec, il compatimeste: "bietu de tine", "saracu tine", sau se vaita jalnic "vai si amar de noi"

ca sa se simta copilul responsabil si vinovat de nefericirea intregii familii, ca doar numai de la el vine bucuria tuturor, ei intre ei, membrii familiei schizofrene nu se suporta, iar copilul e vazut ca Salvatorul din viitor si responsabil de fericirea tuturor.

In cultura noastra nationala, provenita pe filiera biblica, patriarhala, parintele este considerat sfant, infailibil, fara pacat. Daca copilul mic e abuzat, si ridica mana sasi loveasca mama, aceasta are raspunsul pregatit: "Ridica tu numai mana asupra parintilor si ea iti va seca!" Astfel, in mintea copilului, "parintele magic" capata putere absoluta, de viata si de moarte asupra sa. Acest raspuns magic al parintelui, imi aduce aminte de observatia facuta de o psihiatra cand i-am spus ca voi merge sa fac psihoterapie cu S.S. Ea mi-a raspuns asa: "Du-te tu numai la ala ca n-o sa mai dormi deloc" - avand in vedere ca eu ma plangeam de insomnie de adormire, care era de fapt cam totala, pana dimineata. Tot mama schizofrenogena, mai isteata, il poate sfida pe fiul care intre timp s-a prins de impostura ei, spunandu-i: "Sti, copiii care isi urasc parintii pot inebuni!" - nu pot decat sa confirm, are dreptate. Copiii cu asemenea parinti nu trebuie sa-i urasca, ci sa nu-i mai iubeasca, sa nu le mai pese de ei.

Aceste comportamente, toate cumulate, produc confuzie, pana la neantizarea identitatii copilului. In continuare, genul de tulburari pe care le poate dezvolta, de la ticuri, la nevroze obsesiv-compulsive, comportament agresiv fara motiv si scindarea sinelui, tin de hazardul structurii copilului, care e determinata genetic. In orice caz, parintii se mira daca copilul devine pasiv, dezinteresat, negativist, fara energie, si cred ei ca are el pe "dracu` bagat in el" de nu vrea sa munceasca alaturi de ei in gospodarie sau oriunde altundeva. Cum sa prinzi drag de a face ceva in asa mediu si sa doresti sa faci parte din el? In loc sa vada ce face copilul, mai bine ar vedea ce fac ei, parinti plus bunici. Insa cunoasterea de sine e cel mai mare mister pentru un nevrotic (nevroza inseamna minciuna de sine, pe toate planurile, de aici vesnica nemultumire de sine specifica nevrozei). De exemplu tatal il intreaba pe fiu: "De ce nu ai prieteni?" fara sa fie constient ca prima prietenie (reusita sau ratata) este cea intre tata si fiu. Evident, fiul nu stie ce sa raspunda. Cand era prin clasele 9-10, fiul asculta Jean Michel-Jarre, la casetofon. Accidental asculta si tatal si-l intreaba: "Ce-i cu muzica asta de morti?" Nici nu stia cata dreptate are. Fiul i se predase, asa ca era ca si mort. Nu putea sa asculte alta

muzica, decat una trista, melancolica.

Mecanisme de aparare schizoide (sunt deasemenea inconstiente)

Ambivalenta ura-iubire sta la baza clivajului. Clivajul eului (de fapt e vorba de clivajul sinelui). In unele carti (David Celani Plecarea de acasa), se da exemplu de o forma simpla de disociere, intre sinele ranit, care e inconstient si de neacceptat ("da, parintii nu ma iubesc/accepta, pentru ca ma bat, ma critica, nu-mi cumpara jucarii, etc.") si sinele optimist care e mai mult constient si usor de acceptat ("da, parintii m-au dorit, ma iubesc/accepta"), intre care copilul oscileaza continuu, pana la epuizare, in relationarea sa cu parintii ambivalenti de-a lungul anilor (de aceea psihoterapeutii insista pe ruperea cvasitotala a legaturii cu parintii si mediul familial ipocrit). Disocierea sinelui apare datorita ambivalentei parintelui (il bate pe copil, il respinge, apoi il cheama, il pupa, dupa cum are nevoie parintele de afectiune, nu copilul) si genereaza un conflict intrapsihic major intre inconstient si constient. Sinele ranit este manifestat prin clivajul (deplasarea) de la/de pe obiectul rau (parintii) la obiecte care nu au nici o vina dar care sunt percepute ca fiind rele (asta fiind de fapt o proiectie pura, asa apar copiii care se simt rivali cu toti ceilalti copii si simt nevoia sa-i distruga prin bataie si agresiuni verbale). Sinele optimist se manifesta ca o supraadaptare (slugarnicie) fata de parinti, copilul este dornic sa execute dorintele narcisice ale acestora in asteptarea gratificarii (note si diplome la examene la care participa nu din alegere personala ci datorita alegerilor parintilor pe principiul "eu stiu ce e mai bine pentru tine" sau "doresc sa ajungi om mare", insa de fapt scopul parintilor este sa se despagubeasca social/moral prin copil) pe care o aduce plocon la picioarele parintilor. Gratificarea apartine de fapt parintilor (insa copilul crede constient ca e a sa, dar inconstient simte ca ceva nu e in ordine - si asa apare un conflict intrapsihic). Facand asa, copilul simte ca exista (fiind confirmat conditionat de parintii sai ca exista, e bun la ceva; confirmarea parentala in mod normal este data neconditionat, pe baza valorii intrinseci a copilului ca om liber, cu vointa si alegeri libere), insa nu prin sinele sau, ci prin sinele parintilor (si da, asta e o clivare a sinelui, deplasarea de la obiectul primar care ar trebui sa fie adolescentul insusi spre obiecte secundare (percepute insa in mod eronat ca fiind primare) care-i ofera confirmarea conditionata ca exista. Toata treaba e o mare

minciuna de sine care la unii tine toata viata (dar ei vor fi niste Sisifi tristi cand nu primesc mita, si fericiti ori de cate ori sunt mituiti, vezi postul cu Sisifii aici pe blog), iar la altii se termina cat se poate de prost (prin tulburari psihice, fobii, OCD sau chiar psihoza), acestia din urma fiind Sisifii confuzi (confuzia generaza psihoza). Desigur, sinele optimist apare si cand parintii par ca ofera ceva copilului, mancare, haine, jucarii, insa si aici sunt probleme. La mancare apare intruziunea (mananca tot, si mai ia, sa cresti mare si puternic, ca acuma esti mic si slab, a, nu mai vrei? Da` rau mai esti de mancare! Las` ca vezi tu mai incolo...!), hainele pot fi cumparate in absenta copilului (care este tratat ca o papusa-obiect, ca doar papusa nu o duci la magazin sa se imbrace ea cu ce doreste, o imbraca papusarul cu ce-i place lui, si astfel papusarul de fapt lui isi cumpara haina), jucariile la fel (nu este oferita jucaria dorita, ci una cumparata in absenta copilului, si pe placul parintelui).

Clivajul obiectului, sau clivajul fata de obiectul primar, poate fi de doua feluri (voi da niste exemple, pe care le cred conforme cu viziunea Melaniei Klein legata de acest mecanism): cand obiectul secundar este utilizat ca o compensare a obiectului primar (ce lipseste, sau a fost eliminat, diminuat) sau cand obiectul secundar este utilizat pentru a produce o dispensare/eliminare a obiectului primar (in cazul dispensarii, obiectul secundar este legat de cel primar, si poate fi de ordin moral, sau fizic, mai pe intelesul tuturor, agresorul se leaga de lucrurile, activiatile, gusturile, alegerile victimei, pentru a o face sa nu mai simta bucuria de a trai, apoi mai tarziu, daca dezvolta o retragere apatica, ii va reprosa ca nu e buna de nimic). In primul caz o persoana incearca sa compenseze obiectul primar cum ar fi o lipsa majora de caracter prin ceva marunt, neesential. Il citez pe "patriarhul" Gigi Becali: "sexul e dracu` (daca il faci cu femei straine)" si "sexul e raiul (daca il faci cu nevasta)". In loc sa vada sexul ca pe o forma de bucurie fizica si atat, el ii da conotatii morale/imorale, functie de cum are el nevoie de a se gratifica pe sine ca fiind moral/imoral, deci de a-si compensa alte actiuni imorale/morale din alte planuri ale vietii (face un act de coruptie, care e catalogat de constiinta sa ca fiind imoral, pe care il compenseaza automat in mintea lui printr-un act sexual cu nevasta, perceput ca fiind suficient de moral, incat sa-i spele pacatele, lucru care e evident fals, dar in mintea nevroticului orice e posibil, pentru ca nevroticul prin definitie, nu suporta adevarul). Clivajul in scopul eliminarii/dispensarii fata de obiectul primar este si el de doua feluri (cand obiectul primar este o alta persoana sau cand este vorba de propria persoana). Cand cineva uraste foarte mult

oamenii, insa compenseaza aceasta printr-un delir de ordine si curatenie generala (maniacii ordinii si curateniei). Cineva care nu va suporta, dar nu e constient de asta, poate deveni intruziv (fa ce/cum vreau/spun eu, ca e spre binele tau, desi persoana vizata deja facea acel lucru, sau l-a mai facut in trecut) sau rejectiv indirect: va reproseaza atitudinea, actiunile, ca sunteti dezordonat si murdar (va cauta nod in papura) ori se leaga de lucrurile voastre cand va bucurati de ele (stai prea mult la tv/calculator etc.) ori pur si simplu va desconsidera indirect batjocorind prietenii vostrii, animalul de companie sau obiectele de care va bucurati (in incercarea disperata de a va anula ca fiinta vie anuland tot ce va face sa simtiti ca traiti). Atitudinea corecta a unui parinte fata de copilul sau este de a-l atrage diplomatic intr-o actiune (vrei sa vii sa ma ajuti sa car ceva? in loc de, stai toata ziua la calculator, nu esti bun de nimic), fara a-l ataca (reprosul ataca persoana, critica constructiva se refera la actiunile persoanei, ai gresit tema, vrei sa te ajut sa o faci bine? - pentruca daca stiu ca ceva e gresit inseamna ca am habar cum se repara). In acest caz, scopul clivajului este ca persoana vizata, sa simta tot mai putin ca exista (astfel se poate intelege cum nevroticul agresor se mentine in nevroza doar daca are pe cine baga in psihoza, care e de fapt un fel de moarte). In al doilea caz, obiectul primar este chiar propria persoana. Cineva care nu se suporta pe el insusi, are diverse actiuni compensatoare cum ar fi sa se planga mereu de singuratate si sa caute compania altora, in mod compulsiv. Cand e vorba de propria persoana, inainte sa se sinucida propriu zis, un potential sinucigas poate cliva fata de propria persoana incercand sa compenseze obiectul primar (propriul sine extrem de fragil) prin infinite obiecte secundare, care pot fi obiecte materiale, bunuri materiale, sau fiinte vii, ceva/cineva (prieteni fara numar, vedeti persoanele cu 500 de prieteni virtuali pe fb, sau pisici fara numar adunate in casa, insa de care nu are grija, etc.) ori sa se dispenseze de sine (se denigreaza mereu ca in final sa culmineze cu rasul spanzuratului - da, ma sinucid, hahaha!, si astfel pune capat clivajului dureros fata de propriul sine). Cel care dezvolta clivajul fata de obiectul primar, o face inconstient pentru ca este inacceptabil social (familial) sa fie direct, si sa spuna da, nu te suport, sau nu suport faptul ca tu existi si consumi resursele mele (sau da, nu ma suport pe mine, as dori sa nu fi existat, dar poate scap de suferinta asta facundu-i pe altii sa se simta la fel, sau omorand pe altcineva in locul meu). Prin abstractizare (a face abstractie de) se poate trece mai departe de asemenea persoane. Dar abstractizarea e posibila numai atunci cand intelegem erorile de gandire ale celorlalti fara a dori sa le corectam (caci nici nu e posibil, decat in psihoterapie). Cei care n-au cunoscut dragostea (cu regula ei de baza care spune sa tii seama de ceilalti) cel mai probabil vor cliva (aluneca)

spre...dependente compensatorii (materiale, sexuale, putere sociala) iar femeile spre compulsia de a naste copii (dar si spre dependente de ordin material, moral, social). Clivajul este un mecanism de aparare schizoid. El poate sa duca la psihoza, la paranoia sau la sinucidere (dar si la alte tulburari, cum sunt fobiile, compulsiile). Parintii care au mecanisme de aparare schizoide isi pot schizofreniza copiii, sau ii pot impinge spre sinucidere sau alte tulburari (OCD, fobii, insomnii rebele, atacuri de panica).

Alt exemplu de clivare fata de obiect, exercitat de catre mama si care are ca efect golirea afectiva a copilului mic si aparitia unei dependente emotionale toxice intre mama si copil. Mama este obiectul primar. Cand se simte neiubita, depreciata de sot (sau de parintii ei cu care locuieste), aluneca spre obiectul secundar (copilul mic de 1-2-3 anisori) in momente in care acesta nu are nevoie de nici o imbratisare/consolare, deci este stabil emotional, si il forteaza pe acesta sa o imbratiseze strans si ea de asemenea pe el. Mesajul catre copil este: "am nevoie sa fiu iubita" sau "nimeni nu ne iubeste, suntem doi orfani". Dependenta copil mama ia nastere aproape instantaneu. Mama NU vine insa sa-l imbratiseze pe copil cand acesta plange, are nevoie de ea. La un moment dat nici nu se mai stie daca copilul plange ca are o nemultumire alta decat lipsa mamei sau deja a devenit dependent de prezenta permanenta a mamei. Insa mama nu-l iubeste real pe copil, doar se foloseste de el, caci daca l-ar iubi, ar fi venit de la bun inceput la el, nu cand ea a avut nevoie de el, ci cand copilul a avut nevoie de ea, si numai atunci. Care e de fapt relatia mama - copil in acest caz? E una de cuplu de fapt. Acum imaginati-va un copil mic de 2-3 ani cum intinde manutile sa o consoleze pe cea care i-a dat viata (din motive egoiste, care le-am discutat in detaliu la Familia -a playground of evil aici pe blog) si fortandu-se de fapt sa-i fie ei substitut de partener. E ceva absolut criminal si revoltator. Prichindelul este fortat fara sa-si dea seama la a-si pune inima intr-un om total neloial in plan afectiv (stiti ce s-a spus in vechime, "Vai de omul care isi pune inima in alt om"). Pentru ca mama care nu e decat mama biologica, se foloseste de dragostea neconditionata a copilului (care e foarte fragila, caci el nu se poate inca iubi pe sine si sa fie stabil) ca din acea dragoste (a unui copil de 2 ani) sa se poata iubi si ea putin pe sine. Insa, mama nu manifesta doar un clivaj al obiectului (in care pare ca-l iubeste pe copil) ci si un clivaj al eului in care ea se simte ba mama (cand e vorba de a oferi mancare si adapost copilului, nu insa si dragoste neconditionata), ba partener (caz in care este frustrata ca trebuie sa-si ingrijeasca, sa-si creasca partenerul micut

care e total nevolnic, dispret pe care il va purta fata de el in ea toata viata). La capitolul Jocuri psihologice aici pe blog, am redat vreo 2-3 jocuri care se pliaza pe acest mecanism. Dar deabia acum putem intelege pe deplin esenta fenomenului. Acum va dati seama ca daca e vorna de un copil de sex masculin, dependenta e si mai intensa fata de mama. Si aceasta dependenta o va purta in el toata viata, cautand in viitoarea partenera un substitut de mama. Iar cand partenera il va parasi (caci sigur comportamentul lui va fi unul non OK, cu jocuri de genul "kick me" invatate de la tata, adica isi va persecuta partenera) strigand "Te-am prins ticalosule", el nu va sti de ce e parasit. Poate se va sinucide, poate va pica intr-o depresie mare, sau isi va cauta flamand o alta partenera si jocul se reia (pana gaseste victima potrivita pentru el, pe care o poate zdrobi, in speranta inconstienta ca isi zdrobeste mama posesiva si astfel se va elibera din simbioza). In acest caz, barbatul (care e de fapt copilul mic descris mai sus) este si el clivat, obiectul lui primar in loc sa fie el insusi, a ramas mama, dar el nu e constient de asta. Solutia ar fi sa constientizeze singur asta (ceea ce ma indoiesc) ori sa apeleze la un psihoterapeut (acum va dati seama ca acel terapeut nu poate deveni mama lui, sal infieze, el trebuie sa-i redea increderea in sine ca acel copil mic sa se vada dintro data un adult capabil de a se iubi pe sine in locul mamei).

Teama persistenta a copilului fata de intuneric (nu vrea sa doarma singur nici la 810-12 ani, decat cu mama in pat, spre disperarea tatalui, insa chiar acesta poate fi cel care provoaca groaza copilului ce se retrage instinctiv spre mama, o mama care spre deosebire de tata, stie sa-si ascunda mai bine fata intunecata) este un exemplu clar de clivaj. E o deplasare de pe obiectul primar (parintii capcauni, mincinosi in relatie, legati intre ei doar de copil pe care il vor prepara mai tarziu la gratar) spre un obiect imaginar (intunericul, bau-bau, fantome, draci, etc.). De asemenea, copilul se poate apropia de obiectul primar al temerilor sale prin aceea ca nu are incredere in parinti/bunici, se teme mereu ca e/va fi abandonat, parasit, ceea ce e si adevarat privind spre viitor, caci in familii fara dragoste, abandonul pluteste deasupra tuturor (si e amanat la infinit). Daca nu are loc un divort, detensionarea relatiei de cuplu se poate produce in cazul in care copilul (pretextul pentru care cei doi nu divorteaza) devine psihotic si va fi internat pentru totdeauna la un azil. Dar si asa, urmatorul din familie ii va lua locul (sotul mai slab, "victima domesticita" de agresor) si procesul de clivare/schizofrenizare va continua (insa de regula "batranii" rezista,

pentru ca sunt slabe sanse ca dupa 50-60 ani sa mai decompenseze in psihoza, inseamna ca deja au alte mecanisme inconstiente care sa-i tina pe linia de plutire).

Un exemplu simplu de clivaj al obiectului. Am cunoscut de curand o fata. Dupa 2-3 intalniri o invit la mine, desi imi este antipatica. Imediat ce intru pe usa ma pregatesc sa o primesc, caut o tava, un pahar, o sticla cu suc, insa le gasesc cu greutate si injur de mai multe ori, "unde dracu e aia, ailalta..." la care fata raspunde: cam mult il pomenesti pe dracu`. In acest cazul am deplasat exprimarea antipatiei mele de pe obiectul primar (fata) pe un obiect secundar, dar care e acceptat si prin care eu imi ascund ceea ce simt real. Daca nu faceam aceasta deplasare, puteam sa-i zic direc, du-te dracului (care de fapt inseamna, tu esti dracu pentru mine si care inseamna de fapt simplu, nu te suport). Asa ca atunci cand cineva injura mai mult decat de obicei in prezenta voastra, parasiti terenul. Am dat si alte exemple de clivaj aici pe blog la Mecanisme de aparare.

p.s.: Intreaga societate romaneasca este una schizofrenogena. Exista o discrepanta majora intre vorbe si fapte. Cei care au valoare, elitele, isi vor realiza potentialul in cadrul corporatiilor, fie in interiorul tarii, fie in afara, granitele nu mai conteaza in contextul globalizarii. Tara care a vnat creiere, USA, (si altele ca ea) va fi peste tot, prin intermediul firmelor multinationale. Nu-mi vine sa cred, dar visul lui Hitler se realizeaza, lent dar sigur, pe cale pasnica. Cei abili, cu aptitudini, inving, prospera, iar cei tarati, inclusiv pe plan psihologic, se autoelimina. Restul e Matrix. Natura va invinge, omul va pierde (prin razboi, foamete, boli, poluare, suprapopulare, cataclisme; mult laudatii anglo-saxoni isi vor distruge propiul mediu exploatandu-l la maxim, spre deosebire de bosimani sau aborigeni; paradoxal, nu? deci pana si evolutia e schizofrenogena? cei "buni", adaptatii, au parte de 92 de tornade in doar 2 zile, cazul USA).

Acum se poate intelege de ce in caz de decompensare, cei carora li s-a pus stampila de schizofrenici paranoizi vad conspiratii mondiale care vor sa-i anihileze (numai pe parintii personali nu pot sa-i vada in stare de asa ceva), vad simboluri relevante in numere si cifre, se agata de deliruri mistice cum este cel al egregorului, masoneriei, etc. pe care dau vina pentru toate problemele lor. Dar nu vad nici decum vreo cauza in educatia care au primit-o. Oamenii suporta mai bine

razboiul, decimarea, decat adevarul crud.

* Am spus la inceput "fascism de familie", pentru ca parintii de tip nazist au mari expectatii de la progenitura lor ("Cat am vrut sa te vad [eu] om mare! [dar tu nu ai putut ajunge, e vina ta]" - spune tatal visator fiului, nevenindu-i sa creada cand rezultatul e pe dos; oricum afirmatia spusa fiului are menirea sa-l disculpe de orice vina pe tata si de a-l face sa se simta vinovat pe fiu de naruirea visului tatalui; acelasi lucru l-a facut si Hitler in 1945: Nu au fost demni de mine, alt mesaj schizofrenogen; in ambele cazuri, parintele impostor a vrut sa devina mare prin altii, eu ma simt mic, tu copilul meu fa-ma mare), total nerealiste vis-a-vis de fondul genetic familial, care determina potentialul copilului; iar daca acesta esueaza in realizarea visurilor parintilor, acestia il vor dispretui ca pe un gunoi si vor incerca sa se debaraseze de el in vreun spital/azil psihiatric. Nazistii predau copiilor lectii despre eficienta statului nazist si cum poate fi sporita ea, spunand ca: "Un copil sanatos si eminent, costa Germania 125 de marci pe an, pe cand un copil cu dizabilitati costa 1800 marci" - prin urmare au decis sa extermine pe acestia din urma inclusiv adultii cu handicap fizic si psihic. Scopul acestor lectii era de a semana ura celor sanatosi impotriva celor bolnavi (vezi documentarul Apocalypse Hitler 2011). ** Da, parintii imaturi isi vad copiii ca pe niste parteneri surogat carora le transfera depresia lor, plangandu-si de mila in fata acestora ori de cate ori au ocazia, depresie pe care copiii o vor acumula treptat in timp, pana la cote paroxistice, mai ales cand viata lor personala le este confiscata neavand astfel din ce se hrani psiho-emotional. Depresia copilului preluata de la parinte este traita mai ales ca frica de abandon si lipsa de sens a vietii. *** Dispretul parintilor impostori - "Nu-mi vine sa cred cat ai decazut" - imi spunea mama in 2007, cand am fost nevoit sa ma retrag in casa bunicilor la sat cu tot cu lucrurile personale si sa-mi inchiriez apartamentul de la oras, pentru a pleca la Bucuresti ca sa fac psihoterapie. **** In cazul de fata, mama schizofrenogena foloseste des cuvantul cacat, cu referire la copii, ca fiind o proiectie inconstienta la propria ei "realizare" in ceea ce priveste educatia propriului fiu, educatie de care se dezice si nu doreste sa fie facuta responsabila.

Conceptul de familie schizofrenogena poate fi inteles mai bine, prin anumite concepte din Analiza Tranzactionala, cum ar fi parazitarea si jocurile psihologice, vezi jocul de putere Patriarhul, Parintele Parazit (descrise pe blog la Jocuri psihologice).

Fiul ajuns la psihoterapie, afla toate aceste lucruri dar intrerupe psihoterapia, ca sa joace toata viata: "Cat ghinion am putut sa am, saracul de mine!"

Cine sunt candidatii la decompensare psihica in familiile schizofrenogene: se spune ca va decompensa copilul cel mai sensibil din sistem. Dar ce inseamna sensibil? Inseamna mai multe lucruri: 1. capacitate mica de refulare a inconstientului 2. naivitate (comoditate in gandire, nu coreleaza cauza cu efectul, nu coreleaza vorbele cu faptele, mesajul non-verbal cu cel verbal, au constiinta morala nativa redusa - discernamant bine/rau scazut, se lasa amagiti usor, manipulati 3. Frica, copiii sensibili percep mesajul ascuns din spatele vorbelor doar ca frica, fara sa-l poata interpreta corect si definitiv - da, parintii nu ma iubesc, nu ma vor, decid sa nu-mi mai pese de ei. In mediul schizofrenogen, toti vor disocia ca identitate mai mult sau mai putin, dar nu toti vor decompensa spre diverse simptome psihiatrice (cel mai grav simptom fiind depersonalizarea totala, asa zisa schizofrenie in diverse forme). Asadar nu toti vor face schizofrenie, insa pot face orice alt simptom (de la nevroza la depresie grava, unii nu doar ajung sa vorbeasca in somn, trimit si sms-uri iar a doua zi cand sunt sunati nu-si mai aduc aminte nimic, altii manifesta doar enurezis, altii doar anxietate, cu insomnii, altii delir mistico-naturist etc. orice simptom e posibil, insa cauzele sunt aceleasi, pe principiul "unde dai si unde crapa", altii fac doar manifestari psihosomatice, alergii, psoriazis, ulcer, hipertensiune, bulimie/anorexie).

Despre narcisismul patologic (foarte important si foarte grav, narcisimul este prezent in majoritatea bolilor psihice, ca baza a acestora) "Om blocat in faza narcisica", care se iubeste pe sine prin tine. Care te vrea clona lui personala. Care isi foloseste copiii pentru propriile interese mercantile, meschine, narcisice, sexuale etc. Se spune despre Charles Manson ca dorea ca membrii sectei pe care o conducea sa-i imite gesturile in oglinda. El, care poza in

"parintele" sectantilor, dorea ca membrii sectei sa fie una cu el pana si in mimica si gesturi. Ei bine, asemenea oameni care nu au depasit faza narcisica a copilariei, si au dezvoltat un narcisism secundar, patologic, nu se pot iubi nici pe ei insisi ci au nevoie sa se hraneasca la infinit din iubirea altora pentru ei (ei de fapt se iubesc asa de putin pe ei insisi, incat doresc cu ardoare ca din dragostea ta pentru ei, sa se poata iubi si ei putin pe sine). Astfel, cu timpul cer tot mai mult de la ceilalti, pentru ca dezvolta toleranta. De aceea asemenea oameni devin din ce in ce mai tiranici si aberanti in pretentii. Ei nu pot iubi dezinteresat pe ceilalti pentru ca sunt goi afectiv (de aceea si au nevoie sa fie idolatrizati). Care sa fie cauza? De ce au dezvoltat un narcisism secundar, compensator la ce anume? Opinia mea este ca in primul rand asa e structura lor, si in al doilea rand mediul lipsit de iubire parentala (care inseamna acceptare - te accept asa cum esti, iti accept dorintele, gusturile, aspiratiile). Parintii narcisici, pretind sa fie iubiti (acceptati neconditionat) fara a ne iubi (accepta neconditionat). Si numesc aceasta "ascultare de parinti". Daca-i iubesti si asculti de ei (a se intelege de parintii narcisisti), ajungi la pierderea identitatii, la neantizare, exact ce simt membrii sectelor conduse de tirani narcisisti. Si aici se leaga narcisismul cu proiectia psihologica din psihanaliza si parazitarea din AT. Narcisistii prin tot ce spun, exprima ceea ce ar dori sa faca ei prin tine. Asa ca tot ce iti spun sa faci, este ceea ce ei si-ar dori sa faca. Desi Charles Manson nu a ucis pe nimeni, el este condamnat pe viata pentru crimele comise de membrii sectei sale, in numele sau (printre care si Sharon Tate, fosta iubita a lui Roman Polanski). Daca narcisicul e de fapt un schizoid? Schizoidul prin definitie sufera de angoasa de autodaruire, mai pe romaneste, nu poate iubi ceva aflat in afara sa, prin urmare nu are nimic de oferit (Fritz Reimann - Forme fundamentale ale angoasei - despre personalitatile umane)

Narcisicul poate fi psihopat Conceptul de narcisism secundar patologic compensator este descris in Analiza Tranzactionala prin incercarea de a neantiza identitatea celuilalt, astfel:

1.Nu gandi ce gandesti, gandeste ce gandesc eu (nu gandi). Nu este de acord cu nimic din ceea ce spune celalalt, il contesta in mod brutal, il jigneste sau chiar il ameninta cu moartea daca nu e de acord cu el. Daca e un impostor sentimental (si cum sa nu fie narcisicul altceva decat un impostor), narcisicul doreste sa blocheze

gandirea victimei pe cale de a-l deconspira. Si o va face de-o maniera ucigasa. In opinia mea, narcisicul este si schizoid-schizofrenogen, el se mentine compensat psihic, decompensand (schizofrenizand) pe altii mai slabi si la indemana. Daca e si profesor de scoala generala, e raiul pe pamant pentru el. Are pe cine critica, desfiinta, jigni, fara a fi tras la raspundere (in Romania, unde scoala e de tip fascist).

2.Nu simti ce simti, simte ce simt eu (nu simti).

3.Dorinta mea e ca tu sa nu ai nici o dorinta (nu dori).

4.Da-ul tau e Nu-ul meu si Nu-ul tau e Da-ul meu (nu exista, negare de sine, comunicare disociata).

5.Greselile mele sunt din cauza ta (gresesti mereu).

6.Meritele tale sunt datorita mie (nu reusi pentru ca meritele imi revin mie).

7.Fericirea mea e nefericirea ta/celorlalti (nu te bucura, fi nefericit ca sa ma simt eu bine).

8. Copiii trebuie vazuti (supravegheati) nu auziti (ascultati). Parintele interzice copilului sa vorbeasca la mas (nu iesi in evidenta cand sunt eu de fa, nu esti important pentru mine, nu fi important, aici doar eu exist si sunt important)

Narcisicul uneori poate fi usor recunoscut pentru ca vorbeste mult despre sine, si fara acoperire (este laudaros), are voce in crescendo ca sa intimideze pe ceilalti (asa ca Becali), eventual o semnatura cu inflorituri (gen Eminescu) iar cei din

familia sa pot fi purtatori de simptome psihiatrice diverse (ticuri, balbaiala, insomnii, etc. ca rezultat al frustrarii afective generata de narcisic, pentru ca de la el nu vine nimic).

Exista si un narcisism sanatos al micutului (pe la 4-5-6 ani), care beneficiaza de suportul si simpatia celor mari, care suna cam asa: "Ma vedeti? Exist si eu, sunt si eu bun la ceva, uitati-va la mine!" Astfel micutul incearca sa primeasca atentia parintilor sau a altor adulti, atentie prin care el se autoevalueaza, neavand dezvoltat un simt critic si o gandire obiectiva fata de sine. Daca micutul este ignorat, insa are in schimb parte de narcisismul parintilor (manifestat prin parazitare), este foarte probabil ca el sa dezvolte un narcisism patologic, copiat dupa cel al parintilor, in cadrul caruia copilul devine intruziv/abuziv, incercand sa-si impuna parerile, gusturile si imaginea de sine falsificata (laudarosenie) celorlalti, fiind in general respins de grupurile sociale. Acest esec il afecteaza mult pe adolescentul narcisic care se poate retrage social (atunci e catalogat ca schizoid). Narcisismul secundar patologic si compensator, se caracterizeaza prin fenomenul de parazitare si jocuri de putere exercitate asupra celor pe care narcisicul ii percepe mai slabi ca el, si de aici pana la a lovi in cel cazut sau a desfiinta identitatea celorlalti nu e decat un pas. Disperarea de autoafirmare fortata este mare, in cazul celor desfiintati de parintii narcisici. Asadar, in procesul de socializare, narcisicul aduce un corp strain, pe el insusi si toate realizarile lui reale sau imaginare, plus o doza buna de trufie si grandomanie. Acesta e mecanismul lui de defensa/compensare. El se poate agrava in timp, daca narcisicul nu e capabil de a se cunoaste pe sine insusi functie de feedback-urile primite de la ceilalti si sa se corecteze/accepte (e bine asa cum sunt, zic unii terapeuti, dar nu chiar asa, e bine asa cum ai fi fost daca nu deveneai narcisic, asta e altceva). Narcisismul patologic se manifesta atat nonverbal cat si verbal. Persoana incepe mai toate propozitiile cu "Eu", foloseste des pronumele "mie", nu are rabdare sa-si asculte interlocutorii ci este interesat sa vorbeasca mereu despre sine si ceea ce-i place lui peste interlocutorul sau. Exista o diferenta intre un om mandru, care se sprijina pe un bagaj substantial de realizari, pe o constiinta de sine inalta, adaptabil in comunicare functie de interlocutor, pe cand narcisicul nu prea are realizari (e cel mai adesea submediocru) si nici nu e capabil de a simti si gandi din perspectiva celuilalt. Cauza pentru care narcisicul se comporta asa, e deviatia sentimentelor dinspre ceilalti, total inspre sine (pana la a deveni inconstient de identitatile celorlalti, doar centrat total pe sine). El nu are un model din familie despre cum sa

tii seama de ceilalti, cum sa socializezi, cum sa lasi "puterea" de a se afirma si celuilalt. Cand celalalt doreste si el sa se confirme, narcisicul il desconsidera direct (aducand in discutie defectele pe care le observa la acesta). Batjocura, desconsiderea celorlalti oameni, fac parte din arsenalul de defensa al narcisicului, cand se epuizeaza pe sine ca subiect de discutie pozitiv. De aici si pana la paranoia e cale scurta. Pentru ca nu are rezultate proprii notabile, narcisicul traieste permanent o stare de nemultumire de sine, insa o manifesta ca nemultumire fata de toti ceilalti indivizi sau categorii sociale/profesionale. Deci narcisicul poate deveni un veritabil persecutor. Narcisicul isi apara inconstient o imagine de sine inalta (un sine fals), deseori compusa din mai multe fatete/identitati, pliate (din copilarie) pe dorintele narcisice ale parintilor, care departe de a fi obiective, i-au imprimat in minte sa fie ba cum vrea tata, ba ce vrea mama, sau ce vrut bunica. Nevroza narcisica apare cand societatea in loc sa-i confirme imaginea de sine inalta, i-o infirma. De aici si pana la depresie, e cale scurta. Astfel, narcisicul ratat social, dominat de vanitate, va avea o viata grea (si drumul deschis spre toate bolile psihice) daca nu va reusi sa fie in viata asa cum si-au dorit cei din familia sa. Solutia ar fi sa faca cat mai devreme o psihoterapie, unde va invata (daca nu a devenit prea paranoic) sa se evalueze obiectiv, sa-si cunoasca potentialul, sa redevina el insusi si sa tina seama de ceilalti.

Cum transmit parintii copiilor emotiile lor de "tristete" si "nefericire":

"Victima" sau "Nimeni nu m iubete!" - este jucat mai des tot la ar, att de brbai ct i de femei, care spun "Toat viaa mea am muncit i nimeni nu mi-a dat nimic!" sau "Toat viaa mea am fost amrt dei am muncit din greu" (astfel prinii i proiecteaz inutilitatea propriei viei n copiii lor - scriptul de ran). Cei care au ncetat s se mai vicreasc, sunt i cei care s-au desrnit (au reuit s prseasc definitiv satul). Ca sa vezi ce isi doreste de fapt un "jucator" trebuie sa-i citesti jocul (spusele) in oglinda.

De exemplu "Toat viaa mea am muncit i nimeni nu mi-a dat nimic!" inseamna "Toata viata mea am dorit sa nu muncesc si altii sa-mi ofere totul!".

"Toat viaa mea am fost amrt dei am muncit din greu" inseamna "Niciodata nu sunt multumit cu cat am, iar munca inseamna un chin pentru mine!" s.a.m.d.

Toate acestea fiind proiectii, vazute in oglinda, ele ne dezvaluie cu cine avem de a face. De aceea e atat de obositor sa ai de aface cu asemenea persoane, pentru ca ele niciodata nu spun direct adevarul, ci doar emit proiectii (proiecteaza asupra altora propriile nemultumiri si neputinte). Ce vrea victima "care sufera" de la cei din jur? De la "Sufera cu mine!" pana la "Sufera tu in locul meu!" Astfel, ea incearca in diverse moduri (cu un film trist, o carte trista, o melodie trista, istoriile tragice alte altora, etc.), sa modifice starea de dispozitie a partenerului de viata sau a copilului (daca-l are) spre depresie. Apoi dupa ce vede ca celalalt s-a intristat, si a devenit si el o victima "care sufera ca si ea", se bucura in sinea ei, pentru ca a dat si altora starea ei de tristete. Daca potentiala victima e un copil, slabe sanse sa nu rezoneze la comanda. Daca e vorba de partenerul de cuplu si acesta e suficient de constient incat sa refuze invitatia la tristete, victima "care sufera" poate deveni agresiva in alte moduri, mai directe, nu asa subtile cum a fost pasarea depresiei. In timp se poate ajunge la acuze de genul: "Nu ma iubesti!", victima "care sufera" se simte izolata, abandonata, neinteleasa.

Acesti oameni, schizofrenogeni, narcisici, impostori, copii "demonici" prinsi in trup de adult, whatever, in relatia lor cu D-zeu, gandesc cam asa: "ntotdeauna petii mici laud ngduina nvodului..." (spera ca o fi navodul cu ochiuri mai largi pentru ei). Credinta si mersul la biserica ii ajuta sa-si inghita mai bine refulatul (asadar sa se mentina in minciuna de sine si sa nu-si schimbe comportamentul).

Atentie la impostori, caci ei (atunci cand nu produc cazuri psihiatrice) adeseori produc impostori de profesie (prostituati profesionali), in toate meseriile! Pentru ca au constiinta morala mititic! Si ard de nerabdare sa o transmita progeniturilor lor!

Concluzie:

Daca nu vom cerceta/analiza stiintific mediile familiale (unde copilul s-a nascut sanatos in trecut si a ajuns "bolnav" in prezent), si vom da vina pe posesii demonice, farmece, etc. (in loc sa constatam doar ca functiile psihice sunt decompensate de nspe mii de fraze cu mesaje contradictorii care i-au rupt mintea in doua), nu vom intelege niciodata cauza reala, nu-i vom cunoaste niciodata pe cei "dragi" de langa noi, sau ce am devenit chiar noi cu contributia lor si a mediului nostru social.

Tot ce am descris mai sus, se petrece la nivel de inconstient. Si asa cum stiti, ceea ce se intampla pana la urma, este ceea ce vrea inconstientul individual, familial, colectiv (de exemplu nu conteaza ce spui, conteaza ce mesaj nonverbal emiti cand spui). Marea lupta pe care o duc cei care au facut psihoterapie, nu este doar cu inconstientul propriu si familial, dar si cu cel colectiv, pentru ca daca le inving pe primele doua, exista riscul sa fie corupti de inconstientul colectiv (care e destul de creepy in Romania). Daca are loc aceasta corupere, psihoterapeutul care l-a ajutat pe pacient sa-si invinga propriul inconstient si pe cel familial, poate spune ca pacientul si-a "ucis" parintele (pe psihoterapeut). Toti cei implicati in procesul psihopatologic, au urmatoarele scopuri: sa prezerve procesul si sa elimine vina pasnd-o de la unul la celalalt - si nu e vorba aici doar de acel cartof fierbinte descris de Fanita English ci de ceea ce spuneam la inceput, "Din cauza ta sunt nefericit eu, daca tu nu erai...eu...", si cum in familia schizofrenica toti sunt nefericiti si nu se suporta, se fac mari eforturi ca sa se elimine reciproc, primul care decompenseaza in psihoza fiind cel mai slab din sistemul familial (si alcoolismul e tot o psihoza, la inceput indusa chimic, iar la final devine permanenta, daca nu se moare prin ciroza mai repede). Daca acest proces patologic reuseste pana in final (adica cineva ajunge la psihoza), inseamna ca da, cel mai slab element din proces (copilul cel mai sensibil din sistemul familial), a fost eliminat si relatia familiala se mai detensioneaza (plus ca diagnosticul psihiatric sterge cu buretele orice responsabilitate morala a parintilor agresori). Odata diagnosticul pus, cei responsabili se simt asadar eliberati de orice vina. Psihoza nu este echivalenta 100% cu moartea, pentru ca daca schizofrenul paranoid i ucide intr-o criza de

furie pe cei care l-au impins spre psihoza, inseamna ca a mai avut un 0,1% din psihic constient de adevarul aflat la nivel profund. Desigur, crima nu va vindeca psihoza. Paradoxal insa, daca "nebunul" comite crima, va fi considerat iresponsabil de catre psihiatrie. Pentru ca el in 99,9% din timp este inconstient. Momentul crimei a fost insa singura lui strafulgerare de luciditate. Acesta e un final care rar se intampla. Cel mai adesea, psihoticii sfarsesc intr-un azil psihiatric, unde exista riscul de a proiecta vina procesului asupra altor persoane, nevinovate.

In familiile unde exista iubire si adevar (oamenii au inima curata), vorbele nu au un inteles ascuns in spate. Dar unde nu exista iubire (acceptare, intelegere), vorbele au mai totdeauna un inteles ascuns, care este chiar procesul schizofreniform. Intelesul ascuns are diferite denumiri: limbaj martian sau limbajul simbolic (Eric Berne, Ce spui dupa buna ziua, sau incongruenta). Depistarea intelesului ascuns se face de catre copiii inteligenti (care au in structura lor constiinta morala) prin observarea incongruentei intre mesajul verbal si cel non verbal si prin observarea diferentei intre vorba si fapta. Parintele ofera mult din vorbe dar foarte putin in fapte. **** Lamurire generala asupra protagonistilor acestui material

Subiectul este inepuizabil. O ora petrecuta cu mama schizofrenogena, aduce alte si alte exemple de mesaje care-ti rup mintea in doua (de ex: "Noi ne nastem cu o cruce in spate, dar trebuie sa zambim mereu" - pe dracu nu e asa, crucea ne-o pun in spate psihopatii astia care ne cresc, noi zambim pana ei ne omoaza zambetul; cand nu mai vine nimic de la victima, striga frustrati, vreau feedback pozitiv dar ei ofera tot mesajele lor disjuncte si depresive: poftim 500 lei ca poate mor! :)))). Un individ decompensat rau, si inconstient total, e un fluviu de patologie. Ca si visurile care rar se repeta, nici spusele lui nu contin aceiasi formulare, insa mesajele sunt aceleasi, recurente si redundante: preluarea vinei, si nu oricum ci cu zambetul pe buze si continuarea despagubirii. Este ca pe vremea nazistilor cand evreii inainte sa fie executati, erau pusi de acestia sa cante la instrumente muzicale (e vorba de acei evrei cunoscuti in comunitate ca interpreti la instrumente clasice). Si evreii au fost fortati sa preia vina intregii societati germane pentru dezastrul economic dar si esecul razboiului. De cate ori pierdea o batalie, Hitler se

intorcea furios spre evrei. Vedea a cui e vina, insa moral o pasa altora. Insa nu a mers la infinit. Si in final si-a tras un glont in cap. In familiile schizofrenogene, parintii nu-si vor trage un glont in cap, ci vor continua procesul pe care l-am descris deja pana vor muri. Orice contact cu ei e toxic, in primul rand prin mesajele non verbale. As putea sa stau sa arat in ce conditii au fost date unele mesaje distructive (cum ar fi acela ca mai bine m-ar fi aruncat in prapastie cum faceau spartanii cu rebuturile lor cand ii nasteau), de exemplu ca sa ma pedepseasca ca am furat cand aveam 10 ani, o modena de 5 lei de la un copil handicapat mintal. Am furat-o nu pentru ca aveam nevoie de ea, ci pentru ca-i dispretuiam pe colegi, ma simteam superior lor (acasa si la scoala auzeam parintii profesori facandu-i in toate felurile pe acei copii care nu intruneau standardele de invatatura si cumintenie. Erau facuti prosti, cretini, nulitati, pleava, gunoaie, etc. Eu partial ma intristam, ca ma simteam si eu potential inclus, insa, cand veneam in contact cu colegii eram batjocoritor, agresiv fara motiv, si chiar am furat (jucariile altora le-am furat de vreo 4 ori). Ai furat banii de paine a acelui baiat sarman, imi spunea maicamea cu mare tristete (ea se identifica cu el), de multe ori dupa aceea. Ai furat de la un copil necajit (cum a fost si ea in copilarie). Mama era diriginta mea. Aveam colegi de clasa simpli, modesti, insa nici unul nu era asa de agresiv ca mine in comportament. Iata modelul de agresivitate matern: la ora de lb. romana, mama da pe rand tuturor sa citeasca din manual. Cartea ajunge si la un baiat cu un usor retard emotional, foarte labil (la cea mai usoara atingere izbucnea in plans). El nu poate citi/pronunta Brancoveanu, doar Barcoveanu, spre amuzamentul general. Vine mama, il bate batjocoritor cu pixul in crestet si il someaza: "Zi ma cretinule Brancoveanu!", el tot Barcoveanu, si incepe sa planga (pentru ca toti radeau). Atunci nu s-a mai identificat cu acel baiat, nici nu a vazut ca el de fapt e de scoala ajutatoare (oamenii rai sunt si prosti, insa foarte vicleni in a-si apara actiunile). Dupa ce mama iesea din clasa, eu ma dezlantuiam peste cei mai slabi si stergeam dusumeaua cu ei. Nimeni nu avea curajul sa-mi zica nimic, eram baiatul directorului scolii. Mama diriginta. Baiatul primarului insa-i batea pe restul de le rupea oasele. Am fost coleg cu el 2 ani, la clasele 1-4 si cum dadea cu pumnii si picioarele in fete pana le punea la pamant, apoi le cara picioare in burta, m-a socat chiar si pe mine (care nu invatasem ca trebuie sa fiu empatic cu cei slabi). Pentru ca i-am furat o masinuta, m-a persecutat un an de zile, in pauze stateam doar pe hol, langa cancelarie, si intram in clasa numai dupa invatatoare. De frica bataii. Le-am spus alor mei, dar el era baiatul primarului. Care avea vila cu doua etaje, iar dupa ce nu a mai fost primar, a ajuns administratorul spitalului de spihiatrie din comuna, unde eu trebuia sa ajung medic psihiatru, nu ca sa tratez

bolile sufletesti, ci ca sa iau spaga. De la cine credeti? De la parintii schizofrenogeni care-si internau copiii acolo, decompensati. Ii internau ca sa scape inconstient de vina, dar ei credeau constient ca se vor vindeca. Ei bine, am decompensat si eu, pe la varsta de 17 ani. Am ajuns sa fac medicina, dar n-am mai ajuns sa profesez ca medic pgar (asa cum visa tata, care si acum imi reproseaza, ca atat si atat as fi putut castiga, in materie de bani evident). Acum sunt doar un pensionat de boala, nu cu psihoza (desi mediul a fost foarte prielnic, constiinta morala nativa ioc, totusi structura mea a rezistat, asa ca manifest doar o insomnie aproape totala iar diagnosticul care mi-a fost pus este de depresie recurenta (care inseamna tristete fara de sfarsit).

Cum am ajuns sa fiu constient de toate acestea? Simplu, am avut o sotie psiholog, am avut doua prietene psiholog, asa s-a nimerit. Fiecare mi-a spus cate putin, insa ultima m-a trimis la psihoterapie in Bucuresti, si asa am clarificat totul. Datorita unui psihoterapeut evreu, emigrat din Bucuresti in Elvetia in 1970, unde s-a scolit corespunzator (in timp ce la noi impostorii Causescu si Leana au desfiintat psihologia ca sa nu fie deconspirati). Dupa 1996, acest psihoterapeut a venit periodic in Romania, mai intai la Timisoara, unde l-a cunoscut ultima mea prietena care era studenta atunci si voia terapie (pentru ca a avut o mama cam ca parintii mei la un loc; ea este cea la care ii spunea mama "Tu sa mori cu 15 minute inainea mea, ca nu esti buna de nimic!" si o batea in clasa de fata cu colegii. In final pe banii ei s-a terapiat, s-a realizat material, are apartamentul ei, si lucreaza cu copiii mici partial nevazatori din 1999, ii invata alfabetul Braile, fiind si ea partial nevazatoare; este deci astazi profesor-educator la scoala de ambliopi din Timisoara, a fost un student bun, de 9 si 10, pentru ca nu a avut bani sa se intretina in facultate, decat din bursa si masaje terapeutice la femei, fiind absolevnta a liceului de masaj din Arad pentru nevazatori). Apoi psihoterapeutul a venit numai la Bucuresti, ca sa-i invete pe psihologii tineri de aici, cum sa faca psihoterapie. Ce mi-a spus, puteti citi in postul Fraze din terapie. Dupa ce "ai mei", parinti plus bunici au aflat relativ cum sta situatia, tatal meu a facut-o gunoi pe prietena mea, care mi-a recomandat terapeutul, iar bunicul m-a intrebat odata: "Te duci iar la pungasul ala de jidan?" Apoi tatal a zis, OK, dute la S. (terapeutul), de ce mai vii la noi? (lovitura sub centura). Nu le-am zis nimic. Reactiile lor, arata ca isi aparau temeinic impostura, normal, ce ati vrea sa faca? Voi nu ati face la fel in situatia lor? Tata la 65, bunicul la 88 nu se mai pot terapia nici vindeca moral sau sufleteste. Ei nici n-au avut aceasta sansa vreodata (ar fi trebuit sa-si dea seama

de tineri ce alegeri/compromisuri fac si care vor fi consecintele). Prin model, si eu am injurat ca si ei, am lovit fizic, si verbal (totusi n-am amenintat cu moartea pe nimeni cum au facut ei cu mine repetat). Unii au luptat mult sa ajunga la lumina, fara sa-i calce in picioare pe ceilalti, fara sa dea mita ca sa avanseze social, iar altii au facut toate compromisurile posibile si imaginabile. Cand eram mic, il auzeam pe tatal meu spunandu-i mamei: "Noi am facut compromisuri mari!". Si au continuat sa faca compromisuri, inclusiv cu mine, in mare le-am descris la Fraze din terapie. De retinut: cand te bagi intr-o relatie din interes (material, sexual, sa nu fii singur, etc), sa te astepti la un mediu schozofrenogen (care inseamna ca inconstient membri acestei relatii se vor desfiinta lent ca picatura chinezeasca ca sa scape din relatia mincinoasa, si cel mai mult au de suferit cei mai slabi, copiii rezultati din relatie). Oamenii constienti nu procedeaza asa. Alegi cat de cat bine de la inceput si cand nu-ti mai convine, pleci, nu stai sa-i distrugi pe toti ceilalti. Asa ceva la cei inconstienti si needucati nu se intampla. Ei nu pot renunta la beneficiile care-i leaga (sex, casa, alocatii, dependenta emotionala, etc.)

****

Cea mai mare drama pentru o curva e sa se casatoreasca si sa faca copii, rama pentru ea, pentru sot dar mai ales pentru copil.

Orice curva isi merita calaul (el se va razbuna din plin pe ea si pe copilul ei).

Ehei, eu puteam sa am 100 de barbati, dar am vrut sa am familie si copil (copilul e pacientul spitalelor de psihiatrie de 21 ani), spune mama curva.

Femeia e diavol pentru om (da, aia curva intr-adevar e, nimeni n-a castigat vreodata un razboi cu o curva, deact ucigand-o, dar asta nu e o victorie.)

Daca el moare (idiotul util) eu nu mai pot sa fac bani, spune curva.

Daca nu ai fi fost tu (adica eu, copilul) eu de mult nu mai stateam cu el (cu idiotul util), spune curva.

**** Ce e psihoza? Definitia e simpla: psihoza e diareea creierului. Defularea (exprimarea) necontrolata a inconstientului. Ce e un om care a ajuns in psihoza ce zace cu curul in sus in pat toata ziua drogat cu zyprexa, seroquel sau mai stiu eu ce neuroleptice puternice? E o mortaciune. Un cadavru viu. El nu a fost suficient de inteligent sa proceseze mesajele ascunse, disjuncte, sa le disjung si apoi s le elimine. Ele s-au acumulat dea valma in inconstient, au blocat mii de sinapse, pe une le-au rupt, si a rezultat un creier prajit din care emana (pentru ca mecanismele inhibitorii in stare de veghe ale inconstienului nu mai fac fata) exprimari bizare, ale conflictelor intrapsihice (un conflict intrapsihic este o dubla credinta care se exclude reciproc, de exemplu pacientul crede constient ca parintii il iubesc, il accepta si ii vor binele, dar inconstientul stie vag ca nu e asa deloc). Si totusi sunt psihoterapeuti (cum a fost familia Schiff in USA) care i-au vindecat pe psihotici. Iau scos din familii, i-au infiat, si in ani de zile au inlocuit mesajele distructive date de parinti. Ce e PMD? E o oscilatie ciclica (chiar zilnica) intre sinele ranit si sinele optimist (vezi disocierea). Restul le-am explicat pe site. Retineti, DSM-IV, clasificarea bolilor psihice, nu e decat un bla bla psihiatric, un delir foarte bine sistematizat in care psihiatrii cred cu tarie (cei fara pregatire in psihoterapie). Odata ajunsi pe mana lor, va puteti face o cruce si un mormant. Ma refer la cei care iau de cel putin 3 ani neuroleptice (si in doze mari, cum ar fi vreo 800 mg de seroquel, sau de la 30 mg in sus de Zyprexa) si care nu-si mai fac efectul decat in doze enorme care nu mai permit nici o activitate normala. Psihiatria e o moarte sigura, lenta si dureroasa a celor naivi si slabi de inger. Iar autorii morali sunt cei "dragi" de acasa. Asta e tragi-comedia umana.

*** V-ati intrebat de ce pentru o insomnie vi s-au prescris antipsihotice ca Abilify (sau altele)?

V-ati interesat ce efecte secundare au antipsihoticele atipice (al caror mecanism de actiune e necunoscut sau partial cunoscut), dintre care unele sunt ireversibile, cum e diabetul, diskinezia orofaciala, tremorul extremitatilor si uneori bruxismul? Cel putin la Abilify sunt recunoscute aceste efecte secundare si trecute in prospect. Zyprexa e interzisa in USA din 2001. Seroquelul la multi pacienti a agravat insomnia in sensul ca n-au mai putut adormi deloc, asa ca viata lor a ajuns sa depinda de o pastila. Stiati ca aceste medicamente nu actioneaza pe cauza bolii ci pe efect/simptom doar (si nu in mod precis ci in unul necunoscut)? Si ca in timp nu isi vor mai face efectul dar boala a evoluat insidios? Iar tratamentul devine imposibil de intrerupt pentru ca boala se va manifesta si mai puternic? De fapt nici nu se mai stie daca boala e de vina la final de simptomele exacerbate sau antipsihoticul insusi, caci unele antipsihotice dau o psihoza autoindusa de insusi drogul. Indiferent ca exista sau nu o cauza psihologica intrafamiliala care a declansat boala, numai psihoterapia poate face ordine intr-o minte tulburata de perceptii constiente eronate ale realitatii. O substanta chimica nu poate clarifica un conflict intrapsihic intre constient si inconstient. Dupa parerea mea, ca sa faci schizofrenie (sau orice alta tulburare mentala) e nevoie sa traiesti intr-un mediu schizofrenogen, unde indivizii au dezvoltat mecanisme inconstiente de aparare de tip schizoid (proiectia vinei, proiectia narcisica a sinelui, deplasarile fata de obiectul primar spre obiecte secundare - clivajul eului si clivajul fata de obiectul primar, identificarea proiectiva).

Sa revin la un exemplu de fenomen care rupe mintea in doua cetatenilor. Migrarea alesilor in parlament de la stanga la dreapta si invers. Eu votez pe unul dintr-un partid anume ca el sa fie de dreapta. Insa dupa un an, el migreaza la un partid de stanga. Acest fenomen daca se intampla odata, poate nu ma afecteaza, dar daca el se intampla timp de 20 de ani, ma va afecta. Ori nu voi mai merge sa votez, ori nu voi mai intelege nimic din ce se intampla si devin un alegator frustrat, confuz. Eh, asa e si in familie. Cand confuzia atinge cote maxime, frustrarea atinge cote maxime, iar inconstientul defuleaza. Cat timp Agresorul(parintele) isi poate face Victima(copilul) aliat? La unii doar o vreme (majoritatea pot functiona disociat). Apoi cand sindromul Stockholm esueaza, apare psihoza, care este un defulat necontrolat al inconstientului ce nu mai accepta situatia de compromis. Eu cred ca in psihoza constientul crede una (de regula o minciuna) dar la inconstient ajunge

adevarul (faptele, mesajele nonverbale, care nu coincid cu vorbele), insa un adevar care nu e filtrat, inteles si depozitat ca atare. Asa ca in inconstient e un haos. Un haos care ajunge sa se manifeste prin ganduri recurente, prin proiectii, si chiar prin halucinatii si delir (care sunt proiectii si deplasari de la obiectul/cauza primara, adica copilul nu are curajul sa se confrunte cu parintii si da vina pe altii, sau pe ceva imaginar). E nevoie ca toate lucrurile neintelese constient, sa fie clarificare de un specialist. Pastilele doar ofera un ragaz ca sa intervenim cu psihoterapie. E adevarat, e foarte greu sa faci terapie stand in mediul care a provocat boala insa ce alta alternativa e? Nici una.

*** Am gasit acest text pe internet, mi se pare graitor pana unde se poate ajunge in strategiile de agresiune psihica. Si cand te gandesti ca asemenea texte agasante sunt izvorate tocmai de la acei membri ai familiei care sunt agentii schizofrenizani ai celui "bolnav", si acestia au de fapt ca scop inconstient linistirea constiintei lor vezi, boala ta are cauza fizica, deci remediul e tot unul fizic, de la bunul D-zeu, natural si pur, asa cum numai El a putut crea in natura, pentru noi. Si astfel, sublima agresare psiho-emotionala numita ruperea minii in dou, adica schizofrenizarea capata noi forme pe principiul Iadul e pavat cu bune intentii. V dai seama, este inca un tip de hartuiala la care e supusa victima inconstienta, care daca mai si crede sincer, si le ia de bune, devine propriul hartuitor ipohondriac.

<<<Tratament schizofrenie in toate formele de complexitate

Buna ziua la ora actuala schizofrenia se poate trata cu succes datorita medicatiei noi care a aparut pe piata dar trebuie sa avem putina credinta (credinta cat un graunte de mustar zice Dumnezeu de veti avea, veti putea muta chiar si muntii din loc).Asadar, cunosc in complexitate toate formele de tip schizofrenic.In primul rand trebuie sa aveti credinta in Dumnezeu ca fara El nu puteti face nimic.De asemenea cunosc persoane multe aflate in aceasta suferinta, dar Dumnezeu ne-a dat plantele si mineralele naturii pentru vindecarea absolut a tuturor bolilor si multe persoane nu le stiu folosi in viata de zi cu zi.De exemplu ceaiul de coada calului

combate cele mai teribile halucinatii, confuzii etc.La fel ceaiul de sunatoare(planta din tulpina careia daca o rupi iese o seva rosie care semnifica sangele Mantuitorului), iarasi un bun remediu pentru bolnavul psihic.Iar in al doilea rand meloterapia ajuta foarte mult bolnavul psihic de a se detasade tot negativismul acestei lumii, ceea ce precede la o gandire pozitiva.Prin urmare,schizofrenia se poate trata cu succes daca sti cum sa te comporti cu bolnavul,sa sti sa il ajuti sa se integreze in societate si cu siguranta el se va insanatosi.Eu v-as da un sfat intelept celor care sufera de aceasta boala, stim ca in zilele noastre sa mergi la un psihoterapeut te costa o gramada de banii,si v-as sugera de asemenea in locul de amerge la un psihoterapeut sa ascultati muzica de relaxare (meloterapie foarte multa),astfel bolnavul va incepe incet incet sa isi revina ,sa gandesca pozitiv, dar trebuie si putin ajutat cu medicamentatie,fiindca si medicamentele care au aparut sunt facute de oamenii de stiinta in laborator,prin urmare oamenii de stiinta stiu folosul lor dupa ce le-au studiat in laboratoare tot cu ajutorul lui Dumnezeu(fara Dumnezeu nu putem face nimic).Asadar in incheiere as mai aminti un elixir al vietii de fapt sunt 2 procedee: 1.Un ceai facut din musetel, menta, sunatoare si tei este un adevarat elixir al vietii omenesti,fiindca suntem formati din corp, minte si suflet=> Musetelul este corpul uman,Menta este mintea noastra,TEIUL=SUFLETUL, si sunatoarea sangele .(Acesta este elixirul vietii ). 2.Ginsengul care vindeca absolut orice boala si multa lume nu stie treaba asta, chiar si cancerul se vindeca cu Ginseng nu degeaba este numita radacina vietii care creste sub forma de om.Aici este esenta lui DUMNEZEU.De asemenea ginsengul combinat cu Gingko Biloba formeaza esenta vietii, fiindca Ginsengul reprezinta radacina vietii ,iar Gingko Biloba reprezinta regenerare totala a organismului de aceea combinat(Ginseng+Ginkgo Biloba)este un adevarat elixir al vietii care te readuce la starea de om sanatos . As incheia prin urmatoarele cuvinte sper sa va fii fost de folos si aveti credinta in Dumnezeu ca fara El nu putem face nimic de aceea exista un determinism in lumea asta , si totul este de la Dumnezeu.Nimic fara Dumnezeu si Doamne Ajuta !!>>>

Da, deci asa arata un delir mistico-naturistic (o alunecare/deplasare de la un obiect rau - boala, care exista prin ea insi, cci e un dat de la d-zeu sau de la dracu, spre un obiect perceput ca fiind bun, vindecator, dar din pacate ineficient si inexistent)! Un fel de ghiveci (din care profita financiar vanzatorii de iluzii, de efect placebo), numai adevarul sa nu iasa la iveala.

Simptomul psihiatric nu e tembel (tembeli sunt acei medici care il considera o fatalitate genetica fara determinism psihologic), ci este o manifestare normala a psihicului la un mediu familial/social agresor (desigur, se includ si victimele care au devenit agresori ori se autoagreseaza dupa paternurile iprimate in familie spalarea creierului). Victima este purtatorul simptomului iar agresorul este cauza lui. Mai cercetati, despre mecanismele inconstiente de aparare, care apar in familia schizofrenogena.

Adevarata fraza asta, "Vei cunoate adevarul, si adevarul v va face liberi!"

Intrebati-va de ce a desfiintat Ceausescu psihologia, sub pretextul ca psihologii romni s-au apucat de spiritism? Si de ce contesta multi psihiatrii romni psihologia si psihoterapiile? Ca nu stiu ce se ascunde in spatele bolilor psihice? Sau ca le place siguranta unui venit indelungat?

Recapitulare Orice familie formata printr-un un contract mincinos (dintr-un interes ascuns) iar copilul este garantul/sigiliul acelui contract mincinos, este potential schizofrenogena (mai ales pentru copii care nu stiu nimic), atunci cand nici unul din membrii ei nu manifesta sentimente curate fata de ceilalti, adica nu manifesta dragoste. Iar dragostea inseamna intelegerea si acceptarea celuilalt in realitatea lui, venirea in intampinarea nevoilor reale (fizice si sufletesti) ale celuilalt, lucru care nu se intampla in familiile bolnave, nu pentru ca n-ar vrea, ci pentru ca nu stiu cum sa o faca (si nici nu mai e posibila dragostea atunci cand toti devin egoisti si narcisici, e posibil doar iadul acolo, de aceea si fac implozie aceste familii).

Aceasta stiinta nu se pierde de la o generatie la alta dintr-o data, ci gradual pe mai multe generatii. Poate stagna sau se poate amplifica functie si de structura copiilor (cu mai multa sau mai putina constiinta morala dobandita genetic, care e o forma superioara de inteligenta). Iar constiinta morala, supraeul, se pot reeduca in psihoterapie. Pastilele nu pot face asta. Tot procesul este inconstient, n-ai pe cine da vina. Mai prinde-l daca poti pe ala de acum 500 de ani, sau de acum 2 mii de ani care a fost sabotorul primar. Nu ai cum. Singurul lucru bun care il putem face este pentru noi insine.

Cand intelegi pe ceilalti in realitatea lor, nu-i mai urasti, accepti realitatea care a fost si mai este, si treci mai departe! Un agresor se simte bine, cata vreme victima lui crede in el; cand victima nu-l mai crede, atunci incepe chinul lui.

Bibliografie: J. Manzano, F. Palacio Espasa, N.Zilkha, "Scenariile narcisice ale parentalitatii", Editura Fundatiei Generatia, Bucuresti, 2002;(majoritatea taranilor isi cresc copiii din mila, e mila de sine proiectata in copii, si tot ce le ofera, haine, o jucarie - mare minune - sunt de fapt ceea ce ei si-ar dori pentru sine - si nu au avut niciodata adica tot proiectii narcisice, lucru care in timp produce mari confuzii in mintea copiilor; de aceea nu s-a nascut inca un Spartacus din tarani, pentru ca ei sunt robi si nu stiu ce e libertatea ca sa o transmita copiilor lor; Spartacus a fost din familie de nobili); S. Ionescu, M-M. Jacquet, C. Lhote, Mecanismele de aparare, Polirom, 2002, Iasi.

Delirul grandorii sexuale la unele femei

(un articol dedicat femeilor "chitite pe plodit", acelor femei care devin un agresor cat se poate de serios in cadrul familiei)

De cate ori n-am auzit textul asta: "Nu m-a meritat, nu s-a meritat, ani pierduti!"

Aici e locul unde sa va expuneti ranile, unde sa va marturistiti asteptarile inselate! Femei din toata tara, uniti-va! Protestati impotriva celor care v-au amagit cu promisiuni desarte! Demascati-le planurile si strategiile marsave prin care au ajuns sa va posede trupul vostru sfant! Ati meritat tot ce e mai bun pe lume prin simplul fapt ca v-ati nascut femei dar ei v-au inselat! Nu mai asteptati, spuneti-va durerea, ca alte virgine ca voi sa nu mai pateasca la fel!

Prin 2009, am ramas cu gura cascata sa cunosc o slujitoare a Domnului (baptista ferventa), ultraobeza, care mi s-a spovedit la telefon cum a amagit-o unul ca o iubeste numai ca sa se culce cu ea. Am cunoscut-o pe noi2.ro intr-o seara. Am vorbit cu ea pana dimineata la telefon, nu stiam ca are binisor peste 100 de kg, la maxim 1.60. A doua zi ne-am intalnit in oras. A ramas sa mai vorbim la telefon. In cateva zile a inceput cu delirul mistic, mi-a explicat cum doarme ea in bratele Domnului, bla bla. I-am zis, fugi de aici, ca tu pacatuiesti cu pantecul zi si noapte, faci sex culinar. M-a facut obraznic si relatia de amicitie s-a incheiat.

Prima data am incercat sa-i explic logic de ce mananca asa mult, la ce riscuri se expune, si ca de fapt programarea ei parentala isi continua cursul spre un deznodamant fatal cu toata credinta ei magica in Isus Cristos, iar ea mi-a zis ca nu conteaza trupul ci sufletul si ca doarme linistita in bratele lui Isus (n-a inteles ca asa se va si intampla curand, la propriu). OK, ideea era ca ea pusese cruce trupului si tot ce mai voia era un fraier care sa-i accepte sufletul invizibil. Promisiunea era ca daca o accept asa cum e, ea va deveni incetisor, de la sine, asa cum imi doresc. OK, mi-am zis, imi place cum suna, dar era si uratica la fa,

am evaluat tot ce se putea si nu era nimic la ea sa-mi provoace o descarcare de endorfine. Asa ca am dat cu barda, terapie de soc. I-am spus adevarul in fata.

Cineva mi-a spus: n-ai dat deloc cu barda. Ai aplicat cea mai corecta metoda. Exact, da exact asa procedez si eu. Indiferent ca omul pricepe sau nu, nu te va putea acuza vreodata ca l-ai mintit, hranindu-i balaurii din cap si suflet.

In cazul de mai sus, a fost vorba de un joc de putere sexuala (tu ai dreptul sa ma penetrezi numai daca ma iubesti, si cu acordul lui d-zeu), care cel mai probabil s-a desfasurat in imaginatia acelei femei, caci la infatisarea care o avea, nu vad cum sa fi existat cineva sa doreasca o relatie sexuala cu ea. In fine, era foarte frustrata (nu mahnita) ca a fost mintita. In contradictie cu porcunca biblica ca daca cineva iti cere haina, da-i si camasa de pe tine. Saraca, la ea nimic nu avea pret in afara de fofoloanca.

In acelasi cadru se inscriu si tinerele care confruntate cu iminenta unui viol se arunca pe geam de la etaj. "Mai bine mor, decat sa ma las umilita!" "Daca cineva iti cere haina, da-i si camasa de pe tine", repet ce zicea cineva. Eu nu spun ca violatorii sunt inocenti, ca nu fac jocuri de putere, dar ce rost are sa intorci agresiunea lor impotriva ta, mutilandu-te poate pe viata printr-un act sinucigas? Problema e insa cine cui da satisfactie in acest joc de putere numit "Violatorul" versus "inviolabila". Ori cele care se arunca pe geam, nu vor ca agresorii lor sa ramana cu satisfactia ca le-au posedat trupul si le-au umilit sufletul, vezi jocul psihologic "Inviolabila" descris aici http://analizatranzactionala.blogspot.com/2011/09/paternuri-comportamentale-jocuri.html

le redau inca odata mai jos:

47. Inviolabila. Jocurile psihologice care se termina la spital, la puscarie sau la cimitir sunt jocuri de gradul 3, dupa cum spune Eric Berne. Inviolabila este jucat de femei, care se expun intamplator unor contexte ambigue, in anturaje

dubioase, care faciliteaza cadrul unui viol. Confruntate cu iminenta violului, ele se arunca pe geam de la etaj, iar cand scapa cu viata, urmeaza luni de reconstructie osoasa dupa fracturi deschise si cominutive (cu inculpatii pentru viol cercetati in stare de libertate).

Cand femeia insasi, se plimba prin jungla cu halcile de carne pe ea, poate fi papata de lei. Actul sinucigas este ultima comutare a Victimei in triunghiul dramei, asa cum am aratat la jocuri psihologice in jocul "Sinucigasul", cand victima, prin intermediul publicului spectator, devine Persecutor ("S-a sinucis din cauza lui" astfel Persecutorul devine Victima publicului).

48. Fata cu tatuaj la spate" sau "Valoarea mea, e mai mare ca a ta!. Exista tinere care isi fac tatuaje in anumite zone corporale, tatuaje ce devin vizibile pentru partenerul sexual in timpul actului sexual in anumite pozitii sexuale. De exemplu tatuajele in zona lombara, care devin vizibile pentru mascul in timpul actului sexual pe la spate. Aceste tatuaje transmit diverse mesaje, cum ar fi: desi stau cu spatele, sunt cu ochii pe tine. Aceste tatuaje functioneaza cumva ca un al treilea ochi magic, care il supune si il tortureaza pe celalalt prin mesajul sau disimulat in valoarea mea, e mai mare ca a ta.

In descrierea jocului "inviolabila" de mai sus, am fost inspirat de o stire tv in care o fata ce voia un asemenea tatuaj, a fost amenintata de catre baietii grupului cu un viol in serie, motiv pentru care s-a aruncat pe geam de la etajul 4, scapand cu viata, multumit fiind ca s-a impus, dar alegandu-se in final cu multiple fracturi ce necesita cateva operatii de reconstructie osoas. Desigur, satisfactia psihologica e acum de partea ei, pe cand daca s-ar fi lasat violata, ramanea cu sentimentul de nvins sau de ce nu, de complice la o imoralitate...conform cu educaia (ar fi imoral si tabu s simi plcere n timpul unui act sexual prin constrngere, nu? ns durere e voie, durerea este "mntuitoare", ne poate oferi sentimentul de sacrificiu si de victim autentic).

Toate aceste comportamente patologice ar putea fi evitate daca parintii si-ar iubi copiii, in special parintii de sex opus. Am incercat sa inteleg de ce unele femei

romance, slave, latine si orientale nu poate face diferenta intre sex si iubire asa cum o pot face majoritatea femeilor anglo-saxone. Pentru ca sunt mai tampite? Pentru ca sunt infantile, pentru ca nu se pot maturiza ca sa isi castige existenta, si raman niste copii care cer, cer si iar cer de la barbatii in care vad niste tatici? Da, este posibil ca dragostea lipsa a tatalui sa faca din femei niste monstri nesatui. Un tata proxenet face aluzii sexuale fiicei, sau ii spune tu sa te mariti in America si sa ne iei si pe noi cu tine. Sa se marite in America dupa ce-i distruge personalitatea, independenta, identitatea, respectul de om si femeie? Barbatilor, daca astazi femeile va aspira de bani, e pentru ca tot alti barbati le-au educat sa faca asta. Cum e relatia cu tatal, asa va fi si cu viitorul partener de sex opus. La fel si viceversa. O femeie care isi maltrateaza baiatul va face din el ori o victima a prostituatelor, ori un agresor de femei. E suficient sa patologizezi relatia barbat femeie si copiii rezultati vor fi aproape sigur compromisi (unii mizeaza al naibii de mult pe hazardul genetic in speranta ca..."merge si asa"). Si astfel, popoare ca romanii, slavii, traiesc ca niste cadavre vii, manati de instinct si de frica de foame de mii de ani. Dar sentimental sunt morti. Alte femei nu concep sexul fara dragoste pentru ca sunt complexate fizic (sani mici, infantilisme genitale, lipsa talie, etc.) si spera ca daca inainte de a-si oferi trupul, barbatii se vor indragosti de ele si vor trece cu vederea defectele fizice, ceea ce e intr-adevar adevarat, insa ele nu constientizeaza asa lucrurile, ci isi spun: "Eu sunt un inger, un spirit, nu un trup, prin urmare nevoile mele sunt pur spirituale si afective, asa ca nu am nevoie de barbatii care vor doar sex" - iarasi minciuna de sine, grandomanie.

Expresia "eu sunt printesa, celalalt trebuie sa ma merite (mai ales daca sunt si virgina)" e tipic feminina, oriental (venit de la sluga Agar, cea care l-a nscut pe Ismael, stramoul tuturor demenilor bronzai de pe lumea asta, slug care s-a vrut a fi stpn, fiind mai apoi alungat cu tot cu plodul ei). De ce e folosit aceasta ludroenie? Ce asunde ea de fapt? Ascunde ca tata a trebuit sa o merite pe mama (adica nici mama nu i-a dat-o pe gratis lui tata, de aici incolo trageti singuri concluziile). Pe urma, cand sunt lsate cu asteptarile inelate, urmeaz alte romnisme, "Porcule, ticlosule, te-am prins, eti la fel ca toi". Oare nu prea multe femei romnce i orientale i reduc propria valoare la ce se ascunde in chiloi? Erik Erikson spunea ca in primul an de via, ataamentul mama-bebelu este cel care d acestuia din urm sentimentul valorii intrinsece: "sunt fericit c exiti" spun mama german. Romncele spun probabil: "Drace, am mai adus o curv pe lume!" Prin urmare aa se face c majoritatea

prostituatelor din Frankfrut sunt romnce, bulgroaice si alte atunturi de genul sta denumite ronat "popoare" (ele fiind doar nite haite).

Acest gen de femei considera ca relatia lor cu barbatii este una de "afaceri", ca barbatii sunt niste saci cu bani, neatractivi n comparaie cu femeile, ca organele lor sexuale sunt ca niste prune stafidite, si ca per total sunt niste gunoaie care merit sa le fie exploatate slabiciunile sexuale. Acum sincer sa fiu, rar barbat sa nu pice in plasa momelii sexuale, la fel cum rar femeie sa nu pice in plasa celor care au vila, masina bengoasa si statut social inalt. Sa le fie de bine ambelor categorii, mentalitatea lor e ceva de genul, aici e totul, acum ori niciodata! Ei sunt niste nprci din care se nasc pui vipere. Cand va veni stpnul viei i va tia in dou, i atunci va fi uluiala lor. Fiindc ei si copiii lor au fcut prpd n via pe care n-au semnat-o i n-au ngrijit-o.

Din specialista la Drept, Curva la Drept Am cunoscut recent o fata de 22 ani care studenta fiind la drept, a avut nevoie de psihoterapie ca sa-si seduca profesorii, sa poata vorbi in fata lor (si probabil sa joace in filmul Curva de la Drept). Mi-a povestit ca de 3 ani sta in casa, si clicaie netul fara nici un scop. Colegii de la facultate nu sunt suficienti de buni pentru ea (este atrasa doar de barbati de 35-40 ani, gen Dan Sova, cu bani multi si functii, sar casatori cu avocatul Cazacu care l-a aparat 8 ani pe Nastase, s.a.m.d.), iar barbatii de pe net nu sunt ok pentru ca daca ar fi cu adevarat masculi ar agata-o in viata reala (desi ea nefiind genul dupa care sa intorci capul). Drept pentru care-i considera pe astia de pe net ratangii, morcovari, labari tristi (e o mare consolare pentru genul asta de femei ca fara ele, ei isi fac o laba trista, dar oare ele uita total cand folosesc degetul sau dusul in lipsa barbatilor?). Totusi ea doreste sa fie agatata in viata reala, drept pentru care foloseste parfumuri de 250 lei flaconul (Oriflame si Avon sunt pentru curve jepate, argou care desemneaza femeile "buboase", jegoase, si sarantoace). Doreste sa devina judecator si se jura cu raa in gura ca nu se va lasa corupta. Deci vedeti cum o fata banala, de care nu se impiedica barbatii pe strada, traieste intr-un delir grandoman si denigrator la adresa barbatilor, riscand in timp o depresie severa, doar ca sa-si nege nevoile

afective si fiziologice. La fata asta m-sa i-a spus ca barbatii sunt niste gunoaie, tatal ei fiind un alcoolic (care la randul lui a avut o mama oribil). Aceste femei au mentalitatea c mna care le intra sub fust musai sa fie plina cu aur, iar refuzul pe care il ofer cu drnicie tuturor este beneficiul moral himeric din care se hrnesc. In opoziie cu acest tip de femei, sunt acele srmane crora nu le-a fcut nimeni vreo ofert astfel c au ajuns s apeleze la castravei. S nu v inchipuii ns c orice brbat poate nlocui castravetele. Nu, pn i astea au pretenii n aa msur c te fac s te simi inferior unui castravete.

O pereche nefasta cu femeile care se cred superioare sexual barbatilor, o fac cei care se cred "Scula lui D-zeu pe pamant". Ei sunt foarte sensibili la orice joc de putere al femeii asupra lor, si riposta lor e ca o executie, uneori chiar recurg la crima. Ei sunt genul de barbati care spun ca "femeia care nu se fute in cur si in gura, nu e femeie" si au tot felul de tactici de umilire si distrugere a ceea ce ei percep ca suprematia erotica a femeii asupa barbatului (de exemplu unii le spun la consoarte "tu esti teaca pulii mele", altii le cheama dupa ei: hai b piato, stropitoareo, degetoaico). Trageti concluzia ce fete vor avea acesti barbati deveniti tati de fete, si cum se vor purta fetele lor cu viitorii lor parteneri. Ori vor fi niste victime, ori niste agresori. Un exemplu de patriarh este Gigi Becali, acum spune Doamne mantuieste-ma, peste 5 minute, catre o ziarista, "taci proasto, idioato". Nevasta si fiicele lui il urmeaza cu capul in pamant, tacute, ca niste umbre, si Gigi cocosul, le conduce tantos la biserica. Are vreun pacat greu Gigi? Absolut nici unul. Doar el e un patriarh.

Disfunctia erectila psihogena, poate surveni in timp, datorita relatiilor cu asemenea femei. Unele se folosesc de religie (santaj religios) pentru a domina sexual barbatul (D-zeu mi-a dat putere asupra ta, El vrea sa fim noi impreuna, etc), altele se folosesc de virginitate (ma futi dupa ce spun da in fata la popa, dar ele nu spun da la fi`te cine, ci la cineva care pune totul la dispozitie). Important e sa-ti dai seama din timp ca se exercita asupra ta jocuri de putere sexuala, si sa nu continui relatia, pentru ca ea in timp va duce la grave frustrari afective si sexuale.

Cand doi curvari se casatoresc, se vor decima. Vor face jocuri de putere non stop pana unul din ei va crapa (alcoolism, psihoza, crima). Ei nu stiu ca puterea se

poate imparti, ca se cade mai bine sa dai intaietate celuilalt, ca e crestinesc sa slujesti cand esti respectat si sa pleci cand esti dispretuit. Dar unde sa plece ei si cu cine, cand agresorul fara victima si invers, victima fara agresor s-ar "plictisi" de moarte? Ei fiind codependenti in jocul lor de agresiune le-ar fi imposibil sa se cupleze cu cineva care e cinstiti si onest. Ei nu cunosc alte comportamente decat cele traite in familia de origine (parazitare). Caci victima e de fapt tot un agresor care spera sa devina candva pe picior de egalitate cu cei care au prejudiciat-o, insa vrea sa se echivaleze tot prin agresiune. Miza razbunarii actioneaza ca o doza de drog mult asteptata.

Unde pot fi gsite asemenea nenorocite, aproape totalmente lipsite de atractivitate fizic, preponderent cazuri sociale (cu copii din relatii destrmate, cu domiciliu in chirie) avand ca unic scop un trai bun, condiii optime, fr munc, pe spinarea unui idiot util tratat ca un simplu sac cu bani? La matrimoniale, acolo unde zac cu anii toate rebuturile de sex feminin, nu conteaza c e vorba de site-uri sau de ziare, tipologia e aceeai. i pentru c sunt incapabile de sentimente ci numai de interesul de a plodi i a profita, traiul lor i al copiilor lor este un adevrat iad, alturi evident de un partener ca i ele. Cci cine se aseamn, se adun pn la urm.Pentru alte jocuri de putere sexuala, vedeti sectiunea Jocuri Psihologice

Dragostea mai inseamna si sacrificiu, iar uneori sa accepti ce ti se ofera, caci nu poti avea decat ceea ce-ti permiti. Insa, asa cum spuneam, sluga Agar a vrut sa ia locul sotiei lui Avraam. Prin urmare a fost dat afar. i iat c pn n ziua de astzi, femeile de aceeai teap, au aceeai soart. Eric Berne spunea ca daca vrei sa obii o doamn, e nevoie s ncepi educaia cu bunica ei. Pe mine aceste lucruri m deranjeaz dintr-un singur mod, atunci cnd au loc confuzii de roluri. A dori ca fiecare s i vad lungul nasului i s-i fac contiincios treaba, care o fi ea s fie. Eti prostituat, f-i treaba bine, i i merii respectul. Poi mai mult, poi s fi soie, mam, femeie de carier, f-i i n acest caz intreaga datorie. Nu poi, lasa-le pe altele. Mai bine ntinde mna i cerete, e mai onorabil dect s neli lumea, ba mai ru, s pui un om pe lume n calitate de aa zis mam distrugandu intreg destinul acelui om (aa cum face naia igneasc de cnd e lumea, mai deczui ca tia se mai gasesc prin Aftica doar). Evident, gazdele au un rol hotartor in decaderea sau integrarea minoritarilor. Barbaii romni sunt aa de cunoscui vis-a-vis de respectul lor pentru femei, nct prostituatele romance

din Frankfurt i refuz. Au avut acas un asemenea "tat", mcar la 2 mii de km distan s scape de violulul unui asemenea specimen (ajuns i el aa tot datorit unei mame-curv). Si iacat c am ajuns la cine a fost primul, oul sau gina.

Cand inveti pe cineva sa fie curva, primul cu care va fi curva vei fi tu. O curva isi mai schimba pestele (sponsorul), dar nravul ba.

Sindromul copilului abandonat Facand psihoterapie, am aflat ca parintii mei sunt niste impostori (in calitate de parinte) care s-au folosit de mine, iar eu am acceptat targul lor pentru ca a fost comod (aveam traiul material asigurat). Apoi am aflat ca trebuie sa divortez mental de parinti, sa renunt la ceea ce am invatat gresit d.pd.v. moral de la ei, sa nu-i mai iubesc (asta fiind o investitie de energie inutila, dupa care as fi dezamagit din nou) si treptat sa devin independent material de ei. In acest moment, am intrerupt terapia, si am vrut sa ma razboiesc cu parintii fiind total dependent de ei (chiar am riscat abandonul, ba inca mi s-a si spus, "du-te la x", adica la terapeut, lucru care nu il voi ierta). Am varsat multa furie pe ei, parte au constientizat, parte nu, si fata de cele mai multe reprosuri ei nu au simtit nici o vina, chiar facand bascalie de mine, legat de faptul ca "mi-au furat viata" ("asta ne-ai mai spus de nu stiu cate ori", imi zice maicamea, adica, si ce daca?). Deci, a fost inutil, viata inapoi n-am mai primit-o, iar scuzele lor au fost din varful buzelor, nu sincere. La randul meu, eu eram foarte afectat de ceea ce mi-au facut ei si indiferent si inconstient fata de suferinta pe care am pricinuit-o altora in decursul vietii. Nu am realizat faptul ca daca apucam sa am o familie si copii, ii nenoroceam psihic mai rau decat m-au nenorocit parintii pe mine. Apoi la furie, s-a adaugat groaza abandonului, am crezut ca parintii odata deconspirati, ma vor parasi, si eu cum eram decompensat psihic, fara putere de munca, as fi ajuns in pericol de moarte. Nu m-au parasit, iar mai tarziu am aflat si motivele. Trei la numar: dependenta Victima-Agresor (orice agresor se ataseaza emotional de victima, asta nu inseamna ca o si iubeste real, e mai mult o dependenta Copil-Copil, o proiectie a milei de sine a Copilului din parinte in Copilul din copil, agresorul fiind tot un copil imatur si dependent), rusinea de gura lumii ("nu-l putem parasi ca ce zice lumea de noi" sau "el e mandria noastra" sau "ne bate D-zeu"), si instinctul de parinte (care presupune doua notiuni, hranire si protectie de frig mai ales, de aceea si sunt intrebat des, daca am

ce manca sau daca am avut caldura suficienta in camera; nu sunt intrebat de ce as avea nevoie ca sa fiu fericit, ci numai ca sa exist fizic). Eu am existat si exist doar cu trupul pentru parintii mei, supravietuirea mea fiind o datorie "morala" pentru ei; odata mama imi spunea: "poti sa infiezi si tu daca vrei un copil, sa ai pentru cine plange" (sa am cui sa pasez depresia mea, "mila de sine"). Asadar ce vreau sa subliniez este sa nu va temeti de abandon, dupa ce ati aflat in psihoterapie ce parinti "minunati" ati avut, nici sa nu intrerupeti psihoterapia ca sa mergeti sa le dati in cap. La puscarie s-ar putea sa nu fie un mediu mai sanatos ca cel alaturi de niste parinti impostori. Ce trebuie sa faceti, este sa deveniti niste "copii" cu ochii deschisi, sa nu mai investiti sentimente in parinti, sa nu-i mai lasati sa va paraziteze (sa mai traiasca viata prin voi, sa caute multumire, satisfactie si implinire prin voi; parintii care au increderea in sine serios afectata, care nu au permisiuni de a se bucura de ceea ce-si doresc, fac proiectii asupra propriilor lor copii, dorind ca acestia sa faca exact ce isi doresc ori si-au dorit sa faca ei, parintii, dar nu au avut curaj sau potential sau permisiuni parentale la randul lor - de aceea din rob nu se poate naste om liber) si daca e posibil sa cresteti mari, adica sa deveniti adulti. Cu cat va treziti mai repede, norocul vostru. Eu am aflat adevarul la 34 ani, si pe la 39 m-am impacat cu el. Dar eu am fost decompensat de la varsta de 17 ani. Nu ajunsesem la psihoza, dar nici departe. Chinul inconstientei a fost insa asa de cumplit, ca si cand cineva imi scotea creierul pe nas. Atunci am realizat ca mie de fapt mi s-a transmis toata vinovatia pentru nefericirea parintilor mei, nefericire de care evident nu eram vinovat, dar ei m-au adus pe lume, ca sa-i fericesc fiind exact ce ei au dorit si nu au putut, in desconsiderare totala a inclinatiilor, aptitudinilor si potentialului meu genetic. Recunosc ca am incercat sa le deschid ochii (adica "le-am facut psihoterapie"), dar a fost pentru a-mi face traiul alaturi de ei, cat de cat suportabil. Nu asta e calea. Dar daca nu aveti incotro, aparati-va, inchideti-le gura. Nu vor suferi prea tare, pentru ca ei, parintii impostori, sunt nefericiti pentru ca la randul lor au fost prost tratati de catre parintii lor, ei sunt goi afectiv si nu are cum sa le pese prea tare decat de fundul lor.. E un cerc din care se poate iesi cu mare efort.

Orice boala psihica, implica dependenta victimei fata de agresor, insa scopul psihoterapiei este iesirea din aceasta codependenta. Am postat acest material ca cei care afla ca parintii lor sunt legati printr-o relatie din interes, si ca de fapt au pierdut de generatii stiinta de a iubi (se spune ca tii cu adevarat la cineva cand ii doresti ce-si doreste), sa nu ramana blocati in sentimentul de copil abandonat si

neputincios. Ci de preferat e cautarea solutiilor iesirii din codependenta, iar daca nu puteti imediat, cel putin sa fiti constienti si sa nu-i mai iubiti. Cand mergeti la psihoterapie sa nu cautati substitut de parinti in psihoterapeuti. Nici in parteneri de viata nu-i veti gasi. E o solutie proasta sa cauti pe cineva sa te duca in spate. Nu duce la fericire pentru nimeni.

Ce am mai aflat, din terapie si din carti, e ca parintii impostori (pe care i-am numit captivi in relatii de casatorie nedorite) nu sunt asa doar pentru ca au ales gresit partenerul de relatie. Paternurile comportamentului lor (care le-am prezentat pe blog la jocuri psihologice) sunt inradacinate din copilarie si ruleaza pe pilot automat. Este foarte greu fiind decompensat psihic sa te aperi de un jucator profesionit de jocuri psihologice, beneficiul negativ incasat de fiecare data v va strpunge inima (ca sa rezisti la lovituri morale, ai nevoie de niste piloni in spate, ori tocmai acesti piloni lipsesc). Pe de alta parte aflati la mna lor nu puteti riposta prea brutal (imediat vor curge lovituri sub centura, gen "nu sti pe cine cresti", "daca nu ti-e bine de ce mai vii la noi" "plecam la azil si te lasam aici" etc.). As fi tentat sa aplic strategia americana in razboiul cu japonezii: "Cu bestiile sa ne purtam ca niste bestii!" dar nu se poate real. E doar o fantezie infantila. Pe de alta parte, nici sa incasati loviturile de fiecare data nu se poate, pentru ca asa se avanseaza spre psihoza. Totusi cateva masuri se pot lua, cum ar fi sa nu va impartasiti bucuriile si tristetile cu asemenea parinti (veti vedea ca in aceste prilejuri ei gasesc o deosebita satisfactie sa va refuze ori sa va acuze). Odata ce aflati in terapie (sau de pe acest site) cu cine aveti de a face, considerati-i niste straini cunoscuti. Este foarte paguboasa metoda crestina a iertarii, iubirii si intoarcerii celuilalt obraz. Acesti oameni sunt niste bestii. Ei nu apreciaza iertarea si iubirea, ci se tem doar de frica abandonului si numai cand ajung sa fie dependenti de voi. In primul rand nu sunt constienti de ceea ce fac. Si tot inconstient se hranesc din beneficiul agresiunii. Insa simt cand victima se raceste definitiv afectiv de ei. Asta-i va durea. Reprosurile iarasi nu merg, ci aduc agresorului un feed-back, el stie atunci ca a lovit la tinta. Sa va plangeti iarasi nu merge, le aduce tot satisfactie, si va vor lovi din nou in rana (ei sunt surzi la suferintele voastre, care nu sunt pentru ei decat prilej de bucurie sau de ingrijorare ipocrita, trebuie sa tineti cont ca voi sunteti de fapt sursa nefericirii lor, mai ales acum ca sunteti pribabil bolnavi). Contactul cu ei este degradant, neantizant, si cu timpul veti deveni iarasi marionetele care ati fost inainte de terapie. Ce nu face omul pentru a supravietui cu un stroke fals, cu o nalba? Contacul cu oamenii sanatosi e foarte pretios, si o sursa buna de stroke-

uri. Cautati asemenea contacte. Discutati cu ei lucruri pozitive, constructive, nu "ce groaznic e totul". Limitati contactul cu cei din familie, stati mereu in alta camera sau plecati pe afara. Orice contact pe timpul cat sunteti cu ranile deschise, produce durere. Eu am norocul sa nu stau cu ei. Daca as fi stat, acest blog n-ar mai fi existat. Mi-a luat 5 ani, sa decodific 39 ani de nebunie (si nu singur). Dar daca maine ma duc acolo, si stau o luna, mi-ar mai lua inca cateva luni de decodare. Asa ca, imi dau seama ca cei care stau in asemenea medii fara sa inteleaga nimic, doar drogati cu neuroleptice in doze crescande, traiesc de fapt in iad. Stand cu asemenea oameni nu poti avea nici macar un pisic, caci si pe acela il vor agresa (prin bataie) si batjocori cu porecle. Asadar care e solutia pentru cei decompensati care stau in casa cu cei care i-au decompensat? Nimeni nu stie. Psihiatrii tot ce stiu sa faca este sa prescrie neuroleptice, si sa-i trimita la munca, asa drogati. Sau sa le faca o pensie de boala sau un ajutor de handicap. Care nu permite separarea din acel mediu. Stiu ca fara clarificarea mesajelor schizofreniforme si distructive, nu exista usurare a suferintei psihice. Si cand deja exista o placere perversa de a delira si halucina pe langa realitate, tocmai pentru a fugi de realitate, care e asa de dureroasa ...ce sa mai zic. Asta e chiar calea cea mai usoara. Refugiul in psihoza. E ca o betie fara alcool. Unii chiar se simt bine asa. Altii nu. Usurarea suferintei vine in mod cert odata cu explicarea minciunilor primite de copii de la parinti. Se numeste in psihoterapie, rezolvarea conflictelor intra-psihice dintre constient si inconstient. Constientul crede minciuna, inconstientul percepe vag adevarul insa aceste adevaruri din inconstient sunt vagi, neclare, ca in ceata, si ele se manifesta prin cosmaruri, vise, halucinatii, delir, intrun mod destul de distorsionat. In postarea familia schizofrenogena, am dat foarte multe exemple (ca de altfel pe tot blogul) de mesaje ascunse in spatele vorbelor insa decodificate. Odata decodificate si intelese aceste mesaje, suferinta psihica inceteaza (spun asta din proprie experienta, nimic nu poate inlocui adevarul, nici munca in exces, nici sportul, nici alte surogate sau refugii; odata clarificat totul, restul e tacere...).

Despre OCD si alte tulburari asemanatoare Tulburarea obsesiv-compulsiva

O sa va spun pe scurt cauzele acestei "boli".

(ele necesita ceva cunostiinte de psihanaliza si analiza tranzactionala) (am facut psihoterapie cu un analist tranzactional si asa am aflat cum sta treaba) Cauzele acestor decompensari (defulari inconstiente) sunt agresiunile din trecut, din familia de origine, fizice, verbale (emotionale,) morale. Mai exact. Bataile, amenintarile cu moartea, mesajele schizofrenogene (care paseaza vina si raspunderea de la parinte la copil, desi deciziile au fost luate de parinte in ce-l priveste), toate acestea producand traume si "ruperea in doua" a mintii copilului. Cu cat sunt mai agresive si date la o varsta mai mica, cu atat mai rau, deoarece cauza traumatica iese total din sfera constientului, e uitata, iar inconstientul care la timpul potrivit le-a perceput doar ca pe o amenintare cu moartea, le remite astazi, mai ales daca stati in acelasi mediu, sub forma de afecte irationale, temeri irationale. Nu e nici o diferenta intre un simptom OCD si un delir paranoid (mi se trimit raze laser pe sub usa), decat ca unul e manifestat comportamental, ca o compulsie, si bolnavul e constient ca e irational, iar delirul e ceva care chinuie mintea dar e acceptat ca adevar absolut (compensator la o trauma, de abandon, de stima de sine scazuta). Cu cat micutul a fost traumatizat mai devreme, cu atat simptomele sunt mai irationale, pentru ca ele sunt redate ASTAZI, cu mintea de atunci. Desigur, intr-o familie schizofrenogena mai exista parazitari (un subiect vast), jocuri manipulative (alt subiect vast). Nu vi le traduce toate psihoterapeutul, doar pe unele, insa va ofera astfel un model de rationalizare cauza-efect a mediului emotional familial. Insa, mesajul e sa iesiti din mediul unde ati fost si mai sunteti agresat. Poate v-ati facut o familie si faceti aceleasi abuzuri cu partenerul si copiii. Simptomele de defulare ale inconstientului, sunt pe principiul unde dai si unde crapa (cauzele sunt cam aceleasi, simptomele sunt de nspe feluri). Boala OCD este inventata (si il motiveaza pe pacient sa o personalizeze si sa o intretina ca un dat de la natura), face parte din bla bla-ul psihiatric, ca toate celelalte boli din DSM. Unii fac OCD, altii manifesta doar o insomnie rebela, altii paranoia generalizata, altii ajung sa faca chiar episoade psihotice cu halucinatii si delir. Cauzele care intretin simptomele sunt perceptia de sine mincinoasa (falsificarea sinelui), trocul cu sentimentele (relatiile din interes), caci orice compromis in viata de la "inima" se va plati intr-un fel, daca nu e facut constient iar cine l-a facut nu are puterea de a-l duce in spinare.

Cam toate familiile disfunctionale (pe romaneste formate din interes, de catre oameni rai si prosti) dau mesaje distructive si schizofrenogene.

Detalii amanuntite aici despre cum e o familie schizofrenogena si ce mesaje poate da http://www.analiza-tranzactionala.blogspot.ro/p/familia-schizofrenogena_03.html

Daca stati in asemenea familii, si dialogati cu cel care da mesaje schizofrenogene, fara a le "gandi" si pasa inapoi (un lucru consumptiv), veti ramane cu o urma in suflet (sinapse blocate). Si acesti stimuli intretin si agraveaza simptomele, oricare ar fi ele din bla bla-ul psihiatric. Imi si vine sa rad cand aud ca sunt unii specializati pe OCD. Pe un simptom inventat care e socotit "boala" de sine statatoare, desi e doar varful aisbergului.

In psihoterapie, tratarea acestor simptome se face pe scurt astfel: depistarea cauzelor (analiza sistemului familial), suprapunerea efectului peste cauza, rationalizarea efectului functie de cauza, adica intelegerea lui, si mutarea investirii de energie psihica (aici va ajuta si contra-transferul psihoterapeutului) de pe simpom pe cauza reala, apoi investirea autoritatii psihoterapeutului peste cei care au produs/produc cauza (figurile parentale). Mai pe intelesul tuturor, aveti nevoie de un terapeut pe care sa-l percepeti superior, cu autoritate mai mare asupra voastra decat au avut ce-i care v-au traumatizat. Iar acesta va da mesaje noi si bune, permisiuni noi, pe care repetandu-le in minte, luni de zile, le veti imprima in inconstient (inconstientul e orb, poate fi programat pozitiv sau negativ in functie de cum vrea constientul). Iar simptomele vor diminua. Nu diminueaza, schimbati terapeutul.

Cu tratament psihiatric pe viata, se ajunge la certificat de handicapat psihic. Asa ca sa incercam sa intelegem cauza reala si sa o eliminam, rational, fara furii, ura, etc. caci totul se face inconstient, si imbolnavirea si vindecarea (raul s-a produs fara intentie, nu exista vina a celor implicati; cei rai care produc traumele nu sunt nici ei constienti de ceea ce fac, sunt si ei decompensati intr-o anumita forma si nu se pot controla).

Important: prin mesajele schizofrenogene, cel care le da, incearca sa-si rezolve pe o cale abuziva, egoista, o problema de viata pe care o are cu ceilalti (Din cauza ta sunt nefericit eu, daca tu nu ai exista...eu as...- si va actiona in consecinta, sa-si elimine existential cauza, poate fi copilul, partenerul de viata). Simptomul psihiatric va indica intr-adevar ca cineva a vrut ca voi sa nu mai existati, sau sa deveniti cum si-ar fi dorit celalalt sa fiti - intruziune - etc. Clarificand propria viata (prin divort, daca terapia de cuplu e fara succes), rationalizare, exista sanse de vindecare. Eu deabia dupa 5 ani am reusit sa rationalizez si sa nu intru in schema de abandon de exemplu. Am avut si vreo 4 ani delir mistic revendicativ/vindicativ, am luat zyprexa ca sa-l diminuez, insa mi-am repetat mereu ca nimeni nu are vina, totul este inconstient, nu exista d-zeu si nu exista drac. Si a disparut acest delir. Bunica a murit cu el, isi ruga din 5 in 5 minute moartea, citea ore in sir din biblie, il ruga pe d-zeu sa o scape de omul asta (bunicul) care o injura urat, o ameninta cu moartea. Insa bunica a murit la 85 de ani, avand doar o depresie lunga, fara sa fi actionat real ca sa scape de bunicul (avand stima de sine praf, insa mult orgoliu, nu a reusit sa aiba vreun job in viata), si nici un inger si nici un Isus nu au venit sa o scape. Batea rau pisicile de fata cu mine, si imi striga: "Sa te uiti la mine (nu la pisic) ca de nu iti dau cu bata in cap" apoi se ruga la D-zeu sa moara. Asta e delir, decompensare, nici decum credinta. Cei credinciosi sunt fericiti cand sufera ocara. Cei necredinciosi nu. Il cheama pe d-zeu sa-i scape, dar el nu vine NICIODATA. Asa ca aceste rugaciuni adancesc depresia si disperarea. Pentru ca nu implica ratiune cauza - efect. Sufar (efectul) pentru ca exista aceasta cauza (in fata caruia eu nu fac nimic). O pot elimina, scap de suferinta in timp, nu o pot, incerc alte strategii (retragerea totala a investitiei in sentimentele pentru agresori, facand astfel diminueaza dependenta emotionala victima - agresor; si ura e tot o investitie cu putere in agresor).

Atentie ce cuvinte folosim cand evaluam agresiunea si mediul agresor, caci cu ele investim inconstient cu putere agresorii sau le vom retrage in timp investirea si frica dimineaza pana dispare (detalii in NLP). Gandirea pozitiva (se poate) versus cea negativa dupa ce ati analizat cauzele, le-ati inteles si acceptat deplin. Nu am reusit, mai incerc, in loc de nu am reusit, inseamna ca nu se poate (investirea si reinvestirea cu putere a simptomului dupa fiecare manifestare-esec versus retragerea investirii).

Atentie ce adjective folositi, inlocuiti pe cele exagerate, rurale, cu unele acceptabile (putoare inlocuiti de exemplu cu miros; limbajul de la tara e foarte nociv, toxic, ocoliti-l; de exemplu taranii cand se plimba prin magazin la oras se mira "ce de conservraie", substantivul "conservaraie" e unul depreciativ, ca mai toate cuvintele folosite de tarani; taranii au viata care o au, pentru ca sufletul lor e unul mizerabil, plin de ura, invidie, nihilism). Cititi stirile de pe internet, care tin cat de cat de normalitate si evitati sa va hraniti cu stiri patologice (care intaresc credintele defetiste).

Referitor la tratamentul medicamentos, rationalizati in tot acest timp ce simtiti si faceti, ca sa dobanditi controlul asupra inconstientului. Din pacate prin tratamentul cu pastile, nu aveti feed back la rationalizare (dispare simptomul si apare cand te astepti mai putin). Simptomul nu apare fara niste ganduri si sentimente parazite inainte, ganduri care tin cateva fractiuni de secunda. Acelea trebuie stopate si nu va mai fi nevoie de simptom ca sa le descarce (copilul din noi are nevoie de simptom, pentru ca simptomul este un automatism mental facil, usor de executat de o minte de copil, caci copilul din individ este adevaratul bolnav, si lui i se adreseaza psihoterapia, care se face pe un limbaj de copil de maxim 8 ani) . E normal ca dupa ce intrerupi medicatia sa pierzi o vreme controlul ca efect de rebound.

In OCD exista acest avantaj, ca individul e inca constient ca simptomul e irational (insa inconstientul care contine trauma vine peste constient si persoana in cauza alege calea mai usoara, sa execute ritualul, compulsia, caci e o cale care-i place mult copilului interior, pentru ca o intelege; copilul din voi este cel bolnav si trebuie ajutat sa inteleaga totul, sa se rupa emotional de cei care l-au traumatizat si sa se lase protejat de puterea terapeutului iar mai tarziu, in grija propriului Adult construit in psihoterapie). Cei din jur care vor ca voi sa nu mai aveti simptome, nu va iubesc, pentru ca altfel v-ar accepta cu ele. Terapeutul care "vrea" sa-si vindece clientii nu e bun, caci copilul din client simte aceasta intruziune, neacceptare, si-l va respinge pe teraput si nu se va vindeca.

Pornind de la o proiectie psihologica ("Mori fir-ai tu al dracu` sa fi, mori odata!"), se poate ajunge trecand prin fobie la o tulburare obsesiv compulsiva.

Cel care a introiectat din plin proiectia altuia (de regula figuri parentale), poate sa faca alt gen de tulburari, ca sa nu-l arda cartoful fierbinte primit in palma, cum ar fi "da mustele alea de pe mine" - care e o fobie, cu sau fara obiect real. Daca fobia e fara obiect real, dar subiectul pretinte ca obiectul e prezent si real, se va numi delir sau halucinatie, daca fobia e cu obiect real insa ea se manifesta numai in prezenta obiectului si bolnavul e constient ca acesta e prezent (fobie de broaste, de zbor, de lift) se va numi simplu fobie. Daca fobia se va manifesta cu un ritual imperios dupa contactul real cu obiectul ce genereaza fobia, ritual care este repetat compulsiv in absenta obiectului real, fobia devine o tulburare obsesiv-compulsiva (deoarece compulsia de fapt nu rezolva problema initiala, introiectarea proiectiei parentale, blestemul parental ramn active in incontient). Deci iata cum de la o proiectie facuta de cineva (care este obiectul primar), altcineva (obiectul-ecran) poate dezvolta trecand printr-o fobie o tulburare invalidanta, cum e cea obsesivcompulsiva, care il face sa se spele de 100 de ori pe zi ca sa scape de microbi (de exemplu). In psihoterapie, se incearca identificarea intregului lant traumatic care a declansat tulburarea. De exemplu parintele spune repetat adolescentului, ori inveti ori mori. Acesta nu prelucreaza mesajul si il introiecteaza asa cum e, in inconstient. Mesajul insa e inacceptabil asa ca el trebuie sa fie eliminat cumva. Asa ca adolescentul daca decide sa nu invete, simte ca se confrunta cu dorinta parintelui de a muri. Daca nici nu se sinucide (nici nu va omori pe altcineva pe principiul mori tu ca sa nu mor eu), atunci va incepe sa se teama pentru viata lui, in diverse imprejurari, cum ar fi sa-si imagineze ca in lift este cineva mort sau care il poate ucide pe el. Si asa apare fobia de lift. Sau se poate teme pentru viata lui in alte imprejurari, cum ar fi cea a unui zbor cu avionul. Daca ma spal des pe maini, voi fi absolvit de frica de a muri. Daca evit liftul, avionul, scap cu viata. Pentru ca sigur voi muri daca intru in lift sau avion, doar sunt blestemat, ce nabia!

Mecanismul de aparare al anularii retroactive presupune anularea unui eveniment sau a unei dorinte conflictuale datorate unei dorinte ulterioare puternice. Aceasta dorinta ulterioara este considerata a avea un efect de autodistrugere retroactiva.

Anularea retroactiva este legata de ambivalenta, de prezenta a doua mecanisme extreme si opuse. Atunci cand aceasta ambivalenta devine extrem de intensa individul recurge la anularea retroactiva pentru a se elibera de pulsiunile contradictorii.

Un exemplu dat de Janet (1903/1976) ne releva un pacient care atunci cand atingea involuntar mana unei femei trebuia imediat sa atinga mana unui barbat pentru a putea sterge acea impresie.

Prin mecanismul anularii retroactive persoana neaga o parte a realitatii, iar pulsiunea negata reuseste totusi sa se exprime opunandu-se pulsiunii contrare. Freud leaga anularea retroactiva tot de nevroza obsesionala prin actiunile obsesionale ale pacientilor legate de gandirea primitiva.

Ce ascunde muzica pe care o ascultam Acel profesor englez, dupa un studiu de 30 de ani, i-a plasat pe olandezi si germani pe acelasi loc in Europa la IQ (in lume pe primul loc au iesit taiwanezii). Care ar fi legatura? Cu totii stim ce istoric muzical are Germania. Taiwanul nu stim, semn ca probabil nu are ceva semnificativ pe plan muzical. Taiwanezii insa fac cipuri (le proiecteaza, apoi le si construiesc) cam de 30-40 de ani, iar cu aceste cipuri, astazi fac muzica DJ-ii occidentali, in special cei olandezi, germani, ori englezi, care sunt cei mai bine cotati (comercializati) in discotecile din lume. Acest fapt nu mi se pare intamplator, ca bunicii sa aiba nepoti pe masura. Ce parere are lumea despre muzica DJ-ilor? Este ea de valoare sau e superficiala? Cine o face de fapt si pe cine vrea sa reprezinte? Se compara DJ-ii actuali cu clasicii din trecut? Cei mai destepti oameni nu prea au facut muzica, nici nu fac in prezent mare lucru, iar cei care au fost mari in muzica (pe vremea feudalilor, nobililor) au produs niste urmasi care ca si stramosii lor au mare succes muzical. Daca se folosesc astazi intens de software si butoane nu mi se pare condamnabil, sau falsifiabil, ci vad asta ca o oportunitate constructiva, poti realiza ceva mai complex ajutandu-te de inteligenta artificiala. Cei care au fost liberi in trecut, au astazi urmasi care produc o muzica astrala, ce indeamna la calatorii cosmice. Se aplica si in muzica dictonul "follow the money"? Cea mai bine vanduta muzica e cea mai buna? Bate lady gaga cu 1 miliard vizualizari pe youtube un Tiesto, Buuren, John 00 Fleming, Faithless, etc.?

Asa cum un schizofrenic nu-si poate traduce delirul, asa un orfan nu stie de ce-i place Guta jelitorul si la fel de bine unul cult si bogat habar nu are de ce asculta Wagner sau Mozart. Sau unul din middle class de ce asculta trance. La noi de ce se asculta trance asa de putin? Plus ca poti observa si o distributie a genurilor preferate pe sexe, mai ales la noi, unde avem o cultura a barbatilor si alta total diferita a femeilor? Poate asculta "patriarhul" aceeasi muzica ca si "roaba" lui sau invers? Muzica nu are legatura directa cu IQ-ul ci mai mult cu EQ-ul, ca daca avea legatura cu IQ-ul erau taiwanezii cei mai bine vanduti DJ ai timpului prezent. Dar cum bunicii lor n-au fost mari muzicieni, nici copiii nu pot fi. Astept un studiu pentru EQ, care sunt cei mai bogati sufleteste, dar cred ca e relevat de PIB. Muzica ascultata e data de EQ si de tot ceea ce ai trait emotional pana la momentul respectiv, te-ai nascut intr-un orfelinaj real sau mascat, e normal sa asculti muzica vittoare. Cand asculti manele, demonul interior (inner child) se inchina dependentei emotionale, invidiei, cultul banului nemuncit, orfelinajului mascat, supunerii femeii de catre barbat (si invers, depinde de sexul solistului), cam asta e esenta culturii maneliste, orientale, ca daca ar fi alta, ar asculta fostii nobili (germanicii de astazi) manele si noi cei ignii, am asculta trance, oldfield si vanghelis, nu? POATE ASCULTA UN ROB MUZICA CARE IL INDEAMNA SA VISEZE CATRE ASTRE? NU. Daca Spartacus ar fi contemporan cu noi, ce gen de muzica ar asculta? Spartacus nu si-a acceptat conditia de sclav pentru ca el provenea dintr-o familie de nobili, adica de oameni liberi care aveau sclavi...?! Nu exista muzica buna sau ne-buna, pentru ca ea exprima exact cultura si nivelul emotional si spiritual al celui care asculta, problema e alta, ca muzica care o asculti te poate afunda in conditia ta, fara sa-ti dai seama, e ca un fel de test care iti spune pass, e ok sa o iei la stanga sau dreapta, si odata dus, greu de intors. Tristetea muzicii trance si electronice spune ceva de genul "suntem singuri printre stele" (exprima "orfelinajul" fata de Creator, cat de vesel poti sa fi cand te

pomenesti singur in univers?) pe cand jalea manelei orientale exprima lipsa dragostei in cuplu (dintre patriarh si roaba sa), lipsa dragostei parintilor (orfelinajul mascat), si dorinta de a te simti valoros prin valori care nu se pot justifica moral, deci manelele exprima ceva mai pamantean, cel mai adesea un destin ratat (de aceea le si auzim prin ferestrele caselor darapanate de la sate). **** Ataamentul primar ratat, sursa tuturor amgirilor Se spunei ca toate pacatele si greselile vin din cauza lipsei de incredere in sine. OK, mintim, furam, inselam, manipulam, ca sa avem, ca astfel sa compensam deficientul "a fi". Dar lipsa de incredere in sine, de unde vine? Erik Erikson spunea ca vine din ratarea atasamentului primar, bebelus-mam (care are loc in primul an de viata). Mama in loc de a simti "ce fericita sunt ca existi" si astfel sa-i dea bebelusului sentimentul ca e bine sa existe, simte "ce naspa e ca mirosi a piat i ccat; eu credeam c vei fi cu totul altfel! Dar las c o s am eu grij s te fac aa cum m ateptam s fii!" Asta e "dragostea" conditionata a oamenilor care iubesc frumusetea unui om, nu omul, sau bogatia lui, sau pozitia lui sociala. Poate exista dragoste conditionata? Nu, dragostea este doar neconditionata. Dar cine na primit asa ceva, nu poate oferi decat dragoste conditionata ("iti dau, dar pentru asta trebuie sa m despgubeti, pentru c vezi tu, din cauza ta am srcit puin!"). Iar asta nu e dragoste, ci troc, troc cu sentimente, troc cu nevoi materiale, cu nevoi fizice. Daca celui ce n-a primit nimic neconditionat in viata lui de la parinti, cineva i-ar oferi ceva neconditionat, nu ar crede ca e posibil si ar fugi speriat ("Trebuie ca are un interes pana la urma in ceea ce ma priveste, asa ca mai bine refuz sa primesc!"). De unde vine aceasta atitudine a mamei fata de bebelus? Din lipsa dragostei fata de sot, singura care poate sa o faca pe mama sa-si iubeasca copilul neconditionat. Si de ce a ales un sot pe care nu-l iubeste? Pentru a n-a fost iubita de parintii ei si nu stie sa faca relatie care sa aiba la baza dragostea neconditionata fata de un barbat. Ci va alege acel barbat care e ca si ea, un repins, un repudiat, un interesat, un meschin i un mercantil. Care e diferenta intre fiul legitim si rob? Fiul legitim e fcut din dragoste, dar robul e facut ca s robeasc. Mai intai parintilor, apoi celorlalti (nu e pus pe lume ca sa faca alegeri personale, sa-si traisca el viata, ci e adus pe lume, ca sa fie o crj a parintilor infantili). Cum simte si ce va face in viata un fost copil neiubit? Prin tot ce face si incearc s obtn, el compenseaz un singur lucru, sentimentul de orfan. Asa zisul gol afectiv, este o manifestare mascata a atasamentului primar ratat. Cnd nu

poate sa-si fac upgrade de la i3 la i7, se simte mai orfan ca niciodata. Cand nu poate avea femeia la care a rvnit, iarasi simte sentimentul de orfan, si tot asa. La acesti oameni, sentimentul de nvins, de pierdere, este simtit doar ca sentiment de abandon. Cei care dezvolt dependene de orice fel, nu sunt altceva decat nite orfani care gonesc amagiti de aceasta nelaciune, cum c ar putea scpa de sentimentul de abandonat, avnd, acumulnd. Cnd reuesc sa obin ce i-au dorit, mulumirea dureaz cateva zile, apoi vor dori altceva i tot aa la nesfrit. Uneori la scurt vreme dup ce au obinut ce i-au dorit, distrug ce au obinut, fie obiect sau fiin uman, pentru c simt ca de fapt nu era ceea ce le-ar fi putut umple golul din suflet si vor cumva sa se razbune, dar in loc sa se pedepseasca pe ei, cliveaz, i dau vina pe ceea ce si-au dorit si nu-i satisface, te am, dar nu team vrut de fapt pe tine, altceva caut eu, nici eu nu stiu ce, dar continui sa caut. Aa fac cu obiectele, aa fac cu oamenii. Sunt cstorii, dar se ataeaz de autoturismul lor, cruia i pun nume de om. Spera s-i in o via. Dar cand maina nvechit este desconsiderata de vecini, repede o schimb cu alta (caci e doar un obiect, chiar dac poart nume de om). Cei care traiesc permanent cu sentimentul de abandonat, fac un surogat din parintii ce nu i-au avut, iar acest surogat poate fi ba un obiect "de fie, de firm" ba un om "sus pus" a crui protejat se vrea a fi (nepotismul). Cnd pierd ceva, orice, lucru, sau fiinta, sentimentul de abandon revine in for. Nimeni nu-i nelege pe aceti orfani nrolai n haita Orfanului Suprem. Ce ar trebui s fac ei, ca s se vindece? S-i trag un glon n cap? Nici macar atata lucru nu fac, ba aleg de multe ori s-i mpute pe ceilali, aa, fr nici un motiv. Ei au un motiv, razbunarea din invidie, dar e unul mincinos, o amgire n care ei cred incontient (cred ca daca-i elimina pe cei fericiti, ei n-o sa mai fie nefericiti). De ce aleg oamenii s se amgeasc astfel? Pentru c mintea lor de copil n-a putut tolera trdarea iniial, i nu se poate mpca cu ea. Acea minte de copil, rmne n aceti oameni i a cptat diferite denumiri, Sinele Ranit, Copilul Interior, Copilul Somatic, Copilul din Copil sau Demonul. El este acolo, chiar daca nu se vede, un mic copil chircit de durere, cu pumnii ridicati in sus, ca hiena Dr.-ului Moreau, strigand: De ce! Apoi decide, lasa ca va art eu DE CE! Razbunarea! Dar razbunarea nu aduce ce a lipsit. Asa c n final, orfanul iniial, va tri orfelinajul absolut, alienarea, pierderea totala a umanitatii din el si pierderea relatiilor cu ceilalti oameni! De ce aleg unii aceasta cale usoara, nu tiu. Obiectul primar care n-a fost, ar putea fi nlocuit, prin iubirea de oameni (evident, o iubire contient, c nu aruncm mrgritare porcilor). Unii incearc prin psihoterapie, si multa vreme functioneaza avand acest nou atasament primar pacient psihotarapeut. Altii se duc in secte iar acolo vor avea mai multe obiecte primare,

D-zeu si preotii, pastorii. Insa, daca biserica respectiva are pastori ca membrii BOR-ului care se plimba cu ultimele modele de Mercedes (cumparate pe banii statului, adica ai nostri) cu computer de bord si sistem multimedia (dupa ce tot ei cu Cleopa in frunte spun ca tehnologia este cel mai mare diavol al omenirii) atunci vor fi "preafericitii" acestui veac. S-au afiliat altor orfani, pentru ca ei de fapt nu au dorit s se schimbe. i cei care nu vor sa se schimbe, isi vor alege ca psihoterapueti ori mentori spirituali, oameni care sunt exact ca si parintii lor. Si acestia le vor confirma ca e e buna calea pe care au apucat. Nu vreau sa las sa se inteleaga ca e bine sa fi sarac, ori sa nu te bucuri de tehnologie, dar sa o faci in limita posibilitatilor tale reale. Daca o faci ca sa compensezi o nefericire reala (in speta cea mai mare nefericire de care poate avea parte un om, lipsa reala sau mascata a parintilor), dezvoltand atasamente nesanatoase fata de obiecte si oameni, atunci niciodata nu va veni fericirea adevarata. Pe pamant, fiecare trebuie sa aiba un singur obiect primar de care sa fie atasat, el insusi, sa se iubeasca fiecare pe sine, dar cum te poti iubi pe tine, daca nu-i iubesti pe ceilalti, si cum poti sa-i iubesti pe ceilalti daca nu te iubesti pe tine? Cum se poate iesi din acest cerc? De mii si mii de ani lumea cauta raspuns la aceasta intrebare. Filozofi, preoti, guru, etc. si in final mai toti au ajuns la un egoism sinomim cu cruzimea. Vedeti documentarul Gods of the New Age, referitor la guru yoga, "dati-mi mie tot ce aveti, ca eu nu sunt atasat ca voi de obiecte materiale, in schimb va voi oferi dragostea mea de parinte, caci eu iubesc pe oricine", sau, "ajutati-ma va rog cu bani sa construiesc o mnstire Domnului i v voi pomeni n mpria Lui dei nam nici o certitudine c voi ajunge acolo" sau "iti descnt cu magie alb sa scapi de orice nefericire neagr, dar te costa atat, ca doar nici eu nu pot fi fericita din nimic, mi prostnacule"). Si totusi unii au gasit calea, raspunsul, pentru ca era in ei ceva. Ceva care le spunea, gata cu amagirea. Nu mai sunt orfan, pentru ca am gasit un parinte bun care sa ma invete de bine. Acel parinte bun, pentru cei extrem de rataciti, nu poate fi unul virtual, imaginar. Ci doar unul in carne si oase. Apoi, dupa ce au cunscut omul drept, pot avea rasplata celui drept. Si da, poti accede mai sus dupa aceea. Altfel, fara model real, totul se termina intr-un delir (mistic), care poate fi vazut in toate satele romneti i mai ales in Moldova, unde mare este nebunia (ca i la rui de altfel). E vorba de acel proverb, cine nu are batrani, s i-i cumpere. Poporul romn n-a avut btrni, adic intelepti, si nici nu are. Cei care au acumulat ceva intelepciune, sunt cei care au invatat de la btrnii altor popoare (nu de la btrnii dacilor, singurul trib din regiune care-si vindea copiii ca sclavi altor triburi, dupa cum spune Herodot). Si cei care au capatat intelepciunea, au platit pentru ea, cu bani, cu timp. Uitati-va in jur la altii, analizati si alegeti calea.

Sunt doar trei cai. Calea nebuniei, calea celor care umbla pe genunchi si coate, si fac asta de o viata, si tot in nefericire sunt (e plangerea de mila, forma jalnic a narcisismului), calea celor fericiti fara sa nefericeasc pe alii (e calea celor intelepti) si calea celor asa zisi fericiti care nefericesc pe multi. Dar, daca toti si-ar face intreaga datorie, fata de ei, fata de familie si fata de societate, ar fi raiul pe pamant. Nu-i asa? Dar nu toti pot. De aceea mai avem si organizatii filantropice. Dar unii pot, stiu, si nu fac, ba din contra, fac invers. Si nu-i doare nimic in ceea ce priveste constiinta, pentru ca nici n-o aveau.

Psihoterapeut sau..."Doctor Haplea"?

Dedic acest post tuturor pseudoterapeutilor, terapeutilor de doi bani si psihiatrilor care cred sincer in faptul ca tulburarile psihice sunt induse doar de cauze genetice, necunoscute (des invocatele dezechilibre chimice ale creierului), motiv pentru care biblia lor a devenit acel delir bine sistematizat denumit DSM-IV. Ma adresez si acelora care din neans au ajuns sa-si puna sanatatea mintala pe mana unor inconstienti care se cred ba psihoterapeuti, ba medici (psihiatria nu e medicina).

Voi povesti o istorioara scrisa de Mo Naie (pseudonimul lui Nicolae Constantin Batzaria).

Haplea este un personaj cult, pentru ca are un autor, pe Mos Naie, spre deosebire de Bula, care e un personaj fictiv al umorului romnesc. Aceasta istorioara se adreseaza acelor psihoterapeuti "tragici" care traiesc in simbioza cu pacientii lor (actuali sau fosti, caz in care schimba denumirea din psihoterapie in consiliere) si care isi omoara la infinit proprii parinti (care i-au agresat si i-au determinat indirect sa devina psihoterapeuti) prin intermediul pacientilor lor in care sadesc (prin mesaje nonverbale) o ura patologica la adresa parintilor (caci dup cum spunea Alfred Adler, copilul e doar purtatorul simptomului psihiatric, cauza acestuia fiind parintele, mai precis ambii parinti coalizati imporiva copilui unic). Mai exact, acesti pseudoterapeuti cultiva in pacienti o ura teribila la adresa parintilor, ura care alaturi de onorariul financiar dat de catre pacienti (in unele cazuri chiar de catre parintii pacientilor, asta e comedia umana), le calmeaza vremelnic conflictul nerezolvat cu

proprii parinti. Ura inconstienta, i face pe unii bolnavi, pacienti pe via ai psihiatrilor (bulinele pigulite hulpav de acestia le calmeaz pe moment tocmai aceasta ruminaie a incontientului), iar ura adus n contient prin psihoterapie (i nerezolvata printr-un contra-transfer pozitiv) i face pe alti bolnavi, pacienti pe via ai acestor haplea pseudopsihoterapeuti.

Care e asemanarea intre pseudoterapeuti i "Doctor Haplea"? Una simpla, ei spun c-i vindec pe altii, dar de fapt se vindeca vremelnic pe ei (o iluzie, caci de fapt nu se vindeca, actul lor de a face terapie e o compulsie bolnav - si anume pasarea propriilor cartofi fierbini, episcriptul descris de Fanita English, n palma pacienilor) folosindu-se de drama acestora.

Si acum sa redau pe scurt povestea "Doctor Haplea". Haplea se afla intr-o mare drama existentiala, pur si simplu era s crape de foame. Si atunci i vine ideea sa pretind c e doctor i c poate vindeca orice boal. Se duce intr-un sat strin, unde nu-l cunotea nimeni (faceti paralela de pilda cu un pseudoterapeut care vine dintr-o ar strin i prosper intr-una mizer moral i pretinde c poate marea cu sarea, iar dup ce pleac face mito de proprii pacienti pe blogul personal dar i de ara lor, dandu-i la iveala caracterul de mrlan) i acolo, in satul strin, d de veste c e un mare vindecator. Repede vine la el o femeie care i se plange c soul ei zace la pat si c trage s moar. Haplea se ofer imediat s o ajute. Sosit acas la femeia cu pricina, cere branza, slanin, lapte i carne, caci din ele are s fac o mare doctorie pentru a-l salva pe bietul om. Femeia ascultatoare i aduce tot ce i se ceruse. Haplea mananc pe saturate apoi cere o odaie s doarm i promite c a doua zi dimineaa l va vindeca pe soul femeii. I se ofera i odaia. Pn dimineaa, sotul femeii moare. Femeia d buzna revoltat n camer la Haplea cerndu-i socoteal: "Bine mai Hapleo, ce doctor fusei bre, c sotul meu e mort!" La care Haplea raspunde: "Regret nespus c soul dumitale a murit, ns eu chiar sunt un doctor, cci pe mine nsumi m-am tratat, altfel de foame a fi crapat!" n final, parc totul face parte din acel joc, "Te-am prins ticlosule!"

Am redat aceasta povestire pentru c ea explic de ce dup ce l-am intrebat pe

"celebrul" terapeut "garnisit cu toate galoanelele posibile" (dar nici unul recunoscut n Romania), ce fac cu ura mpotriva prinilor, el a dat din umeri spunnd, "Nu tiu!" Dup care a susinut ferm "eu tiu tot" i c-mi st la dispozitie n continuare. Cum e cu rezolvarea urii am scris pe larg n articolul Familia schizofrenogen (nu ai ce s urti cci tot procesul este incontient). Nu v sftuiesc s tolerai terapeuii care se ridic n picioare s rspund la sms-uri n timpul edinei de terapie dup care se dau grabii toat ora de psihoterapie, precum curvele ca s nu-i piard urmatorul client. Nici pe terapeuii crora le e lene s rein numele pacienilor dei l au scris pe foaia de anamneza aflata n faa lor, drept pentru care-i intreab la fiecare edin cum i cheam, ba i intreab chiar i de 8 ori cand le-au divortat parinii, desi si-au notat si asta. Iar cand o anumita pacient scrbit de asemenea dezinteres-dezumanizare, s-a retras din terapie, ghicii pe cine a dat vina ca nu mai vine acea fat la terapie. Pe mine, c am stat de vorb cu ea pe messenger (eu fiind cel care i-am recomandat s fac terapie cu respectivul). Alt succes notabil al lui Schnapp este formatoarea n AT, Dora Mihaianu, (nu e vina lui Schnapp c Dora l-a "ucis" n final), care coalizat cu John Parr, fost constructor de nave n UK i un afemeiat care s-a nsurat n fiecare ar pe unde a predicat AT-ul, (a realizat mecherul c multe femei infantile au nevoie de un ttic "nelept" s le adopte o vreme ca s fac din ele curvele ce i-au dorit sa fie de o via dar n-au ndrznit), la fiecare mutare in alta tara lasand afacerea de familie pe mna "soiei" momentului prezent (vezi Carmen Parr - ca s vezi, lea donat i numele nu doar renumele) de care tocmai a divorat. Cei doi, Dora i cu Parr au nfiintat SRAT-ul la Bucureti i Timioara fiind formatori acreditai n AT la nivel european (dar de tras de mnec tot pe Schnapp l-au tras ca s afle meserie). "Mie s-mi dati banii nainte ca la curve", spunea cu nonalan Dora noilor clieni (iar clienii erau nite jerpelii ca cei din trupa lui Papuc din basmul Harap-Alb; stora le-a vndut cu 400 de lei de cciul dou cri de AT n format electronic, deci prin e-mail, aadar dou cri rsuflate care impreun nsumeaz 400 de pagini in format A4). Despre Dora, Schnapp spune ca si-a ucis printele (adic pe el). E treaba lor pn la urm (dar i a noastr s cunoatem ce practic fiecare, pe lng ce predic) dac n final i vor ncasa maximul de beneficiu de pe urma comportamentului lor ambiguu. Nu pot s nu-i fiu recunoscator lui Schnapp pentru lucrurile bune pe care le-am nvat de la el timp de 5 ani (direct n psihoterapie, i indirect de la cei pe care i-a terapiat i pe care i-a lsat demeniai de ur la adresa prinilor lor), cci de la ai notri psihoterapeuti, majoritatea suferind de sindromul Stockholm, n-am avut ce nva, ei neputnd ndruga dou vorbe la obiect. i cum ar putea, cand au devenit ca i "btrnii" ce i-

au educat, nite impostori profesionali. Doar n-o s-i deconspire genitorii i pe sine odat cu acetia. Mai bine tac din gur, c aa poate par detepi.

Ce poate fi mai penibil decat un psiholog clinician, care pune un diagnostic in 2 minute cu acel test Szondi? Dupa care se plimb juma` de ora pe holuri fumnd Dunhill (ne-am dat dracu`) apoi se car acas cu contina impcat c i-a fcut treaba pentru care a i fost pltit (sau ce, ai vzut romn angajat la stat s aibe cultura muncii prost pltite?, oamenii se respect). sta e nivelul de profesionalism n Romania anilor 2012. Exact ca i acum 20 de ani. i cand vreun psihiatru romn se duce n vreo delegatie n Elvetia, nu-i sare in ochi faptul c acolo tratamentul de baza e psihoterapia, si cat mai putin medicaia psihofarma. Totdeauna prostul respect cu strictee legea lui Ohm, care spune c ntr-un nod de reea, curentul o ia pe ramura cu rezistena cea mai mic. Numai s avei grij s nu v aflai tocmai pe acea ramur, c v va prli cu siguran. Nu dintr-o data, ci in civa ani. Iar beneficiul va fi un certificat de handicapat mintal (ori o pensie de boal mintal), i toate acestea nu datorita bulinelor pe care vi le-a prescris, ci datorita bolii pe care o aveai si a evoluat n ciuda tratamentului miraculos testat tocmai n...Elveia. Nu e nevoie s te duci in Elvetia ca s iei Zyprexa ori Seroquel, i s constai pe propria piele efectele secundare care apar din prima luna, scrisul devine alandala cu litere lipsa ori inversate n cuvinte, psihoza autoindusa la ntreruperea brusc a Seroquelului care da si insomnie totala plus bruxism si agitatie motorie. Zyprexa afecteaza mult memoria, produce cresteri masive in greutate de peste 20 kg (astfel ca femei dragute de 30 de ani au ajuns s arate ca nite btrnici de 65 ani), diabet, crampe musculare si dureri tendinoase, tremor ale extremitatilor si dischinezie orofaciala (tulburari extrapiramidale), diabet si sindrom neuroleptic malign cu deces. Cand pacientii se plang de efectele sevrajului ori de efectele secundare ale neurolepticelor, psihiatrii romni le rspund ritos: da` ce, tu te iei dup ce scriu pacientii pe net, sau dupa ce spun firmele producatoare? (AstraZeneca producatoare a Seroquel are o cifra de afaceri conform Wikipediei de 4,6 miliarde dolari anual si 600 milioane dolari pierderi in procese cu pacientii, care unii au murit in lipsa administrarii pastilei, in momentul in care n-a mai fost compensata de stat, stim cum e cu asigurarile medicale in USA). Tupeul unor psihiatri romni merge pn acolo nct neag efectele secundare grave scrise in prospectele neorolepticelor atipice (vezi Abilify, Seroquel), adic le

spun pacienilor n fa c nu exista asemenea efecte secundare. Romnia a ajuns precum insula doctorului Moreau (din romanul lui H. G. Wells), cei care au datoria de a vindeca sunt psihopati (exact ca Moreau, care cuta s ia viaa victimelor spunandu-le tot timpul c de fapt le va salva), cei care au datoria de a-i ndruma pe ceilali sunt orbi (ca acel Sayer of the law), iar cei care predic religia sunt nebuni (ca personajul Montgomery care una spunea i alta practica).

MECANISME INCONTIENTE DE APRARE

Toate atitudinile noastre, fara exceptie, fie ele atitudini exteriorizate, comportamente manifeste sau atitudini mentale, interioare, au functii de aparare in raport cu ceva. ( Daniel Wildlcher)

Mecanismele de aparare sunt importante pentru identificarea lor in practica psihoterapeutica, in evolutiile patologice. Printre tipuri de mecanisme de aparare folosite inconstient pentru a face fata presiunilor vietii se numara: refularea, reprimarea, negarea, regresia, substituirea, sublimarea, blocajul, proiectia, izolarea, altruismul, refuzul realitatii etc.

Constientul contine gandurile si sentimentele de care individul isi da seama la un moment dat, actioneaza dupa "principiul realitatii". Functia lui principala este sa raspunda la realitatea externa, de a evita pericolul, de a mentine un comportament acceptat social. Inconstientul contine amintiri "uitate", incluzand dorinte si impulsuri intr-o proportie ridicata agresive sau sexuale, actioneaza dupa "principiul placerii". Acestea pot determina ganduri si comportamente constiente. Preconstientul contine ganduri ce nu sunt constiente la un moment dat, dar care la

nevoie sunt accesibile, actionand ca un filtru, cenzurand dorintele inacceptabile, permitand patrunderea lor in constient atunci cand li se accepta originile inconstiente. Sinele, echivalentul inconstientului din vechea clasificare, contine toate imboldurile launtrice, pulsiunile si instinctele si este fundamentul pe care se construieste personalitatea individului. Eul este echivalentul preconstientului si se dezvolta pentru a satisface nevoile sinelui intr-un mod acceptabil social si la fel, actioneaza pe principiul realitatii. Supraeul, echivalentul constientului din vechea clasificare, reprezinta cadrul individual al valorilor morale existente in cultura societatii respective (influenta mediului familial, scolar, rasial, national etc.). El indica persoanei ce "ar trebui sau nu ar trebui" sa faca. Aceasta parte a personalitatii este mai putin realista, exigentele sale fiind atat de pretentioase, incat este imposibil de realizat. J. Manzano, F. Palacio Espasa, N.Zilkha, "Scenariile narcisice ale parentalitatii", Editura Fundatiei Generatia, Bucuresti, 2002; M. Minulescu, "Introducere in analiza jungiana", Editura Trei, Bucuresti, 2001; S. Ionescu, M-M. Jacquet, C. Lhote, Mecanismele de aparare, Polirom, 2002, Iasi.

Inainte de a trece efectiv la prezentarea pe larg a celor mai importante mecanisme de aparare, este necesar sa explicam cativa termeni folositi de Freud, cum ar fi Sinele, Eul si Supraeul sau Constient, Preconstient si Inconstient acestea din urma mult mai cunoscute publicului larg. Trebuie, de asemenea, sa specific ca Freud a fost primul care a identificat o serie mecanisme de aparare, dar nu singurul. Dupa el, chiar fiica lui, Anna Freud a adaugat altele noi, dar si autori ca Sandler, Vaillant sau Valenstein si altii au mai identificat alte zeci de mecanisme de aparare. Conform teoriei lui Freud, comportamentul este produs de constient si de forte instinctive. Freud este cel care introduce conceptul de "aparat psihic" si care a identificat trei niveluri ale psihicului intr-o prima etapa de cercetare (inainte de 1920) si anume: constientul, preconstientul si inconstientul.

Dupa 1920, Freud isi da seama de anumite limite pe care le intampina aceasta prezentare a aparatului psihic prin importanta prea mare pe care o acorda inconstientului si sexualitatii; da o noua clasificare, in care personalitatea este impartita tot in trei structuri majore, dar in care Inconstientul/Id-ul este inlocuit cu denumirea de "Sine", Preconstientul/Ego-ul cu "Eul" si Constientul/Super-ego este inlocuit cu "Supraeul". Cititorul obisnuit, este familiarizat cu vechea denumire. Se pune intrebarea: "Cate mecanisme de aparare exista?" Vaillant raspunde: "Exista tot atatea aparari cate ne permit sa inventariem imaginatia, temeritatea sau usurinta cu care ne exprimam." Astfel, in ceea ce urmeaza, voi descrie cateva din cele mai cunoscute mecanisme de aparare clasice ale lui Freud, dar si ale altor autori.

Freud considera ca aceste structuri ale personalitatii se afla intr-un conflict permanent. Eul mentine echilibrul intre solicitarile Sinelui, Supraeului si realitate. Pentru aceasta, Eul elaboreaza o serie de mecanisme de aparare care-i permit sa se protejeze impotriva presiunilor exercitate de Sine si Supraeu. Acestea sunt solutii inconstiente, utilizate de fiecare om pentru a se proteja de problemele vietii: anxietate, durere, vina etc. Utilizarea acestor strategii pentru a face fata presiunilor vietii pe termen scurt este considerata normala, iar utilizarea lor pe termen lung este considerata periculoasa si poate deveni chiar patologica.

Mecanism de aparare - Clivajul eului si clivajul obiectului (alunecarea) fata de obiectul primar spre obiecte secundare (este un mecanism schizoid care apare in familiile schizofrenogene) Oficial se spune despe clivaj astfel: clivaj al obiectului: cand subiectul percepe doua realitati ale obiectului total diferite una fata de alta, ca si cand nu ar apartine obiectului. De exemplu bebelusul isi percepe mama clivata: sanul e ceva pozitiv, care il alapteaza si ii confera placeri, iar mana care il indeparteaza e ceva negativ. Ambele apartin obiectului. in legatura cu clivajul eului... aplici acelasi proces subiectului.

Majoritatea psihologilor (de la noi), nu cunosc ce e clivajul, in primul rand nu cunosc definitia DEX a cuvantului CLIVAJ, care inseamna a aluneca dinspre ceva spre altceva. In psihologie, a cliva inseamna a aluneca dinspre un obiect (de regula obiectul primar, la inceput mama, apoi individul insusi) spre obiecte secundare (cauza fiind compensarea orfelinajului), fara insa a ne asuma si datoria acestei deplasari (vezi femeile care abandoneaza cate 10 copii prin spitale si continua sa plodeasca, explicatiile pentru care fac asta le-am dat mai jos). Exista un proverb care are la baza utilizarea clivajului, "A bate aua ca s priceap mgarul". Repet, clivajul nu inseamna personalitate multipl sau reprezentri diverse ale "personei" lui Jung. S nu uitm c Freud a fost un obsedat sexual, iar Jung era aproape s nebuneasc n incercarea lui temerar de a descifra incontientul colectiv ajungand s apeleze i la spiritism, ca s afle mai multe. Iar psihanaliza la ora actuala a ajuns un delir lipsit de orice aplicaie terapeutic. Tot ce consider util din psihanaliz sunt mecanismele incontiente de aprare si teoria obiectelor primare/secundare/transfer/contra-transfer, n rest ma folosesc de alte metote psihoterapeutice, mai noi i mult mai avansate. Ambivalenta ura-iubire sta la baza clivajului. In continuare voi prezenta un fel de clivaj care e de fapt un fel de transfer si contra-transfer. Ce am descris mai jos, pare logic, dar nu e corect dpdv. al teoriei psihanalizei. Insa asa am vazut eu lucrurile si nu ma dezic de felul initial in care le-am vazut. Deci repet, ce am descris mai joc ca fiind clivajul obiectului este un fel de transfer si contra-transfer prin proiectie si identificare proiectiva. Clivajul eului descris pe baza cartii lui David Celani - plecarea de acasa, este evident corect (mama e si buna dar si rea, de unde copilul trage concluzia ca el insusi e si bun si rau). Clivajul eului (de fapt e vorba de clivajul sinelui). In unele carti (David Celani Plecarea de acasa), se da exemplu de o forma simpla de disociere, intre sinele ranit, care e inconstient si de neacceptat ("da, parintii nu ma iubesc/accepta, pentru ca ma bat, ma critica, nu-mi cumpara jucarii, etc.") si sinele optimist care e mai mult constient si usor de acceptat ("da, parintii m-au dorit, ma iubesc/accepta"), intre care copilul oscileaza continuu, pana la epuizare, in relationarea sa cu parintii ambivalenti de-a lungul anilor (de aceea psihoterapeutii insista pe ruperea cvasitotala a legaturii cu parintii si mediul familial ipocrit). Disocierea sinelui apare datorita ambivalentei parintelui (il bate pe copil, il respinge, apoi il cheama, il pupa, dupa cum are nevoie parintele de afectiune, nu copilul) si genereaza un conflict intrapsihic major intre inconstient si constient. Sinele ranit este manifestat prin clivajul (deplasarea) de la/de pe obiectul rau (parintii) la obiecte care nu au nici o vina dar care sunt percepute ca fiind rele (asta fiind de fapt o proiectie pura, asa apar copiii care se simt rivali cu toti ceilalti copii si simt nevoia sa-i distruga prin bataie si agresiuni verbale). Sinele optimist se manifesta ca o supraadaptare (slugarnicie) fata de parinti, copilul este dornic sa execute dorintele narcisice ale acestora in asteptarea gratificarii (note si diplome la

examene la care participa nu din alegere personala ci datorita alegerilor parintilor pe principiul "eu stiu ce e mai bine pentru tine" sau "doresc sa ajungi om mare", insa de fapt scopul parintilor este sa se despagubeasca social/moral prin copil) pe care o aduce plocon la picioarele parintilor. Gratificarea apartine de fapt parintilor (insa copilul crede constient ca e a sa, dar inconstient simte ca ceva nu e in ordine - si asa apare un conflict intrapsihic). Facand asa, copilul simte ca exista (fiind confirmat conditionat de parintii sai ca exista, e bun la ceva; confirmarea parentala in mod normal este data neconditionat, pe baza valorii intrinseci a copilului ca om liber, cu vointa si alegeri libere), insa nu prin sinele sau, ci prin sinele parintilor (si da, asta e o clivare a sinelui, deplasarea de la obiectul primar care ar trebui sa fie adolescentul insusi spre obiecte secundare (percepute insa in mod eronat ca fiind primare) care-i ofera confirmarea conditionata ca exista. Toata treaba e o mare minciuna de sine care la unii tine toata viata (dar ei vor fi niste Sisifi tristi cand nu primesc mita, si fericiti ori de cate ori sunt mituiti, vezi postul cu Sisifii aici pe blog), iar la altii se termina cat se poate de prost (prin tulburari psihice, fobii, OCD sau chiar psihoza), acestia din urma fiind Sisifii confuzi (confuzia generaza psihoza). Desigur, sinele optimist apare si cand parintii par ca ofera ceva copilului, mancare, haine, jucarii, insa si aici sunt probleme. La mancare apare intruziunea (mananca tot, si mai ia, sa cresti mare si puternic, ca acuma esti mic si slab, a, nu mai vrei? Da` rau mai esti de mancare! Las` ca vezi tu mai incolo...!), hainele pot fi cumparate in absenta copilului (care este tratat ca o papusa-obiect, ca doar papusa nu o duci la magazin sa se imbrace ea cu ce doreste, o imbraca papusarul cu ce-i place lui, si astfel papusarul de fapt lui isi cumpara haina), jucariile la fel (nu este oferita jucaria dorita, ci una cumparata in absenta copilului, si pe placul parintelui). Clivajul obiectului, sau clivajul fata de obiectul primar, poate fi de doua feluri (voi da niste exemple, pe care le cred conforme cu viziunea Melaniei Klein legata de acest mecanism): cand obiectul secundar este utilizat ca o compensare a obiectului primar (ce lipseste, sau a fost eliminat, diminuat) sau cand obiectul secundar este utilizat pentru a produce o dispensare/eliminare a obiectului primar (in cazul dispensarii, obiectul secundar este legat de cel primar, si poate fi de ordin moral, sau fizic, mai pe intelesul tuturor, agresorul se leaga de lucrurile, activiatile, gusturile, alegerile victimei, pentru a o face sa nu mai simta bucuria de a trai, apoi mai tarziu, daca dezvolta o retragere apatica, ii va reprosa ca nu e buna de nimic). In primul caz o persoana incearca sa compenseze obiectul primar cum ar fi o lipsa majora de caracter prin ceva marunt, neesential. Il citez pe "patriarhul" Gigi Becali: "sexul e dracu` (daca il faci cu femei straine)" si "sexul e raiul (daca il faci cu nevasta)". In loc sa vada sexul ca pe o forma de bucurie fizica si atat, el ii da conotatii morale/imorale, functie de cum are el nevoie de a se gratifica pe sine ca fiind moral/imoral, deci de a-si compensa alte actiuni imorale/morale din alte planuri ale vietii (face un act de coruptie, care e catalogat de constiinta sa ca fiind imoral, pe care il compenseaza automat in mintea lui printr-un act sexual cu

nevasta, perceput ca fiind suficient de moral, incat sa-i spele pacatele, lucru care e evident fals, dar in mintea nevroticului orice e posibil, pentru ca nevroticul prin definitie, nu suporta adevarul). Clivajul in scopul eliminarii/dispensarii fata de obiectul primar este si el de doua feluri (cand obiectul primar este o alta persoana sau cand este vorba de propria persoana). Cand cineva uraste foarte mult oamenii, insa compenseaza aceasta printr-un delir de ordine si curatenie generala (maniacii ordinii si curateniei). Cineva care nu va suporta, dar nu e constient de asta, poate deveni intruziv (fa ce/cum vreau/spun eu, ca e spre binele tau, desi persoana vizata deja facea acel lucru, sau l-a mai facut in trecut) sau rejectiv indirect: va reproseaza atitudinea, actiunile, ca sunteti dezordonat si murdar (va cauta nod in papura) ori se leaga de lucrurile voastre cand va bucurati de ele (stai prea mult la tv/calculator etc.) ori pur si simplu va desconsidera indirect batjocorind prietenii vostrii, animalul de companie sau obiectele de care va bucurati (in incercarea disperata de a va anula ca fiinta vie anuland tot ce va face sa simtiti ca traiti). Atitudinea corecta a unui parinte fata de copilul sau este de a-l atrage diplomatic intr-o actiune (vrei sa vii sa ma ajuti sa car ceva? in loc de, stai toata ziua la calculator, nu esti bun de nimic), fara a-l ataca (reprosul ataca persoana, critica constructiva se refera la actiunile persoanei, ai gresit tema, vrei sa te ajut sa o faci bine? - pentruca daca stiu ca ceva e gresit inseamna ca am habar cum se repara). In acest caz, scopul clivajului este ca persoana vizata, sa simta tot mai putin ca exista (astfel se poate intelege cum nevroticul agresor se mentine in nevroza doar daca are pe cine baga in psihoza, care e de fapt un fel de moarte). In al doilea caz, obiectul primar este chiar propria persoana. Cineva care nu se suporta pe el insusi, are diverse actiuni compensatoare cum ar fi sa se planga mereu de singuratate si sa caute compania altora, in mod compulsiv. Cand e vorba de propria persoana, inainte sa se sinucida propriu zis, un potential sinucigas poate cliva fata de propria persoana incercand sa compenseze obiectul primar (propriul sine extrem de fragil) prin infinite obiecte secundare, care pot fi obiecte materiale, bunuri materiale, sau fiinte vii, ceva/cineva (prieteni fara numar, vedeti persoanele cu 500 de prieteni virtuali pe fb, sau pisici fara numar adunate in casa, insa de care nu are grija, etc.) ori sa se dispenseze de sine (se denigreaza mereu ca in final sa culmineze cu rasul spanzuratului - da, ma sinucid, hahaha!, si astfel pune capat clivajului dureros fata de propriul sine). Cel care dezvolta clivajul fata de obiectul primar, o face inconstient pentru ca este inacceptabil social (familial) sa fie direct, si sa spuna da, nu te suport, sau nu suport faptul ca tu existi si consumi resursele mele (sau da, nu ma suport pe mine, as dori sa nu fi existat, dar poate scap de suferinta asta facundu-i pe altii sa se simta la fel, sau omorand pe altcineva in locul meu). Prin abstractizare (a face abstractie de) se poate trece mai departe de asemenea persoane. Dar abstractizarea e posibila numai atunci cand intelegem erorile de gandire ale celorlalti fara a dori sa le corectam (caci nici nu e posibil, decat in psihoterapie). Cei care n-au cunoscut dragostea (cu regula ei de baza care spune sa tii seama de ceilalti) cel mai probabil vor cliva (aluneca) spre...dependente compensatorii (materiale, sexuale, putere sociala) iar femeile

spre compulsia de a naste copii (dar si spre dependente de ordin material, moral, social). Clivajul este un mecanism de aparare schizoid. El poate sa duca la psihoza, la paranoia sau la sinucidere (dar si la alte tulburari, cum sunt fobiile, compulsiile). Parintii care au mecanisme de aparare schizoide isi pot schizofreniza copiii, sau ii pot impinge spre sinucidere sau alte tulburari (OCD, fobii, insomnii rebele, atacuri de panica). Alt exemplu de clivare fata de obiect, exercitat de catre mama si care are ca efect golirea afectiva a copilului mic si aparitia unei dependente emotionale toxice intre mama si copil. Mama este obiectul primar. Cand se simte neiubita, depreciata de sot (sau de parintii ei cu care locuieste), aluneca spre obiectul secundar (copilul mic de 1-2-3 anisori) in momente in care acesta nu are nevoie de nici o imbratisare/consolare, deci este stabil emotional, si il forteaza pe acesta sa o imbratiseze strans si ea de asemenea pe el. Mesajul catre copil este: "am nevoie sa fiu iubita" sau "nimeni nu ne iubeste, suntem doi orfani". Dependenta copil mama ia nastere aproape instantaneu. Mama NU vine insa sa-l imbratiseze pe copil cand acesta plange, are nevoie de ea. La un moment dat nici nu se mai stie daca copilul plange ca are o nemultumire alta decat lipsa mamei sau deja a devenit dependent de prezenta permanenta a mamei. Insa mama nu-l iubeste real pe copil, doar se foloseste de el, caci daca l-ar iubi, ar fi venit de la bun inceput la el, nu cand ea a avut nevoie de el, ci cand copilul a avut nevoie de ea, si numai atunci. Care e de fapt relatia mama - copil in acest caz? E una de cuplu de fapt. Acum imaginati-va un copil mic de 2-3 ani cum ntinde mnuele s o consoleze pe cea care i-a dat viata (din motive egoiste, care le-am discutat n detaliu la Familia - A playground of evil, aici pe blog) si fortandu-se de fapt sa-i fie ei substitut de partener. E ceva absolut criminal si revoltator. Prichindelul este fortat fara sa-si dea seama (manipulare) la a-si pune inima intr-un om total neloial in plan afectiv ("Vai de omul care isi pune inima in alt om"). Pentru c mama care nu e decat mam biologic, se foloseste de dragostea neconditionat a copilului (care e foarte fragila, caci el nu se poate inca iubi pe sine si sa fie stabil n sentimentele sale fata de sine) ca din acea dragoste (a unui copil de 2 ani) sa se poata iubi si ea putin pe sine. Insa, mama nu manifesta doar un clivaj al obiectului (in care pare ca-l iubeste pe copil) ci si un clivaj al eului in care ea se simte ba mama (cand e vorba de a oferi mancare si adapost copilului, nu insa si dragoste neconditionata), ba partener (caz in care este frustrata ca trebuie sa-si ingrijeasca, sa-si creasca partenerul micut care e total nevolnic, dispret pe care il va purta fata de el toata viata). La capitolul Jocuri psihologice aici pe blog, am redat vreo 2-3 jocuri care se pliaza pe acest mecanism. Dar deabia acum se intelege pe deplin esenta fenomenului. Acum va dati seama ca daca e vorba de un copil de sex masculin, dependenta e si mai intensa fata de mama. Si aceasta dependenta o va purta in el toata viata, cautand in viitoarea partenera un substitut de mama. Iar cand partenera il va parasi (caci sigur comportamentul lui va fi unul non-OK, cu jocuri de genul "kick me" invatate de la tatal gelos, adica isi va persecuta partenera),

strigand "Te-am prins ticalosule!", el nu va sti de ce e parasit si va repeta cu urmatoarea tot tacamul. In speranta inconstienta ca isi zdrobeste mama posesiva si astfel se va elibera din simbioza, unii decid sa-si ucida victimele. In acest caz, barbatul (care e de fapt copilul mic descris mai sus) este si el clivat, obiectul lui primar in loc sa fie el insusi, a ramas mama, dar el nu e constient de asta. Solutia ar fi sa constientizeze singur asta (ceea ce ma indoiesc) ori sa apeleze la un psihoterapeut (acum va dati seama ca acel terapeut nu poate deveni mama lui, sal infieze, el trebuie sa-i redea increderea in sine ca acel copil mic sa se vada dintro data un adult capabil de a se iubi pe sine in locul mamei). Teama persistenta a copilului fata de intuneric (nu vrea sa doarma singur nici la 810-12 ani, decat cu mama in pat, spre disperarea tatalui, insa chiar acesta poate fi cel care provoaca groaza copilului ce se retrage instinctiv spre mama, o mama care spre deosebire de tata, stie sa-si ascunda mai bine fata intunecata) este un exemplu clar de clivaj. E o deplasare de pe obiectul primar (parintii capcauni, mincinosi in relatie, legati intre ei doar de copil pe care il vor prepara mai tarziu la gratar) spre un obiect imaginar (intunericul, bau-bau, fantome, draci, etc.). De asemenea, copilul se poate apropia de obiectul primar al temerilor sale prin aceea ca nu are incredere in parinti/bunici, se teme mereu ca e/va fi abandonat, parasit, ceea ce e si adevarat privind spre viitor, caci in familii fara dragoste, abandonul pluteste deasupra tuturor (si e amanat la infinit). Daca nu are loc un divort, detensionarea relatiei de cuplu se poate produce in cazul in care copilul (pretextul pentru care cei doi nu divorteaza) devine psihotic si va fi internat pentru totdeauna la un azil. Dar si asa, urmatorul din familie ii va lua locul (sotul mai slab, "victima domesticita" de agresor) si procesul de clivare/schizofrenizare va continua (insa de regula "batranii" rezista, pentru ca sunt slabe sanse ca dupa 50-60 ani sa mai decompenseze in psihoza, inseamna ca deja au alte mecanisme inconstiente care sa-i tina pe linia de plutire). Alt exemplu: sa spunem ca stau cu un partener/partenera de viata cu care sunt nefericit. In loc sa renunt la relatie si sa stau o vreme singur/a, incept sa clivez spre jucariile lui/ei si sa le abuzez in exces. Jucarii cum ar fi laptopul lui/ei si alte obiecte. Sau, un copil de 7-8 ani care e parazitat de parinti, incepe sa-si distruga cu furie jucariile (sau flocaie pisica apoi o ucide). Parintii il distrug pe copil, copilul isi distruge jucariile care fiind ale lui, e tot pe acolo. Posibil mai tarziu, in viata, sa se si sinucida, asta ar fi o reductie a clivajului in sensul dorit de parinti. Desigur, e nevoie ca ea sa fie corectata printr-o psihoterapie (altfel e greu singur sa poti constientiza aceste procese). Un exemplu simplu de clivaj al obiectului. Am cunoscut de curand o fata. Dupa 2-3 intalniri o invit la mine, desi imi este antipatica. Imediat ce intra pe usa ma pregatesc sa o primesc, caut o tava, un pahar, o sticla cu suc, insa le gasesc cu

greutate si injur de mai multe ori, "unde dracu e aia, ailalta..." la care fata raspunde: cam mult il pomenesti pe dracu`". In acest caz am deplasat exprimarea antipatiei mele de pe obiectul primar (fata) pe un obiect secundar, dar care e acceptat si prin care eu imi ascund mie si ei ceea ce simt real fata de ea. Daca nu faceam aceasta deplasare, puteam sa-i zic direct, "du-te dracului" (care de fapt inseamna, "tu esti dracu` pentru mine" si care se reduce de fapt la "nu te suport"). Asa ca atunci cand cineva injura mai mult decat de obicei in prezenta voastra, parasiti terenul. Mecanism de aparare - Identificarea proiectiva (mecanism inconstient schizoid care poate cauza schizofrenizare) vezi pe link-ul de mai jos http://ro.scribd.com/doc/18281048/CONCEPTUL-DE-IDENTIFICAREPROIECTIVA Mecanism de aparare - Proiectia (mecanism de aparare paranoid) Fiecare persoana poseda o serie de mecanisme de aparare dintre care unul sau mai multe pot fi deosebit de puternice si de rigide. Acesta sau aceste mecanisme de aparare puternice pot fi chiar expresia personalitatii pacientului. Proiecia este o aprare n nevroza de angoas prin care se ascunde un conflict emoional intern, el este transformat n altceva i expulzat afar pe un obiect exterior. Mecanismul are trei timpi consecutivi: reprezentarea jenant a unei pulsiuni interne este negat, suprimat, apoi acel coninut este deformat i, n sfrit, este readus la nivel contient sub forma reprezentrii false legate de obiectul extern. Ce se intampla atunci cand proiectia este marca a personalitatii individului? Proiectia este un mecanism de aparare. Proiectia reprezinta principala defensa a personalitatii paranoide si consta in principal in atribuirea celorlalti a propriilor intentii, tendinte, pulsiuni si dorinte. Freud este cel care a introdus termenul de proiectie in vocabularul psihanalizei si l-a utilizat in legatura cu nevroza de angoasa. Proiectia joaca un rol important in multe momente ale vietii psihice, chiar in situatii nepatologice (superstitii, mitologie, animism). Proiectia este un semn practic de esec al refularii. Astfel, cineva criticand pe altul isi critica de fapt propriile slabiciuni, neindraznind sa-si recunoasca asemenea trasaturi. Materialul proiectat este un ecou al

inconstientului propriu, agresiunile proprii fiind atribuite altuia. Astfel, un exemplu din viata de zi cu zi poate fi - atunci cand spunem ca nu suportam pe cineva pentru ca e arogant se poate la fel de bine sa proiectam propria noastra trasatura pe care nu vrem s-o recunoastem asupra altuia. Pentru Freud exista in acest mecanism trei timpi consecutivi: reprezentarea jenanta a unei pulsiuni interne este suprimata, apoi acest continut este deformat si in sfarsit se reintoarce la constient sub forma unei reprezentari legate de obiectul extern. Persoana dominata de acest mecanism de aparare apare ca banuitoare, orgolioasa, sensibila; apare, de asemenea, ca un colectionar al greselilor celor din jur. Subiectul percepe la cel din jur ceea ce nu poate recunoste in el insusi. Utilizarea progresiva a proiectiei la Freud privilegiaza rolul apararii. De fiecare data, este vorba despre faptul ca subiectul ii atribuie celuilalt ceea ce refuza inconstient sa-si asume, iar aceasta in interesul propriei economii psihice. (S. Ionescu, M-M. Jacquet, C. Lhote, Mecanismele de aparare, Polirom, 2002, Iasi, p.240). Proiectia poate opera si prin deplasare in superstitie, gandire magica, vis, delir sau transfer. Se produce prin deplasarea unor cauzalitati interne intr-un obiect de angoasa din exterior. Freud considera proiectia o problema a persoanei nevrotice care se ascunde de un conflict emotional si il transforma in altceva decat in obiectul intentionat. Proiectia apare ca o deplasare neintentionata si inconstienta, fara sa fie observata, a unui continut psihic asupra unui obiect exterior. Inconstientul celui ce proiecteaza nu alege insa orice obiect, ci doar pe acela care are ceva din caracteristica proiectata. (M. Minulescu, "Introducere in analiza jungiana", Editura Trei, Bucuresti, 2001, p. 147). Un caz particular de proiectie: proiectia narcisica a parintilor asupra copiilor (este un mecanism schizoid care poate schizofreniza copilul-victima) Proiectia parintelui asupra copilului are in vedere reprezentarea de sine a parintelui proiectata asupra copilului; aceasta reprezentare de sine fiind investita cu un libidou narcisic. Putem vorbi de doua situatii diferite, una in care parintele isi formeaza o imagine ideala a copilului si face tot ce-i sta in putinta pentru a se asigura ca ea exista si alta situatie in care parintele reface mental un trecut al sau nu tocmai ideal si il

corecteaza in sensul pe care-l doreste; el isi reconstruieste de fapt propria copilarie pe care apoi o va proiecta asupra copilului sau. De aceea proiectiile determina comportamentul si conduitele parintilor fata de copii. Problemele majore intervin atunci cand realitatea nu corespunde cu proiectia, iar acest lucru il afecteaza in principal pe copilul aflat in crestere (copilul nu va putea niciodata sa fie ceea ce nu a putut parintele, pentru simplul motiv ca e o alta persoana). (J. Manzano, F. Palacio Espasa, N.Zilkha, "Scenariile narcisice ale parentalitatii", Editura Fundatiei Generatia, Bucuresti, 2002). Proiecia - arma Marelui nvins de ambe sexe (proiectia explicata prin AT si consecintele ei) Toate proieciile provoac o contra-proiecie, cnd obiectul-ecran nu este contient de calitatea proiectat pe acesta de subiect. Problema e c ceea ce primete napoi cel care face proiecii sunt totdeauna stroke-uri negative (contra-proiecii), care n loc s hrneasc psihicul, l vor demola ncet i sigur. Proiecia, ca mecanism de aprare, e total ineficient i distructiv, de fapt este o minciun de sine. Dar ciclul introiecie (identificare/ncorporare a cea ce ne convine) - proiecie (respingere a ceea ce nu convine) apare pentru c individul descoper incontient soluia magic de a se despgubi. Exist o subdiviziune a Sinelui a strii eului de Copil, n Printe (Supraeul, Electrodul, care este inconstient)/Adult (Eul Contient), Copilul din Copil (Copilul Somatic, Demonul, Orfanul Suprem, care este inconstient). Printele din Eul Copil face proiecia (dupa ce Adultul din Copil decide "Cine are nevoie de aa ceva?" - vezi Episcriptul descris de Fanita English si reluat in cartea Ce spui dupa buna ziua? de Eric Berne, pag. 338), iar motivaia lui este una necinstit i magic, fals: "Dac-i fac pe alii s par proti n faa mea, atunci eu nu voi mai prea prost/incapabil n faa tatlui meu, adic fa de mine nsumi" (pentru c Printele Critic Negativ al tatalui biologic este deja introiectat). Proiecia este semnul efectiv al eecului refulrii, o tratare compulsiv a unei traume psihice care refuz critica recunoaterii contiente i efortul eficient al schimbrii. E limpede c proiecia are o negare naintea sa: nu accepi ceea ce este indezirabil, inacceptabil la tine, dar n loc s le faci fa n realitate, le arunci asupra altora. Incontientul celui ce proiecteaz nu alege ns orice obiect, ci doar pe acela care are ceva din caracteristica proiectat. (M. Minulescu, "Introducere n analiza jungian", Editura Trei, Bucureti, 2001, p. 147). Neacceptarea de sine proiectata in ceilalti Formele de identificare normale le atingem n prezena altora, pentru c suntem fiine de relaie sau sociale, altfel prin indiferen fa de semeni riscm s devenim indifereni la Sinele propriu: emoiile i sentimentele ca stare a eului i nevoile naturale primare corporale. Cel mai tragic punct din viaa unui om este

cnd ajunge s nu-i mai pese de sine cnd triete ca un mort viu. Identificarea ajunge i la nivele clinice, unul dintre ele fiind s fii indiferent, s te identifici cu nepsarea fa de tine, care - ca i aceea fa de lume - este o negare de sine, autoagresiune, masochism (iar calugarii il munesc sacrificiu de sine). Ca refuz al confruntrii cu realul i substituirea aestuia cu minciuna, negarea este o verig patologic comun identificrii i proieciei, dar agresiunile proprii sunt atribuite magic altuia (cum ar fi Satana, responsabil de visele erotice, cu care veziculele seminale pline nu au nimic de a face) i, astfel, sunt reciclate ca ruti-sadisme. Cstoria din interes este o grav nepsare i negare de sine, alturi de o estorcare sau exprimare automanipulat (de faad) a tririlor autentice zi de zi, ani n ir. Efectul negrii de sine se proiecteaz incontient asupra progeniturilor i se exprim n structurarea ataamentului primar nesigur sau ambivalent. Copiii nu sunt dorii i iubii la fel ca dac ar fi rodul dragostei mprtite, emoiile fa de so contrazic instinctul matern iar frica inconstienta fata de oprobiul public (cel mai puternic dup incestul emotional fata de copilul de sex opus) vine din aceia c mama nu-i iubete firesc copilul (ci vede in el un substitut compensator de partener la relatia nesatisfacatoare cu tatal copilului). Nivelul anxietii le rmne mereu crescut i, n compensaie, la aceste mame este caracteristic comportamentul excesiv hiper-protector. Totodat, oboseala hiper-ocrotirii excesive, a reprimrii i a falsificrii emoiilor le face pe astfel de mame s reproeze mai trziu copilului c s-au sacrificat pentru el, c au fost martire (Howard Halpern - Cutting Loose), c aparin speciei masochismului feminin i c brbaii sunt agresorii amatori de nectar, ca fluturii Morala direct are coninut prin regulile prin care participm la valori: onestitate i loialitate, iubire i iertare, prietenie i curaj, grij i respect. Indiferena fa de iubit conteaz n sensul clar i precis al termenului, ca o nepsare vecin cu nesimirea, ca nefericire, ca forme de manifestare ale suferinei i dezndejdii, ca nerecunotin, trdare sau, n final dar nu la sfrit, n sentimentul c eti ca fiin uman, pur i simplu desfiinata, redusa la zero. Cnd firea sau actele unui om sunt contrare scopurilor i convingerilor tale, i comunici prin feed-back negativ (pedeaps) respingerea relaionrii cu el. O faci direct, printr-o manifestare de ostilitate sau dispre pentru calitatea slab sau pe care o apreciezi ca atare. Un feedback cu faad diplomatic este dat de flexibilitatea mental care ascunde reacia primar fireasc i o inhib prin indiferen. Este o estorcare (negare a emoiei primare i substituire cu alta de faad), dar mesajul subcontient al indiferenei este c suspendm, blocm relaia cu cellalt pn se schimb, abandoneaz ceea ce nu ne satisface sau pn se supune i face necondiionat ce-i sugerm sau poruncim. Oricine se identific n diferite grade cu corpul su, cu emoiile, cunotinele (ideile), senzaiile, aciunile, cu vorbele pe care le-a rostit, dar persoana care s-a identificat cu vechea sa aprare indiferena, nchiderea n sine i mortificarea, va incerca sa proiecteze in ceilalti neacceptarea sa de sine in scop eliberator. Reflexia n

oglind la aduli mascheaz adevrata poziie de via a ratrii, a Marelui nvins: de la "eu nu sunt ok - ceilali sunt ok", la "eu nu sunt ok - ceilali nu sunt ok". De fiecare dat este vorba despre faptul c subiectul i atribuie celuilalt ceea ce refuz incontient s-i asume, iar aceasta n interesul propriei economii psihice. (S. Ionescu, M-M. Jacquet, C. Lhote, Mecanismele de aprare, Polirom, 2002, Iai, p.240). A face proiecii este o compulsie, pentru c acestea reprezint o surs de stroke-uri (atacuri, agresiuni) i au la baz modul de a reface stima de sine, de a te iubi i accepta prin desconsiderarea celorlali. Proiecia reduce i descarc anxietatea, permind exprimarea prin deplasare a impulsurilor nedorite din subcontient fr a lsa eul s le recunoasc direct asupra lui. Utilizarea progresiv a proieciei privilegiaz necesarmente rolul aprrii... Exista o proiectie care e suma tuturor proiectiilor si care dezvaluie de fapt intentia de baza a celui care proiecteaza. Aceasta proiectie este: "Nimeni nu va scpa!" sau "Gramada cere varf!" sau "Daca eu n-am reusit, nici voi nu veti reusi!" O minte care face proiectii, care cliveaza mereu de la problema de fond spre lucruri secundare sau imaginare, mi se pare ca un lant de bicicleta care aluneca peste dintii unui pinion fara a invarti acel pinion. Si e grav pentru ca aceste procese fiind inconstiente, nu e nici o speranta de corectie, ci numai de agravare in timp. Proiectiile si clivarile arata o incapacitate de cunoastere si acceptare de sine si a celorlalti, deci a realitatii obiective (de unde se deduce ca inainte de ai cunoaste si accepta pe altii e nevoie sa ma cunosc si sa ma accept pe mine). Mecanism de aprare - Proiec ia invers Merg pe strad, eu fiind ecranul. Vd un boschetar, ncept s injur, vd un beiv aruncand un chitoc pe jos, l njur i pe sta. Toi oamenii care nu sunt OK, m deranjeaz. Asta ce nseamn, c eu sunt OK? Mi se spune ca nu. Bun, ripostez, dar dac eu i blamez pe tia, nseamn c sunt un om drept, nu? Iari mi se rspunde ca nu. Eu continui s m ndreptesc: toat viaa mea am iubit cinstea, ordinea i curenia! Nu ine nici asta. OK, i atunci de ce nu-i suport pe tia? Mi se explic: oamenii non-OK emit o proiecie asupra celorlali, la fel ca i cei OK, se cheam model comportamental. Dac un anumit tip de proiecie fcut de ceilali gsete mereu ecou negativ n tine (lips de acceptare), inseamn c ecranul tu (sinele i modelele tale comportamentale) conine ceva similar cu materialul proiectat, ceva care rezoneaz dureros pentru tine cu acea proiecie. Mai pe romaneste, te doare ce vezi, pentru ca ceea ce vezi, e o parte din tine de care ti-e teama, sau nu o accepi. Pi ia gandete-te tu la olandezii ori germanii care au venit s fac munc voluntar in Romania, construind WC-uri, coli, ce ar fi fost s se ia de localnici pe motiv c ar fi puturoi si s le-o spun de la obraz?

Nu, au venit, au muncit, au plecat, totul in tcere. Au transmis astfel un model. Aa se face educaia printe - copil, fr acuze, fr reprouri, doar critica obiectiv e admis (critica obiectiva sun cam asa: Sunt de parere ca aici ai gresit, daca vrei, te pot ajuta! versus romnismul: m cretinule, iar ai dat-o n bar, vai de capul tu!). Ce e de reinut la proiecia invers: noi suntem un ecran, ns pe el pot fi proiectate numai lucruri care ne aparin i ne deranjeaz ori ne gdil orgoliul. Mecanism de aprare - Substituirea sau Uzurparea Exemple: proiectia "Nimeni nu va scpa, asta e Legea!" trebuia investit cu putere prin substituiri clare: Eu sunt Legea! Omule cu 5 degete, spune-le te rog ca eu sunt D-zeu! (H. G. Wells, Insula Dr. Moreau); Statul sunt eu! (Ludovic al XVI-lea al Frantei) Mecanism de aparare - Sublimarea Termenul de sublimare a fost introdus de Freud, ca mecanism prin care anumite pulsiuni inconstiente detasate de obiectele lor primitive sunt integrate in personalitate, fiind investite cu o valoare sociala pozitiva. Sublimarea, ca mecanism de aparare, poate fi privita ca o desexualizare a unor pulsiuni avand drept obiect o persoana ce poate fi dorita sexual. Sublimarea actioneaza in sensul transformarii pulsiunilor erotice in prietenie, tandrete etc. sau poate fi privita ca o orientare a energiei sexuale spre activitati intelectuale, artistice, sociale. Freud este de parere ca la baza mecanismului sublimarii se afla energia sexuala. Sublimarea, asa cum este descrisa de psihanaliza, consta in deplasarea unei energii instinctuale catre un scop instinctual elevat. Un exemplu elocvent este sublimarea prin arta, stiinta, politica, diverse activitati profesionale, a unor instincte care in alte conditii raman nesatisfacute si declanseaza comportamente dezadaptate. Practic, sublimarea permite integrarea sociala a individului. Un exemplu de sublimare din viata cotidiana este atunci cand o persoana este atrasa sexual de o alta persoana si totusi la fiecare intalnire cu aceasta abordeaza intens teme intelectuale. Sublimarea ca mecanism de aparare actioneaza in asa fel incat individul se indeparteaza cat mai putin de la obiectivul primar insa evita sentimentele de vinovatie. Sublimarea actioneaza pozitiv prin faptul ca ajuta la canalizarea pulsiunilor si afectelor prost adaptate in directia comportamentelor acceptabile.

Pulsiunile sexuale si pulsiunile agresive sunt transformate astfel in comportamente acceptabile. Sublimarea duce la eliminarea conflictelor si tensiunilor. Totusi in ciuda acestor efecte pozitive, Freud este de parere ca sublimarea impiedica obtinerea placerii sexuale. Sublimarea este mai aproape de patologic atunci cand este dusa la extrem si atunci cand energia sexuala este sublimata in mare parte; in felul acesta creste frustrarea si riscul unei imbolnaviri. Sublimarea apare astfel ca un mecanism de adaptare, ca o strategie fireasca a individului de a repara propria existenta. Mecanism de aparare - Transformarea in contrariu Mecanismul de aparare al transformarii in contrariu consta in inlocuirea unei pulsiuni cu o alta pulsiune contrara. Acest mecanism de aparare a mai fost cunoscut si sub numele de rasturnare in contrariu sau modificare in contrariu. In acelasi timp in cadrul transformarii in contrariu se poate modifica nu numai pulsiunea, dar si obiectul pulsiunii si astfel putem avea de-a face cu inlocuirea propriei persoane cu o alta persoana. Freud explica mecanismul transformarii in contrariu printr-un exemplu elocvent. El e de parere ca leganarea din primii ani de viata este asociata cu trairi afective placute, insa exista si cazul unor adulti care nedorind sa-si refuleze aceasta placere o transforma in contrariu. Astfel putem intalni persoane care atunci cand se afla in situatii de leganare sau balans au trairi afective negative si senzatii fizice neplacute ca greata sau chiar angoasa. (El face o analogie a leganatului cu mersul cu trenul). Transformarea in contrariu este pana la urma un mecanism de aparare avand un rol pozitiv in pastrarea integritatii fizice a persoanei, insa poate fi dus pana la patologic si se poate asocia cu isteria. Transformarea in contrariu este echivalenta cu trecerea de la activitate la pasivitate si de la iubire la ura. Mecanism de aparare - Formatiunea reactionala Mecanismul presupune investirea energiei pulsionale in reprezentari contrarii. De exemplu, cineva isi doreste sa faca mizerie, insa, devine obsedat de curatenie, ordine.

Formatiunea reactionala este formata din doua procese: dezinvestirea unei reprezentari interzise si reinvestirea intr-o reprezentare contrarie. Formatiunea reactionala ca mecanism de aparare ajuta la formarea trasaturilor de caracter, insa, dusa la extrem duce la aparitia nevrozei obsesionale. Totusi, nu toate trasaturile de caracter sunt formate ca urmare a intrarii in functiune a formatiunii reactionale. Trasaturile formate prin acest mecanism de aparare se caracterizeaza prin rigiditate, reaparitie si exprimare indirecta. Atunci cand formatiunea reactionala devine prea rigida avem de-a face cu cazuri patologice de nevroze obsesionala. Este cazul multor pacienti care fiind obsedati de curatenie si de microbi se spala pe maini pana cand ajung sa-si provoace rani sau devin atat de pasionati de aceasta activitate incat orice alt lucru trece pe plan secund. In concluzie, formatiunea reactionala poate fi un mecanism de aparare util, insa, ea poate duce la fel de bina la dezadaptare atunci cand este dusa la extrem. Exemplu: un pacient merge sa faca psihoterapie ca sa scape de delir mistic (obsesii religioase), scapa de delirul mistic, dar devine obsedat de psihologie ajungand la delir psihanalitic, tranzactional, etc. De fapt nu a scapt de boala de baza, doar a inlocuit obiectul obsesiei. Pentru a scapa de tulburarea obsesiva, este nevoie de explicarea, intelegerea si acceptarea intregului, astfel incat constiinta sa nu se focalizeze mereu pe portiuni din ce in ce mai mici pana cand devine ca un laser. Unii au nevoie si de explicatii filozofice, unde nici un psihoterapeut nu se baga, pentru ca filozofia e un delir fara obiect. Mecanism de aparare - Intoarcerea catre propria persoana (daca nu pot ucide pe altii, ma voi ucide pe mine) Intoarcerea catre propria persoana ca mecanism de aparare presupune intoarcerea propriei agresivitati a subiectului asupra altei persoane. Exista persoane care prefera sa-si afirme agresivitate in raport cu propria persoana decat s-o resimta fata de alta persoana. Acest lucru duce la aparitia evidenta a unor sentimente de vinovatie si la aparitia unor nevoi de autopedepsire. In viata cotidiana intalnim frecvent exemple de astfel de persoane care se automutileaza, se autodistrug si ajung chiar pana la acte de sinucidere din cauza acestui mecanism de aparare.

Acest mecanism de aparare a fost explicat prin prezenta unor pulsiuni agresive extrem de bine dezvoltate, prin prezenta unor pulsiuni sadice sau masochiste sau prin prezenta pulsiunii fata de moarte foarte puternice. In general, persoanele care utlizeaza acest mecanism in mod frecvent refuza orice ajutor si persista in mentinerea starii de boala si de nefericire. Acest mecanism de aparare este unul dintre cele mai costisitoare mecanisme, deoarece infranarea agresivitatii se poate solda cu efecte nefaste atat asupra sanatatii fizice cat mai ales asupra sanatatii psihice a individului. Mecanism de aparare - Anularea retroactiva Mecanismul de aparare al anularii retroactive presupune anularea unui eveniment sau a unei dorinte conflictuale datorate unei dorinte ulterioare puternice. Aceasta dorinta ulterioara este considerata a avea un efect de autodistrugere retroactiva. Anularea retroactiva este legata de ambivalenta, de prezenta a doua mecanisme extreme si opuse. Atunci cand acesta ambivalenta devine extrem de intensa individul recurge la anularea retroactiva pentru a se elibera de pulsiunile contradictorii. Un exemplu dat de Janet (1903/1976) ne releva un pacient care atunci cand atingea involuntar mana unei femei trebuia imediat sa atinga mana unui barbat pentru a putea sterge acea impresie. Prin mecanismul anularii retroactive persoana neaga o parte a realitatii, iar pulsiunea negata reuseste totusi sa se exprime opunandu-se pulsiunii contrare. Freud leaga anularea retroactiva tot de nevroza obsesionala prin actiunile obsesionale ale pacientilor legate de gandirea primitiva. Asadar, daca ma feresc de o frica imaginara/imaginata in prezent, scap de un pericol real din trecut (izvorul OCD-ului). Superstiiile sunt anulri retroactive (Freud a spus-o prima dat). Cu cat au fost prinii mai amenintori, cu att mai intense/nfricotoare sunt superstiiile din prezent. Aa c uneori ia natere proiecia: "Iadul e cellalt!" alteori apar superstiiile, descntecele, ritualurile religioase, cu rolul de a liniti copilul mic din noi. Bibliografie Morel, C.. ABC-ul psihologiei si psihanalizei. Bucuresti: Editura Corint, 2003. Ionescu, S. ; Jacquet, M-M.; Lhote, C . Mecanismele de aparare. Iasi: Polirom, 2002.

Mecanism de aparare - Introiectia Introiectia reprezinta un mecanism psihic de aparare care consta in procesul de asimilare a eului unei alte persoane. Mecanismul introiectiei poate fi pus in stransa legatura cu mecanismul proiectiei. Daca proiectia presupune proiectarea in exterior, introiectia presupune proiectarea in interior. Vorbim despre introiectie atunci cand o persoana asimileaza ceva din exterior ca si cum i-ar apartine - il adopta si il asuma. Introiectia actioneaza cu un scop precis si, anume, aparare impotriva angoasei dar si intensificarea functiilor psihice. Acest mecanism de aparare are rolul de a asimila cat mai multe realitati exterioare pentru a putea face fata frustrarii. In literatura de specialitate exista doua semnificatii ale notiunii de introiectie: compensarea unei realitati frustrante si maturizarea individuala. Mecanismul psihologic al introiectiei este legat de aspectele pozitive din afara. Daca in ceea ce priveste proiectia, subiectul proiecteaza ceea ce nu-i place, in ceea ce priveste introiectia, persoana in cauza asimileaza lucrurile placute, de aceea introiectia este o etapa importanta in constituirea eului. Mecanismul introiectiei este strans legat cu cel al identificarii. Lapache si Pontalis definesc identificarea ca un proces psihic prin care un subiect asimileaza un aspect, o proprietate, un atribut al altuia si se transforma total sau partial dupa modelul acestuia. Personalitatea se constituie si se diferentiaza dupa o serie de identificari. (P. Popescu-Neveanu, "Dictionar de psihologie",Editura Albatros, Bucuresti, 1978, p. 319). Introiectia devine patologica atunci cand nu este selectiva si atunci cand ea este dusa la extrem. De exemplu, atunci cand un copil introiecteaza chiar toate interdictiile unui parinte sever, fara a le discrimina, avem de-a face cu un caz patologic si cu o persoana neadaptata si incapabila sa faca fata cerintelor vietii cotidiene. Pentru Ferenci, orice transfer, reactualizare a relatiilor cu obiectele parentale, este o introiectie. Aceasta afirmatie justifica travaliul psihoterapetic menit sa dezvolte procesul introiectiei si sa duca la identificari, socializare si autonomie. (S. Ionescu, M-M. Jaquet, C. Lhote, "Mecanismele de aparare", Polirom, 2002, p.217). Bibliografie

1. Popescu-Neveanu, P. Dictionar de psihologie. Bucuresti: Editura Albatros, 1978. p. 319 2. Ionescu, S; Jaquet, M-M.; Lhote, C. Mecanismele de aparare. Iasi: Polirom, 2002. p.217 Mecanism de aparare - Regresia Regresia este un mecanism psihologic de aparare care consta in revenirea la un comportament sau la un stadiu anterior si inferior sau numai la anumite atitudini, elemente sau operatii dintr-un stadiu depasit. Regresia intervine in urma unor socuri, traume sau frustrari. Aceasta revenire poate fi mai mult sau mai putin organizata si mai mult sau mai putin tranzitorie. Mecanismul regresiei este strans legat cu cel al progresiei, de aceea, pe parcursul dezvoltarii individului aceste mecanisme se alterneaza. Pentru unii terapeuti, regresia pacientului este un imperativ, ceea ce presupune ca profunzimea problemelor acestuia poate fi surprinsa numai cand intra in starea de regresie; pentru alti terapeuti, regresia reprezinta o stare ce trebuie prevenita cu orice pret, intrucat, cum am putea sa-l readucem pe pacient la starea sa anterioara normala de functionare. Regresia ca mecanism de aparare poate deveni patologica atunci cand este repetata si atunci cand pacientul nu o mai alterneaza cu progresia insa ea poate avea si efecte favorabile prin faptul ca reprezinta pentru persoana in cauza un fel de consolare. Cel mai frecvent, regresiile survin simultan in etape libidinale, in relatii obiectuale si in functii ale eului. Cand un baiat de trei ani, care arata o vadita admiratie si dragoste fata de mama sa, este confruntat cu nasterea unui frate, el se poate retrage intr-o atitudine de incapatanare agresiva fata de mama sa, dezvoltand simultan un foarte puternic atasament fata de tatal sau. El regreseaza de la o relatie obiectuala pozitiva oedipiana catre o relatie obiectuala anala si negativoedipiana. Un alt exemplu de regresie este atunci cand un copil scolar trecut printr-o trauma datorita decesului unui parinte isi doreste sa revina la varsta de dinaintea tragediei, are vise in care se vede exact la acea varsta in care inca nu se intamplase nimic. In concluzie regresia poate fi un mecanism valid de aparare, insa, se poate asocia si cu efecte nocive. Regresia eului este o reactie aproape normala in fata bolii sau dupa o experienta traumatica insa exista si riscul ca regresia sa nu fie reversibila si

sa nu aduca beneficii. Functiile eului pot fi ireparabil afectate, dezvoltarea pulsiunilor poate fi stagnata. In aceasta situatie, regresia a devenit un agent patogen. Mecanism de aparare - Refularea Lui Freud ii datoram in psihanaliza teoriile despre inconstient. Inconstientul este o componenta a psihicului uman, alcatuita din pulsiuni si dorinte refulate (adica eliminate din constiinta din cauza continutului lor neplacut sau imoral) si in care nu exista timpul si realitatea exterioara. La inceputurile psihanalizei, Freud era de parere ca inconstientul insemna numai continuturi sexuale. In urma studierii sexualitatii infantile, au aparut si alte concepte, printre care si refularea. Prima etapa a sexualitati (infantile) - de pana la 6-8 ani - va fi uitata (refulata). Inconstientul poate produce manifestari care sa fie percepute de constiinta. Astfel sunt actul ratat, simptomul, cuvantul de spirit si visul, cele mai raspandite expresii ale sale. Dorinte refulate se manifesta fie in vise, fie prin diferite simptome. De altfel, Freud considera visul ca fiind un fel de simptom nevrotic. In teoria lui Freud, cauza visului este o dorinta, iar continutul visului este realizarea acestei dorinte. Realizarea dorintei este insa deghizata, mascata in continutul visului, pentru ca aceasta permite o descarcare inofensiva a energiei reprimate de dorinta interzisa. Prin intermediul cuvantului de spirit se satisfac anumite tendinte refulate intr-o forma acceptabila social. Simptomele apar ca o consecinta a procesului de refulare. Un simptom este un semn si un substitut al unei satisfactii instinctuale. Pentru Freud, actele ratate sunt, ca si simptomele, formatiuni de compromis intre intentia constienta a persoanei respective si refulat. Freud era de parere ca transferul este necesar in terapie pentru a scoate la suprafata emotiile refulate care il chinuisera pe pacient atat de mult timp. Nu se poate sa te simti cu adevarat furios, de exemplu, fara a avea la indemana o persoana reala pe care sa fii furios. Refularea este un mecanism de aparare a eului, primul studiat de Freud, constand intr-o uitare a anumitor continuturi ale inconstientului. Reprezentari ale pulsiunilor (ganduri, imagini, amintiri) sunt nu suprimate, ci impiedicate sa devina constiente.

Majoritatea refularilor se produc atat prin actiunea supraeului cat si a atractiei provocate de alte continuturi inconstiente. In germana, termenul folosit de Freud pentru refulare este Verdrangung, care de fapt s-ar traduce prin repulsie. Prin refulare, eul scapa de ganduri, idei, amintiri, dorinte inacceptabile, parasindule in inconstient. Refularea este diferita de suprimare, aceasta din urma insemnand lasarea deoparte intentionata a unui gand, refuzul unei persoane de a se gandi la ceva care provoaca durere sau anxietate. Ceea ce este refulat se afla in inconstient, si este nevoie de tehnica psihanalizei pentru ca materialul refulat sa fie identificat. Pacientul incearca sa pastreze ceea ce este refulat in inconstient. Aceasta forta care intretine refulatul este numita rezistenta, in timpul analizei. Forme comune de rezistenta includ cearta cu terapeutul, refuzul asociatiilor libere, uitarea prezentarii la o sesiune de analiza, folosirea mecanismelor de aparare, toate acestea pentru a pastra materialul refulat in inconstient. Miscarea pulsionala se loveste de rezistente care ar vrea sa o faca ineficienta siin anumite conditii poate sa ajunga in starea de refulare. Pentru a ajunge aici, trebuie indeplinita o conditie: atingerea scopului pulsiunii sa nu cauzeze placere. Dar, fiindca o satisfacere a pulsiunii include placere, este nevoie de raporturi, procese prin care placerea sa devina neplacere. Freud ia in discutie - spre a exemplifica - durerea. Insa o placere directa nu se poate obtine din incetarea durerii. Apoi, foamea, un stimul pulsional care ramane nesatisfacut, si nu va fi potolit decat prin actiunea satisfacerii. Refularea nu apare atunci cand tensiunea creste din cauza nesatisfacerii unei miscari pulsionale. Satisfacerea pulsiunii supuse refularii este totusi posibila, putand genera placere intr-un loc si neplacere in altul. In urma experientei cu nevrozele de transfer, Freud ajunge la concluzia ca refularea nu poate apare pana nu s-a produs o separare clara intre activitatea psihica constienta si cea inconstienta, continuturile refulate fiind tinute departe de constient. Inainte de acest nivel al structurii psihice, datoria apararii de miscari pulsionale este stapanita de alte destine ale pulsiunii, de exemplu transformarea in contrariu, intoarcerea impotriva propriei persoane.

Refularea si inconstientul sunt in mare masura corelative. Pana in 1915, Freud era de parere ca inconstientul este echivalent cu refulatul. Freud a introdus in psihanaliza ideea de refulare pe baza experientei sale cu pacienti suferind de isterie - asa cum scrie in "Five Lectures on Psycho-analysis" (1910), cand drumul sau si cel al dr. Joseph Breuer se desparteau. Pentru cazul Annei O., pacienta lui Breuer, observatiile lui Breuer despre relatia dintre simptome si experiente patogene sau traume psihice vor fi luate in considerare din punctul de vedere al refularii. In special in a doua parte din "Five Lectures on Psychoanalysis" este descrisa refularea, cum s-a ajuns la aceasta teorie in urma studierii cazurilor de isterie. In primele cazuri de isterie, conceptul de refulare rezulta din manifestarile rezistentei, in urma renuntarii la metoda hipnotica in tratamentul catharctic al isteriei. Breuer a descoperit o metoda prin care a scapat-o pe fata suferind de isterie de multe simptome. A vazut ca simptomele erau legate de impresiile ei din perioada in care il ingrijise pe tatal ei bolnav. A facut-o sa caute aceste legaturi in amintirea ei si sa retraiasca acele scene fara sa inhibe emotiile, in timp ce era in stare de hipnoza. Breuer a observat ca, dupa aceea, simptomul respectiv disparea. Rezultatele tratamentului catharctic nu erau insa permanente, si nici independente de relatia personala dintre pacient si doctor. Freud, care a continuat singur aceste cercetari, a facut o schimbare in tehnica, inlocuind hipnoza prin metoda asociatiilor libere. Freud mentioneaza urmatoarele trei nivele ale refularii, in eseul sau "Refularea" (1915): Primul nivel, "refularea originara," consta in refuzul de a ajunge in constient al reprezentantului psihic al reprezentarii pulsiunii. Apare fixatia: reprezentantul ramane acelasi, iar pulsiunea ramane legata de acesta. Refularile originare transmit experienta generatiilor anterioare (de exemplu, tabuul incestului) si previn anumite continuturi din sine sa devina vreodata constiente. Al doilea nivel este refularea secundara (refularea propriu-zisa). Refularea secundara este indreptata impotriva reprezentarilor pulsiunii. Refularea propriu-zisa inseamna refularea asocierilor de idei si a ideilor care au legatura cu orice continut care este cel refulat. Trebuie luata in considerare atractia pe care refulatul originar o exercita asupra tuturor elementelor cu care poate intra in legatura. Tendintele de refulare nu si-ar

atinge intentia daca nu ar exista ceva refulat dinainte care sa preia ceea ce e respins de constient. Cel de-al treilea nivel, intoarcerea refulatului, cosnta in revenirea in constient ca simptom, vis, act ratat, opera de arta etc a continuturilor refulate. Sunt trei conditii care duc la intoarcerea refulatului: slabirea reprezentarilor; pulsiunile devin mai puternice; sau cauzarea revenirii a ceea ce a fost refulat datorita unor evenimente recente similare ca tema. Refularea nu impiedica reprezentantul pulsiunii sa ramana in inconstient, sa se organizeze mai departe, sa stabileasca legaturi. Refularea tulbura doar relatia cu sistemul psihic al constiintei. In psihonevroze, reprezentantul pulsiunii se dezvolta mai mult atunci cand e sustras influentei constiente prin refulare. Gaseste forme extreme de expresie, care, atunci cand sunt traduse nevroticului, ii apar straine si inspaimantatoare. Forta pulsionala este rezultatul unei dezvoltari in fantasma si al stazei, ca urmare a refuzarii satisfactiei. Nu este corect a sustine ca refularea ar impiedica toti derivatii refulatului originar sa ajunga la constiinta. In general nu se poate determina gradul de deformare si de distantare fata de refulat necesar pentru suprimarea rezistentei constientului. Refularea actioneaza individual in cel mai inalt grad. Fiecare derivat particular al refulatului poate avea destinul sau propriu. O deformare putin mai mare sau mai mica poate duce la pierderea tuturor avantajelor. De asemenea, obiectele preferate ale oamenilor, idealurile lor, provin din aceleasi perceptii si teorii ca si cele detestate de ei cel mai mult, deosebirea constand in doar mici modificari. De exemplu, in cazul fetisului, reprezentantul originar al pulsiunii poate sa fi fost divizat in doua parti, una fiind refulata, iar restul, din cauza acestei legaturi stranse, a fost idealizata. Freud mentioneaza ca au fost elaborate tehnici - urmarite mai in detaliu in cazul cuvantului de spirit - in vederea devenirii unui aceluiasi lucru care produce de obicei neplacereintr-unul care sa aduca o data placere, refulatul suprimandu-se pentru un reprezentant al pulsiunii. Refularea este mobila - nu trebuie privita ca o intamplare ce a avut loc o singura data. Refularea cere un efort sustinut; prin abandonare i se pune la indoiala succesul, devenind necesar un nou act de refulare.

In ciuda refularii, miscarea pulsionala poate fi inactiva (foarte putin investita cu energie psihica), sau capabila de activitate (investita cu energie intr-o masura variabila). In ceea ce priveste refularea, cresterea investitiei cu energie actioneaza in aceeasi directie ca si apropierea de inconstient, iar scaderea investitiei cu energie ca si indepartarea de acesta sau deformarea. Prin refularea unui reprezentant al pulsiunii se intelege o reprezentare sau un grup de reprezentari ce este investit, pornind de la pulsiune, cu un anumit cuantum de energie psihica (libido, interes). Pe langa reprezentare insa, mai exista un element, care poate cunoaste un destin de refulare, numit cuantum de afect. Acesta corespunde pulsiunii, in masura in care aceasta s-a detasat de reprezentare si gaseste o expresie pe masura cantitatii sale in procesele ce devin vizibile ca afecte ale senzatiei. Destinul general al reprezentarii, care reprezinta pulsiunea, poate fi: disparitia acesteia din constiinta, daca a fost inainte constienta, sau impiedicarea ei de a deveni constienta. Destinul factorului cantitativ al reprezentantului pulsiunii poate fi triplu: pulsiunea este ori total reprimata, incat nu se poate gasi vreo urma a ei, ori apare la lumina ca afect colorat in vreun fel calitativ, ori se transforma in angoasa. Daca o refulare nu reuseste sa previna aparitia senzatiilor de neplacere sau a angoasei, se spune ca ea a esuat, desi poate ca si-a atins scopul referitor la partea de reprezentare. Mecanismul unei refulari devine accesibil studiului atunci cand se deduce din reusitele refularii. Daca ne limitam observatia la reusitele referitoare la partea de reprezentare a reprezentantului, vedem ca refularea creeaza de regula o formatiune substitutiva. Refularea lasa in urma ei simptome. Freud ne atrage atentia insa ca nu refularea insasi creeaza formatiunea substitutiva si simptomele, acestea din urma, ca semne ale intoarcerii refulatului, datorandu-si aparitia cu totul altor procese. Mecanismele refularii au cel putin un element comun, retragerea investitiei de energie (sau libido, in cazul pulsiunilor sexuale). Freud arata, prin exemplele celor mai cunoscute trei psihonevroze, utilizarea conceptelor in studiul refularii. Pentru isteria de angoasa, Freud alege exemplul unei fobii de animale. Miscarea pulsionala supusa refularii este o pozitie libidinala fata de tata, combinata cu o angoasa in fata acestuia. Dupa refulare, aceasta miscare dispare din constiinta, tatal nu mai apare in ea ca obiect al libidoului. Ca substitut este ales un animal pentru a fi obiect al angoasei. Formatiunea substitutiva a partii de preprezentare (a

reprezentantului pulsiunii) s-a format pe calea deplasarii. Partea cantitativa nu a disparut, ci s-a transformat in angoasa. O astfel de refulare ar trebui considerata drept esuata, aceasta constand doar in inlaturarea si substituirea reprezentarii, crutarea de neplacere nefiind deloc atinsa. In isteria de conversie, se poate reusi disparitia complete a cuantumului de afect. In alte cazuri, aceasta reprimare nu reuseste complet, o parte a senzatiilor penibile se leaga de simptom, sau nu se poate evita complet declansarea angoasei, care pune in actiune mecanismul formarii fobiei. Continutul de reprezentare al reprezentantului pulsiunii e in mare masura sustras constiintei. Refularea poate fi considerata esuata in masura in care ea a fost posibila numai prin numeroase formatiuni substitutive; referitor la descarcarea cuantumului de afect, ea reprezinta un succes total. Procesul de refulare in isteria de conversie este finalizat o data cu formarea de simptom. In cazul nevrozei obsesionale, un impuls ostil manifestat fata de persoana iubita este supus refularii. Refularea, initial reusita, va cunoaste pe parcurs esecul. Ambivalenta care, prin formatiunea reactionala, a permis refularea, este si locul in care refulatul reuseste sa se intoarca. Afectul disparut se reintoarce prin angoasa sociala, prin angoasa de constiinta, prin reprosuri necrutatoare, reprezentarea respinsa inlocuindu-se printr-un substitut, prin deplasare, adesea prin deplasarea asupra a ceea ce e minor, indiferent. Refularea a fost pentur un timp asimilata apararii. Initial, termenul a fost numit aparare. In prezentarea cazului 'omului cu sobolani' (1909), este folosit termenul refulare. Raporturile dintre refulare si aparare sunt dezbatute in "Inhibitie, simptom si angoasa" (1926) si in "Analiza terminabila si analiza interminabila" (1937). Exista amintiri din prima copilarie care, refulate fiind, sunt asociate cu traume. In viziunea lui Freud, a intra in societatea civilizata inseamna refularea a diferite dorinte arhaice, primitive. Dezvoltarea psihosexuala a fiecarei persoane include depasirea unor obiecte initiale care sunt legate de faze sexuale anterioare (faza orala, faza anala etc). Cu toate acestea, orice persoana (chiar daca a depasit aceste faze cu succes) poate sa tradeze forta inconstienta a acelor dorinte initiale prin vise, scrieri literare sau acte ratate ('intoarcerea refulatului'). Pentru persoanele care au depasit cu mai putin succes fazele anterioare, si care raman cu fixatii pe obiecte initiale sau se indreapta spre formatiuni reactionale ori formatiuni substitutive mai putin normale, exista doua posibilitati: 1) perversiunea caz in care persoana accepta complet sau urmeaza dorinta pentru obiecte sexuale ori situatii alternative (de exemplu, sado-masochistii) si 2) nevroza - caz in care aceleasi dorinte interzise pot inca sa functioneze, dar o anume refulare poate sa le

forteze sa se implineasca pe anumite cai ocolite. Aceste dorinte interzise se pot manifesta in simptome. Pentru Freud, refularea reprezinta o parte normala a dezvoltarii umane. Analiza viselor, a scrierilor literare, a cuvintelor de spirit si a actelor ratate ofera exemple de cai pe care se implinesc dorinte secrete, ascunse ale unor persoane sanatoare, normale. Refularea care se dezvolta sau continua sa se dezvolte datorita unor sentimente internalizate de anxietate, ducand la un comportament fara sens, autodistructiv sau antisocial trebuie tratata (in analiza). REFERINTE S. Freud, "The Psychopathology of Everyday Life" (1901) S. Freud, "Five Lectures on Psychoanalysis" (1910) S. Freud, "On Psychoanalysis" (1913) S. Freud, "Refularea" (1915) S. Freud, "The Unconscious" (1915) S. Freud, "Introductory Lectures on Psychoanalysis" (1916-1917) S. Freud, "A Short Account of Psychoanalysis" (1924) S. Freud, "Psychoanalysis" (1926) S. Freud, "Inhibitie, simptom si angoasa" (1926) S. Freud, "Analiza terminabila si analiza interminabila" (1937) Mecanism de aparare - Defularea Un nou studiu al cercetatorilor britanici de la Harvard asupra dezvoltarii psihicului adult, sugereaza ca persoanele care isi retin manifestarile nervoase sunt de cel putin trei ori mai predispuse sa se resemneze cu vieti personale dezamagitoare si cu plafonarea la nivel de cariera. Insa persoanele care isi permit sa defuleze intr-o maniera constructiva au sanse mai mari sa fie bine stabilite din punct de vedere profesional, dar sa se bucure si de confort emotional alaturi de cei la care tin.

Profesorul George Vaillant, psihiatru in cadrul Scolii de Medicina Harvard a urmarit, in ultimii 44 de ani, vietile a 824 de subiecti, barbati si femei. El sustine: Oamenii se gandesc la furie ca la o emotie extrem de periculoasa si sunt incurajati sa practice gandirea pozitiva, dar noi am descoperit ca aceasta abordare este una a infrangerii de sine si in cele din urma o negare depreciativa a realitatii.Emotiile negative, precum teama sau furia se nasc in noi si au o importanta uriasa. Ele sunt adesea cruciale pentru supravietuire, deoarece ne ascut atentia incat sa ne putem concentra asupra copacilor si nu a padurii. Profesorul Vaillant este de acord ca furia necontrolata este destructiva si nefolositoare, dar este de parere ca gestionarea ei prin evitarea rabufnirilor explozive poate stimula beneficii emotionale si sanatatea mentala. Un studiu recent publicat in Jurnalul de Comportament si Personalitate Sociala a descoperit ca peste 55% dintre respondenti au afirmat ca un episod de furie din vietile lor a produs un rezultat pozitiv, in timp ce aproximativ o treime au recunoscut ca episodul i-a ajutat sa-si vada propriile greseli. **************************** Rezumat: Faza oral (0-3 ani) 1. Proiecia Atribui propriile coninuturi psihice altcuiva. 2. Introiecia i formezi o imagine a unei alte persoane. 3 Halucinaia Vezi sau auzi lucrurile la care ncerci s nu te gndeti dorine, comentarii, fantasme sau critici fr testarea realitii. Faza anal (1,5-5 ani) 4. Identificarea proiectiv a. Proiectezi att de mult din tine nsui asupra altcuiva nct l distorsionezi masiv. b. Trezeti n cellalt afectele neplcute pe care le simi (suferina iubete compania). c. Trezeti n altcineva afectele neplcute pe care le simi i te pori ca persoana care te-a fcut s te simi att de ru.

5. nvinovirea proiectiv - nvinoveti pe nedrept pe altcineva pentru propria problem. 6. Negarea se presupune c ai perceput realitatea (simul realitii este intact): a. Negarea per se: Dezavuarea unui fapt real, n ciuda dovezilor clare ale existenei acestuia. b. Negarea prin act: Comportament cu semnificaie simbolic: Aceast realitate neplcut nu exist! c. Negarea prin fantasm: Meninerea unor convingeri eronate, astfel nct nu este nevoie s accepi realitatea. d. Negarea prin cuvnt: Foloseti cuvinte speciale prin care i menii convingerea eronat despre o realitate. 7. Dediferenierea (fuziunea Sinelui cu obiectul) Te compori aa cum vrea altcineva s fii. 8. Clivajul Vezi anumii oameni complet ostili n timp ce alii sunt complet afectuoi. Sau urti acum rul pe care l-ai iubit. 9. Animismul Atribui caliti umane unor entiti neumane. 10. Deanimarea - Persoana pe care o vezi nu e om, deci nu ai de ce s te ngrijorezi. 11. Formaiunea reacional - Simi opusul (de exemplu, este att de amabil nct nu i poi exprima furia). 12. Anularea retroactiv i ritualurile Te opui contiinei (Supraeului). Sau faci ceva pentru care te simi vinovat, dup care ispeti prin autopedepsire printr-un alt act simbolic. 13. Izolarea (afectului) - Nu eti contient de tririle produse de afecte. 14. Externalizarea Crezi c societatea te va critica, cnd de fapt tu te simi vinovat. 15. ntoarcerea asupra propriei persoane

Eti furios pe altcineva, dar i faci ru ie nsui/ te sinucizi. 16. Negativismul Refuzi s cooperezi i ai o atitudine condescendent fa de ceilali. 17. Compartimentarea gndirii - i inhibi capacitatea de a face conexiuni. 18. Agresivitatea ostil Intri n dispute cu ceilali, pentru a-i ascunde sentimentele neplcute. Primul stadiu genital (2-6 ani) 19. Deplasarea Simi ceva fa de o persoan, dar mui sentimentele ctre o alt persoan, sau situaie. 20. Simbolizarea Acorzi o semnificaie iraional unui anumit aspect al funcionrii mentale. 21. Condensarea Combini idei disparate, cu caracter contiguu. 22. Formarea iluziilor sau reveria Vizualizezi contient un scenariu plcut sau neplcut, despre care tii c este o fantasm. 23. Comportamentul evaziv - Mini intenionat, cu un scop. 24. Confabulaia Mini fr s tii, pentru a-i ridica stima de sine. 25. Refularea - Uii gndurile fr s vrei. 26. Halucinaia negativ Nu vezi ceva ce te supr i se afl chiar n faa ta. 27. Regresia libidinal [Regresia psihosexual] Te temi de sexualitate i competitivitate, astfel c devii dependent (oral) sau ncpnat (anal).

28. Regresia Eului acest termen este utilizat n trei accepiuni: a. Perturbarea unei funcii: Funcia sau fora Eului nu mai opereaz, astfel nct nu poi simi ceva neplcut. b. Intoarcerea la moduri de aprare mai primitive: Pui n funciune mecanisme de aprare specifice unui stadiu anterior de dezvoltare. c. Operaii defensive ineficiente: Aprrile nu reuesc s blocheze afectele neplcute, iar eecul acestora i trezete individului vinovie, de care se elibereaz prin autopedepsire. 29. Regresia temporal Acorzi o atenie special unor perioade anterioare, evitnd astfel conflictele actuale. 30. Regresia topic Visezi pentru a evita o realitate dureroas . 31. Reprimarea ncerci deliberat s uii ceva. 32. Identificarea cu o fantasm Te compori ca eroul favorit. 33. Identificarea cu dorine/fantasme parentale contiente sau incontiente Faci ce i interzic prinii, pui n act dorinele acestora inacceptabile, pentru care eti pedepsit. 34. Identificarea cu o imagine sau cu un obiect idealizat - Gndeti i te compori ca o persoan considerat a fi remarcabil. 35. Identificarea cu agresorul Te compori abuziv fa de o persoan pentru c altcineva s-a comportat abuziv cu tine. Astfel te protejezi de sentimentele de furie. 36. Identificarea cu victima Te compori ca altcineva, fie permind un abuz, fie cutnd s fii victim. Faci asta fie din dorina de a salva, fie pentru a respinge propria furie sau vinovie. 37. Identificarea cu obiectul pierdut Te compori ca o persoan iubit pe care ai pierdut-o. Dac pstrezi suvenire i nu eti ndurerat, se instaureaz doliul patologic 38. Identificarea cu introiectul Acesta devine parte a Supraeului individului.

39. Seducerea agresorului - Seduci sexual sau flatezi pe cineva, pentru a te elibera de fric. Stadiul de laten (6-11 ani) 40. Sublimarea Te angajezi ntr-o activitate care la nivel simbolic reprezint o fantasm. 41. Comportamentul provocator i determini pe ceilali s fac sex cu ctine, s te pedepseasc sau ambele. 42. Raionalizarea Gseti scuze pentru a te elibera de tensiune, de regul n urma negrii unei realiti. 43. Ruminarea mental Analizezi excesiv sau gndeti n gol, ncercnd astfel s i rezolvi problemele. 44. Comportamentul contrafobic Faci exact lucrurile de care i este team . 45. Intelectualizarea Te cramponezi de o teorie particular pentru explicarea unui comportament. 46. Socializarea i distanarea i foloseti abilitile sociale pentru a te distrage de la gndurile dureroase. 47. Investirea pulsional a unei funcii a Eului Ataezi unei funcii a Eului o semnificaie simbolic (de exemplu, Splatul vaselor este o treab pentru femei, echivalnd iraional o anumit activitate cu apartenena la unul dintre sexe). 48. Inhibarea unei funcii a Eului Funcia Eului investit pulsional intr n conflict cu sentimentele de vinovie, i prin urmare, o blochezi (de exemplu, nu poi citi, pentru c cititul este echivalat cu o activitate sexual interzis). 49. Idealizarea Supraevaluezi pe cineva datorit: a. narcisismului : pentru diminuarea ruinii privind propria inadecvare b. narcisismului: Contopeti persoana cu imaginea supraestimat a propriului sine (Obiectul sinelui)

c. iubirii: pentru a nu fi dezamgit d. transferului : acesta este vzut ca un printe foarte iubit n copilrie. 50. Devalorizarea l desconsideri pe cellalt, pentru meninerea sentimentului propriei valori. Perioada adolescenei i dup al doilea stadiu genital (de la 13 ani la 20+) 51. Umorul Obinuieti s glumeti, pentru a evita s te gndeti la sentimentele dureroase. Dac devii extrem de excitat, eti hipomaniacal 52. Concretizarea Nu mai foloseti gndirea abstract (care nu este afectat); dai vina pe un dezechilibru chimic sau caui s descoperi un virus, pentru a evita s te gndeti la relaii, i s te superi. 53. Dezidentificarea ncerci din rsputeri s nu fii ca unul dintre prini. 54. Constituirea grupului Caui compania unui grup, pentru a te apra de pulsiunile sexuale. 55. Ascetismul Evii contactul cu semenii. 56. Alegerea de obiect unisexual Amicul/ amica de acelai sex i diminueaz anxietile privind excitarea heterosexual Alte tipuri de mecanisme de aprare 57. Un afect versus altul Acorzi atenie unei emoii pentru a evita alta. 58. Hiperabstractizarea Teoretizezi excesiv. Dac la aceasta se adaug Negarea i reconstrucia realitii, este probabil vorba de o tulburare psihotic. 59. Reticena Refuzi s vorbeti, pentru a evita s fii prins. 60. Logoreea Vorbeti foarte mult, fr ns a fi circumstanial sau tangenial. 61. Evitarea

Ocoleti anumite situaii, datorit conflictelor trezite de acestea. 62. Pasivitatea Adopi n mod automat o atitudine ngduitoare sau supus atunci cnd eti agresat. 63. Grandiozitatea/Omnipotena - Eti darul lui Dumnezeu pe pmnt i ai puteri speciale. 64. Transformarea pasivitii n activitate Nu m putei concedia; mi dau demisia! Controlezi momentul producerii propriei victimizri. 6.5. Somatizarea Acorzi o atenie special propriului corp, pentru a evita conflictele legate de pulsiunile orale, sexuale sau agresive. 66. Normalizarea - Te convingi singur c eti normal, n ciuda psihopatologiei evidente. 67. Dramatizarea Pui emoie n cuvinte, pentru a reduce conflictul legat de faptul de a fi observat. 68. Impulsivitatea - Te foloseti de sex, de mncat sau de ostilitate pentru a te elibera de o tensiune sau un afect neplcut. 69. Consumul excesiv de substane Consumi diferite substane pentru a scpa de afectele neplcute. 70. Comportamentul adeziv Te agi de o persoan care te respinge. 71. Lamentarea Prin exprimarea nemulumirilor, nu vezi caracterul infantil al dorinei de a fi ngrijit. 72. Pseudoindependena Devii Clreul singuratic, fr a le permite celorlali s te ajute. 73. Altruismul patologic

Reprezint de fapt o proiecie i identificare cu victima: i negi dorinele orale intense i le proiectezi asupra celui n nevoie, simindu-te ngrijit n mod indirect. 74. Inducerea - l faci pe cellalt s simt sau s cread c are o tulburare psihic. 75. Minimalizarea Dei contientizezi o realitate dureroas, i atribui acesteia o importan redus. 76. Exagerarea - Faci prea mult caz ntr-o situaie 77. Generalizarea Pentru a nu ur o persoan, o vezi drept parte a unui grup diabolic 78. Reconstrucia realitii Reinventezi o situaie, dup ce n prealabil ai negat realitatea acesteia. 79. Transferul - Deplasezi amintirile cu privire la situaii i relaii trecute asupra cuiva din prezent. Ulterior, mobilizezi vechile aprri pentru a uita sau controla experienele trecute, prin repetarea lor simbolic sau modificarea finalului acestora. 80. Disocierea 1. Uii un aspect al propriei personaliti. Dac i dai un nume, de ex Butch, eti probabil psihotic 2. l determini pe cellalt s te caracterizeze, dup care respingi opiniile acestuia 81. Fotofobia Evii lumina, evitnd de fapt propriile dorine scoptofilice (voaierism). 82. Apatia (Greenson, 1949) i lipsete interesul pentru a desfura o activitate. 83. Intimidarea celorlali comportamentul agresiv tiranic - i pui pe ceilali n gard, pentru a te elibera de propria anxietate. 84. Compensarea deficienelor i respingi pe cei cu o personalitate mai integrat dect a ta. 85. Ticul psihogen - Spasmul ca descrcare a tensiunii furiei.

86. Introspecia - Te cufunzi ntr-o stare meditativ, pentru a te elibera de tensiune sau pentru a evita realitile externe. 87. Acordul rezervat - i dai parial consimmntul, pentru a evita o atitudine rebel. 88. Investirea pulsional a unei deficiene a Eului - Pui deficiena privind tolerana la afecte sau controlul pulsional pe seama apartenenei la unul dintre genuri (masculin sau feminin). 89. Inautenticitatea Te prefaci, probabil din obinuin. 90. Hiper-raionalitatea Foloseti procesele secundare pentru a evita afectele. 91. Imprecizia Ascunzi detaliile. 92. Hiper-estetismul Eti preocupat de ideea de adevr i frumos, pentru a evita realitatea sau afectele. 93. Locvacitatea Individul vorbete cu uurin, dar nu crede prea mult din ceea ce spune. 94. Violena fizic Anulezi obiectul, pentru a-i opri ura. 95. Identificarea cu obiectul lezat Te modelezi dup psrile rnite pe care le-ai cunoscut (i uneori, iubit). 96. Regresia formal Nu i mai foloseti gndirea logic, orientat temporal. 97. Hipervigilena Eti cu ochii n patru, chiar i atunci cnd nu e necesar. 98. Deplasarea temporal ntr-o situaie ipotetic viitoare - i imaginezi cum ar fi dac sau ntr-o bun zi . 99. Extenuarea Te simi obosit, fr a avea o afeciune fizic.

100. Francheea (Feder, 1974) Eti onest i tios, pentru a ascunde adevratele gnduri i sentimente. 101. Transformarea autocriticii n criticarea obiectului - l critici pe cellalt, pentru a nu te critica aspru pe tine. sursa: Jerome Blackman, 101 aparari. Cum se autoprotejeaza mintea. http://www.4shared.com/get/fwwfHCje/Jerome01_Aparari.html Activismul Gestionarea conflictelor psihice sau a situatiilor traumatice externe prin recurgerea la aciune, n locul refleciei sau al trairii afectelor. Se refera la inlocuirea starilor nedorite, in cazul unor conflicte sau situatii stresante, cu actiunea, care se opune reflectarii indelungate. Cu alte cuvinte, sa devii foarte activa, pentru a-ti distrage atentia de la faptele negative care te afecteaza. Activismul, ca mecanism defensiv, este o forma de aparare psihica, menita sa indrepte atentia intr-o alta directie decat cea care ar avea o conotatie negativa, stresanta si ar putea deveni nociva psihicului, transformandu-se intr-o bariera in desfasurarea altor activitati. Aceasta modalitate de aparare a sinelui se regaseste frecvent in viata cotidiana, de exemplu in activitatea febrila a viitoarei mame, in perioada dinaintea nasterii, sau in activitatile sportive pe care le practica unele femei cu functii de conducere, motivand ca vor sa isi pastreze silueta armonioasa (desi poate fi si acesta un motiv plauzibil). Exemple de manifestari extreme ale activismului defensiv sunt workaholism-ul (munca in exces) si shopaholism-ul (cumparaturile in exces). Afilierea Se refera la solicitarea ajutorului si sprijinului altcuiva, atunci cand treci printr-o situatie dificila, generatoare de stres si stari neplacute. In acest sens, exista mai multe moduri in care poti face afilierea:

- in mod spontan, gasind in jurul tau persoanele cele mai potrivite care te pot ajuta si asculta: parinti, prieteni, colegi; - datorita apartenentei la comunitatea din care faci parte; - cu ajutorul unor grupuri de sprijin, alcatuite din persoane care au trait o experienta identica. Prin afiliere, cauti, de fapt, un refugiu, un "adapost" pentru a-ti proteja sufletul si a te apara de stari negative insuportabile. Afilierea devine joc psihologic (jocul implica o comutare de rol in triunghiul dramei) atunci cand Victima cauta Salvator, il gaseste dar nu se lasa salvata si devine Persecutorul salvatorului (care e comutarea de rol ce aduce un beneficiu negativ tuturor). Alte mecanisme Acting-out-ul (psihanaliza) sau traducerea in act (psihiatrie) sunt diferite de activism. Acting-out-ul este o interdictie de a actiona in cadrul curei clasice, este o implinire a dorintei libidinale sau agresive in cadrul transferului. Afirmare de sine prin exprimarea sentimentelor= trind un conflict emoional sau un eveniment exterior stresant, persoana care utilizeaz acest mecanism de aprare i comunic fr ocoliuri sentimentele i gndurile, ntr-un mod care nu este nici agresiv, nici manipulator. Afirmare de sine prin exprimarea sentimentelor este asemanatoare cu asertivitatea. Anticipare= Pe durata unei situaii conflictuale, anticiparea const n a-i imagina viitorul: experimentnd dinainte propriile reacii emoionale; prevznd consecinele a ceea ce s-ar putea ntmpla; plnuind diferite rspunsuri sau soluii posibile. anticiparea e diferita de anticiparea-catastrofa, generatoare de angoase. Contrainvestire= Energie psihic a eului care se opune tendinei spre descrcarea pulsiunii. For incontient contrar i cel puin egal cu aceea care pornete din sine i caut s ajung la contiin. (De)negare= n opera lui Freud, termenul denegare acoper urmtoarele dou sensuri: imediat dup formularea unui gnd, a unei dorine, a unui sentiment care se constituie n surs de conflict, refuzul de a-i recunoate paternitatea asupra lor;

refuzul de ctre subiect a unei interpretri exacte care l privete, formulat de un interlocutor (de obicei un psihanalist). nlturare= Tentativa de respingere voluntar, n afara cmpului contienei, a unor probleme, sentimente sau experiene care-l frmnt sau l nelinitesc pe subiect. Refugiu n reverie= Mecanism utilizat ntr-o situaie de conflict psihologic sau atunci cnd subiectul se confrunt cu factori de stres care const n recurgerea la o reverie diurn excesiv ce se substituie cutrii de relaii interpersonale, unei aciuni n principiu mai eficient sau rezolvrii problemelor Refuz (al realitii)= Aciunea de a refuza realitatea unei percepii resimite ca periculoas sau dureroas pentru eu. Retragere apatic= Detaare cu rol de protecie, compus din indiferen afectiv, din restricie n relaiile sociale i activiti exterioare i din supunere pasiv n faa evenimentelor, care permite unei persoane s suporte o situaie foarte dificil. Transformare n contrariu= Mecanism n care pulsiunea conflictual este nu numai refulat, ci i nlocuit printr-o pulsiune contrar. Mecanism de aparare - Autosuficienta Este un mecanism de aparare intalnit la batrani mai ales, dar frecvent si la persoane trecute de 40-45 ani. Acestia considera ca nu mai au nimic de invatat de la nimeni. "N-o sa ma inveti tu pe mine" "Eu ca tine am fost, tu ca mine nu". Acest mecanism poate fi prezent si la psihoterapeutii batrani dar si la pacientii terapiati, care refuza orice alta sursa de informare decat cele recunoscute oficial si autorizate de organismele statului (Colegiul Psihologilor). Persoanele autosuficiente (atunci cand nu e vorba de un delir de grandoare), sunt foarte precaute de fapt insa modul lor de a tria informatia este pur mecanic si tinde spre opacitate totala. Psihoticul se crede mai mult decat este, iar nevroticul mai putin decat este.

Proiecia n analiza tranzacional

Proiecia n Analiza Tranzactionala - de la proiecia psihanalitic la episcriptul Fanitei English

"n psihanaliz proiecia psihologic este un mecanism de aprare n care cineva atribuie altora propriile gnduri sau emoii nedorite sau inacceptabile. Proiecia reduce anxietatea permind exprimarea impulsurilor nedorite din subcontient fr a lsa eul s le recunoasc. Teoria a fost propus de Sigmund Freud i apoi rafinat de fiica acestuia Anna Freud.

Peter Gay o descrie drept operaia de a elimina sentimentele sau dorinele pe care indivizii le consider a fi inacceptabile, prea ruinoase, obscene sau periculoase, atribuindu-le altora.

Pentru a nelege procesul s considerm un so care are gnduri de infidelitate. n loc s se confrunte cu aceste gnduri n mod contient, el proiecteaz n subcontient sentimentele asupra soiei i ncepe s cread c ea este infidel i are o aventur. Astfel se poate vedea c proiecia are legtur cu negarea, unicul mecanism de protecie care este mai primitiv dect proiecia. Soul a negat o parte din sine care era disperat s ias la suprafa. El nu poate face fa propriilor tendine de infidelitate i n loc de a face asta proiecteaz sentimentele asupra soiei.

Filosoful Ludwig Feuerbach i-a bazat teoria religiilor n mare parte pe ideea de proiecie, susinnd c ideea unei zeiti antropomorfice este proiecia exterioar a temerilor i dorinelor omului.

n lupta cu trauma psihologic mecanismul de aprare este adesea contra-

proiecia, incluznd o obsesie de a continua i a rmne ntr-o situaie de reapariie a traumei i obsesia compulsiv a cauzei traumei sau proieciei acesteia.

Toate proieciile provoac o contra-proiecie cnd obiectul nu este contient de calitatea proiectat pe acesta de subiect." (sursa http://www.intrebare.ro/Proiectia_psihologica.html).

Blestemul e o proiectie psihologica. O persoana care traieste o mare nefericire sufleteasca o poate proiecta asupra celorlalti spunand "ve-ti ajunge toti in iad" sau "aici e iadul". Astfel acea persoana se simte mai usurata. Uneori, cel care blesteam, are grij s fac acest lucru n prezena unor persoane vulnerabile, cum ar fi copiii. Astfel, unele sotii maltratate de soti, isi blesteam copiii, n sperana magic c acei copii (pe care nu-i mai vad ca fiind ai lor, ci ai sotului) vor prelua suferina lor sufleteasc. Si pentru ca copiii isi iubesc parintii si se simt total depenndenti existential de ei, traiesc intens suferinta emotionala a acestora ("daca parintele moare de nefericire, mor si eu"). De asemenea, copilul are in instinct, dorinta de a-si asculta parintele. Si astfel poate ajunge fie sa execute comanda din blestem-proiectie, fie sa incerce furibund sa scapde de ea proiectand-o la nesfarsit asupra altora.

La oamenii care au nevroza sau alte decompensari, e simplu sa afli ce gandesc subconstient, pentru ca ei traiesc prin proiectii mai ales, adica ce spun ei, este deobicei ceea ce este in sufletul lor, sa exemplificam, deci, vine unul sa zicem, si iti zice....nu manca friptura, ca e porcarie. Tu stii ca friptura nu e porcarie, insa nu sti ce a vrut ala sa zica. Ideea e asa...ca pentru ala friptura e o porcarie, insa el neaga inconstient asta , si face proiectia in exterior.

De aceea unii se apara de proiectii cu "cine zice, la e" sau "houl strig hoii". Blestemul ca si proiectie este un mecanism de aparare la o stare de nefericire interioara, evident necinstit si de obicei dobandit prin invatare, model parental. El poate fi si un simptom de decompensare psihica.

Oamenii nu sunt constienti de "blestemele" lor, dar inconstientul lor va incerca sa le duca la indeplinite, Acesti oameni traiesc cu mari spaime, angoase, anxietati. Blestemul parental, face parte din script (AT), ce ti-e scris, in frunte ti-e pus. Insa el poate fi anulat odata constientizat. A mentine contactul emotional cu cel care a blestemat, poate fi un mesaj catre inconstient cum ca blestemul e just si ar trebui pus in executie. Agresorul intareste blestemul (scriptul victimei) prin diverse mesaje verbale si mai ales non verbale, pe care le va da cu siguranta daca victima ramane in prezenta sa, si mai ales daca continua sa isi iubeasca agresorul. Asa ca majoritatea terapeutilor recomanda divortul mental de parintii care au avut asemenea apucaturi. Ruperea dependentei emotionale in primul rand, apoi daca e posibil rezolvarea dependentei materiale si locative. A rupe dependenta emotionala fata de un om inseamna a nu-l mai iubi, inseamna ca acel om nu mai reprezinta nimic pentru tine. Nu inseamna a-l ur (ura distruge victima iar agresorul isi termina treaba chiar si in absenta). Iertarea nu inseamna iubire. Inseamna a nui mai psa pentru ce a fost, c te ntorci cu spatele la tot, inclusiv la acea persoana. Altfel nu se poate pune capat unei relaii sado-masochiste. Aceasta ruptura totala, echivaleaza cu a-i da o permisiune pentru a te vindeca, pentru c o ran sufleteasc se vindec greu n prezena celui care a provocat-o, sau daca e zgndrit de ura in scop revendicativ.

Exemple de proiecii

Sa spunem ca sunt adult dar ma simt mic, neajutorat, complexat. Cum ma voi apara la modul imatur, patologic? Prin proiectii negative si pozitive.

Exemple de proiectii negative: toti oamenii sunt rai ca mama si ca tata, toate femeile sunt curve ca prima femeie pe care am cunoscut-o (sau ca mama), toti barbatii sunt rai (sau porci) ca tata, toti politicienii care vor urma vor fura ca si cei de dinaintea lor, etc.etc.

Exemple de proiectii pozitive: D-zeu e cel mai mare si mai bun tip din univers,

bratul lui puternic ma va ajuta sa trec peste toate greutatile (proiectia imaginii tatalui bun si atotputernic), evreii sunt cei mai destepti tipi de pe planeta (proiectia imaginii unor frati imaginari cu care de fapt nu am nici o legatura dar cu care mi-ar plcea sa fiu identificat), sau germanii sunt cei mai corecti oameni de pe planeta (si evident eu tanjesc sa fiu apreciat de catre anturaj la fel). Aceste proiectii pozitive ma ajuta sa ma iluzionez ca am o protectie absoluta (God Mode), ca sunt destept ca evreii, cinstit ca germanii, etc. Dar in realitate nu ma ajuta cu nimic concret, decat sa-i fac sa se simta inferiori pe cei din jur (agresiune). Proiectiile au aceeasi motivatie interna psihologica ca si mitomania (mint ca sa ma simt protejat, valoros, deci fac proiectii sau mint pentru ca sunt plin de vanitate, de trufie si nu pot sa-mi accept conditia prezenta).

Evident ca nu toti oamenii sunt rai ca parintii mei, sau buni ca ei, nu toate femeile sunt curve sau toti barbatii porci, nu toti evreii sunt destepti, nu toti germanii sunt cinstiti. Daca e sa discutam obiectiv, ponderea oamenilor cu anumite calitati predomina in anumite natiuni, dar nu toti sunt asa. Iar eu nu sunt cu nimic mai puternic, mai destept sau mai viteaz daca ma valorific prin identificare cu acea pondere de oameni mai cinstiti, mai inteligenti, mai morali. Pot sa-i iau insa ca model. Si sa urmez acele modele in liniste. Sau pot sa ma duc pe un stadion de fotbal si sa ma valorific prin identificare (pasivitate) cu fotbalistii echipei preferate. Iar daca in viata privata nu mai am nici o sursa de valorizare/confirmare i echipa mea favorit pierde, imi mai rmne s defulez prin vandalizarea stadionului.

(s nu se neleag aici c am fcut o proiecie mascat, e bine s fi ca x sau y, NU, e bine s fi TU nsui, totui cei care au suferit proiecia sinelui parental n ei nii, nu mai sunt, nu mai pot fi ei nii, iar scopul unei psihoterapii nu e acela de splare a creierului, ci de a fi tu nsui aa cum ai fi fost n condiiile n care identitatea ta nu ar fi fost clcat n picioare de un printe egocentric; iar dac a fost, nu ai de unde s ti contient, simptomele sunt cele cele care i dau de veste c identitatea ta e pe cale de a se neantiza. Aceste simptome sunt: anxietate, atacuri de panic, insomnie, depresie, diverse somatizri i, n final dac nu sunt luate n seam, se poate ajunge pn la psihoz, care nu e altceva dect neantizarea identitii persoanei, Copilul nvins de Printele critic negativ).

Copilul inva direct prin model parental sa faca proiecii, dac i aude parintii adornd pe x sau y, sau generaliznd cutare sau cutare defecte. In loc de gndire obiectiv, copilul primeste un mecanism patologic de aparare prin imprinting parental (introiecie), mecanismul proiectiilor, care e unul malefic (imi proiectez defectele si temerile mele in ceilalti). Unde duce acest mecanism in timp? La sentimentul de totala lipsa de putere si valoare personala. La un acut sentiment de insecuritate ("cei ri triesc cu team"). Mecanismul proiectiilor se poate atenua in timp sau se poate amplifica devenind insuportabil atat pentru cel care le face cat si pentru anturajul sau, ducand la izolare, depresie, psihoza. Proiectia psihologic implic o stim de sine sczut, o capacitate mental redus dar si o vanitate considerabil.

Gandirea de la particular la general este tot o proiecie (generalizrile sunt proiecii). Ex.: "toate femeile sunt curve (ca mama)" - proiecia imaginii mamei in toate femeile, frecvent la barbati. Sau: "Toi brbaii sunt porci (ca tata)" - proiecia imaginii tatalui in toti barbatii, frecvent la femei.

"Greselile mele sunt din cauza ta iar meritele tale se datoreaza mie" - e un alt exemplu de proiectie a paranoicului. D

Ciclul introiecie - proiecie sau jocul cartofului fierbinte din Analiza Tranzactionala

Copilul (ca stare a eului), sau Sinele (din psihanaliza), sufera o introiectie de care se sperie. Apoi, Copilul se metamorfozeaz n Printe Paranoic i ncearc s scape de obiectul introiectat proiectndu-l asupra altor persoane, care au de regul ceva in comun cu obiectul introiectat. Exemplu: tatal spune copilului sau "nu e nimic de capul tau" (proiectia sinelui parintelui in copilul sau). Apoi, copilul (ca fiin biologic si nu ca stare a eului) incearca sa scape de acest cartof fierbinte plasandu-l altor copii "toti sunteti niste prosti". Sau parintele spune "nu e bine cum ai facut, nimic nu esti in stare sa faci, uite cum se face" apoi copilul la joaca face la fel cu ceilalti copii, criticandu-i si normandu-i permanent, pentru a scapa de stigmatul "incapabilului".

Cum are loc contaminarea starii eului de Parinte de catre starea eului de Copil? Cum ajunge copilul biologic copia fidel a parintelui biologic? Cum ajunge copilul sa se comporte exact ca parintele sau? Prin model parental s-ar putea spune. Nu doar modelul sta la baza proiectiei, ci faptul ca exista o subdiviziune a starii eului de Copil in Parinte-Electrodul/Adult-Micul Profesor sau Micul Avocat /CopilDemonul, Copilul Somatic sau Orfanul Suprem. Parintele din Copil face proiecia in final, insa decizia de a proiecta investirea/atribuirea parentala asupra altora este luata de catre Profesor (Adultul din copil), care spune: "Cine are nevoie de asa ceva?" (adica sa fii prost, nebun, etc.) - vezi Episcriptul-Suprascenarizarea in cartea Ce spui dupa buna ziua? de Eric Berne, pag.338. Iar motivatia Micului Profesor este una necinstita si magica (deci falsa): "Daca-i fac pe altii sa para prosti in fata mea, atunci eu nu voi mai parea prost/incapabil in fata tatalui meu, adica fata de mine insumi (pentru ca deja Parintele Critic Negativ al tatalui biologic a fost introiectat)". Deci, psihanalitic vorbind, individul a introiectat investirea ca ar fi prost, nu-i convine ca-l arde, si presupune in mod magic/fals ca daca demonstreaza ca si altii sunt prosti ca si el, atunci poate nu mai e chiar asa de prost, sau chiar nu mai e prost deloc. Si ca sa scape de acest blestem (investire/atribuire parentala, care e o rautate, nu o evaluare obiectiva) o repeta la nesfarsit altora de regula celor perceputi ca fiind mai slabi (in special cand acestia gresesc cu adevarat ceva, sau nu se descurca intr-o activitate noua).

Ciclul introiectie (cu lucrurile care convin, sau intr-un mod in care convin) proiectie (a lucrurilor care nu convin) apare pentru ca individul descopera inconstient aceasta solutie magica de a se despagubi, proiectand asupra altora ceea ce-l arde pe el. Aceasta solutie functioneaza pe moment, nu e definitiva si e nevoie sa fie repetata la nesfarsit. Care sunt consecintele? Demolarea inceata si sigura a celui care face proiectii la nesfarsit, pentru ca inapoi obiectul-ecran va emite mereu stroke-negativ, atunci sau mai tarziu, sub forma simptomelor unei decompensari psihice, astfel ca cel imbolnavit devine o povara pentru cel care l-a imbolnavit prin proiectii. Desigur cel care suporta proiectia si o introiecteaza poate incerca la randul lui sa se despagubeasca tot prin proiectii si astfel are loc o contaminare in lant.

Sunt indivizi care nu se lasa introiectati de proiectiile malefice ale altora. Atunci are loc reflexia/deflectia in oglinda, proiectia se intoarce asupra celui care o emite. Psihologia inversa are la baza tocmai acest lucru, respingerea proiectiilor. O carte scrisa special pe aceasta tema este Provocative Therapy, cum sa deflectezi proiectiile altora (dar si cum sa tai jocurile psihologice).

Proiectia dusa la extrem, poate avea efecte foarte nocive asupra individului care o practica. Acesta (daca are de a face cu indivizi mai puternici ca el care-i intorc proiectia inapoi) poate decompensa in schizofrenie paranoida, poate sa ucida, ori sa se sinucida, insa cel mai rau e ca poate contamina nenumarati alti oameni cu un Adult slab ce nu poate respinge proiectiile sinelui su malefic. Proieciile pot fi ndreptate impotriva altora sau spre fantastic (paranormal, religie, OZN, conspiratii guvernamentale; halucinaiile auditive i vizuale sunt considerate tot proiecii).

Ciclul poate fi alcatuit in final din introiectie - proiectie - reflexie (reflexia proieciei inapoi spre emitent). Totul se va intoarce inapoi spre emitent intr-o forma sau alta. Cand cineva emite o proiectie ("esti tampit, idiot, neghiob, etc."), de fapt lui insusi si-o spune. Vine si un moment cand se ajunge la fundul sacului (asa zisa rasplata finala a scenariului de viata pomenita in AT).

A face proiectii poate deveni o compulsie, pentru ca acestea reprezinta o sursa de stroke-uri efemere si au la baza modul de a te iubi pe sine prin desconsiderarea celorlalti. Putem trai fara sa ne iubim deloc pe noi? Da, dar cu tentative de suicid sau prin consum de droguri psihiatrice ori ilegale insa putem trai intr-un mod parazit facand proiectii asupra altora. Asadar proiectia este o sursa de stroke-uri vitale pentru existenta, atunci cand nu ne iubim pe noi si pe ceilalti (asa ca antidotul ar fi sa iti iubesti semenii). Problema e ca ceea ce primeste inapoi cel care face proiectii sunt totdeauna stroke-uri negative, care in loc sa-i hraneasca psihicul, il vor demola incet dar sigur (cel care face proiectii foloseste principiul ca decat nimic, mai bine si rahat). Deci proiectia ca mecanism de aparare e total ineficienta si distructiva, de fapt e o minciuna de sine. Cel care emite proiectii de regula se afla intr-o forma avansata de nevroza. El se poate mentine in nevroza compensata atat timp cat are pe cine sa impinga in depresie ori psihoza (acel cineva suficient de slab incat sa accepte total proiectiile sale bolnave). De aceea

aceste persoane sunt asa de nocive pentru psihicul celor din jur si trebuieste musai sa fie ocolite, izolate. Cel care a introiectat din plin proiectia altuia (de regula figuri parentale), poate sa faca alt gen de tulburari, ca sa nu-l arda cartoful fierbinte primit in palma, cum ar fi "da mustele alea de pe mine" - care e o fobie, cu sau fara obiect real. Daca fobia e fara obiect real, se va numi delir sau halucinatie, daca e cu obiect real (fobie de broaste, de zbor, de lift) se va numi simplu fobie. Daca fobia se va manifesta cu un ritual imperios dupa contactul cu obiectul real ce genereaza fobia, ritual care este repetat compulsiv, ea devine o tulburare obsesiv-compulsiva. Deci iata cum de la o proiectie facuta de cineva (care este obiectul primar), altcineva (obiectul-ecran) poate dezvolta trecand prin fobie (fata de un obiect secundar) o tulburare invalidanta, cum e cea obsesiv-compulsiva, care il face sa se spele de 100 de ori pe zi pe maini ca sa scape de microbi. In psihoterapie, se incearca identificarea intregului lant traumatic care a declansat tulburarea.

Procesul psihopatologic

Procesul psihopatologic contine: pozitia de viata + unul sau mai multe mecanisme inconstiente de aparare/defensa (printre care cel mai periculos este proiectia, dupa cum spune Scott Peck in definitia unei persoane malefice) + jocurile psihologice de confirmare a scenariului de viata si scenariul de viata cu rasplata finala.

Exemplu de proces psihopatologic:

1. Pozitia de viata: "Eu nu sunt OK, ceilalti nu sunt OK" (echivalent cu "Eu nu am dreptul sa exist, ceilalti nu au dreptul sa existe") sau pe scurt notata cu doi de minus "- -"

2. Mecanism de defensa Proiectia (defensa paranoica)

3. Joc psihologic preferat, "kick me" (sau "loveste-ma"), descris de Eric Berne, presupune urmatorul rationament: "O s fiu din ce in ce mai mojic cu tine, ca s vd ct de mult m iubeti" . Motivaia de suprafa este obinerea proximitii n mod forat, "Uite, vezi ca pot sa fiu intim cu tine tragandu-ma de sireturi cu tine? Si asta chiar daca tu nu vrei!" (echivalentul unui viol emoional). Scopul real e ns reconfirmarea poziiei de via ("eu nu sunt ok - ceilali nu sunt ok pentru ca in final ma vor parasi, asa cum a facut/facea si mama cand eram mic") i avansarea scenariului spre rsplata final (singuratatea).

4. Scenariul de viata cu titlul "Ce rost are?" Titlul ascunde de fapt pozitia de viata, pozitia inutilitatii, "eu nu sunt ok, dar nici ceilalti nu sunt ok, ce rost mai are totul?"

5. Rasplata finala poate fi nebunia sau sinuciderea (iar intre, consumul de substante sau emiterea de proiectii la greu).

In acest exemplu de proces psihopatologic, care ar fi ciclul introiectie - proiectie? Subiectul se introiecteaza numai cu lucruri negative (filme de groaza, stiri cu crime, violuri, dezastre, esecurile cunoscutilor, pe care le savureaza ca si hipnotizat). Apoi, periodic, pentru ca starea interioara e prea mizerabila pentru a putea fi suportata, o parte din obiectele introiectate vor fi proiectate in capul altora. Exemplu: vine vecinul de vis-a-vis super incantat si ne spune "azi m-am uitat la stiri, iata ce nenorocire s-a intamplat in USA, o crima in mas, dar sti si ca e posibil sa fim dati afara de la serviciu? Se fac mari restructurari bugetare". ______________________________________________________ Neacceptarea de sine proiectat n ceilali

Se poate manifesta prin neacceptarea celorlalti indiferent ce ar face (individul emite mereu stroke negativ neconditionat - "nu te plac orice ai face"). Apare la adultii care in copilarie au fost acceptati conditionat sau deloc. Este o atitudine paranoida in aparenta (eu ok - ceilalti non OK) care mascheaza adevarata pozitie de viata, a marelui invins (de la eu nu sunt ok - ceilalti sunt ok la eu nu sunt ok -

ceilalti nu sunt ok).

Exemplu: persoane bosumflate (proiectie emis non verbal), suparate pe viata, vesnic nemultumite de ceilalti dar multumite de sine, care emit astfel mesaje nonverbale catre ceilalti: "sunt nemultumit de tine, deci fi tu nemultumit de tine, ca sa fiu eu multumit de mine". Avantajul de moment al acestei proiectii e evident. "Avantajul" pe termen lung este singuratatea si deprimarea celor din jur in cazul in care acestia sunt nevoiti sa ramana in proximitatea "bosumflatului".

Alt exemplu de proiectie a nemulumirii de sine n ceilali: o fat urt la nfiare dar sexy la corp poate spune unui biat: "A, brbaii nu iubesc, ei vor doar sex!" In ce const proiecia? De fapt incontientul fetei gndete aa: "Eu sunt prea urt ca s se ndrgosteasc vreun brbat de mine, dar sigur va dori unul s fac sex cu mine, pentru c sunt sexy. Totui, eu nu sunt mulumit cu att. Dar pentru c nu vreau s recunosc adevrata cauz pentru care brbaii nu prea m iubesc din cauz c sunt urt, mai bine cred eu c de fapt toi brbaii sunt incapabili de iubire. i ca s-mi confirm acest scenariu, m voi arta rece i distant cu ei, iar dac voi ajunge s fiu cu vreunul, cnd voi face sex cu el, i voi arta non verbal c fac asta din obligaie i fr nici o plcere, ca s-l pedepsesc astfel pentru faptul c e brbat i nu m iubete, ci vrea doar s m penetreze pentru plcerea lui. Ba nc voi face i mai mult, m voi abine s am eu nsmi plcere sexual. Dup care m voi duce la ginecolog apoi la psiholog s vd de ce sunt frigid".

Ce nu tie fata din exemplu de mai sus e c trebuina sexuala e una, ndragostirea e altceva si iubirea e cu totul altceva. Si ca daca ea ar iubi neconditionat partenerul in realitatea lui, exista mari sanse ca si el sa o iubeasca, chiar daca e urata. Asa, ea isi va programa mereu abandonul, pentru ca puini vor sta langa o femeie sexy la infinit, daca ea nu ofera afectiune deloc. Plus ca atributul de sexy dispare odata cu varsta. Si atunci ce ramane? Asadar, cand o asemenea fata e prsit, ea poate s spun: "Te-am prins ticlosule, tiam eu c i tu eti infidel i nu iubeti, ca toi ceilali brbai!".

Rasismul este tot o proiectie a nemultumirii de sine in ceilalti care, din cauza ca

sunt diferiti ca rasa, nu mai sunt acceptati. Proiectia nemultumirii de sine in ceilalti este o incercare disperata de a comuta de pe pozitia de viata "eu nu sunt ok ceilalti sunt ok" la pozitia paranoida "eu sunt ok - ceilalti nu sunt ok pentru c...sunt mai prosti, mai urati, mai bolnavi, mai colorati la piele, au alt sex, alta religie decat mine, etc."

Important: a raspunde unei proiectii este tot o proiectie si inseamna a intra in jocul celui care face proiectia. O proiectie nu poate fi contrata sau contraargumentata direct. Cel care face proiectii poate fi invins doar prin psihologie inversa, prin a repeta si a accentua ceea ce spune, sau, prin a-l ignora din starea eului de Adult. Proiectia tinteste spre Copilul din noi, dar daca avem un Adult puternic, autonom (independent emotional, material, social fata de agresorul care emite proiectia), putem respinge proiectia prin reflecie. Recomandabil este distantarea de "proiectanti" pentru ca in timp exista riscul de contaminare. ___________________________________________________

Blocarea sentimentelor parazite generate de proiectii

Uneori un sentiment (fie el fals sau autentic) vine i nu-l putem opri s vin la noi. Ideea e c dup ce a venit, prin reflecie (prin gndire) acel sentiment poate fi controlat, sau chiar ndeprtat dac e fals. Cu raiunea controlezi sentimentul. i prin sentimentul adecvat unei situaii, ti cum s trieti o situaie. Sentimentele autentice nu trebuiesc reprimate total, e bine s fie exprimate controlat, cum e doliul, suferina pentru o anumit pierdere. E normal s suferi o perioad, nu e normal s ajungi incapacitat temporar sau definitiv datorit acelei suferine. Modul de a tri sentimentele este unul nvat din familie, dup model parental, ns el poate fi corectat prin gndire. Cum triete emoiile i ce sentimente are un om care nu gndete? Haos, suferin cumplit, i atenie, sentimentele parazite se pltesc mai devreme sau mai trziu, cu boal (decompensare) psihic sau prin somatizri. Cum se pot bloca sentimentele parazite prin reflecie? Discutand pe cazuri

concrete, fata in fata cu terapeutul. In general se are in vedere neasumarea de false datorii, nepreluarea vinei si responsabilitatii altuia/altora si in general, identificarea a tot ceea ce conduce la inflamarea ego-ului pentru a fi eliminat. Iata un exemplu: obinuim sa vedem numai partile negative ale vietii, in spe m duc la cimea s iau un bidon cu ap i vd c lipsete robinetul, cineva l-a furat (insa a mai ramas unul, fiind doua in total). Sosesc acasa si spun sotiei, copilului, ca a fost furat robinetul de la fntna public, apoi trag concluzia c n oraul asta sunt numai vandali. Am proiectat nemultumirea mea asupra altora care nu au nici o legatura cu fapta. In plus robinetul a ramas tot lipsa. In schimb toti din casa ne-am ales cu nemultumire si cu sentiment de insecuritate. Continunand asa, se ajunge la lipsa de sens a vietii, ce rost mai are sa traiesti daca toti fura, toti distrug? OK, de ce am facut asta? Am facut-o pentru ca eu cred din starea eului de Copil ca daca aduc la cunostiinta tuturor delictele altora, automat voi fi considerat un om moral, corect. Acesta e si mesajul catre ceilalti: iata ce om corect sunt, fiind atat de scarbit de netrebnicia celorlalti. In fond, nu era decat dorinta mea de a ma simti superior celor carora le-am transmis ca s-a furat robinetul. Am facut asta constient? Nu. Dar pot constientiza in psihoterapie ce am facut si pe viitor, cu mari eforturi pot sa nu mai repet. Ego-ul hipertrofiat cu toate mecanismele lui de defensa (in cazul de fata proiectia) poate fi considerat o infirmitate emotionala, sociala. Puteam reflecta de exemplu ca nu e datoria mea sa ingrijesc fantana publica, ci a primariei si a politiei comunitare. Dar nu, eu aleg inconstient sa imi manifest ego-ul si sa-i agresez pe ceilalti cu proiectiile mele negative, verbal. Daca sotia ma intreaba ce treaba am eu cu robinetul, pot sa ma disculp in mod viclean si sa spun: "Ehei, daca nimeni nu vede nimic, se duce dracu` totu` de rp (fr mine pe post de observator grijuliu, evident)! Cand se va fura si celalalt robinet, de unde vei mai lua apa?" Deci vezi ce cetatean model sunt eu, doar pentru simplul fapt ca am observat? Sau puteam foarte bine sa tac. Asta nu inseamna ca procesul nu a avut loc. Insa l-am refulat. Cat timp voi putea refula sentimentele parazite generate de ego-ul meu hipertrofiat? Pana mi se va umple inconstientul. Atunci urmeaza decompensarea in proiectii fara numar, pot sa ajung sa delirez, sa am halucinatii. Pentru ca delirul si halucinatiile sunt tot proiectii, in fantastic. Insa daca reflectam pe loc atunci cand am observat ca lipseste robinetul, blocam intregul mecanism, nu e treaba mea c s-a furat acel robinet. Era treaba mea daca eram politist comunitar si se fura in tura mea. Observati intreaga increngatura care duce la ego? Majoritatea oamenilor au capacitatea de a depista asemenea siretlicuri si de a ocolo persoanele care i excret ego-ul folosind orice prilej. Rezultatul? Excretorul de EGO ajunge izolat, singur. Insa, sunt oameni care

constient nu pot procesa ce fac excretorii de ego, astia se vor introiecta cu proiectia si isi vor zice, "da, lumea e un loc groaznic, hai sa fac un atac de panica, sau un psoriazis, sau hai sa ma duc la psihoterapeut sa vad de ce am cosmaruri si insomnii". Da, ego-ul uman e oribil, iar unii sunt indragostiti rau de tot de ei insisi. Si isi merita soarta si rasplata finala. Asta daca nu cumva se hotarasc sa se terapieze.

________________________________________________

Adevratul scop al proieciei

Scopul real al proieciei este introiectarea victimei i hrnirea parazit a agresorului care face proiecia cu rspunsul obinut de la victim (s vezi c celalalt e afectat de ceea ce spui, c i modific percepia despre lume i despre sine).

n Analiza Tranzacional scopul real al proieciei este cel din jocul "cartofului fierbinte" sau "ba tu eti..., ba tu eti...", descris de Fanita English (vezi episcriptul).

<<Episcriptul

Fanita English descrie un tip de mesaj virulent din script pe care l numete episcript, n care un printe transmite injonciunea i adaug urmtorul mesaj nonverbal Sper ca asta s i se ntmple ie, ca s nu mi se ntmple mie.

De exemplu, o mam n al crei script exist injonciunea Nu exista, pe care a primit-o cnd era mic, poate transmite o injonciune Nu exista fiului sau fiicei sale. n starea de Mic Profesor, ea poate crede c acest lucru o va elibera ca prin magie de propria sa injonciune. La nivel psihologic, transmite copilului Dac tu

mori, poate c eu nu voi mai muri. Astfel, injonciunea apare ca un cartof cald, care trece din generaie n generaie.

Uneori episcriptul poate lua forma unei ndatoriri sau unui blestem familial pe care fiecare generaie o duce la ndeplinire. Fanita English d ca exemplu cazul unui tnr brbat care, la un anumit moment, a devenit dependent de droguri. Interesat de psihoterapie, a urmat o cur de dezintoxicare i a nceput s lucreze ca terapeut. A devenit evident c-i sabota anumii clieni, trimindu-le mesajul ascuns Devenii nebuni i internai-v!

Supervizorul su a identificat situaia i tnrul intr n terapie. n analiza scriptului a aprut c el primise injonciunea Interneaz-te (Nu fi sntos), ca un cartof cald pasat de la mama sa. Se simea obligat s i se supun, drogndu-se. Devenind terapeut, ncercase s paseze acelai cartof cald clienilor si. Cnd a explorat istoria familiei sale, mpreun cu terapeutul, a descoperit c acelai episcript fii nebun se transmitea de cel puin dou generaii. Nimeni nu fusese ns internat. Fiecare generaie credea c evitase aceast situaie printr-o iretenie magic, care consta n pasarea cartofului cald altuia. >> (Ian Stewart Analiza Tranzactionala astazi, o noua abordare, pag. 93)

Aadar un agresor psihic ncearc s scape de "blestemul" su parental ("sunt nebun", "sunt urt", "sunt prost" etc.) spunnd altora la nesfrit "eti nebun", "eti urt", "eti prost" etc. exact cum fceam cnd eram mici, "ba tu, ba tu" din credina magic "dac tu vei nebuni, s-ar putea ca eu s rmn sntos". Ceea ce vreau s subliniez e c dei mecanismul proieciei sau a joccului "cartoful fierbinte" este subcontient, scopul rmne, i de fapt juctorul urmrete atingerea scopului, acela ca tu s nebuneti i nu el. De aceea aceti oameni trebuie evitai pe termen lung sau total. Asta e drama tinerilor tulburai psihic, imposibilitatea prsirii proximitii cu "printele vrjitor", care "blestem" i desconsider direct sau subtil. Ca s reziti atacurilor fcut prin proiecii (care se adreseaz strii eului de Copil din victim) e necesar s stai permanent in starea eului de Adult atunci cnd relaionezi cu agresorul. Proiecia o face Copilul nebun din agresor iar tranzacia este Copil - Copil. Pentru a o respinge, trebuie s stai permanent n Adult. Ori asta presupune excluderea intimitii (care e o tranzacie sincer, fr

descondiderare, de la Copil la Copil). Dac rmi permanent in starea eului de Adult (presupunem c ai aa ceva, sau i construieti, n pai mici), nu vei rezona nicicum la proieciile emise de agresorii psihici. Iar acetia vor simi asta. Vor simi zidul invizibil de care se lovesc, faptul c tu nu i modifici percepia despre lumea nconjurtoare ("nu e totul groaznic") i nici sentimentul valorii de sine ("nu sunt nebun, nu sunt prost, nu sunt urt, etc."). Atunci se va ntmpla un fenomen interesant, agresorul fie te va lsa n pace, fie va ncerca s te loveasc fizic, din motive minore, inventate sau chiar fr motiv. Pentru c el are un scop, ca tu s nebuneti (s fi ceea ce el este dar nu mai vrea s fie), nu el. n ultim instan soluia e separarea. De reinut, victima nu poate face psihoterapie agresorului ei (agresorul nu d doi bani pe victim e unul din pricipalele motive).

Concluzii

Uneori proiectiile vin din starea eului de Copil care vrea sa primeasca atentie de la Parintele celui care asculta, alteori ele intesc direct spre Copilul din cel care ascult. Proiectia devina patologica cand pune stapanire pe individ in totalitate, pentru ca proiectia in loc sa umple individul de iubirea care nu a avut-o cand era mic, il goleste tot mai mult si, cand va ajunge la fundul sacului, atunci apare si decompensarea psihica (cei care fac proiectii ca unic mod de a obtine stroke-uri ajung la psihoza). De fapt e un cerc vicios, fac proiectii ca sa primesc atentie, apreciere, acceptare, dar de fapt primesc respingere, si atunci voi face din ce in ce mai multe proiectii in disperarea de a primi ceea ce de fapt nu am primit si nu voi primi niciodata pe aceasta cale. Proieciile au efect de picatura chinezeasca asupra starii eului de Copil al celui care le asculta. Ele pot fi anulate prin reflecie sau respinse din starea eului de Adult, atat de emitent cat si de receptor. ns receptorul nu le poate respinge la infinit dac emitentul nu contientizeaz i nu se oprete. De aceea excretorii de EGO ("proiectanii") cam sunt lasati balta de anturaj, pentru c nu se opresc niciodat. Familia este playground-ul, locul unde acetia fac mizerie pentru ca li se permite, in cadrul unor jocuri psihologice dintre care unele le-am descris pe acest site. Proieciile nu se fac doar verbal, ci i non verbal, "tu jigneti i cnd taci" se spune, sau alii emit mesajul "ce proti sunt ceilali" n timp ce se ndeprteaz, privii din spate ei emit acest mesaj prin mers i postura corporal (acetia sunt cei grav parazitai de Printele critic negativ care l-au avut i pe care l-au "iubit" mult i nc l mai "iubesc"). Mecanismul proieciei

poate fi att de rigid nct dac l stopezi doar verbal, se amplific non verbal, l stopezi i non verbal se va amplifica n subcontient prin proiecii fantastice (conspiraii mondiale, delir mistic, etc.). De aceea n cazurile mai severe (cnd voina, mintea contient e depit) este necesar psihoterapia real, fa n fa cu un psihoterapeut competent, cnd nvei s relaionezi ok - ok (de la egal la egal si pe constatarea obiectiva a realitatii), asa cum ar fi trebuit s inveti in familie, daca prinii ti erau lucizi. De ce este aa de rigid mecanismul proieciilor? Pur i simplu pentru c fr el, agresorul ar muri (e o sursa de stimului emotionali, negativi e adevarat, dar mai buna decat nimic, si de asemenea e o modalitate de a se iubi pe sine in mod parazit, prin desconsiderarea celorlalti, prin distrugerea stimei de sine a acestora i a sentimentului lor de siguran vis-a-vis de mediul social). Poi sta mult vreme n nevroz, dac ai pe cine bga n psihoz, sta e motto-ul dup care funcioneaz dependenii de proiecii. Structural, ca simptom, proiecia patologic e un indicator c mintea contient (straturile superioare ale cortexului) sunt aproape decuplate. In acele straturi "slluiete" Adultul din om, adult care e construit cu mult migal i dragoste de prinii contieni i de individul nsui ulterior pe fundamentul dat de prini. Deci, cnd un om ruleaz numai proiecii, se poate deduce c ruleaz de fapt pe incontient-subconstient (pe abloane) iar contientul e "dus". Aceti oameni puin probabil s mai fie acceptai n psihoterapie. Ei vor forma pacienii de carier in psihiatrie, dependenii de pastilele "miracol" descoperite n ultimele dou decenii.

JOCURI PSIHOLOGICE

"Tu nu vezi c oamenii sunt nite marionete?"

"Matrix e un sistem, Neo. Acel sistem e dumanul nostru. Dar cnd eti nuntru i te uii n jur, ce vezi? Afaceriti, avocai, profesori, tmplari. Minile celor pe care ncercm s-i salvm. Dar pn atunci, aceti oameni fac parte din sistem. . .i, deci, ne sunt dumani. Trebuie s nelegi. . ..c majoritatea nu sunt gata s fie deconectai. Muli sunt att de ineri,.. ..att de neajutorai, dependeni de sistem,. . .nct se vor lupta ca s-l apere." (Matrix, 1999)

S vedem deci, cine sunt actorii i rolurile pe care le joac (inconstient, evident, sau voi credeati ca eu scriu despre altceva pe acest site decat despre inconstient?):

Paternuri comportamentale (jocuri manipulative, jocuri de putere, jocuri sexuale, parazitari)

(pe msur ce vei parcurge descrierea jocurilor, vei inelege mecanismul lor prezentat la inceput, n termeni tehnici i care par greu de neles)

Jocurile psihologice i parazitrile (am detaliat parazitarea aici) satisfac foamea de structurare a timpului i produc o detensionare emoional in cadrul relatiilor sociale. Acestea constituie motivatii biologice, ne confirm faptul c existam insa stimulii pimii sunt negativi i ne fac s ne simim ru. Deasemenea jocurile psihologice mai au i rolul de a avansa scenariul nostru de via (scriptul) spre o rasplat final. Un individ care a decis in copilarie sub influena programrii parentale ca va avea un scenariu de via tragic, va tinde s i practice jocurile la intensitate maxima (gradul 3), spernd inconstient la un beneficiu final tragic al scenariului su, de tipul singuratatii, nebuniei, sinuciderii sau consumului de substante - alcool, droguri (jocurile de gradul 3 se termina la spital, tribunal, cimitir). Scenariile tragice, de genul "totul e groaznic", "nimic nu are rost", "nu e nici o sansa" etc. pot domina intreaga personalitate a individului care este construita pentru a justifica aceste deznodminte. Pe de alt parte, stimulii emoionali pozitivi (emoiile pozitive) se obtin n intimitate (care const in schimburi sincere intre starile eului de Copil, cu acordul starii de Parinte pozitiv i cu controlul Adultului, conform definitiei Analizei Tranzactionale). Dar oamenii care nu au trait intimitatea in familia de origine si in mediul lor social, nu o cunosc i o percep ca fiind impredictibila, riscant i ipocrit dei paradoxal e cel mai sigur mod de a comunica eficient, cu rezultat pozitiv. Astfel ei inlocuiesc intimitatea cu niste scheme predictibile de relationare, numite in analiza tranzactionala "jocuri psihologice". Aceste jocuri (ca si parazitarile de altfel) sunt inconstiente si prin ele incercam sa-i manipulam pe ceilalti pentru a obtine un beneficiu psihologic ascuns (inconstient), folosind tranzactii psihologice ulterioare (intre doua stari ale eului) incongruente (mesajul verbal nu confirma mesajul non verbal). Datorita acestei

incongruene, plus a beneficiului ascuns negativ care ne face s ne simim ru, persoanele ce recurg la jocuri psihologice sunt frecvent excluse din cercul lor social, fiind considerate conflictuale.

Nu exista joc psihologic cu beneficiu pozitiv si durabil de ambele parti (desi unii autori sustin asta). Cand initiatorul unui joc psihologic comuta in final pe pozitia de Persecutor si are ultimul cuvant, el se simte foarte destept in acel moment, insa beneficiul lui e de scurta durata, pentru ca poate pierde proximitatea cu Victima, sau Victima se poate intoarce impotriva lui (atunci sau mai tarziu), continuand sirul de comutari pana cand unul dintre jucatori ajunge decompensat psihic (daca schimburile dureaza ani de zile). Jocurile psihologice mai pot fi denumite si pacaleli, avand in vedere formula jocurilor descrisa de Eric Berne, care include in ecuatie o momeala si o comutare in final. Formula este: Momeala + Stratagema = Raspuns -> Comutare de rol (din Persecutor/Salvator in Victima si invers)->Deruta ->Beneficiu negativ (confuzie) (Jocurile Adultilor - Eric Berne, Ce spui dupa buna ziua? - Eric Berne si Alain Cardon - Jocurile manipularii). Jocurile care nu prezinta o comutare de roluri in Triunghiul Dramatic, AT-ul modern le considera parazitari (parazitare Parinte-Parinte, Copil-Copil, dar cele mai frecvente si nocive sunt cele C-P, P-C). Parazitarile si jocurile au loc din starile negative ale Eului, Copil Adaptat Negativ (neajutoratul, bosumflatul, pmplul, ncuiatul), Copil liber negativ (Neastmpratul, Obraznicul, Rebelul, Copilul Demonic, Psihotic), Parinte Grijuliu Negativ (Victima), Parinte Normator Negativ (Persecutorul, sau cum l-am denumit undeva mai jos, Patriarhul). Intimitatea intre doua persoane are loc intre starile pozitive ale eului (Copil liber, Adult, Parinte Grijiuliu pozitiv, Parinte Normator Pozitiv), si ea se face prin schimburi sincere, fara desconsiderari, exagerari, parazitari, jocuri. Detalii despre cele 4 paternuri ale jocurilor precum i despre opiunile de contracarare ale jocurilor gsii n cartea Vann Joines, Ian Stewart Analiza Tranzactionala astazi, o noua abordare (le voi reda la finalul postarii).

Jucatorii de jocuri psihologice sunt codependenti, dupa cum scria Eric Berne in cartea sa, Games People Play (Jocurile Adultilor). Exemple de jocuri complementare: "Loveste-m" cu "Te-am prins fir`ai tu sa fi... "(sau "Te-am prins ticalosule"); "Incercam doar sa te ajut" sau "De ce nu...?" e complementar cu "Da, dar..."("eu

nu ma las ajutat de tine") sau cu "Piciorul de lemn" ("Da, dar cum crezi tu ca ar putea o persoana ca mine cu un picior de lemn s se ajute singur?" - piciorul de lemn putand fi inlocuit cu orice alt defect, minus, decompensare, etc.); "jucaria mea e mai frumoasa ca a ta" e complementar cu "totdeauna ce are altul e mai bun decat ce am eu". Exista si jocuri de opozitie, vezi la final (dar tot pentru ca victima e dependenta fata de agresorul ei).

In cartea sa, Jocurile Adultilor, Eric Berne spunea ca cei mai susceptibili n a practica jocuri psihologice manipulative, sunt "bosumflaii, pamplii i ncuiaii", cei care au rmas suprai pe prinii lor, dar care i vor proiecta suprarea toat viaa asupra altora (de unde se deduce ca de fapt jocurile psihologice sunt niste jocuri de putere i defens iniiate de Copilul din individul traumatizat in scopul magic de a se depagubi).

Exemple de parazitari P-P, C-P (C reprezinta starea eului de Copil, P Parinte) si jocuri psihologice:

1. "tialali sunt mai prosti ca noi" (daca este jucat in casnicie, intre soti, denota lipsa de iubire in cuplu, i-i inva pe copii sa-i desconsidere pe ceilali oameni); auzindu-si parintii, copilul poate decide varianta: "Ce proti sunt ceilali, hai sa-i pacalim cumva!"

2. "Ceilalti sunt mai destepti ca noi" (daca este jucat in casnicie, intre soti, denota lipsa de iubire in cuplu, i-i inva pe copii sa se desconsidere in raport cu ceilali oameni).Varianta: "Vezi ca se uita lumea la noi i o s rd de tine!" spun unele mame copiilor lor cand sunt mici si plang, crendu-le pe buna dreptate sentimentul de abandon (dupa cum deducei, aceste mame nu-i iubesc copilul; in prima parte a frazei, mama se da victima alaturi de copil, apoi devine persecutor, aruncand responsabilitatea unei blamari inchipuite asupra copilului).

3. "ia sunt mai buni ca ilali" (este jucat de exemplu de suporterii huliganici de pe stadioane, care se simeau valoroi prin identificare cu eroii din basme cnd erau mici, iar acum ca aduli fac la fel; si cand "eroii" favoriti pierd, sinele lor se neantizeaza; atunci e bine sa nu fi prin preajma, pentru ca lupta pentru reconfirmarea sinelui este dusa cu toti cei care le ies in cale; mai este jucat i de indivizi complexai, ca pe o proiecie pozitiv pe care o fac deseori cnd sunt angajai ntr-un dialog cu cineva fa de care se simt inferiori, proiecia este fcut tot in scop de identificare "vezi, eu i laud pe ia, asta ar trebui s-i dea de neles c eu s-ar putea s fiu la fel de valoros ca ia"); variante scurte: "ia sunt cei mai buni" sau "ce tari sunt ia, ceilali sunt nimic"

4. "Hai s desconsider pe cineva ca s m ridic pe mine n slvi". Este jocul principal al barfei, cand cineva joac jocul sta cu tine, s-ar putea s urmezi tu pe lista desconsiderarii, fie direct, fie indirect, prin brf. Varianta: "Cand inveti pe cineva sa fie curva, primul cu care va fi curva vei fi tu".

5. "As dori sa te desconsider indirect" sau "Jucaria mea e mai frumoasa ca a ta pentru ca eu sunt mai frumos si mai destept ca tine". Este jocul laudaroseniei (obiect) si fuduliei (persoana).

Varianta: Al meu este mai bun decat al tau. In mod sigur este unul dintre jocurile de baza, asa de raspandit incat prezenta sa coplesitoare poate sa ne impiedice sa vedem stupiditatea si inutilitatea lui. Este un joc in care pozitia "Eu sunt OK - Tu nu esti OK" devine evidenta. Eu (Persecutorul) incerc sa-ti demonstrez ca ceva din mine, sau ceva ce eu posed, este mai bun decat ceea ce esti sau ai tu si te pun in pozitia de Victima. Variatiunile sunt practic infinite. Se trece de la lucruri relativ inofensive cum ar fi "catalogul meu este mai bun, mai complet, mai actual...", "stiloul meu", "haina mea", la lucruri mult mai grave: " religia mea", "fiul meu", "culoarea pielii", si mai departe, la altele situate intre cele doua extreme: "masina mea", "facultatea mea", "lecturile mele", " prietenii mei" etc.Observatie: Daca eu critic masina cuiva pentru ca vreau sa i-o vand pe a mea, nu fac un joc psihologic, ci apelez la o strategie comerciala (dupa parerea mea, cea mai nepotrivita).

Caracteristica unui joc de acest tip este aceea de a nu avea alt scop decat cel al minimalizarii interlocutorului. Evident, victima poate gasi la randul sau ceva de criticat si jocul poate continua astfel cu rolurile inversate.

Jocul are infinite versiuni. Poate sa aiba si forme interogative: "Spune-mi ce jucarie ai ca sa iti spun si eu ce jucarie am, eventual mai buna ca ta, altfel tac din gur!", "Oare jucaria ta, o fi mai buna ca a mea?"

Reversul acestui joc este Autodesconsiderarea combinata cu Lacomia si Invidia, "Totdeauna ce are altul e mai bun decat ce am eu" - asa apar decizii ale scriptului de a fura sau de avea cu orice pret ceea ce si altii au (bani, functii, profesii, motiv pentru care in facultati se platesc examenele si nu se invata deloc). Pot aparea decizii comice cum ar fi sa iei dupa ureche un medicament doar pentru ca ai auzit ca pe altii i-a vindecat insa pe tine sa te ucida datorita unei reactii adverse sau sa doresti sa ajungi medic desi nu ai potentialul psihointelectual necesar si din cauza asta sa decompensezi psihic alegandu-te in final cu un certificat de handicapat psihic in loc de o diploma de licenta. Cazurile de asemenea studenti impinsi de la spate de parinti ca sa devina ceva anume ("cat am vrut sa ajungi om mare" spune tatal complet dezamagit de esecul fiului), care in final au ajuns pe linie moarta, sunt destule.

*Legat de narcisismul secundar compensator al parintilor, acesta se poate agrava in timp, ego-ul lor hiperinflat poate sa atinga cote paroxistice, zdrobind orice urma de identitate a copiilor (parintele totdeauna multumit de sine si vesnic nemultumit de copil), pentru ca acestia sunt fortati sa devina/sa satisfaca o proiectie a ego-ului parintilor.

6. "Da, dar pentru c..." (comutarea din victima n agresor); cineva se da victima, il ajuti, la urma el respinge ajutorul pe motivul "da, dar pentru c...sfatul tau e prost, adica tu esti prost...eu continui sa caut ajutor in alta parte"; varianta popular: "iaa-i ru i-aa nu-i bine"; dac la inceput erai salvator i ofereai ajutor unei victime, iat c la final ai devenit tu victim iar victima persecutorul tu. Poi s comui din nou n persecutor i s spui celui care i-a respins ajutorul c e

"irecuperabil", apoi acesta poate s comute din nou in victim i s se plng c nimeni nu vrea sau nu e n stare s-l ajute. Acest joc e greu de evitat, dar se poate stopa imediat dup prima comutare spunnd "sigur, chiar i recomand s caui soluii i n alt parte" (psihologie invers, s pui oglinda n faa celui care joac).

7. "Ai ajuns si tu ca mine, ha, ha" (se poate juca constatand mereu eecurile sau minusurile majore din viata cuiva prin comunicare direct, este jucat n grupurile de "prieteni" ratai social, material, fr relaii cu sexul opus, poate fi un joc de ncheiere, dupa care protagonistii se pot ucide intre ei sau se pot duce s se sinucid individual, sau de ce nu, in grup). Este jucat des de ctre alcoolici, n stare de ebrietate, dup care se termin la spital.

8. "Vei ajunge si tu ca mine, da, da" sau "Las` ca o sa vezi tu, o s peti ca mine", "Vezi, o s peti i tu la fel"(este jucat de catre cel care se simte fr nici o ans, n faa celui pe care l-ar dori din invidie fr nici o ans); este jucat n sperana c se va ajunge la "ai ajuns i tu ca mine, ha, ha". Alta varianta: "las ca o sa vezi tu unde o sa ajungi".

9. "Victima" sau "Nimeni nu m iubete!" - este jucat mai des tot la ar, att de brbai ct i de femei, care spun "Toat viaa mea am muncit i nimeni nu mi-a dat nimic!" sau "Toat viaa mea am fost amrt dei am muncit din greu" (astfel prinii i proiecteaz inutilitatea propriei viei n copiii lor - scriptul de ran). Cei care au ncetat s se mai vicreasc, sunt i cei care s-au desrnit (au reuit s prseasc definitiv satul).

Efectul negrii de sine se proiecteaz incontient asupra progeniturilor i se exprim n structurarea ataamentului primar nesigur sau ambivalent.

Ca sa vezi ce isi doreste de fapt un "jucator" trebuie sa-i citesti jocul (spusele) in oglinda.

De exemplu "Toat viaa mea am muncit i nimeni nu mi-a dat nimic!" inseamna "Toata viata mea am dorit sa nu muncesc si altii sa-mi ofere totul".

"Toat viaa mea am fost amrt dei am muncit din greu" inseamna "Niciodata nu sunt multumit cu cat am, iar munca inseamna un chin pentru mine" s.a.m.d.

Toate acestea fiind proiectii, vazute in oglinda, ele ne dezvaluie cu cine avem de a face. De aceea e atat de obositor sa ai de aface cu asemenea persoane, pentru ca ele niciodata nu spun direct adevarul, ci doar emit proiectii (proiecteaza asupra altora propriile nemultumiri si neputinte).

Ce vrea victima "care sufera" de la cei din jur? De la "Sufera cu mine!" pana la "Sufera tu in locul meu!" Astfel, ea incearca in diverse moduri (cu un film trist, o carte trista, o melodie trista, o intamplare trista), sa modifice starea de dispozitie a partenerului de viata sau a copilului (daca-l are) spre depresie. Apoi dupa ce vede ca celalalt s-a intristat, si a devenit si el o victima "care sufera ca si ea", se bucura in sinea ei, pentru ca a dat si altora starea ei de tristete. Daca potentiala victima e un copil, slabe sanse sa nu rezoneze la comanda. Daca e vorba de partenerul de cuplu si acesta e suficient de constient incat sa refuze invitatia la tristete, victima "care sufera" poate deveni agresiva in alte moduri, mai directe, nu asa subtile cum a fost pasarea depresiei. In timp se poate ajunge la acuze de genul: "Nu ma iubesti!", victima "care sufera" se simte izolata, abandonata, neinteleasa. Cei care ajung in psihoterapie si afla ca din cauza parintilor li s-a intamplat ce li s-a intamplat, si decid sa nu-si asume raspunderea de a se corecta, ci sa ramana victime eterne, intrerupand psihoterapia, vor juca "Cat ghinion am avut, saracul de mine!" Victima are diferite denumiri (sinele ranit, in psihanaliza), Copil Somatic sau Copilul din Copil in Analiza Tranzactionala, Copilul interior (inner child) iar dupa mine, Victima se numeste Orfanul Suprem. Cam toata viata, Victima traieste sentimentul de abandonat, asa ca isi cauta mereu Parinte in chip de Salvator. Dupa care devine dependenta de el. Salvatorul poate fi partenerul de viata, sau

psihoterapeutu, sau prietenii, etc. Relatia Victimei cu ceilalti este de tip simbiotic, Copil-Parinte.

10. "O s fiu din ce in ce mai mojic cu tine, ca s vd ct de mult m iubeti" (este vorba de jocul kick me, lovete-m). Motivaia de suprafa este obinerea proximitii n mod forat, "Uite, vezi ca pot sa fiu intim cu tine? Si asta chiar dac tu nu vrei!" (viol emoional). Scopul real e reconfirmarea poziiei de via ("eu nu sunt ok - ceilali nu sunt ok pentru ca n final m vor prsi, aa cum fcea i mama cand eram mic") i avansarea scenariului spre rsplata final (singuratatea).

11. Salvatorul "din vorbe" spune celor pe care-i considera niste victime: "Uite/Vezi ce mult te/v iubesc?" - este jucat indeosebi de femeile de la ar, care pot spune brbailor sosii de la munc: "Sracii de voi, ce greu trebuie s v fi fost" sau care tocmai sunt angajati intr-o munc grea: "Bieii de voi, ce greu trebuie c v este!". O alta modalitate de a juca acest joc se observa la parintii deosebit de grijulii mamele sufocante - cu nevoile fizice (mancare = hranire; haine, caldura = protectie) ori de sanatate ale copilului insa il refuza pe acesta ori de cate ori cere o jucarie (care e bucuria sufletului). De unde se deduce ca acel copil e tratat ca un obiect (agresorul parinte are grija de corpul victimei copil, pentru ca acesta urmeaza sa-l despagubeasca in viitor pe agresor, cum ar fi de ex. sa ajunga in viata ce a dorit parintele si nu a putut, sau sa arate intr-un anume fel, daca se poate perfect, etc.). Asa poate invata un copil ca: "trebuie sa fiu bolnav pentru a obtine ce doresc, o excursie, o jucarie". Acest joc este manifestarea ipocriziei (de aceea l-am numit "Salvatorul din vorbe", sau "Vezi ce mult te iubesc din vorbe?"), a proiectiilor narcisiste ale parintelui in copil (parintele isi ofera lui insusi o jucarie prin copil, in sensul ca copilul nu e lasat niciodata sa-si aleaga jucaria, haina, etc.) si a supraadaptarii (copilului i se spune sa faca o treaba, dar dupa 2 minute i se ia lucrul din mana pe motiv ca parintele crede ca e incapabil sa faca acel lucru, sau ca e prea mic si slab, etc.) Mesajul din spatele jocului este "Vezi ct grij (din vorbe) am de tine (voi)?". "Eu stiu ce e mai bine pentru tine (dar tu sigur nu sti) si iti repet mereu asta ca sa vezi cat de mult te iubesc" este jocul preferat al parintilor narcisisti, sufocanti, ipocriti, care se substituie alegerii si gandirii proprii a copilului.

A spune cuiva ce sa faca (in orice situatie) tine tot de jocul "Vezi ce mult te/v iubesc?" si este o forma de parazitare (furtul deciziei/rapirea intentiei) similara cu injonctiunea "nu gandi, nu cauta solutii, ti le ofer eu totdeauna, gandind pentru tine!". Acest joc este o modalitate disperata a narcisistilor de a obtine gratificare (caci ei mereu spera sa fie laudati pentru ajutorul necerul). Nu avem dreptul sa spunem altora ce sa faca, cel mult sa le sugeram - "eu in locul tau, as proceda astfel". O alta cauza pentru care este jucat acest joc e obtinerea multumirii personale (ce spuneam mai inainte), atentiei, valorizarii etc. "Ei, cum e mncarea mea, ce not imi dai?" Evident, nota 10, ca doar stim ct de mult ne iubeti". Vezi cata grija am de tine? (parintele care intreaba mereu esti satul, mai mananca, nu ti-e frig, mai pune o haina pe tine!). Niciodata nu intreaba, esti fericit, sau de ce esti trist? Daca te plangi, primesti devize/sabloane, Ai curaj, fii darz si lupta Nicolae!

Varianta masculina a Salvatorului ipocrit (curvarul fara scrupule): sunt de regula barbati intre 30-40 ani care dau anunturi la matrimoniale care suna cam asa: "Barbat finut, manierat, cu apartament, auto si servici stabil, caut partenera pentru o relatie serioasa, de durata" (nimic mai direct pentru instinctul feminin). Victimele acestor anunturi sunt de regula femeile cazuri sociale (care stau in chirie, cu salar mic, dar cu dorinta de a intemeia o familie si a face copii). Pacaleala consta ca in loc de casatorie, familie si copii, deci o relatie cu un contract clar, femeia primeste in schimbul adapostului o relatie de concubinaj, adica o relatie fara baze contractuale, unde barbatul face legea, iar femeia e la mana lui ("nu-ti convine, pleaca, alte 30 stau la rand"). Beneficiile barbatului din asemenea relatii sunt sexul gratuit (momeala lui pentru ea e baza sa materiala, hotelul fara bani, momeala ei pentru el, e sexualitatea gratuita si culmea e ca multe stiu asta constient, au si un delir de grandoare sexuala). Se intelege de la sine ca sentimentele nu prea exista in asemenea relatii care pornesc de la un troc. Desi ar putea foarte bine sa existe iar Salvatorul sa fie unul real si nu ipocrit. Eu sunt empatic cu drama femeilor caz social, care poate au si un copil din relatii anterioare, si nu le consider materialiste. Desigur, dupa 1-2-3 ani maxim, femeile in cauza se prind de pacaleala. Atunci incep sa ceara socoteala barbatului: "Ce ai de gand cu mine?" Raspunsul poate fi unul dur, de tipul loviturii sub centura: "Tu nu esti in pozitia de a pune conditii!". Femeii ii ramane sa planga si sa plece. Salvatorul s-a deconspirat ca fiind doar un sarlatan.

12. "Salvatorul compulsiv" sau "scufita roz", "Salvatorul nepltit sau de ocazie" sau "Sindromul copilului de minge", "Cci nimic nu`i mai fain dect s stii c esti mai bun dect nimic". Salvatorii de ocazie pot fi cei care modereaza forumurile de discutii (cauta sa compenseze lipsa de autoritate din viata lor reala in lumea virtuala si traiesc cu iluzia ca pot face astfel ordine in haos), astfel intalnim anumiti useri permanent pregatiti sa ofere sfaturi de psihologie/psihiatrie (inconstienti de complexul salvatorului care este o agresiune, pentruc feedback-ul se ofer numai cand este cerut i mai ales pltit), userii care ofer configuratii hardware pe forumuri si lectii de depanare la orice, traducatorii de filme pirat (ce ne-am face fara ei?), toti acestia sunt prinsi ca intr-o capcana, din care nu mai pot iesi, ani si ani de zile, chiar toata viata. Mai sunt si unii care se simt a fi avocatul neplatit al lui D-zeu si incearca sa converteasca suflete pe forumurile de religie, intrand in dispute nesfarsite cu ateii si cei de alte credinte (deseori cazand in zavistie, pacatul galcevii). Ei au deviza/driverul "Salveaza!" care e un miraj, ca nu le spune cate suflete trebuie sa salveze ca sa fie si ei salvati pentru munca lor de salvatori inchipuiti. Ei nu stiu ca salvarea e individuala, si nu se masoara in numarul de mesaje partizane de pe forumuri. Totusi, nu pot sa nu recunosc ca acest blog se datoreaza tocmai unui asemenea joc i c multe din cele scrise aici, provin de la asemenea oameni anonimi (care se vor a fi prinii altora in virtual, sau simpli copii blocai n faz narcisic care vor sa spun: "M vedei? Exist, sunt i eu bun la ceva, uitai-v v rog i la mine!"). Asadar cele scrise aici sunt preluate din cri, sau de la oameni calificai (psihoterapeuti), insa fiind informatie la mana a treia, sunt contaminate de proiecii i alte distorsiuni (find scrise la suparare).

Mai vad un joc, Salvatorul necinstit sau interesat (care il voi descrie mai jos).

13. "M bucur ca nu mi s-a intamplat mie asta" sau "Uite ce au pit ia" (o variant de "hai s ne bucurm c a murit capra vecinului")

14. "Datornicul": banca este parintele care iti structureaza timpul ca sa nu te alienezi si sa ai stroke pozitiv cand iti platesti rata; este jucat de catre cei care iau credite multiple, simultane, ca la urma sa le mai ramana bani doar de franghie si

sapun. Opusul "datornicului" este "depozitarul", cel care cauta la nesfarsit sa-si multumeasca Parintele sau bun reprezentat de banca, economisind sub forma depozitului bancar pentru a primi ca stroke pozitiv dobanda, pe care o adauga la suma deja depusa. Acestia, interzicandu-si orice bucurie in viata, datorita compulsiei de a economisi, isi pierd sensul de a exista, pentru ca isi anuleaza motivatia reala de a trai, care este bucuria in diferitele ei forme. Astfel, ei pot ajunge sa depoziteze in propria locuinta gunoaiele de la tomberoane, in disperarea de a avea mai multe stroke-uri pozitive care evident sunt false.

15. "Hard to get" sau "Stiu c m-ai dori dar vezi, tu nu te ridici la nivelul meu" sau "Sunt scump la vedere" sau "Prezena mea cost" sau "M retrag puin de pe scen pentru a fi rechemat din nou ca s-mi (re)confirm valoarea asupra lor/ta"; este un joc erotic dar poate fi si unul social. In Wild at Heart e o scena foarte violenta in care unul dintre personaje, Bobby, ii tot sopteste "Say fuck me" celei pe care o place (Lula). Sta lipit de ea. Lula era deja intr-o relatie cu altcineva si, desi il placea pe Bobby, nu voia sa spuna. Dar el tot insista, ii tot soptea, pana cand ea a cedat si a zis in soapta "fuck me". Si dintr-o data el sare ca ars la 5 metri si spune foarte zambitor ceva de genul "Ohh... mi-ar fi placut foarte mult, dar vezi tu, acum chiar trebuie sa plec. Ramane pe alta data". Lula ramane singura in camera si plange. Lula se simte violentata mental si banuiesc ca daca agresiunea lui Bobby ar fi fost una fizica (sex propriu-zis, fortat), nu ar fi fost la fel de intensa. Bobby isi creste dezirabilitatea; pt ca el era urat iar Lula nu i-ar fi propus niciodata sa faca sex , asa ca o forteaza sa spuna, numai ca sa o refuze si sa isi creasca stima de sine si valoarea in ochii lui.

Psihanalitic, jocul "Hard to get" poate fi proiectia neaccceptarii de sine in ceilalti. Eu sunt cel care nu are incredere in sine, dar i resping pe toti ceialalti ca sa creada ca ceva nu e in ordine cu ei. Femeile joaca acest joc ca pe o modalitate de defensa. In special cele care au multe oferte. Ca le place unora sa joace pe "intangibila", nu incape discuie!

16. "Disponibila": "sunt disponibil, dar nu pentru tine, ha, ha"; este un joc erotic. Ca sa devina un joc social, ar trebui sa se transforme in "hard to get". Femeile care joac "disponibila" se pot alege cu un viol.

17. "Transexualul" - "E greu sa ma valorizez ca barbat, trebuie sa muncesc, trebuie sa am creier, ncredere in sine, rabdare, mai bine nghit nite estrogeni, apoi o sa-mi creasc niste e, imi pun i o fofoloanc i totul vine de la sine, baca o sa le dau cu tifla fraierilor de sex masculin care nu au fcut ca mine". C transexualitatea e un joc psihopatologic demonstrativ, se vede bine la mitingurile transexualilor.

18. "Homosexualul" - "Mama e o scorpie, sora mea e o ticloas, toate femeile sunt nite bestii, dar brbaii m iubesc, i eu i voi iubi pe ei". Atunci cnd homosexualitatea nu e determinat genetic, ci datorit unui printe de sex opus oribil, e un joc psihopatologic. Desigur, toi homosexualii vor spune c aa s-au nscut. Se poate observa ns strdania cu care un homosexual de cauz psihologic ncearc s conving c el e aa nu prin alegere personal (i incontient) ci pentru c instinctul a decis asta. Dac ar fi aa, atunci nici n cot nu l-ar durea c e homosexual, dar tocmai pentru c e o alegere i o minciun de sine, el ncearc s se disculpe dnd vina pe instinct. Totui, sinele original se va revolta mereu n aceti oameni, iar viaa lor n general este una mizerabil, care se nvrte n jurul acestei minciuni pe care sinele original al lor nu o va accepta niciodat (a se vedea viaa lui George Michael). n general, homosexualii au o via personal plin de conflicte cu autoritatea, iar conflictele nu sunt pe tema homosexualitii. ns lupta pentru confirmarea sinelui fals i trte pe multe trmuri de conflict.

19. "Prostituata" - poate fi un joc de tipul "Am s le art eu lor dar...numai pe bani" sau "O s mi-o pltii voi (brbaii) pentru ce mi-au fcut tata i mama". Este un joc demonstrativ, de rzbunare. Duce la alienare in final (alienare inseamna instrainare de oameni). Prostituata nu traieste cu banii incasati, ci prin acei bani, de aceea nici nu negociaza pretul pentru c o reducere ar insemna pentru ea automat o stirbire a valorii personale. Dac nu-i ncaseaz banii (pentru c nu i-a cerut nainte), sinele ei se neantizeaz, atunci poate deveni o fiar. i poate ucide

clientul. Dei prostituatele sunt lipsite de confirmri afective, ele decompenseaz greu pentru c primesc totui niste bucurii, sexual (de la anumii clienti care arata mai bine), materiala (banii). Doar acele prostituate decompenseaza psihic si ajung la marasm fizic, care sunt deja goale afectiv din familie, care se izoleaza (nu au prietene), care agreseaza clientii subtil (prin interdictii, sa nu fie atinse ici, colo, etc., prin priviri ostile, etc.). Odata ajunse la marasm fizic, pierd si clientii, iar odata cu ei si bucuriile mai sus amintite, iar de aici pana la decompensare psihica si suicid e doar un pas. Deviza/justificarea prostituatelor este "fiecare femeie are dreptul sa-si foloseasca corpul cum vrea" - egocentrism, joc de putere. Cand vine vorba de munca, unele spun: "Mie mi-a dat mama cu ce sa traiesc!" (mama fiind o fosta prostituata). Altele au gasit scuza potrivita: "Daca dragoste nu e, sa o facem pe bani!"

20. "Houl" - poate fi tot un joc de rzbunare i despgubire mai mult de ordin material, "O s iau (hotul nu se gandeste ca fura, ci ia ceea ce crede ca este de drept al lui) de la voi tot ce nu mi-au dat tata i mama".

21. "Escrocul" - este un joc de despgubire n primul rnd de ordin moral, i mai apoi material, "Te voi pcli s-mi dai tot ce doresc de la tine, pentru c i alii (mama, tata) m-au pclit pe mine i nu mi-au dat nimic" sau "Te-am pclit, deci sunt detept, nu prost cum credeau mama i tata c a fi (ori colegii de scoala)".

22. "antajistul" - poate fi jucat cel mai simplu din poziia funcionarului public care nu-i face datoria fr o plat suplimentar. Ceea ce denot ca acesta se afl acolo nu pentru a-i face datoria, ci pentru a profita de poziia care o ocup. Cel mai dur caz de antaj l practic medicii care condiioneaz actul medical de o plat anterioar, stabilit de ei funcie de statutul pacientului, "v cost att, punct" adic "banii inainte, sau mori". E o asemnare intre prostituate i prostituaii profesionali, pe undeva e tot un antaj. i prostituata spune "Dac vrei s te finalizez, scoate banii nainte".

23. "Procesomanul" sau "le arat eu lor", Copilul din jucator vrea s se introduc cu forta pe ua prinilor tocmai cnd acetia sunt intimi i se simt cel mai bine, din

invidie. Aa c anumii vecini dezvolt un hobby din a te da pe tine n judecat de 10 ori pe an, ca tu s nu te simti bine cu familia, pentru c vecinul e singur si nu are ce face, aa c i structureaz i el timpul cumva, ca sa nu se alieneze de tot. Iar la tribunal cand eti citat, are ocazia sa comute n Parintele paranoic (pe care la avut) i s socializeze cu tine prin reclamaia pe care i-o citete judectorul. Cci altfel, Copilul timid din reclamagiu nu are curajul s socializeze, dect prin intermediari. Posibil c dup ce se va plictisi de jocul "procesomanul" s se apuce de jucat "piromanul" i s-i dea foc la ua apartamentului. Orice stroke repetat prea mult, produce toleran, aa c e nevoie s fie nlocuit cu stroke-uri mai puternice. Ori s dai foc la vecini e o surs puternic de stroke-uri.

Un mod mascat de a juca procesomanul am observat la psihoterapeutii batrani, care nu se pot opri din a trai in simbioza terapiei cu pacientii lor, psihoterapeuti care isi desfiinteaza parintii post mortem prin intermediul parintilor pacientilor (daca n-as fi vazut asta cu ochii mei nu as crede-o posibila, de fapt psihoterapeutul macinat de ura fata de proprii parinti se razbuna pe parintii pacientilor, asa zisa relatie de contra-transfer patologic, nu vreau sa spun prin asta ca terapeutul ar trebui sa-si imbuneze clientii vis-a-vis de parintii care i-au distrus, dar nici sa-i canalizeze spre o ura patologica, autodistructiva, care poate duce la psihoza).

24. "Manipulatorul" - un joc pe care l-am descris aici, la Coaching.

Un joc psihologic foarte eficient este acela de a fi de acord cu cel ce se vaita, ca el sa se simta inteles, apoi sa-i arati calea catre razbunare si el te va urma. Ca razbunarea sa aiba obiect, pui acolo ceva, cum a pus Hitler evreii, de exemplu.

25. "Uite ce jucrii am eu, pa!" (e o variant enervant a versiunii "jucaria mea e mai frumoasa ca a ta" descrisa mai sus). Exprima nevoia de a te lauda fara a da si celuilalt posibilitatea de a se echivala.

26. "Provocatorul" sau "instigatorul" sau "luai-v la btaie, tu cu el" sau "cnd doi se ceart, al treilea ctig". De exemplu cnd doi brbai se bat pentru o femeie, aceasta chiar dac nu vrea neaprat, are ocazia s-i confirme valoarea erotic, pur i simplu n mod pasiv. Rzboiul e de asemenea un joc de tipul "luai-v la btaie, tu cu el" n beneficiul unui cerc restrns de politicieni instigatori-provocatori, care nu particip niciodat concret la joc, (unii au fost trai la rspundere de tribunale internaionale, alii nu).

27. "Ceretorul" sau "sunt al nimnui, nimeni nu m iubete, nu am pe nimeni, aa c uitai-v la mine i suferii alturi de mine, iar privitul v cost ct dorii dvs." Ceretorul alege incontient sau fortat/obligat s-i plng de mil i s valorifice material acest fapt de la cei care se identific cu starea lui, "l ajut c poate ajung i eu ca el". Sau, unii isi cumpara placerea de a se simti marinimosi, atunci cand ofera un bnu unui ceretor. Mila inseamna i desconsiderare. Si totusi...pentru a intelege de unde vin acesti pioni de sacrificiu ai societatii, de ce situatia lor se perpetueaza in Romania, recomand lucrarea "PSIHOLOGIA PERSOANELOR CU NEVOI SPECIALE". Uneori cersetorii sunt initial victimele parazitarii si jocurilor, fiind "secati", devitalizati, ca mai apoi sa fie parazitati financiar, prin exploatare materiala, de catre cei care le-au "mancat" sufletul.

28. "Seducia", "Seductoarea" sau "Tu trebuie s m doreti i eu s-mi dau acceptul". Este jucat de femei care nu au curajul sa propuna nimic concret i direct unui barbat, pentru ca nu au suficienta incredere in sine, in felul in care arata, etc. De regula o femeie care incearca sa obtina un beneficiu pe calea seductiei, este seductiv-manipulativa, totdeauna. Foarte greu se poate ajunge la intimitate emoioanl cu asemenea persoane, pentru c nu sunt sincere. Jocul e de fapt, "ce-mi dai ca s-i dau". Unii ar spune i ce, s stea aia ca o maimu nespalat i neingrijita sa nu cumva sa seduca vreun brbat? Am auzit c n rile germanice

femeile seduc mai discret, dar se spal bine i nu put a....corupie sexual. Se poate spune totui c i un brbat care respinge total seducia, o face pentru c nu are ncredere n sine n raport cu sexul opus.

Intr-un film, de data asta femeia e cea care agreseaza barbatul (spre deosebire de jocul "Hard to get" unde el o agreseaza pe ea). Cei doi fac sex si deodata femeia triumfatoare ii spune barbatului: "you will never have me!". Femeia vrea sa arate barbatului ca i este superioara, ca nu se lasa mai prejos. Ca, desi barbatul ii poseda trupul, sufletul ei nu il va avea niciodata. Aici sexul e vazut ca un joc de putere pe care femeia vrea sa il castige.

Unele fete cand trec de 30 de ani primesc de la alte prietene mai experimentate, sfatul: "Termin cu puanii i caut un brbat cu potenial".

29. "Politicianul" sau "jocul politic" descris aici. Politicianul este jocul in care agresorul nu-si priveste niciodata victima in ochi in mod direct. El nu vede ochii victimei, dar victima vede ochii lui la televizor, si el stie asta. Devil wears prada e un titlu sugestiv in acest sens...

30. Jocul puterii sau "Patriarhul". "Patriarhul" este cel care vrea s decid cine are drept de viata si de moarte asupra celorlali (si isi justifica intentia absoluta in special prin extinderea simtului proprietatii asupra terenului/casei/bunurilor sale la simtul proprietatii asupra oamenilor ce vremelnic se afla pe teritoriul sau ori sunt nevoiti sa se foloseasca de resursele sale - Te crezi stpn in casa mea? - vezi proprietarul care crede ca face un favor chiriasului ignorand cu desavarsire suficienta achitarii chiriei) . Este jocul prin care agresorul "convinge" victima s cread c el, agresorul, are "putere de via i de moarte" asupra ei. Astfel, agresorul recurge la intimidare, violen fizic extrem, verbal ("taci c te omor, ori faci cum spun eu, ori te omor" "vin peste tine si de fac praf, te joc in picioare, te dau de pereti" etc.) i prin lovituri sub centur. Tactica loviturilor sub centura, este o strategie de agresare verbala absoluta, n care agresorul lovete n cele mai intime i evidente minusuri, defecte fizice/mentale i greuti sociale pe care le are

sau le ntmpin victima. In plan fizic, tactica loviturilor sub centura este descrisa in Biblie prin "tu erai cel care loveai n cel czut" in opozitie cu "cel care nu va stinge mucul care mai fumeg". De exemplu, un violator, isi extrage satisfactia psihologica din jocul puterii pe care il exercita asupra victimei. Dominarea si intimidarea victimei, cu teama de moarte iminenta pe care o produce asupra acesteia, este ceea ce cauzeaza trauma cu tot ce implica ea (frica de moarte, ura pentru actul sexual, ura la adresa barbatilor, preluarea vinei si a responsabilitatii pentru viol uneori, cand familia acuza victima pentru ce i s-a intamplat). Deseori la jocul puterii recurg tatii sau bunicii care vor sa fie considerati "patriarhi" in cadrul familiei lor, adica niste mici dictatori. Dar nu este exclus sa fie practicat si de femeile care isi conduc familia prin matriarhat. A forta copilul sa manance e un gest de putere. Aici incepe dominatia parintelui abuziv. Copilul poate sa se impuna, sau sa se supuna. In cartea Marie Cardinal - Cuvinte care elibereaza, veti vedea acelasi gest, fortarea la mancare, pentru ca parintele totalitar vrea sa controleze copilul. Nu mancarea conteaza, ci faptul ca parintele se impune - ba vrea sa manance copilul mai mult, desi e satul, ba e nemultumit ca nu-i place mancarea copilului - nu are intelegere pt copil (se stie azi ca un copil are alte gusturi alimentare decat un adult). Dar scopul e controlul, ca sa se simta adultul abuziv ca un papusar, ca el controleaza o marioneta fara vointa - copilul. Tatal meu avea grija sa nu vorbesc in timpul mesei si nici sa nu beau apa decat la finalul mesei. Interdictia de a nu vorbi in timpul mesei, justificata prin aceea ca mi-ar intra aer in stomac, are in spate un mesaj psihologic "nu fi important cu mine de fata". Interdictia de a nu bea apa in timpul mesei este o interdictie la placere. Tatal meu mai era preocupat intens sa nu ma masturbez. Alta interdictie la placere. Terapeutul mi-a explicat ca agresorul instinctual nu doreste ca victima sa se bucure, pentru ca o percepe ca fiind independenta de el, deci libera.

Abandonul ca joc al puterii ("Eu te pot parasi cand vreau, tu ai nevoie de mine, nu eu de tine!"). Puterea de a abandona este resimtita de victima dupa ce agresorul isi proclama atotputernicia sa asupra victimei si asupra teritoriului in care victima este nevoita sa traiasca, in special prin mesaje nonverbale (agresorul vorbeste cu o voce in crescendo, care intimideaza victima, sta in pat cu picioarele crac-pestecrac*, i spune copilului-victima "du-te ma de aici ca am ceva de vorbit cu ma-ta" etc.) Asadar, unele persoane provoaca ca si o consecinta secundara a comportamentului lor, sentimentul de abandon amnat pana nu se stie cand, propriilor copii sau parteneri de viata. Fac acest lucru cu scopul de a fi perceputi

de catre copil ca superiori si atotputernici, ca ei sa simta betia puterii asupra celui neajutorat si dependent. Ei (parintii) folosesc fraze conditionante de genul "aci te las, sa te descurci singur (daca nu faci cum spunem noi)", "sa vedem ce te faci fara noi", vin si bunicii dependenti de parintii copilului care spun nepotului "Tu nu poti trai fara ei (parinti), asculta-i, nu te pune cu ei, daca nu esti pe picioarele tale!" etc.

Daca parintii sau agresorii sunt la randul lor parasiti de victima (care nu se stie prin ce miracol devine independenta), posibil ca urmeaza sa traiasca acelasi sentiment de abandon, de neputinta, acesta fiind uneori scopul jocului, retrairea sentimentului de abandon din copilarie. Ei isi spun in subconstient ceva de genul: "O sa fiu cu tine trufas cum au fost tata sau mama cu mine cand eram mic, apoi cand tu ma vei parasi, eu voi retrai sentimentul de abandon si ma voi simti implinit, pentru ca voi trai ceva ce imi era familiar de multa vreme". Din pacate, putini copii abuzati isi vor mai parasi parintii la batranete.

Ati vazut voi vreun parinte agresor sa-si asume responsabilitatea morala a imbolnavirii psihice a copilului sau? Mama imi spunea dupa ce am decompensat psihic: du-te sa-ti spuna ala (psihoterapeutul) ca trebe sa lucri (te duci si lucri chiar daca mori epuizat de o insomnie maligna, iar cand eram in scoala generala si liceu imi spunea ori inveti ori mori apoi dupa decompensare spunea du-te la medic (psihiatru) sa-ti spuna odata un diagnostic (in spatele caruia constiinta ei sa doarma linistita). Psihoterapeutul imi spunea ca orice parinte agresor vrea sa fuga de responsabilitatea decompensarii progeniturii sale pentru ca decompensarea acesteia este sursa compensarii parintelui.

*mesajul nonverbal de marcare a teritoriului dat de catre tatal-bunicul-patriarh, poate imbraca diverse forme (de exemplu bunicul are obiceiul sa iti traga o flegma intre craci, din senin) si el are rolul de a informa mai ales copilul de sex masculin ca "patul e al meu, casa e a mea, mama ta e tot a mea, tu nu esti al meu, dar te pot tolera daca imi faci pe plac" - baietelul de 5 ani aflat in pielea goala in camera, poate fi pus de catre tata sa mearga cu organele genitale ascunse, prinse intre picioare la spate, "ca fetele", pentru a oferi un feti "viu" tatalui (e vorba de un complex de inferioritate al tatalui legat de organele sexuale ale femeilor, pe care il

paseasa fiului - "nu esti bine cum esti, fii feti"). Fetitei de 3-4 ani tatal (sau figura paternala) ii poate ordona sa mearga in casa sa-i aduca pachetul de tigari si bricheta, fetita urca in patru labe scarile casei (doar e un copil de 3-4 ani), si se executa, punandu-i in fata cu mainile intinse cele doua obiecte cerute. Ca sa-si intimideze fetita, si sa o supuna si mai mult, tatal poate fi pornografic in exprimare cu ea. Fetita devenita femeie adulta, cel mai probabil va iesi cu un patern victimaagresor in relatia cu viitorul ei partener si se va plia dupa cum va fi sotul. Acesti "patriarhi", au un simt al proprietatii de oameni si bunuri fenomenal (uneori nici femeile lor nu sunt mai prejos). Chiar daca sunt gineri, ei se simt stapani pe casa socrului inca de cand o vad, si mai tarziu, va avea loc o lupta surda de subordonare intre cei doi, ginere si socru, ca sa ramana un singur stapan. Lupta poate dura intreaga viata a celor doi, la mijloc pot fi prinsi copiii, care pot deveni victime ale proiectiilor tatalui ginere, care cand iese sifonat din confruntarea cu patriarhul-socru, se intoarce cu ochii tulburi spre baietelul lui si-i spune: "Vezi, tu trebuie sa pleci de aici! De aici se alege praful!" Cam ce simte baietelul? Insecuritate, confuzie, abandon indefinit.

31. "Retragerea dragostei" sau Du-te`ncolo, vino`ncoace, las-m i nu-mi da pace. Este un joc similar cu "Vezi, sunt disponibila, dar nu pentru tine", cu diferenta ca in loc de momeala sexuala sunt folosite sentimentele (dragostea), "te accept, nu te mai accept" echivalent cu "existi, nu mai existi, pentru ca asa vreau eu". "Retragerea dragostei" este un joc folosit in mai multe scopuri. Unul este pentru a-l ngenunchia pe dependentul de dragostea venita de la agresor, pentru a-i arata cine da drept de existenta. Pentru ca dragostea este stroke-ul cel mai puternic care il face pe celalalt sa simta ca exista (mai ales atunci cand acesta e dependent de dragostea celuilalt, sau cand e vorba de un copil vis-a-vis de parintii sai). Alt scop poate fi un santaj planificat, anticipat, "uite ce pot sa-ti fac daca mi te vei opune". Jocul poate fi practicat la persoana a 3-a prin "a da dos de cineva" sau "a te lepada de cineva", desi la persoana 1-a cel care se leapada spune altceva (cu alte cuvinte, agresorul isi declara dragostea in fata victimei, dar fata de alte persoane, o neag). Ca si consecinte, practicarea sistematica a acesui joc, poate produce teama de abandon, frica de neant, intarirea dependentei victimei fata de agresor, luarea deciziei pentru suicid din partea victimei. Pozitiv, acest joc poate determina o rupere afectiva totala si permanenta a victimei fata de agresor (mai

greu in cazul copiilor), deci un efect contrar la ceea ce se asteapta agresorul. De fapt, agresorul nici nu recurge la acest joc, daca victima are premize de a deveni independenta material, locativ. Cum se practica concret acest joc? Mai ales prin mesaje non verbale, retragerea brusca a suportivitatii, compasiunii, ignorare, intoarcerea spatelui, prin a rade cand celalalt e in impas grav. Sau, exemplu concret: jignesti partenerul de viata, il devalorizezi, printr-o discutie provocata la ora culcarii, pe un punct slab al lui, apoi te retragi in alta camera si il lasi sa sufere, stiind ca nu va putea adormi fara consolarea ta. Sau il trimiti in alta camera, sa doarma, dupa ce l-ai atacat in stima de sine. Izolarea la care supui partenerul este comutarea din jocul "Retragerea dragostei", asta dupa ce ai pregatit terenul, l-ai atacat si l-ai invins. Daca partenerul vine la usa camerei tale, si cere sa fie luat in brate, si se plange ca nu poate adormi, ai confirmarea ca e total dependent si invins. Daca continui asa, il poti face fie sa te paraseasca definitiv, fie sa isi piarda sensul de a mai exista, si sa se sinucida.

32. De la jocul "atinge-respinge" la "s m doreti dar s nu m ai". O varianta de joc "Retragerea dragostei" este jocul "atinge-respinge", jucat de mamicile care nusi iubesc bebelusii (femeile care procreaza pentru a lega barbatul de ele ori ca sa aiba o justificare pentru a ramane pe un anumit teritoriu, in casa cuiva). Aceste femei pot oferi afectiune bebelusilor cand si cat timp au ele nevoie, de fapt se hranesc din dragostea neconditionata a bebelusilor. Cand are bebelusul nevoie, atunci mama nu e disponibila. Un copil nu se lasa singur pana la varsta de 5-6 ani, pentru a avea o dezvoltare emotionala sanatoasa. Si de asemenea un copil nu poate fi mintit ca e iubit. El va simti asta inconstient. Consecinta jocului atinge respinge poate fi melancolia la copilul mic (in cazul copiilor sensibili). Mama poate transmite non verbal copilului (care cere insistent prezenta ei permanenta), mesajul, "vezi, acum ma ai, acum nu poti sa m mai ai", zambindu-i rautacios. Asa poate sa apara in copil retragerea in sine, sau disperarea. De fapt jocul devine "s m doreti dar s nu m ai". Sunt fete care spun iubiilor lor repetitiv la fiecare telefon "s te gndeti la mine" (intrirea dependenei).

Un joc de putere sexuala pe care il fac multe femei, este "Tu ai nevoie de mine, nu eu de tine!". Dar sunt si barbati care il fac. Asa se mint ele pe sine ca sa reziste pana isi ating scopurile prin subjugare sexuala a naivilor care sunt dotati cu mijloacele materiale pe care sunt dispusi sa le puna la dispozitie contra sex.

Ulterior se vor razbuna unii pe altii sau pe copii cu consecinte dintre cele mai grave.

33. Suicidul sau "Sinucigasul". In anumite cazuri, suicidul dus la bun sfarsit e un joc de razbunare al victimei asupra agresorului (privit din afara). Daca suicidul are loc ca si consecinta a jocului descris mai sus, "Retragerea dragostei", atunci suicidul nu este altceva decat urmatoarea comutare a victimei la jocul agresional de ansamblu. Trupul neinsufletit ramas in urma, este apogeul fazei anale freuidiene, "mizeria" care o lasa in urma victima, in casa agresorului. Exemplificare: in anumite cazuri, o pisica agresata de stapan, se duce si defecheaza pe perina din patul stapanului. Este un mesaj transmis prin ceea ce Freud denumea "faza anala", victima face mizerie pentru a se razbuna pe agresor. La fel si cu suicidul provocat de agresor, poate conduce la "mizerie". Dupa ce agresorul se pomeneste cu trupul mort al victimei in casa sa, poate avea reactii surprinzatoare, poate sa planga dupa victima, din cauza dependentei emotionale (mai rar a unei constientizari temporare), sau poate sa nu regrete nimic si sa se ocupe exasperat de pregatirile pentru inmormantare, "uite ce probleme mi-a lasat pe cap, inmormantarea, si nici nu am bani de asa ceva". Enurezisul copiilor abuzati emotional, poate insemna acelasi lucru, o faza anala. Victima face mizerie iar agresorul primeste un semnal: "victima cedeaz", deci "munca mea de agresare psihica nu e in zadar". Enurezisul se produce pentru ca in timpul somnului, creierul e preocupat intens pentru a procesa senzatiile emotionale negative din timpul zilei, sau pentru a suplini golul afectiv prin vise compensatorii ("visuri ca viaa" atunci cand viata reala emotionala nu e), si aloca prea putini neuroni controlului sfincterial. Totusi, urinarea insasi produce o detensionare emotionala care vine ca o completare pentru ceea ce creierul incearca deja sa fac prin visuri (copiii cu enurezis, au visuri extrem de vii, colorate, intense emotional. Tocmai pentru ca in familie, viata lor e goala, nu primesc dragoste). Suicidul mai este si modalitatea prin care victima invinsa, taie jocurile agresorului. Normal este ca o victima sa devina independenta si sa plece de langa agresor. Independenta, plecarea, ignorarea, sunt mijloacele prin care jocul agresional este taiat. Suicidul este tot o plecare, si tot o taiere a jocului. Fara Victima, nu mai exista Agresor, nici Salvator. Uneori suicidul este un decont, victima deconteaz cu viaa n schimbul despgubirii pe care nu a putut s o ofere agresorului (de ex., caz real, tatl divorat de mam, aflat in Italia la munca, spune copilului su prin telefon "pentru notele tale mici, te voi omor n btaie" iar copilul se sinucide, n

acest caz suicidul este un decont).

Actul sinuciderii poate fi si o pervesiune, cand de exemplu un singur intretinator de familie se sinucide si isi lasa familia pe drumuri. A te sinucide inseamna a-ti lua definitiv la revedere de la orice sansa de a face ceva bun cu viata ta.

34. Jocurile de autoagresiune psihic. Au loc in triunghiul dramatic al lui Karpman, dupa schema miniscriptului descrisa de Taibi Kahler (vezi Ian Stewart - Analiza Tranzactionala astazi, o noua abordare, pg.111). In schema pot fi introduse personaje imaginare, D-zeu, diavolul. Iata un posibil mecanism de autoagresiune. Victima intra in driver (fi perfect, fa eforturi, salveaza-te, etc.). Pentru ca este epuizata fizic si psihic, nu poate executa comenzile din driver-ul parental. In psihoterapie, victima poate afla ca parintii sunt agresorii din cauza carora acum nu mai are energie. Din driver, victima trece in pozitie de persecutor, folosindu-se de D-zeu pe post de unealta a persecutiei. Scopul este revendicativ ("ve-ti ajunge sigur in iad pentru ceea ce mi-ati facut" etc.). Victima poate sa treaca la a-si ameninta agresorii (parintii) cu "pedeapsa divina", cu "iata ce mi-ati facut, va asteapta iadul". Evident, nimic nu se intampla. Agresorii isi vad mai departe de treaba lor, iar victima de neputina ei. Pentru a-si justifica comportamentul parintilor (poate sa fie partenerul de viata), victima va cauta justificari, aducand un nou personaj in scena, Satan ("era imposibil sa-mi faca ei asta, doar daca sunt posedati de diavol"). In spatele acestei justificari, sta de fapt dorinta victimei de a-si disculpa agresorii ("nu ei au facut asta, s-ar putea sa fie ceva bun in ei, s-ar putea sa ma pot baza pe ei, deci i pot ierta, am nevoie sa-i iert pentru ca singur nu ma pot descurca"). Evident, agresorii (sau agresorul) este inconstient si va repeta paternurile de agresare ale victimei. Victima poate incerca alte pozitii in triunghiul dramatic. Aceea de Salvator, "trebuie sa-mi salvez parintii, partenerul, pentru ca vor ajunge in iad, trebuie sa le deschid ochii". Victima spera cu asta sa-si imbuneze agresorii pentru a-si face traiul alaturi de ei cat de cat suportabil. Dar agresiunea se repeta. Pentru ca victima isi pastreaza statutul de Victima. In finalul procesului miniscriptului, victima trece din driver, in Persecutor, apoi in Salvator si apoi in Victima ("nu mai am nici o sansa, trebuie sa ma sinucid"). Victima, in pozitia de Victima, se poate sinucide mental de mii de ori in fiecare noapte ("laii se sinucid de mai multe ori pana sa moara odata" spun cinicii). Cauza este neputinta victimei de a-si depasi conditia de victima, dar si neputinta de a-si ierta la

infinit agresorul. Unii terapeuti, imprima victimei comanda "Nu exist D-zeu, nu exista drac", tocmai in incercarea de a smulge victima din acest proces de autoagresiune. Nu de putine ori, chiar victima are un trecut ptat, si isi proiecteaza Parintele Critic Negativ mental in D-zeu pentru a se autoacuza/autocondamna. Deci iata cum se ajunge de la neputinta de a ierta pe ceilalti si pe sine la negarea divinitatii in scopul eliberarii din procesul de autoagresiune psihica. Atitudinea revendicativa, de despagubire, de razbunare a victimei, coroborata cu neputinta victimei de a se confrunta cu agresorul, o face pe victima sa recurga la un delir mistic revendicativ (D-zeu este chemat la nesfarsit pentru a aduce salvare si razbunare). Evident, D-zeu nu va veni niciodata. Ceea ce se intampla in urma acestui proces care inseamna de fapt justificarea pasivitatii, este doar decompensarea pshica a victimei. Uneori decompensarea ia forma schizofreniei paranoide cu delir mistic. Este oare nelept s-l aducem pe D-zeu n mizeria noastra? Cea mai buna rugaciune pentru credinciosi este dupa parerea mea Sa nu ispitesti pe Domnul D-zeul tau (o varianta de "Faca-se voia Ta" in loc de "Sa ne rugam sa se pogoare foc din cer asupra lor?"). Tipul de credinta care presupuna razbunare divina, nu e credinta. Acesta este doar un exemplu de joc de autoagresiune psihica. Toate jocurile au loc in triunghiul dramei, in care victima isi aloca pe rand cele trei roluri. Dar scenariul poate sa fie diferit. Unii nu isi construiesc un delir mistic revendicativ, ci un delir de Salvator, in contexte fantastice. Se pot vedea ca fiind agentul 007 sau chiar mesia. Delirul poate fi insotit de halucinatii vizuale. Chiar si dupa ce s-au trezit din delir, nu le vine multa vreme sa creada ca tot ce au visat, nu a fost adevarat. Principiul este "visul e o nebunie scurta, si nebunia e un vis lung".

35. "Depozitarul" sau "Cel care ingroapa talanii". Spre deosebire de "datornic" care scoate mereu bani de la banca, "depozitarul" munceste ca s depun mereu banii la banca (care devine Parintele sau bun) iar dobnda anual este stroke-ul su pozitiv. Pentru a-si multumi Parintele bun, este dispus sa renunte la orice bucurie in scopul de a economisi la nesfarsit. Mai mult, este dispus sa depuna dobanda anuala mai departe la banca. In final, frustrarea il poate impinge pe depozitar la psihoza, avand in vedere ca sensul vietii este bucuria, nu economisirea. Asa apar batranii bizari, cu economii mari in banci, dar care aduna gunoaiele in propria locuinta. Atat datornicul cat si depozitarul pot fi persoane schizoide, care se izoleaza emotional de familie si isi concep un rationament patologic care sa le aduca satisfactii intr-un viitor amanat la infinit ("economisesc

acum, ca la final sa ma pot bucura fara ei - ceilalti membri ai familiei"). Ambele situatii (datornicul cat si depozitarul) devin jocuri patologice, atunci cand se manifesta compulsiv, cand persoanele care le joaca isi interzic lor insile si celor din familie "risipirea" banilor sau utilizarea cu mari precautii a obiectelor achizitionate prin credit bancar ori cand datornicii isi ruineaza propria familie prin credite care depasesc posibilitatile de achitare. Fraze preferate spuse de "depozitar" celor din familie: "Sa nu risipim/risipiti banii!", "Sa nu folositi prea des ca se strica!", "Nu atinge pe langa intrerupator ca lasi urme pe perete!", "Nu te freca de zid ca-l zgrii" (depozitarul vrea sa conserve orice obiect obtinut, astfel incat sa dureze o viata). Depozitarul parinte, nu cumpara niciodata jucarii copilului, doar haine si mancare. Depozitarul este in familie, purtatorul pungii cu bani (asa cum a fost Iuda Iscariot printre apostoli), el detine finantele sotiei, el decide cat si pe ce se duc banii, astfel incat ei sa nu se risipeasca, ci sa poata fi economisiti. Evident, daca e casatorit, accepta ca banii sa fie tinuti intr-un cont comun, dar el se va opune mereu scoaterii banilor din cont, mai ales pentru lucruri care nu sunt de uz comun sau si mai grav, nu sunt pentru uzul sau personal.

36. Agresorul se identifica cu Victima sau "degeaba iti mai pare rau de un cine dup ce i-ai rupt picioarele". Aici voi vorbi despre satisfacerea nevoii de intimitate prin distrugerea victimei ca mijloc de a o poseda definitiv. Agresorul isi agreseaza victima cu scopul inconstient de a trai durerea sufleteasca a acesteia. Agresorului i se pare ca victima ar avea nevoie de mila si compasiunea sa (si astfel el se poate simti gratificat moral prin mila sa, cand de fapt mila in acest caz semifica un dispret mascat). Drept pentru care initial o umileste dupa care i se face mila de ea si cade intr-o mare jelanie legat de ce anume i-a facut victimei. Agresorii fac asta pentru ca au sentimentele pozitive blocate, empatia, acceptarea, dragostea. Tot ce pot ei sa simta e mila de sine proiectata in potentiale victime (iar cand victima nu e pusa la pamant, au grija sa o puna). O alta varianta este "lasa-ma sa te ranesc ca sa te pot ajuta" - este un joc de complementaritate si de rol (daca refuzi sa mai fi victima, nu mai poti fi victimizat). Unii criminali in serie, au ca tragaci al crimelor lor, chiar acest joc inconstient. Criminalul in serie (psihopat), se simte cel mai intim cu victima sa, atunci cand o ucide. Pentru ca aceasta solutie este o amagire (omul ucis nu-l iubeste si nu-i este recunoscator criminalului, deci acesta nu primeste nici o multumire morala, ba inca situatia e tocmai pe dos, adica cel care isi sacrifica

viata pentru prietenul sau, este cel care isi iubeste cel mai mult prietenul), ea trebuieste repetata, ca si orice amagire. Alti criminali in serie ucid ca sa se razbune, in special pe mamele lor, si isi aleg victime care seamana cu mamele lor. Altii se rezuma doar la a face viata de cuplu infernala partenerelor (dar si partenerilor), exact cum au vazut la parintele lor de sex opus. Tot din motive de sporire a intimitatii, agresorii mascati nu recurg la crima, ci nu suporta ca intre ei si victima sa existe un ...prezervativ. Senzatia carnala este esentiala pentru placerea lor, dar pretextul poate fi ascultarea de...D-zeu. Astfel avem tati tiranici care au cate 10 copii (urmeaza al 11-lea) iar sotia deja e imobilizata la pat din cauza varicelor provocate de sarcinile multiple. Asemenea indivizi fac jocuri de putere prin care isi subjuga si distrug victima cu autorizatia aparenta a lui D-zeu. Si inca se simt i mrei dup aceea!

37. Victima se identifica cu agresorul sau agresorul isi face aliat insi victima. Soiile care isi bat soii alcoolici atunci cand acestia se afla in stare de ebrietate, copii care isi bat parintii ajunsi batrani si neputinciosi. Dupa ce o via victima a sperat ca agresorul va ajunge la mna ei, in sfarsit are ocazia sa se razbune. Este un joc de putere si de razbunare. Sindromul Stockholm - victima colaboreaza cu agresorul la propria agresare. Cand sindromul Stockholm are loc in familie, intre parintele agresor si copilul victima, este posibil ca victima-copil sa evadeze in psihoza, atunci cand refulatul ei atinge limitele fizice de asimilare ale inconstientului ei, sau dimpotriv, s dezvolte masochism.

38. Agresorul se da victima. De teama represaliilor, agresorii ajunsi batrani si neputinciosi, incep sa se dea victime. Mesajul lor e "nu te razbuna acum, vezi bine ce ru am ajuns". Este ultimul joc al agresorului, acela de a se da victima.

39. Frigida de cauza psihologic, "sexista". Este o femeie care isi dispretuieste inconstient propriul sex. Ea spune: "nu ma culc cu mai multi barbati, pentru ca nu sunt wc public", "eu vreau unul si bun". Nu doar ca isi dispretuieste propriul sex dar de mica si-ar fi dorit in secret sa fie baiat. Invidiaza barbatii pentru forta lor fizica si pentru modul in care rezolva problemele de zi cu zi, dupa care isi strang mana, "barbateste". Frigida de cauza psihologica este femeia care se simte folosita in timpul actului sexual, indiferent ca exista sau nu sentimente la mijloc. Ea se

iluzioneaza spunandu-si ca femeile pot trai fara sex, este suficient "sa evite ispita", adica barbatii. De cele mai multe ori "frigida psihologica" nu este o femeie frumoasa, si ca mecanism de aparare pentru insuccesele ei isi reprima sexualitatea si neaga capacitatea barbatilor de avea si sentimente in afara de nevoi sexuale (se merge pana la a evita barbatii). i este scarba sa faca sex oral, trec luni de zile de la dezvirginare pana obtine cu greu un orgasm sau nu. Este nevoie ca ea sa invete ca sexul feminin are valoare, ca barbatii nu se folosesc de ea si sa se considere pe picior de egalitate cu ei in pat. Frigida psihologica poate avea tot felul de credinte aberante, cum ca barbatii nu au suflet, ei nu se indragostesc, ei vor doar sex, deci nu are rost sa se implice emotional. Dupa ce-si frustreaza afectiv partenerii, se mira ca este parasita si striga: "ce a avut in plus cealalta fata de mine?" Multe asemenea frigide considera ca au valoare ca oameni pana in momentul cand isi pierd virginitatea. Motiv pentru care cauta sa se vanda cat mai bine. Astfel apar curvele virgine sau curvele religioase (care se culca cu unul cu stare doar dupa ce spun da in fata altarului). Astia sunt puii de curva educati pentru imperecherea cu al mai bogat. Ele vin uneori in terapie dupa ani de zile de la casatorie, pentru ca nu au satisfactii sexuale, datorita unor relatii fara sentiment, din interes. Din randul lor pot sa apara sexistele si feministele. Asadar, pot fi sexistele frigide psihologic? Se considera ele WC public daca au mai multi parteneri? Le e scarba sa faca sex oral partenerului pentru ca ele cred ca astfel se umilesc? Cum se va descurca o asemenea femeie fortata de imprejurari sa se prostitueze? Dar sa aiba o relatie din interes?

Opinia 1: Ce ai descris mai sus pare a fi un fel de combinatie intre protestul viril si refuzul sexualitatii. Dar eu nu vad lucrurile astfel. Daca o femeie isi reprima sexualitatea, nu inseamna ca intra neaparat in competitie cu barbatii, ca ii invidiaza. De exemplu o crestina isi reprima total sexualitatea (cel putin inainte de casatorie), dar poate sa nu dezvolte rivalitate cu barbatii. Dar sa detaliez putin cum iau nastere aceste atitudini: fetitele pot avea 3 atitudini in fata absentei penisului (complexul castrarii care da nastere complexului Electrei la baieti e invers, complexul Oedip deschide complexul castrarii): 1. Refuza sexualitatea. 2. Protest viril: neaga castrarea (deci fetele cred in prima faza ca toata lumea are penis - vad clitorisul ca pe un penis, apoi descopera ca de fapt clitorisul nu e

penis), dezvolta rivalitate cu baietii, adopta comportamentele lor si dispretuiesc femeile pt ca sunt "slabe". De fapt ele nu inteleg ca puterea unei femei sta in feminitatea ei, iar puterea unui barbat, in masculinitatea lui. Cu cat devine mai masculina, cu atat are mai putina putere. 3. Cauta substitut de penis. In aceasta faza recunosc ca nu au penis, dar il cauta in alta parte. Aici apare complexul Electrei - tatal satisface dorinta de penis a fetitei. Apoi schimba zona erogena (clitorisul cu vaginul) si inlocuiesc dorinta de penis prin copil (dorinta de a se bucura de penis in timpul actului sexual e substituita de dorinta de a fi mama). Freud spune ca punctul 3 e atitudinea normala...

Opinia 2: Subiectul era despre femeile care intampina probleme de constiinta in trecerea de la un partener la urmatorul, care se incapataneaza sa ramana intr-o relatie nesatisfacatoare pentru ca altfel se cred wc public. Asa au invatat de la mama lor, asa cred in continuare. Si in extremis, daca asemenea femei ajung sa se prostitueze pentru a supravietui (bine merci), pentru ca sa spunem depresia le impiedica sa munceasca, datorita complexelor de moralitate ajung sa se usuce pe picioare sau sa consume droguri sau sa se sinucida. Nu cred ca vor veni sa faca psihoterapie. Paradoxal, desi complexele lor sunt de superioritate (nu ma culc cu multi ca sa nu devin wc public) totusi in final ajung sa decompenseze (pentru ca in final ajung WC public in mintea lor). Intrevad in acest complex o ura la adresa barbatilor si un complex de inferioritate al sexului feminin conditionat de numarul partenerilor.

40. Am sa explic aici jocul tranzactional "Arbitrul ipocrit, necinstit", jucat indeosebi de fetite.

Copiii se joaca in curte. Sa spunem ca la un moment dat doi baietei au o disputa. Incep sa isi argumenteze pozitiile. Fetitele fac cerc in jurul lor. Unul dintre baietei loveste sub centura, recurge la tot

felul de mijloace doar pentru a castiga. O fetita de pe margine, care priveste totul cu ochi stralucitori, incantata, fierband de thrill, nerabdatoare, se repede sa ia mana unuia dintre baietei ca sa i-o ridice si sa strige: "Acesta a castigat!" De obicei ea declara fals drept castigator pe cel care era intr-o pozitie inferioara, sau pe cel ce cauta sa isi compenseze lipsurile prin recurgere la metode necinstite pentru a castiga. Dar nu conteaza atat de mult pe cine va declara castigator. Important e ca ea isi aroga dreptul de a fi deasupra lor, de a avea o pozitie morala superioara de pe care poate judeca pe amandoi.

Urmeaza confuzia generala. Cercul de copii e stupefiat. Castigatorul declarat de "arbitra" nu e cel pe care toti l-au intuit.

Ce avantaje are fetita care face pe "arbitrul fatarnic"? - da o lovitura de imagine, face ceva neasteptat, invers decat ar fi crezut toti, deci isi arata valoarea nepretuita - s-a bagat si ea in seama, exista, a devenit si ea un personaj in joc, nu mai e ignorata, nu mai sta pe margine, nefacand nimic, acum FACE CEVA, DECI EXISTA - declarand castigator pe cel perdant sau necinstit, isi castiga avantaje asupra acestuia - declarand perdant pe castigatorul real sau pe cel care a abordat conflictul corect, isi castiga o pozitie de superioritate fata de el

Practic, ea va lua toti laurii, nu castigatorul real. Atentia tuturor e acum indreptata spre ea. In alta ordine de idei, dupa ce castigatorul real s-a obosit sa obtina avantaje reale prin capacitati reale, vine ea, care nu a depus niciun efort, nu a riscat nimic, si culege toate avantajele printr-un simplu gest, de a ridica in aer mana perdantului si de a-l declara castigator in fata publicului.

Daca publicul o va intreba nedumerit de ce a facut asta, ea va declara cu aceiasi ochi umezi si stralucitori ca perdantul e ok (sau va trece cu vederea loviturile sale sub centura) in timp ce castigatorul real a facut ceva gresit (si-l va urechea, moralizatoare, pentru nimicuri). Fetita care joaca "arbitrul necinstit" poate sa participe direct la joc dand lovitura de gratie celui slabit, cazut, lovit "sub centura".

41. Jocul Salvator - Victima (jocul Stan si Bran). Actiunea devine joc, cand Salvatorul doreste fara contenire (cu orice pret) sa o salveze pe Victima (joc de putere), iar Victima simte astfel ca are putere asupra Salvatorului si nu se lasa salvata sub diferite pretexte ("nici de-al dracu"), jocul se prelungeste pana cand Salvatorul se plictiseste. De fapt victima nu doreste sa fie salvata. Cel putin nu in acel moment. Daca Salvatorul renunta la actiunea de salvare, sub diverse pretexte, Victima va reveni cand situatia sa alaturi de Agresor se acutizeaza si va cauta sa reia jocul "salveaza-ma, consoleaza-ma" cu Salvatorul.

42. "Jucariile mele nu sunt pentru tine" sau "Stiu un secret, dar nu vreau sa-l spun!", care de fapt inseamna "N-am nici o valoare, dar nu vreau sa recunosc!" am observat acest joc pervers la un bolnav de schizofrenie cu delir sistematizat, vedeti personajul care apare pe youtube aici http://www.youtube.com/watch? v=IbMvK6m0Xis Sunt si psihoterapeuti si psihiatri de doi bani care fac acelasi joc (fara sa-si dea seama) cand incearca sa-si trateze pacientii. Primii nu stiu de ce sunt "sanatosi" iar ultimii nu stiu de ce sunt "nebuni".

43. Repertoriul religios folosit ca manevra umilitoare. Doua-trei cruci (basca facute prost), plus un ''Doamne fereste!'' spus aproape in soapta, cu ochii plecati intr-o falsa smerenie, cand de fapt scopul persoanei este de a jigni si umili pe cel din fata, din te miri ce tampenie neimportanta. O privire fals pioasa aruncata in sus si un fals evlavios ''Da-i Doamne minte!'', pe un ton rugator ce ar releva afectiunea si grija reala fata de acel om, si nu de fapt intentia reala, de a il umili sugerand ca e prost si nebun.

a. Nu meriti sa fii luat in serios b. Pana la urma tot vei spune/face ca mine. - mesaje secrete: nu te apara! ramai lipsit de aparare in fata mea!

44. Absurditatea: "Cu mine nu o scoti la capat!" Acum cateva saptamani, cineva mi-a facut scandal ca facusem exact ce imi ceruse, asa cum imi ceruse. M-a rugat intr-o seara sa ii pun pantalonii la uscat pe un scaun. Zis si facut. De dimineata a constatat ca nu erau uscati si mi-a facut un scandal complementat de mantra ''te-a durut in cur!''. Primind raspunsul ca avusesem alte griji in acea noapte (lucreasem pana dimineata) decat sa fac plantonul langa nadragii ei verificand la 10 minute daca se uscasera, si ca facusem exact ce imi ceruse asa cum imi ceruse, am primit raspunsul ca trebuia sa stiu mai bine, ca se astepta la o initiativa din partea mea.

45. "Ma fac ca nu te aud!" Exista persoane care intentionat te roaga sa repeti cand aud ceva ceva ce nu le convine, sperand ca prima replica ti-a consumat deja tot curajul si a doua oara vei spune lucrurile diferit, sau iti vei schimba opinia in 2 secunde. Mai exista persoane, care nu te baga in seama cand spui ceva apoi, intrebata, motiveaza cu ''te-am auzit dar tot sper ca te vei razgandi''. Asta transmite de fapt doua mesaje inconstiente: Variante: te aud/nu te mai aud! aud numai ce imi convine!

46. "Atotstiutorul". Tatal atotstiutor, spune fiului: "N-o sa ma inveti tu pe mine!" El de fapt voia sa spuna ca nu poate invata mai mult decat stie. Versiune: "Eu (parintele) am fost ca tine, tu (copilul) nu!" Morala: copiii nu-si pot "educa" parintii.

47. Inviolabila. Jocurile psihologice care se termina la spital, la puscarie sau la cimitir sunt jocuri de gradul 3, dupa cum spune Eric Berne. Inviolabila este jucat de femei, care se expun intamplator unor contexte ambigue, in anturaje dubioase, care faciliteaza cadrul unui viol. Confruntate cu iminenta violului, ele se arunca pe geam de la etaj, iar cand scapa cu viata, urmeaza luni de reconstructie

osoasa dupa fracturi deschise si cominutive (cu inculpatii pentru viol cercetati in stare de libertate).

Care e rationamentul acestor femei? Ele poseda un anumit grad de grandomanie sexuala: "Mai bine mor, decat sa ma las umilita!" Mantuitorul ne invata asa: "Daca cineva iti cere haina, da-i si camasa de pe tine!" Eu nu spun ca violatorii sunt inocenti, ca nu fac ei insisi jocuri de putere (uneori initiate chiar de femeie, care se plimba prin jungla cu halcile de carne pe ea, desi stie ca astfel poate fi papata de lei), dar ce rost are sa intorci agresiunea lor impotriva ta, mutilandu-te poate pe viata printr-un act sinucigas? Problema in final e insa cine cui da satisfactie in acest joc de putere numit "Violatorul versus inviolabila". Ori cele care se arunca pe geam, nu vor ca agresorii lor sa ramana cu satisfactia ca le-au posedat trupul si leau umilit sufletul (ele vor sa aibe astfel ultimul cuvant). Actul sinucigas este ultima comutare a Victimei in triunghiul dramei, asa cum am aratat mai sus in jocul "Sinucigasul", cand victima, prin intermediul publicului spectator, devine Persecutor ("s-a sinucis din cauza lui" - iar Persecutorul devine Victima publicului).

48. Fata cu tatuaj la spate" sau "Valoarea mea, e mai mare ca a ta!. Exista tinere care isi fac tatuaje in anumite zone corporale, tatuaje ce devin vizibile pentru partenerul sexual in timpul actului sexual in anumite pozitii sexuale. De exemplu tatuajele in zona lombara, care devin vizibile pentru mascul in timpul actului sexual pe la spate. Aceste tatuaje transmit diverse mesaje, cum ar fi: desi stau cu spatele, sunt cu ochii pe tine. Aceste tatuaje functioneaza cumva ca un al treilea ochi magic, care il supune si il tortureaza pe celalalt prin mesajul sau disimulat in valoarea mea, e mai mare ca a ta.

In descrierea jocului "inviolabila" de mai sus, am fost inspirat de o stire tv in care o fata ce voia un asemenea tatuaj,a fost amenintata de catre baietii grupului cu un viol in serie, motiv pentru care s-a aruncat pe geam de la etajul 4, scapand cu viata, multumit fiind ca s-a impus, dar alegandu-se in final cu multiple fracturi ce necesita cateva operatii de reconstructie osoas. Desigur, satisfactia psihologica e acum de partea ei, pe cand daca s-ar fi lasat violata, ramanea cu sentimentul de invins.

49. Penitentul. Prizonier in propriul trup, devitalizat, pasiv. Etichetat n diverse moduri de ctre psihiatrie, ca schizoid, sociofob, depresiv recurent ori lene de catre societate. St aproape tot timpul in cas (dac are cas) in faa televizorului, sau a calculatorului, ori nlemnit pe o banc n parc sau pe marginea trotuarului, ca om al strzii, ceretor. Nu mai are energie, dupa ani de jocuri patologice i parazitare, in medii sociale agresionale, unde cei mai puternici supravieuiesc pe seama celor mai slabi, care ajung repede la fundul sacului, captivi n pucria nevrozei dar cel mai adesea a depresiei i a psihozei. Senzaia lui e de vid interior sau dimpotriv de conflict interior, pn la o intensitate psihotic (impotriva celor care i-au secat energia psihic, cu sau fr acceptul su). Penitentul este cel care a luat precoce i incontient decizia: "Da, voi suferi in locul tu", sub presiunea repetat a injonciunii/poruncii: "Te voi face s suferi n locul meu" (sau cum o numesc eu, "privirea de peniten", "deochiul", "the evil eye", privirea ncrcat de ur i repro existenial a prinilor: "Ce bine ar fi fost, dac tu nu erai!") dat cel mai adesea de ctre cei apropiai, mai ales figurile parentale si nici pe departe de ctre vecini ori strini (pentru a fi internalizat i executat, o comand non verbal trebuie dat repetat, ani de zile, iar asta numai figurile parentale o pot face). Unii peniteni confruntai cu mari abuzuri, ajung s dezvolte delir mistic, considerndu-se "mici cristoi", care simt c poart vina ntregii societi, nu degeaba Alfred Adler i numea "pionii de sacrificiu ai societii". Oamenii/copiii strzii, ceretorii, vagabonzii, sunt persoane care au avut prini oribili. Sunt oameni care au primit puin, att in plan material ct i moral. Decompensai fiind psihic,ei se afl ntr-o continu plngere de mil (mila de sine). i aa cum am scris cu alt ocazie, ncearc s vnd mila de sine prin ceretorie, mai ales cnd societatea nu are grij de cei care nu se mai pot ajuta. Trirea prin identificare (cu alii, mai norocoi), refugiul n lumi virtuale sau imaginare (facilitate de diverse droguri), este tot ce mai poate face un penitent cruia nu i s-a permis o dezvoltare normal alturi de prini, n snul familiei, n lumea real. Aa c tv-ul, calculatorul, vagabondajul, refugiul in droguri, devin surogate ale unei viei reale, atunci cnd penitentul a fost gonit de catre parinti din lumea real, prea slab fiind pentru a da din coate, ca s se impun (cam greu pentru un copil sa se impuna, nu?). n cazuri mai grave, chiar daca drogurile lipsesc, decompensarea psihica cu halucinaii si vise ntense (aa zisele "vise ca viaa" - halucinaiile hipnagogice i hipnopompice) precum i delirul de orice fel compenseaz viaa emoional real care lipsete din pucria depresiei n care penitentul s-a retras, vlguit de energie psihic. Spre deosebire de ceilali "juctori", Penitentul s-a predat. El nu e nici

mcar un Sisif confuz*, piatra lui a rmas la baza muntelui. Se presupune ca n-a urcat-o nici pn la jumtate i l-au lsat puterile. *Sisiful confuz nc se mai lupt cu pietroiul, pe cand Penitentul a renunat. Ceretorul se chinuie s strneasc mila, cere cu voce tare un bnu. Penitentul e tcut. Nu e nici vreun Edmond Dantes care sa sape 14 ani in stanca pucriei, pentru ca spre deosebire de Edmond, Penitentul n-a avut norocul sa-l intalneasca pe abatele Faria. Penitentul nu face nimic, doar exista si respira. Cand i se face foame, cauta in tomberoane. Seara nu stie sa mearga la adapostul de noapte pentru oamenii strazii. Penitentul nu stie daca viata are vreun sens ori, daca vrea sa mai traiasca. Probabil din cauza asta nu incearca sa-si curme zilele. Penitentul e neantizat. A incasat si aplicat din plin injonctiunea "nu exista". Existenta sa a devenit o inertie. Probabil pshanalitic e vorba de o persoana care a adoptat mecanismul inconstient de protectie numit "retragere apatic".

50. Plec/ nu plec (ambivalenta Agresorului poate neantiza Victima, atunci cand aceasta e dependenta material si locativ de Agresor; prin neantizare, ma refer la a se lasa in voia sortii, la renuntarea a tot ceea ce face parte din viata personala, prieteni, hobby-uri); Asadar cand nu este ascultat, parintele poate spune copilului: "Plec i aci te las, sa te descurci singur!" (abandonul conditionant).

Exista persoane care la fiecare mic conflict, observatie, remarca intrucatva critica, ''ameninta'' cu disparitia din viata interlocutorului. Situatia e cu atat mai enervanta cu cat interlocutorului nu ii pasa daca cel care spune ca pleaca va plecac ba chiar isi doreste din suflet sa plece, pentru ca fiecare zi ii este dominata de hotararile acelei fiinte de a pleca, hotarari ce nu tin mai mult de cateva ore. Unii isi fac bagajele perpetuu luni de zile, stau chiar si cu valiza la usa, dar zilnic, de cateva ori, se razgandesc si raman locului. Unii dau chiar si telefoane pentru a face aranjamente sa plece, incurca pe toata lumea apoi se razgandesc iarasi. Asta e o metoda de a evita raspunderea pentru orice lucru zis sau facut, in sensul ca in loc sa accepte ca au gresit si sa isi ceara scuze sincere (nu din varful buzelor), sau sa isi schimbe comportamentul, baga placa ''Nu-ti face griji, stai linistit, in curand voi pleca''. Si au impresia ca prin aceasta placa ies in mod repetat din situatii neplacute si evita orice consecinte ale faptelor lor. Si au impresia ca pot face asta zi de zi, luna de luna, pentru tot restul vietii. Ba mai mult, o fac cu un aer

de victima jignita, chiar si cand ei jignesc primii prin vorbe sau fapte. Ei nu sunt responsabili de nimic, ei sunt cu un picior afara pe usa, sa nu isi faca griji cineva ca vor repeta si maine comportamentul zilnic.

51. Agresorul "amnezic". Este agresorul care ori de cate ori este confruntat cu consecintele actiunilor sale asupra victimei, aciuni din trecut, repeta ca un disc zgariat, "s nu ne mai ntoarcem n trecut", care de fapt inseamn: "nu vreau s-mi asum nici o responsabilitate pentru ce ti-am facut". Trecutul nu se poate uita, decat daca faci Alzheimer. Dar agresorul nu stie asta, insa prin repetitie, spera sa spele creierul victimei legat de ceea ce s-a petrecut pana de curand. Si se va mai petrece, pentru ca lupul in blana de oaie isi mentine comportamentul.

52. Psihoterapeutul care se spala pe mini: "Ha ha, acum dup ce ai aflat totul, descurca-te singur cum poi!" (Salvatorul necinstit i interesat s devin disponibil pe via pentru o aciune de salvare care nu se va produce niciodat). Este jucat de catre psihoterapeui care vor sa evite rolul de Salvator Necerut, ba chiar isi permit s fac bclie de situaia dramatic a clientului lor. Justificarea lor e urmatoarea: "Eu nu mangi pacienii pe cretet!" Aceast strategie face parte din Terapia Provocativ inventata de Frank Farrelly, ns ea nu d roade cu pacienii psihotici, care lipsii de orice suport/protecie, pot decompensa intr-un nou episod psihotic. Cunosc un psihoterapeut care spune pacientilor: "Eu credeam ca parintii mei au fost cei mai oribili de pe lume, dar vad ca ai tai au fost si mai si. Tu trebuia sa fi acum schizofrenic(a)". Interpretez asta ca un joc: "Uite, eu ma consolez PE SEAMA TA, ca n-am avut parinti asa oribili ca ai tai". Cred ca realizati ce sentiment de ghinionist de talie mondiala simte pacientul pe motivul ca parintii lui au fost cei mai oribili. Exista si terapeuti care se razbuna la infinit pe proprii parinti prin intermediul pacientilor (le explica acestora cu o satisfactie rautacioasa si in detaliu ce anume le-au facut acestora parintii, evident, daca si pacientii solicita asta). Astfel ura pacientilor, care era inconstienta, devine constienta si chiar mai puternica. Acei pacienti care urasc, ar trebui sa stie ca agresiunea psihologica este preponderent inconstienta i fr intenie. Am detaliat asta la Familia schizofrenogena.

Consider ca actul consilierii post - terapie nu este o relatie simbiotica, pentru ca un

fost pacient cu terapia incheiata, nu e o persoana cu o claritate a constiintei foarte mare, si de cele mai multe ori a ramas cu sechele, prin urmare poate sa aiba nevoie de sfaturi pertinente de la terapeut, mai ales cand acesta are in spate o experienta de viata foarte mare.

53. Parintele martir. Noi ne-am sacrificat pentu tine, si tu? Ti-am creat conditii, am investit in tine...! (transmiterea vinovatiei parinte - copil) - eu (parintele) sufar/m sacrific pentru tine (copilul meu), drept pentru care tu-mi apartii. Noi ne-am sacrificat pentru binele tau, ti-am creat conditii bune de invatatura (ca sa inveti ce noi am ales si ne-am dorit), drept pentru care tu ne esti dator la batranete sa ne mandrim cu tine si sa ne dai si noua o cana cu apa (sacrificiul trebuie recompensat) (Howard Halpern - Cutting Loose - despartirea de parinti). Tatal i spune fiicei cand afla ca are media 9.70 la bacalaureat: "Acum se vede ca n-am investit degeaba in tine" (investitia e atunci cand bagi bani in ceva care sa-ti aduca acei bani inapoi ba chiar si profit; si cum dragostea nu poate fi decat neconditionata, expresia "am investit" neag total existenta dragostei). Daca copilul clacheaza in munca de despagubire a parintelui (invatand sa ajunga un mare medic spagar sau un magistrat corupt, asa cum a fost dresat), parintele se considera minunat, iar copilul a fost "ru" ("Nu sti pe cine cresti!"). Tot ce spune parintele martir copilului este de fapt in interesul sau, al parintelui ("Invata sa ajungi ceva, ca sa ma eliberez si eu odata de tine, dar invata ce vreau eu, nu ce alegi si poti tu"). Asa ca de mic copilul afla cat sufera parintele si cat de greu i este. Parintele e vesnic nemultumit de copil, de viata si de ceilalti in general, si mereu multumit de sine. In copil apare sentimentul vinovatiei pentru nefericirea parintelui martir, iar in parinte apare dorinta de a fi despagubit de copil pentru nefericirea vietii sale (exact ca si in cuplu, sotul nefericit, care nu s-a indragostit si nu are satisfactie, vrea ca celalalt sa-l despagubeasca, si daca nu-l despagubeste, i transmite tristetea si nemultumirea sa.)

Copiii nu sunt dorii i iubii la fel ca dac ar fi rodul dragostei mprtite, emoiile fa de so contrazic instinctul matern iar frica inconstienta fata de oprobiul public (cel mai puternic dup incestul emotional fata de copilul de sex opus) vine din aceia c mama nu-i iubete firesc copilul (ci vede in el un substitut compensator de partener la relatia nesatisfacatoare cu tatal copilului). Nivelul anxietii le rmne mereu crescut i, n compensaie, la aceste mame este caracteristic

comportamentul excesiv hiper-protector. Totodat, oboseala hiper-ocrotirii excesive, a reprimrii i a falsificrii emoiilor le face pe astfel de mame s reproeze mai trziu copilului c s-au sacrificat pentru el, c au fost martire (Howard Halpern - Cutting Loose), c aparin speciei masochismului feminin i c brbaii sunt agresorii amatori de nectar, ca fluturii" Efectul negrii de sine se proiecteaz incontient asupra progeniturilor i se exprim n structurarea ataamentului primar nesigur sau ambivalent. Poate de aici si agitatia denumita ADHD, care vine sa compenseze un gol afectiv al copilului aparut in familie.

54. Idiotul util. Este un executant fidel cu deviza "Trebuie s alerg, s rezolv!" tot ce-i comanda de regula sotia (pe copil il refuza, spunand ca ce doreste el nu este util). Este genul de barbat aflat sub papuc, posibil schizoid (deci orb emotional, nu ofera, nu primeste nimic in plan afectiv, nu poate constient sa recunoasca impostura sentimentala, pentru ca a avut o mama schizoida, de care a fost dependent emotional, iar ceea ce a primit nu a fost dragoste adevarata, ci parazitare, iar acum ca adult musteste de agresivitate pasiva); el traieste in simbioza cu sotia (Copilul lui este hranit afectiv cu ipocrizia sentimentala Parintelui sotiei, pe care el o simte inconstient dar nu o poate deconspira, sotie care il exploateaza cu Parintele ei vesnic solicitant). De regula acest gen de barbat isi proiecteaza toata frustrarea si revolta asupra copiilor, carora le trimite non verbal mesaje de genul "daca voi nu a-ti exista, eu as fi liber". Uneori simbioza se rastoarna, el trece in Parinte si sotia in Copil, iar sotul ginere, isi ponegreste socrul, la casa caruia a lacomit in tinerete, iar Copilul sotiei incepe sa-si urasca din ce in ce mai tare tatal, care e si el gol afectiv si-i paraziteaza pe ambii soti (i pune la lucru pana le ias pe nas, ca sa mosteneasca casa parinteasca unde el, buniculpatriarh este proprietar). Parazitarea este un fenomen foarte raspandit in orient, la noi, la slavi, si la sat mai ales. Despre ea am discutat in detaliu pe acest blog in alta postare. Ce e de retinut e ca idiotul util in mod real nu ar face nimic pentru sotie si copii, tot ce face o face din copil adaptat negativ (in speranta ca va primi multumiri si felicitari), iar mai tarziu se razbuna prin reprosuri si lovituri sub centura date copiilor, si socrilor pe care este gelos, si care il urasc la randul lor. Copiii sai pot dezvolta schizofrenie daca sunt sensibili si parazitati de toti membri familei (parinti plus bunici). Este cazul cand copiii, mai ales copiii unici, devin paratrasnetul familiei schizofrenogene. Decizia timpurie luata de "Idiotul util" este "Am dreptul sa exist atat timp cand muncesc pe branci, cat sunt util". Si evident o imprima copiilor sai. Pana i pisicului i se adreseaza in batjocura: "Mi pui, ci

oareci ai prins astzi?" Pisicul este vazut doar ca o unealta UTILA de starpire a soarecilor. Este foarte probabil ca asemenea barbati sa faca relatie cu femei care-i vor exploata crunt (si care spun copilului lor daca e baiat "femeia nu e neam cu barbatul" sau "femeia e diavol pentru om" iar daca e fata: "barbatii sunt niste gunoaie"; unii spun "nici mama nu i-a dat pe gratis lu`tata"; astfel copiii sunt educati ca nu exista egalitate de putere intre femeie si barbat, ci unul musai sa-l exploateze pe celalalt). Ce nu stie idiotul util este ca un om nu e iubit pentru ce face, ci pentru ce este (si aici nu ma refer la calitatea sociala, profesionala, LA FUNCTIE, ci la calitatea de OM).

55. Sftuitorul neobosit. Este printele care joac "uite, eu te nv, i atta te voi inva pn vei renuna s mai gndeti pentru tine". Mesajul este "Nu gndi ce gndeti, gandete ce gndesc eu!" Jocul are loc in cadrul unei simbioze, in care cel care da sfaturi este in Parinte, si cel care le primeste se complace in pozitia de Copil. Poate avea loc intre parinti si copii, intre frati mai mari si frati mai mici, intre soti. Cu timpul, cel care se afla in Copil, poate dezvolta o pseudodebilitate mintala, in blocaj al gandirii, al initiativei si spontaneitatii. Acest joc este o forma de parazitare si implica o doza de narcisism din partea "Sfatuitorului" care nu mai lasa nimic si celuilalt, gandeste el tot, deduce el totul. Si ofera pe tava, apoi se infoaie ca un paun "Vezi ce destept sunt? Vreau si aplauze daca se poate".

56. Parintele parazit emotional. Mentalitatea acestui tip de parinte este: "Iti dau, imi apartii, imi eti dator". Parazitarea este o forma de agresiune emotionala/psihica, descrisa pentru prima data de psihologul american, Fanita English, de origine evreica, nascuta la Galati, absolventa a facultatii de psihologie din Paris, care a emigrat apoi in US, unde a devenit psihoterapeuta si teoreticiana in Analiza Tranzactionala. O sa explic pe scurt cum parazitarea merge mana in mana cu simbioza (dependenta) parinte-copil pe fundamentul unui narcisism secundar compensator al parintilor* (acesta fiind si circuitul care mentine decompensarea psihica a numerosilor pacienti tineri din familii schizofrenogene) . Am mai discutat subiectul la parazitare (pe un alt topic), dar il voi relua aici mai explicit. Este vorba de parintele cu grave interdictii la bucurie (bucuria este/da sensul vietii) care nu are satisfactie afectiva in cuplu (pentru ca s-a casatorit din interes) si cauta

multumire, satisfactie si implinire prin copil (care devine jucaria/bucuria parintelui**) insa nu conform cu aptitudinile/inclinatiile si gusturile copilului (de regula unic) ci strict legat de frustratile/gusturile parintelui. In loc sa-i ofere copilului de exemplu mancarea care-i place, intrebandu-l "Ce ai dori sa mananci?" sau "Ai dori sa mananci asta?" il forteaza sa manance tot din farfurie, chiar daca acestuia nu-i place. Daca copilul e mic, il indoapa pana vomita. Daca e mare, ii reproseaza de ce n-a mancat tot din farfurie. Liceul si facultatea sunt alese pe masura ambitiilor parintelui, care vine pe la spatele copilului si il verifica: "Hm, hm, cate pagini ai parcurs pe ziua de astazi? Asa, invata, ti-am creat conditii sa ajungi om mare" adica sa ma multumesti pe mine, parintele tau. Cand copilul e mic, e comparat negativ cu alti copii, uneori prin discutii la persoana a treia mama-tata, la care copilul asista pasiv si se simte executat (ca printr-o sentinta). Parazitarea poate fi extrema, mergand pana la furtul deciziei/rapirea intentiei ("simte/gandeste ce simt/gandesc eu, nu ce simti/gandesti tu"). Daca copilul nu da satisfactie parintilor, si spune NU, e catalogat ca si copil rau, neascultator ("copii/adolescenti problema"). Parintele parazit, este parintele care traieste viata prin copilul sau, care incearca sa traiasca viata acestuia in locul lui, sa-i fure viata (pentru asta l-a facut, ca sa fie despagubit de copil pentru toate imperfectiunile sale fizice, sociale si mentale). Un exemplu in literatura poate fi gasit in romanul Portretul lui Dorian Gray (fiul devine imaginea tatalui parazit). Solutia ca sa scapi de parintele care vampirizeaza este sa fii ferm, sa te impui, chiar cu pretul scandalului, si la momentul oportun sa te descotorosesti de el ca de un gunoi real . Unii sunt suficient de perversi cand copilul nu se lasa parazitat, sa-l ameninte cu abandonul (lovitura sub centura): "No aici te las daca nu asculti, sa te descurci singur" - si o spun asta cand copilul are varste mici, 3-4 ani (deci total vulnerabil). La batranete unii parinti se dau victime, santajeaza cu mostenirea casei parintesti contra serviciilor de azil, si evident paraziteaza in continuare. Asa ca daca ati scapat nedecompensati psihic reduceti dialogul la minim cu ei, nu-i mai iubiti, si abandonati-i fara mila cand deveniti independenti material si locativ (lucru greu in Romania). Scopul lor inconstient a fost sa se mentina compensati psihic (in nevroza), decompensandu-va pe voi (impingandu-va spre psihoza), un lucru criminal. Dupa cum am scris mai sus, parazitarea parinte-copil merge mana in mana cu simbioza parinte-copil (cu cat dependenta copilului sau adolescentului e mai mare fata de parinti, cu atat acestia se simt mai indreptatiti sa-si paraziteze mai intens fiul/fiica). Relatia simbiotica si parazitarea aferenta pot dura pana la moartea parintilor. In simbioza, mama ii cumpara pantofi, haine si plateste intretinerea apartamentului fiului neajutorat (eventual imbolnavit psihic), bani cu

care ea mama (parintele) ar trebui sa-si faca bucurii personale ca sa fie un parinte multumit (un parinte multumit egal un copil multumit)*. Daca acest gen de parinti goi afectiv sunt nevoiti sa dea prea multi bani copiilor, tinerilor, incep sa devina frustrati si sa caute multumire si implinire prin copii pe care-i vad ca pe niste posesii-obiecte (devin deranjati de un rest dintre dinti - du-te si te spala pe dinti, nu-ti miroase bine parul de pe cap, spala-te, fa baie, ai tricoul patat, nu ai pantaloni eleganti, cumparati altii, mananca natural, sanatos, ce-ti dau eu, alearga, fa sport ai burta mare etc.etc. - acestea fiind mesaje inconstiente de neacceptare, deci beneficiul negativ incasat de tanarul care se complace sa ramana intretinut de parinti). Parintele Parazit adora sa vorbeasca despre ce i-ar plcea lui, si stramba din nas, se indeparteaza, cand copilul incepe si el sa spuna ce i-ar placea (de aceea nu se recomanda impartasirea necazurilor sau bucuriilor cu asemenea parinti; daca faci greseala sa-ti spui necazul, ei iti vor spune:"Eu te-am avertizat ca asa vei pati, dar nu m-ai ascultat"; daca vrei sa impartasesti o bucurie, iti vor spune ca e nociva, sa renunti la ea - agresorul nu lasa victima sa se bucure, pentru ca nu suporta sa o simta libera, ci doreste controlul si nefericirea ei, ca o consolare pentru nefericirea sa. Parazitarea emotionala a parintilor conduce la tineri cu tulburari psihice (cu identitate slaba), imaturi, dependenti de tv/calculator, consumatori de substante (psihiatrice, sau alcool, droguri). In concluzie, cu cat parintele investeste mai mult in copil (dar nu dupa dorintele copilului, si mai ales nu in ceea ce l-ar face fericit pe copil, nu-i cumpara jucaria dorita niciodata, pentru ca parintele Agresor percepe ca jucaria e bucuria sufletului), cu atat se considera mai indreptatit sa fie despagubit de acesta, in toate modurile posibile. Nici vorba de acceptare. Cand a fost copilul sanatos n-a fost bine, nu a fost acceptat, ci comparat cu alti copii. Cand si daca este imbolnavit psihic, iarasi nu e bine, iarasi nu e acceptat, parintele nu preia partea sa de responsabilitate pentru instalarea simptomelor psihiatrice la copil.

*Ce se intampla cand copilul devine jucaria-sursa de bucurie a parintelui? Ceva foarte rau se intampla, pentru copil. Pentru ca parintele va oferi copilului nu ceea ce-si doreste acesta ci ceea ce n-a avut parintele cand a fost mic. De fapt parintele isi ofera siesi prin copil haina care i-a lipsit cand era mic, jucaria care n-a avut-o etc. impiedicandu-l pe copil sa aleaga si sa aiba ce-si doreste (de fapt nici nu-l intreaba). Ba inca-i ofera cu forta copilului haina pe care acesta nu si-o doreste si-l obliga sa o imbrace. Daca refuza, parintele il santajeaza cu abandonul: Cu mine in oras nu iesi asa (cum vrei tu) imbracat!

**Printre multe jocuri manipulative, parintele parazit joaca cu copilul si jocul de tip repros "Daca tu (copilul) nu ai fi fost, atunci eu...parintele, as fi...". Acest tip de joc indica ca niciodata parintele nu s-ar fi bucurat de nimic, ci ar fi depus banii intr-o banca, in lipsa copilului. Copilul este doar pretextul inconstient pentru care parintele parazit crede ca nu isi poate acorda bucurii (insa crede in mod magic ca isi poate acorda bucurii prin intermediul copilului, si chiar crede ca il iubeste sincer prin ceea ce-i ofera, insa nu e decat o forma de parazitare, asa cum voi explica in continuare). Acest tip de parinte a fost el insusi crescut fara jucarii, fara bucurii, si are traume sociale, materiale si emotionale pe care le transfera mai departe copiilor sai, insa nu intentionat sau constient. Nu se poate naste om liber dintr-un rob, se spune. Pentru ca omul liber spre deosebire de rob, are multe permisiuni, mai ales la bucurie sufleteasca, si la alte bucurii, de natura fizica. Deci se poate spune ca parintele il paraziteaza/abuzeaza moral si emotional pe copil, iar acesta il va abuza/parazita material pe parinte, atunci cand acesta devine un adolescent problema si un adult disfunctional, imatur, care va continua sa traiasca prin ceea ce-i ofera material parintele, incapabil fiind sa munceasca, datorita simptomelor psihice pe care le poate dezvolta. Avand in vedere ca totul se petrece inconstient, nici parintele nici copilul devenit adult, nu vor cunoaste cauzele disfunctionalitatilor, simptomelor si vor fi vesnic in conflict, insa pe langa subiect. Abia cand adolescentul va ajunge (rar) la un psihoterapeut compentent, lucrurile vor fi clarificate, insa daca adolescentul e prea secatuit si se intoarce in familia care l-a parazitat, "cauzele vor produce efecte" in continuare. Daca copilulvictima ar disparea din sistemul familial, un alt membru din familie i va lua locul, evident, tot cel mai slab (de regula cel care nu mai poate, cel in prag de decompensare) si va fi parazitat pana la neantizare. Asta nu inseamna ca toti membrii familiei nu se vor parazita intre ei in diverse forme. Ei toti sunt antagonici si nu se suporta intre ei, dar nu sunt constienti de asta. Asemenea familii, bunici+parinti, (in care nici macar un membru nu are sentimente autentice, macar pentru nepoti/copii) se mai numesc si familii schizofrenogene. Concluzia mea este: de un nebun, sa te aperi ca de un animal salbatic.

57. Piciorul de lemn. Jucatorul care, in acest caz, poarta intr-adevar o proteza, se

pune in pozitia de victima ("Cum pot eu sa fac ceva, nu vezi ca am un picior de lemn"), sperand sa gaseasca un Salvator care sa se angajeze sa-i rezolve problemele. Acest exemplu reprezinta metafora tuturor lipsurilor reale sau presupuse de care ne plangem si pe care le utilizam ca pretext pentru inactivitate ("sunt prea scund", "sunt negru", "nu am bani", "nu am studii", "sunt...", "nu sunt...", "nu am..."), uitand ca altii, in aceeasi situatie, au obtinut rezultatele pe care si le-au propus (cititorii mai atenti vor observa ca acum eu am intrat in rolul Persecutorului...). Cea mai buna antiteza la acest joc probabil ne-o ofera Silviu Prigoana care spune: "Mi-am luat la 47 de ani licena n Drept. Sunt un exemplu n via. Eu cu un picior de lemn am reuit s mi cresc doi copii fr nevast i s fac cinci televiziuni i una dintre cele mai mari firme de salubrizare. Nu e obligatoriu ca lumea s i ia bacalaureatul cnd termin liceul", insa Silviu Prigoana e o exceptie, s-a nascut cu un anumit potential, pe care l-a si pus in valoare, devenind astfel un invingator. Daca nu avea potentialul in genele sale, si daca mai avea si niste parinti oribili, ar fi putut juca linistit "Piciorul de lemn" acum. De exemplu o persoana decompensata psihic, provenind dintr-o familie schizofrenogena, si-a realizat deja "potentialul", corelat cu mediul in care a evoluat (se numeste adaptare disfunctionala). Ca mediul n-a fost propice, asta e, ghinion. Nu-si permite psihoterapie, alt ghinion. N-a avut potential genetic in ce priveste inteligenta, alt ghinion. Si uite asa, cu atatea ghinioane acumulate, poti ajunge in situatia de a juca "piciorul de lemn". Prigoana se proiecteaza pe sine in toti defavorizatii sociali, decompensatii, retardatii si handicapatii mental, desfiintandu-i pe acestia, pentru ca nu au realizari pe masura lui. Asa au facut si nazistii, i-au comparat pe cei sanatosi cu deficientii de toate felurile, si au ajuns la concluzia ca ultimii sunt "nerentabili", prin urmare au decis sa-i extermine. http://www.realitatea.net/prigoana-cu-un-picior-de-lemn-am-crescut-doi-copii-siam-facut-cinci-televiziuni_851516.html

Prigoan: Cu un picior de lemn, am crescut doi copii i am fcut cinci televiziuni. Vasile: Va dati seama ce ar fi realizat asta daca avea ambele picioare de lemn?

Ma intreb ce ar fi realizat daca se nastea retardat mintal cu picioarele sanatoase sau asa cum e el in realitate dar il aruncau parintii la canal. Daca si cu parca...Lipsa lui de modestie este deranjanta pentru cei care chiar vor dar nu au potential sau sunt impiedicati de diverse simptome invalidante, pentru care nu exista nici macar...proteza.

58. Salvatorul Absent. Deseori este jucat de tati nevolnici, neghiobi si ticalosi, cu fetitele lor, care nemultumite si frustrate ca nu sunt ajutate, salvate, acceptate neconditionat, se razbuna pe acesta. El le plesneste cand le prinde. Atunci ele fug la alt tatic, sau la un proxenet. Sau asteapta sa creasca mari si isi gasesc un idiot util pe care il vor subjuga sub forma de ginere, sau vor gasi dependenti emotionali cu care vor juca "Abandonul - Vezi, tot la mine te intorci, tot eu sunt cea mai buna mama pentru tine!" Este jucat si de baietei cu mamele lor, dar baieteii fug adesea in canal la punga de aurolac. Cand sunteti victima unei femei care va raneste des in increderea de sine (lovind in situtia materiala - sarantocule, aspectul fizic, varsta, etc.), care pleaca dar revine numai cand are nevoie de voi, sunteti victima acestui joc. La fel femeile cu barbatii mai tineri. In aceste cazuri nu e nici in salvator real, de nici o parte a baricadei. Adica nici un Parinte autentic. Fetitele obraznice si ofticate daca ajung sa-si petreaca viata alaturi de tatii lor foarte batrani, vor profita de situatie ca sa-i persecute, iar ei sa profite de serviciile lor de ingrijire la domiciliu contra mostenirii casei parintesti (o situatie des intalnita la tara).

59. Jocuri de opozitie. In astfel de jocuri partenerul incearca sa isi arate superioritatea fata de celalalt. - Iti dau ca sa iti reprosez mai tarziu. Exemplu: tatal trimite prin mandat postal in ziua de joi a saptamanii o suma de bani fiului aflat in alt oras. Ii spune ca a trimis banii prin mandat electronic la un oficiu postal din apropierea locuintei fiului si ca a doua zi, vineri, ii poate ridica. Ii mai spune si ca banii vor sta la oficiul postal respectiv (post restant) timp de zece zile. Sambata il suna pe fiu sa-l intrebe daca a ridicat banii. Fiul raspunde nu. Raspunsul este decodat de tata ca "nu am nevoie asa urgent de ajutorul tau" iar tatal incepe cu reprosurile, "pai de ce nu te-ai dus vineri, ca e vorba de o suma de bani, puteai sa-i ridici". Fiul raspunde: "O sa ma

duc luni, doar ai spus ca banii raman la oficiul postal 10 zile". In alte cazuri, parintii fac consiliu de familie cu fiul/fiica pe tema "Iata cat am cheltuit noi pentru tine, tu ce faci pentru asta?" generand spaima si confuzie in mintea adolescentului. Daca fiul/fiica intreaba care e scopul acestui repros, parintii isi vor expune clar interesul. "Esti o investitie, noi am investit in tine, tu esti dator sa ne inapoiezi acesti bani si sa ne intretii la batranete". - Iti cer ca apoi sa iti reprosez ca mi-ai oferit. Un cersetor cere, "dati-mi un leu" dar primeste numai 10 bani, astfel ca se simte indreptatit sa reproseze ca nu are ce sa faca cu asa de putin. Gasiti voi alte exemple, mai serioase, daca se poate in relatia de cuplu (casnicie). - jocul Prines-Celu. Decurge de cele mai multe ori din "secretul" unei relaii reuite: s-l iei pe unul care te iubete tare, chiar dac tu nu-l prea placi, ca s-i faci jocurile de putere pe el. Adic s-l ii n les i el s-i fac mofturile. Iadul e pavat cu bune intenii...Auzi aceasta pova, cum c urc-te n crua care te roag, nu n aia n care vrei tu s urci, i pare de bun sim, dar n final ajungi la acest joc de mai sus. i nu ti de ce eti nefericit sau nefericit.

Important! Jucatorii de jocuri psihologice sunt oameni care comunica pe doua niveluri (social si psihologic - asa numitele tranzactii ulterioare, vezi Eric Berne Jocuri pentru adulti), dar cele doua nu se potrivesc. Mesajele exprimate prin cuvinte sunt dezmintite de catre mesajele nonverbale, fenomen numit incongruenta. Jucatorii, fiind persoane nevrotice (nevroticul nu suporta adevarul) chiar daca li se arata mesajul lor ascuns, nu-l vor recunoaste niciodata, replicand ca esti paranoic, ca inventezi (si ei pot fi sinceri, cine isi mai aminteste ce i-a spus persoanei indezirabile? ori pentru nevrotici cam toti sunt nesuferiti, neacceptarea de sine proiectata in ceilalti; putini parinti isi mai amintesc ce le-au spus copiilor lor pe care ar fi dorit sa nu-i aiba). In prospectul antipsihoticelor cum sunt Zyprexa, Seroquel, Ablify, etc., chiar se mentioneaza ca sunt medicamente contra mesajelor ascunse pe care TI SE PARE ca le percepi din vorbirea celorlalti. Ori ca sa te aperi de agresiunea psihologica, este important sa percepi acel mesaj secret, care face parte din "limbajul martian", dupa cum l-a denumit Eric Berne in cartea sa, Ce spui dupa buna ziua. Ca si copil insa, apararea nu prea e posibila. Iar ca adult, e greu sa depistezi un eventual partener agresor, daca in viata ta nu ai vazut un mediu sanatos, si esti invatat ori sa domini, ori sa te lasi dominat. Jocurile fiind inconstiente, si efectele lor sunt tot la nivel de inconstient (apar insa simptome

somatice sau/si psihiatrice). Asa ca daca unii isi vor crapa capetele de-a lungul vietii, ei si spectatorii se vor mira, pentru ca a izbucnit un conflict asa de violent, "din nimic".

***

Oamenii sunt ndrgostii de jocurile pe care le joac incontient, pentru c prin ele i obin stimulii necesari vieii psihice i emoionale, ba mai mult, prin aceste jocuri se iubesc pe ei nii desconsidernd pe alii (parazitism sau vampirism emoional). E o metod simpl. E mai uor s te simi valoros aruncnd cu piatra n capul altuia dect s fi valoros prin propriile realizari.

Toate jocurile implica desconsiderarea de sine sau a cuiva (fie a celui care joaca in prima faza, fie a celorlalti, iar la urma a tuturor) si au ca motivatie inconstienta despagubirea personala pentru stima de sine scazuta (s-i cobori pe ceilali la nivelul tu), motivatia biologica e structurarea timpului, obtinerea de stroke-uri (stimulare emotionala). Dorina de despgubire vine dintr-o vanitate extrem. Iar vanitatea se datoreaz in parte si structurii (ne natem cu ea). Dup cum se vede, unele jocuri pot fi jucate i cu noi nine, i fac parte din minciuna de sine (ne pclim singuri).

Ce s faci ca sa nu mai joci (e vorba de jocurile dure care implica desconsiderari si judecati de valoare): :

- reconstructia sentimentului valorii personale, in pasi mici (cariera - profesie, relatii de calitate, hobby-uri)

- evitarea ciclului introiectie - proiecie (introiecie cu lucruri i fapte negative, apoi proiecia lor asupra altor persoane)

- evitarea situatiilor care conduc la jocuri, inclusiv a anturajelor cu cei care "joaca"

- structurarea timpului prin "activitati" si "intimitate", relatii de calitate (cu prieteni de calitate, cu partener de calitate); intimitatea se refera la relatii Copil-Copil avand la baza iubirea, fara desconsiderari. Jocurile apar automat atunci cand nu exista iubire de sine si fata de ceilalti.

- sinceritate, s spui direct, dar cu bun sim, ceea ce doreti, nu ceea ce vrea cellalt s aud, i nu n aa fel nct s obii ceea ce ai dori de la el prin manipulare sentimentala, material, erotic. Sunt foarte puini oamenii care au curajul de a spune direct ceea ce vor. Dar acetia sunt cei cu "inima curat" sau fr gnduri ascunse. Sinceritatea nu poate fi instantanee, fr a-l observa pe cellalt, ct e dispus s asculte i s ofere, de aceea mai nti se testeaz terenul, se observ ce mesaje non verbale emite cellalt. Pentru c sinceritatea poate deveni uor o agresiune. Si copilul mic spune direct ce jucarie vrea, pentru ca nu e constient daca parintii sai sunt dispusi sa i-o ofere sau au banii necesari.

- renuntarea la vanitate/invidie

Aadar jocurile psihologice descrise de analiza tranzacional sunt expresia lipsei de iubire. Jocurile psihologice, ca i mecanismele incontiente de defens descrise n psihanaliz de Freud si fiica lui Anna (apoi detaliate de alii) sunt infinite ca numr. Ele pot fi stopate prin anumite tehnici, insa implica in prima faza acceparea i nelegerea oamenilor aa cum sunt ei, ceea ce este un proces consumptiv, frustrant, apoi urmeaza apararea, care e o forma de inteligenta, iarasi consumpitva. Pe cand cei care paraziteaza sau joaca, fac totul in mod automat, fara consum prea mare de energie psihica. Chiar daca esti asertiv, chiar daca te aperi de ei, acestia putin probabil ca se vor schimba. E necesar ca ei sa nu te mai perceapa ca pe o victima, dependenta de ei.

Cel mai puternic stroke (stimul emoional)

este confirmarea faptului c exiti. Aceast confirmare poate fi primit n cel mai intens mod atunci cnd simi c eti iubit. De aceea oamenii i caut un partener (in copilrie un prieten), la maturitate un partener de sex opus, nu pentru sex, ci pentru a primi confirmarea c exist. O confirmare primit n condiii de intimitate e cea mai intens confirmare posibil (nu discut de confirmrile sociale, prin statut sau poziie, putere, aia e altceva). n psihoterapie nvei se te confirmi i singur, dar asta nu ine la infinit, de aceea nici un psihoterapeut nu i va recomanda s te clugreti. i pentru c oamenii au nevoie s primeasc aceast confirmare a faptului c exist pentru c sunt iubii, sunt dispui la minciuna sentimental n cuplu, "da, ne iubim" sau "pute-pute, da`i cldu". Aa apar manipulrile, pclelile, sau jocurile psihologice de csnicie. Ce se intmpl cu un copil care nu primete de la prini confirmarea c exist, sau mai ru, primete mesaje subtile c ar fi bine s nu mai existe? Acest subiect l-am detaliat deja pe site (dar ca tem de studiu, cutai biografia lui Adolf Hitler, s vedei ce copilrie a avut). Unii din acesti copii isi pot indrepta agresiunea asupra lor insile (pana la psihoza), dar altii pot face ravagii in lume (in scopul de a-si confirma in mod fals, parazit, faptul ca exista, dar si pentru a se despagubi pentru ce au patimit).

Marele Joc al Lumii

Care ar fi Marele Joc? Marele Joc a fost creat de Marele Programator, cu mult nainte de 14,3 miliarde ani pmnteti, data Big-Bang-ului. Atunci (nu se tie cnd pentru c s-a petrecut n afara matrixului spaio-temporal), Marele Programator a creat creaturile A, B, C....X iar pe A cel mai frumos i cel mai detept dintre toi. A s-a apucat s joace "Uite ce proti i uri sunt ceilali - B, C, D....X". O treime dintre B, C, D....X s-au contaminat (introiectat) de la A i au nceput s joace jocurile lui. Atunci Marele Programator a creat acum 14,3 miliarde ani, Lumea, iar pe A i pe cei contaminai de el i-a aruncat n Lume ca s joace "batei-v ntre voi". Totui, Marele Programator a dorit ca nu toi s participe la jocurile lui A, ci o parte s rmn neutri, i atunci, a venit singur n Lume cu o nou regul de joc "iubii-v ntre voi". A i asociaii lui i-au distrus proiecia (trupul) dar nu i codul surs. De atunci, muli se chinuie s schimbe macazul, de la stnga la dreapta. O

parte dintre asociaii lui A l-au trdat, iar ceilali i-au ntrit jocurile, au devenit juctori din ce n ce mai nrii.

Religios si filozofic vorbind, nu exist nici un mare joc al lumii. E vorba doar de o decizie a Marelui Programator, aceea de a face o lume cu imperfectiuni in asa fel ca cei lipsiti de iubire (cei are nu pot accepta situatiile si oamenii asa cum sunt ei) sa fie deconspirati (prin faptul c vor critica, vor reproa, vor desconsidera totul pentru c ei ALEG s vad numai urtul din Lume, pentru c sufletul lor e urt).

De exemplu eu, care am scris acest site, am jucat rolul Persecutorului. Dar scopul acestui site nu e de a acuza sau deconspira oamenii inconstienti care, pentru a-si satisface nevoile primare (foamea, sexul, locuinta, procrearea), recurg la tot felul de pcleli. Scopul site-ului nu e de a crea nc un "nebun specialist n psihologie" care i acuz semenii. Scopul e ca TU care citeti s devii (mai) contient i s accepi lucrurile aa cum sunt i pe oameni aa cum sunt ei ("tcerea e de aur"). Deci s oferi iubire contient (adic nelegere).

Concluzia religioas i filozofic ar fi c noi oamenii avem o mare ocazie. ntoarcerea de pe drumul greit, recuperarea.

S-ar putea inelege c prin intermediul acestui site, am transmis mesajul subliminal "uite ce v facei unul altuia, acum iubii-v dac mai putei", sau c am jucat jocul psihologic "luptai-v ntre voi". Cum e mai bine totusi, s ti sau s nu ti? i dac ti i devii contient, poti oferi intelegere si acceptare constienta, sau poti alege contient sa evii agresiunea psihologic, ori s renuni la a mai agresa. Solutia la agresiune nu e tot agresiunea ci aprarea eficienta (daca nu sti sa te aperi, poti invata asta in psihoterapie). Uneori se impune renunarea la relaia cu "agresorul" (sau reducerea ei la un minimum posibil). A cunoate motivaiile celuilalt de a se comporta ntr-un anume fel cu tine te poate ajuta sa-l intelegi pe el dar si situatia in ansamblu (implicit de a te salva din situatii critice). Nu nseamn ns nici rzbunare, nici reprouri. De la un anumit grad de tulburare, motivaiile comportamentale nici nu mai trebuiesc analizate, ci doar constatat ce face celalalt pentru a lua msuri de protejare a propriei persoane (si a copiilor daca exista). De

regula "victima" pentru c e implicat afectiv n relaie i are ateptrile nelate, dorete s cunoasc motivaiile pentru care "agresorul" are (a avut) un anumit comportament (dar trebuie s se ntrebe i de ce nu a "vzut" pn atunci cum e cellalt i de ce s-a complcut in simbioza cu "agresorul" un timp ndelungat i s corecteze aceste neajunsuri ca pe viitor s nu se mai repete paternul).

Am dorit s explic pe acest site care sunt posibilele motivaii ale agresiunii psihice, dar atenie, dorina de a cunoate motivaiile psihologice este ea nsi un simptom de dependen emoional nerezolvat a "victimei" fa de "agresor". Aceast dependen emoional e fireasc i se rezolv n timp, prin consumarea furiei i prin raionament (am oferit pe acest site explicaii detaliate la "DE CE s-a ntmplat aa" care se pot suprapune pe multe cazuri, prin analogie, asta o spun ca sa atenuez cumva propriile mele proiectii facute aici). De asemenea analiza psihologica pe care "victima" e tentat sa o faca "agresorului" nu inseamna doar prelungirea dependenei emoionale ci mai reprezint i o inutilitate care nu trebuie prelungit la infinit (aa cum se face de multe ori n psihanaliz). Analiza psihologic n sine nu vindec dar ajut la gsirea unor soluii mai bune de via (rul cel mai mic) prin contientizarea gravitii unor situaii, i ce anume menine acele situaii patologice s existe i s se perpetueze practic autonom (ca un program orb de calculator) si deci luarea de masuri pentru a schimba pe cat posibil situatia prezenta. Analiza tranzacional e util pentru reglarea modului n care sunt trite sentimentele, pentru c prin reflecia care o nvei n AT, poi afla cum apar sentimentele false, parazite, dar i modul de raionament pentru a nu mai tri sentimente parazite (cum ar fi de exemplu trirea proieciei vinei parentale, preluarea datoriei celuilalt in relatie, identificarea prin paternuri parentale cu persoane aflate in situatii tragice de viata, preluarea totala a responsabilitatii societatii pentru cazuri in care nu avem nici o vina, evitarea asumarii de false datorii mai ales atunci cnd nu avem resurse, sau sunt foarte limitate, "datorii" care ne-ar putea destabiliza total emotional; insa partea de datorie care se refera la comunitate este necesar sa fie facuta pentru ca e o sursa de multumire de sine, de satisfactie morala).

Test: aratati acest text unor jucatori inrii si intrebati-i ce parere au. Majoritatea vor nega informatia, pentru ca..."nevroticul nu suporta adevarul", nu suporta sa i se puna oglinda in fa.

__________________________

Contracararea jocurilor psihologice

Jocurile psihologice au fost pentru prima dat explicate de Eric Berne in cartea Games People Play (Jocurile Adulilor).

Detalii despre cele 4 paternuri ale jocurilor precum i despre opiunile de contracarare ale jocurilor din cartea Vann Joines, Ian Stewart - Analiza Tranzactionala astazi, o noua abordare. (v recomand s citii toat cartea, aa pe buci e greu de neles)

n aceast seciune vom prezenta unele dintre cele mai des ntlnite nume de jocuri. Ele sunt clasificate n funcie de schimbarea poziiilor din Triunghiul Dramatic, fcut de juctori n momentul comutrii2.

1. Comutarea din Persecutor n Victim

Este tipic jocului Lovete-m, pe care l-am ilustrat deja cu exemple. Hoii i Varditii[1] este o versiune a acestui joc, care se joac n context judiciar. Aici, juctorul ncepe, cutnd s persecute forele de ordine i legea. Dar, n final, face n aa fel nct s fie prins i sfrete prin a fi o Victim. n Cusurgiul[2], juctorul gsete cusururi celorlali, criticndu-le apariia, cuvintele, mbrcmintea, etc. Poate face acest lucru timp nedefinit, ca tem pentru parazitare, fr a comuta neaprat. ns, cusurgiul poate fi respins de ctre cei pe care i critic, sau face n aa fel nct s fie auzit accidental, atunci cnd vorbete pe la spate despre defectele cuiva. Apoi trece din Persecutor n Victim, n Triunghiul Dramatic, transformnd parazitarea n joc.

Juctorul de Dac nu ai fi fost tu[3], se plnge mereu despre cum ceilali l mpiedic s fac ceea ce dorete. De exemplu, o mam i spune copilului: Dac nu ai fi fost tu, a fi putut cltori n strintate. Imaginai-v c se ntmpl ceva, care i ntrerupe parazitarea pe aceast tem. Poate motenete o sum de bani suficient ca s plteasc o ngrijitoare pentru copil. Sau copilul se face mare i nu are nevoie de prezena ei. Credei c ea va pleca n strintate? Nu. Descoper c e prea speriat ca s-i prseasc ara. Fcnd asta, comut i intr n poziia de Victim.

2. Comutarea din Victim n Persecutor

Acest pattern este exemplificat de ctre: Te-am prins, ticlosule[4]. V amintii c acesta este jocul jucat de Jean, ntr-unul din exemplele noastre de la nceput. n acest joc i n toate variantele sale, juctorii ncep cu un fel de avans din poziia de Victim. Cnd partenerul de joc nghite momeala, juctorul ofer utul de Persecutor. n Da, dar[5], juctorul ncepe prin a cere sfaturi i refuz toate sugestiile oferite. Comutarea se produce cnd cel care d sfaturi le epuizeaz i juctorul de Da, dar profit de moment, respingndu-le. V amintii cum a fcut acest lucru clientul lui Molly din exemplul nostru. Este un joc uzual n serviciile de asisten social i alte servicii de ajutor. Rapo[6] este versiunea sexual a jocului Te-am prins, ticlosule. Juctorul emite semnalele unui avans sexual. Cnd partenerul i d curs, juctorul de Rapo l respinge indignat. Juctorul de Rapo poart un tricou care are scris n fa: Sunt disponibil!, iar n spate: Dar nu pentru tine, ha, ha! Rapo de gradul unu este o surs obinuit de stroke-uri la petreceri i implic un refuz sexual minor la final. n Rapo de gradul trei, juctorul poate atepta pn cnd a avut loc contactul sexual i apoi s comute, strignd Viol! Exist cteva jocuri construite pe schema Te-am prins, ticlosule, n care poziia iniial de Victim este meninut ca parazitare, iar comutarea nu se produce pn cnd aceast situaie nu este ameninat. Juctorii de Prostul[7] sau Sracul de mine[8] ncep parazitarea din poziia de Nu pot gndi i respectiv Nu m pot ajuta singur. Pot fi satisfcui s rmn n poziia de Victim, att timp ct

stroke-urile continu s vin. Dac cineva i confrunt pe aceti juctori, cerndule s gndeasc sau s fac lucruri pentru ei, acetia pot s fac comutarea, devenind furioi sau acuzatori: Eh! trebuia s m gndesc c nu-mi vei fi de nici un ajutor! Piciorul de Lemn[9] este o variaie a jocului Sracul de mine, cu un tricou pe care scrie La ce te atepi de la cineva careare o mam ca mine/este un alcoolic ca mine/a crescut la periferie/(sau orice alt scuz). Juctorul de F ceva pentru mine[10], caut pe ascuns s-i manipuleze pe alii pentru a gndi i aciona n locul lui. De exemplu, un student care este ntrebat ceva n clas poate lua aerul de prost, mestecndu-i stiloul i ateptnd ca profesorul s ofere rspunsul. Atta vreme ct obine ajutorul ateptat, juctorul poate rmne n poziia de Victim neajutorat. Dar, mai trziu, poate comuta colectnd o recolt mai mare de stroke-uri, acuzndu-l pe sftuitor c i-a dat sfaturi proaste. De exemplu, acelai student se poate duce la director dup examen i se poate plnge c profesorul nu a fost clar n prezentare. Aceast poziie adoptat la sfritul acestui joc a primit uneori un alt nume, Uite ce m-ai pus s fac[11].

3. Comutarea din Salvator n Victim

Prototipul acestui joc este ncerc doar s te ajut[12]. Acest titlu poate fi folosit pentru orice joc n care cineva ncepe prin a oferi ajutor din poziia de Salvator, apoi schimb i trece n Victim, cnd persoana pe care o ajut, fie respinge ajutorul, i vede de ale sale i intr oricum ntr-o ncurctur, fie semnaleaz c ajutorul oferit nu a fost suficient. Aa zisul sftuitor colecteaz atunci beneficiul negativ, care const n timbre de inadecvare. Jocul pe care l juca Molly n exemplul nostru, De ce nu?, este o variaie pe aceast tem, care implic acordarea de sfaturi, care sunt respinse de partenerul de joc.

4. Comutarea din Salvator n Persecutor

Uite ct de mult mi dau osteneala[13] ncepe ca i ncerc doar s te ajut, cu sftuitorul n rol de Salvator. Dar n momentul comutrii, Salvatorul devine un Persecutor care acuz i nu o Victim nefericit. Imaginai-v, de exemplu, o femeie care a fcut-o pe mama sufocant, n relaia cu fiul ei, nc de cnd era mic. Acum el este un adolescent rebel care o anun c vrea s plece de acas. Comutnd jocul, mama strig: Dup tot ce am fcut pentru tine! Sper s capei ceea ce merii! M spl pe mini de tine! Auzi?

[1] Cops and Robbers (n.t.). [2] Blemish cusur, defect (n.t.). [3] If it werent for you (n.t.). [4] Now Ive got you, son of a bitch (n.t.). [5] Yes, but (n.t.) [6] Rape viol (n.t.). [7] Stupid (n.t.). [8] Poor me (n.t.). [9] Wooden Leg (n.t.). [10] Do me something (n.t.). [11] See what you made me do (n.t.). [12] Im only trying to help you (n.t.). [13] See how hard Ive tried (n.t.).

Opiuni de blocare a jocurilor

Fiecare tip de tranzacie nu este bun sau rea n sine. Dac vrei s meninei cursul armonios i previzibil al comunicrii, meninei tranzaciile paralele. Dac considerai dezlnat conversaia cu cineva sau dezagreabil, fii atent dac tu sau cellalt nu ncruciai frecvent tranzaciile. Dac da, decidei dac vrei s armonizai schimburile, evitnd ncruciarea. Dar s presupunem c cel mai enervant tip de la birou arde de nerbdare s aib o conversaie armonioas cu tine sau c vecinul de palier vine i se instaleaz pentru a ncepe litania nefericirilor sale, bnd cafeaua pe care i-ai oferit-o. n aceste cazuri poate v-ar conveni s tiai fluxul cuvintelor celorlali, ncrucind tranzaciile. n articolul su Opiuni, Stephen Karpman a dezvoltat ideea dup care putem alege s facem schimburile, dup cum ne convine. n particular, putem alege noi modaliti de a iei din schimburile obinuite dezagreabile, blocante, cu ceilali2. La serviciu, Mary are mereu aerul c se scuz i se justific. eful su, din contr, i petrece timpul criticnd-o pe Mary, spunndu-i cum ar trebui s-i fac treaba. eful: S vedem, acest raport trebuia dactilografiat ntr-un format mai mic! Mary: Oh! Sunt dezolat. M-am nelat! eful: Bine, bnuiesc c nu ai fcut-o intenionat. Dar am fcut o meniune la acest subiect. Mary: Am ncercat s citesc aceste note, dar sincer, am fost, , ocupat n ultimul timp Par blocai n aceast rutin PN-CA. Dac Mary decide s ias, cum ar putea s-i utilizeze opiunile? Karpman scrie: <Obiectivul este de a modifica ceea ce se ntmpl i de a v elibera cum putei. Pentru a o face, trebuie s-l facei pe cellalt s ias din acea stare a eului, s ieii voi, sau ambele>. El descrie patru condiii pentru a funciona aceast strategie:

Una sau ambele stri ale eului trebuie s se schimbe efectiv.

Tranzacia trebuie s fie ncruciat. Subiectul conversaiei trebuie schimbat. Subiectul anterior trebuie abandonat.

Pentru noi, primele dou condiii sunt eseniale. Credem c celelalte dou sunt opiuni suplimentare, cu toate c se aplic n general. eful: Ar fi trebuit realmente s batei raportul n format mai mic. Mary (mimeaz cderea de pe scaun. Se ntinde pe jos, agitndu-i braele i picioarele): Aaaaahhhh! Vrei s spunei s-l mai bat odat. Ce dracu, ce vrei s facei cu mine, efule? eful ar izbucni n rs. Mary a trecut n CL, n loc s se scuze din CA. eful ei a acceptat invitaia de a intra n Copilul Liber. A ncrucia din Copil este doar o opiune. Mary ar fi putut s ncerce s ncrucieze ntr-o manier mai convenional, din Adult. Mary (lund carnetul i creionul): Vrei s-mi spunei n ce format dorii raportul pe viitor? De cte ori v simii ntr-un ir inconfortabil de tranzacii, avei posibilitatea de a ncrucia, pornind din cinci pri funcionale ale strilor eului i putei solicita cele cinci pri de la cellalt. Karpman a adugat c putei alege s trecei n prile negative ale strilor eului. Mary ar fi putut s ncrucieze PN- al efului, care o certa, rspunzndu-i printr-o replic chifuitoare, plecnd din propriul PN-. eful: Ar fi trebuit s folosii un format de hrtie mai mic. Mary (redresndu-se, ridicnd sprncenele, vorbind pe un ton dur): Eh! Ascultai un minut! E vina dumneavoastr! Ai fi putut s v asigurai c suntem toi la curent cu asta. Pentru nceput, s presupunem c rspundei din prile pozitive. Putei utiliza Adultul pentru a decide care modalitate de ncruciare v aduce rezultatele dorite, ntr-o manier sigur i potrivit.

Niciodat nu putei fi siguri c tranzacia ncruciat va suscita n cellalt schimbarea strii. Dac nu merge, ncercai voi niv s v schimbai starea eului i s trimitei un mesaj ncruciat diferit.

Folosirea opiunilor

n Capitolul 7 ai nvat despre Opiuni. Dac le-ai practicat, acum avei abilitatea de a le folosi. Aceast abilitate, combinat cu cunoaterea analizei jocurilor, reprezint o arm important pentru contracararea jocurilor. Opiunile pot fi folosite pentru a ntrerupe fluxul unui joc, n oricare etap din Formula Jocului. Dac realizai c i voi jucai, avei Opiunea s trecei dintr-o stare funcional negativ a eului ntr-una pozitiv. Dac cineva v invit s intrai n jocul su, folosii-v Opiunile, astfel nct rspunsul vostru s ncrucieze ateptrile referitoare la ceea ce se presupune c ar trebui s facei n aceea etap de joc. V sugerm s folosii doar Opiuni din strile eului pozitive. Dect s v angajai ntr-un dans n Triunghiul Dramatic cu cellalt, mai bine ieii din Triunghi. Nu putei s-i oprii pe ceilali s joace jocuri i nici s-i oprii s ncerce s v agae n joc. Dar folosind Opiunile, putei rmne afar din joc sau putei iei dac deja ai intrat. i putei crete ansele de a-i invita pe ceilali s ias din joc, dac v intereseaz acest lucru.

Recunoaterea momelii de deschidere

Bob i Mary Goulding au subliniat importana recunoterii jocului chiar de la nceput, din momentul prezentrii momelii de deschidere3. Dac ai o Opiune pentru a confrunta momeala, vei bloca jocul. Asta cere abilitatea de a gndi Marian. Trebuie s nelegi mesajul ulterior al momelii i s-l ncruciezi, n loc de a rspunde la nivel social. Poi ncrucia din Adult. De exemplu, luai n considerare jocul dintre Molly

i clientul ei. Cnd el a venit cu cererea de ajutor, Molly ar fi putut s-i rspund: Se pare c ai o problem. Ce vrei s fac n legtur cu asta? Cu aceast ntrebare s-ar fi adresat direct mesajului ascuns. Dac clientul ar fi reformulat, ntro nou ncercare de a o aga n jocul su, ea ar fi putut s ncrucieze la fel, pn cnd el i-ar fi dat un rspuns Adult sau ar fi renunat i ar fi plecat. n ultimul caz, el ar fi putut s-i ncaseze i beneficiul negativ. Dar Molly l-ar fi evitat pe al su. Dac se potrivete, un mod deosebit de eficient este de a ncrucia momeala de deschidere printr-o replic exagerat, s dai un rspuns srind peste cal, din Copil sau din Printe. De exemplu, Molly ar fi putut ntmpina plngerea iniial a clientului su, lsndu-se n scaun pn sub birou, gemnd: Oh, drag! Eti ntr-o form proast din nou, nu-i aa? Cnd un client i spune lui Bob Goulding c a venit n terapie ca s lucreze n legtur cu problema sa, rspunsul frecvent pe care l d Bob este de a-i lua o figur de plictiseal dureroas, spunnd monoton: S lucrezi, s lucrezi i iar s lucrezi Astfel de rspunsuri ncrucieaz momeala de deschidere la nivel psihologic i transmite: i-am vzut clar jocul, aa c mai bine hai s ne amuzm (n loc s jucm).

Cutarea desconsiderrilor i driverilor

Momeala de deschidere implic ntotdeauna o desconsiderare, apoi la fiecare etap de joc exist i alte desconsiderri. n consecin, abilitatea de a detecta desconsiderrile v ajut s identificai invitaiile la joc i s le dezamorsai, folosindu-v Opiunile. Dac acceptai desconsiderarea oferit n momeal, v-ai expus punctul slab i jocul se va amorsa. Maniera de a face jocul inoperant este de a confrunta desconsiderarea celuilalt. n chiar secunda dinaintea intrrii n joc, juctorul manifest comportamentul din driver. Ai nvat n Capitolul 16 cum s identificai driverii. Aceast abilitate v va ajuta de asemenea s sesizai momeala de deschidere i s impiedicai urmtoarele micri ale jocului. Pentru a nu intra n joc, refuzai s rspundei comportamentului din driver al celeilalte persoane printr-un driver propriu. Dai-v n schimb o permisiune.

Refuzarea beneficiului negativ

Ce se ntmpl dac ratai momeala de deschidere, intrai n joc i devenii contieni doar n momentul comutrii? Nu e totul pierdut. nc putei refuza beneficiul negativ. Sau, i mai bine, v putei oferi un beneficiu pozitiv n schimb. De exemplu, s presupunem c asist la o conferin inut de o persoan binecunoscut. Cnd vine momentul discuiilor, ncep s-i atac ideile ntr-un mod spiritual. De fapt, chiar dac nu sunt contient, am nceput s-l Persecut. Cnd am terminat, confereniarul zmbete linitit i-mi demoleaz criticile cu o propoziie bine aleas. Sala rde. n acest moment, scriptul m determin s fac comutarea jocului meu Lovete-m. Se presupune c trebuie s m simt respins i inutil. n loc de asta, ies din script. mi spun: Interesant! Tocmai am identificat c n ultimele trei minute mi pregteam jocul Lovete-m. Ce detept sunt c mi-am dat seama! mi fac cadou un pachet de sentimente bune pentru claritatea de a identifica jocul. Notai c nu m-am felicitat c am intrat n joc. M-am felicitat pentru a fi suficient de detept ca s realizez c am intrat n joc. Ce este interesant este c dac folosii aceast tehnic constant, vei descoperi c jucai jocuri mai rar i mai puin intens, pe msur ce trece timpul. i acest lucru nu este surprinztor, dat fiind rolul pe care l au jocurile n script. De fiecare dat cnd resping un beneficiu negativ al jocului i mi ofer n schimb un sentiment bun, arunc o parte din timbrele negative. Adun Amintiri Pozitive n locul celor negative. n acest mod ajut la disiparea credinelor scriptului i reduc intensitatea manifestrilor parazitrii, din care fac parte i jocurile.

A merge direct ctre beneficiul pozitiv

O tehnic similar este sugerat de John James4. Reamintim ideea sa, c fiecare joc are att beneficii pozitive, ct i negative. Cnd identificai un anume joc, ca unul pe care l-ai jucat frecvent, putei descoperi ce nevoie autentic a Copilului doreai s satisfacei n trecut, fcnd acest lucru. Apoi putei descoperi ci pentru a satisface aceast nevoie n mod direct, n loc de a folosi cile

scriptului. De exemplu, s presupunem c beneficiul pozitiv pentru Lovete-m este de a obine timp i spaiu pentru mine. tiind asta, pot folosi opiunile mele adulte, pentru a obine aceste beneficii, fr a fi lovit nti. Pot ncepe prin a-mi lua zece minute de linite pentru mine n fiecare diminea i dup-amiaz, sau s-mi iau timp pentru a merge s m plimb singur la ar. Fcnd asta, satisfac direct nevoile Copilului meu. Ca rezultat, e posibil s-mi plac din ce n ce mai puin s joc Lovete-m. i mai mult, cnd l joc totui, e posibil s l joc la o intensitate din ce n ce mai mic fa de cum o fceam anterior.

A trece la intimitate n momentul comutrii

Cnd ai devenit obinuii cu identificarea etapelor succesive ale jocului, vei recunoate cu uurin comutarea. Vei realiza c ambii parteneri au comutat rolurile n acelai fel i vei recunoate aproape simultan momentul confuziei care constituie ncruciarea. i n acest moment avei o stategie de a iei din joc. Cnd o persoan rmne n script n momentul comutrii sau al confuziei, crede c singura posibilitate este s ia beneficiul negativ. Dar cu claritatea Adult, putei alege o cale diferit. n loc de a v ncasa sentimentul parazit, putei fi deschis cu cellalt n legtur cu sentimentul autentic pe care l dorii. Astfel, facei invitaia la intimitate, n locul beneficiului negativ al jocului. De exemplu, imaginai-v c ntr-o relaie am juca Lovete-m i tocmai am ajuns la momentul comutrii. I-a putea spune celuilalt: Tocmai am realizat ce fac s te ndeprtez nainte de a m respinge tu. Acum sunt speriat c ai s m prseti i chiar mi doresc s stai aproape de mine. Prin aceast afirmaie direct, nu-l pot face pe cellalt s stea cu mine. Nici nu l pot face s ias din propriul joc, dac aceast persoan a investit n acest joc. Dar l invit pe cellalt s-mi rspund cu propriile sentimente autentice i dorine. Dac o face, putem s ne relum relaia, simindu-ne fericii i eliberai. Sau putem decide s ne desprim direct i nu datorit motivaiilor din script. Dac adoptm ultima decizie, ambii vom trece printr-o perioad de tristee pentru pierderea suferit. Ca ntotdeauna, intimitatea este mai puin predictibil dect

jucarea jocurilor i noi putem simi sau nu acest lucru ca fiind mai confortabil.

nlocuirea stroke-urilor obinute din jocuri

Jucarea jocurilor este vzut de ctre Copil ca fiind o cale sigur pentru obinerea stroke-urilor. Ce se poate ntmpla cnd, din motive Adulte, reducei jocurile? Incontient, din Copil, poi simi panica i te poi ntreba: Ce se va ntmpla cu rezerva mea de stroke-uri? Amintii-v c, pentru Copil, pierderea stroke-urilor reprezint o ameninare pentru supravieuire. Aa c, fr a o ti, poi ncepe s foloseti strategiile Micului Profesor pentru a rectiga stroke-urile pierdute. Poate vei descoperi alte ci de a juca aceleai jocuri vechi. Sau ncepei s jucai jocuri diferite, cu aceeai comutare n Triunghiul Dramatic. Sau uitai s confruntai desconsiderrile. n mod superficial, aceste aciuni pot fi interpretate ca auto-sabotaj. n ceea ce-l privete pe Copilul i mai mic, scopul lui este chiar opusul. Motivul este de a menine rezerva de stroke-uri, pentru a-i asigura supravieuirea. Pentru acest motiv este important nu doar s v propunei s ncetai s jucai jocuri. Avei nevoie s gsii o cale s nlocuii stroke-urile pe care le obineai jucnd jocuri. Stan Woollams5 a atras atenia asupra unui fapt adiional. Strokeurile obinute din jocuri sunt numeroase i intense. Prin contrast, stroke-urile obinute din viaa fr jocuri sunt moderate i uneori nu sunt prea multe. Cu siguran acestea sunt directe i nu mplic desconsiderri. Dar, dup cum tim, Copilul flmnd de stroke-uri este mai mult preocupat de cantitate i nu de calitate. Nu exist o alt cale, dect de a-i da timp pentru a-i convinge Copilul c aceste noi surse de stroke-uri sunt acceptabile i vor dura. n aceast perioad de tranziie, ar fi o idee bun s folosii surse suplimentare de stroke-uri, care s v ajute s depii aceast perioad. Aceasta este una dintre cile n care un grup de suport poate ajuta schimbarea personal. Pe termen lung, Copilul se va obinui cu acest aport nou i mai puin intens de stroke-uri. Eliberarea de jocuri poate duce la pierderea unor surse familiare de excitaie. Dar ne permite s folosim opiunile adulte, pe care le negm jucnd. i, ieind din jocuri, facem s fie mai uoar trecerea spre apropierea autentic,

caracteristic intimitii.

Privii din nou exemplul de joc pe care l-ai analizat prin mijloacele Planului Jocului (Capitolul 23). l identificai ca unul dintre jocurile denumite mai sus? Verificai, n raport cu schimbarea poziiilor n Triunghiul Dramatic, n momentul comutrii. Referii-v la tehnicile variate pentru contracararea jocurilor, pe care le-ai nvat n acest capitol, astfel nct s se potriveasc cu exemplul vostru. La sfrit vei avea o list de ci de dezamorsare a jocului pentru viitor. Dac vrei s aplicai aceste tehnici, decidei nti cum vei obine stroke-uri pentru a le nlocui pe cele pe care le pierdei renunnd la joc. Facei rost de aceast surs alternativ de stroke-uri. Apoi trecei la contracararea jocurilor. Alegei o tehnic i folosii-o constant timp de o sptmn. Apoi, testai i altele, la fel. Dac lucrai ntr-un grup, mprtiiv succesele.

Agresiunea psihologica

Dragostea are limite, oroarea nu! De aceea oroarea se mai numeste si "Abis"!

Psihologia agresiunii, motivaii i strategii de agresare (codependenta Victima - Agresor, Victima - un agresor mascat, Agresorul - o victima mascata)

(pentru jocuri psihologice de autoagresiune vezi sectiunea "Jocuri psihologice", nr. 34, 36, 37, 38)

Dorinta de despagubire prin alte persoane, este motorul agresiunii de orice fel. Cei

care nu pot suferi nici un prejudiciu ajung cei mai mari agresori. Indiferent ca e vorba de sefi de state si guverne, sau de simpli boschetari schizofrenici care isi injura parintii cu voce tare.

Copilul victima are cateva optiuni: sa se apere (rezistenta la agresiune, sau la stress, cum se mai spune), sa-si ucida agresorul (asta e tot o forma de aparare), sa plece de langa el (dar pleaca cu paternul victima-agresor in cap si va repeta istoria cu alte persoane), sau sa se predea - freezing (caz in care apar simptomele decompensarii psihice). Copil sa se apere eficient de un parinte agresor verbal si/sau fizic n-am vazut. Asa ca raman 3 optiuni: fuga, crima, decompensarea psihica. Astea 3 le vedem frecvent la stirile de la ora 5.

Ce e apararea? Agresiunea face apel la despagubire prin alte persoane (care nu ne-au prejudiciat), apararea doar la...aparare in timp real, aici si acum. M-ai agresat, ma apar, atunci, nu alta data. Apararea trebuie sa fie egala in intensitate cu agresiunea. Ce inseamna sa faci justitie, dreptate? Mosadul a vnat dupa al doilea razboi mondial foti lideri nazisti. Justitia e tot o forma de aparare, "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". Justitia, printre altele, e menita a descuraja agresiuni viitoare ale vinovatului sau ale altora care vad ce pedeapsa primeste acesta. Ratarea apararii in momentul prejudicierii, poate duce la agresivitate pasiva mai tarziu sau la dezvoltarea simptomelor (defularea). Ca sa te aperi, trebuie sa gandesti, apararea e o forma de manifestare a inteligentei. Agresiunea poate fi si oarba, nedefinita. Pe cand apararea e totdeauna definita (raportata la agresiune) si consumptiva in ce priveste resursele. Agresiunea merge pe pilot automat, pe anumite paternuri. Astfel agresorii pot castiga prin mecanismul picaturii chinezesti dar mai greu se pot uni si colabora (acesta fiind punctul lor slab; sotul agresor e frecvent divergent, antagonic cu sotia, dar convergent cu aceasta cand vine vorba de agresarea copiilor pe care ii au impreuna). Individual agresorii se pot manifesta fara prea mare efort. Pe acest site m-am ocupat de agresorii individuali, cei care in spatele adapostului unei familii fac ravagii. Daca cineva iti da venin/gunoi, da-i si tu venin/gunoi lui (apara-te). Asta se face cu agresorii inconstienti. Se cheama terapie provocativa, a pune oglinda in fata agresorului, a-i arata ce face. Daca agresorul mai are urme de constiinta si bun simt, se va opri. Daca nici cand i se demonstreaza ce face nu se opreste, inseamna ca are nevoie de un psihoterapeut. Cu agresorii care agreseaza

constient, merge bine apararea definita (explicativa cauza-efect), care face apel la bunul simt al agresorului. Ea implica a explica acestuia ce face, si ca nu este tolerat astfel. Apararea definita implica/confera autoritate victimei in fata agresorului. Realizand ce face, acesta se poate opri si isi poate respecta ulterior fosta victima.

- Agresivitatea gratuit, fr motiv, este rezultatul dorintei de despagubire, inclusiv prin alte persoane decat cele care ne-au prejuduciat. Agresivitatea se poate desfasura prin mai multe mecanisme psihologice: proiectia psihologica (principalul mecanism de defensa al paranoidului), reactia de transfer (a pune poza celui care ne-a agresat in trecut pe figura unei persoane din prezent), parazitarea, jocurile psihologice si introiectia ca mecanism de autoagresiune.

- Agresivitatea poate fi proiectata in real, asupra oamenilor din proximitate, sau poate fi proiectata in fantastic (delir de persecutie, halucinatii) ori chiar asupra propriei persoane. Proiecia psihologic nu are loc la nivel de incontient ci n precontient, de aceea printr-un efort raional poate fi contientizat i stopat. Altfel in timp, proieciile pot ajunge sa domine intreg psihismul, contientul se decupleaz si lasa loc de exprimare subconstientului si inconstientului - aceasta fiind asa zisul catarsis al psihozei. O persoana care relationeaza prin parazitare, proiectii, jocuri psihologice, poate fi considerata decompensata psihic si cu risc major de a aluneca spre psihoza. Motivatia agresiunii repetate in interiorul unei familii (jocul cartofului fierbinte) este aceea ca agresorul incearca sa se mentina in nevroza fortand victima (victimele) sa avanseze spre psihoza.

Nu exista agresor pur sau victima pura, de aceea voi descrie jocul agresor victima folosind ghilimele pentru termenii de victima si agresor.

In relaia agresor - victima, "agresorul" este si el o fosta victima dar in relatia cu "victima" el se simte tot o victima, si agreseaza tocmai pentru a nu se mai simti o victima (iar scurtele momente de triumf asupra victimei l fac sa se simta invingator, desi real nu e, pentru ca problemele lui raman aceleasi). "Victima", este in realitate si ea un agresor (care spera sa poata concura cu "agresorul"), doar ca

nedispunand de mijloacele agresorului (putere fizica, dominanta psihica, mijloace materiale, locative etc.), de cele mai multe ori pierde in jocurile initiate fie de unul fie de celalalt in asa zisa relatie victima - agresor. Pe scurt, victima reala se stabileste obiectiv functie de gradul de prejudiciu (moral, emotional, material) pe care il sufera unul dintre cei doi participanti la relatia canibalica victima - agresor. O forma subtila de agresiune a "victimei" este de a face si partea de datorie in relatie a "agresorului" ca apoi sa comute si sa-i reproseze ca nu e in stare de nimic, fara sa realizeze ca de fapt pe acesta nici nu-l intereseaza sa-si faca partea lui de datorie, deoarece pentru el relatia in sine nu exista, ci e doar o simbioza din anumite interese. "Victima" prin acest repros il desconsidera pe "agresor" facand un lucru necinstit intentionat dar inconstient, si anume, partea lui de datorie, tocmai ca la final sa-i poata reprosa si sa arate ca ea e mai competenta, mai capabila. Satisfactia e de scurta durata, "agresorul" comuta si el cu un pumn in figura "victimei", si astfel, ambii, "victima" si "agresorul" simt ca exista, si ca traiesc, si unul fara celalalt ar fi de neimaginat atunci cand nimeni altcineva nu ar fi dispus sa faca o relatie separata cu fiecare in parte. Astfel, cei doi formeaza o simbioza canibalica, din care "agresorul" cel mai slab, va fi consumat, decompensand fizic si psihic, moment in care e socotit victima reala si beneficiaza de compasiunea tuturor, iar supravietuitorul relatiei canibalice e socotit agresor real si "beneficiaza" si el de oprobiul tuturor. In concluzie, relatia victima -agresor (fie ca e vorba de sot - sotie, parinte - copil) e un joc complex care cuprinde infinite subjocuri. De aceea a raspunde cu agresiune la o agresiune, inseamna a intra automat in jocul agresorului real, devenind tu insuti un agresor. De aici incolo, lucrurile vor decurge prin nesfarsite comutari de roluri, fiecare devenind ba victima ba agresor, insa cel care va ocupa mai mult timp pozitia de victima, este si cel care va fi distrus psihic/fizic. Solutia este totdeauna iesirea din relatie atunci cand celalalt nu poate constientiza ce face si e total dependent de acest joc de valorizare parazita. "Agresorul" se simte prins in capcana ca si "victima", nu-si poate face alta relatie, dar nici pe "victima" nu o lasa sa plece (din cauza dependentei). "Agresorul" sufera de un acut sentiment al lipsei valorii personale (motiv pentru care incearca sa coboare "victima" la nivelul lui, distrugandu-i stima de sine), iar "victima" "sufera" indeosebi de lipsa mijloacelor (un aspect fizic care nu-l satisface pe "agresor" dar nici pe alti potentiali parteneri, lipsa unei profesii si implicit a unui job, lipsa unei alternative la domiciliul comun cu "agresorul", faptul ca are copii cu "agresorul") iar mai tarziu, "victima" poate ajunge sa sufere de tulburari psihice grave (depresie, sau chiar psihoza). Dintre cei doi parteneri la relatia canibalica, cel care va suferi prejudiciile cele mai mari, este si cel care va recurge la psihoterapie, iar celalalt de

cele mai multe ori nu. In viata, jucatorii care nu-si gasesc partener de jocuri de putere mai slabi, decompenseaza, si sunt considerate victime. Aceste victime pot fi pacienti cronici in ospicii sau cersetori pe marginea drumului. Ei au in comun un singur lucru, sunt secati de energie vital. Desigur, fiecare are scriptul sau tragic, dar in spate a fost un lung istoric de parazitare. Si culmea, in cazul ceretorilor, parazitarea nu se sfarseste decat la moarte, "Cadavrele vii" ale lui Gogol sunt folosite de multe ori pentru a obtine un profit material, sunt parazitati material, de catre rudele care le-au secat de energie.

n relaia printe - copil, printele agresor se d victim la btrnee, iar copilul devenit adult l prsete ori l ntreine din interes (de ex. pentru a moteni casa printeasc). i posibil c va fi un agresor pentru printe, dei a rmas tot o victim a programrii parentale: "te-am fcut ca s ai grij de mine". Ultimul joc al agresorului este s se dea victim. De aceea se spune la sat c e mai bine s ai o fat dect un biat, pentru c fata (creia i revine rolul de victim) are grij de prini. Biatul, care nva rolul de agresor, sfrete mai degrab mort de ciroz alcoolic, sau n penitenciar, sau cel mai probabil va fi un ratat social ncapabil si ntrein prinii agresori. Ca s continuie agresiunea, de exemplu un parinte agresor, fie si paralizat, poate sa respinga pampersul pentru adulti, pe motiv ca il zgrie ori l jeneaz. Astfel alege s i fac nevoile n pat spre disperarea celor care l ingrijesc pentru a moteni casa parinteasca, casa care asa cum spunea Ion Dolanescu, "nu se vinde", pentru ca ea constituie de la o generatie la alta un obiect de santaj contra serviciilor de azil.

Unii agresori, se lasa victimizati o vreme, doar ca sa aibe motiv temeinic pentru a agresa mai feroce la urma. Si daca nu-i victimizeaza nimeni, isi provoaca singuri situatii de prejudiciu material ori moral/emotional (isi interzic bucuriile), dupa care paseaza responsabilitatea altora, "vezi, din vina ta sunt eu nefericit". In final, intr-o familie patologica, inconstientul fiecarui membru incearca sa-i anihileze pe ceilalti membri din familie. Intre membrii unei asemenea familii se pot forma simbioze monstruoase, au loc intermodelari, fiecare poate ajunge sa agreseze cu strategiile celuilalt, sa foloseasca vorbele celuilalt impotriva unui al treilea membru din familie. Pe scurt, pot ajunge sa-si piarda identitatea, sa nu mai stie fiecare cine e, si sa se minta pe sine folosind minciunile manipulative ale partenerului, ale parintilor, bunicilor. Mediul devine deosebit de nociv cand ajung 2-3 generatii sub

acelasi acoperis, avand intre ei contracte mincinoase bunici-parinti-copii (relatii mincinoase, din interes, fara dragoste). Astfel pe baze mincinoase, cu mult egocentrism si rautate, ia nastere ceea ce se cheama o familie schizofrenic. Copiii mai sensibili dintr-o asemenea familie, pot dezvolta schizofrenie de cauza psihologica. Pentru ca ei sunt singurii care nu cunosc toate intrigile, jocurile si pentru ca au nevoie sa creada ca sunt doriti si iubiti, putin probabil ca se vor apara de agresiunea psihologica venita din partea celorlalti. Astfel, pot sa-si piarda identitatea, sa dezvolte un sine fals, compliant pe nevoile egocentrice ale celorlalti membri ai familiei.

Agresivitatea obsesionalului

In copilarie i-au fost interzise/reprimate manifestarile de agresivitate, mnie, ura, ostilitate, sfidare etc. Acestea erau pedepsite sau urmate de retragerea iubirii. Deasemenea s-au manifestat asupra lui atitudini de suprematie a gndirii, de interzicere a propriilor decizii sau alegeri cu impunerea deciziilor parentale. Au fost proiectate in copil tendinele narcisice ale parintelui, care s-a "iubit" pe sine prin copilul vzut ca o clon personal: ex.: puiul mami, prinesa tati (biatul partener surogat al mamei, ocupat permanent s-i mulumeasc mama nu pe sine, fetia partener a tatlui, ocupat permanent s-i mulumeasc tatl). Acestia mai tarziu in relatie pot fi preocupati mai mult n a-i proiecta sinele in partener si nu n a satisface nevoile si sentimentele partenerului (fenonem numit parazitare n analiza tranzactional). Partenerul de via este cel care vine n ntmpinarea dorinelor noastre. Copilul care ndeplinete ateptrile printelui de sex opus (in special, dar nu exclusiv), se comporta ca un partener surogat al acestuia. Prin urmare este probabil ca un asemenea copil devenit adult s dezvolte probleme n relaia de cuplu dar i n societate datorit afectelor reprimate.

Detalii comportamentale ale celor care au "beneficiat" de parazitarea propriei identiti de catre prini sunt denumite "manifestari ale agresivitatii obsesionalului":

- suprematia asupra partenerului

- fortarea partenerului de a se situa pe o pozitie de dependenta fata de el

- se cramponeaza de trecut si-i enumera partenerului, cu date temporale exacte,

ce anume a gresit, de cte ori etc.

- i face partenerului propuneri de program, cauta sa stabileasca reguli

- la obsesionali joaca un rol important timpul si banii, punctualitatea i economia n parteneriat

- apar cel mai clar in primplan pulsiunea de a stpni, pedanteria i rigiditatea

- sexul este adesea planificat sau are o componenta sadica

- obsesionalul i aduce voina de performanta i n sexualitate, situaie n care partenera devine un obiect al verificarii performantelor sale

- obsesionalul are cultul elitelor si isi foloseste proprii copii ca simple obiecte pentru performanta scolara (ori inveti ori mori, daca nu iei zece la materia asta sa nu mai vii acasa)

- obsesionalii cauta un cadru legitim pentru a-i exterioriza agresivitatea (fanaticii in toate domeniile posibile: sanatate-igiena, morala, religie, armat, nvmnt

etc)

- obsesionalii nu i ndreapt agresivitatea impotriva lor inile ca si depresivii, ci impotriva a ceva sau cineva din exterior (provoac traume emoionale celor apropiai iar pe timp ndelungat chiar tulburri psihice severe)

- O varianta ntructva mai blnd a agresivitatii legitimate descrise este corectitudinea exagerata, care, alaturi de reprimarea agresivitii, este forma cea mai frecventa de manifestare obsesionala a agresivitatii - fara ca obsesionalul sa fie aici constient de agresivitate (exemplu: profesori care intra la fix si ies la fix, demonstreaza toate teoremele, dau excesiv teme pentru acasa, critic profesorii care nu fac la fel, etc).

- O alta forma de agresivitate obsesionala este agresivitatea viclean, la, care lovete pe la spate. O gasim la oamenii care n copilaria lor au fost pedepsii sever pentru manifestarile lor de agresivitate; ei au fost nevoiti sa-si ascunda agresivitatea n spatele unor meserii ca: politicieni, militari, poliiti, judecatori, preoi, pedagogi i funcionari care justific agresevitatea n meserie prin faptul c ei se in de norme, regului i principii.

- O serie de acte ratate care pot fi incadrate in categoria stngcie sunt expresia unor afecte reprimate

- autoobservaia ipohondr: individul respectiv i chinuie anturajul cu angoasele i simptomele sale ipohondriace

- incetineala, scrupulele i indecizia cu care i streseaza din ce in ce mai mult anturajul (de exemplu, femeia care nu reuseste sa se imbrace la timp pentru petrecere, brbatul care mereu rspunde cu nu n familie sau la servici celor care i cer ajutorul)

- orientarea spre satisfacerea trebuinelor primare (sex, mncare, confort locativ), spre beneficiul imediat; datorit ignorrii bidirecionale a sentimentelor , beneficiul obinut este unilateral (schimburile sociale, au la baza ceea ce-i place celuilalt nu ceea ce le-ar place ambilor parteneri)

- agresivitatea pasiva (negativismul, "da, da, i voi rezolva problema saptamana viitoare - dar in realitate niciodata")

- Somatizarile sunt echivalente ale agresivitatii reprimate (tulburari cardiovasculare, oscilatiile tensiunii arteriale, dureri de cap, tulburari de somn si digestive)

Exemple:

- celibatarul batran ramas sub fusta mamei

- functionarul sau contabilul care cultiva mici manii in numele legii, dar ascunzind sub masca politeei i a religiozitii, o agresivitate ucigatoare

- inspectorul sanitar care cauta cele mai mici urme de murdarie iar daca nu le gaseste e bucuros sa aplice preventiv o amenda care merge in buzunarul propriu

- medicul care profeseaza pentru statut si bani, care nu trateaza pacientul pana nu isi vede incasat tariful auto stabilit

- judecatorul care judeca in favoarea celui care e dispus sa-l mituiasca si care de

asemenea isi profeseaza meseria pentru statut si bani si nu din simtul datoriei fata de semeni

(toate acestea sunt agresiuni mascate, la locul si asupra persoanelor nepotrivite, cu sau fara beneficiu material dar intodeauna cu un beneficiu psihologic obtinut prin defularea afectelor reprimate)

[Articolul se bazeaza pe lucrarea " Formele fundamentale ale angoasei" de Fritz Riemann ( Editura Trei, Bucuresti)] ____________________________________________ Agresivitatea la locul / momentul nepotrivit i asupra persoanei nepotrivite (este rezultatul proiectiei, mecanismului de defensa al personalitatii paranoide, care cauta despagubire de la toti pentru prejudiciul adus de o persoana)

Sotul umilit la servici ajunge acas unde i bate soia fr motiv (sau o umileste verbal). Aceasta se rzbun pe copil btndu-l, umilindu-l sau cerandu-i performante nejustificate ca despagubire indirecta pentru umilirea suferita din partea sotului. Copilul mai trziu trage pisica de coada, chinuie sau ucide animalele din gospodrie (ca surogat poate s-i distrug jucriile). Este specific n comunitile de nevrotici din mediul rural. _________________________________________________________ Constatarea realitii

Constatarea realitii 1. Identificarea efectului 2. Acceptarea efectului 3. Identificarea cauzei 4. Acceptarea cauzei 5. Corelarea efectului cu cauza i cutarea de soluii pentru nlturarea cauzei, astfel ca efectul s dispar (deci preluarea responsabilitii pentru partea de efect pe care o suportm - nimeni nu va face asta in locul meu sau al tu).

Relaionarea cu agresorii - principii

1. Aprare eficient, pe msura atacului, se poate cel puin verbal, cu argumente autentice, iar aprarea nu trebuie s se transforme n agresiune (penntru c acest lucru ar escalada conflictul). Aprarea e consumptiv psihic - emoional, de aceea contactul i dialogul cu agresorii trebuie redus la minim, dac nu se poate exclude.

2. "Dar ce, tu discui cu ei?" "Le faci psihoterapie?" - spune terapeutul victimei, pentru a o contientiza c nu e de nici un folos expunerea problemelor sufleteti, nici imprtirea bucuriilor personale cu agresorii, cu cei care de fapt "nu (te) aud" victima. Exemplu: "imi lipsete cldura sufleteasc, simt c pic" - spune victima, iar agresorul rspunde: "ok, ia vitamine, multiminerale" (discutie in paralel). Paralelismul in discutii intime este ceea ce caracterizeaza impostorii sentimentali dar si persoanele goale afectiv, care s-ar putea focusa pe celalalt, dar pe o durata foarte scurta.

3. Psihologia invers. Agresorul e un nevrotic care nu suport adevrul (i anume faptul c e un impostor sentimental ghidat de interese ascunse). De aceea adevrul poate fi spus invers, in oglind (asta poate nsemna "s repei ceea ce spune el intr-o form uor exagerat dar sincer exprimat", sau s accentuezi minciuna care o spune n aa fel nct el sa poata realiza c ceea ce spune nu e just, sau aducerea in discuie de situaii similare "i cutare o iubete pe soia lui" iar acel "cutare" s fie unul care-si agreseaz sotia, ii neglijeaz copii, sau i "cutare" e detept iar acel cutare s fie unul care are o via complet euat, aceast stratagem scurtcircuiteaz mintea agresorului i l pune fa n fa cu el nsui pentru c i ambivalenta sentimental a agresorului scurtcicuiteaz mintea victimei care se ateapt la sentiment autentic i primete surditate, agresiune si discordan intre vorb i fapt). _______________________________________________________ Traumele emotionale din copilarie - experimente pe animale

Biologic si emotional ne asemanam foarte mult cu porcii si primatele decat cu orice alte animale. Ca si pe ele ne afecteaza toata viata traumele din copilarie. Experimentul presupune doua loturi de purcelusi, unii nrcai natural la 6 saptamani (cum e normal) altii fortat la 2-3 saptamani motiv pentru care au devenit traumatizati emotional. Care era comportamentul acestor purcelusi traumatizati?

Experimentul 1. Socializarea. Purcelusii intarcati fortat au fost pusi intr-un arc alaturi de purcelusi necunoscuti. Purcelusii traumatizati au devenit agresivi luptandu-se timp de 48 de ore pana la epuizare cu ceilalti. Lupta era pe viata si pe moarte, cu muscaturi. Purcelusii intarcati la termen erau calmi, pasnici.

Experimentul 2. Increderea in sine. O masa in forma de cruce, avea in mijloc un patrat alb, acolo a fost pus un purcelus intarcat prematur. Purcelusul a ramas in patratul alb, paralizat de frica, tremurand. Purcelusul fara traume a iesit din patrat si a explorat cele 4 brate ale crucii pana in cele patru extremitati.

Experimentul 3. Concentrarea i memoria. Un purcelus intarcat la termen a fost asezat intr-un bazin circular cu apa, iar in bazin undeva langa margine era un suport de lemn ascuns sub apa cam la 10 cm. Purcelusul a explorat calm bazinul, notnd, iar dupa un minut a descoperit scandura i s-a propit ano cu picioarele din fa pe ea ramanand calm. A fost scos afara si reintrodus dupa 10 minute, a inotat direct spre scandura. A fost scos si reintrodus dupa 30 minunte, la fel. Concluzia: purcelusul fara traume inoat calm, exploreaz bazinul, gaseste repede scandura si memoreaza din prima incercare pozitia ei.

A fost introdus in bazin un purceluul traumatizat. Acesta inota disperat, haotic, nu a gasit scandura de lemn in apa. Cand l-au scos din bazin tremura de frica. Concluzia: purcelusul traumatizat a intrat imediat in panica cand a fost introdus in bazin, guia, nu s-a putut concentra sa gaseasca scandura pe care sa se odihneasca. ________________________________________________________

Exploatarea dependenei emoioanale a victimei de ctreagresorii psihici (agresor psihic este omul impostor sentimental, lipsit de sentimente sau incapabil de sentimente, care judeca, critica, reproseaza, manifesta respingere, desconsidera, nu da libertate de alegere, se foloseste de oameni ca de obiecte, este mercantil, meschin, prefacut, fals, viclean, dependent de jocuri psihologice inconstiente, manifesta acceptare conditionata, creaza sentimente de inadecvare celorlalti, distruge stima de sine a celorlalti, le desfiinteaza identitatea, etc.)

Agresorii psihici manifesta totdeauna o acceptare conditionata (existi pentru el in conditiile in care poti deveni asa cum isi doreste el/ea). Agresorii psihici au o tactica anume pentru a depista dependena emoional a victimei fa de ei i anume critica, reproul, acuzarea, i ateapt n schimb justificri, reprouri, plngeri. Deci agresorul acuz victima, i creaz sentimente de inadecvare personal, social, familial dup care ateapt satisfacia sub form de repro, plnsul victimei, justificri n exces. In acest moment, agresorul rade in sinea lui, este satisfacut. Isi spune, iata, acest om e dependent de mine emotional, am controlul asupra lui, nu m va prsi niciodat. Agresorii au constant nevoia de ai confirma faptul c victima este mereu dependent de ei.

Ce se intampl dac victima la un moment dat reactioneaz violent, verbal, daca la randul ei incearca s-l desfiineze pe agresor, s aplice aceeai tactic ca i el. Ei bine, agresorul are o soluie i n aceast situaie. El recurge la cea mai eficient strategie, "retragerea iubirii", a suportului pe care chipurile il ofera victimei ca un favor. Mai exact, agresorul va spune victimei impasibil, cu un ton calm, ca de astazi inainte nu va mai vorbi cu ea, sau ca de azi inainte sa se descurce fara el, sau pur si simplu intoarce spatele iar victima cade in disperare (agresorul i zdrobete victima cu indiferena lui, femeile agresor recurg la greva sexuala, refuza actul sexual ori nu mai participa deloc la el si au pe figur o expresie ca i cum ar face sex din obligaie, sau ca pe un favor, astfel brbatul victim ajunge impotent pe baz psihic, subiectiv; dar brbatul victim nu e inocent, el particip la acest joc, e jocul lor i pn nu se vor stura de el nu vor renuna nici unul nici celalalt). Cand agresorul intoarce spatele victimei, aceasta cade in disperare pentru ca e dependenta de agresor, emoional, material, locativ. Victima e fie sotia

agresorului, fie copilul lui, are increderea in sine sczut, iar agresorul are grija sa o reduca constant in asa fel ca victima sa nu mai plece vreodata de langa agresor (acesta este scopul lui inconstient, contopirea cu victima). Cel mai josnic tip de agresor este agresorul de copii, pentru ca acesta agreseaza tocmai pe cei care nu se pot apara. Multi dintre noi i-am intalnit in calitate de invatatori si profesori (mai ales in mediul rural).

Victima ar trebui sa se intrebe de ce mereu lucrurile rele din viata ei se repeta, de ce mereu ajunge in compania agresorilor. Raspunsul ar fi pentru ca victima are o structura psihica predispusa la dependenta emotionala. Aici, intervine cunoasterea de sine.

Un agresor psihic primeste satisfactie cand victima lui incepe sa i se planga sau sa-i reproseze tratamentul injust la care e supusa, astfel ca el sa isi poata reconfirma pozitia de stapan cu putere de viata si de moarte asupra victimei. Acesta e momentul cand victima poate decide sa isi ucida agresorul (actul final al victimei de a atrage atenia agresorului, cand Copilul din victima, face o ultima incercare de a fi auzit de Parintele proiectat in agresor). Actul crimei (cand victima provoaca iniial agresorul) este un joc extrem, care se poate termina cu o comutare extrema, agresorul in cimitir, victima la inchisoare.

Agresorul nu poate vampiriza victima daca aceasta nu ar permite asa ceva. Totdeauna exista o complicitate intre cei doi iar victima are niste avantaje sociale, morale, materiale din simbioza in care se afla cu agresorul ei. In genere victima e un om slab, dependenta din toate punctele de vedere, care nu-si apara dorintele, aspiratiile, opiniile, gusturile, tocmai pentru a primi acele avantaje din partea agresorului (locuinta, hrana, atentie). Victima si agresorul sunt compatibili ca set de valori morale, viclenie (au aceleasi dependene). Victima da putere agresorului asupra sa, in speranta magica ca asa va supravietui in conditii optime.

Ceea ce o tine pe victima captiva in relatie sunt dependenta emotionala de agresor (credinta ca agresorul are sentimente autentice pentru ea), lipsa de mijloace materiale proprii (saracia), lipsa increderii in sine ca s-ar putea descurca si fara

agresor. Agresorul are putere pentru ca vine periodic la victima ca un lup in piele de oaie (costumat in minciuna sentimentala). Victima totdeauna a fost persoana care a cautat sa fie iubita, in loc sa caute sa iubeasca fara a primi nimic in schimb (prostul cauta sa fie iubit, desteptul iubeste, ofera, atunci cand doreste si poate; prostul face cati copii poate, desteptul cati vrea si daca vrea).

Soluia pentru victim este independena emoional i material fa de agresor. De obicei victimele sunt persoane cu inteligenta emotionala mai redusa, care au avut sau au inca parinti agresori si sunt incapabile s discearna impostura sentimentala pentru ca nu au termen de comparatie. Victimele sunt "copii btrni", indiferent de varsta, si ca orice copil, au nevoie de atentie, de iubire neconditionata (insa mai greu stiu si pot oferi la randul lor iubire), lucru exploatat lejer de un agresor psihic.

Daca victima nu reactioneaza pe placul agresorului si nu mai joaca rolul de victima, agresorul ramane singur in jocul lui patologic, si va incepe sa se agreseze singur (daca nu gaseste alta victima). Asa cum spune Biblia, Diavolul e ca o fiara flamanda, care cauta continuu sa sfasie pe cineva. De cand s-a scris aceasta fraza, cunoasterea a avansat si acum putem sti precis carui fapt se datoreaza acest comportament compulsiv, malefic, al agresorului. Agresorul psihic este el insusi o fosta victima care a primit constant verbal si non verbal mesaje de interzicere a propriei existente (i-a fost interzisa existanta din priviri, din vorbe, i-a fost interzisa bucuria vietii, sau pervertita, a trebuit sa se bucure nu de ce si-ar fi dorit, ci de ceea ce si-a dorit parintele sau). Solutia magica si inconstienta pe care o gaseste agresorul e de a face acelasi lucru altora. Pentru ca el isi zice in sinea lui, atat timp cat voi desfiinta pe altii, nu mi se va intampla mie sa fiu desfiintat. Cu cat voi calca mai multi pe grumaz, cu atat eu sunt mai la adapost, mai asigurat existential. E o strategie care tine atat timp cat are pe cine "lichida". De aceea se poate observa ca oamenii rai isi baga copiii in spitale de psihiatrie, fara sa aiba habar de ce, sau rmn singuri la batrnee cand eventual se tulbura psihic, datorita autoagresiunii.Chiar se poate ajunge pana la o stare dementiala. Copilul din agresor e disperat sa nu moara, se simte dat afara de peste tot, si incepe sa se autoconsume. Solutia pentru agresor este reparentarea, care am mentionat-o in partea a doua site-ului. Agresorul are nevoie de un nou parinte mental, unul care sa il ierte, sa il accepte, sa-l inteleaga in conditiile in care fostul agresor va

respecta un nou set de instructiuni care includ dreptul la alegere si existenta a celorlalti. Asadar, agresorul are nevoie de un nou Parinte normator pozitiv si multa vointa. Iar victima, are nevoie si ea de o noua reparentare. Sunt si agresori care scapa bine merci (cei care sunt total lipsiti de constiinta de sine). Insa victimele, in majoritatea cazurilor, se aleg cu tulburari psihice, acesta fiind pretul dependentei emotionale de parintii mentali proiectati intr-o persoana care seamana cu parintii mentali (agresorul original). Cine a avut parinti monstri, posibil ca va avea un partener de viata monstru. Poate va intrebati daca agresorul cu victima se iubesc, ori s-au iubit. Raspunsul este categoric nu, chiar daca au fost indragostiti unul de celalalt in calitate de sot si sotie. Ei sunt goi si nu pot iubi, nu au de unde.

Copilul victima, isi iubeste parintele la modul pasiv, tot ca o dependenta emotionala plus eventual recunostiinta, desi mai rar exista si recunostiinta la copii. Toti copiii isi iubesc parintii (sunt dependenti emotional de ei) dar nu toti parintii isi iubesc copiii. Insa, unii copii isi iubesc parintii cu ochii deschisi, altii cu ochii inchisi. Cat timp dureaza iubirea copiilor? Toata viata, daca parintii se iubesc autentic intre ei. Daca acestia nu s-au iubit, iubirea copilului devenit adult, devine din ce in ce mai confuza. Putini realizeaza constient ca parintii lui nu s-au iubit niciodata. Insa, inconstient, multi copii deventi adulti vor reactiona, in moduri neplacute pentru parintii impostori sentimental. Si asa capata sens ceea ce spunea Isus acum 2mii de ani: "Cine nu uraste pe tatal si pe mama sa, nu e demn de Mine", adica, cine e dependent emotional de parinti, cine si-a facut d-zeu din oameni, fie ei parinti, soti, sotie, si nu are ochii deschisi, isi merita soarta. Deci, dintr-un anumit punct de vedere, mai ales spiritual, victimele isi merita soarta. Si asta se vede bine atunci cand se incearca demascarea agresorului de catre o terta persoana, victima coalizeaza cu agresorul, chiar daca are ochii vineti, si cei doi, agresorul si victima il vor agresa pe salvatorul necerut. Asa s-au ales unii psihoterapeuti cu procese penale, din partea sotiilor agresate, dupa ce le-au sfatuit sa divorteze. Unii chiar siau pierdut o vreme dreptul de libera practica. Dupa cum este descris si in sindromul Stockholm, victima in prima faza este una cu agresorul, dpdv. emotional. Si poate ramane asa mult timp, toata viata chiar. Depinde de talentul psihoterapeutului si de inteligenta si determinarea victimei pentru a scapa din la. Cat despre agresori, mai rar dau ei pe la psihoterapie. Unii, pe la batranete, ramasi singuri, cu viata personala praf, cauta iertarea prin biserici, cum spunea Ioan Boteztorul: Pui de nprci, cine v-a nvat s fugii de mnia viitoare?" Nu c nar fi primii i iertai. Insa de la o anumita varsta, trebuie sa se consoleze cu viata

cvasi-pierduta.

.............................................

Intr-o relatie in care femeia ajunge batuta de barbat, nu e deloc obligatoriu ca ea sa fie victima si el agresorul . De cele mai multe ori se intampla un fenomen rasucit in care femeia nu se lasa si agreseaza psihic barbatul pana acesta ii confirma scenariul de victima. Eu zic ca relatia agresor victima e bilaterala, si se petrece peste tot, fiecare din ei agresandu-l pe celalalt intru indeplinirea rolului cerut. Chestiune de transfer si contratransfer, na (jocul cartofului fierbinte, ba tu - ba tu)! De cele mai multe ori relatiile nu se petrec intre persoanele autentice ci intre cinecredeeacaesteel si cinecredeelcaesteea. Mie mi se pare ca otrava picurata incet e mai periculoasa decat o scatoalca sau un scandal sanatos cu farfurii sparte.

...............................................

Depistarea imposturii sentimentale

Nu exist victim autentic 100%, dar exist victime reale (pentru care uneori societatea trebuie s intervin pentru a le smulge din relaia canibalic). Aceste victime sunt indeosebi femei, copii, care datorit naivitii, incapacitii de a a se apara, de a constata realitatea emotionala pe baza ambivalenei emoionale, a incongruenei intre mesajele non verbale i verbale, intre vorb i fapt, raman in contact cu agresorul pana la distrugere fizica si psihica. Victimele femei (dar nu fac excepie nici victimele de sex masculin) provin din familii unde li s-au nclcat multe limite i, pentru ca nu au termen de comparaie, fac o relaie cu oameni care pot trai doar daca-i calca in picioare pe cei de langa ei (pt nemultumiri mai mici sau mai mari, dar oricum care nu justifica agresiunea, atunci cand aceste numultumiri nu pot fi corectate de victima - de exemplu un so care i umilete i batjocorete soia pentru c aceasta fiind prea slab, prea gras, sau prea btrn, nu-l mai

satisface sexual; am cunoscut 2 asemenea cazuri, iar femeile implicate, nu erau agresoare, cel putin nu ele incepeau agresarea, ba chiar puteau transmiteau cldur sufleteasc, nelegere i chiar i intreineau agresorii care nu aveau job (isi faceau asadar datoria in relatie). Dar pentru c acestia (agresorii) deineau casa (una avea 3 copii, alta 2), au rmas cu sotii lor pn la distrugere fizic i psihic.

Este criminal sa-ti folosesti copiii pentru propriul interes, la fel sotia. Sau invers, sotia pe sot si pe copii. Este o crima ce se intampla in mediul rural, unde alcoolici aproape de psihoza, fac copii, cu femei pe care nu le plac deloc fizic, sexual (ca sa nu mai spun ca nu le iubesc, ei fiind goi afectiv si decompensati psihic) doar pentru ajutorul banesc de la stat primit de mama, timp de 2 ani pentru copil, iar acei bani sunt bauti si fumati, copiii primind suc sau ceai pe biberon, la 3 ani, cantarind cat la 3 luni. Aceste femei, care stau cu acesti agresori, sunt femei-copil, indiferent de varsta, naive, fara stima de sine ca femeie, goale afectiv, care pur si simplu nu-si pot parasi agresorii pentru ca paradoxal nu au un sprijin uman, sufletesc care sa inlocuiasca agresorul de langa ele. Iar pentru ca aspectul fizic, de marasm, le dezavantajeaza si nu ofera nici satisfactie sexuala agresorului (una din putinele satisfactii care l-ar mai putea linisti), nici un barbat ("cu potential") nu e dispus sa le salveze. Pur si simplu in asemenea case, femeia si copiii stau intr-un lagar de exterminare. Daca ei, femeia si copiii ar fi luati de acolo, sotul agresor ar ajunge mult mai repede la psihoza prin autoagresiune psihica. Insa deocamdata societatea romneasc e prea srac pentru asemenea cazuri extrem de numeroase, mai ales in mediul rural. Ca individ e bine de stiut (pentru a nu cadea in capcana jocului "Salvatorul"), ca nu se poate face ordine in haos - de unul singur, ca este nociva preluarea datoriei si responsabilitatii celuilalt sau a societatii, la fel cum nociva este si asumarea vinei, sau "iubirea din mila". De ce este nociv? Pentru ca "salvatorul" o face prin identificare (se identifica cu victima), pentru ca e gol afectiv, nu o va salva, dar foarte probabil ca "salvatorul" de ocazie sa ajunga in final un agresor, si ambii sa decada (iar victima doar sa schimbe raul cu alt rau). Totusi, compasiunea, implicarea la un anumit nivel, empatia, sunt necesare, altfel societatea se poate descompune gradual. ___________________________________________________________

Incontiena

Prinii agresori nu sunt contieni de ceea ce fac copiilor lor. In general agresorii nu sunt contieni de faptele lor sau de consecinele faptelor lor. Ei se compara cu nite cai salbatici care tropie permanent i distrug totul in jur. Dar senzaia copilului (senzatie care rmne pe via) e c printele are ceva special cu el si vrea special pe el sa-l distruga. Aici e marea eroare pe care o facem din starea eului de Copil, si anume sa credem ca parintii au ceva personal cu noi. Nimic mai fals. Agresorii nu au ceva special cu cineva anume, ei pur si simplu defuleaza in scop de despagubire pe persoanele pe care le simt mai slabe decat ei. Si o fac ca sa se despagubeasca pentru o agresiune suferita de ei in copilarie. Unii agresori mai au puterea de a rationa si apreciaza pe cine anume agreseaza pentru a nu sio lua in freza. Altii, agreseaza necontrolat si fara motiv, devenind deseori victime. Altii, si mai grav, agreseaza pe cei completamente czui, care nu mai au nici o putere de a se opune. Acestia sunt actuali adulti sau tineri adolescenti cu parinti care i-au desfiintat. Asa apar adolescentii ucigasi de boschetari (vezi de exemplu filmul "A girl to kill for" sau un caz real din Timisoara din anii trecuti), batausi de copii (anumiti profesori care practica regulat agresarea fizica si verbala a elevilor). A lovi in cel cazut nu mai este deloc un mecanism defensiv, ci e pura patologie, iar scopul nu mai este despagubirea pentru o agresiune suferita in trecut ci cresterea sentimentului valorii de sine. A lovi in cel cazut, e tot o modalitate de a ma ridica pe mine deasupra celorlalti in mod absolut si categoric. In Biblie Satan este denumit ca "tu esti cel care loveai in cel cazut". Ce au facut germanii in lagarele de concentrare din ordinul verbal al lui Hitler, este pur demonic (rutatea absolut).

In cazul adolescentilor care se grupeaza in gasti pentru a ucide boschetari poate sa fie si alta cauza: tineri care nu au fost abuzati de parinti, dar au un gol in viata, o lipsa de sens, imita tot felul de comportamente agresive luate ca model de la TV si din jur. Se stie ca grupul poate sa scoata la iveala agresivitatea latenta din oameni, si o amplifica - micile semnale sunt amplificate de fiecare din grup, pana ce ajung la punctul critic in care se cristalizeaza in violenta. Oameni care nu ar fi ajuns violenti daca ar fi ramas singuri pot ajunge violenti in grup, unde barierele inhibitoare cad, sub presiunea grupului, "hai ma si tu, nu fi

prost, haha", sau sub actiunea dezinhibitoare a alcoolului. Daca exista in grup si o personalitate apropiata de psihopatie (placerea de a chinui pe altul pentru satisfactia jocului) si in restul exista labilitati si conformism, se poate ajunge la un grup violent (ex. adolescentii ce ucid boschetari, "sa vada cum e"). O pot face din teribilism, pt coeziunea grupului, ca sa se simta siguri pe sine, ca ritual de initiere in barbatie, ca descarcare a agresivitatii native, ca imitare a modelelor violente de la TV (eroii TV din anii 50-70 aparau pe cel slab, eroii de azi sunt insa mai cruzi, mai amorali).

Sunt alesi boschetarii pentru ca ei nu au pe nimeni care sa-i apere, sa se razbune, faptasii nu risca mai nimic si pe asta se bazeaza, pe faptul ca poate politia nici nusi bate capul sa rezolve cazul, avand in vedere ca a disparut un om care e perceput (din pacate) drept "inutil societatii".

Se pot vedea si filmele "Portocala mecanica" si "River`s edge" cu Keanu Reeves, pentru ca sunt inspirate din fapte reale. Impresia pe care au lasat-o multi faptasi de acest gen cercetatorilor a fost ca ei aveau trasaturi psihopatice, golite de empatie, de emotii umane, functionand mai mult pe baza de emotii primitive si gratificare personala in dauna altuia. _________________________________________________________ Injonciunile parentale, expresia proieciei sinelui printelui n copil (mesajul secret din starea eului de Copil al parintelui catre copil in paranteze):

Injonciunile parentale ca mesaj ascuns de la Copilul (mamei, tatalui) catre Copilul din copilul biologic sunt o forma de transfer al sinelui printelui n copil. Aa cum se vede mai jos, injonciunile parentale sunt pur i simplu un viol emoional asupra celuilalt. Scopul? Nu fi TU, fi EU, sau, TU esti tot EU, sau, nu ai voie sa fi TU, EU sunt tot TU. Practic, aa se instaleaz depersonalizarea i posesiei victimei de ctre agresor. i nu e greu, pentru c copilul este singura victim care i iubete printele sincer i necondiionat, fr a discerne deloc c dragostea printelui e de fapt POSESIE. Nu am descoperit demoni sau posesie demonica, dar oameni care vor sa posede cu orice pret da, si un copil nu e greu deloc sa'l posezi, iata cum:

1.Nu gandi ce gandesti, gandeste ce gandesc eu (nu gandi).

2.Nu simti ce simti, simte ce simt eu (nu simti).

3.Dorinta mea e ca tu sa nu ai nici o dorinta (nu dori).

4.Da-ul tau e Nu-ul meu si Nu-ul tau e Da-ul meu (nu exista, negare de sine, comunicare disociata).

5.Greselile mele sunt din cauza ta (gresesti mereu).

6.Meritele tale sunt datorita mie (nu reusi pentru ca meritele imi revin mie).

7.Fericirea mea e nefericirea celorlalti (nu te bucura, fi nefericit ca sa ma simt eu bine).

8. Copiii trebuie vazuti (supravegheati) nu auziti (ascultati). Parintele interzice copilului sa vorbeasca la mas (nu iesi in evidenta cand sunt eu de fa, nu esti important pentru mine, nu fi important)

Victima ia n mod incontient deciziile din paranteze (injonctiunile parentale). Aceste decizii stau la baza autoagresiunii emotionale la persoanele depresive. Deasemenea victima din raiuni care in de instinctul de supravieuire, devine un asociat al agresorului la propria agresiune (victima n complicitate cu agresorul). La nceputul edinelor de psihoterapie, victima e de cele mai multe ori (atunci cnd nu face altceva dect s se plng de simptome) purtatorul de cuvnt al

agresorului ei. Este de datoria terapeutului, cel puin n cazul analizei tranzacionale, ca acest joc murdar pe care victima l practic incontient s fie tiat cu un ton ferm. Regula e urmtoarea: simptomele se discut si sunt ameliorate de medicul psihiatru, cauzele sunt depistate si tratate de ctre psihoterapeut. Exist i cazuri cnd psihiatrii sunt policalificai i au competene in psihoterapii.

Agresorii egocentrici i primesc stimulii emoionali necesari propriei supravieuirii atunci cnd simt ca victima lor "nu mai gandeste", nu mai simte", "nu mai doreste", "nu mai vrea sa existe", "greseste mereu", "nu reuseste nimic", "nu se mai bucura de nimic".

In momentul in care agresorul simte ca victima lui "gandeste", doreste", "vrea sa existe", "reuseste ce isi propune", "nu greseste", "se poate bucura de una singura", se simt dezorientat, posibil invins, pentru ca victima inceteaza sa mai fie receptiva, sa-i mai pese. Agresorul se simte confuz sau dezorientat nu pentru ca ar constientiza jocul murdar pe care il practica ci pentru ca simte ca nu mai detine controlul asupra victimei. O victima care se bucura nu poate fi supusa, controlata sau manipulata. Deasemenea, nu-i poate fi distrusa increderea in sine.

Perechi agresor - victima: parinte-copil, sot-sotie sau sotie-sot. Decompensarea/tulburarea psihica survine cand mediul agresor intalneste structura slaba a victimei (naivitate, inteligenta sociala/emotionala scazuta). ______________________________________________________ Agresori autentici i agresori mimetici

Motivaiile interne, secrete, pentru care un agresor tinde s i distrug victima sunt nevoia de control absolut (uneori manifestat i asupra obiectelor), nevoia permanent de valorizare prin devalorizarea victimei i teama incontient de singurtate (sindrom de abandon reprimat dar compensat anticipat cu o autopromisiune: "De data asta nu m vei mai prsi pentru c te voi omor!" -

imaginea matern este proiectat n partener). Agresorii autentici sunt cei care au deflectat mental injonciunile parentale far s le internalizeze n scopul autoagresiuni (cum fac victimele autentice sau depresivii), dar le transmit mai departe altora (cum ar veni, sunt purtatori de infectie fara sa se fi infectat prea mult, motiv pentru care nici nu sufera suficient incat sa isi doreasca o psihoterapie; prerea agresorilor autentici despre sine e una bun sau foarte bun). Agresorii autentici manifest rar i superficial mustrri de contiin. Dac i cer iertare, o fac din vrful buzelor fr a simi nimic pentru victim. Agresorii autentici manifesta un grad mai redus de dependen emoional. Sunt i ei dependeni emoional de victim. Ba chiar a tinde s cred c agresiunea fr motiv pe care o practic unii agresori are ca motivaie incontient tocmai anularea acestei dependene.

Victima autentic este de regul un agresor pentru propria persoan (depresivii), prerea ei despre sine e una deloc pozitiv. Este dependent emotional de agresor, i place acest lucru si il considera iubire. Deasemenea victima este o persoana care cauta sa fie iubita, acceptata, in loc sa caute sa iubeasca fara sa primeasca nimic in schimb. In exterior victima este un agresor mimetic (mimeaz comportamentul agresiv observat n familie n situaii pe care le percepe primejdioase sau pur i simplu n situaii banale ca un mijloc de defulare ntrziat). O victim se poate asocia cu un agresor, sedus de protecia pe care acesta i-ar putea-o oferi prin comportamentul su agresiv (prostituata i petele, concubina neajutorat i concubinul macho cu accese periodice de agresivitate). Victimele autentice sunt cele care apeleaza din proprie initativ la psihoterapie, pentru ca ele sufera. Daca sunt insotite de agresorii lor, e doar un act de complezen din partea acestora. Un agresor autentic are constiinta de sine mult diminuata, aproape similar cu un psihopat, daca nu identic. Faptul c un agresor ar participa cu victima la edine de psihoterapie constituie pentru el un act de bunvoin i nu unul curativ pentru sine. Tine de miestria psihoterapeutului n a contientiza un agresor autentic dac e sau nu persoana minunat care se consider. Suferina este un factor ajuttor n cazul victimei pentru contientizarea de sine, sau mcar pentru a cere ajutor de specialitate. In cazul agresorilor autentici, lipsesc i suferina i contiina de sine (numit n psihanaliz Supraeul).

Aceste poziii par extreme, in realitate insa exist un grad de suferin att pentru agresor ct i pentru victim, avnd n vedere ca ambii au fost iniial victime.

Desigur acest grad de suferin este mult disproporionat la nceput i tinde spre o egalizare. Apare efectul de toleran la stimulii obinui din agresare, pentru agresor. Bucuria agresrii de la inceput scade n final pentru agresor, chiar dac mrete supliciul victimei. Cand se atinge acest prag, apare pericolul ca agresorul s-i ucid victima datorit frustrrii. Stimulii obinui din agresare au efect de drog pentru agresor, dar ca orice drog, efectul diminueaza in timp si nici o supradoza nu-l mai poate readuce inapoi. In acest caz, supradoza pentru agresor este actul crimei.

Care sunt cauzele pentru care o victim devine un agresor stabil pe poziie pentru mult vreme (agresorul autentic), iar o alt victim devine stabil pe poziia de victim? Cauzele in preponderent de structura psihic, determinat genetic i mai puin de intensitatea mediului agresor iniial. Cu alte cuvinte, agresorul stabil pe poziie are un psihic mai puternic, o inteligen mai mare, o ncredere n sine mai mare pe care i-o ntreine lovind poteniale victime. Poziia sa de via este cea a paranoicului "Eu sunt OK - tu nu eti OK"; i alege partenera i prietenii n aa fel ca s-i menin aceast poziie pn la adnci btrnei. Victima care se percepe pe sine ca un om slab, ca o persoan non-OK, va cauta protectia unei persoane puternice, agresive, ca si tatal sau, si o gaseste in persoana unui so autoritar, agresiv, cu mici manii cum ar fi cea a controlului initial a banilor si obiectelor, apoi a persoanelor si astfel capcana se inchide. Victima intr totdeauna singur in capcana pentru ca neavand un model parental sntos, tendina e de a se plia pe un model complementar siei dac nu l poate imita chiar ea pe cel parental (victima caut agresorul i invers). _______________________________________________________ Cile de defulare ale agresivitii

Un copil agresat in familie poate alege mai multe cai pentru a se despagubi pentru agresiunea suferita in familie

- Agresivitate asupra celorlalti. Sunt persoanele care mai tarziu vor genera n familie si societate majoritatea bolnavilor psihici. Copilul este victima care isi iubeste cel mai mult agresorul, iar acesta se intampla de multe ori sa fie chiar

parintele, mama, tata. Atat timp cat agresorul gaseste victime receptive la agresiunea sa, se mentine pe linia de plutire (jocul cartofului fierbinte). Agresorul a fost si el candva o victima, dar care a ales sa proiecteze agresiunea suferita asupra altora, le nesfarsit (vezi mecanismul de defensa al paranoicului si anume proiectia psihologica).

- Autoagresiunea. Este calea care duce la autoeliminare. Intr-o familie in care parintii sunt agresori psihici, copilul mai slab poate decompensa psihic, daca se va autoagresa emotional in aceleasi mod in care a fost agresat de parinti (sunt prost, sunt urat, nu sunt bun de nimic). Agresorii creaza inconstient situatii in care copiii lor sa sufere esecuri tocmai pentru a le putea reprosa mai tarziu ca nu sunt buni de nimic. Asteptarile parintelui vis-a-vis de copil sunt forma cea mai vicleana si subtila de agresiune parentala. Asteptarile parintelui de sex opus creaza scriptul (scenariul de viata). Daca copilul are esec in a indeplini aceste asteptari se va autoagresa spunandu-si: "nu sunt in stare sa fac nimic" uitand ca acele asteptari nu au fost alegerile sale. Datoria parintelui e sa respecte alegerile copilului si sa-l ghideze prin exemplu personal pentru a face alegerile corecte.

Ceea ce nu stiu multi parinti e ca alegerile corecte nu pot fi impuse cu forta copilului, el le va copia oricum pe cele ale parintelui, bune sau rele.

- Alege un contra scenariu de tipul Scufia Roz (joaca de-a Salvatorul), care e buna, drgua si de ajutor cu toata lumea din dorinta de a evita comportamentul parintilor (scufia roz este personajul care st[ special in padure la rascruce de drumuri, umila, ca un copil parasit, pentru a-i spune scufitei rosii unde il poate gasi pe vanator dar nu participa la bucuria finala a nlturrii lupului). E scenariul tuierului care duce la depresie. Ajutorul necerut e tot o agresiune. Exemplu de scufite roz moderne: forumisti si moderatori de forumuri virtuale, traducatorii filmelor piratate, si in general toti care isi pierd timpul mai mult decat trebuie pentru a face munci neplatite cu unic beneficiu, nevoia de confirmare personala. Cei mai jalnici sunt cei care cauta confirmari in virtual (pe internet) pentru ca nu le pot obtine in viata reala. Dar ce ar trebui sa faca? Sa se sinucida? Nu stiu, dar sa aiba o limita si sa mai alterneze cu viata reala.

Acest material reprezinta o teorie valida, dar e doar o teorie. Pentru a da roade, ea trebuie traita in sens pozitiv in familie (si nu explicata in cuvinte) de cand te nasti si pana parasesti familia de origine, fapt ce duce la programarea inconstientului pentru individ si nu impotriva lui (cum se intampla la schizoizi de pilda).

Ceea ce spera psihologii prin terapie, cel putin in occident, e sa implementeze post factum in inconstientul pacientului victima lucrurile normale care nu le-a trait in familie de mic si sa stearga pe cele rele. Ceva mai mult decat o reeducare. Cunoscand raul, unii vor face binele. Un lucru important e ca individul sa aiba bunul simt in a nu lua raul drept bine si negrul drept alb (una din definitiile nevrozei). In psihoterapie totdeauna vin victimele care sufera agresiunea. Agresorii lor nu sunt interesati in schimnarea personala. Se intampla ca agresoul sa vina la psihoterapie cand victima l ameninta cu separarea de domiciliu sau cu divortul dar interesul sau pentru schimbare personala e nul. Deasemenea diagnosticele psihiatrice fondate pe simptomatologie care sunt date victimelor constituie in paravan comod in spatele caruia constiinta agresorilor familiali se simte la adapost. ____________________________________________________________ RELATIA AGRESOR - VICTIMA - tu ce esti, un agresor, o victima, un salvator, sau neutru?

Va-ti dorit vreodata sa nu va fi nascut, sa nu mai existati, sa iesiti din aceasta lume si nu stiti de ce? Toate acestea se intampla atunci cand esti o victima (in familia ta, in societate), cand ai cele 4 coordonate ale vietii tale desfiintate de catre agresorul din preajma ta (sot, sotie, parinti) care de obicei se presupune ca reprezinta persoana/persoanele care ar trebui sa te iubeasca NECONDITIONAT dar care de fapt sunt IMPOSTOR/IMPOSTORI, fara ca tu sa sti.

Activitatea unui individ normal psihologic contine OBLIGATORIU urmatoarele 4

coordonate

Cele 4 coordonate ale vietii umane sunt:

1.activitatea (locul de munca, de unde iti castigi existenta) 2.relatia (viata sentimentala, cu sotul, sotia, copiii tai) 3.viata sociala (cercul de prieteni, altii decat cei de la servici) 4.viata personala (hobby-urile, ceea ce faci pentru sufletul tau, singur, in spatiul tau privat, in timpul tau privat), ea nu se poate suprapune cu punctul 1, adica fac bani distrandu-ma, delectandu-ma sau invers).

Un AGRESOR interzice ultimele 3 coordonate din viata victimei si limiteaza avansarea ierarhica in ce priveste prima coordonata, activitatea.

Cum?

Distrugand cele 4 misloace prin care victima isi atinge un obiectiv situat pe cele 4 coordonate.

Cele 4 mijloace prin care un om isi atinge un obiectiv in viata sa sunt : 1. Increderea in sine, stima de sine, valorizarea personala 2. Simtul responsabilitatii fata de propria persoana si fata de familia ta, fata de sociatate, comunitate 3. Comunicarea, modul in care comunici cu ceilalti pentru a-ti atinge un obiectiv 4. Sentimentele, cu rol de busola, care te orienteaza si te motiveaza spre un anume obiectiv

Agresorul doreste si el sa moara, atunci cand nu mai are pe cine agresa. Cand nu i se mai permite sa agreseze. Atunci, daca mai are energie, agresorul va alerga flamand dupa alta victima, daca nu o gaseste in timp util, face depresie si se sinucide, se autoagreseaza.

Cand situatia se impute intre victima si agresor, iar victima ameninta ca va parasi agresorul, asistam la MITUIREA VICTIMEI DE CATRE AGRESOR. Agresorul se duce dupa victima, ii face mici cadouri si mari promisiuni, pentru a o aduce inapoi in cercul VICTIMA - AGRESOR.

Cum recunoastem de la inceput un AGRESOR? 1. Are o activitate monotona, stereotipa, care nu presupune schimbari dese. 2. Are o relatie de interes (pt sex, material, etc), e un om care mereu se teme sa nu piarda relatia in care e 2. Nu are prieteni (viata sociala), sau are 1-2 la fel ca si el, cu care se cearta des 3. Nu are nici un hobby, munceste tot timpul, sau trandaveste mult la carciuma, la tv etc 4. De cele mai multe ori e un psihopat care pe tot parcusrul vietii sale duce lipsa de una din trasaturile fiintei umane, si anume, noi, oamenii pe tot parcursul vietii suntem trivalenti, COPIL, ADULT, PARINTE. Intotdeauna AGRESORUL are un script de PARINTE NORMATOR - PERSECUTOR care traseaza norme si indicatii. 5. Urmareste cu savoare stirile de la ora 5 (Pro TV) care sunt de fapt momentul final al confruntarii AGRESOR -VITCIMA, sinucidere, crima, viol etc. 6. Urmareste cu savoare confruntarile politice, stirile care au un continut conflictual. Dar in plan real e incapabil de orice confruntare decat cu victima din familia sa.

Agresorul ataca initial INCREDEREA IN SINE a victimei, si viata sa personala,

care de cele mai multe ori se desfasoara in preajma agresorului, daca cei doi locuiesc impreuna. Apoi agresorul va indeparta victima de prietenii sai, ii anuleaza viata sociala. Daca la servici el este seful ierarhic al victimei, nu va permite victimei sa avanseze prea mult ierarhic. Cand victima se revolta, el va riposta in cele din urma fizic, cu bataia. Bataia e punctul final al agresiunii, dupa ce toate etapele agresiunii psihice s-au incheiat.

Agresorul este un abil manipulator psihic, altfel nu-si poate mentine victima langa el.

Agresorul cand reproseaza ceva la o persoana, totdeauna descrie ceea ce el nu are de fapt. De axemplu, daca auzim o persoana spunand "mie totdeauna mi-a placut cinstea si ordinea", inseamna ca avem de aface cu un om lipsit de cinste si dezordonat. Daca o femeie spune despre alta ca e fatarnica, de fapt ea se descrie pe sine. Acest lucru e un fapt dovedit in psihologie, de aceea feriti-va sa faceti aprecieri negative la adresa oricui, fiindca de fapt nu faceti altceva decat sa va descrieti pe voi, si s-ar putea ca sa aveti ca interlocutor un om care stie asta.

Ce sunt AGRESORUL si VICTIMA? Sunt persoane nevrotice, care la randul lor au fost agresati, abuzati in familia lor. Copiii batuti, ajung batausi de copii.

Ce e nevroza? E o tulburare psihica care apare la persoanele care se mint pe sine si pe cei din jur pentru a-si satisface o trebuinta: nevoia de a nu fi singur, de a avea cu cine face sex, de a exploata material o persoana.

Exemplu de cupluri de AGRESOR - VICTIMA:

1. POLITICIAN - ALEGATOR 2. PROXENET - PROSTITUATA 3. AMANT - AMANTA 4. EXCROC - CREDUL etc.

In cuplul AGRESOR - VICTIMA, NU EXISTA SENTIMENTE, nu exista dragoste neconditionata, exista doar interese, beneficii morale, sexuale, materiale.

De cate tipuri sunt agresorii sau victimele:

1. Constienti (politicienii) 2. Inconstienti (oamenii de jos, cei fara educatie, care au preluat modelul din familie de pe timpul cand erau copii mici, pana la varsta de 7-8 ani, cand aveau dezvoltata doar inteligenta reala, nu si cea abstracta, de interpretare).

De exemplu, parintii care au o atitudine ambivalenta fata de copil, azi il bate fara motiv, maine il mangaie si tot asa, vor produce confuzie si disociatie in mintea copilului. El mai tarziu va dezvolta grave tulburari de comportament, alcoolism, consum de dogruri, cleptomanie, violenta nejustificata.

Cand apare ambivalenta sentimentala la parinti fata de copii? Cand o femeie face un copil cu un barbat pe care nu-l iubeste, sau invers, cand barbatul se trezeste pe cap cu un copil de la o femeie pe care nu o iubeste. Aparitia celui de al doilea copil nu face decat sa agraveze situatia.

!!!! ATENTIE!!! Victima se afla intr-o complicitate perversa cu AGRESORUL! Nu faceti pe SALVATORUL cu nici unul din ei. Cand unul din cei doi constientizeaza situatia si paraseste cercul in care se afla, NUMAI o persoana neutra, cu autoritate, un psihoterapeut competent poate face victima sau agresorul sa devina constient de situatia in care se afla si de jocul psihologic pe care il practica.

Cum se termina relatia dintre victima sau agresor?

De regula agresorul nu doreste sa constientizeze ceea ce face. Singurul lucru care il deranjeaza e "nesupunerea victimei" si amenintarea periodica a acesteia ca il va parasi. Agresorul nu doreste constient sa ucida fizic victima, atat timp cat aceasta se lasa abuzata psihic si fizic (dar poate dori constient si chiar sa o faca atunci cand victima il provoaca sau se apara tot prin agresiune). Inconstient scopul agresorului este de a-si distruge victima, psihic si fizic. Nu conteaza cine e victima, pentru ca agresorul ruleaza un program orb, "distrug pe altii ca sa ma inalt pe mine" si "atat timp cat distrug pe altii, existenta mea e mai sigura, nu mi se va intampla mie sa fiu distrus". Ceea ce doreste agresorul sa obtina mereu de la victima e confirmarea ca el are putere de viata si de moarte asupra victimei.

Victima are 4 variante: - dezvolta tulburare psihotica (disocierea personalitatii), mai intai face nevroza, apoi depresie, apoi tulburare afectiva bipolara, apoi schizofrenie - daca psihicul victimei nu disociaza si rezista, victima doreste sa se sinucida, si pana la urma chiar se poate sinucide - isi ucide agresorul - pleaca definitiv si se trateaza la un psihoterapeut

Sa nu uitam ca victima de cele mai multe ori isi iubeste agresorul la inceput sau cel putin nu-l uraste. Apoi devine dependenta afectiv de el, dupa ce dispare si aceasta dependenta, ramane dependenta materiala (contractul de casa e la agresor, singurul care are servici e agresorul). Subconstientul agresorului are grija din timp ca el sa detina controlul total asupra victimei.

Cum recunoastem o potentiala victima, cum simte agresorul pe cine poate si pe cine nu poate sa agreseze?

1. Atat victima, cat si agresorul se tem de SINGURATATE, evident din motive diferite. 2. Agresorul, de obicei barbat, are o permanenta teama ca isi va pierde sursa placerilor sexuale, care e femeia - victima de langa el. De obicei o femeie abuzata emotional nu prea mai are orgasm cu barbatul agresor. 3. Victima e o persoana emotiva, ezitanta, nu-si exprima sentimente, e invatata sa fie supusa, isi detesta propriul sex. Puneti o intrebara simpla. Intrebati o femeie daca si-ar fi dorit sa fie barbat, daca ea spune da, inseamna ca in familia ei tatal (sau si mama) e/sunt AGRESOR(i), si aceasta femeie e o potentiala victima. 4. Victima mereu se plange, ii place sa se auto-victimizeze, si cultiva cu cei din jur o relatie de absoluta dependenta afectiva, in care se autocompatimeste pentru toate obstacolele intalnite in viata, fie ele cat de mici (de fapt e o forma mascata de a-si exprima eg-ul, vanitatea, insa e o forma jalnica, patetica, fara succes, care starneste numai dezgust din partea celorlalti).

Ce pateste cineva care vrea sa faca pe SALVATORUL pe nepusa masa in perversa relatie victima - agresor? Cei doi perversi se coalizeaza impotriva SALVATORULUI, si vor deveni AGRESOR pentru el.

Daca sunteti copil si aveti parinti AGRESOR - VICTIMA, nu interveniti. Incercati sa

deveniti independent material fata de ei, parasiti cat mai repede domiciliul, facetiva propria terapie (in Romania nu prea avem cu cine) si nu le mai permiteti: - sa va viziteze cand vor ei, daca se poate deloc - sa va mai sune cand vor ei, daca se poate deloc, sau sunati voi cand doriti - nu permiteti sa vi se cultive de catre parinti (mai ales mama) autocompatimirea de sine ("vai saracul de tine", "vai ce greu trebuie sa-ti fi fost" etc) - nu permiteti sa mai mentineti o relatie de dependenta afectiva bolnavicioasa cu ei

Cum recunosti daca ai o mama VICTIMA care nu-si iubeste sotul, si care evident e un AGRESOR pentru tine?

Ea dezvolta o relatie patologica cu copilul sau si anume: - daca e baiat, il va sufoca cu o iubire egoista, posesiva, il va iubi ca pe un obiect, ca pe o posesie, el trebuie sa faca exact ce spune ea, nici o femeie nu e buna pentru baiatul ei, baiatul ei trebuie sa urmeze cariera aleasa de ea - daca e fata, o va bate, o va agresa fizic, emotional, nu-i va permite sa aiba un prieten, pe motiv ca "toti barbatii e porci"

- o va controla in intimitatea ei, ii va controla camera, convorbirile telefonice, relatiile, intalnirile, si-i va desconsidera toti prietenii pe motiv ca nici unul nu e suficient de bun pentru fiica sa

Cum recunosti daca ai un tata AGRESOR:- daca esti baiat, vei fi obligat sa urmezi carierea tatalui, sau oricum sa studiezi ceea ce el decide nu-ti va permite sa te bucuri de nimic, si anume de ce: un om care se bucura, care are un hobby, e un om fericit, iar un om fericit nu poate fi dominat, subjugat, "orientat" in directia dorita de agresor. tatal AGRESOR, se va teme ca tu sa nu-ti descoperi dorinta sexuala, sexualitatea.

De ce ? Fiindca sexul inseamna PLACERE. Iar AGRESORUL, sa ne amintim, nu doreste ca victima sa se bucure de nimic. - daca esti fata, iti va interzice sa ai un prieten, daca se poate pana la pensie, daca totusi accepta, va cronometra fiecare minut care il petreci cu el

De ce anume are voie VICTIMA sa se bucure cand se afla in preajma agresorului? De NIMIC cu exceptia a ceea ce ofera AGRESORUL ca MITA DE IMPACARE. Cum putem identifica acest fapt? Sa zicem ca agresorul va cumpara banane si ciocolata ca semn de impacare. Ignorati-le, lasati-le sa se strice. Agresorul se va infuria cumplit ca nu ati acceptat MITA de impacare. Asa stiti ca ce va fost oferit, va fost oferit CONDITIONAT, ca sa cedati si sa nu mai faceti pe suparatul. Retineti, tot ce vine din dragoste sincera, e NECONDITIONAT. Mai departe, faceti-va un cadou putin mai scump, daca se poate pe banii AGRESORULUI. Acest fapt il va determina sa turbeze de furie.

Daca toate acestea se intampla, inseamna ca locuiti in casa cu un om care va este cel mai mare dusman, care v-a mintit de la bun inceput, care a fost in IMPOSTOR, in calitate de SOT, sotie, MAMA sau TATA.

Nu reactionati agresiv. Faceti-va planuri cum sa parasiti impreuna cu lucrurile dv. acel domiciliu. Odata plecat nu mai reveniti sub nici o forma. Aveti de a face cu un om inconstient de patologia sa, care nu se va schimba NICIODATA. Nu-i permiteti sa va mai caute, nu-i permiteti sa va mai sune. ORICE CONTACT TREBUIE INTRERUPT.

Recomandati-i pe un ton neutru sa mearga la un terapeut, spuneti-i asa: "nu ma mai suna, te rog de dragul tau sa mergi sa te tratezi". Nu mai reveniti in relatie NICI MACAR DUPA CE individul respectiv s-a tratat, vechile traume se pot redeschide, si proastele obiceiuri reluate.

In momentul cand victima doreste sa se sinucida, sa nu mai existe, e semn de prognostic agravant, inseamna ca AGRESIUNEA a durat atat de mult incat AGRESORUL a anulat DREPTUL la EXISTENTA pe care fiecare dintre noi trebuie sa ni-l acordam. Smulgerea victimei din acest cerc si psihoterapia se impun de urgenta. Chiar cu sprijinul autoritatilor.

Agresorul nu doreste moartea victimei decat rar, scopul sau e POSESIA ABSOLUTA A VICTIMEI, CA PE UN OBIECT, si pe o durata infinita. Dar prin faptul ca el anuleaza orice drept al libertatii sociale si personale a victimei, victima care e atasata afectiv de AGRESOR trage concluzia ca de fapt nu merita sa mai traiasca. Agresorul duce devalorizarea victimei sale la xtrem, la maxim, dar atat cat permite victima. Ca victima sa-i permita acest lucru, el are neaparata nevoie de a ataca permanent increderea in sine a victimei. Pentru a face acest lucru, el are multe misloace. Mesaje ambivalente, fraze cu dublu inteles, sau cu inteles defavorabil victimei, impinge vitcima intr-o directie in care stie sigur ca nu va reusi ca apoi sa-i spuna ca nu e capabila de nimic. Multi dintre noi avem parinti care ne spun fraze de genul: "eu pe tine te iubesc cel mai mult pe lumea asta, eu traiesc prin tine", dupa care daca copilul greseste ii va spune "tu esti piatra mea de moara legata de gatul meu" sau "nu e nimic de capul tau". Toate aceste fraze sunt schizofrenice si obliga copilul la supunere, dependenta afectiva absoluta, obliga copilul sa traga concluzii defavorabile in favoarea sa.

Cand nu exista victima, nu exista nici agresor. Victima intretine rolul agresorului asta e si micul paradox. Cand vrei sa scapi de rolul victimei, exista tendinta, cel putin initial, sa preiei modelul agresorului, sa te impotrivesti sa incerci sa il faci sa simta, ca un fel de razbunare, ce ai simtit tu. Aici intervine "pericolul". De asemenea in viata reala intervin multe aspecte ce atenuaza aceste caracteristici. Normal, tu poti sa le simti foarte intens, mai ales cand iei contact prima data cu o asemenea teorie, insa cand spui "gata, plec" trebuie sa te gandesti daca partenerul are macar un sambure de dorinta de a se transforma. Ce face agresorul? Poate isi comuta rolul catre alte relatii - la serviciu, de exemplu, poate are un moment de revelatie, propice inceperii unei terapii de cuplu, poate va cauta asiduu sa te puna iar in rolul de victima. Ideea e ca daca fugi, fara sa incerci sa iti dai seama ce a condus la situatia asta, ai sanse sa nu descoperi care dintre variantele astea e cea adevarata. Un agresor, este in sinea lui, tot o victima, dar la nivel spiritual, sa spunem (un om care nu stie sa obtina ce isi doreste prin cai sincere, un om care este obsedat de control, etc.), si e cu atat mai mult "tragica" situatia lui pentru ca in momentul in care rolul ii este desconspirat, nu va beneficia de "compasiunea" celor din jur- si acest lucru activeaza agresivitatea lui.

Nu am zis ca intreruperea relatiei in sine este rea, ci ca fuga nu mi se pare o solutie! Pentru ca daca fugi de pe picior de victima, in relatia urmatoare fie vei fi agresor, din frica de a nu fi victima, fie vei fi iar victima, pentru ca nu ai invatat nimic din relatia ce tocmai s-a sfarsit.

De unde apare si de ce exista aceasta patologie agresor - victima? Ea se perpetueaza din generatie in generatie, e o contaminare din familie, parintele agresor isi contamineaza copilul in primii 7 ani de viata. Daca copilul e agresat dupa cei 7 ani, dupa ce i se dezvolta celelalte tipuri de inteligenta (cand nu mai crede tot ce vede) acel copil nu va dezvolta o patologie prea grava. Felul in care se poarta parintii cu copilul in primii 7 ani, cei 7 ani de acasa, se numeste SCRIPT. Acest script, care e totdeauna negativ, copilul il va purta toata viata cu el, si va face mereu si mereu aceleasi greseli fiindca nu e constient de scriptul sau imprimat din familie.

Cum e inteligenta copilului pana la 7 ani? Daca spre un copil de 5 ani vine un caine latrand care vrea sa-l muste, copilul inchide ochii si gata, pentru el cainele a disparut si copilul nu se mai teme. Daca spunem unui copil de 3-4 ani ca in podul casei sunt fantome, acel copil ani de zile se va teme ca din pod vor cobori fantome, el crede absolut tot ce i se spune, si daca parintii lui sunt niste impostori, el nu va sesiza, decat ca nu va intelege nimic din ambivalenta lor care insa in timp va produce grave perturbari in relatiile sale de mai tarziu. Va crede toata viata in Mos Craciun, cand de fapt pentru el Mos Craciun chiar nu a existat.

Cum se manifesta acesti copii? Ei sunt foarte tematori in prima zi de scoala, plang, si incearca sa fuga. Cand sunt mai mici nu pot fi lasati sub nici o forma singuri. Cand vor fi mai mari, vor fi dependenti de partenerul de viata, acei copii sunt adultii de maine care vor lega relatii numai pentru a nu fi singuri. Lipsa unui sentiment real intr-o relatie, duce la persecutie si victimizare fiindca evident, acel copil devenit adult, nu i s-au oferit sentimente si siguranta de care avea nevoie. Copiii institutionalizati manifesta un puternic sindrom de abandom, care de fapt e un sindrom din frustrare la lipsa de afectiune.

Situatiile TAMPON, sau PARATRASNET: Parinti casatoriti din diverse interese, se pomenesc ca au un copil (la dorinta egoista a mamei care spune sotului: "Eu vreau sa am cu orice pret un copil".). De obicei in cupluri fara sentiment nu mai apare al doilea copil. Cei doi care nu se iubesc, pentru a putea ramane impreuna fara a se agresa prea tare, devin agresori pentru copil. Fac un hobby din el, il POSEDA ca pe un obiect. Un copil care s-a nascut normal psihic si fizic, care are un anumit potential si niste abilitati de a presta o profesie, este directionat in cu totul alte directii, "sa fie in viata ce a vrut si nu a putut tata". Asa pot sa apara medici, avocati, procurori, judecatori.

In Romania, multi parinti fac copii pentru ei, pentru parinti, nu pentru copii. Putin le

pasa sa observe ce abilitati are copilul lor, ei investesc in ceea ce ei decid ca trebuie sa faca acel copil. De aceea nu avem profesionisti de calitate. In OCCIDENT, parintii fac copii pentru ei, pentru copii. Chiar daca nu exista un sentiment foarte puternic, lipseste manipularea care la noi e generalizata.

Ce e SCRIPTUL (scenariul de via) ?

Scriptul reprezinta pozitia de viata si o suma de principii (decizii) insusite in copilarie, sub influenta figurilor parentale. Avem SCRIPT peste tot, la nivel de individ, la nivel de familie, la nivel de tara si la nivel de continent. Scriptul poate fi INDIVIDUAL, sau colectiv. Evident, vedem cu totii ce script COLECTIV e in Romania, in Suedia sau in Irak.

Scriptul ia nastere ca urmare a injonciunilor parentale (mesajul secret - esti o piatra de moara legata de gatul meu - de la Copilul nebun al mamei poate avea efect fatal pentru baiat, la fel cum mesajul secret de la Copilul nebun al tatalui poate determina destinul fetei - esti o tarfa nenoricita). Daca copilul le respinge partial printr-o contrainjonctiune va avea un script sustenabil o buna bucata de viata (de exemplu, trebuie sa mor=scriptul, dar nu atat timp cat voi munci pe branci sau voi ajuta pe altii=contrascriptul). Deseori contrascriptul este dat de starea eului de Parinte a parintelui biologic. Vezi matrigea scriptului descrisa de Claude Stainer. Deci asa pot apare nenorocitii cu script de sclav care gandesc inconstient "am dreptul sa exist atat timp cat muncesc pe branci". Iar daca sunt concediati, sinele lor este neantizat de Parintele critic, drept pentru care se pot sinucide dupa o banala concediere.

Cand scriptul negativ al uneo populatii se generalizeaza si se amplifica mult, apar conflicte, razboaie (sistemul social se autoregleaza).

Scriptul e ca un virus, el vrea sa supravietuiasca, si cel mai grav, sa se amplifice din generatie in generatie (fiecare individ mai adauga ceva in plus de la sine la scriptul familiei sale, in sens negativ). El distruge atat agresorul cat si victima. Dar el in sine, SCRIPTUL supravietuieste (daca cei contaminati apuca sa procreeze). Asa poate pieri un neam, cand ultima veriga, ajunsa la psihoza, nu mai poate progrea.

Esti de neam bun sau de neam rau? De ce boierii din vechime, nobilii, urmareau acest aspect? Nu se refera numai la starea materiala, ci si la cea spirituala. Cine se casatoreste cu un agresor, isi poate condamna neamul la pieire in cateva generatii. Totusi omul "liber" daca e mai puternic, isi poate salva "victima" partener de viata. Cel mai greu de salvat e agresorul, fiindca el nu sufera atat de mult ca victima, nu cauta nici o vindecare si nici o salvare, decat foarte rar. Am intalnit soti care brusc s-au linistit dupa ce si-au bagat in mormant sotia (au reusit sa isi ucida "mama", care nu le-a dat drept de existenta). Sau, am intalnit parinti care brusc au devenit "enigmatici si cuminti" dupa ce si-au adus copiii in psihoza si i-au internat pentru totdeauna intr-un azil de nebuni. Copilul demonic din parinte s-a linistit, pentru ca a transmis blestemul (injonctiunea "nu exista") altuia (sa ti se intample tie ca sa nu mi se intample mie), nu conteaza ca a fost vorba chiar de propriul copil. Am cunoscut si parinti care nu s-au linistit pana la moarte si au murit psihotici, pentru ca obiectul agresiunii lor, copilul, a plecat de acasa si astfel nu au mai avut pe cine agresa, decat pe ei insisi. Si s-au agresat, pana la psihoza.

In diverse religii, scriptul se numeste DEMON (pentru ca vine din subdiviziunea cea mai profunda a personalitatii, numita Copilul din Copil). Toti oamenii care nu au propria terapie facuta cu cineva care e eliberat din script, TRAIESTE IN SCRIPT ("Cari toata lumea zace in cel ru").

A te elibera de scriptul cu care ai iesit din familie, inseamna a fi un OM LIBER. Asta urmaresc toate religiile si toate filozofiile. Propria devirusare. Sa nu agresezi pe nimeni, si sa nu fi agresat. Sa nu porti resentimente si sa poti ierta, eliminand proximitatea (intimitatea) cu agresorul (cu parazitul emotional). Si nu in ultimul rand sa te poti apara, sa sti sa-ti sustii cauza, fara a calca limitele celuilalt (asa zisa asertivitate).

Concluzie: nu exista vina, si agresorul la randul sau a fost o victima. Cine doreste, se poate elibera.

Cunoscand lucrurile de mai sus, putem deveni constienti de noi insine, si atunci putem obtine ceea ce dorim. GANDIREA POZITIVA capata astfel un sens. Cum poti gandi pozitiv daca ai un script infect, daca tu insuti nu-ti acorzi dreptul la existenta, datorita Parintelui critic din structura ta de personalitate? Sau daca ai o relatie infecta? Daca ai parinti infecti? Daca tu ai un comportament infect? Daca pierzi relatie dupa relatie dupa acelasi tipar dar nu poti constientiza de ce? Intreaba-te, ce Mos Craciun ai avut, ca sti cine esti! ________________________________________________________

Privirea de peniten

Este privirea care spune "te voi face s suferi n locul meu". Este privirea care o au oamenii aflai n ateptarea "marelui mcel" (cum spune Eric Berne), pe care-i vedem zilnic prin statii de transport, la cozi la ghiee, etc. Nu e o privire mnioas, ncruntat, intit ci o privire imprecis, n gol, ncrcat de ur i repro la adresa tuturor. Actorul care a ales s joace privirea de peniten are pe el un tricou inscripionat pe fa cu "am ales iadul" iar pe spate "dar te iau cu mine n el". Este bine s v ferii de juctorii cu privirea asta, simpla ntalnire a privirii noastre cu

privirea de peniten a altuia ne poate modifica starea de dispoziie penru o secunda sau mai multe. In popor se mai numeste deochi, englezii i spun "the evil eye". A avea n familie un actor permanent cu privirea asta e un dezastru.

Ce influen are privirea de peniten asupra copilului mic i cine o arunc asupra lui nc din primul an de via, copilul percepe mesajele non verbale (un zmbet, o privire senin sau una ncrcat de ur). Daca-i zmbim, el ne zmbete, daca ne ncruntm amenintor, e posibil s plng. Asta ne spune ca e vulnerabil, starea sa emoional e total dependent de starea emoional a adulilor (prinilor si).

S ne imaginm c tatl copilului e un brbat captiv sexual intr-o relaie de cstorie nedorit cu mama copilului.

La nceput cei doi, mama i tata erau doar un cuplu, el mulumit sexual de ea, ea mulumit c el i vede de treab i nu o agreseaz ca partenerul anterior. Ea vrea un copil pentru ea, ca s-i suplineasc ei golul sentimental din relaie (ea nu e ndrgostit de so).

El accept gndind: "copilul va fi o garanie pentru mine c imi rmne <<prostituata nepltit>> n cas i nu voi fi nevoit s dau banii la prostituate".

Copilul se nate. Vin responsabiliti n plus. Soul nu e iubit nici de soie nici de socrii si unde e ginere. Neiubinu-i soia i neavnd din familie simul datoriei de tat, un asemena so ncepe s se simt ca un prizonier.

i ce face atunci? Dupa fiecare conflict cu soia sau socrii, arunc o privire de peniten asupra copilului mic de 1-2 ani pe care nu-l percepe ca fiind al sau.

Privirea spune: "fira-i tu a-l dracu, din cauza ta trebuie sa stau aici, sa-mi fac datoria de tat, sa te cresc, sa te hranesc, sa te imbrac. Ia sa vedem ce ai putea face tu in schimb pentru mine sa ma despagubeti? "

Si incepe falsificarea si deturnarea destinului copilului n direcia dorit de tat si in complicitate cu mama copilului, care sa nu uitam, a procreat pentru sine, nu pentru copil. Prin urmare copilul nu-si apartine siei ci va dezvolta un sine compliant, va fi ce vrea mama i tata daca vrea s supravieuiasc. Sinele su original, va rmne undeva in urm ingropat in leagnul unde primea privirea de peniten i unde trebuia s fie leganat mult timp pn putea adormi.

Ce porunci transmite copilului privirea de peniten?

- Nu tri

- Nu exista sau nu ai dreptul la existen

Ce mesaje vrea sa transmita inconstient parintele copilului?

- Ai dreptul s existi dac m vei despgubi pentru tot ce ii ofer (nu neaparat financiar, cel mai adesea moral, copilul va fi ce vrea tata sau mama in viata, nu ce vrea sau ce poate copilul).

- Dar n final va trebui s suferi (sa fi nefericit) ca i mine pentru a ma simti eu OK.

Ce tip de personalitate prefer s joace asemenea privire? Schizoid-paranoidul. Ce nu stie schizoidul e ca nu va deveni mai fericit nefericind pe altii. Dimpotriv se va inconjura de oameni nefericiti ca si el care-i vor spori nefericirea.

i mai aduce aminte copilul devenit adult de unde are neputina de a se bucura? Nu. Dac motenete genetic structura printelui schizoid, va juca i el privirea de peniten asupra altora.

Privirea de peniten poate demoniza copilul mic (daca acesta are o structur receptiv). Asa apar copiii care mutileaz cini, pisici, sau criminalii juvenili.

Prinii spun c vor sa fie copiii lor:

- fericiti

- cu incredere in sine

- bogai

ns, totul merge dup exemplul personal.

Doar un om fericit, va avea copii fericii.

Doar un om gospodar care se iubete pe sine va avea copii bogai.

Doar un parinte care are incredere in sine va avea un copil cu incredere in sine.

Doar un parinte constient va avea copii constienti de sine... s.a.m.d.

Copilul imit faptele si starile sufletesi ale parintelul, nu vorbele sale. De aceea nefericitii vor avea copii nefericii i sunt suficient de incontieni s nu anticipeze asta, iar n final se minuneaz cum de s-a repetat destinul.

Cei care scapa cu bine din institutia familiala patologica sunt doar cei cu structura puternica. Restul vor juca pana la sfarsitul vietii rolurile invatate in familie, de nefericit, de sarac, de umil, de psihotic. Iar tehnicile actoricesti (frazele, mimica, pantomima) sunt tot ale parintilor, care se imprima in copii. Mediul social pozitiv poate modifica in bine pe cei cu ochii mintii deschisi, pe cei constienti de sine. _______________________________________________________

Nu folosi (prea des sau prea mult) c se stric! S nu risipim banii! - "omul srac, e al doilea drac"

E jocul preferat al celor cu interdicie precoce la bucurie si care doresc sa-i faca si pe cei apropiati la fel de nefericiti ca si ei. Agresorul nu doreste ca victima sa se bucure pentru ca o victima care se bucura este perceputa libera si in afara controlului. E un sfat" al prinilor ctre copii des ntlnit i se refer n special la electrocasnice.

Mesajele printelui ctre copil sunt urmtoarele (aa cum sunt ele percepute de subcontientul copilului) :

a) m deranjeaz c te joci cu jucriile mele (spune Copilul negativ din Printe).

b) aa i transmit eu un mesaj c eti doar tolerat pe terenul meu i nu acceptat (iubit)

c) dac e s se strice ceva, are voie s se strice doar cand eu folosesc, ca daca va folosi altcineva, sigur se stric

d) i dac se stric nu cred c se mai poate repara

e) iar dac se poate repara va costa enorm

Ca o parantez fie spus, ce nu stie printele (sau nu vrea s tie) e c un aparat trebuie s fie bine lucrat, de calitate (daca aa vrea patronul fabricii) dar are voie s se strice, iar perioada de garanie o stabilete managerul funcie de nivelul de calitate al fabricaiei impus de patron.

Din cele 5 puncte (pe lng c denot o tulburare psihic), dac sunt spuse de tat, putem deduce c n familie exist un mascul, dar nici decum un brbat. Poate un brbat s se team c se stric ceva cnd misiunea sa e s repare (sau in orice caz s se intereseze pentru o persoana calificata)?

Cand are loc un eveniment neplcut care nu figureaz pe lista ta de sarcini s l rezolvi ai voie s i fie team, e natural i firesc. ns prin definiie, un brbat nu are voie s i manifeste temerile sale n preajma copiilor (mai ales pe cele cu mesaj devalorizant la adresa lor). Dar tocmai cei tulburai psihic sunt o cascad de manifestri exterioare negative.

Dac un tat se manifest ca atare, e un printe normator negativ care nu a avut un model patern sntos. Deasemenea nu va putea transmite copilului su de sex masculin un model patern (de brbie) ci unul de femeie nevrotic, temtoare de orice (ca n povestea drobului de sare).

Se mai poate deduce c nu e in stare sa bat un cui drept (nu are chef pentru ca nu face parte din programarea sa parentala) sau s nurubeze un urub care l vede zi de zi atrnand gata gata s cad i s devin de negsit.

Alte mesaje din genul "nu folosi c se stric":

- nu clca apasat c deranjezi vecinii de dedesupt (calc cu team, ca i cand nu ai fi n casa ta)

- s ai grij de lucruri asa cum am avut si eu (foloseste-le cu team ca si cand nu ar fi ale tale); nu atinge pe langa intrerupator, nu te sprijini de ziduri (zugraveala trebuie sa fie eterna, ca sa nu risipim banii pe ea tot la 2-3 ani)

- daca nu as fi avut grija de lucruri n-as fi avut nimic acum ("daca m-as fi bucurat de lucruri si de via fr teama, poate n-as mai dori acum s m ia dracu" aviz grijuliilor de obiecte)

- nu sta la joaca pana tarziu ca se face frig (nu te juca/bucura prea mult ca eu urasc bucuria)

- nu te masturba ca ajungi impotent (se va termina ca salamul intr-o buna zi, sau vei avea doar numai cand te vei masturba - in cazul fetitelor)

- ce rau imi pare de tine cand esti bolnav (strica-te mai des pentru ca atunci simt si eu ceva pentru tine, mila, compasiune); copilul nva s se mbolnveasc pentru a primi ceva de la prini (atenie, o jucarie) si asa ramane toata viata, un jucator al jocului "vezi ce bolnav sunt? Ar trebui s m iubeti pentru asta!" sau "cat sunt de bolnav si amarat si nimeni nu ma iubeste!"

Cum se rezuma toate acestea intr-o singura propozitie? Absenta sentimentelor (fata de sine si de oricine). Absenta credintei. Absenta sperantei.

Oamenii care practica jocul "nu folosi ca se strica" nu au sentimente pentru ei insisi, prin urmare nu au sperant si incredere c vor putea repara sau inlocui tot ceea ce se stric.

Acestia sunt cei care mai au i acum Dacia 1300 pe care nu se vad urme de rugina, tv telecolor luat pe ou nainte de `89 i main de spalat Alba Lux (o cutie de tabl cu moric). Destinul mai face din cand in cand sa le roada soarecii instalatia electrica la masina si asa scapa de ea, in incendiu, sau cu programul rabla, sau un scurtcircuit la masina de spalat veche de 25 de ani care-i scuteste de viata pe care se incapataneaza sa n-o traiasca.

Prinii care dau porunca "nu folosi c se stric" copiilor lor, i condamna la o via mediocr, fr bucurie, pentru ca porunca asta mai inseamna si "nu te bucura", pe care copiii ascultatori o extind la toate nivelurile in viata lor si mai tarziu in viata copiilor lor.

De unde vine porunca "nu folosi ca se strica" Aceasta porunca se transmite de foarte de demult. De pe vremea cand existau sclavi care nu aveau nimic si care generatii intregi priveau la ce au stapanii lor. Insa nelocuind cu stapanii in casa, sau in orice caz nefiind in preajma stapanilor cand acestia se bucurau de ce aveau, au ramas cu dorinta de "a avea" si cu nestiinta de "a se bucura". Singurele bucurii ale sclavilor erau mancarea si sexul (ca sa produca alti sclavi).

Unii sclavi, au reusit sa ajunga astazi din pozitia de golit masa de la nunti si botezuri in propria traista, la pozitia de lider politic (insa ei au ramas tot la nivel de caltabo, palinca, adica neam de traist). Vor s aib, orice, dar s aib, s posede, ca nu se stie cand se intorc vremurile grele. Si ce au, sa fie rar folosit ca

sa tina vesnic.

______________________________________________________________

PRINTELE "NAZIST" I PORUNCA "GREETE !" SAU "NU REUI !"

Nazitii aveau nevoie ca victimele lor incarcerate in lagrele de exterminare sa greseasca cat mai curand (si des posibil) oferindu-le astfel un pretext pentru o executie individuala sumara. Pentru asta foloseau o atitudine de intimidare, exprimata verbal dar mai ales non verbal prin privire, postura corporala de atotputernic in fata caruia deinutul nu putea afia decat o postura de invins pentru a nu fi considerat sfidator.

Ofierii naziti ocheau prima data pe cei mai "sfidatori" dintre detinuti care refuzau postura de invins. Exista copii, adolescenti, care in fata anumitor profesori se pierd cand sunt scosi la tabla insa in scris iau note mari. Cum se explica? Foarte simplu, copilul se pierde in fata profesorului care seamana ghiciti cu cine, cu parintele critic negativ de acasa care l-a intimidat constant.

Nu exista copii timizi si inhibati fara un parinte critic negativ in spatele lor.

Ce e un parinte critic negativ?

Iata un proverb bun: "Spune-mi ce grup de persoane admiri, ca sa stiu ce parinti ai avut". Unul care-i admira pe nazisti si uniformele lor, care declara des ca iubeste ordinea, disciplina si cinstea a avut sau mai are (asta nu conteaza) parinti "nazisti" si este el insusi o copie a lor . Ei, daca un asemenea individ face un copil si

ghinion, copilul are structura slaba, ce vom avea? Un om timorat care greseste cand e privit, observat, pentru ca acasa un "nazist" il observa si-l critica in permanenta (a critica persoana pentru greseala sa se numeste repros si e considerat un gest neproductiv, trebuie criticata greseala nu persoana si oferit ajutor). Deci, parintele unei asemenea persoane care se prezinta ca timida si lipsita de incredere in sine e un "nazist" care l-a randul sau a fost crescut de un "nazist" dar care s-a adaptat pentru ca a avut o structura psihica mai puternica. Insa nu poti miza la infinit pe loteria genetica. Candva in lantul familial va aparea un copil cu structura slaba, care se va numi anxios, depresiv, molu, greu de cap etc. iar parintele "nazist" va avea grija sa-i imprime in cap aceste convingeri pentru toata viata.

Caracteristica principala, sau "porunca" principala care o da parintele "nazist" e "GREETE!"

Cum se d aceasta porunca?

Parintele da o sarcina copilului uneori peste puterile sale, fara sa-l invete cum sa o rezolve si asteapta privindu-l batjocoritor sa greseasca, pentru ca e aproape sigur ca va gresi. Copilul simte privirea batjocoritoare si neincrezatoare a parintelui, i citeste gandul anticipativ si impulsul sau intern e de a gresi si va gresi. Recompensa parentala vine de indata: "stiam eu ca nu esti bun de nimic!" sau si mai rau, copilul e ignorat, tatal critic negativ se intoarce inspre mama si vorbeste despre copil la persoana a III-a in prezenta copilului: "bata-i soarele pe aia (copiii altora) cat sunt de destepti si ce pot, si el (copilul sau) nimic nu poate!" E o fraza extrem de maligna pentru copil din 3 motive:

1) i d de neles copilului c nu exista ca persoan pentru tatl su (pentru c-i este ignorat prezena, se vorbeste despre el ca si cand nu ar fi de fa pentru c nu merit sa fie considerat prezent, ntrucat a greit)

2) este comparat cu altii, judecat si condamnat/clasificat "toti sunt destepti, doar tu esti prost".

3) transmite subliminal un mesaj copilului: "daca esti asa de prost comparativ cu toti ceilalti copii atunci nu ai cum sa reusesti, din partea mea poti sa si incerci, dar e inutil fiindca vei claca sigur"

Punctul 3 va reprezinta un punct din scenariul parental - "incearca dar nu reusi" - , copilul devenit adult va face orice-i sta in putinta ca in final sa aiba un esec, sa fie dat afara din servici, sa pice un examen, sa devina urt de catre partener in asa fel ca partenerul sa divorteze de el etc.

Parintele isi doreste inconstient esecul copilului pentru a-si confirma siei ca e valoros, pentru ca prezis esecul copilului. Cand parintele se simte lipsit de valoare, are nevoie ca in prezenta sa s existe permanent cineva "care nu poate nimic", acest cineva fiind o garantie pentru totdeauna a valorii parintelui "care poate totul". E suficient sa ai alaturi pe cineva "care nu poate nimic" pentru a te reumple de valoare ori de cate ori ai fost devalorizat la servici sau in cercul de prieteni. Si cine e mai la indemana decat copilul care trebuie sa isi accepte pozitia celui "care nu e bun de nimic" daca vrea sa traiasca (sa fie gazduit, hranit si imbracat de parinte).

Ce se intampla pe viitor cu copilul

Stim de la analiza tranzactionala ca eul nostru e structurat pe 3 identitati, toate coexistand in inconstient, unde se completeaza sau se paraziteaza una pe alta si doar cate una se manifesta constient la un moment dat. Cu timpul parintele biologic patologic devine Parintele critic negativ din capul copilului. Acest Parinte abstract, virtual, va parazita starea de Adult a copilului (si copilul are Parinte, Adult si Copil), copil care pe masura ce creste va dezvolta un Adult slab, parazitat de Parintele sau negativ, "nazist". Acest adult va gresi des in viata pentru ca i s-a

poruncit in copilarie sa greseasca, cum anume, am vazut.

Chiar daca parintele biologic moare, chiar daca copilul fuge de acasa inainte sa moara, Parintele "nazist" din capul sau va pleca cu el in canal, la orfelinat, in alt ar la familia adoptiv (de aceea unii adopta copii cat mai mici pentru ca nu sunt virusati).

Copilul greseste ca sa faca pe plac parintelui, greseste din iubire pentru el, parintele e minunat, atotputernic, atotstiutor, iar copilul mic si prost si probabil asa va ramane pentru toata viata. Greseste ca sa faca pe plac parintelui, pentru asta fiind rasplatit cu mancare si haine, adapost, iar acum cand e mare greseste din dorinta inconstienta de a se face placut de ceilalti (paradoxal).

Ce motivatie are parintele sa se comporte asa cu copilul sau? Asa scapa parintele de trairile sale negative, facand din copil un recipient pentru ele. El, parintele se simte bine psihic (pe moment) distrugand mintea copilului pe care l-a facut din placere, nu din dragoste. Acest tip de educatie se transmite din generatie in generatie si se consolodeaza in momentul cand se intalnesc doi oameni deosebit de negativi, care nu se vor musca unul pe celalalt mortal atata timp cat intre ei exista un copil tampon care devine paratraznetul tuturor frustrarilor.

Ce fel de parinte se simte valoros cand copilul sau greseste, atunci cand poate "demonstra" lipsa de valoare a copilului sau? Parintele "nazist" care in psihologie se mai numeste si paranoic sau paranoid. In cazuri extreme, ce tulburare va dezvolta copilul sau? Schizofrenie paranoida. Copilul va fi in razboi cu toata lumea (lume reprezentand ceilalti copii, mai destepti si mai buni decat el asa cum i-a demonstrat tatal sau paranoid). Nici prin minte nu-i da copilului devenit si el paranoic ca singurii cu care ar trebui sa fie in razboi legitim sunt parintii sai iar lumea exterioara nu are nimic de a face cu afacerea paranoica de familie. Orbirea afectiva, dependenta afectiva il deruteaza pe tanarul paranoic in devenire care isi indreapta ostilitatea fara motiv asupra celorlalti oameni. Motivatia inconstienta? Distrugerea posibililor competitori la dragostea parintilor sai un fel de gelozie (ca si pisicul care bate alt pisoi mangiat de stapan). Pentru tanarul paranoic, ceilalti

ar fi fost copii mai buni decat el pentru parintii sai, care desi sunt atat de "minunati" ca parinti au avut un mare ghinion cu un asemenea copil "care nu e bun de nimic", care "greseste" permanent.

Cea mai mare problema a acestor copii deveniti adulti e neacceptarea manifestata asupra tuturor, care vine din neacceptarea de sine care la randul ei vine din neacceptarea permanenta la care a fost supus copilul. Daca nu ai trait acceptare si intelegere, nu ai de unde sa sti ce e neacceptarea, lipsa de intelegere, motiv pentru care neacceptarea este manifestata inconstient si greu de controlat (vezi relatii instabile cu scandaluri permanente).

Ce e de facut

Constientizarea acestor lucruri, intarirea Adultului, pentru a putea elimina parazitarile Parintelui paranoic (care e un fals eu) si acceptarea propriului Copil, asa cum e el si cum nu a fost acceptat de parintele biologic si nici de Parintele negativ din capul celui suferind (vezi neacceptarea de sine).

Ceea ce nu stiu cei din familii paranoice e ca starea de copil nu dispare niciodata din noi. Paranoicii detesta copiii si le calca in picioare sufletul. Copilul ramane cu noi toata viata, el reprezinta sentimentele si emotiile noastre, daca moare copilul natural si liber din noi nu mai avem cu ce ne bucura. Tratamentul tulburarilor psihice e intarirea Adultului si eliberarea Copilului care e adaptat non-OK, negativ.

Adultul devine puternic (se intareste) atunci cand exista cei 4 piloni ai sanatatii psihice pe o fundatie sanatoasa, sau cand absenta unuia e compensata in mod sanatos (nu patologic). Dupa ce Adultul din om devine puternc, el va avea grija de Copilul din el. Individul care nu stie sa aibe grija de Copilul din el, evident ca nu stie sa aibe grija de sufletul propriului sau copil real daca il va avea sau daca il are deja.

In concluzie, starile de Parinte negativ cu/si starea de Copil adaptat negativ (slugarnic/rebel, depresiv/demonic) fac parte din starile de fals supraeu, fals sine impiedicand dezvoltarea unui identitati-eu puternice. Inlaturand starile de falsa identitate (constientizand de unde vin si de la cine le-am copiat) Adultul-Eul nostru e liber sa actioneze iar Copilul natural scapa de lanturi si se poate juca-bucura pana la adunci batraneti si chiar sa umble in haine viu colorate si tinuta sport. ________________________________________________________ Ce este comunicarea disociata si de ce apare ea

Comunicarea dintre Victima si Agresor - cum ajunge victima sa manipuleze agresorul

Sa presupunem ca victima, in calitate de sotie si victima, este inconstienta de faptul ca langa ea are un sot agresor lipsit de sentimente autentice pentru ea (si la urma urmei chiar sentimentele ei in relatie sunt discutabile):

<<Cei doi merg pe strada si sotia vede un zid de culoare alba. Ea se adreseaza sotului: - Uite un zid de culoare alba, proaspat vopsit, ce bine arata Sotul agresor raspunde: - Ce zid alb? Alb pe dracu, e negru toata ziua, nu vezi, esti chioara?>>

Am folosit culorile alb-negru, ca sa scot in evidenta intentia clara a sotului de a-si agresa sotia afirmand opusul adevarului, plus o agresiune verbala ("nu vezi, esti chioara?") care ataca integritatea fizica a sotiei, astfel ca aceasta sa se simta degradata si

umilita.

Sa presupunem ca aceasta agresiune continua pe acelasi patern. Sotia spune, hai sa facem asta, sotul spune, nu, facem astalalta, ce zici tu mai tarziu (si de fapt niciodata). Azi asa, maine asa, sotia deduce ca pentru a obtine adevarul de la sot, respectiv un raspuns afirmativ conform cu realitatea, trebuie sa afirme contrariul adevarului, adica sa minta. Asa ia nastere comunicarea disociata, schizoida dintre victima si agresor.

Iata DE CE pe viitor VICTIMA va comunica in mod disociat cu AGRESORUL. Cum anume va ajunge sa se desfasoare dialogul de mai sus:

<<Cei doi merg pe strada, si sotia vede un zid de culoare alba, proaspat vopsit, si se gandeste la zidul lor de la curte, care e negru de murdarie: Ea se adreseaza sotului: - uite un zid de culoare neagra Sotul agresor raspunde: - ce zid negru? e negru pe dracu, e alb toata ziua, nu vezi, esti chioara?>>

Din acest dialog, sotia - victima e in continuare agresata, devalorizata, dar cel putin obtine un raspuns care corespunde realitatii, ZIDUL E ALB.

In continuare, in planul actiunii, ea invata sa nu mai ceara sotului, "hai sa facem cutare lucru" ci ii va spune, "hai sa nu facem cutare lucru". Atunci sotul agresor cade in capcana si decida sa faca acel lucru, implinind fara sa stie dorinta sotiei sale pe care o agreseaza in toate planurile.

Ei bine, imaginati-va ca in acest mediu schizoid se naste un copil, in mod sigur dorit numai de mama. Ce sa inteleaga el de aici? Va deveni din ce in ce mai confuz, pana se va disocia si el, dar la modul inconstient.

p.s. desigur, normal este ca sotia ca nu fie doar un copil vesnic solicitant pe langa sotul ei, ci sa-i propuna doar "ai dori sa faci/sa facem cutare sau cutare lucru?" Daca el raspunde nu ea trebuie sa accepte/respecte asta, si daca nu-i convine sasi caute alt sot. Cand sotia primeste o tigaie in cap, se plange tututor, dar bine bine, de ce stai cu el i-ar raspunde terapeutul? Da-i si tu sau pleaca de langa el. ___________________________________________________________ Despre ur

Am folosit scurta vacanta de care am avut parte pentru a mai micsora putin deficitul de lectura din ultima vreme. Din cartile de pe lista, una dintre cele mai interesante mi s-a parut "Despre ura" a lui Gabriel Liiceanu. Am mai tratat subiectul urii aici, motiv pentru care i-am si acordat prioritate acestei carti.

Impartind ura in doua categorii, "ura de reactie" ca efect al unui rau pe care ti l-a produs cineva, si "ura de pornire" izvorata fara ca obiectul urii sa aiba vreo contributie, dandu-se exemplul lui Cain (motivatia fiind, in acest caz, invidia), autorul se opreste mai mult asupra categoriei a doua, considerata a fi mult mai des intalnita si mai periculoasa.

De-a lungul vietii, in mod constient sau nu, ne comparam cu cei pe care ii intalnim. "In fata calitatilor deosebite ale altuia nu exista alt mijloc de salvare decat iubirea", spune Goethe, idee prea putin luata in seama. Desi iubirea este mai "rentabila", de cele mai multe ori oamenii aleg calea resentimentelor.

Gabriel Liiceanu observa ca daca in cazul lui Cain, odata cu crima a disparut motivatia urii, in locul ei aparand remuscarea si constientizarea greselii, in perioada moderna a aparut un nou fenomen: ura "cu program", la scara larga, si acorda un spatiu larg analizei acestui fenomen. Sprijinite de o ideologie dezvoltata de "intelectuali tradatori" (cei care si-au abandonat rolul de aparatori ai valorilor umane, ai adevarului si ai dreptatii), crimele motivate de ura incep sa capete o justificare. Ex: Curatam lumea de evrei (tigani, handicapati etc.) pentru a o face mai buna. Cel care uraste (si ucide in numele ideologiei care o justifica) are sentimentul ca face un lucru bun si este dispus sa o faca de cate ori este necesar. Aceasta stare de spirit a caracterizat lumea in unele perioade ale secolului XX, comunismul si nazismul fiind exemple elocvente in acest sens. Influenta lor se manifesta pana astazi, autorul sugerand ca situatia tensionata din societatea romaneasca este urmarea urii acumulate in ultimii zeci de ani.

In incheiere, mi s-a parut memorabila observatia ca

"a confunda obtinerea fericirii cu inaltarea unor idealuri marete pe ura si crima nu cred ca este un lucru bun. De fapt a lichida jumatate dintre membrii unei societati si a-i convinge pe ceilalti ca acesta e pretul care trebuie platit pentru fericirea lor este suprema barbarie a modernitatii si o dovada ca societatile pot fi

oricand victimele unor criminali periculosi."

"Ura nu ne face mai fericiti" este o idee pe care ar trebui sa ne-o amintim mai des. Mult mai des.

(http://www.apolodorisme.ro/2007/08/despre-ura-gabriel-liiceanu/)

_______________________________________________________

Cum ar trebui sa fie intr-o familie

Din pacate, putini sunt parintii care asteapta cu nerabdare sa-si cunoasca copilul, de obicei multi isi doresc ca progenitura lor sa le semene sau sa devina ceea ce ei nu au reusit. Sau, cum excelent a spus Iosafat, sa fie la fel de nefericiti ca ei, sa nu traiasca. Ba chiar sa le fure viata si experientele posibile, nu cumva sa o duca vreodata mai bine decat ei. Nu stiu daca ati observat, insa deseori ceea ce aude un copil nu se potriveste cu ceea ce simte. "Unde da mama creste" sau "Te iubesc, de aia te bat, o sa-ti foloseasca mai tarziu", de exemplu, il indeamna pe copil sa se simta vinovat pentru sentimentele lui justificate de indignare, furie sau suferinta atunci cand e batut. Parintele ii sugereaza atunci ca ar trebui sa se simta incantat, ceea ce la unii copii se si intampla pana la urma... iata radacinile masochismului de mai tarziu. Copilul se formeaza astfel: peste caracteristicile lui innascute, se suprapun cele dobandite din mediu in relatiile cu mama, tata, toti cei din jur. Fiecare relatie mama-copil, tata-copil etc e diferita. E greu sa existe doua relatii la fel. Rolul unui parinte (in mod ideal) este de suport (foarte important cel afectiv, adica grija pentru sufletul lui), dar si de incurajare spre autonomie. Iarasi, rar se intampla asa ceva. Cele doua extreme ar fi neglijarea si cocolosirea. Prea multa autonomie si prea putin suport, respectiv prea mult suport si prea putina autonomie. O mama care

nu-si incurajeaza copilul sa se imbrace singur, de pilda, daca acel copil e inclinat din fire catre pasivitate, poate ajunge sa fie imbracat ca un bebelus si la noua ani. Sau sunt mame care simt o anxietate foarte mare cand copilul "vrea sa-si ia zborul", adica isi fac prieteni sau isi admira profesorii (gelozie, teama de abandon). In extrema cealalta, exista parinti care nu pot suporta supararea copilului lor. Sau criticile. Sunt nesiguri pe ei, au nevoie continua de aprobare neconditionata si reactioneaza violent cand copilul vrea sa schimbe ceva in relatia cu ei. In mintea lor, copilul trebuie sa-i considere perfecti. Ba mai mult, exista cazul nenorocit cand ii atribuie copilului rolul de a fi recipientul afectelor lor insuportabile si nu rareori vedem cum un parinte care s-a certat cu seful vine acasa si isi bate copilul. Pozita copilului este ideala pentru un comportament de acest gen, caci copilul nu are unde sa fuga (decat poate in lumea lui interioara - si cum se apara depinde foarte mult de firea lui), copilul este fortat de dependenta lui sa ramana in relatie cu parintele, oricum ar fi acesta. Si auzeam pe cineva spunand ca acest ultim caz este foarte des intalnit la cei care mai tarziu isi vor alege profesia de psihoterapeut. Intrucat toata copilaria au "dus in spate" cel putin o persoana. As mai adauga doar ca, in ciuda dorintelor noastre, interiorizam si multe parti negative ale parintilor nostri. Si este ingrozitor de greu sa acceptam lucrul asta. Pur si simplu preferam sa-i idealizam si sa fugim de adevar, pentru ca asa e mult mai usor. Din toate punctele de vedere. E mai usor, de exemplu, sa-ti expulsezi furia sau angoasa intr-un un copil mult mai mic decat tine, spunandu-ti in sinea ta ca parintii tai au fost minunati cand te-au batut (deci ca si tu esti), decat sa te abtii si sa-ti bati mintea sa-l intelegi.

Copilul in principiu trebuie sa-si asculte parintele cu ochii deschisi. Chiar daca are parte de programare negativa, copilul poate alege sa respinga principiile negative impuse de parinte. Chiar si dependenta afectiva o poate respinge de la o anumita varsta daca realizeaza ca e dependent de persoane cu o atitudine incorecta fata de el. Devin importante modelele exterioare. Pentru asta insa e nevoie de inteligenta emotionala destul de mare.

Un agresor se simte bine, cata vreme victima lui crede in el si in minciunile lui; cand victima nu-l mai crede, atunci incepe chinul lui.

Coordonatele vietii umane (pilonii sntii psihice sau pilonii casei psihice)

1.Activitatea (locul de munca, in acord cu aptitudinile si alegerile personale). Este locul unde dm energie psihic, emoional i fizic. 2.Relatia din sentiment autentic (cu partenerul, copiii) 3.Viata sociala (cercul de prieteni) 4.Viata personala (hobby-urile, ceea ce faci pentru sufletul tau, in spatiul tau privat, in timpul tau privat; ea nu se poate suprapune cu punctul 1, fac bani distrandu-ma, delectandu-ma sau ma delectez fcnd bani).

Din ultimele trei coordonate primim energie, endorfinele psihice, daca exista sentimentele adecvate, pozitive. Ele nu pot fi obtinute cu forta, ci prin alegerile care le facem la inceput de relatie, prietenie.

Acestia sunt cei 4 piloni pe care sta casa unui om sanatos psihic. Totodata cei 4 piloni reprezinta si mijloacele de iesire din script, daca acetia sunt autentici.

Cine pune in primejdie acesti piloni? Un agresor psihic interzice ultimele 3 coordonate din viata victimei sale si limiteaza sau deturneaza prima coordonata, activitatea, profesia, totul in scopul de a devaloriza si a face victima dependenta de el. Femeile din medii defavorizate social sunt alegerile ideale pentru agresorii vicleni care se tem permanent de singuratate. De obicei agresorii psihici au doar primele doua coordonate ale vietii, se tin puternic de primul stlp, meseriaprofesia, iar in relatie agreseaza puternic. Prietenii si hobby-urile lipsesc. Aceste coordonate ale vietii umane sunt o expresie a caii comune de exprimare a celor trei stari ale eului, Parinte-Adult-Copil. Starea eului de Copil si Parinte sunt alterate

la agresori, iar Adultul singur nu poate realiza relationari complexe si nici nu doreste sa se joace (hobby-ul este o activitate de joc). Cele mai complexe interactionari umane sunt flirturile, caracterizate printr-o tranzactie ulterioara in duplex ce implica 4 stari de ego (Jocurile adultilor Eric Berne, pg. 26). Agresorii psihici nu se numara printre cei mai mari curtezani, ba dimpotriva, femeia preferata de acestia e femeia victima cel mai adesea din mediul rural, care la randul ei a avut un tata agresor. Agresorul cauta totdeauna un om care se simte inferior lui si alaturi de care se poate simti superior. Nu doreste niciodata un partener egal sau superior. Personalitatea dizarmonica si increderea in sine scazuta nu le permite acest demers. Astfel apar simbiozele.

Daca omul este dependent (nu are rezolvate dependentele emotionale, materiale, sexuale, narcisice, etc.), cei 4 piloni pot deveni ei insisi niste dependente:

1. Job-ul sau carierea pot deveni fie workoholism, fie goana dupa slava deart a lumii

2. Relaia poate deveni dependen emoional i/sau sexual pe termen lung

3. Viaa social, prietenii pot nsemna sa nu iti accepti singuratatea, pentru ca in singuratate chinul dependentelor e mai mare decat in grup, sau si mai rau, poti alege satisfacerea dependentelor in grup, consum de droguri in grup, sex in grup, furt in grup, e mai facil asa decat in solitudine

4. Viata personala, hobby-urile, pot insemna fuga de realitate, mascarea depresiei (de ex. o persoana care munceste 8 ore din care 4 sta pe messenger la servici sau pe forumuri de discutii, vine acasa si se joaca la computer inca 8 ore, sau, vagabondeaza, pe jos, cu masina, cu motocicleta, zile, luni, etc.). O sa ma mai gandesc daca vagabondajul e o modalitate eficienta de a scapa de dependente (vezi filmul Forest Gump).

Deci, cei 4 piloni functioneaza dupa ce omul devine din dependent, independent emoional. Toti oamenii cu tulburari psihice au diverse dependente (emotionala de parinti, partener, sexuale, materiale, de jocuri de noroc, de imagine de sine, de bani, de putere, de mancare, de placere de orice fel etc.). Bun, veti spune ca daca eliminam toate dependentele ar insemna sa nu mai traim. Poate si viata insasi e o dependenta. Ca trebuie sa mancam ca sa traim (dar ce, traim ca sa mancam?) Una e necesitatea, alta e dependenta. Dependenta e atunci cand ai o casa si mai vrei altele si altele si tot asa. Dependenta e atunci cand te-ai masturbat odata pe ziua in curs si pana seara mai cauti cateva filme porno (in cazul barbatilor) pentru a te masturba, sau cateva povesti erotice pentru excitare (in cazul femeilor). Dependenta e atunci cand pe langa 3-4 sticlute de parfum pe care le ai in baie, acumulezi 300 iar baia arata ca o drogherie.

Cand dispar dependenele? Unii spun ca atunci cand ai o viata OK. Eu nu pot sa spun asa, pentru ca am vazut oameni cu terepia incheiata cu oameni profesionisti si tot in imoralitate si dependente au sfarsit (poate pentru ca au ramas sa traiasca in Romania si s-au introiectat de la mediul social). Asadar nu au emigrat, ci au ramas in Romania unde saracia i-a obligat la compromisuri. Oare, asta sa fie cauza? Trebuie sa facem compromisuri datorita saraciei? Le-am facut deja de cateva mii de ani si nu am devenit mai bogati. Eu zic ca poti trai oriunde si sa nu fi dependent. Cu o conditie. Ca omul sa comute setul sau de valori ceva mai sus, spre D-zeu. Insa trebuie sa stie cum sa comute. Asta nu se invata in psihoterapie. Deci mai departe, dupa o psihoterapie cognitiv comportamentala e necesara o post terapie, pentru comutare, asa cum spune si psihiatrul Scott Peck sau asa cum arata filozoful Ken Wilber referitor la cum isi traseaza un individ granita identitatii lui personale, care daca e la nivel de posesii - el e masina lui, femeile lui, averea lui, pozitia lui sociala, etc. terapia nu poate avea succes). Un dependent() poate fi recunoscut usor pentru ca ori cauta placerea ori cauta sa fie iubit, acceptat. Un independent cauta sa ofere ceva daca i se cere, daca vrea si cand vrea, cauta sa iubeasca, dar nu asteapta nimic in schimb, pentru ca e independent (daca primeste ceva in schimb bine, daca nu nu, dar important e ca nu se simte faptul ca ar dori ceva la schimb, si asta tine de nonverbal). Asadar, oamenii se impart in dependenti (victime potentiale, agresori) si independenti (neutri, potentiali salvatori daca li se cere). Dependenii i-a mai numi i oameni fr D-zeu, chiar dac au fost iubii autentic de prini. Nu toti copiii iubiti devin "ingeri" asa cum nu toti copiii neiubiti devin obligatoriu "demoni", ceeace se poate constata in realitate. E si unul

din motive pentru care nu e de nici un folos a da vina pe parinti retroactiv (desi ei sunt responsabili pentru educatia noastra, a fiecaruia).

Mijloacele prin care un om i atinge un obiectiv n via Cele 4 mijloace prin care un om isi atinge un obiectiv in viata (Adultul din Analiza Tranzactional):

1. Increderea in sine, stima de sine, sentimentul valorii de sine (este bine conturat la copiii intelesi si acceptati neconditionat de catre parinti). 2. Simul datoriei fata de propria persoana, fata de familie, fata de sociatate/comunitate. Se invata in familie dupa cum si-a facut datoria parintele fata de copil. I-a oferit jucaria care nu a avut-o el cand era mic, i-a cumparat hainele care i-au lipsit lui, l-a dat la facultatea pe care nu a putut-o el face, simtul datoriei va fi distorsionat grav. 3.Comunicarea eficient, modul in care comunici cu ceilalti pentru a-ti atinge un obiectiv. Comunicarea de pe pozitie ofensiva, cu trufie, de atotstiutor, naste defensiva in auditoriu si esec pentru initiator. Comunicarea de pe poziia defensiv de "cine btut" genereaza deasemenea respingere. Comunicarea poate fi cu rezultat (eficienta), sau fara rezultat (ineficienta). Comunicarea eficienta este cea de la egal la egal (OK - OK). 4.Sentimentele autentice, cu rol de busola, ne orienteaza si ne motiveaza spre un anume obiectiv. Sentimentele ne spun daca ne-am facut datoria corect sau ne-am asumat false datorii.

Aceste 4 mijloace sunt alterate la copiii neiubii intr-o masura mai mica sau mai mare generand comportamentele parazite compensatorii.

In momentul in care copiii sunt fortati sa accepte deciziile si alegerile parintilor in ce priveste viata lor personala, copiii pot deveni monstrii ai egoismului, impunand

si ei altora propriile decizii si gusturi. Alegerile si achizitiile care le vor face acestia in viata sunt in primul rand pentru compensarea traumelor emotionale. Adultul care constant nu a primit jucaria dorita cand era copil cel mai probabil nu se va nu satura niciodata in viata s achizitioneze jucarii pentru sine (cumparatorul compulsiv de mai tarziu)

Fostii copii traumatizati de cele mai multe ori isi rezuma viata la satisfacerea mecanica a trebuintelor primare (mancare, sex, imbracaminte, procreatie, adapost) obtinerea beneficiului imediat, mergnd pn la a face troc cu sentimentele asa cum au invatat in familie (ce faci tu pentru mama ca sa-i arati cat de mult o iubesti?). Nerespectand-si propriile sentimente sau ale celorlalti, asumandu-i false datorii, este normal s apar nemultumiri si depresii. Oamenii cu false sentimente fata de sine si ceilalti, vor alege cai mincinoase in viata, pentru ca le lipseste busola (dragostea). Ei sunt membrii sectelor, adeptii tratamentelor excentrice cu cristale sau licori magice, si evident victimele a tot felul de excroci pentru ca primii care nu au fost cinstiti cu ei si i-au amagit au fost chiar parintii lor (copiii iubii nu pot fi minii).

Aceste 8 puncte, (cele 4 coordonate ale vietii umane plus cele 4 mijloace de atingere ale unui obiectiv), reprezinta un sistem solid, prezent in viata oamenilor impliniti, sistem invatat de mic in familie prin exemplul personal al parintilor.

Pe acest sistem 4+4 se insista in orice tip de psihoterapie valida. Fara constructia celor 4 piloni (casa sanatatii psihice) si a celor 4 mijloace (Adultul) alunecarea in script (comportamente imature) si revenirea la simptome (psihiatrice) e inevitabila. Simptomele (psihiatrice) dispar si vindecarea reala apare atunci cand cele 8 puncte sunt cladite (in pasi mici). Pastilele de la psihiatrie nu pot tine loc de piloni si mijloace si nici nu responsabilizeaza pe nimeni. ___________________________________________________________

NOI DECIZII ADULTE

1. Eu sunt un brbat (o femeie) n toat firea i m decid ca, indiferent de ct de grea ar deveni viaa mea, s nu-mi fac ru (accidental sau/i intenionat), s nu fac ru altora i s nu nnebunesc. (este o permisiune pe care ti-o dai ca sa nu te sinucizi ori sa nu incerci eliberarea catarsisul prin psihoza)

2. Eu sunt un brbat (o femeie) n toat firea i m decid s-mi fac contiincios datoria , ntreaga datorie, dar n nici un caz mai mult, n aa fel nct s m simt bine i s in realmente seama de ceilali! (decizia pe datorie; constiincios se refera la calitativ, intreaga la cantitativ, fata de tine insuti, fata de familie, si fata de comunitate).

3. Eu sunt un brbat (o femeie) n toat firea i m decid s-mi exprim i s-mi apr opinia bine chibzuit, n aa fel nct s m simt bine i s in realmente seama de ceilali! (decizie pe comunicarea cu finalitate versus comunicarea fara finalitate)

4. Eu sunt un brbat (o femeie) n toat firea i m decid s-mi percep, s-mi exprim, i s-mi apr sentimentele i dorinele, n aa fel nct s m simt bine i s in realmente seama de ceilali! (decizie pe sentimentele autentice, nu parazite)

(noile decizii se iau din starea eului de Adult cu acordul Copilului interior, care tine de emotional si subconstient)

Important: pana nu sunt rezolvate conflictele intrapsihice (dintre constient si inconstient), pana parintii mentali nu sunt scosi din mintea pacientului, acesta nu va lua deciziile adulte decat eventual din frica (frica de abandon, de moarte prin infometare, si prin urmare nu vor fi niste decizii care sa dureze in timp)

Tipuri de inteligen eseniale in relaionarea cu ali oameni

Inteligenta interpersonala

Inteligenta interpersonala, echivalentul inteligentei emotionale (EQ) a lui Goleman ne ajuta sa observam diferente intre oameni, sa lucram mai usor si mai bine cu ei, intelegandu-i. Ne ajuta sa actionam mai bine in echipe, sa anticipam mai usor reactiile celorlalti punandu-ne in locul lor si sa mediem conflicte. Aici, un rol important il are empatia, capacitatea de a recunoaste usor emotiile celorlalti si a rezona cu ele. Am sa scriu zilele ce urmeaza un post special despre cum se comporta un om empatic si am sa incerc sa subliniez si partile rele fiindca, da!, exista si astfel de parti.

Unul dintre putinele tipuri de inteligenta care ne este util indiferent de domeniul in care activam, indiferent daca suntem condusi sau conducem.

Inteligenta intrapersonala

Am lasat special la urma inteligentele mai cu greutate. Inteligenta intrapersonala ne foloseste in cautarea noastra constanta de a identifica propriile puncte slabe sau tari, sentimente, de a formula scopuri personale si, in general, de a ne intelege si dezvolta continuu. Pe scurt, e vorba de introspectie si, in general, oameni introverti, care prefera sa lucreze singuri, desi nici asta nu este o regula.

Oamenii cu o inteligenta intrapersonala iesita din comun se cunosc si inteleg foarte bine pe ei, au o predispozitie spre ceea ce se numeste gandire filosofica, capacitati extraordinare de focus-are si sufera adesea de perfectionism.

Inteligenta existentiala

Stiu, am zis ca in teoria lui Gardner exista doar 8 tipuri de inteligenta. Asa credeam. De fapt, asa credea si el pana cand a simtit nevoia sa faca o adaugire. E cam acelasi tip de adaugire pe care au simtit nevoia sa o faca si altii cu ceea ce numeam intr-un post precedent SQ (Spiritual Intelligence). In incercarea de a fi si mai precis, SQ-ul lui Gottfried este o combinatie intre Inteligenta intrapersonala si aceasta Inteligenta existentiala ale lui Gardner. Adica ia cate putin din fiecare.

Gardner explica inteligenta existentiala, simplu, ca fiind capacitatea de a exprima si analiza asa numitele intrebari existentiale precum: cine suntem noi? de ce murim? de ce suntem aici? what is the purpose of life? mentionand ca acest concept de existenta e la fel de strans legat de cel de credinta ca si de cel de identitate.

Melanie Klein i teoria ei despre iubire i invidie

A existat in Anglia o femeie geniala pe nume Melanie Klein. Ea (niste americani contemporani cercetatori in psihologia dezvoltarii din punct de vedere al intersubiectivitatii i-au confirmat presupunearea prin experimente pe nou-nascuti) a sustinut ca agresivitatea e innascuta, ea exista in noi indiferent de sex. Ea a mai spus, facand psihoterapie cu copii psihotici sau autisti si cu adulti psihotici, ca sursa psihozei e invidia. Sau mai bine zis, daca ai ghinionul sa te nasti cu o tendinta pronuntata catre invidie si mai ai ghinionul sa ai o mama care sa nu se priceapa prea minunat sa-ti satisfaca nevoile afective in primele sase luni de viata, atunci ai sanse sa ai cel putin tendinte psihotice serioase ca adult.

In mare, M. Klein spune ceva foarte frumos: motorul dezvoltarii noastre este iubirea. Iubirea diluaza si micsoreaza agresivitatea si ura induse de frustrarile inerente aparute din mediu.

Agresivitatea e normala, practic ne ajuta sa supravietuim. Ideea e cum ajunge sa se manifeste. De exemplu umorul este tot o forma de agresivitate, dar e acceptata cultural. La fel jocurile pe computer violente. Sau cartile cu criminali in serie. Sunt nenumarate feluri prin care se poate exprima agresivitatea ca adult.

Alcoolismul este o forma de auto-agresiune. Sigur ca poate fi insotita si de violenta, sa zicem domestica.

Parerea mea este iarasi ca modurile in care se modeleaza agresivitatea in noi depind si de factori intrapsihici si de mediu. Modelul parental este doar un factor, probabil important, dar mai exista multi altii care influenteaza cum se manifesta agresivitatea in noi ca adulti.

Invidia

Kleinienii (sunt o scoala mai ales britanica) sustin ca invidia e innascuta. Mai bine zis capacitatea de a simti invidie e innascuta. Unii o au puternica, altii deloc, altii slaba. Asta e o opinie controversata, nu toti sunt de acord cu ea, insa mai mult de jumatate dintre clinicienii care au lucrat cu psihotici o confirma. Sigur este faptul ca agresivitatea este innascuta. Orice om se naste cu capacitatea de a simti ura, furie etc. Asta pentru ca agresivitatea este cu siguranta necesara supravietuirii. E interesanta ideea ca mama ar fi ea insasi invidioasa si i-ar transmite-o cumva bebelusului ei. Initial mama are rol reglator pentru afectele foarte puternice ale bebelusului. Cine a auzit un bebelus plangand stie cat de puternice sunt starile lui afective. Problema vine din faptul ca bebelusul care simte invidie are tendinta de a nu suporta (in mare, e prea mult de scris daca ajung la detalii) faptul ca nu se poate descurca singur, fara mama lui. Exemplu: bebelusul vrea sa suga la san si mama nu e langa el. Atunci tipa si

plange dupa ea. El poate sa astepte (tine cont ca vorbesc de primele sase luni de viata) doar o perioada foarte limitata in timp, de ordinul secundelor sau minutelor. Daca aceasta perioada e depasita, mama poate fi respinsa cand vine. Asta iarasi se intampla des cu toti bebelusii. Atunci ce face ? Pai, de pilda, poate respinge initial sanul mamei. Sau il poate musca. Sanul pe care si-l dorea si lipsea a devenit rau. In mod normal, daca mama isi pastreaza cat de cat stapanirea de sine si bebelusul nu e invidios, lui o sa-i treaca, dupa niste secunde o sa accepte linistit sanul. Daca e invidios simte cam asa "Ea are ce vreau eu bun si nu e mereu la dispozitia mea. Nu pot sa suport ca exista ceva bun in afara mea, de care eu sa depind. Asa ca il distrug (in fantasma de exemplu ii neaga importanta, n-are nevoie de mama, se descurca singur)." Exemplul cu serviciul pe care i-l faci cuiva si te trezesti ca apoi persoana in cauza iti face o figura e similar. Acea persoana nu suporta gandul ca cineva il poate ajuta si ca ea nu s-a descurcat singura. Ca popor tot asa, in loc sa-si concentreze eforturile pe a castiga si ei bani, incearca sa distruga ce au altii. De exemplu fura de la patron, desi poate ca el se poarta frumos cu angajatii si poate ca l-a ajutat cu multe pana in acel moment.

In ce masura parintii pot impregna invidie in copilul lor eu nu am o opinie formata. Daca sustii ca tendinta de a simti invidie e innascuta, atunci evident ca nu se poate asa ceva. Dar mi se pare foarte posibil sa le incurajeze inclinatia catre invidie. Si mai posibil e sa le incurajeze o tendinta depresiva, sa nu se bucure de lucrurile placute din viata fara sa se uite mereu in curtea vecinului. Sau xenofoba de genul "numai noi, familia, suntem de incredere si buni, ceilalti te sapa si sunt prosti si rai".

Trebuie sa adaug ca ideea M. Klein ca una dintre conditiile necesare psihozei e invidia, este o idee controversata. Unii cred in ea, altii nu. Dar n-am fost foarte clara. Ea sustine ca tendinta sa simti invidie e innascuta. Unii o simt, altii nu, chiar din nastere. O idee sustinuta de aproape toti, in schimb, este ca tendintele psihotice si inclinatia spre psihoza (chiar daca ea se declanseaza mai tarziu), se formeaza in primul an de viata. Si nu e vorba ca mama incurajeaza sau nu invidia, e ceva

intern, o simti sau nu, pur si simplu.

Clinic si experimental s-a dovedit deja ca dezvoltarea omului se petrece intr-un schimb de afecte in relatie cu mama sau persoanele care ingrijesc bebelusul. Ceva de genul: bebelusul plange (are nevoie de hrana, sau sa fie schimbat, sau sa nu stea singur etc), mama vine si ii indeplineste nevoia, il consoleaza, ii calmeaza suferinta cand el plange. Bebelusul capata experienta, incepe sa inteleaga cu timpul ce se petrece cu el, ca de exemplu ca mama va veni pana la urma (chiar daca e la servciu), capata incredere in mediu, isi formeaza asteptari.

Mama "descifreaza" plansul bebelusului ei. Apoi il consoleaza si "ofera semnificatie experientei"(Bion) lui. Sa luam un exemplu. Bebelusul ii e foame. Dar el n-a invatat inca sa asocieze durerea pe care o simte in stomac cu lipsa hranei. Beblusul simte ca il ataca pe dinauntru ceva (ca si cum i-ar macina peretii stomacului). Tipa disperat atunci, in mintea lui ii e teama ca va fi distrus. Mama, care stie (pentru ca ea are notiunea timpului) ca bebelusul ei n-a mancat de 4 ore, vine, ii incalzeste biberonul si il hraneste. Bebelusul e acum satul, multumit, adoarme in bratele ei. Metaforic, este ca si cum mama i-a luat plansul si i-a dat in schimb hrana si iubire, intelegere. Incetul cu incetul, bebelusul asociaza durerea provocata de foame cu lipsa hranei si invata sa astepte sa fie hranit.

Dar ce se intampla daca bebelusul simte invidie? Pai, isi invidiaza mama pentru ca, pe de o parte ea nu plange alaturi de el si ca pe de alta parte ea are hrana. Acest bebelus nu poate fi consolat. Si asta pentru ca in el ura e mai mare decat iubirea. Daca ti s-a intamplat sa faci un serviciu cuiva si, in loc sa primesti recunostinta, primesti critici (ca n-ai facut destul) sau vreo alta forma de atac, e cam acelasi caz.

Apoi, pe de alta parte, mama se poate sa nu-si inteleaga bebelusul, sa nu fie receptiva la nevoile lui. Sau, sa fie atat de anxioasa, incat sa-si smulga parul din cap si sa fuga din camera, daca el plange si ea nu stie exact ce se petrece cu el. Daca in mod constant, mama ii ofera bebelusului infometat altceva, de exemplu, il schimba, bebelusul ramane singur cu suferinta lui si iarasi poate aparea o

inclinatie catre psihoza.

E foarte mult de scris despre asta. Insa in mare, agresivitatea se diminueaza prin schimbul de iubire dintre bebe si cei din jur, asa bebelusul de simte inteles si dobandeste incredere in mediu.

Sa fie oare pozitia depresiva aka "ingrijorarea" lui Melanie datorata acestui tip de invidie ? Continui sa cred ca invidia asta nu e data de ursitoare. Cred ca mama psihotica regresata invidiaza pe bebe care e indreptatit sa fie sters la popou si hranit cu dragoste si lapte cald de la san, e indreptatit sa obtina atentie in fiece secunda, drept pe care ea l-a pierdut si poate ca nici nu l-a avut vreodata de la mama ei. Ura asta a mamei se poate traduce in acte ratate insesizabile cu ochiul liber. Poate uita de bebe cateva secunde in plus, scapa din greseala usa cu zgomot, etc... Adicatelea cum naiba sa se poarte o mama care n-a trecut de stadiul oral la bebelusul ei de 1-6 luni? Un fel de "Ia sa vezi cum e cand ai nevoie si nu capeti, asa cum nici eu nu am capatat niciodata." Eu cred ca mama ne "suficient de buna" il invata pe copil sa fie invidios, poate ca prin propria ei invidie. Poate ca ea la randul ei il invidiaza/uraste pe bebe pentru lipsa responsabilitatilor si grijilor. Poate ca inconstient ii arata ca e o povara. Asta cu invidia aparuta din senin... asa... ca din intamplare...imi miroase a aparare, fie ea si a lui Melanie Klein. ....................................

Mai sus sunt "depozitiile" a doi useri de pe forumul Roportal.ro ("Taina" si "Kallisti"), aici.

Ce cred eu (cel care am realizat site-ul) despre invidie? Cred c e nscut i ntrit prin mesaje non verbale de prinii invidioi (deci intrit prin model

parental). Ce nseamn nscut? Ask God! Nu tiu!

Iubirea din perspectiva lui Erich Fromm

Erich Fromm ( 1900-1980), psihanalist si scriitor, a publicat in 1956 lucrarea The Art of Loving (Arta de a iubi ) , in care a expus teoria sa asupra iubirii . El porneste de la premisa izolarii funciare a individului uman. Nasterea omului semnifica alungarea sa din starea de bine definita intr-o stare nesigura si deschisa . Omul considerat ca viata constienta de sine insusi este puternic marcat de sentimentul izolarii care naste starea de anxietate (Fromm E. , 1995 , pag. 15) . Pentru a depasi starea de izolare , individul uman recurge la o serie de actiuni . Prima dintre ele ar fi incercarea de a atinge iluzia disparitiei lumii si aceasta dispune de trei mecanisme : - practici orgiastice sexuale ( indeosebi in societatile vechi ) ; - folosirea drogurilor si a alcoolului ; - cautarea orgasmului sexual fara iubire . Toate aceste cai de a obtine iluzia disparitiei lumii si a scapa de izolare au cateva caracteristici comune : sunt intense , au loc in toata personalitatea , sunt trecatoare si periodice . O a doua cale majora de depasire a izolarii este conformitatea cu grupul . Aceasta solutie este probabil cea mai frecventa forma de uniune : uniunea bazata pe conformitatea cu grupul , obiceiurile sale , cu practicile si credintele sale . Rationamentul individului in acest caz este : Daca sunt ca toti ceilalti , daca nu am sentimente sau ganduri care sa ma deosebeasca de ei , daca ma conformez ca obiceiuri, imbracaminte si idei tiparelor grupului sunt salvat de trairea infricosatoare a singuratatii (Fromm E. , 1995 , pag. 19 ) . A treia cale de a atinge uniunea si a depasi prin aceasta izolarea este activitatea creatoare . Intr-o activitate creatoare , persoana care creeaza - creatorul - se

uneste cu opera sa - creatia .

Toate aceste cai de depasire a izolarii sunt insa partiale : unitatea relizata in activitatea creatoare , de foarte multe ori , nu este interpersonala , unitatea relizata prin fuziunea orgiastica este trecatoare , unitatea prin conformare este doar o pseudo-unitate . Singura solutie in realizarea uniunii interpersonale este insa iubirea .

Fromm vorbeste de o iubire matura si de o alta imatura . Iubirea matura este uniunea in care se pastreaza propria integritate si identitate . Iubirea imatura este de tipul uniunii simbiotice . Uniunea simbiotica biologica este cea dintre mama si fat , iar cea psihica este masochismul , in forma pasiva si sadismul , in forma activa . Spre deosebire de cea matura , iubirea imatura presupune fuziune prin renuntarea la integritate .

La copilul mic, sentimentul izolrii dispare ct timp este prezent mama. Pentru el, ntreaga lume, cldura, sigurana, hrana i vine prin mama sa. Treptat, nva s perceap c mama i zmbete cnd mnnc, l ia n brae cnd plnge, o ntreag gam de experiene ce se cristalizeaz n ideea c este iubit. Este iubit pentru pentru ceea ce este, pentru c este copilul mamei sale. Iubirea matern este necondiionat, copilul nu are nimic de fcut pentru a fi iubit, este iubit pentru c este neajutorat, dar n acelai timp aceast iubire nici nu poate fi cucerit, produs; dac exist, e ca o binecuvntare, dar dac nu exist, nu poate face nimic pentru a o recpta. Pentru majoritatea copiilor pn aproape de 8-10 ani, problema este aproape exclusiv aceea de a fi iubii. Pn la aceast vrst, copilul nc nu iubete, ci doar rspunde cu bucurie i recunotin dac este iubit. Acum apare sentimentul c iubirea poate fi produs prin propria activitate, oferirea unui zmbet, a unui desen.

Treptat, pe msur ce copilul crete, prezena fizic a mamei devine insuficient i atunci apare cutarea altor ci. Copilul, pe lng sigurana oferit de iubirea matern, ncepe s simt nevoia de cluzirea i de autoritatea tatlui, care l nva s se descurce cu problemele ce-l ateapt n societatea n care s-a

nscut. n primii ani ai vieii, copilul are slabe legturi cu tatl su, deoarece mama este cminul su, natura, oceanul sursa vieii. Tatl nu reprezint lumea natural, ci cellalt pol al existenei umane, lumea disciplinei, a gndirii, a aventurii. Tatl l nva pe copil, i arat calea n lume. Dar iubirea patern este condiionat, trebuie meritat, poate fi pierdut dac greeti. Dar n acelai timp, iubirea patern are i un aspect pozitiv n aceea c poi face ceva pentru a o obine sau pstra.

Fr aceast etap, copilul risc s rmn neajutorat, rmnnd cu un caracter receptiv, adic cu dorina intens de a fi protejat, de a primi, de a fi ngrijit, lipsindui trsturile paterne care snt disciplina, independena, puterea de a fi stpnul propriei viei. Un astfel de adult va cuta protecia mamei n femeile din viaa sa i chiar n brbaii aflai n poziii de autoritate.

Aspectul important ce apare acum este acela c iubirea este o activitate, nu o pasiune, este de fapt practicarea unei puteri umane, i nu ceva pasiv, e altceva dect doar a fi ndrgostit.

A iubi nseamn n primul rnd a da i nu a primi. Din pcate aciunea de a drui este de obicei greit neleas. Cea mai rspndit eroare, fcut de fiinele cu un caracter receptiv, este aceea c a da nseamn a renuna la ceva, a face un sacrificiu. Caracterul mercantil este dispus s dea, dar numai dac primete ceva n schimb; s dea fr s primeasc nseamn pentru acesta s fie nelat, iar a da nseamn a te srci. De aceea majoritatea indivizilor de acest fel refuz s dea. Alii i fac o virtute din a da, n sensul c snt convini c fac un sacrificiu, iar acceptarea acestui sacrificiu este considerat de ei ca o virtute. Pentru caracterul productiv ns, a da i deci i a iubi are o semnificaie diferit; a da este cea mai nalt expresie a puterii. Prin actul de a da triesc din plin i m bucur, aciunea de a drui exprim propria vitalitate. n sfera material este bogat cel ce druiete mult, nu cel ce are mult. n sfera sexual, brbatul se druiete pe sine prin organul su sexual, iar femeia se druiete, deschizndu-se pentru a-l primi. Dar cel mai important al druirii este sfera uman, oferirea a ceea ce e viu n sine, bucurii, gnduri, tristei.

Ca aspect superior al druirii, fr de care nu poate exista, iubirea este o putere ce produce iubire. Cnd tnrul i-a depit dependena de alii i a cptat ncredere n forele sale umane i curajul de a se bizui pe sine, el capt i puterea de a depi teama de druire i de iubire.

n afar de druire, caracterul activ al iubirii implic nc 4 aspecte:

- Grija pentru cel iubit, care este cea mai evident n iubirea mamei pentru copilul ei. - Responsabilitatea, neleas nu ca ndatorire i ca ceva impus din exterior, ci ca rspunsul voluntar la nevoile, exprimate sau nu, ale unei alte fiine. - Responsabilitatea ar putea degenera uor ntr-un caracter posesiv, dac nu ar fi nsoit de respect. Respectul (respicere = a privi la) nseamn capacitatea de a vedea o persoan aa cum este ea; nseamn preocuparea ca cellalt s se dezvolte pe propriile sale ci pentru binele su i nu apentru a m servi pe mine; implic absena exploatrii. Iubesc pe cellalt aa cum este, nu aa cum a vrea eu s fie. Respectul exist doar pe baza libertii i devine posibil doar dac eu miam cptat independena, pot exista fr proptele i fr nevoia de a domina sau exploata pe cineva. - Nu poi respecta o persoan fr a o cunoate profund, iar cunoaterea ar fi goal fr preocuparea pentru cellalt.

Aadar, iubirea este o atitudine, o orientare a caracterului, iar problema iubirii este cea a unei aptitudini i nu a unui obiect. Numeroi oameni i nchipuie c e foarte simplu s iubeti, totul e s gseti obiectul potrivit. Aceasta ni se trage din mentalitatea cultural actual bazat pe schimburi reciproc avantajoase care guverneaz piaa produselor i a muncii, ce este impregnat nu numai n domeniul material, ci i n cel afectiv.

n drumul ctre maturitatea afectiv, adolescentul i depete egocentrismul, nemaiconsidernd persoana cealalt ca un mijloc de satisfacere a propriilor nevoi, ci nevoile celuilalt devin chiar mai importante. Te iubesc pentru c am nevoie de tine devine Am nevoie de tine pentru c te iubesc.

Fiind exclusiv prin natura sa, iubirea erotic rmne cea mai neltoare form de iubire. Frecvent confundat cu trirea impetuoas a ndrgostirii, ea ncepe cu cderea brusc a barierelor dintre doi strini. Pentru cei mai muli, separarea de cealalt persoan fiind resimit n primul rnd la nivel fizic, depirea acestei separri nseamn uniunea fizic. Odat ce ne artm i sub aspecte secrete, profunde, renunnd treptat la toate scuturile sufleteti, avem senzaia c l cunoatem pe cellalt la fel de bine ca pe noi nine. Sau, mai corect spus, la fel de puin. Aceste apropieri aparente tind s se reduc odat cu trecerea timpului, iar aparenta iubire pare c dispare n neant. Toate aceste iluzii se bazeaz pe caracterul neltor al dorinei sexuale. Odat mplinit, ea are darul s nlture sentimentul anxios al singurtii, dar acest lucru nu este de durat, i, ca orice alt dorin, dup un timp, se cere din nou mplinit iar i iar, eventual cu pretenii din ce n ce mai mari. Dorina sexual poate fi alimentat de frica de singurtate, de dorina de a cuceri sau de a fi cucerit, de vanitate, de dorina de a rni, sau de iubire, putnd avea la baz orice sentiment puternic, din care iubirea este doar unul din ele. Fiind de obicei legat n mintea celor mai muli de ideea de iubire, se ajunge prea uor la concluzia c doi tineri se iubesc cnd doar se doresc unul pe cellalt din punct de vedere fizic. Iluzia odat pierdut, singurtatea va fi resimit mai acut odat cu trecerea timpului dac iubirea erotic nu este completat i cu un alt tip de iubire, cea freasc.

Asta implic s iubesc din esena fiinei mele i s simt fiina cealalt n esena fiinei sale. Greete cine i nchipuie c-i dovedete intensitatea iubirii iubind doar o singur fiin i manifest indiferen i lips de compasiune fa de toi ceilali. Noi sntem toi parte din Unul, n esen sntem Acelai. Aceasta este iubirea freasc. Aceasta a spus Iisus cnd te-a ndemnat s-i iubeti aproapele ca pe tine nsui. Dac percepi n cellalt mai cu seam suprafaa, percepi n primul rnd deosebirile, adic ceea ce separ. Doar dac ptrunzi pn la esen realizezi o legtur de la centru la centru, atingmd maturitatea n iubire.

Modul n care rosteti te iubesc depinde de adncimea de unde aceste cuvinte provin i fac ca ele s ajung exact n aceeai zon a fiinei n ochii creia privim atunci cnd le spunem.

Iubirea, spune Fromm este o activitate , un afect pasiv . La modul cel mai general , caracterul activ al iubirii poate fi descris prin afirmatia ca a iubi inseamna in primul rand a da si nu a primi. Dincolo de acest element al iubirii , caracterul activ al iubirii devine evident prin faptul ca implica intotdeauna cateva elemente de baza , comune tuturor formelor de iubire . Acestea sunt: grija , responsabilitatea, respectul si cunoasterea.

Iubirea este grija activa pentru viata si dezvoltarea celui iubit. Acolo unde aceasta grija activa lipseste , nu exista iubire . Grija si preocuparea implica un alt aspect al iubirii, aspectul responsabilitatii .

Responsabilitatea, insa, nu trebuie inteleasa ca indatorire, ca ceva impus cuiva din exterior , ea este un act in intregime voluntar, este raspunsul unui individ uman la nevoile, exprimate sau nu , ale unei alte fiinte umane. A fi responsabil inseamna a fi in stare si a fi gata sa raspunzi.

In cazul mamei si al copilului aceasta responsabilitate se refera, in special, la grija pentru nevoile fizice , iar in iubirea dintre adulti ea se refera la nevoile psihice ale persoanei celelalte.

Responsabilitatea ar putea degenera usor, capatand un caracter posesiv, de dominatie, daca nu ar exista o a treia componenta a iubirii: respectul.

Respectul nu este frica si veneratie; ci inseamna, din punct de vedere etimologic (lat. respicere) capacitatea de a vedea o persoana asa cum este ea, de a fi

constient de individualitatea sa unica. Respectul inseamna preocuparea ca cealalta persoana sa se dezvolte si sa se desfasoare pe caile sale proprii. Dar nu este posibil sa respecti o persoana fara sa o cunosti.

Cunoasterea, ca aspect al iubirii, trebuie sa patrunda in miezul lucrurilor , sa nu fie o simpla cunoastere de suprafata. Ea este posibila numai daca poti depasi preocuparea pentru tine insuti si poti vedea persoana cealalta in proprii sai termeni. Trebuie sa cunosc obiectiv persoana cealalta si persoana mea pentru a fi in stare sa-i vad realitatea sau, mai bine zis , sa ma ridic deasupra iluziilor, deasupra eventualelor imagini irational distorsionate despre celalalt. Numai cunoscand o fiinta umana obiectiv pot sa-i cunosc esenta ultima in actul iubirii ( Fromm E., 1995 , pag. 34 ).

Dincolo de nevoia existentiala de uniune, de depasire a izolarii, apare in cazul iubirii , o nevoie particulara, biologica: dorinta de unire a celori doi poli, masculin si feminin. Dupa Fromm , aceasta polarizare sexuala il face pe om sa caute uniunea prin unirea cu sexul celalalt. Polaritatea dintre principiul masculin si cel feminin exista si in interiorul fiecarui barbat si a fiecarei femei. Exact asa cum , fiziologic, barbatul si femeia au fiecare hormoni ai sexului opus , ei sunt bisexuali si in sens psihologic . Poarta in ei principiul respectarii si al penetrarii, al materiei si al spiritului. Barbatul si femeia gasesc uniunea in sinea lor numai prin unirea polaritatii lor feminine si masculine intrinseci ( Fromm E. , 1995 , pag. 35 )

Dupa Fromm, atractia sexuala dintre sexe este doar partial motivata de nevoia inlaturarii unei tensiuni. Ea reprezinta in principal, o nevoie de unire cu polul sexual opus. Aratand faptul ca Freud a considerat eronat ca iubirea este doar expresia sau sublimarea instinctului sexual, ca scopul dorintei sexuale este doar inlaturarea unei tensiuni chinuitoare, Fromm sustine ca atractia erotica nu se exprima exclusiv prin atractia sexuala. Exista o masculinitate sau feminitate a caracterului, alaturi de masculinitatea sau feminitatea in functia sexuala.

Caracterul masculin ar putea fi definit ca avand trasaturile penetrarii , dirijarii , activismului , disciplinei si riscului , in timp ce caracterul feminin se defineste prin receptivitate , protectie , realism, rabdare, maternitate . Dar nu trebuie uitat faptul ca in fiecare individ se amesteca ambele caractere, prevaland cel ce tine de sexul propriu.

Fromm considera ca exista cinci tipuri mari de iubire : a) iubirea dintre parinte si copil (iubire materna si iubire paterna ); b) iubirea frateasca; c) iubirea erotica; d) iubirea de sine; e) iubirea de Dumnezeu.

Mai jos voi expune, pe scurt , ideile lui Fromm despre iubirea erotica . El arata ca , spre deosebire de iubirea frateasca si cea materna care sunt universale, iubirea erotica este exclusiva si este poate cea mai inselatoare forma de iubire dintre toate cate exista ( Fromm E., 1995 , pag. 51 ).

Fromm face diferenta neta intre iubire si indragostire. Indragostirea este o relatie intima aparuta brusc, de scurta durata, prin depasirea brusca a barierelor dintre cei doi . Dar odata cunoscuta persoana cealalta , odata depasita uniunea fizica prin contact sexual , miracolul indragostirii dispare . In mintea multora , dorinta sexuala este legata de ideea de iubire . Se ajunge astfel , usor la concluzia gresita ca se iubesc unul pe celalalt atunci cand doar se doresc fizic . Atractia sexuala creeaza , pentru moment , iluzia uniunii , dar fara iubire , aceasta uniune lasa strainii la fel de indepartati unul de celalalt . De multe ori , exclusivismul iubirii erotice este interpretat , in mod gresit , ca semn al unui atasament posesiv . Exista multe perechi ce se iubesc si nu simt iubire pentru nimeni altcineva . In acest caz, iubirea lor nu este decat un egocentrism in

doi (Fromm E. , 1995 , pag. 53) . Doi oameni se identifica unul cu altul si depasesc izolarea largind individul singular la doi .

Pentru ei trairea uniunii este o iluzie , ramanand izolati de restul oamenilor . Iubirea erotica este exclusiva numai in sensul fuziunii depline si intense numai cu o singura persoana , excluzand iubirea pentru altii numai in sensul fuziunii erotice. Ideile si conceptiile despre iubire au pendulat de-a lungul istoriei intre doua puncte de vedere opuse: primul sustine ca iubirea erotica este o atractie complet individuala, unica, intre doua persoane umane , iubirea fiind un sentiment nascut dintr-o reactie emotionala spontana , cel de-al doilea considera ca iubirea erotica nu este decat un act de vointa , putand iubi orice alta persoana in baza principiului ca toti barbatii sunt parte din Adam si toate femeile parte din Eva . In realitate, este adevarat ca fiecare dintre noi suntem o entitate unica si irepetabila , astfel incat iubirea erotica cere anumite elemente specifice, pronuntat individuale , care exista doar intre anumiti oameni, dupa cum la fel de adevarat este si faptul ca nu trebuie pierdut din vedere elementul volitiv, deoarece iubirea pentru cineva nu este doar un sentiment puternic ci este si o decizie, o judecata, o promisiune.

Iubirea n viziunea lui Scott Peck Iubirea n viziunea lui Scott Peck (http://en.wikipedia.org/wiki/Scott_Peck#Love)

Perspectiva sa asupra iubirii (in Drumul mai putin umblat) este ca iubirea nu este un sentiment, este o activitate si o investitie. El defineste iubirea ca "vointa de a se extinde pe sine in scopul cultivarii cresterii spirituale proprii sau a altuia. Iubirea inseamna in mod primar actiune spre a cultiva cresterea spirituala a celuilalt. Ea nu poate fi sustinuta de dependenta mutuala, mai exact iubirea intre doua parti este mai puternica atunci cand sunt complet independenti unul de altul.

Peck incearca sa faca diferenta intre iubire si atractie. Al doilea element "cathexis", este ceea ce explica atractia catre sexul opus, instinctul de a imbratisa animale si de a pisca obrajii unui bebelus. Oricum "cathexis" nu este iubire. In acelasi timp iubirea adevarata nu poate incepe in izolare, un anumit grad de atractie este necesar pentru a ajunge suficient de aproape ca sa fi in stare sa iubesti cu adevarat.

Odata ce a trecut faza atractiei, munca iubirii incepe. Nu este un sentiment. Consta in ceea ce faci pentru cealalta persoana. Precum Peck spune in "Drumul mai putin umblat" iubirea este ceea ce iubirea face. E sa dai celuilalt instrumentele de care are nevoie pentru a creste. Inseamna sa-l/ sa-o cunosti si intelegi cu adevarat. ............................................................ Concluzii: Iubirea este actiune, a veni in intampinarea nevoilor reale ale celuilalt, nu a capriciilor lui. Cand e vorba despre dictatori, atunci suntem obligati sa venim in intampinarea dorintelor lor nstrujnice in calitate de sclavi - (sau ne putem simti obligati noi insine s facem asta, ca un comportament dobandit in copilarie, pentru ca am fost tratati de parinti ca niste "sclavi"). Ca i printe nu avem dreptul s permitem copiilor notri s ne batjocoreasc ci e necesar s-i educm astfel nct s fie contieni c i noi existm i avem dreptul s ne bucurm de via. Este printele egal cu copilul? Nu, printele are mai multe drepturi dect copilul. De aceea numai o persoana inteligenta poate iubi real, una mai putin inteligenta va tinde sa recurga la un comportament deja imprimat; iubirea nu e nici simtire, nici dorinta, e un anumit tip de actiune; putem vorbi de simtire si dorinta in cadrul indragostirii, sexualitatii.

n Romnia, majoritatea brbailor i fac un titlu de glorie din a satisface dorinele excentrice ale partenerelor (devin sclavii Copilului demonic din femeia piipoanc), nu nevoile lor reale. Ceea ce nu e iubire (dei ei aa consider) i nu aduce fericirea (ceea ce se constat), ci doar frustrare, conflicte si ruperea relaiilor, pentru ca unde e mercantilism, nu incape iubire. Desigur, se poate ajunge la o afacere matrimonial (n care ea primete trai bun, condiii optime, fr lucru, iar el sex, dar ct dureaz, i ce caracter au copiii care rezult din asemenea relaii? Muli dintre aceti copii sunt afaceritii si politicienii fr scrupule care ne conduc

astzi).

Definirea unei persoane malefice in viziunea psihiatrului american Scott Peck

Definirea unei persoane malefice in viziunea psihiatrului american Scott Peck (http://en.wikipedia.org/wiki/People_of_the_lie#Evil)

O persoan malefic este cea care:- i proiecteaz greelile lui / ei n alii sau ncearc s ndeprteze greelile altora prin critic i repro (emite permanent stroke negativ conditionat/neconditionat - vezi mai jos tipuri de stroke-uri) (Projects his or her evils and sins onto others and tries to remove them from others) - Are un nivel nalt de ateptri de la propria persoana sau de la ceilali dar nu face nimic pentru a le materializa i nici nu-i ajut constructiv pe ceilali. Se recomad mereu ca o persoan respectabila dar minte constant n legtur cu propriile realizri i performane (lauda de sine) (Maintains a high level of respectability and lies incessantly in order to do so) - Este consecvent n pcat, greeli (Is consistent in his or her sins). Persoanele malefice sunt caracterizate nu atat de magnitudinea pacatelor/greselilor lor ci mai ales de consecvena lor (Evil persons are characterized not so much by the magnitude of their sins, but by their consistency) - Sunt incapabile de a gndi din perspectiva altor persoane (Is unable to think from other people's viewpoints)

Empatia=identificare cu cellalt?

Unii oameni sunt incapabili de a gndi si simti din perspectiva altora. Altii o fac

deliberat, izolndu-se mental, pentru a nu suferi. Cam toti reusim sa simtim din perspectiva altora identificandu-ne cu acea persoana pentru ca in trecut ne-am confruntat cu o situatie similar (sau ne indentificm la modul prezumtiv, negativist, "l ajut acum, c poate ajung i eu vreodat n viitor n situaia lui" scenarizare nevrotic). Nu avem cum sa simtim exact ce simte un boschetar (teama absolut de neant, de abandon, de lips total de speran), decat dac ne identificm cu el i situaia lui pe un patern parental similar (daca am fost crescuti din mila, nu din iubire autentic). Identificarea (dac are loc fara sa o putem bloca) trebuie sa fie finit in timp (cat mai scurt), pentru ca e distructiva pentru cine o traieste. Psihologii recomanda evitarea empatizarii prin identificarea dupa un patern parental depreciativ pentru noi, pentru ca nu se stie daca vom mai putea iesi din respectiva identificare. De aceea meseria de actor e atat de grea. Pentru ca necesita identificare cu rolul si apoi iesirea din rol.

In cazul celor cu scenarii de viata tragice, in timpul terapiei si multa vreme dupa, se recomandata evitarea identificarii cu persoane avand scenarii de viata tragice, pentru ca poate avea loc recaderea in scenariul de viata tragic (pe care tocmai incercam din greu sa-l eradicam in terapie). Nu vad cum poti empatiza cu situatia cuiva fara a te identifica cu acea persoana sau fara sa fi avut in trecut o identificare. Identificarea dupa un patern parental care ne depreciaza trebuie evitata in sensul de a evita trairea identificarii. Poate o fac odata, de doua ori, dar apoi ma abtin si spun STOP. Asta nu inseamna ca nu pot face pe bunul samaritean. Dar pot evita sa traiesc drama acelui om ca si cand as fi el, pentru ca ar fi distructiv pentru mine.

Procesul de identificare e un proces pasiv, de traire parazita (traiesc eu in locul acelei persoane o anumita parte din viata sa cu un scop, valorizare de sine sau depreciere de sine - sa-mi plang de mila). Identificarea poate fi in sens apreciativ, ma simt valoros identificandu-ma cu o persoana de succes intr-un anumit domeniu (vezi gibonii de pe stadioanele de fotbal), sau in sens depreciativ, cand ma indentific cu un copil parasit, cu un boschetar si apoi i plang de mila, dar de fapt imi plang mie de mila.

Identificarile de regula se produc pentru ca exista un patern imprimat de parinti (pt

ca am fost iubit din mila, sau am fost folosit/abuzat de parinti) si sunt nocive (ma desfiinteaza, ma neantizeaza). Identificarile care nu merg pe un patern, tin strict de capacitatea de a EMPATIZA dar asta e un subiect deschis. Asadar empatia e parte DAR, parte o sensibilizare acuta provocata de traume. E dar pt ca poti simti mai mult decat altii, e sensibilizare excesiva pentru ca te consuma. Empatia ideala ar fi sa-l poti citi pe celalalt dar sa NU te identifici cu el.

Riscurile identificarii sunt: preluarea vinei asupra ta ("din cauza mea omul asta e asa"), preluarea responsabilitatii societatii ("trebuie sa fac ceva pentru omul asta pentru ca nimeni va face nimic").

Cum este sensibilizata societata ca sa devina "bunul samaritean", ca cei care au ce manca si au unde locui sa isi plece privirile asupra celor care nu au? Prin dezastre naturale, razboaie. Ne izolam, ne tot izolam, dar dintr-o data ni se poate intampla chiar noua, si atunci sa vezi, cand ramai far nimic si nimeni nu se uita la tine. Ar fi interesanta experienta de cersetor de o zi, pentru cei care spun ca nu pot fi empatici. Sa ia niste zdrente si sa stea de dimineata pana seara la coltul strazii, fara sa manance, si sa vada cum trec pe langa ei "colegii" non-empatici.

Stadiile dezvoltarii psihice Erik Erikson

Cel care este considerat ca psihologul cel mai centrat pe psihologia vrstelor (mai ales cele adulte) este Carl Gustav Jung. Sugereaza ideea unei dezvoltari continue n care viata sociala si institutiile, religia si miturile ocupa un loc de seama. El a sesizat faptul ca n jurul vrstei de 40 ani are loc un evident proces de individuatie. O interesanta descriere a ciclurilor umane a efectuat-o E. Erikson. El considera ca dupa stadiile freudiene de dezvoltare (oral, anal, falic si genital) exista stadiile psihosociale ale dezvoltarii eului. A emis ideea existentei unor componente duale (pozitive si negative) aflate n opozitie n fiecare din cele 8

stadii sau cicluri ale vietii. Primul an de viata (stadiul oral) ncredere versus nencredere (dependenta copilului de calitatea ngrijirii paterne). Stadiul 1 3 ani autonomia si emanciparea versus simtul rusinii si al ndoielii. Stadiul 4 5 ani constituirea initiativei versus vinovatia. n cazul n care initiativa nu este ngradita, ea devine caracteristica psihica. Stadiul 6 11 ani srguinta versus inferiorizarea. Stadiul 12 18 ani constientizarea identitatii eului versus confuzia rolurilor. Vrsta mijlocie intimitate versus izolare. Vrsta adulta mijlocie altruism versus egocentrism. Anii btrnetii realizare versus disperare.

Ciclurile si stadiile dezvoltarii psihice Pregnanta a 3 mari cicluri ale vietii: Ciclul de crestere si dezvoltare primii 20 de ani de viata. Substadii: copilaria (aproximativ 10 ani) si perioada adolescentei (pubertatea, adolescenta de la 10 la 20 ani). Exista adolescenta prelungita (20 24 ani). Etapa sau ciclul adult ce prelungeste dezvoltarea psihologica a omului, se extinde pna la 65 ani. Cuprinde: tineretea (25 35 ani), vrsta adulta precoce (35 44 ani), vrsta adulta mijlocie (45 55 ani), vrsta adulta tardiva (55 65 ani). Ciclul al treilea sau etapele vrstelor de regresie ce se extind de la 65 ani pna la moarte. Perioade: de trecere (65 70 ani), prima batrnete (70 80 ani), a doua batrnete (80 90 ani), marea batrnete peste 90 ani.

Debutul vietii

nca nainte de nastere, fiinta umana parcurge un lung proces de crestere, formare, aceasta influentnd dezvoltarea ulterioara a sa. Perioada intrauterina - cea mai intensa crestere si dezvoltare a fiintei umane. Flagelul spermatozoidului, patrunznd n peretii ovulului, se elibereaza aproape instantaneu 23 de cromozomi constituind zestrea ereditara masculina. n acelasi timp, nucleul ovulului emite tot 23 de particule cromozomi zestrea ereditara feminina. Cei 23 de cromozomi de la tata cu cei 23 cromozomi de la mama formeaza materialul genetic care are 46 cromozomi si este unic pentru fiecare individ. Exista o infinitate de combinatii posibile ntre 2 posibili parinti. Procesul de fertilizare poarta numele de misotis. Cromozomii sunt formati din gene. Genele sunt particule complexe continnd codul genetic. Genele au aranjamente specifice lineare n cromozomi si contin ADN si ARN. Oul ncepe sa se divida n progresie geometrica la trei ore din momentul n care a avut loc fecundatia. Creste n volum si avanseaza spre uter, se hraneste 2-3 zile din rezervele proprii pe care le epuizeaza cnd ajunge in cavitatea uterina. Se fixeaza n uter prin intermediul unor radacini embrionare ce se implanteaza n celulele uterului, lund contact cu vasele sangvine din uter. Embrionul se dezvolta foarte repede volumul lui creste de 8000 ori, iar diametrul de 20 de ori. Faza germinala (0-3 luni) crestere masiva a masei celulare prin producerea a doua tipuri de celule: germinale si celule exterioare (de protectie). Se formeaza sistemul nervos, la 3 saptamni se formeaza maduva spinarii. Perioada fetala timpurie (3-6 luni) se realizeaza diferentierea celor trei straturi: ectoderm > celulele pielii, sistemul glandular, unghiile, parul, organele senzoriale si sistemul nervos; mezoderm > sistemul circulator si excretor, muschi, straturi interne profunde ale pielii; endoderm > mare parte dintre organele interne. Are loc dezvoltarea sistemului osos, a tesuturilor, a sistemului nervos, se formeaza sexul si coardele vocale. Are loc o ncetinire a cresterii explozive dupa 5 luni. Faza fetala tardiva (6-9 luni) fatul creste n marime, i se dezvolta

motilitatea ,organele de simt. - 6 luni se diferentiaza amprentele digitale, se formeaza pleoapele, glandele sebacee, sudoripare. Are loc o ncetinire a cresterii explozive dupa 5 luni. Multi copii nascuti nainte de termen supravietuiesc deoarece au hormoni proprii de crestere ( STH, etc), chimism intern al circulatiei sangvine, finctii de adaptare. Miscari ce se pot surprinde n viata intrauterina: agitatie motorie difuza 9 saptamni, bataile cordului 10 saptamni, miscari respiratorii 12 saptamni, miscari pozitionale slabe, nchide minile - 12-14 saptamni, miscari ale tractului digestiv 16 saptamni, misca picioarele, pleoapele 16-20 saptamni, tipete slabe la 24 saptamni.

Nasterea

La specia umana nasterea are loc, la ~ 267-280 de zile de la data fecundarii Exista 4 etape ale nasterii: dilatarea canalului cu angajarea capului fetusului n canalul dilatat; expulzarea fatului; expulzarea placentei si a membranelor; contractari si expulzari ulterioare nasterii. La primipare etapa dilatarii canalului cu angajarea capului fetusului n canalul dilatat poate dura 12-20 ore, a doua etapa cca. 1-2 ore si ultima 1 ora. La multipare este de regula mai dureroasa etapa expulzarii fatului si urmatoarele desi de cele mai multe ori nasterea este mai scurta. Nasterea este traita n mod subiectiv si relativ obiectiv ca un adevarat soc, att pentru mama, ct si pentru copil. Pentru copil, nasterea este n mod cert o schimbare radicala a conditiilor de existenta. Mama traieste socul sub forma depresiei postnatale. Prima reactie la copil dupa nastere este tipatul (Freud l considera o expresie

a traumatismului primar uman, eveniment ce marcheaza existenta umana).

Primul an de viata

nfatisarea generala a nou-nascutului normal este specifica. ntregul corp este pliabil si are tendinta naturala de a sta pliat (pozitie embrionara). Capul este mare si dispune de 6 fontanele. Membrele sunt relativ scurte, pielea este rosiatica si usor tumefiata. Sistemul nervos este imperfect, prezentnd programe reduse. Primele 3-5 zile scadere fiziologica din greutatea initiala cu 150-300 grame. Dupa 4-5 zile scaderea greutatii se opreste, apoi ncepe recuperarea greutatii pierdute. Organismul dispune la nastere de o capacitate senzoriala generala relativ bine dezvoltata, dar de o capacitate de reactii intentionale si coordonate aproape nule. Somnul nou - nascutului este polimorf si la cei mai multi copii se extinde pe 4/5 din 24 ore, deoarece apare fenomenul de epuizare rapida si intensa energetica. Raportul dintre orele de somn si cele de veghe se va modifica treptat. 1 an - copilul va avea nevoie pentru recuperare de 15-16 ore de somn zilnic, desi activitatea sa din orele de veghe va fi mult mai densa si consumurile mai intense. Aceste momente de veghe vor deveni calme, active, spre deosebire de caracterul lor agitat din primele zile.

Pentru a se controla greutatea pe care copilul trebuie sa o aiba ntre 1-6 luni, se nmulteste numarul lunilor cu 600 si la cifra obtinuta se adauga greutatea de la nastere.

Cresterea n greutate ntre 7-12 luni se calculeaza nmultind numarul de luni ale copilului cu 500, plus greutatea de la nastere. Controlul cresterii n naltime se face nmultind numarul de luni cu cu 2,5 si se adauga naltimea de la nastere (pna la 6 luni). ntre 7 si 12 luni, calculul se efectueaza nmultind numarul lunilor copilului cu 2 , la care se adauga valoarea naltimii de la nastere. Cresterea este foarte intensa dupa nastere. Perimetrul cranian este de aproximativ 34,5 cm la nastere; la un an de circa 45cm; la 3 ani, de 47 cm. Cresterea creierului se exprima prin marirea perimetrului cranian cu 12 cm n primul an, cu 2 cm n al doilea an. La 1 an, volumul creierului este de 3/5 fata de creierul adult, iar la 2 ani, de 4/5 fata de acesta. Perimetrul toracic este de 32 cm la nastere, deci mai redus dect cel cranian, apoi creste la 45 cm la 1 an si l egaleaza pe cel cranian. Perimetrul toracic l ntrece pe cel cranian cu 1-2 cm. Se considera ca n copilarie aceasta distantare ntre cele doua masuri creste cu cte un cm. pe an.

Trebuintele de alimentare, somn, apa sunt ciclice. Trebuintele de aparare, orientare, investigare sunt permanente. ntre 10 si 12 luni apar aspecte legate de dentitie. nti se contureaza incisivii laterali, iar ntre un an si 18 luni ncep sa creasca primii 4 molari. ntre 16-28 luni apar caninii. Trebuintele de aparare (supravietuire) devin active si ncep sa se exprime prin miscare si tipat n cazuri de disconfort si prin somn n caz de oboseala. Trebuinta de miscare se intentionalizeaza primar, fiind legata de explorari ale mediului. Se constituie si trebuinte psihologice, cum ar fi aceea de a forta prezenta adultilor si relationarea cu acestia. Trebuinta de hrana si apa, aer, temperatura echilibrata, somn, vocalizare, comunicare si relationare sunt cele mai importante si implicate n crestere si dezvoltare. Ele se vor socializa treptat. Somnul - Aproximativ 80% din timp, copilul doarme pna la un an, cu o

descrestere n ultimul trimestru spre 50%. Se modifica pe acest interval ritmul si calitatea somnului. Trebuinta de eliminare - este reflexa la copilul mic. La 8 saptamni, copilul are cca 2 scaune pe zi si unul dupa ce ncepe sa mearga; dificil este controlul mictiunii. Foamea si setea - n ontogeneza timpurie, foamea provoaca o stare generala de agitatie si tensiune. Aceste trebuinte sunt implicate n nvatarea si comunicarea timpurie. n primele 10-12 zile, sunt necesare cam 6-8 alimentari n 24 ore. Dupa 4 saptamni, acestea se pot reduce la 5-6. Trebuinta de afectiune se realizeaza prin intermediul structurii relatiilor si regulilor incluse n structura familiei >foamea de prezenta adultului. Primul an de viata este si perioada de cstig a bazelor independentei prin 3 serii de conduite achizitionate n experienta ontogenetica timpurie. Acestea sunt: apucarea si mnuirea elementara a obiectelor, mersul si rostirea primelor cuvinte.

Perioada primelor 30 zile se divide n: o perioada scurta (7-10 zile) > este critica si dificila ca adaptare; o perioada mai lunga > marcheaza organizarea ritmurilor circadiene si a unui echilibru primar functional biologic. 1 luna la 3 luni > se formeaza reflexe conditionate simple si catenare, se dezvolta orientarea vizuala si auditiva, se manifesta gnguritul ecolalic si vocalizari. de la 3 la 6 luni > formarea perceptiei la 3 luni, apoi curiozitatea, crearea unui spatiu proximal (30-50 cm) acoperit de cmpul atentiei auditive vizuala, tactila. Emotionalitatea se ncarca de afectiuni, de dependenta, gelozie, antipatie, simpatie, cu mimici corespunzatoare = forme de comunicare nonverbala. ntre 6 si 9 luni sunt caracteristice deplasarea prin trre, mers n 4 labe sau

cu scaunelul tras. Apar manifestari de inteligenta adaptativa practica. Imitatia este activa, afectiunea se complica, copilul manifesta nsusiri de sesizare a dispozitiei mamei (empatice), ncearca sa capteze atentia si bunavointa, rosteste cuvinte scurte bisilabice cu rol de propozitie (holofraze), gesturi cu functii de comunicare (salut, cere mncare). Traieste empatic dispozitiile mamei. De la 9 la 12 luni, copilul se ridica si merge pe lnga obiecte sau de mna, se joaca mimnd jucariile. ntelegnd interdictia, mustrarea, apelul, rugamintea, spune cteva cuvinte.

n ontogeneza timpurie sunt mai pregnante functiile primare biologice att ale senzorialitatii de contact (miros, gust) apoi tact, ct si aceleia de distanta (vaz, auz). Perceptia se structureaza sub forma a doua modele nrudite: un model perceptiv contemplativ prezent la doua luni si un model perceptiv ce are o consecinta actionala si se constituie la 3 luni. Dupa 4 luni, perceptia devine forma de baza a informatiei senzoriale, iar apucarea obiectelor suportul ei principal. Aspectele fundamentale ale perceptiei vizuale (forma, adncimea si perspectiva) se formeaza treptat n primii ani. Pna la 10 saptamni copilul priveste nepreferential un cerc (doua dimensiuni) si o sfera. Dupa 3 luni vocalizeaza, apoi gngureste spre persoana concreta, niciodata spre fotografia ei. Inteligenta. Se manifesta conduita suportului la 9 luni. Aceasta apare n situatiile n care, daca se flutura o batista deasupra fetei copilului, dupa ce el ncearca de cteva ori sa o prinda, se opreste si apuca mna care misca batista. Conduita sforii, descrisa ca activa la 11 luni si 7 zile, consta in ridicarea jucariei tragnd de sfoara pe mnerul unui fotoliu, dupa ncercari de a ajunge la jucarie prin aplecare. Conduita baston pune n evidenta faptul ca spre sfrsitul primului an de viata copilul rezolva situatii-problema, manifestnd o inteligenta practica, inventie si flexibilitate. Copilul de 12 luni exprima conduite prin care dovedeste intentionalitati complexe, si pune

caciulita ca sa indice ca vrea sa iasa la plimbare etc. n ce priveste emotiile, copiii sub 3 luni le au sub forme de disconfort fizic convertit n psihic (de foame, n special).

Dintre expresiile cele mai complex dezvoltate sunt cele de echilibru implicat n cstigarea pozitiei verticale si a primilor pasi. Exista o componenta psihologica importanta a mersului si a miscarilor n genere. n contextul acestei componente actioneaza perechea bipolara emotionala de intentii (ca dorinta de a merge si teama de cadere ce poate ajunge anxietate). Comunicarea adaptativ-afectiva. Comunicarea se realizeaza prin vorbire si prin reactii nonverbale (CNV) n care se includ gestica, mimica, postura si paralimbajul. La 3-4 saptamni se manifesta zmbetul ca expresie a CNV. La 2 luni se contureaza destule momente n care copilul si ntrerupe suptul pentru a zmbi, ca raspuns la discursul afectiv al mamei. La 2,5 luni, vocea mamei va produce mai putine zmbete din partea copilului, dar sunt mai frecvente reactii de vocalizare sau gngurit ca un fel de schema de comunicare. La 3-4 luni, zmbetul devine mai mult reactie la contactul vizual, la sursul mamei. Dupa 4-5 luni, copilul decodifica numeroase aspecte din mimica adultului. Pe locul al doilea n contextul CNV se afla gestica minilor. La copilul mic, gestica minilor este mai densa dupa 6-7 luni n intentii afective, refuz, situatii ceremoniale nvatate pentru ocazii de contact social (salut).

Comunicarea verbala Gnguritul = materia prima a vorbirii, cuprinznd nti vocale neclare, apoi acestea devin clare. 4 luni > se produc articulari de vocale cu consoane si diferentiere a consoanelor. 5 luni > ncepe procesul de lalatiune ca faza superioara a gnguritului. Lalatiunea = expresie articulata. Consta dintr-o intensa emisie repetata de silabe. Sfrsitul lunii a 10-a > atentia copilului este evident ndreptata spre cuvinte. La 11-12 luni > copilul face rapid progrese de ntelegere a vorbirii adresate si foloseste mai circumcis holofrazele. Fata de adulti si de copiii mai mari gradul de sociabilitate este evident. Fata de copiii mai mici sociabilitatea este redusa.

n primul an de viata exista o organizare complexa atitudinala de ordin primar a afectelor ce apare n adaptarea si reactiile copilului la viata reala. Freud e de parere ca ele se constituie ca structuri relativ complexe situationale (efecte psihice nedirijate de constiinta si reglate inconstient printr-o entitate numita imago). n galeria primelor complexe ontogenetice se manifesta complexul sevrajului - fixeaza relatia si situatia de dependenta a alaptarii si este legat de imagoul

matern. Sevrajul se fundamenteaza pe emotiile arhaice si stabile ce unesc copilul cu mama sa si se constituie n primele luni, persistnd mai intens sau mai slab n toate conduitele de dependenta ca un fel de cerinta continua de lactatie. Tot n ontogeneza timpurie se constituie complexul de intruziune care se manifesta n variantele de gelozie. De la 2 luni la 2 ani, copilul se confrunta cu cuplul si cu grupul fratreriei n atasamentul dintre el si mama. Complexul exprima implicatia introducerii unui al

treilea personaj ntr-o relatie afectiva duala intensa. Acest complex are un rol important n identificarea si intuirea fortei lui alter si a lui ego. Pentru acesta din urma, are loc la 7 luni gasirea n oglinda, moment de trecere spre un nivel de inteligenta instrumentala, dar si de constituire a structurii narcisiste a sinelui. Separatia de mama pe o perioada mai mare de o luna, la 7 luni, duce la o adevarata depresie. Plnsul copiilor sanatosi are o evolutie specifica. Astfel, n primele luni, majoritatea copiilor plng fara lacrimi, cu tipete concomitente. ntre 3-6 luni, plnsul este nsotit de miscari si agitatie. Dupa 6 luni copiii plng fara sa se agite.

Prima copilarie Aceasta reprezinta etapa constituirii primare coerente, a trairii experientei de viata curenta. Copilul ncepe sa fie integrat n interrelatiile grupului familial si a celor ce frecventeaza familia. ncepe sa sesizeze regulile, interdictiile, orarul si stilul de viata al familiei, traind conflicte si stari de confort psihic sau de euforie conditionate de cele din jurul sau. Experienta de viata devine impregnata de nvatarea comunicarii verbale. La nceputul acestei perioade, vorbirea copilului este restrnsa, inconsistenta si ncarcata de mari dificultati de pronuntie. La 3 ani copilul vorbeste relativ

fluent. Copilul este angajat n perioada anteprescolara n cautarea de mijloace de a si consolida autonomia prin perfectionarea deplasarii si a deprinderilor de mnuire de obiecte. nca de la nastere a existat o amprenta evidenta a individualitatii biologice. n timpul primului an, copilul a traversat un important impact biologic si un evident soc social. Treptat nsa a nceput sa acumuleze o experienta vasta si complicata prin repetari auditive, prin facila raportare la obiecte si situatii noi. Procesul de adaptare are loc n cercuri concentrice, dintre care cel de la 1 la 3 ani este cel mai important, prin umanizarea ampla a trebuintelor, intentiilor, atitudinilor si a conduitelor de baza. Unii autori sunt de parere ca pna la 3 ani, omul achizitioneaza 60% din experienta fundamentala de viata. 12-18 luni caracteristica este consolidarea mersului si o mai buna percepere a mediului nconjurator. La 15 luni devine deosebit de nestatornic si instabil. 18-28 luni perioada se caracterizeaza printr-o accentuata dezvoltare a comunicarii verbale si folosirea de solutii noi n diferite situatii de viata. Spre sfrsitul etapei, copilul redevine nervos. Dupa 2 ani jumatate se dezvolta o mai larga conciliere cu adultii , un echilibru usor meditativ. Copilul este preocupat de aspectele evaluative ale actiunilor si demersurilor sale, devine sensibil fata de cei din jur, se antreneaza n jocuri, uneori cu un partener.

ntre 1 si 3 ani, ritmul cresterii este nca foarte intens si multilateral, cu o usoara ncetinire spre limita superioara a etapei. Pna la 3 ani, perimetrul toracic ntrece pe cel cranian cu aproximativ 2 cm. Capul, cam de 1/3 din statura copilului la 1 an, ajunge la (parte din corp) la 3 ani. La 2 ani proportia devine de 1/5 (abia la 8 ani raportul va deveni de 1/6). Pna la 3 ani se completeaza treptat dentitia provizorie (la 1 an copilul

poseda 8 incisivi). Cresterea ponderala nsumeaza 4,5 kg pe ntreaga perioada. ntre 1 si 3 ani continua dezvoltarea corpului celular al neuronilor, pigmentatia lor, ramificatiile dendritice si sinapsele se nmultesc, continua procesul de nuclearizare. La 3 ani, creierul devine asemanator cu cel adult n ceea ce priveste reliefurile sale exprimate n circumvolutiuni si scizuri.

La 18 luni poate duce la gura lingura cu supa (varsnd o parte din continutul ei). ncepe sa mestece alimentele, la 20-22 luni masticatia este curenta. La 30 de luni tine cana cu ambele mini si bea. La 3 ani poate mnca cu furculita bucatele de alimente. La 2-3 ani controlul sfincterian este evident. La 17 luni copilul imita si astfel si nsuseste o vasta experienta.

Cerinta subiectiva a comunicarii este constituita la 16 luni. ntre 18 si 24 luni are loc formarea vorbirii n propozitii, iar ntre 48 si 60 luni are loc organizarea sintaxei. Dupa 1 an, copilul construieste propozitii simple de 2, apoi de 3 cuvinte. El ncepe sa foloseasca propriul nume in referintele despre sine, dupa modelul luat de-a gata de la ceilalti (vorbeste despre sine la persoana a treia o perioada de 2-3 luni). La 2 ani se manifesta faza de acuta insistenta la ntrebarea ce este asta ?. Se considera acest moment ca un fel de mare identificare a lumii obiectuale. Dorinta de comunicare devine intensa. La 2 ani persista nca planul mental, caracterul autist si animist al gndirii copilului si o dificultate structurala de a sesiza diferentele dintre interdependenta, cauzalitate, determinismul fenomenelor etc. la 3 ani atentia se deplaseaza usor spre relatiile dintre fenomene si obiecte, activeaza curiozitatea copilului si ncarca mijloacele de investigatie cu strategii noi (interogatia de ce?), schemele mentale sunt nca relativ rigide. O forma a

curiozitatii la 3 ani este legata de atractia interdictiei.

Desi dupa vrsta de 1 an dispozitia generala a copilului este din ce n ce mai buna, planul afectiv este instabil si arzator, copilul se supune legii celei mai mari tentatii. La 18 luni, rezonanta afectiva creste, copilul este mai impresionabil si intuieste dispozitia mamei, reactioneaza la o melodie trista. La 1 an si jumatate, atasamentul fata de mama sau de persoana care o nlocuieste devine acaparant. Se manifesta gelozia. Timiditatea fata de persoanele straine, simpatia antipatia ncep sa fie nuantate. Spre 2 ani, tatal este admirat si devine favoritul copilului. Dupa 2 ani, copilul devine impulsiv si nentelegator, instabil din nou. La 2 ani jumatate, cucerirea propriei identitati se realizeaza prin opozitie cu ceilalti. n copilaria timpurie exista doua feluri de anxietate: cea fata de persoane si situatii straine si cea de separatie. Treptat se constituie si anxietatea morala ca teama de pedeapsa si traire a sentimentului de vinovatie.

A doua copilarie Perioada prescolara

Presiunea structurilor sociale culturale, absorbtia copilului n institutiile prescolare solicita toate posibilitatile lui de adaptare, deci contradictiile dintre solicitarile externe si posibilitatile interne devin mai active.

Perioada prescolara mica (3-4 ani) se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, a aspiratiilor si a aptitudinilor marunte implicate n satisfacerea de placerii de explorare a mediului. Spre 4 ani, copilul devine mai puternic, dar si mai nendemnatic. Miscarile sale devin mai brutale. Perioada prescolara mijlocie (4-5 ani) este caracterizata printr-un usor puseu de crestere. Se intensifica dezvoltarea limbajului (ntre 3 si 5 ani se cstiga cam 50 de cuvinte pe luna), se dezvolta autonomia, constiinta de sine, curiozitatea devine mai ampla si abordeaza mai pregnant relatiile dintre fenomene. Creste fragilitatea afectiva (crize de prestigiu). Prescolarul mare (5-6 ani) manifesta n ansamblu o mai mare forta, agilitate, inteligenta, reticente n situatii penibile. Cmpul atentiei este dominat de o ntelegere mai profunda a situatiilor. Exista o oarecare opozitie fata de adult manifestata spontan ca atare, urmata de dorinte vadite de reconciliere.

Exista 6 tipuri de adaptare la mediul nou al gradinitei: adaptarea foarte buna despartiri fara ezitari de persoana care a adus copilul la gradinita, conduite saturate de curiozitate si de investigatie activa, stabilirea rapida de relatii cu educatoarea si cu copiii din grupa; adaptarea buna despartirea fara ezitari, stabilirea facila de relatii verbale cu educatoarea si cu ctiva copii din grupa, dar cu atitudine de expectativa; adaptarea dificila, intermitent tensionala nervozitate, retinere tacita, dispozitie alternanta, nesiguranta, dar si curiozitate; adaptarea tensionala continuu nervozitate de fond, retinere insistenta a persoanei nsotitoare, stabilire de relatii foarte reduse cu educatoarea si ceilalti copii, conduite de abandon; adaptarea dificila refuzul de a se desparti de persoana care l-a adus, de a stabili relatii (mutism), blocaj al curiozitatii; neadaptarea refuz activ al copilului de a se desparti de persoana nsotitoare, negativism, uneori violent, conduite refractare, uneori agresive.

Un rol de seama n dezvoltarea planului perceptiv si al activarii reprezentarilor poate fi atribuit jocului. Acesta solicita si antreneaza vigoarea, forta fizica, rapiditatea, supletea si coordonarea, echilibrul, evaluarea spatialitatii, abilitatea n folosirea diferitelor parti ale corpului, minii si membrelor. Deosebit de activ se manifesta dupa 4 ani capacitatea de memorare. Datorita vorbirii, memoria capata caracteristici psihice si sociale importante. Totusi, el uita repede, fiindca fixarea este fluctuanta si adeseori superficiala. Pna la 6 ani, gndirea dobndeste o operativitate generala (nespecifica) relativ complexa cu o oarecare viteza ce pune n evidenta constituirea unor operatori de baza pe acest plan, figurile logice. Marea frecventa a ntrebarii de ce? la 4 ani constituie un indiciu pentru marea foame de realitate si de sesizare de relatii a gndirii copilului prescolar. Comunicarea si formele ei. Exista diferente sesizabile ntre comunicarea dintre copii, dintre copii si adulti, copii si mama. Spre 6 ani se manifesta diferente de comunicare ntre acestia si copiii mici (reducere a lungimii propozitiei, evitarea cuvintelor dificil de pronuntat, limbaj mic folosit pe alocuri). n comunicarea cu copiii mai mari, se manifesta reticente, ceva mai reduse dect n cazul comunicarii cu adultul mai putin cunoscut. n comunicarea cu educatoarea din gradinita, eforturile principale ale copilului se orienteaza spre alcatuirea de propozitii complete si usor stereotipe. n comunicarea cu mama se manifesta cea mai libera forma de exprimare ca topica.

Caracteristicile afectivitatii ntre 3 si 6 ani. Dezvoltarea emotionala n ansamblul sau trebuie raportata la procesul identificarii. Acest proces trece prin cteva faze. n jurul vrstei de 3 ani, identificarea se manifesta prin cresterea starilor afective difuze n care copilul plnge cu lacrimi si rde cu hohote, n exploziile lui de afectiune, de abandon sau de mnie (furie alba), dupa care se simte vinovat. n toate aceste mprejurari, exprimarea spontana este treptat influentata de conduitele admise si respinse din viata de toate

zilele. Problemele cele mai complexe se manifesta n perioada prescolara n ceea ce priveste negativismul si constituirea minciunii intentionate. Negativismul poate sa se manifeste ca forma de dezadaptare sau ca forma de inadaptare. Negativismul ca forma de dezadaptare se manifesta mai ales ca reactie la neconcordanta dintre inflatia de dorinte ce apare la copii si cresterea situatiilor de frustrare si interdictie de manifestare si satisfacere a majoritatii lor. Inflatia de dorinte este o expresie a personalitatii n formare si este animata de curiozitate, de dezvoltarea de interese, de descoperirea de situatii, activitati de joc ce absorb copilul si l antreneaza pna la uitarea de sine. Pe acest fond, parintii intervin cu temperari, cu ntreruperi bruste si nendemnatice dorind sa impuna un regim de viata mai ordonat. Ostilitatile se nsumeaza si copilul manifesta crize de refuz, negativism, ncapatnare, adesea agresive, dar uneori cu tente depresive. Negativismul de inadaptare este mai putin zgomotos, se manifesta ca dificultate de a participa la activitati distincte din alt mediu dect cel din casa. Nu numai ca nu se ncadreaza n activitatile cu alti copii, dar uneori realizeaza mici escapade, fug de la gradinita sau refuza total orice, plasnduse ntr-o atitudine indiferenta usor ostentativa. Tot n aceasta perioada se dezvolta minciuna intentionata. Pna la 4 ani, relatarile copilului amesteca realitatea cu intentiile si cu dorintele. La 4 ani, relatarile copilului ncep sa contina circumstante atenuante si ncearca sa iasa din situatii de culpabilitate prin minciuna pentru a obtine ceva, pentru a scapa de situatii neplacute. Din pacate, copilul ntlneste n viata de fiecare zi minciuna conventionala, fapt ce are efectele sale de generare de confuzii. Se dezvolta si emotiile si sentimentele estetice si intelectuale. Fenomenul cel mai semnificativ l constituie nsa ierarhizarea afectiv-morala care creeaza o noua ordine n viata si expresia subiectivitatii si o functie normativ-sanctionatoare a regulilor morale instalate n constiinta ca reguli acceptate. Interesul pentru joc, specific vrstei, este generator de numeroase activitati ce se ncorporeaza n jocuri. Jocul efectuat cu pasiune este izvor de bucurie. Jocul debordeaza personalitatea copilului, instalnd-o n realitate cu

generozitate si stralucire. Totusi, nu toti copiii stiu sa se joace, desi jocul nu cere neaparat jucarii costisitoare. Jocul este terenul pe care personalitatea si interesul sunt fortele de dinamizare ale acestuia; jocul se nvata si se transmite cultural. Interesul fata de activitati este nglobat n cel de joc si ntretinut de el. Interesul social fata de oameni se satisface prin jocurile cu rol si subiect.

A treia copilarie Perioada scolara Perioada dintre intrarea copilului n scoala si terminarea ciclului elementar este adesea descrisa fie ca un fel de sfrsit al copilariei, fie cu particularitati de vrsta asemanatoare cu cele prescolare, fie ca etapa de debut primar al adolescentei, fie ca etapa distincta a copilariei. n copilaria timpurie si n perioada prescolara are loc cea mai importanta achizitie de experienta adaptativa. nvatarea devine tipul fundamental de activitate, mai ales datorita modificarilor radicale de conditionare a dezvoltarii psihice n ansamblul sau pe care le provoaca si ca urmare a dificultatilor pe care copilul le poate ntmpina si depasi n mod independent. nvatarea si alfabetizarea constituie conditiile majore implicate n viata de zi cu zi a copilului dupa 6 ani. Aceasta conditie noua de existenta actioneaza profund asupra personalitatii lui. Prin alfabetizarea copilului, acesta cstiga potential instrumente valide de apropiere de toate domeniile culturii si stiintei contemporane si a celei ce s-a dezvoltat n decursul timpului. De cele mai multe ori, scoala raspunde si dorintei copilului de a fi ca cei mari (adultrism), ca si dorintei de realizare, de satisfacere si dezvoltare a curiozitatii cognitive a acestuia. Scoala impune modelele ei de viata, dar si modelele sociale de a gndi si actiona. Ea creeaza sentimente sociale si largeste viata interioara, ct si conditia de exprimare a cesteia (mai ales exprimarea verbala si comportamentala). Prin preperatia pentru activitati complexe si variate, scoala formeaza capacitati de activitate, respectul fata de munca, disciplina

si responsabilitate ca trasaturi psihice active. Primii 4 ani de scoala, chiar daca au fost pregatiti prin frecventarea gradinitei, modifica regimul, tensiunea si planul de evenimente ce domina n viata copilului. Adaptarea copilului se precipita si se centreaza pe atentia fata de un alt adult dect cei din familie. Pentru copil, caracteristica cea mai sensibil diferita, odata cu intrarea n scoala, consta n neutralitatea (egalitatea) afectiva a mediului scolar, fapt ce creeaza conditia cerintei de a cstiga independent un statut n colectivitatea clasei. Nu mai sunt valide manifestarile de afectiune si farmec pe care copilul le poseda.

Procesul cresterii se tempereaza usor ntre 6-7 ani, pentru a se intensifica ulterior. La 6 ani, dentitia provizorie ncepe sa fie nlocuita cu dentitia permanenta. Dupa 7 ani este intensa osificarea la nivelul bazinului la fetite, precum si procesele de calcifiere la nivelul osaturii minii. Articulatiile se ntaresc si ele. Creste si volumul muschilor, se dezvolta musculatura fina a minii. La 7 ani, creierul cntareste aproximativ 1200 g, lobii frontali ajungnd la 27 la suta din totalul substantei nervoase a creierului. Dupa 6 ani se organizeaza legaturi functionale implicate n lectura si scriere. Totusi, copilul nu este robust, nici solid ca la 5 ani. Dimpotriva, la 6 ani este sensibil, dificil, instabil, oboseste usor. n ceea ce priveste ndemnarea, creste forta musculara si se accentueaza caracterul de ambidextru, dar si extremele de stngaci si dreptaci se pun n evidenta, crend probleme n procesul scrierii.

n aceasta perioada transformarile psihice se fac lent, nespectacular. Prima schimbare care se pune n evidenta este latura de orientare generala. Pe acest plan se face o parasire a intereselor evidente n perioada prescolara, ca desenul, modelajul. Exista o mai mare atentie acordata jocului cu reguli n colectiv. Copiii trec si printr-o faza excesiva sensibilizare fata de noi reguli. Uneori, conduita lor este centrata pe suspicionarea de ncalcare a regulilor impuse, de catre cei din jur (colegii sai). La 6 ani, copilul este total absorbit de problemele adaptarii n viata sociala. Dupa 7 ani, se manifesta treptat o mai mare detasare psihologica, o crestere a expansiunii, o mai mare extroversiune si trairi numeroase euforice si de exaltare, semn ca adaptarea scolara a depasit o faza tensionala. n vorbirea copilului ncepe sa fie frecvent folosit superlativul n descrierea de situatii, ntmplari si obiecte. La 7 ani ncepe sa creasca evident curiozitatea fata de mediul extrascolar si fata de mediul stradal. Tot la aceasta vrsta are loc si o crestere usoara a rapiditatii reactiilor; copilul pare mereu grabit. Momentul de 8 ani este foarte sensibil pentru educatia sociala, dat fiind faptul ca adaptarea a depasit nca o etapa tensionala si copilul a nceput sa treaca ntr-o faza de mai mult echilibru si mai mare stapnire a conditiilor de activitate scolara pe care le traverseaza. ncepe sa devina ceva mai reflexiv si preocupat de numeroase probleme dintre care si aceea a provenientei copiilor (de la 5 ani), dar si de probleme privind apartenenta sociala, identitatea de neam. Dupa 9 ani, copiii de sex diferit ncep sa se separe n mod spontan n jocuri. Copilul devine ceva mai meditativ, se atenueaza caracterul pregnant al expansivitatii n conduite. Si n planul integrarii n colectiv intervin unele schimbari copilul devine mai sensibil la informatii sociale, la opinia de clasa. ntre 9 si 10 ani are loc o crestere evidenta a spiritului de evaluare a copilului, spiritul critic se dezvolta la fel.

Primul aspect al modificarilor mai semnificative pe acest plan se exprima n schimbari ale caracterului investigativ si comprehensiv al perceptiei si observatiei ca instrumente ale cognitiei. Antrenate si exercitate, capacitatile senzoriale, perceptive si interpretative (sau comprehensive) ale perceptiei devin mai acute si eficiente. Sensibilitatea discriminativa si pragurile perceptive absolute se dezvolta si ele. n procesul scrierii exista un permanent control prin limbajul interior. chiar si la nivelul clasei a IV-a, exista o permanenta dialogare a copilului n timp ce scrie. Evaluarea marimii este nca deficitara (copiii de 6-7 ani supraestimeaza marimile, iar copiii de 8-9 ani subestimeaza marimile si distantele). Spatiul personal se structureaza spre 10 ani si este impregnat de expansiunea personalitatii. Se semnaleaza cresterea volumului simbolurilor si apoi a conceptelor n perioada scolara mica (dispune de peste 300 concepte relativ valide). Cerinta de relationare a nsusirilor conceptelor la contextul si obiectivele date se ajusteaza abia spre 10 ani, devenind activa. Baietii au mai mari dificultati dect fetitele n nvatarea citit-scrisului. n urma unei largi anchete a reiesit faptul ca la nvatatorii care considerau ca nu exista diferente acestea nu existau, pe cnd la cei ce spuneau invers, existau diferentele respective. Limbajul oral si scris. Exista diferente relativ importante n ceea ce priveste gradul de dezvoltare al limbajului copiilor la intrarea n scoala. Acestea privesc nivelul exprimarii, latura fonetica a vorbirii orale, structura lexicului, nivelul exprimarii gramaticale si literare. La acestea se adauga nentelegeri partiale sau totale ale sensului cuvintelor, nesesizarea sensului figurat al cuvintelor, necunoasterea termenilor tehnici si stiintifici, confundarea paronimelor, confuzii privind sinonimele si omonimele, tendinta de a crea cuvinte noi pentru notiuni ale caror denumiri nu se cunosc ori nu au fost retinute. Un alt fenomen legat de particularitatile limbajului oral la copiii n primele

clase consta n dificultatea de a realiza exprimari explicite. Utilizarea delimitativa si restrictiva a limbajului la situatii mai mult de comunicare ori dialog simplu n viata de familie creeaza o saracie a exprimarii specifice, un fel de tendinta spre exprimari eliptice, economicoase, dar neglijente adesea, fara nuantari si fara caracteristici ale vorbirii. Competenta lingvistica este n genere mai dezvoltata dect performanta verbala. Prima este ntretinuta de limbajul pasiv al copilului. Vocabularul total cuprinde 1500-2500 cuvinte la intrarea copilului n scoala (600 cuvinte n vocabularul activ), 4000-4500 cuvinte spre sfrsitul perioadei scolare mici (1500-1600 n vocabularul activ).

Perioada pubertatii si adolescenta

Reprezinta a doua decada a vietii omului. Trecerea spre maturizare si integrare n societatea adulta. Tutela familiala si scolara se modifica treptat. Nota dominanta a ntregii etape este intensa dezvoltare a personalitatii, contemporanizarea ei. Tipul fundamental de activitate ramne nvatarea si instruirea, teoretica si practica, inclusiv preparatia pentru exercitarea corecta a unei activitati profesionale productive.

Se complica progresiv, tnarul integrndu-se tot mai mult n generatia sa. Opozitia dintre comportamentele impregnate de atitudini copilaresti si atitudinile si conduitele noi formate sub impulsul cerintelor interne sau impuse de societatea vrstei. Maturizarea este centrata pe identificarea resurselor personale si realizarea identitatii proprii si a independentei. Se dezvolta atitudini, conceptia despre lume si viata, au loc manifestari de creativitate si implicit structuri motivationale puternic energizate si se

contureaza idealurile.

Trei stadii: stadiul pubertatii (10-14 ani) dominat de un puseu de crestere, accentuarea dimorfismului sexual stadiul adolescentei (14-18/20) procesul de cstigare a identitatii. stadiul adolescentei prelungite (18/20-24/25) integrarea psihologica primara la cerintele vietii adulte. Pubertatea substadii: Etapa prepuberala (10-12) accelerare si intensificare a cresterii, dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare. Fetele cresc n naltime ~22cm. Baietii cresterea ncepe mai trziu (12-16). - Conduita generala alternanta, stari conflictuale. -Schimbare generala a cadrului de desfasurare a nvatarii scolare. -Intelectualizare afectiva. Considera ca dominante cerintele grupului si cele scolare. La 11 ani copilul ncepe sa aiba initiative, largindu-si regimul de independenta. Se creeaza o distantare discreta ntre fete si baieti si o competitie. -Momente mai numeroase de neatentie. b. Pubertatea propriu zisa (12-14) e dominata de puseul de crestere. La fete mai evidenta ntre 11-13 ani La baieti 13-14 ani. Cresterea este mai evidenta n naltime. nti se lungesc membrele inferioare si superioare, cresc si se maresc articulatiile, apoi trunchiul.

La baieti este intensa si cresterea masei musculare. Dupa puseul de crestere forta este asimetric marcant mai mare la baieti. Maturizarea sexuala aparitia pilozitatii, cresterea organelor sexuale, modificarea vocii si nceputul functionarii glandelor sexuale. Momentul culminant al pubertatii este n general tensional si ncarcat de confuzie. -Stari de disconfort fizic si psihic. -Cresterea gradului de stngacie n miscari si reactii. c. Momentul postpuberal. Baietii schimbare n conduite. Fetele 2 faze (Rousellet): femeia copil; femeia adolescent. 2) Adolescenta iesirea din societatea de tip tutelar, familial si scolar si intrarea n viata cultural-sociala mai larga. a. Preadolescenta etapa de stabilizare a maturizarii biologice. Se contureaza caracteristicile constiintei de sine. -intensa dezvoltare psihica. Individualizarea se intensifica pe planurile individuale si de relationare. b. Adolescenta propriu-zisa. Dezvoltare a gndirii abstracte, exprimarea independentei este mai naturala. Socializarea aspiratiilor este intensa. Aspectele vocationale se contureaza treptat. c. Adolescenta prelungita. Independenta este dobndita sau pe cale de a fi dobndita = plus de energizare si dilatare a personalitatii. -nevoia unei participari sociale intense. Este etapa nvatarii rolului sexual. Au loc angajari matrimoniale. Trei categorii de reactii: Preocupari ale constiintei si constiintei de sine. Cautarea identitatii, nesiguranta. Apartenenta la grup este competitiva.

Gasirea unei identitati vocationale. Sistemul nervos sufera schimbari importante: creste masa creierului, relieful scoartei cerebrale se definitiveaza. O oarecare slabiciune a inhibitiei ce se manifesta prin izbucniri necontrolate si mult zgomot. Creste rolul tiroidei.

Problema principala a pubertatii si adolescentei este identificarea de sine. Dezvoltarea constiintei de sine se complica. Intensificarea perceptiei de sine aspecte: a) Imaginea corporala fara ea nu se poate realiza identificarea. Identificarea nu este un proces simplu si direct. Perceptia de sine se poate manifesta ca negativa n cazul progresului scolar slab sau a inadaptarii scolare. Perceptia de sine alimenteaza ideea de sine. W. James a fost primul care a acordat atentie dialecticii dezvoltarii constiintei de sine si distantei dintre eu si sine. Sinele 3 elemente: sinele corporal material, sinele social si sinele spiritual. Identitatea priveste constientizarea distantei dintre eu (sine) si alter. V. Pavelcu dinamica personalitatii reflectata n constiinta de sine apare ca supusa unui ritm necontenit. Se contureaza separatia dintre planul real obiectiv al lumii si vietii si planul subiectiv ca spatiu al constiintei si al reprezentarii lumii. Exista si dificultati de adaptare. Identitatea sexuala se dezvolta discret, influentata intens de modelele parentale si maternale. Fetele situatie mai complicata > modele feminine traditionale, de tranzitie si moderne. Fetele cu identificare feminina traditionala conflicte.

Exista tinere care se identifica antifeminin. Exista un grup de adolescente pregnant feminine, dar care se simt atrase de roluri traditional masculine. Procesul formarii constiintei si autoconstiintei se ajusteaza prin raportare la cei din aceeasi generatie. n adolescenta se organizeaza constructele personale. Atitudinile nsusiri de: directie de optiune, grad de intensitate, eficacitate si coerenta cu alte atitudini. Eysenck -bipolaritate factoriala n cazul atitudinilor. Identitatea si identificarea se nuclearizeaza ntre 11 si 13 ani, n cautarea de sine (conflict puberal), ntre 14 si 16 ani prin afirmarea de sine (conflict de afirmare), ntre 17 si 20 de ani prin conflicte de rol si statut, organizndu-se subidentitatea profesionala si n perioada dintre 20 si 24 ani prin conflicte de integrare socio profesionala. b. Iesirea din conformismul infantil e echivalenta cu cstigarea independentei. Prima care se dobndeste este independenta de mentalitate (valori) opozitie fata de rutina, deprinderi, mediocritate. Independenta emotionala este dificil de dobndit mai ales n cazul tinerelor fete. Relativ nalta este si sugestibilitatea. Dependenta material economica devine greu de suportat. Independenta material economica se contureaza si se integreaza ca aspiratie la identificarea vocationala spre o profesie si alimenteaza proiectele de viitor ale tinerilor. c. Identificarea vocationala se manifesta la puberi mai mult ca o descoperire de aptitudini, capacitati si abilitati. Necoincidenta ntre oferta sociala profesionala si aspiratii profesionale particulare. Interesele profesionale sunt relativ neclare pna la 14 ani si se concentreaza mai mult pe aspectele romantice ale profesiunilor. De la 14 ani, orientarea

profesionala devine mai presanta. Interesele si alegerea profesionala trec prin 3 stadii: stadiul fantezist pna la 11 ani; 11 - 16 ani planuri de alegere bazate pe interese; etapa realista.

Maturizarea biologica, intelectuala si morala nu se realizeaza concomitent > tendinta de coborre a vrstei de maturizare sexuala, o mai timpurie maturizare sociala. Tinerii cu pubertate timpurie se simt singuri, izolati. Dezvoltarea maturizarii sexuale este nsotita de expansiunea virilitatii, erotizarea senzorialitatii si a fanteziei. Tnarul este ncarcat de anxietate si n acelasi timp de culpabilitate. Afectivitatea e n curs de maturizare (adolescenta). Adolescenta prelungita erotismul este dezvoltat si educat, afectiunea puternica si matura, sexualitatea dezvoltata, conduita sexuala mai larga si complexa, virilitatea deplina. Pubertatea relatii fete-baieti distante. Adolescenta relatii fete-baieti mai putin distantate. Adolescenta prelungita relatii fete-baieti mai relaxate, contactele mai largi si diverse. Dezvoltarea senzorial perceptiva - schimbari importante. Capacitatile senzoriale si restructureaza mecanismele ncarcate de noile nsusiri dobndite. evidenta erotizare a senzorialitatii sensibilitatea vizuala, auditiva si tactila. Dezvoltarea cmpului vizual, a pragurilor absolute si diferentiale si cresterea capacitatii de a verbaliza si simboliza impresiile vizuale. Cresterea cmpului vizual e asimetrica adesea cu dominanta de stnga. Vederea n profunzime si finetea discriminativa vizual observativa creste n adolescenta. Evidenta dezvoltare a prelucrarii informatiei vizuale. Dezvoltare a evaluarii vizuale a

marimii de la distanta, a evaluarii de suprafete si a altor repere de marime. Potentialul de orientare la intonatiile vocale din diferite tipuri de comunicare creste foarte mult, la fel si capacitatea de a ntelege muzica. Descopera arta interpretativa, teatrul. n perioada pubertatii are loc o erotizare si dezvoltare a sensibilitatii odorifice. Sensibilitatea cutanata se dezvolta si ea evident. Dezvoltare a ndemnarii manuale. Observarea generala este n mare crestere n pubertate, la fel si capacitatea de a comunica observatiile colectate n planul perceptiv. Asociatiile n acest caz pun n evidenta traseele de ordonare a experientei perceptive > 2 directii: prima de ncarcare a impresiilor senzoriale cu o tendinta de apropiere de natura, a doua de ncarcare a experientei senzorial perceptive de experinta sociala actionala. Relatiile dintre dezvoltarea perceptiva si experienta de cunoastere conceptuala: experienta perceptiva si conceptele corespunzatoare se dezvolta intercorelat si relativ concomitent; formarea perceptiilor precede pe aceea a conceptiilor corespunzatoare; conceptul se dezvolta, dar perceptia corespunzatoare se deterioreaza; conceptul este prefigurat n actul perceptiv. Activitatea intelectuala complexa Puberii dupa 10 11 ani - modificarea ei structurala prin constructia aparaturii logico formale > reactivarea curiozitatii. 15 ani abordarea filosofica devine predilecta. 1618 ani dezvoltarea argumentatiei. Adolescenta - se atinge aproape maturitatea intelectuala (instrumente ale gndirii discursive). 10-12 ani - deschiderea spre lume se stabilizeaza.

14-17 ani constituirea conceptiei despre lume si viata. n perioada adolescentei, inteligenta devine mult mai activa si intuitiva, n adolescenta prelungita mai ncarcata de competente. ntlnirea cu inconstientul si ncercarea de a-l cenzura. Exista numeroase referiri la filmul interior legat de evenimente si competitii. Memorarea si nvatarea sufera cele mai importante transformari constructii de scheme rezumative ct mai originale. Memoria logica devine centrala. Constituirea unui stil de memorare, intensificare exploziva de achizitii de cunostinte. Puberul poate memora foarte usor si ceea ce nu ntelege. Cresterea memorarii laturilor abstracte ale cunostintelor si manipularea relativ facila a acestora. Adolescenta activa nazuinta de a fi cult. Se dezvolta inteligenta sociala. Cele mai curente si tipice antrenarii de strategii sunt implicate n urmatoarele situatii: dupa ce se parcurg anumite informatii, urmeaza stabilizarea cauzei sau legitatii careia acestea se subordoneaza; se prezinta o teorie oarecare, dupa care urmeaza demonstratia printr-un lung sir de propozitii; stabilirea unei reguli sau definitii dupa care se aplica pe un material eterogen clasificari prin sistemul de reguli si definitii n cauza; se combina strategiile de mai sus. Puber se formeaza concepte relativ de mare complexitate, se fac pasi n operarea cu probabilitatea, posibilitatea. Exprimarea ncepe sa cuprinda rationamente asertorice, apodictice, ipotetice. J. Piaget: dupa 10 ani gndirea are tendinta de a genera si explora sistematic toate solutiile si ipotezele posibile.

trecerea spre operatia abstracta. utilizarea formelor de reversibilitate. organizarea unor mecanisme sistematizator, folosirea figurilor logice ca instrumente complexe ale operativitatii complexe generale a gndirii. Patru tipuri de reversibilitati: reversibilitatea simpla pozitionala (tip 1) se refera la relatiile identice; reversibilitatea prin inversiune (tip N) se modifica disjunctiile si conjunctiile, devenind fiecare inversa celeilalte. Reversibilitatea prin permutarea partiala sau de reciprocitatea (R). Reversibilitatea corelativa (C) Structura celor 4 grupari alcatuieste o formatiune abstracta ce poate lua forme combinatorii foarte diverse.

Exprimarea verbala devine fluenta. Dublare a debitului verbal pe distanta 10 11 ani si o triplare pna la 14 ani n probe usoare, o dublare ntre 10 14 ani n probe dificile. Salt semnificativ fluenta debitului scris 11-12 ani. 16 18 ani mod propriu de a se iscali. Exigente tot mai mari n exprimare. Vorbirea - adaptata la circumstante. Puber aspecte necontrolate ale exprimarii, organizarea nca imperfecta a gndirii. Schimbarea vocii disconfort n comunicare. Cresterea capacitatilor de creatie n domeniul literaturii.

Capacitatea de creatie n adolescenta devine o stare psihica. Puberul priveste creatia ca un nsemn de independenta, ca pe o traire de exceptie. Creatia tnara este o expresie a crizei de originalitate, n sensul de cerinta de originalitate, ca cerinta de identitate. Termenul criza de originalitate M. Debesse - privea n mod univoc latura critica a crizei, nu si latura creatoare valida. Creativitatea manifesta si tendinte de socializare, de integrare n curentele creative moderne. Consumurile culturale Cele ale adolescentului se diversifica: ntrunirile pentru imprimare si ascultare de muzica, cercurile scolare de literatura, arta, sportul, lectura, vizionarea de filme, teatre, etc. Tinerii se ndreapta spre capodoperele literaturii, filosofie. Adolescenta prelungita ncep sa se sesizeze limitele cunostintelor, faptul ca exista un progres al stiintei si culturii imposibil de repetat exact. Lectura ziarelor este discontinua. Filmul si cinematograful intereseaza deosebit de mult. Puber filme cu subiect istoric eroic, politiste, de aventuri. Personajele din filme, carti, au functii modelatoare importante. Foamea de spatiu, curiozitatea se extinde mereu, spre vizionarea imaginara de tari, orase Puberul consumator de cultura, contribuant la cultura > conturarea atitudinilor fata de situatii din viata.

Experienta afectiva se nuanteaza, creste mobilitatea mimica, expresivitatea si functiile de comunicare ale privirii, jocul muschilor fetei, creste

emotivitatea interna si excitabilitatea > treceri rapide la stari afective excesive (se vede si n limbaj). Gama afectiva protestatara si de disconfort se mbogateste. 2 viziuni: optimista si pesimista. Optimista: tinerii de azi sunt mai stralucitori, seriosi , sinceri, onesti ,deschisi, mai putin tulburati de atitudini sexuale ciudate. Pesimista: tineret tulburat emotional, rebel, iritat sexual, potential delincvent: droguri, agresivitate. Educatia se distileaza si rafineaza., mare cantitate de solicitare emotionala, disponibilitate afectiva mare. 10 12 ani viata afectiva mobila si complexa, instabilitatea, iritabilitatea sunt evidente. 14 ani se complica trairile emotionale din spatiul lecturilor. Trairea esecului si succesului se nuanteaza. Mediul scolar factori stimulatori si traumatizanti. Un loc aparte prin functiile erodante ce le produce este cel al plictiselii, si un loc ambiguu prin efecte este cel al dragostei. n relatiile cu parintii, starile afective actioneaza mai acut, la o tensiune mai mare n pubertate apoi cu o temperare treptata n adolescenta. n relatiile cu sexul opus sentimente si emotii noi, inedite, ca simpatia si sentimentele de dragoste. Simpatia reciproca este expresia unei ntelegeri intuitiv empatice. Pubertate dragostea = traire tainica nelinistitoare, idilica, inaccesibila. Adolescenta = traire complexa de atasament. Teama si anxietatea teama = emotia cea mai specifica > conflicte (endogene, exogene) si situatii de frustratie a dorintelor, a aspiratilor, intereselor. Conflicte normale, patologice, intermediare. Capacitatea de stapnire a emotiilor devine activa, ca si capacitatea de a le masca. Gama emotiilor devine foarte larga si vibratia emotionala extrem de vie. Evidente capacitatea de a mima, eritemul de pudoare.

Integrarea n colectiv e deosebit de facila la puberi. Dupa 10 ani atractie spre grup. 13 14 ani expansivitatea extragrup devine activa. 14 16 ani expansiunea sociala se atenueaza usor. 16 18 ani grupuri mai mici dar mai stabile. Rolurile si statutele sunt conditionate de prerogativele adultilor care actioneaza multipolar. n structura personalitatii puberului si adolescentului se formeaza o anumita acceptanta si respingere n planurile investigatiei si cunoasterii. Din acest punct de vedere prezinta importanta constientizarea limitelor temporare ale cunoasterii, mai ales constientizarea ignorantei. Problemele delincventei minore se modifica n timp ca obiectiv, extinctie si gravitate. Rolul orientarii scolare si profesionale este de a facilita procesul identificarii.

Perioadele tineretii D. Levinson numeste perioada de la 17 la 22 ani vrsta de tnar adult ce se caracterizeaza prin coexistenta statutului de adolescent cu cel de tnar adult = perioada de tranzitie. J. Rousselet semnaleaza pentru tinerele fete o astfel de evolutie ceva mai devreme n perioada adolescentei. Daniel Levinson considera ca vrsta adultului tnar se refera la o distanta de dezvoltare psihica ntre 17 18 ani la 45 ani, cu o oarecare diferenta ntre cele doua sexe. Erik Erikson a caracterizat vrsta tineretii (vrsta mijlocie n ciclurile vietii) ca fiind dominata de amplificarea identitatii sociale si de angajare, trairea intensa a experientei dragostei si nceputul vietii de familie ce duce la dezvoltarea intimitatii. Pendularea dintre intimitate, izolare si starea n care eul simte necesitatea de a se lega de noi persoane >calitatea de partener. OMS considera tineretea ca desfasurndu-se ntre 18/20 ani si 35 ani. Limita superioara toate organele si sistemele organismului functioneaza n conditii si la parametrii superiori.

Ursula Schiopu tineretea 24 35 ani. Perioada tinereti se poate mparti n 3 subetape. de adaptare 24 28 ani profesionala si familiala. de implantatie 28 32 ani - se intensifica experienta personala, se dezvolta statutul de parinte. de stabilitate relativa a adaptarii, valorilor, conduitelor, aspiratiilor 32 35 ani. 24 35 ani = potential de opozabilitate + capacitati flexibile de adaptare.

Observatia vizuala devine n multe profesii extrem de activa. Se dobndesc nsusiri particulare senzoriale discriminative dupa 8 10 ani de exercitare a profesiunii. Se dezvolta si adaptarea la ntuneric. Auzul este n unele profesii foarte solicitat (muzicale, sportive). Tactul finete discriminativa complexa n unele meserii. Procesul de dezvoltare a personalizarii senzoriale si capacitatile discriminative sunt componentii importanti ai acestei modificari.

Planul complex mental cunoaste unele modificari. Se organizeaza procesul nvatarii permanente pentru a evita perimarea profesionala. Cmpul de actiune al memoriei se restructureaza, are loc procesul de adaptare si selectare din cunostinte a celor ce sunt necesare. Perioada de foarte mari perfectionari senzorial perceptive si de intensa socializare a acestor disponibilitati psihice. Atentia e activata complex pe cerintele profesionale. Particularitati ale nvatarii: se modifica proportia dintre nvatarea programata social si autodidacticism n favoarea celui din urma. nvatarea inserata, interpolata si incidentala se dezvolta continuu cu aceiasi intensitate. nvatare

din necesitate, n special ocupationala. Amintirea atinge un punct relativ nalt dar ramne n platou. Monotonia muncii, antrenarea mare a atentiei, etc., creeaza si oboseala. 4 indicatori ai oboselii: scade randamentul cantitativ, dar mai ales calitativ; au loc modificari fiziologice; scaderi ale activitatii intelectuale suple; exaltare a functiilor inferioare, automatisme, ticuri. Recuperarea oboselii odihna activa. Promovarile, recompensarile, evaluarea onorifica forme de constituire a motivatiei pozitive n munca. Procesul de identificare este complex si multilateral. Subidentitatea de sot si de parinte se divid, subidentitatea profesionala si sociala se ncarca de roluri mai ample si responsabile.

Integrarea este complexa deoarece: tineretul poseda capacitati deosebite ce trebuie canalizate n directii diverse, este importanta satisfacerea intereselor, tinerii se adapteaza integrndu-se profesional si social. Integrarea sociala se realizeaza n mai multe directii cea mai importanta fiind integrarea profesionala. Climatul psihologic pozitiv de la locul de munca conduce la satisfactii si implicit integrarea-adaptarea omului la munca. Dintre cauzele instabilitatii angajatilor mai importante sunt (Ph. Mulleri): nu se au n vedere aptitudinile acestora; nu se satisfac promisiunile de la angajare;

atmosfera dezorganizata, conducere inconsecventa, discordie; favoritism. Caracteristicile integrarii profesionale ale tineretului sunt foarte dificile, impregnate de o oarecare tensiune. Unele profesii antreneaza un grad de stres mai mare > exista grade individuale de rezistenta la stres (M. Magureanu) hiperreactivii, normoreactivii, hiporeactivii. Hall, Schneider, Nygren = fenomenul denumit socul realitatii n contactul cu lumea profesiunilor la tineri. O. Crites a definit maturitatea n termenii a 4 factori: consecventa alegerii profesiei; realism al alegerii carierii; competenta n cariera aleasa; maturitate a atitudinilor alegerii. Integrarea trece prin cteva stadii: acomodarea, adoptarea, participarea si integrarea propriu zisa. Are loc o modificare a motivatiei de rol. D. C. Miller si W. H. Forn patru tipuri de profesionisti mai frecvente: cu paternuri stabile; cu paternuri de cariera conventionala; cu paternuri instabile; cu paternuri de alegere multipla. La tinerele fete, alegerea profesiei e mai complicata. Rolul de sotie apoi cel de mama ncarca tensional timpul femeilor ce se integreaza profesional (traiesc aceasta cu anxietate). Pna la 35 de ani este cea mai mare fluctuatie a fortei de munca cu punctul de vrf ntre 21 25 ani, vrsta la care ncepe stabilizarea, mai evidenta la femeile cu deficienta de auz dect la auzitoare.

Trei feluri de randament: randament productivitate; randament financiar; randament munca. Defecte implicate n nerealizarea pe plan profesional: egoismul, lenea minciuna, laudarosenia, aroganta duritatea, alcoolismul.

Opinia cu privire la familie: pe primul loc se afla buna ntelegere, stima si sprijinul reciproc. Copiii factori de coeziune familiala. Problemele casatoriei: situatii de anxietate latenta si de solicitare a integrarii. Se manifesta o usoara tendinta de mutare a casatoriilor tinerelor fete spre 20 25 ani cu tineri de aceiasi vrsta si pe urmatorii 5 ani. Acest fenomen se datoreaza prelungirii scolaritatii feminine. Institutia casatoriei: probleme de adaptare a mentalitatii, a caracteristicilor dobndite, gusturi, deprinderi, stil de viata, preocupari, atitudini. Predictia casatoriilor reusite implica lipsa de conflicte cu parintii, educatorii, interrelationarii n copilarie si adolescenta. Logodna acomodare ntre cei 2 parteneri. Conteaza factorii economici, spatiul locativ. Casatoria poate dezechilibra tnarul sau tnara sau sa le creeze o conditie de energizare a activitatii, o stare de echilibru. Aceasta se poate accentua o data cu nasterea primului copil n familie. exista mai ales la tinere o mai puternica dorinta de a avea un copil ca un fel de suplimentare a legaturilor afective din casnicie. n perioada de gestatie disconfort fizic, anxietate de fond. Sarcina, nasterea primului copil, lactatia si procesele fiziologice ce nsotesc maternitatea sunt conditionate social. Copilul mic gaseste de cele mai multe ori un stil si o organizare familiala. Prezenta lui conditie noua de fond a reorganizarii familiei. Foarte de timpuriu copilul sesizeaza aspectele de structura si climat ale familiei si se adapteaza acestora. Mama = ecran de referinte si securitate. Planul adaptarii parintilor la prezenta copiilor e animat chiar de copil. Tipologii ale tineretului Structura profesiilor creeaza o amprenta diferentiala discreta. Diferentieri

prin densitatea de roluri paternale si matrimoniale, statutul social. Tipologiile lui Jung extravertit; introvertit + tipologia lui E. Kreischmer = autist; picnic; ciclotim; displastic. Atitudini de contact cu lumea: pragmaticii; primitivii; receptivii spiritual. Walter Jaide - alegerea profesiei dezinteresati; vag interesati; constienti de scop. Criteriul de emancipare conservatorism: naivii; conservatorii; dezinteresatii detasati; investigatorii decisi. Probleme speciale Tinerii marcheaza o incidenta a infractionalismului care atinge o culme absoluta ntre 25 30 ani, urmnd o descrestere: furtul scade dupa 25 ani, escrocheria atinge vrful la 21 ani, abuzul de ncredere creste peste 32 ani si scade dupa 35, spargerile si furturile calificate 32 33 ani. Violenta mpotriva persoanelor creste mult la tinerii adulti.

Tinerele sunt mai sensibile la stimuli vizuali colorati, la sunete si zgomote, au tactul bine dezvoltat, abilitati manuale mai mobile, rapide si coordonate, aptitudini verbale mai pregnante, suporta mai usor stresul. Baietii sensibilitati spatio vizuale mai dezvoltate, aptitudini matematice, capacitati de abstractizare evidente, o mai mare agresivitate si mobilitate. Tendintele depresive sunt mai frecvente si mai puternice la femei si la tinerele fete. Tinerele memorie vizuala buna. Barbatii afectivitate mai controlata, realista, mai multa obiectivitate, rezultate mai bune la testele de perceptie n profunzime si de vedere labirintica. Tinerele o mai activa intuitie, mai sensibile, superioritate a creativitatii fata de barbati. Femeile au cstigat n initiativa, ndrazneala, stapnire de sine, iar tinerii n

diferentieri de finete, atitudini mai flexibile La 30 ani femeile trec printr-o criza de identitate, barbatii pe la 40 ani.

Vrstele adulte Ch. Buhler a ncercat sa identifice curba ascendenta si degeneratoare a vietii umane. Ulterior a disociat declinul biologic de cel intelectual. W. Stern - piramida dinamica a vrstelor, n care spre anii adulti vrful se caracterizeaza prin diminuare. White considera ca exista perioade ale vrstelor adulte ce continua concentricitatea perioadelor din vrstele de crestere. Allport - 6 trasaturi specifice adultului: constiinta de sine larga, relatii si raporturi intime, securitate emotionala fundamentala, preocupare obiectiva, obiectivare de sine, armonie relativa cu propriile achizitii din experienta personala. Moers 6 perioade, dintre care 3 adulte n care au importanta modificarile de impulsuri sufletesti: copilaria si tineretea 0-20ani nvatarea inclusiv scolara; prima perioada adulta dominata de tinerete 21-30 ani autoinstruirea; a doua perioada adulta 31-44 ani dispare interesul pentru nvatare; a treia perioada adulta / criza de autocunoastere 45-55 ani cea mai puternica perioada de crize; prima perioada a batrnetii 55 ani; a doua perioada a batrnetii, decesul Cl. I. Leuba lucrare centrata pe vrstele adulte: adultul tnar, de vrsta mijlocie, tardiv. O serie de autori se opun opticii periodizarii adulte si emit ipoteza ca starea adulta este de consolidare.

D. E. Super si colaboratorii utilizeaza un model de 5 stadii de dezvoltare, n care cel adult este de mplinire sociala si profesionala. mpartirea stadiilor adulte n functie de evolutia familiei D. Hall: casatorie primul copil; primul copil al doilea; copii prescolari; intrarea primului copil n viata scolara; plecarea primului copil din casa parinteasca. Schein E. H. model tridimensional conic de ncadrare a perioadelor adulte si are 3 directii: verticala pune n evidenta schimbari n ierahia profesionala > relatii ierarhice; radiala miscarea n sistemul profesional > relatii de incluziune; circumferentiala > relatii functionale. M. Zlate mpartire a vrstelor adulte: tineretea, maturitatea, involutia. Subetapele vrstei adulte Tipul fundamental de activitate = expansiunea cumulativa n caracteristicile muncii profesionale si n ierarhia posturilor de munca. Tipul de relatii caracteristice = structura relatiilor de munca sociale si de familie. Subetape: prima perioada adulta 35 45 ani implantatie profesionala intensa, statutele si rolurile sociale ncep sa fie mai ncarcate de responsabilitati, crestere a continutului subidentitatii de parinte. Perioada adulta ntre 45 55 ani trecerea pe planuri de mai mare responsabilitate profesionala si social culturala. Subidentitatea de sot si parinte diminuare usoara.

Perioada adulta prelungita 55 65 ani diminuare a fortelor fizice, perioada critica, diminuarea celor 4 feluri de subidentitati (de sot, profesionala, social cetateneasca, de parinte) = inegala.

Subidentitatile profesionale reprezinta persoana n vrstele adulte. Perioada de la 35 la 45 ani se mparte si ea n doua subperioade: de la 35 la 40 ani si de la 40 la 45 ani. Persoanele de la 35 la 40 ani ajung la functii medii, sesizeaza diferenta fata de generatia tnara ce intra n activitate > plus de experienta practica, cerinta de perfectionare. Viata profesionala si obsteasca devine mai densa n probleme. Si n viata de familie apar probleme noi > perioada celor mai multe desfaceri de casatorie. Angajarea mai profunda n munca un echilibru al personalitatii. 40 45 ani experienta profesionala devine bogata. Perioada de expansiune sociala si profesionala. Familie echilibru. Perioada adulta de stabilizare II (45 55 ani) ncarcarea cu intimitate a subidentitatii parentale si maritale + cresterea responsabilitatilor. Criza de identitate a copiilor tensiuni. 2 subetape: 45 50 ani pozitie profesionala nalta. 50 55 ani criza de interiorizare provocata la femei de menopauza. Climateriumul viril poate fi mult mai tardiv. n familie ncepe procesul de denuclearizare. Vrsta adulta prelungita 55 65 ani subidentitatea profesionala ncepe sa se distanteze ca si subidentitatea socio culturala. Subidentitatea parentala si maritala se rencarca de intimitate.

Perioadele de crestere sunt dominate de procesele anabolice, cele de mbatrnire de catabolism.

Partea cea mai perisabila la nivelul creierului este la nivelul cortexului (pons) si a creierului mic. Numarul neuronilor ce se distrug dupa 25 ani creste. Exista 2 aspecte diferite: mbatrnirea si patologizarea. Este o crestere a numarului de zile de mbolnaviri. La 25 ani 25 zile anual; la 65 35 zile. Capacitatea de munca si forta au un declin semnificativ (cele mai bune performante 20 29 ani). Dupa 40 ani, forta fizica scade usor, descreste usor energia, declin al vederii, scade si auzul, se modifica aspectul pielii, modificarea siluetei. Reajustare a obiectivelor de lunga si scurta durata (pe plan profesional).

Schimbari relativ importante n structura generala a caracteristicilor psihice. Dupa 50 ani scade capacitatea de observare vizuala. Caracterul mobilitatii vederii curba descendenta spre sfrsitul maturitatii. Modificarea n functie de vrsta a vitezei senzorial motorii studiata printr-un coeficient de diferentiere nu prezinta o evolutie sensibila. Diferente sensibile viteze mari, viteza stresanta. J. Birren - ntre 20 si 60 ani scadere de 10,20% a reactivitatii senzoriale generale. 20 60 ani reducerea vitezei de excitatie vizuala > scade treptat capacitatea de citire. Se pun n evidenta diferente culturale si degradari mai mari dupa 45 ani la persoanele necultivate. Acuitatea auditiva este de maxima intensitate ntre10 14 ani, dupa care urmeaza o scadere foarte lenta a acesteia, ca abia dupa 40 ani sa aiba loc o scadere mai evidenta. Sensibilitatea tactila are o curba lenta de descrestere dupa 45 ani. Tactul este simtul de maxima erotizare. Mirosul se perfectioneaza n anumit profesii. Consumul de bauturi ca si statul n camere neaerisite degradeaza mirosul n jurul vrstei de 40 ani. Atentia deserveste traseul de colectare selectiva a experientei profesionale, creeaza si orienteaza complex cerintele profesionale, pe indicatorii

semnificativi ai materialelor supuse activitatii profesionale si pe ritualurile specifice muncii. Cmpul de actiune al memoriei se restructureaza de asemenea sub influentele profesiei. ntre 26 29 ani crestere evidenta a nivelului de utilizare a atentiei pe fondul muncii, platou de dezvoltare a gndirii si memoriei, ntre 30-33 ani se dezvolta din nou toate cele 3 ca platou, ntre 30 si 35 ani si cu o usoara redresare ntre 36 40 ani. Reducerea MSD ca flexibilitate n utilizare devine evidenta dupa 40 45 ani si mai marcanta dupa 55 ani. Recunoasterea si reproducerea devin mai putin prompte dupa 55 ani. Memorarea logica e cea mai rezistenta. nvatarea psihomotorie platou pna la 55 ani. n dezvoltarea inteligentei este implicata o influenta mai mare culturala si sociala. n ultimele decenii se realizeaza o mutare divergenta a creativitatii n ntreaga structura a vrstelor.

Educatia permanenta a adultilor optimizeaza conditia de participare a tuturor oamenilor la progresul stiintei si tehnicii. nvatarea permanenta atenueaza inegalitatile existente n pregatire, prelungeste durata participarii la viata activa. nvatarea implicata n educatia permanenta se adreseaza nivelurilor senzorio motorii si psihomotorii, nivelurilor intelectuale, celor sociale, afective si estetice. Cel mai complex aspect al individualizarii educatiei adultului este implicat n caracteristicile perimarii profesionale. Perimarea este determinata de evolutia n diferite domenii a unor cercetari fundamentale complexe si modificarea pe aceasta baza a unor paradigme ale domeniului. 3 aspecte n legatura cu nvatarea la adulti: reimpulsioneaza procesul general al dezvoltarii;

structurile implicate se modifica la adulti; mijloc de nvingere a alienarii.

Adultul tnar personalitatea e antrenata n trairi afective intense, aspiratii puternice. Au loc conflicte de rol si statut. 3 situatii: inadaptarea profesionala; adaptarea se realizeaza, dar nu este extinsa; adaptare extinsa. Tipice pentru tnarul adult a. si c. Perioada de adult II se constientizeaza simtul reusitei si mplinirii sau al nereusitei si nemplinirii. Perioada de adult III sub imperiul dezangajarii profesionale are loc n mai mare masura constientizarea. Subidentitatea parentala si maritala faze: tnar adult casnicia n consolidare, procesul de adaptare activ, rolurile n familie se diferentiaza si se consolideaza; etapa de adult I rolul parental devine mai ncarcat, erodare a caracterului arzator al intimitatii, pot interveni crize n casnicie; etapa de adult II viata de familie se ncarca de o oarecare tensiune din directia rolului paternal, libidoul se tempereaza discret la ambii parteneri etapa de adult III rolul parental devine mai complex si situativ nou, legatura matrimoniala devine de securizare si acros.

Vrstele de regresie

Etapele de dupa 65 ani pun mult mai multe probleme dect celelalte vrste. Vrstele terminale ale vietii se afla sub semnul iesirii din munca activa (pensionarea).

Exista o serie de aspecte sociale ale batrnetii cresterea longevitatii reale si potentiale si protejarea sociala a acesteia; folosirea sociala a experientei profesionale si sociale a vrstelor batrnetii, data fiind valoarea sa; profilaxia batrnetii si lupta mpotriva bolilor de degenerescenta.

Se poate vorbi de 3 stadii: stadiul de trecere spre batrnete 65 75 ani; stadiul batrnetii medii 75 85 ani; stadiul marii batrneti peste 85 ani. Subidentitatile intra ntr-o serie de noi pozitii. Tipul fundamental de activitate = adaptarea la un nou orar de activitati. Tipul de relatii = se modifica restrngndu-se din aria profesionala, dar si din aria altor activitati. Perioada de trecere subidentitatea profesionala se dezoficializeaza si se integreaza n subidentitatea social obsteasca. Subidentitatea maritala ramne esentiala. Subidentitatea parentala relativ expansiva. Perioada de o oarecare fragilitate biologica. Perioada batrnetii propriu zise. Subidentitatea parentala se contracta usor, subidentitatea sociala se exercita n teritoriul social accesibil. Bolile degenerescente reduc mobilitatea. Mortalitatea este mai mare. Perioada marii batneti subidentitatile suprapuse se contracta; uneori poate avea loc o disolutie de sine. Durata medie a vietii 70 ani la barbati si 75 ani la femei.

Scaderea energiei instinctelor si a eficientei adaptarii. mbatrnirea fizica se realizeaza fara seisme prea evidente, jucnd un rol important mbatrnirea celulelor, a tesuturilor si a organelor. Cu vrsta, au loc modificari importante n ceea ce priveste somnul si functiile lui recuperative. La 50 ani si dupa, se doarme ~ 7 ore, din care doar o ora de somn paradoxal. Evidenta pierdere a elasticitatii pielii si a tesuturilor. Specific este si procesul de ncaruntire acesta poate ncepe si dupa 35 ani, nsa devine evident spre 50 55 ani. Miscarile devin mai greoaie, lipsite de suplete si forta. Dupa 50 ani scade numarul fibrelor musculare active. Si n domeniul organelor interne au loc fenomene de degradare: cord, pulmoni, organe vitale. Dupa 55 ani incidenta a infarctului miocardic si lezarea arterelor coronariene. Respiratia devine dupa 45 ani mai superficiala, se reduce gradul de oxigenare al sngelui, tesuturilor, scade eficienta respiratiei. Scadere a poftei de mncare ce determina o slabire a raspunsurilor digestive. Metabolismul bazal creste cu vrsta. Procesul de mbatrnire este amplificat de modificarile hormonale ce survin mai ales dupa 65 ani. Degradarea si mbatrnirea sistemului nervos este legata de reducerea capacitatii organismului de a satisface exigentele alimentare foarte mari ale creierului (irigarea, oxigenarea, alimentarea). Caracteristici psihice Activitatea psihica poarta amprenta experientei de viata si a proceselor de reechilibrare a organismului. Impactul planului senzorial se manifesta n prima etapa ca dominant periferic apoi impactul central(scade functionalitatea ANS), proces lent 65-70 ani, accelerat 70-75, stabilizat la valori reduse 75-85 ani. Ex: degradarea vazului, degradarea auzului, sensibilitatea tactila se degradeaza(dupa 50-55), e.t.c.

Dezvoltarea proceselor psihice complexe Sunt influentate de experienta cultural-intelectuala si de capacitatile functionale. Degradarea memoriei de scurta durata (MSD) e mai pregnanta iar memoria de lunga durata (MLD) e mai rezistenta. Concomitent are loc o exacerbare a emotionalitatii, nervozitatii, irascibilitatii, tulburarea functiilor psihice-slaba cooperare, anxietate, capricii, e.t.c. Inteligenta poate sa se mentina relativ activa. La batrnete scade fluenta ideilor, se manifesta o inflexibilitate a opiniilor, rationamentelor, confuzionism spatial, emotiile devin ceva mai primitive, hipertrofiere a sinelui, amnezie infantila de origine afectiva, tulburari de memorie.

Se manifesta o tendinta de crestere a fondurilor sociale de pensionare si de asistenta sociala, de constituire a cadrului socio-ocupational al persoanelor n vrsta. Dupa 70-75 ani apar pregnant cazuri de dementa senila si psihoze, trairea n trecut, vidul de idealuri si aspiratii.

Se diferentiaza moartea biologica (degradarea proceselor psihologice), moartea psihologica (disolutia comportamentului, a constiintei) si moartea sociala (nregistrarea mortii, nmormntarea, rezolvarea mostenirii, rezolvarea schimbarilor sociale).

Debutul vietii

nca nainte de nastere, fiinta umana parcurge un lung proces de crestere, formare, aceasta influentnd dezvoltarea ulterioara a sa. Perioada intrauterina - cea mai intensa crestere si dezvoltare a fiintei umane.

Flagelul spermatozoidului, patrunznd n peretii ovulului, se elibereaza aproape instantaneu 23 de cromozomi constituind zestrea ereditara masculina. n acelasi timp, nucleul ovulului emite tot 23 de particule cromozomi zestrea ereditara feminina. Cei 23 de cromozomi de la tata cu cei 23 cromozomi de la mama formeaza materialul genetic care are 46 cromozomi si este unic pentru fiecare individ. Exista o infinitate de combinatii posibile ntre 2 posibili parinti. Procesul de fertilizare poarta numele de misotis. Cromozomii sunt formati din gene. Genele sunt particule complexe continnd codul genetic. Genele au aranjamente specifice lineare n cromozomi si contin ADN si ARN. Oul ncepe sa se divida n progresie geometrica la trei ore din momentul n care a avut loc fecundatia. Creste n volum si avanseaza spre uter, se hraneste 2-3 zile din rezervele proprii pe care le epuizeaza cnd ajunge in cavitatea uterina. Se fixeaza n uter prin intermediul unor radacini embrionare ce se implanteaza n celulele uterului, lund contact cu vasele sangvine din uter. Embrionul se dezvolta foarte repede volumul lui creste de 8000 ori, iar diametrul de 20 de ori. Faza germinala (0-3 luni) crestere masiva a masei celulare prin producerea a doua tipuri de celule: germinale si celule exterioare (de protectie). Se formeaza sistemul nervos, la 3 saptamni se formeaza maduva spinarii. Perioada fetala timpurie (3-6 luni) se realizeaza diferentierea celor trei straturi: ectoderm > celulele pielii, sistemul glandular, unghiile, parul, organele senzoriale si sistemul nervos; mezoderm > sistemul circulator si excretor, muschi, straturi interne profunde ale pielii; endoderm > mare parte dintre organele interne. Are loc dezvoltarea sistemului osos, a tesuturilor, a sistemului nervos, se formeaza sexul si coardele vocale. Are loc o ncetinire a cresterii explozive dupa 5 luni. Faza fetala tardiva (6-9 luni) fatul creste n marime, i se dezvolta motilitatea ,organele de simt. - 6 luni se diferentiaza amprentele digitale, se formeaza pleoapele, glandele sebacee, sudoripare. Are loc o ncetinire a cresterii explozive dupa 5 luni. Multi copii nascuti nainte de termen supravietuiesc deoarece au hormoni

proprii de crestere ( STH, etc), chimism intern al circulatiei sangvine, finctii de adaptare. Miscari ce se pot surprinde n viata intrauterina: agitatie motorie difuza 9 saptamni, bataile cordului 10 saptamni, miscari respiratorii 12 saptamni, miscari pozitionale slabe, nchide minile - 12-14 saptamni, miscari ale tractului digestiv 16 saptamni, misca picioarele, pleoapele 16-20 saptamni, tipete slabe la 24 saptamni.

Nasterea

La specia umana nasterea are loc, la ~ 267-280 de zile de la data fecundarii Exista 4 etape ale nasterii: dilatarea canalului cu angajarea capului fetusului n canalul dilatat; expulzarea fatului; expulzarea placentei si a membranelor; contractari si expulzari ulterioare nasterii. La primipare etapa dilatarii canalului cu angajarea capului fetusului n canalul dilatat poate dura 12-20 ore, a doua etapa cca. 1-2 ore si ultima 1 ora. La multipare este de regula mai dureroasa etapa expulzarii fatului si urmatoarele desi de cele mai multe ori nasterea este mai scurta. Nasterea este traita n mod subiectiv si relativ obiectiv ca un adevarat soc, att pentru mama, ct si pentru copil. Pentru copil, nasterea este n mod cert o schimbare radicala a conditiilor de existenta. Mama traieste socul sub forma depresiei postnatale. Prima reactie la copil dupa nastere este tipatul (Freud l considera o expresie a traumatismului primar uman, eveniment ce marcheaza existenta umana).

Primul an de viata

nfatisarea generala a nou-nascutului normal este specifica. ntregul corp este pliabil si are tendinta naturala de a sta pliat (pozitie embrionara). Capul este mare si dispune de 6 fontanele. Membrele sunt relativ scurte, pielea este rosiatica si usor tumefiata. Sistemul nervos este imperfect, prezentnd programe reduse. Primele 3-5 zile scadere fiziologica din greutatea initiala cu 150-300 grame. Dupa 4-5 zile scaderea greutatii se opreste, apoi ncepe recuperarea greutatii pierdute. Organismul dispune la nastere de o capacitate senzoriala generala relativ bine dezvoltata, dar de o capacitate de reactii intentionale si coordonate aproape nule. Somnul nou - nascutului este polimorf si la cei mai multi copii se extinde pe 4/5 din 24 ore, deoarece apare fenomenul de epuizare rapida si intensa energetica. Raportul dintre orele de somn si cele de veghe se va modifica treptat. 1 an - copilul va avea nevoie pentru recuperare de 15-16 ore de somn zilnic, desi activitatea sa din orele de veghe va fi mult mai densa si consumurile mai intense. Aceste momente de veghe vor deveni calme, active, spre deosebire de caracterul lor agitat din primele zile.

Pentru a se controla greutatea pe care copilul trebuie sa o aiba ntre 1-6 luni, se nmulteste numarul lunilor cu 600 si la cifra obtinuta se adauga greutatea de la nastere. Cresterea n greutate ntre 7-12 luni se calculeaza nmultind numarul de luni ale copilului cu 500, plus greutatea de la nastere. Controlul cresterii n naltime se face nmultind numarul de luni cu cu 2,5 si se adauga naltimea de la nastere (pna la 6 luni). ntre 7 si 12 luni, calculul

se efectueaza nmultind numarul lunilor copilului cu 2 , la care se adauga valoarea naltimii de la nastere. Cresterea este foarte intensa dupa nastere. Perimetrul cranian este de aproximativ 34,5 cm la nastere; la un an de circa 45cm; la 3 ani, de 47 cm. Cresterea creierului se exprima prin marirea perimetrului cranian cu 12 cm n primul an, cu 2 cm n al doilea an. La 1 an, volumul creierului este de 3/5 fata de creierul adult, iar la 2 ani, de 4/5 fata de acesta. Perimetrul toracic este de 32 cm la nastere, deci mai redus dect cel cranian, apoi creste la 45 cm la 1 an si l egaleaza pe cel cranian. Perimetrul toracic l ntrece pe cel cranian cu 1-2 cm. Se considera ca n copilarie aceasta distantare ntre cele doua masuri creste cu cte un cm. pe an.

Trebuintele de alimentare, somn, apa sunt ciclice. Trebuintele de aparare, orientare, investigare sunt permanente. ntre 10 si 12 luni apar aspecte legate de dentitie. nti se contureaza incisivii laterali, iar ntre un an si 18 luni ncep sa creasca primii 4 molari. ntre 16-28 luni apar caninii. Trebuintele de aparare (supravietuire) devin active si ncep sa se exprime prin miscare si tipat n cazuri de disconfort si prin somn n caz de oboseala. Trebuinta de miscare se intentionalizeaza primar, fiind legata de explorari ale mediului. Se constituie si trebuinte psihologice, cum ar fi aceea de a forta prezenta adultilor si relationarea cu acestia. Trebuinta de hrana si apa, aer, temperatura echilibrata, somn, vocalizare, comunicare si relationare sunt cele mai importante si implicate n crestere si dezvoltare. Ele se vor socializa treptat. Somnul - Aproximativ 80% din timp, copilul doarme pna la un an, cu o descrestere n ultimul trimestru spre 50%. Se modifica pe acest interval ritmul si calitatea somnului. Trebuinta de eliminare - este reflexa la copilul mic. La 8 saptamni, copilul are cca 2 scaune pe zi si unul dupa ce ncepe sa mearga; dificil este

controlul mictiunii. Foamea si setea - n ontogeneza timpurie, foamea provoaca o stare generala de agitatie si tensiune. Aceste trebuinte sunt implicate n nvatarea si comunicarea timpurie. n primele 10-12 zile, sunt necesare cam 6-8 alimentari n 24 ore. Dupa 4 saptamni, acestea se pot reduce la 5-6. Trebuinta de afectiune se realizeaza prin intermediul structurii relatiilor si regulilor incluse n structura familiei >foamea de prezenta adultului. Primul an de viata este si perioada de cstig a bazelor independentei prin 3 serii de conduite achizitionate n experienta ontogenetica timpurie. Acestea sunt: apucarea si mnuirea elementara a obiectelor, mersul si rostirea primelor cuvinte.

Perioada primelor 30 zile se divide n: o perioada scurta (7-10 zile) > este critica si dificila ca adaptare; o perioada mai lunga > marcheaza organizarea ritmurilor circadiene si a unui echilibru primar functional biologic. 1 luna la 3 luni > se formeaza reflexe conditionate simple si catenare, se dezvolta orientarea vizuala si auditiva, se manifesta gnguritul ecolalic si vocalizari. de la 3 la 6 luni > formarea perceptiei la 3 luni, apoi curiozitatea, crearea unui spatiu proximal (30-50 cm) acoperit de cmpul atentiei auditive vizuala, tactila. Emotionalitatea se ncarca de afectiuni, de dependenta, gelozie, antipatie, simpatie, cu mimici corespunzatoare = forme de comunicare nonverbala. ntre 6 si 9 luni sunt caracteristice deplasarea prin trre, mers n 4 labe sau cu scaunelul tras. Apar manifestari de inteligenta adaptativa practica. Imitatia este activa, afectiunea se complica, copilul manifesta nsusiri de sesizare a dispozitiei mamei (empatice), ncearca sa capteze atentia si bunavointa, rosteste cuvinte scurte bisilabice cu rol de propozitie (holofraze), gesturi cu functii de comunicare (salut, cere mncare). Traieste

empatic dispozitiile mamei. De la 9 la 12 luni, copilul se ridica si merge pe lnga obiecte sau de mna, se joaca mimnd jucariile. ntelegnd interdictia, mustrarea, apelul, rugamintea, spune cteva cuvinte.

n ontogeneza timpurie sunt mai pregnante functiile primare biologice att ale senzorialitatii de contact (miros, gust) apoi tact, ct si aceleia de distanta (vaz, auz). Perceptia se structureaza sub forma a doua modele nrudite: un model perceptiv contemplativ prezent la doua luni si un model perceptiv ce are o consecinta actionala si se constituie la 3 luni. Dupa 4 luni, perceptia devine forma de baza a informatiei senzoriale, iar apucarea obiectelor suportul ei principal. Aspectele fundamentale ale perceptiei vizuale (forma, adncimea si perspectiva) se formeaza treptat n primii ani. Pna la 10 saptamni copilul priveste nepreferential un cerc (doua dimensiuni) si o sfera. Dupa 3 luni vocalizeaza, apoi gngureste spre persoana concreta, niciodata spre fotografia ei. Inteligenta. Se manifesta conduita suportului la 9 luni. Aceasta apare n situatiile n care, daca se flutura o batista deasupra fetei copilului, dupa ce el ncearca de cteva ori sa o prinda, se opreste si apuca mna care misca batista. Conduita sforii, descrisa ca activa la 11 luni si 7 zile, consta in ridicarea jucariei tragnd de sfoara pe mnerul unui fotoliu, dupa ncercari de a ajunge la jucarie prin aplecare. Conduita baston pune n evidenta faptul ca spre sfrsitul primului an de viata copilul rezolva situatii-problema, manifestnd o inteligenta practica, inventie si flexibilitate. Copilul de 12 luni exprima conduite prin care dovedeste intentionalitati complexe, si pune caciulita ca sa indice ca vrea sa iasa la plimbare etc. n ce priveste emotiile, copiii sub 3 luni le au sub forme de disconfort fizic convertit n psihic (de foame, n special).

Dintre expresiile cele mai complex dezvoltate sunt cele de echilibru implicat n cstigarea pozitiei verticale si a primilor pasi. Exista o componenta psihologica importanta a mersului si a miscarilor n genere. n contextul acestei componente actioneaza perechea bipolara emotionala de intentii (ca dorinta de a merge si teama de cadere ce poate ajunge anxietate). Comunicarea adaptativ-afectiva. Comunicarea se realizeaza prin vorbire si prin reactii nonverbale (CNV) n care se includ gestica, mimica, postura si paralimbajul. La 3-4 saptamni se manifesta zmbetul ca expresie a CNV. La 2 luni se contureaza destule momente n care copilul si ntrerupe suptul pentru a zmbi, ca raspuns la discursul afectiv al mamei. La 2,5 luni, vocea mamei va produce mai putine zmbete din partea copilului, dar sunt mai frecvente reactii de vocalizare sau gngurit ca un fel de schema de comunicare. La 3-4 luni, zmbetul devine mai mult reactie la contactul vizual, la sursul mamei. Dupa 4-5 luni, copilul decodifica numeroase aspecte din mimica adultului. Pe locul al doilea n contextul CNV se afla gestica minilor. La copilul mic, gestica minilor este mai densa dupa 6-7 luni n intentii afective, refuz, situatii ceremoniale nvatate pentru ocazii de contact social (salut).

Comunicarea verbala Gnguritul = materia prima a vorbirii, cuprinznd nti vocale neclare, apoi acestea devin clare. 4 luni > se produc articulari de vocale cu consoane si diferentiere a consoanelor. 5 luni > ncepe procesul de lalatiune ca faza superioara a gnguritului. Lalatiunea = expresie articulata. Consta dintr-o intensa emisie repetata de silabe. Sfrsitul lunii a 10-a > atentia copilului este evident ndreptata spre cuvinte. La 11-12 luni > copilul face rapid progrese de ntelegere a vorbirii adresate si foloseste mai circumcis holofrazele. Fata de adulti si de copiii mai mari gradul de sociabilitate este evident. Fata de copiii mai mici sociabilitatea este redusa.

n primul an de viata exista o organizare complexa atitudinala de ordin primar a afectelor ce apare n adaptarea si reactiile copilului la viata reala. Freud e de parere ca ele se constituie ca structuri relativ complexe situationale (efecte psihice nedirijate de constiinta si reglate inconstient printr-o entitate numita imago). n galeria primelor complexe ontogenetice se manifesta complexul sevrajului - fixeaza relatia si situatia de dependenta a alaptarii si este legat de imagoul matern. Sevrajul se fundamenteaza pe emotiile arhaice si stabile ce unesc copilul cu mama sa si se constituie n primele luni, persistnd mai intens sau mai slab n toate conduitele de dependenta ca un fel de cerinta continua de lactatie.

Tot n ontogeneza timpurie se constituie complexul de intruziune care se manifesta n variantele de gelozie. De la 2 luni la 2 ani, copilul se confrunta cu cuplul si cu grupul fratreriei n atasamentul dintre el si mama. Complexul exprima implicatia introducerii unui al

treilea personaj ntr-o relatie afectiva duala intensa. Acest complex are un rol important n identificarea si intuirea fortei lui alter si a lui ego. Pentru acesta din urma, are loc la 7 luni gasirea n oglinda, moment de trecere spre un nivel de inteligenta instrumentala, dar si de constituire a structurii narcisiste a sinelui. Separatia de mama pe o perioada mai mare de o luna, la 7 luni, duce la o adevarata depresie. Plnsul copiilor sanatosi are o evolutie specifica. Astfel, n primele luni, majoritatea copiilor plng fara lacrimi, cu tipete concomitente. ntre 3-6 luni, plnsul este nsotit de miscari si agitatie. Dupa 6 luni copiii plng fara sa se agite.

Prima copilarie Aceasta reprezinta etapa constituirii primare coerente, a trairii experientei de viata curenta. Copilul ncepe sa fie integrat n interrelatiile grupului familial si a celor ce frecventeaza familia. ncepe sa sesizeze regulile, interdictiile, orarul si stilul de viata al familiei, traind conflicte si stari de confort psihic sau de euforie conditionate de cele din jurul sau. Experienta de viata devine impregnata de nvatarea comunicarii verbale. La nceputul acestei perioade, vorbirea copilului este restrnsa, inconsistenta si ncarcata de mari dificultati de pronuntie. La 3 ani copilul vorbeste relativ fluent. Copilul este angajat n perioada anteprescolara n cautarea de mijloace de a si consolida autonomia prin perfectionarea deplasarii si a deprinderilor de mnuire de obiecte.

nca de la nastere a existat o amprenta evidenta a individualitatii biologice. n timpul primului an, copilul a traversat un important impact biologic si un evident soc social. Treptat nsa a nceput sa acumuleze o experienta vasta si complicata prin repetari auditive, prin facila raportare la obiecte si situatii noi. Procesul de adaptare are loc n cercuri concentrice, dintre care cel de la 1 la 3 ani este cel mai important, prin umanizarea ampla a trebuintelor, intentiilor, atitudinilor si a conduitelor de baza. Unii autori sunt de parere ca pna la 3 ani, omul achizitioneaza 60% din experienta fundamentala de viata. 12-18 luni caracteristica este consolidarea mersului si o mai buna percepere a mediului nconjurator. La 15 luni devine deosebit de nestatornic si instabil. 18-28 luni perioada se caracterizeaza printr-o accentuata dezvoltare a comunicarii verbale si folosirea de solutii noi n diferite situatii de viata. Spre sfrsitul etapei, copilul redevine nervos. Dupa 2 ani jumatate se dezvolta o mai larga conciliere cu adultii , un echilibru usor meditativ. Copilul este preocupat de aspectele evaluative ale actiunilor si demersurilor sale, devine sensibil fata de cei din jur, se antreneaza n jocuri, uneori cu un partener.

ntre 1 si 3 ani, ritmul cresterii este nca foarte intens si multilateral, cu o usoara ncetinire spre limita superioara a etapei. Pna la 3 ani, perimetrul toracic ntrece pe cel cranian cu aproximativ 2 cm. Capul, cam de 1/3 din statura copilului la 1 an, ajunge la (parte din corp) la 3 ani. La 2 ani proportia devine de 1/5 (abia la 8 ani raportul va deveni de 1/6). Pna la 3 ani se completeaza treptat dentitia provizorie (la 1 an copilul poseda 8 incisivi). Cresterea ponderala nsumeaza 4,5 kg pe ntreaga perioada. ntre 1 si 3 ani continua dezvoltarea corpului celular al neuronilor, pigmentatia lor, ramificatiile dendritice si sinapsele se nmultesc, continua procesul de nuclearizare. La 3 ani, creierul devine asemanator cu cel adult n ceea ce

priveste reliefurile sale exprimate n circumvolutiuni si scizuri.

La 18 luni poate duce la gura lingura cu supa (varsnd o parte din continutul ei). ncepe sa mestece alimentele, la 20-22 luni masticatia este curenta. La 30 de luni tine cana cu ambele mini si bea. La 3 ani poate mnca cu furculita bucatele de alimente. La 2-3 ani controlul sfincterian este evident. La 17 luni copilul imita si astfel si nsuseste o vasta experienta.

Cerinta subiectiva a comunicarii este constituita la 16 luni. ntre 18 si 24 luni are loc formarea vorbirii n propozitii, iar ntre 48 si 60 luni are loc organizarea sintaxei. Dupa 1 an, copilul construieste propozitii simple de 2, apoi de 3 cuvinte. El ncepe sa foloseasca propriul nume in referintele despre sine, dupa modelul luat de-a gata de la ceilalti (vorbeste despre sine la persoana a treia o perioada de 2-3 luni). La 2 ani se manifesta faza de acuta insistenta la ntrebarea ce este asta ?. Se considera acest moment ca un fel de mare identificare a lumii obiectuale. Dorinta de comunicare devine intensa. La 2 ani persista nca planul mental, caracterul autist si animist al gndirii copilului si o dificultate structurala de a sesiza diferentele dintre interdependenta, cauzalitate, determinismul fenomenelor etc. la 3 ani atentia se deplaseaza usor spre relatiile dintre fenomene si obiecte, activeaza curiozitatea copilului si ncarca mijloacele de investigatie cu strategii noi (interogatia de ce?), schemele mentale sunt nca relativ rigide. O forma a curiozitatii la 3 ani este legata de atractia interdictiei.

Desi dupa vrsta de 1 an dispozitia generala a copilului este din ce n ce mai

buna, planul afectiv este instabil si arzator, copilul se supune legii celei mai mari tentatii. La 18 luni, rezonanta afectiva creste, copilul este mai impresionabil si intuieste dispozitia mamei, reactioneaza la o melodie trista. La 1 an si jumatate, atasamentul fata de mama sau de persoana care o nlocuieste devine acaparant. Se manifesta gelozia. Timiditatea fata de persoanele straine, simpatia antipatia ncep sa fie nuantate. Spre 2 ani, tatal este admirat si devine favoritul copilului. Dupa 2 ani, copilul devine impulsiv si nentelegator, instabil din nou. La 2 ani jumatate, cucerirea propriei identitati se realizeaza prin opozitie cu ceilalti. n copilaria timpurie exista doua feluri de anxietate: cea fata de persoane si situatii straine si cea de separatie. Treptat se constituie si anxietatea morala ca teama de pedeapsa si traire a sentimentului de vinovatie.

A doua copilarie Perioada prescolara

Presiunea structurilor sociale culturale, absorbtia copilului n institutiile prescolare solicita toate posibilitatile lui de adaptare, deci contradictiile dintre solicitarile externe si posibilitatile interne devin mai active. Perioada prescolara mica (3-4 ani) se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, a aspiratiilor si a aptitudinilor marunte implicate n satisfacerea de placerii de explorare a mediului. Spre 4 ani, copilul devine mai puternic, dar si mai nendemnatic. Miscarile sale devin mai brutale. Perioada prescolara mijlocie (4-5 ani) este caracterizata printr-un usor puseu de crestere. Se intensifica dezvoltarea limbajului (ntre 3 si 5 ani se cstiga

cam 50 de cuvinte pe luna), se dezvolta autonomia, constiinta de sine, curiozitatea devine mai ampla si abordeaza mai pregnant relatiile dintre fenomene. Creste fragilitatea afectiva (crize de prestigiu). Prescolarul mare (5-6 ani) manifesta n ansamblu o mai mare forta, agilitate, inteligenta, reticente n situatii penibile. Cmpul atentiei este dominat de o ntelegere mai profunda a situatiilor. Exista o oarecare opozitie fata de adult manifestata spontan ca atare, urmata de dorinte vadite de reconciliere.

Exista 6 tipuri de adaptare la mediul nou al gradinitei: adaptarea foarte buna despartiri fara ezitari de persoana care a adus copilul la gradinita, conduite saturate de curiozitate si de investigatie activa, stabilirea rapida de relatii cu educatoarea si cu copiii din grupa; adaptarea buna despartirea fara ezitari, stabilirea facila de relatii verbale cu educatoarea si cu ctiva copii din grupa, dar cu atitudine de expectativa; adaptarea dificila, intermitent tensionala nervozitate, retinere tacita, dispozitie alternanta, nesiguranta, dar si curiozitate; adaptarea tensionala continuu nervozitate de fond, retinere insistenta a persoanei nsotitoare, stabilire de relatii foarte reduse cu educatoarea si ceilalti copii, conduite de abandon; adaptarea dificila refuzul de a se desparti de persoana care l-a adus, de a stabili relatii (mutism), blocaj al curiozitatii; neadaptarea refuz activ al copilului de a se desparti de persoana nsotitoare, negativism, uneori violent, conduite refractare, uneori agresive.

Un rol de seama n dezvoltarea planului perceptiv si al activarii reprezentarilor poate fi atribuit jocului. Acesta solicita si antreneaza vigoarea, forta fizica, rapiditatea, supletea si coordonarea, echilibrul, evaluarea spatialitatii, abilitatea n folosirea diferitelor parti ale corpului, minii si membrelor.

Deosebit de activ se manifesta dupa 4 ani capacitatea de memorare. Datorita vorbirii, memoria capata caracteristici psihice si sociale importante. Totusi, el uita repede, fiindca fixarea este fluctuanta si adeseori superficiala. Pna la 6 ani, gndirea dobndeste o operativitate generala (nespecifica) relativ complexa cu o oarecare viteza ce pune n evidenta constituirea unor operatori de baza pe acest plan, figurile logice. Marea frecventa a ntrebarii de ce? la 4 ani constituie un indiciu pentru marea foame de realitate si de sesizare de relatii a gndirii copilului prescolar. Comunicarea si formele ei. Exista diferente sesizabile ntre comunicarea dintre copii, dintre copii si adulti, copii si mama. Spre 6 ani se manifesta diferente de comunicare ntre acestia si copiii mici (reducere a lungimii propozitiei, evitarea cuvintelor dificil de pronuntat, limbaj mic folosit pe alocuri). n comunicarea cu copiii mai mari, se manifesta reticente, ceva mai reduse dect n cazul comunicarii cu adultul mai putin cunoscut. n comunicarea cu educatoarea din gradinita, eforturile principale ale copilului se orienteaza spre alcatuirea de propozitii complete si usor stereotipe. n comunicarea cu mama se manifesta cea mai libera forma de exprimare ca topica.

Caracteristicile afectivitatii ntre 3 si 6 ani. Dezvoltarea emotionala n ansamblul sau trebuie raportata la procesul identificarii. Acest proces trece prin cteva faze. n jurul vrstei de 3 ani, identificarea se manifesta prin cresterea starilor afective difuze n care copilul plnge cu lacrimi si rde cu hohote, n exploziile lui de afectiune, de abandon sau de mnie (furie alba), dupa care se simte vinovat. n toate aceste mprejurari, exprimarea spontana este treptat influentata de conduitele admise si respinse din viata de toate zilele. Problemele cele mai complexe se manifesta n perioada prescolara n ceea ce priveste negativismul si constituirea minciunii intentionate. Negativismul poate sa se manifeste ca forma de dezadaptare sau ca forma de inadaptare. Negativismul ca forma de dezadaptare se manifesta mai ales ca reactie la neconcordanta dintre inflatia de dorinte ce apare la copii si

cresterea situatiilor de frustrare si interdictie de manifestare si satisfacere a majoritatii lor. Inflatia de dorinte este o expresie a personalitatii n formare si este animata de curiozitate, de dezvoltarea de interese, de descoperirea de situatii, activitati de joc ce absorb copilul si l antreneaza pna la uitarea de sine. Pe acest fond, parintii intervin cu temperari, cu ntreruperi bruste si nendemnatice dorind sa impuna un regim de viata mai ordonat. Ostilitatile se nsumeaza si copilul manifesta crize de refuz, negativism, ncapatnare, adesea agresive, dar uneori cu tente depresive. Negativismul de inadaptare este mai putin zgomotos, se manifesta ca dificultate de a participa la activitati distincte din alt mediu dect cel din casa. Nu numai ca nu se ncadreaza n activitatile cu alti copii, dar uneori realizeaza mici escapade, fug de la gradinita sau refuza total orice, plasnduse ntr-o atitudine indiferenta usor ostentativa. Tot n aceasta perioada se dezvolta minciuna intentionata. Pna la 4 ani, relatarile copilului amesteca realitatea cu intentiile si cu dorintele. La 4 ani, relatarile copilului ncep sa contina circumstante atenuante si ncearca sa iasa din situatii de culpabilitate prin minciuna pentru a obtine ceva, pentru a scapa de situatii neplacute. Din pacate, copilul ntlneste n viata de fiecare zi minciuna conventionala, fapt ce are efectele sale de generare de confuzii. Se dezvolta si emotiile si sentimentele estetice si intelectuale. Fenomenul cel mai semnificativ l constituie nsa ierarhizarea afectiv-morala care creeaza o noua ordine n viata si expresia subiectivitatii si o functie normativ-sanctionatoare a regulilor morale instalate n constiinta ca reguli acceptate. Interesul pentru joc, specific vrstei, este generator de numeroase activitati ce se ncorporeaza n jocuri. Jocul efectuat cu pasiune este izvor de bucurie. Jocul debordeaza personalitatea copilului, instalnd-o n realitate cu generozitate si stralucire. Totusi, nu toti copiii stiu sa se joace, desi jocul nu cere neaparat jucarii costisitoare. Jocul este terenul pe care personalitatea si interesul sunt fortele de dinamizare ale acestuia; jocul se nvata si se transmite cultural. Interesul fata de activitati este nglobat n cel de joc si ntretinut de el. Interesul social fata de oameni se satisface prin jocurile cu rol si subiect.

A treia copilarie Perioada scolara Perioada dintre intrarea copilului n scoala si terminarea ciclului elementar este adesea descrisa fie ca un fel de sfrsit al copilariei, fie cu particularitati de vrsta asemanatoare cu cele prescolare, fie ca etapa de debut primar al adolescentei, fie ca etapa distincta a copilariei. n copilaria timpurie si n perioada prescolara are loc cea mai importanta achizitie de experienta adaptativa. nvatarea devine tipul fundamental de activitate, mai ales datorita modificarilor radicale de conditionare a dezvoltarii psihice n ansamblul sau pe care le provoaca si ca urmare a dificultatilor pe care copilul le poate ntmpina si depasi n mod independent. nvatarea si alfabetizarea constituie conditiile majore implicate n viata de zi cu zi a copilului dupa 6 ani. Aceasta conditie noua de existenta actioneaza profund asupra personalitatii lui. Prin alfabetizarea copilului, acesta cstiga potential instrumente valide de apropiere de toate domeniile culturii si stiintei contemporane si a celei ce s-a dezvoltat n decursul timpului. De cele mai multe ori, scoala raspunde si dorintei