Sunteți pe pagina 1din 155
A SOCIA Ț I A B AROULUI ituaţia 1 A MERICAN I N I Ț
A SOCIA Ț I A B AROULUI ituaţia 1 A MERICAN
I N I Ț I A Ț IVA J URIDIC Ă PENTRU E UROPA C ENTRAL Ă Ş I E URASIA
Aspecte de practic ă
privind percheziţ ia ş i
arestarea preventivă
Martie 2007
E UROPA C ENTRAL Ă Ş I E URASIA Aspecte de practic ă privind percheziţ ia
E UROPA C ENTRAL Ă Ş I E URASIA Aspecte de practic ă privind percheziţ ia

Acest proiect a fost posibil datorită susţinerii acordate de către Departamentul de Justiţie al Statelor Unite, Secţiunea Penală, Biroul pentru Dezvoltare, Asistenţă şi Instruire Internaţională pentru Procurori (OPDAT), Oficiul Programului pentru Justiţie, în condiţiile contractului nr. 2006-AB-CX-0001.

Iniţiativa Juridică pentru Europa Centrală şi Eurasia (CEELI) a Asociaţiei Baroului American este autorul afirmaţiilor şi analizei din raportul de faţă şi este singura responsabilă pentru conţinutul acestuia. Punctele de vedere exprimate în această lucrare nu au fost aprobate de Camera Delegaţilor sau de Consiliul Director al Asociaţiei Baroului American şi, prin urmare, nu trebuie percepute ca exprimând politica Asociaţiei Baroului American. Mai mult decât atât, nimic din ceea ce conţine raportul de faţă nu trebuie considerat ca acordare de consultanţă juridică pentru cazuri specifice iar cititorii au responsabilitatea de a obţine astfel de consultanţă de la avocaţii lor personali.

A SOCIA Ț I A B AROULUI I N I Ț I A Ț IVA J URIDIC Ă PENTRU E UROPA

A MERICAN C ENTRAL Ă Ş I E URASIA

Aspecte de practic ă privind perchezi ţ ia ş i arestarea preventivă

Ă Ş I E URASIA Aspecte de practic ă privind perchezi ţ ia ş i arestarea

Martie 2007

Ă Ş I E URASIA Aspecte de practic ă privind perchezi ţ ia ş i arestarea

Mulţumiri

Adresăm calde mulţumiri şi aprecieri doamnei consilier juridic Ana Maria Andronic, care a coordonat acest proiect încă de la iniţierea sa şi a contribuit la structurarea analizei şi raportului final. De asemenea, dorim să menţionăm contribuţia doamnei consilier juridic Ramona-Elena Cherciu la elaborarea raportului final şi la coordonarea seminariilor organizate în cadrul proiectului, împreună cu doamnele Genoveva Bolea, coordonator de programe, şi Adina Edu, director financiar.

Mare parte din substanţa şi documentaţia proiectului se datorează talentului şi dăruirii domnilor judecători Roxana Trif şi Alexandru Vasiliu, de la Curtea de Apel Braşov, care au moderat dezbaterile din cadrul seminariilor şi au elaborat raportul iniţial.

Proiectul de faţă nu ar fi beneficiat de atâtea informaţii consistente şi importante fără opiniile şi munca asiduă a grupului de lucru de la CEELI şi a grupului de lucru virtual.

Nu în ultimul rând, dorim să mulţumim tuturor magistraţilor care au participat la seminariile organizate de CEELI la Timişoara, Iaşi şi Cluj pentru comentariile şi opiniile dumnealor. Observaţiile acestora din cadrul raportului prezintă realitatea şi dificultăţile cotidiene cu care se confruntă magistraţii din România.

Madeleine Crohn

Director ABA/CEELI

România

În calitate de ataşat juridic al Ambasadei SUA în România din partea Departamentului de Justiţie (USDOJ/OPDAT 1 ), mă bucur că am posibilitatea să vă împărtăşesc câteva gânduri legate de compendiul de procedură penală Aspecte de practică privind percheziţia şi arestarea preventivă elaborat de către ABA/CEELI. Chiar dacă biroul nostru a susţinut şi promovat acest proiect, munca propriu-zisă a revenit de fapt echipei ABA/CEELI şi talentatului grup de lucru alcătuit de aceasta.

Utilitatea unui forum de dezbateri cu privire la procedura penală a apărut ca urmare a modificărilor Constituţiei României, adoptate prin referendum în octombrie 2003. Aceste modificări au transferat responsabilitatea de a emite mandate de percheziţie şi de arestare din sarcina procurorului în cea a judecătorului. Deoarece nu toţi judecătorii aveau experienţă nemijlocită în ceea ce priveşte aspectele legate de aceste proceduri, a fost uşor de remarcat necesitatea unui simpozion pentru membrii sistemului judiciar, pentru a discuta experienţele acestora şi pentru a identifica acele domenii în care

lipsea uniformitatea. Primul simpozion, susţinut financiar de Biroul Ataşatului Juridic al Ambasadei SUA, care a avut loc la Olăneşti în luna mai 2004, a condus la planificarea altor astfel de simpozioane în următorii ani, la Hunedoara, în 2005 şi la Alba Iulia, în

2006.

Fiecare dintre aceste simpozioane a beneficiat de participarea ABA/CEELI şi a numeroşi judecători şi specialişti în diferite domenii ale justiţiei penale din Statele Unite. Prezentările şi celelalte intervenţii ale participanţilor americani au servit drept catalizator sau punct de plecare pentru o examinare a problemelor din perspectiva tradiţiei juridice româneşti. Pentru contribuţiile aduse la succesul acestor simpozioane, aş dori să mulţumesc domnului James Moran, judecător superior, Districtul de Nord, Illinois; doamnei Cynthia Imbrogno, judecător magistrat, Districtul de Est, Washington; domnului John Kennedy, judecător de instanţă superioară, Districtul Contra Costa, California; domnului Robert Gerardi, Biroul pentru Operaţii Poliţieneşti al Departamentului de Justiţie al SUA, domnului Andrew Levchuk, Divizia pentru Infracţiuni Informatice şi Proprietate Intelectuală a Departamentului de Justiţie al SUA; şi domnilor procurori asistenţi Jarred Kimball şi Stephanie Lister, ambii din Districtul de Est, Washington.

Încă de la primul simpozion, s-a observat în mod clar că problemele ridicate ar fi putut beneficia de o analiză mai aprofundată. În acelaşi timp, părea important să se reţină cât mai multe informaţii cu putinţă dintr-o astfel de analiză, pentru ca acestea să poată fi utilizate ca punct de referinţă pentru ceilalţi şi ca bază de plecare pentru elaborarea unui ghid judiciar în următorii ani.

1 OPDAT este Biroul pentru Dezvoltare, Asistenţă şi Instruire Internaţională pentru Procurori al Departamentului de Justiţie al Statelor Unite ale Americii.

Între intenţiile de atunci şi rezultatul concret de astăzi, reprezentat de compendiumul de faţă, stau o documentare, coordonare şi o muncă susţinute. Pentru a desfăşura un proiect de o asemenea anvergură, este nevoie şi de mult curaj, în afara aptitudinilor juridice şi organizatorice. Îi suntem profund recunoscători doamnei Madeleine Crohn, director ABA/CEELI România, şi colectivului acestei organizaţii pentru desfăşurarea acestui proiect în acord cu propria viziune şi la standarde ridicate. Eforturile acestora, canalizate prin intermediul unui grup de lucru, au depăşit cu mult aşteptările modeste ale primului simpozion. Prin atingerea obiectivului imediat de a elabora compendiul de faţă, ABA/CEELI a pus de asemenea bazele unui material de referinţă flexibil şi viabil, de pe urma căruia vor putea beneficia judecătorii, procurorii şi ceilalţi practicieni din domeniu.

Timothy J. Ohms

Ata şat juridic – România

CUPRINS

CAPITOLUL I

1

CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

1

SECŢIUNEA 1 - CONTEXT LEGISLATIV ŞI DE PRACTICĂ

1

SECŢIUNEA 2 - PREZENTAREA PROIECTULUI

3

1.2.1. Necesitate

3

1.2.2. Scop

4

1.2.3. Metodologie

5

Etapa I: Activitatea grupurilor de lucru

5

A: Grupul de lucru din Bucureşti

5

B: Grupul de lucru „virtual”

6

Etapa a II-a: Seminariile pentru judecători „Aspecte de practică privind arestarea şi percheziţia”

7

1.2.4. Durată

7

1.2.5. Rezultate

8

1.2.6. Perspective

8

CAPITOLUL II

9

ACTIVITATEA GRUPURILOR DE LUCRU

9

SECŢIUNEA 1 - PERCHEZIŢIA: ASPECTE PROBLEMATICE ALE PRACTICII

9

2.1.1. Obligativitatea începerii urmăririi penale înainte de solicitarea emiterii unui mandat de percheziţie

9

2.1.2. Autorizarea percheziţiei

10

2.1.3. Înaintarea sesizării împreună cu dosarul de urmărire penală

12

2.1.4. Calea de atac împotriva încheiereii prin care s-a dispus cu privire la autorizarea percheziţiei

15

2.1.5. Perioada de valabilitate a mandatului de percheziţie

16

2.1.6. Perioada de timp în cursul zilei când poate fi efectuată percheziţia

17

2.1.7. Problematica martorilor asistenţi la derularea percheziţiei

18

2.1.8. Particularităţi ale derulării percheziţiei:

18

A: Infracţiunile flagrante şi de crimă organizată

18

B: Percheziţia în sisteme informatice

20

C: Percheziţia autovehiculelor

20

2.1.9. Percheziţia fără mandat: lipsa reglementării unor situaţii de excepţie

20

2.1.10. Dispoziţii legale lipsite de utilitate sau eficienţă

21

SECŢIUNEA 2 - ARESTAREA PREVENTIVĂ: ASPECTE PROBLEMATICE ALE PRACTICII

21

2.2.1.

Conformitatea dreptului intern cu exigenţele art. 5 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor

omului şi a libertăţilor fundamentale ) şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului

21

(1)

Înţelesul noţiunii de lipsire de libertate

22

(2)

Condiţii de conformitate

23

(3) Infomarea cu privire la motivele arestării

24

(4) Obligativitatea aducerii persoanei arestate sau deţinute în faţa unui judecător sau a altui magistrat

25

(5) Caracterul rezonabil al duratei detenţiei

25

(6)

Dreptul la despăgubiri

26

2.2.2

Cazurile de privare de libertate prevăzute de articolul 148 din Codul de procedură penală

26

(1) Înţelesul noţiunilor de pericol de fugă, pericol de influenţare a martorilor şi pericolul săvârşirii de noi infracţiuni

28

(2) Înţelesul noţiunii de probe

29

(3) Înţelesul noţiunii de indicii temeince

29

(4) Înţelesul noţiunii de pericol concret pentru ordinea publică

31

2.2.3.

Semnarea de către procuror(i) a referatului cu propunerea de arestare preventivă

33

2.2.4.

Problematica prezentării instanţei de judecată a întregului dosar de urmărire penală

34

2.2.5.

Arestarea învinuitului reţinut sau în stare de libertate: natura termenelor procedurale

34

2.2.6.

Ascultarea obligatorie a învinuitului sau inculpatului

35

2.2.7.

Posibilitatea învinuitului/inculpatului de a solicita termen în vederea pregătirii

36

2.2.8.

Procesul deliberării. Cauze de incompatibilitate

37

2.2.9.

Menţinerea duratei arestării şi prelungirea arestării: situaţia specială a depăşirii duratei reţinerii

41

2.2.10. Înlocuirea, revocarea şi încetarea de drept a măsurii arestării preventive

43

A:

Organele judiciare competente

43

B: Procedura de judecare

44

C: Calea de atac. Efectele exercitării acesteia şi procedura de judecare

44

(2) În cursul cercetării judecătoreşti

46

2.2.11. Excepţia de neconstituţionalitate invocată în conformitate cu dispoziţiile art. 300 1 si 300 2 din Codul de

procedură penală

49

2.2.12. Arestarea în lipsă a inculpatului

 

51

2.2.13. Mandatul de arestare preventivă nepus în executare

53

2.2.14. Arestarea inculpatului în cursul judecăţii

54

2.2.15. Restituirea cauzei cu inculpat arestat la organul de urmărire penală

54

2.2.16. Particularităţile căilor de atac prevăzute de art. 140 3 din Codul de procedură penală

55

2.2.17. Probematica asistenţei

legale

obligatorii

56

2.2.18. Particularităţi ale arestării în cauzele cu minori

56

2.2.19. Liberarea provizorie pe cauţiune şi sub control judiciar

57

2.2.20. Dispoziţii legale fără utilitate, ineficiente: plângerea împotriva ordonanţei de reţinere

58

SECŢIUNEA 3 – IMUNITATEA PARLAMENTARĂ ÎN MATERIA PERCHEZIŢIEI, REŢINERII ŞI ARESTĂRII PREVENTIVE

58

SECŢIUNEA 4 – MANDATUL EUROPEAN DE ARESTARE

61

2.4.1. Transferul temporar şi audierea persoanei solicitate în timpul executării mandatului european de arestare

64

2.4.2. Proceduri prealabile judecăţii

 

66

2.4.3. Arestarea persoanei solicitate

67

2.4.4. Audierea persoanei arestate

67

2.4.5. Hotărârea privind executarea unui mandat european de arestare

68

2.4.6. Regula specialităţii

 

69

2.4.7. Termenele prevăzute în cazul acestor proceduri

70

2.4.8. Predarea persoanei urmărite

 

70

2.4.9. Predarea amânată sau condiţionată

71

2.4.10. Tranzitul unei persoane, în vederea executării unui mandat european de arestare

71

2.4.11. Despre predarea ulterioară

 

72

2.4.12. Predarea ulterioară unei extrădări şi extrădarea ulterioară

72

2.4.13. Imunităţi

şi privilegii

73

2.4.14. Relaţia cu alte instrumente juridice

 

73

CAPITOLUL III

75

PREZENTARE COMPARATIVĂ A INSTITUŢIILOR PERCHEZIŢIEI ŞI ARESTĂRII PREVENTIVE ÎN GERMANIA, STATELE UNITE ALE AMERICII ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ

75

SECTIUNEA 1 - UNIUNEA EUROPEANĂ

 

77

3.1.1. Percheziţia

78

3.1.2. Arestarea

 

79

SECŢIUNEA 2 - GERMANIA

80

3.2.1. Percheziţia

81

3.2.2. Arestarea

83

SECŢIUNEA 3 - STATELE UNITE ALE AMERICII

 

83

3.3.1. Percheziţia

84

3.3.2. Arestarea

85

CAPITOLUL IV

87

SEMINARIILE PENTRU JUDECĂTORI

 

87

„ASPECTE DE PRACTICĂ PRIVIND ARESTAREA ŞI PERCHEZIŢIA”

87

SECŢIUNEA 1 - PREZENTARE GENERALĂ

 

87

4.1.1. Abordare

87

4.1.2. Calendarul seminariilor:

 

87

4.1.3. Metodologie

88

SECŢIUNEA 2 - ASPECTE DE PRACTICĂ ANALIZATE

89

4.2.1.

Percheziţia

89

(2) Este instanţa de judecată ţinută să acorde autorizaţia de percheziţie pe perioada cerută de procuror?

90

(3) Este posibilă întreruperea desfăşurării unei percheziţii şi reluarea acesteia la un moment ulterior?

90

(4) Motivarea referatului cu propunerea de autorizare a percheziţiei

90

(5) Prezentarea instanţei de judecată, o dată cu propunerea de autorizare a percheziţiei, a întregului dosar de urmărire penală

90

(6) Controlul legalităţii efectuării percheziţiei

91

(7) Plângerea împotriva modului în care s-a efectuat percheziţia

91

(8) Participarea presei la efectuarea percheziţiei

92

4.2.2. Arestarea preventivă

92

 

(1) Competenţa materială a instanţei de judecată sesizată cu soluţionarea unei propuneri de arestare preventivă

92

(2) Prezentarea de către procuror instanţei de judecată a unui volum de fotocopii ale unor acte din dosarul de urmărire penală

92

(3) Semnarea referatului cu propunerea de arestare preventivă

93

(4) Obligativitatea audierii inculpatului de către procuror, în vederea propunerii arestării preventive a acestuia

93

(5) Motivarea referatului de propunere a arestării preventive

94

(6) Intervalul de timp acordat apărătorului din oficiu

95

(7) Încălcarea termenului de 5 zile prevăzut de lege pentru depunerea la instanţă a dosarului de urmărire penală

95

(8) Înlocuirea măsurii arestării preventive, dispusă de instanţa de judecată cu ocazia judecării propunerii de prelungire

95

(9) Există posibilitatea legală a inculpatului de a formula o cerere de verificare a arestării preventive şi nu o cerere de revocare ori de înlocuire a măsurii arestării preventive?

96

(10) Obligativitatea ascultării imediate a inculpatului care nu a fost prezent la luarea măsurii arestării preventive

97

(11) Motivarea încheierii de menţinere a arestării preventive

97

(12) Durata rezonabilă a arestării

97

(13) Există posibilitatea legală a inculpatului de a declara recurs separat, numai asupra dispoziţiei de menţinere a măsurii arestării preventive, cuprinsă în decizia instanţei de apel?

98

(14) Calcularea termenului de declarare a recursului în cazul restiturii cauzei la procuror

98

(15) Invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în cursul soluţionării propunerii de arestare preventivă

99

(16) Soluţionarea recursului exercitatat împotriva propunerii de arestare preventivă, în lipsa inculpatului liber şi legal citat, dar reprezentat de apărătorul ales

99

(17) Este legală soluţia instanţei de a revoca măsura arestării preventive a inculpatului care a fost identificat şi prins numai în faza de judecată, după ce mandatul de arestare a fost emis încă în faza de urmărire penală?

100

(18) Este necesar ca inculpatul să declare recurs pentru ca să poată fi cenzurată măsura dispusă iniţial?

100

(19) Există posibilitatea învinuitului sau a inculpatului, reţinut sau nu, de a solicita termen pentru pregătirea apărării în situaţia în care i s-au adus la cunoştinţă învinuirile chiar în ziua stabilită pentru judecarea propunerii de arestare?

101

(20) Necesitatea corelării deciziei nr. XII/2005 a Î.C.C.J şi a modificărilor aduse prin Legea nr. 356/2006 la art. 140 3 alin. (1) şi art. 141 alin. (1) din Codul de procedură penală cu dispoziţiile art. 6 din Convenţie

101

(21) Modificarea art. 48 lit. a) din Codul de procedură penală

101

(22) Există posibilitatea legală a învinuitului sau inculpatului reţinut căruia i

s-au adus la cunoştinţă învinuirile chiar în

ziua stabilită pentru judecarea propunerii de arestare de a solicita termen pentru pregătirea apărării?

102

(23) Arestarea preventivă cu element de extraneitate

102

ANEXE

103

Capitolul I

Consideraţii introductive

SECŢIUNEA 1 - CONTEXT LEGISLATIV ŞI DE PRACTICĂ

Începând cu anul 1990, dispoziţiile procesual-penale în materia percheziţiei şi a arestării preventive au suferit o serie de modificări adoptate, în principal, prin următoarele acte normative: Decretul-lege nr. 12/1990, Legea nr. 32/1990, Legea nr. 104/1992, Legea nr. 45/1993 şi Legea nr. 141/1996. 1)

Urmare acestor numeroase modificări, astfel cum s-a prevăzut în articolul IV al Legii nr.141/1996, Codul de procedură penală (C.proc.pen.) a fost republicat. 2) În reglementarea anterioară, arestarea preventivă şi percheziţia, în faza de urmărire penală, puteau fi dispuse de către organul de urmărire penală, respectiv procurorul, iar în faza de judecată de către instanţa de judecată. Percheziţia putea fi totuşi efectuată în lipsa autorizării procurorului sau a instanţei de judecată, în caz de infracţiune flagrantă ori dacă persoana la domiciliul căreia urma a fi efectuată percheziţia consimţea în scris la aceasta.

Legea nr. 281/2003 şi-a propus să armonizeze prevederile Codului de procedură penală cu principiile, recomandările şi reglementările cuprinse în documentele internaţionale în domeniul justiţiei penale şi să transpună în legislaţia naţională prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a Protocoalelor sale adiţionale 3) , precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Schimbarea de substanţă, produsă în urma acestei modificări a Codului de procedură penală a constat în faptul că judecătorului i-a revenit (printre altele) competenţa exclusivă de a dispune arestarea preventivă şi de a autoriza efectuarea percheziţiei, atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată.

În contextul acestor frecvente schimbări legislative, noile atribuţii ale instanţelor judecătoreşti au creat în mod obiectiv dificultăţi în interpretarea şi aplicarea unitară a textelor de lege.

1) Decret-lege nr. 12/1990 privind abrogarea şi modificarea unor dispoziţii din Codul penal şi din Codul de procedură penală (publicat în „Monitorul Oficial al României”-M.Of.-, partea I nr. 7/12.I.1990); Legea nr. 32/1990 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii ale Codului de procedură penală (publicată în M.Of., partea I nr. 128/17.XI.1990); Legea nr. 104/1992 pentru modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedură penală şi a altor legi, precum şi pentru abrogarea Legii nr. 59/1968 şi a Decretului nr. 218/1977 (publicată în M.Of., partea I nr. 244/01.X.1992); Legea nr. 45/1993 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală (publicată în M.Of., partea I nr. 147/01.VII.1993) şi Legea nr. 141/1996 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală (publicată în M.Of., partea I nr. 289/14.XI.1996). 2) V. M.Of., partea I nr. 78/30.IV.1997. 3) Denumită în continuare „Convenţia”.

ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă

ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventiv ă

ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă 1
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă 1

1

ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă 1

Capitolul I: Considera ţ ii introductive

Recentele şi probabil nu ultimele dintre amendamentele în materia arestării preventive şi a percheziţiei sunt cuprinse în Legea nr. 356/2006 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 60/2006. 4)

Modificări ce prezintă importanţă din punct de vedere practic sunt enumerate exemplificativ în cele ce urmează. Dezbaterea detaliată şi argumentată a reglementărilor problematice este prezentată, pe larg, în capitolele următoare.

A: Percheziţia

a. Percheziţia domiciliară poate fi dispusă, în cursul urmăririi penale, numai de judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

b. Cuprinsul autorizaţiei de percheziţie este prevăzut în mod expres în

art. 100 alin. (4 1 ) C.proc.pen. Aceasta trebuie să conţină:

denumirea instanţei emitente; data şi locul emiterii; numele, prenumele şi calitatea persoanei care emite autorizaţia de percheziţie; perioada pentru care aceasta este emisă; locul; numele persoanei la domiciliul sau reşedinţa căreia se efectuează percheziţia; numele învinuitului sau inculpatului. Aşadar, perioada pentru care s-a emis autorizaţia se stabileşte de către judecător şi se indică în autorizaţie.

c. Autorizaţia poate fi folosită o singură dată.

d. S-a reglementat percheziţia asupra vehiculelor care, ca regim juridic, se aseamănă cu percheziţia corporală.

B: Arestarea preventivă

a. Necesitatea motivării actului procesual prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, cu indicarea expresă a cazului prevăzut în art. 148, precum şi a temeiurilor concrete din care rezultă existenţa acestuia.

b. Asigurarea tratamentului medical sub pază permanentă, fără ca situaţia medicală să mai poată constitui temei legal de revocare a măsurii arestării preventive.

4) Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi (publicată în M.Of., partea I nr. 677/07.VIII.2006); O.U.G nr. 60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi (publicată în M.Of., partea I nr. 764/7.IX.2006).

2

2 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă

ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventiv ă

2 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă

Capitolul I: Considera ţ ii introductive

c. Încetarea de drept a măsurii arestării preventive la expirarea

a

procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii în acest

termenului prevăzut în art. 160 b alin. (1), dacă instanţa

nu

termen. 5)

d. Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea, sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac. 6)

e. Prevederea referitoare la termenul minim de 24 de ore a fost înlocuită cu formularea de „timp necesar pentru pregătirea apărării” acordat apărătorului din oficiu.

f. Obligaţia instanţei de a verifica temeiurile legale ale adoptării măsurii preventive şi de a dispune, atunci când este cazul, revocarea acesteia pe motive de nelegalitate.

g. Definirea noţiunii de „indicii temeinice”, inclusă în Titlul III al Codului de procedură penală, alături de celelalte norme privitoare la materia probaţiunii, cu introducerea sintagmei de „presupunere rezonabilă”.

h. Judecătorul de la prima instanţă sau, după caz, preşedintele completului de la instanţa de recurs emite mandatul de arestare preventivă, de îndată ce a fost întocmită hotărârea prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului.

SECŢIUNEA 2 - PREZENTAREA PROIECTULUI

1.2.1. Necesitate

Numeroasele modificări legislative reprezintă o constantă a activităţii legislative din România ultimilor ani. Aceasta a condus la necesitatea unor permanente confruntări de idei şi argumente juridice cu privire la modul de interpretare şi aplicare a legilor.

Noile atribuţii ale judecătorului, respectiv ale instanţei judecătoreşti, în materia percheziţiei şi a arestării preventive, în contextul acestor frecvente schimbări legislative 7) , au creat dificultăţi în interpretarea şi aplicarea unitară a textelor de lege.

Iniţiativa lansării prezentului demers a aparţinut Biroului pentru Dezvoltare, Asistenţă şi Instruire Internaţională pentru Procurori (OPDAT) şi în special domnului Timothy

5) V. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. VII/2006, pronunţată în judecarea unui recurs în interesul legii, în Secţii Unite. 6) Modificare în acord cu Decizia nr. XII/2005, pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi. 7) V. Legea nr. 281/2003 şi, mai recent, Legea nr. 356/2006 şi OUG nr. 60/2006.

ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă

ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventiv ă

ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă 3
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă 3

3

ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă 3

Capitolul I: Considera ţ ii introductive

Ohms, ataşatul juridic al Ambasadei Statelor Unite ale Americii din România. Împreună cu echipa OPDAT 8) , domnia sa a desfăşurat, pe parcursul unei perioade de aproxmativ trei ani (2004-2007), numeroase activităţi practice care s-au circumscris activităţii cu procurorii din România. Biroul OPDAT a sponsorizat şi organizat în parteneriat cu instituţiile române de resort – Consilul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – un simpozion anual în domeniul dreptului penal şi al dreptului procesual penal.

La aceste simpozioane au participat atât procurori cât şi judecători români. Au fost de asemenea invitaţi şi experţi americani. Perspectiva comparativă a acestora a contribuit la lărgirea orizontului de cunoaştere a practicienilor români.

Concluziile acestor dezbateri au relevat faptul că între practicienii români există numeroase diferenţe de opinie cu privire la modul de aplicare a legii. Sigur că o astfel de situaţie reprezintă, până la un punct, un semn de sănătate şi vigurozitate a unui sistem de drept. S-a constatat însă că multe dintre aceste divergenţe au generat nu numai controverse serioase, dar au produs nenumărate efecte nedorite, cu consecinţa reducerii credibilităţii şi imparţialităţii actului de justiţie din România şi a diminuării încrederii publicului în autorităţile judecătoreşti.

Drept urmare, s-a considerat extrem de util ca problemele dezbătute să fie prinse într-un instrument scris care să poată fi distribuit şi altor practicieni din ţară. S-a apreciat că diseminarea unor astfel de informaţii la o scară naţională cât mai largă va oferi opinii şi argumente cu privire la soluţiile identificate în domeniile care au format obiect de controversă. Totodată, această iniţiativă va contribui la uniformizarea practicii şi la îmbunătăţirea imaginii actului de justiţie.

Propunerea echipei OPDAT de a lansa acest proiect în parteneriat cu Biroul din România al Asociaţiei Baroului American/Iniţiativa Juridică pentru Europa Centrală şi Eurasia (ABA/CEELI) a reprezentat momentul conceperii acestui demers şi începutul a ceea ce avea să devină o experienţă inedită şi extrem de benefică pentru toţi practicienii implicaţi în derularea sa.

1.2.2. Scop

Proiectul a fost implementat în principal de biroul ABA/CEELI. Proiectul şi-a propus ca scop general identificarea aspectelor problematice cu care se confruntă practica judiciară românească în materia percheziţiei şi arestării. Iniţiativa s-a dovedit ambiţioasă, unul din scopurile adiacente fiind acela de a aduna şi analiza informaţii, de la un număr cât mai mare de practicieni din ţară, despre cât mai mute aspecte de practică neunitară şi controversată.

Provocarea unei asemenea abordări a indicat procedeul metodologic.

8) Membrii biroului OPDAT: Monica Custura (consilier juridic), George Bădescu (consilier juridic), Corina Pascu (asistent administrativ).

4

4 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă

ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventiv ă

4 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă

Capitolul I: Considera ţ ii introductive

1.2.3. Metodologie

Etapa I: Activitatea grupurilor de lucru

A: Grupul de lucru din Bucureşti

Proiectul a debutat prin crearea unui grup de lucru format din practicieni din cadrul instanţelor şi parchetelor din Bucureşti. La sediul ABA/CEELI din Bucureşti (Strada Caimatei nr. 8) s-au întâlnit săptămânal un număr de opt practicieni experimentaţi: judecători, procurori, avocaţi şi poliţişti. Aceştia au răspuns cererii lansate de organizatori şi şi-au manifestat disponibilitatea de a realiza materialul documentar de bază.

Componenţa grupului a fost următoarea (în ordine alfabetică) 9) :

Ioana Bogdan, judecător la Tribunalul Bucureşti; Brânduşa Chiujdea, judecător la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti;

Iulia Ciolcă, procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie; Titi Cristian Dondonel, ofiţer principal, Direcţia Cercetări Penale, Inspectoratul general al Poliţiei Române; Traian Gherasim, judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Corneliu Gogoneaţă, avocat; Raoul Ioan Iancovici, avocat;

Tiberiu Moldovan, procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. La lucrările grupului a participat şi domnişoara Monica Custura, consilier juridic în cadrul biroului OPDAT de la Bucureşti.

Coordonarea lucrărilor a fost asigurată de biroul ABA/CEELI, în principal prin doamna Ana Maria Andronic, fost judecător la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, consilier juridic în cadrul biroului ABA/CEELI şi doamna Madeleine Crohn, directorul pentru România al ABA/CEELI. 10)

Membrii grupului au avut treisprezece întâlniri pe parcursul a cinci luni în perioada noiembrie 2005 - martie 2006. Acestea au avut loc în baza unui calendar al dezabaterilor 11) elaborat de grupul de lucru şi au avut ca scop imediat identificarea şi dezbaterea principalelor aspecte controversate din practica instanţelor bucureştene.

9) Facem precizarea că documentul de faţă menţionează funcţiile ocupate de membrii grupurilor de lucru la momentul participării acestora la proiectul aici descris. 10) La fel de important în derularea în bune condiţii a proiectului în această etapă a fost sprijinul oferit de doamna Genoveva Bolea, coordonator de program al biroului ABA/CEELI, care a asigurat traducerea unor materiale bibliografice ale grupului de lucru şi interpretarea în timpul şedinţelor grupului la care au participat partenerii americani. 11) V. Anexa 1.

ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă

ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventiv ă

ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă 5
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă 5

5

ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă 5

Capitolul I: Considera ţ ii introductive

În afara normelor legale interne în materie, a doctrinei şi practicii judiciare româneşti, grupul de lucru a avut la îndemână şi un material documentar consistent 12) din legislaţia altor ţări europene şi legislaţia americană.

Urmare a discuţiilor avute în grup, fiecare membru al acestuia a avut sarcina de

a elabora secţiunile materialului documentar pe diferite teme şi probleme

identificate, încercând să acopere cât mai multe din chestiunile dificile ivite în

interpretarea şi aplicarea legală a dispoziţiilor vizând mandatul de arestare preventivă şi mandatul de percheziţie.

B: Grupul de lucru „virtual”

Necesitatea completării acestei faze iniţiale a proiectului a apărut ca urmare a constatării existenţei unei practici judiciare neunitare la nivel naţional, datorată interpretării diferite a dispoziţiilor legale.

Întrucât din grupul iniţial au făcut parte doar persoane care activau în cadrul instituţiilor bucureştene, materialul elaborat de acestea a fost distribuit unui colectiv de practicieni din întreaga ţară, selectaţi de ABA/CEELI cu scopul de a completa analiza de practică începută la Bucureşti.

Acest grup a fost numit „virtual” pentru că membrii săi au fost răspândiţi la nivel naţional şi nu s-au întâlnit niciodată direct. Comunicarea cu aceştia s-a realizat

în scris, prin tele-conferinţe şi corespondenţă electronică.

Membrii grupului virtual au fost (în ordine alfabetică):

1. Marian Alexandru, procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa;

2. Mihai Ciorcaş, judecător la Tribunalul Satu-Mare;

3. Mircea Creţu, judecător la Tribunalul Timiş;

4. Robert Kelemen, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj;

5. Augustin Lazăr, procuror general adjunct la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia;

6. Ştefan Lucaciuc, judecător la Tribunalul Arad;

7. Adina Lupea, judecător la Tribunalul Cluj;

8. Ioana Morar, judecător la Curtea de Apel Cluj;

9. Remus Nemeş, judecător la Tribunalul Satu-Mare;

10. Cristian Popovici, prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani; 11. Monica Rodina, judecător la Tribunalul Cluj; 12. Gabriela Scutea, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov; 13. Mihai Udroiu, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Membrii grupului virtual au primit documentul elaborat de grupul de lucru iniţial, fiind rugaţi să facă observaţii pe marginea acestuia, în cazul în care practica în domeniu în instanţele de unde proveneau era diferită. Totodată, au fost încurajaţi

12) O analiză comparativă a acestor documente face parte integrantă din prezentul raport (v. capitolul III).

6

6 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă

ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventiv ă

6 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă

Capitolul I: Considera ţ ii introductive

să adauge probleme care nu au fost evidenţiate în materialul iniţial dar care apar în practica judiciară, precum şi soluţiile la care s-a ajuns cu ocazia interpretării textelor de lege controversate din materia arestării preventive şi a percheziţiei.

Toate observaţiile grupului de lucru virtual au fost colectate de biroul ABA/CEELI România într-un document separat. Ele au fost apoi încorporate în materialul iniţial care a început în acest fel să prindă contur.

Etapa a II-a: Seminariile pentru judecători „Aspecte de practică privind arestarea şi percheziţia”

Cea de-a doua etapă importantă în derularea proiectului a constat în organizarea, în parteneriat cu Institutul Naţional al Magistraturii, a unei serii de trei seminarii pentru judecători, în trei locaţii diferite din ţară: Timişoara, Iaşi şi Cluj Napoca. Scopul acestor activităţi nu a fost însă unul tradiţional didactic. Activităţile au urmărit reunirea unui număr cât mai mare de practicieni care să dezbată aspectele controversate ale instituţiilor arestării şi percheziţiei şi să aducă în discuţie aspecte noi, neacoperite de membrii grupurilor de lucru.

Seminariile au reunit un număr de peste 100 de judecători şi s-au desfăşurat după metoda interactivă a studiului de caz. Speţele au fost elaborate pornind de

la aspectele discutate în cadrul grupurilor.

Moderatorii discuţiilor din cadrul celor trei seminarii au fost doamna Roxana Maria Trif şi domnul Alexandru Vasiliu. Ambii moderatori sunt reputaţi profesionişti, judecători în cadrul Curţii de Apel Braşov, formatori colaboratori ai Institutului Naţional al Magistraturii şi colaboratori statornici ai ABA/CEELI.

O prezentare detaliată a metodologiei, problematicii, discuţiilor şi concluziilor

participanţilor din timpul acestor seminarii este redată în capitolul IV.

1.2.4. Durată

Proiectul s-a derulat pe o perioadă totală de 18 luni, după următorul calendar:

 

Perioada

 

ETAPA I

Grupul de lucru din Bucureşti

Noiembrie 2005 - Martie 2006

Grupul de lucru „virtual”

Martie 2006 - Iunie 2006

ETAPA

Seminarul de la Timişoara

22-23 iunie 2006

A

II-A

Seminarul de la Iaşi

7-8 Septembrie

 

2006

Seminarul de la Cluj Napoca

14-15 Septembrie

2006

ETAPA

Elaborarea Raportului

Noiembrie 2006 - Martie 2007

 

A

III-A

 

Diseminarea Raportului

Aprilie 2007

ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventiv ă

7

1.2.5. Rezultate

Capitolul I: Considera ţ ii introductive

Ultima etapă a proiectului a constituit-o structurarea materialului obţinut în derularea celor trei etape. Procesul a fost unul extrem de laborios datorită necesităţii corelării următorilor parametri:

modificările legislative intervenite în decursul derulării proiectului; 13)

intervenţia şi stilul diferit de redactare al tuturor celor care au contribuit la elaborarea materialului;

prezentarea informaţiei într-o manieră utilă şi atractivă pentru practicieni, principalii destinatari ai acestui raport.

O contribuţie importantă la elaborarea ştiinţifică şi la asigurarea coerenţei documentului final a revenit domnilor judecători Roxana Maria Trif şi Alexandru Vasiliu, precum şi doamnei Ana Maria Andronic, în calitate de colaboratori ai ABA/CEELI.

Materialul va fi distribuit tuturor instanţelor judecătoreşti şi parchetelor din ţară, dar şi Ministerului Justiţiei şi Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a fi avut în vedere la elaborarea unor viitoare modificări legislative necesare în domeniu. Un alt beneficiar al materialului va fi Institutul Naţional al Magistraturii care va putea folosi acest document în cadrul programului de perfecţionare continuă a magistraţilor.

1.2.6. Perspective

Contextul legislativ din România „se joacă” deocamdată cu minţile şi resursele ştiinţifice ale practicienilor, astfel că dezbaterile aprinse ale juriştilor vor continua, probabil, să antreneze vâltoarea argumentelor juridice. Dar există speranţa că, o dată „tranziţia” încheiată, sălile de judecată din România vor impresiona justiţiabilul prin solemnitate, acurateţe juridică şi unitate de practică. În astfel de condiţii, pe masa judecătorului s-ar putea afla un îndrumar în activitatea judiciară privind domeniul arestării preventive şi a percheziţiei. Materialul de faţă îşi propune să reprezinte punctul de plecare al unui astfel de document viitor.

13) Prezentul material încorporează inclusiv analiza unor aspecte controversate ale celor mai recente modificări legislative, respectiv Legea nr.356/2006 şi O.U.G nr. 60/2006.

8

8 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă

ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventiv ă

8 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă

Capitolul II

Activitatea grupurilor de lucru

SECŢIUNEA 1 - PERCHEZIŢIA: ASPECTE PROBLEMATICE ALE PRACTICII

2.1.1. Obligativitatea începerii urmăririi penale înainte de solicitarea emiterii unui mandat de percheziţie

Sub aspect terminologic, trebuie făcută pentru început distincţia cuvenită între percheziţiile cu caracter judiciar, care cad sub incidenţa Codului de procedură penală şi activităţile extrajudiciare supuse unor reglementări speciale, ca de exemplu, percheziţia vamală, percheziţia antiteroristă la pătrunderea pe un aeroport, percheziţionarea în vederea dezarmării unui infractor periculos, ori percheziţia corporală obligatorie la primirea în arest a reţinuţilor, arestaţilor preventiv sau condamnaţilor.

Consideraţiile juridice ce urmează se referă la percheziţia cu caracter judiciar.

Potrivit art. 100 alin. (6) C.proc.pen., pentru a solicita emiterea unei autorizaţii de percheziţie este necesară începerea urmăririi penale. Cerinţa legală de a situa astfel, din punct de vedere procedural, percheziţia în cadrul procesului penal este pe deplin justificată. Efectuarea unei percheziţii vizează unul dintre drepturile fundamentale ale omului – inviolabilitatea domiciliului sau a persoanei – şi autorizarea sa nu se poate situa în afara procesului penal. Este necesar să existe un minim de date cu privire la săvârşirea unei infracţiuni care să permită începerea urmăririi penale. Procedura începerii urmăririi penale este, în general, simplă şi sumară şi nu ar trebui să reprezinte un obstacol pentru realizarea operativă a unei percheziţii domiciliare.

În opinia practicienilor care efectuează urmărirea penală, de la momentul comiterii unei infracţiuni şi până la finalizarea actelor premergătoare în vederea începerii urmăririi penale, precum şi până la data obţinerii mandatului de percheziţie, trece în general o perioadă mare de timp, fapt care duce, de cele mai multe ori, la pierderea momentului operativ, propice efectuării percheziţiei. Mai mult, în acest interval lung de timp, probele ce se caută pot dispărea sau pot fi distruse. De asemenea, există posibilitatea ca făptuitorul să ia cunoştinţă, prin intermediul celorlalte persoane implicate în procesul penal (martori, partea vătămată, etc.), de

ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă

ABA/CEELI Aspecte de practică privind percheziția şi arestarea preventiv ă

ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă 9
ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă 9

9

ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă 9

Capitolul II: Activitatea grupurilor de lucru

activităţile desfăşurate de organele de anchetă, fapt ce îl poate determina să ascundă, să înstrăineze ori să distrugă mijloacele de probă necesare soluţionării cauzei. 14)

O altă situaţie semnalată de practică se referă la distincţia făcută de unele instanţe între începerea urmăririi penale in rem şi in personam. Deşi izolat, există în practica judiciară solicitări de autorizare a percheziţiei respinse de către instanţele de judecată, cu motivarea că urmărirea penală nu a fost începută in personam sau că nu vizează persoana ce urmează a fi percheziţionată.

Analizând dispoziţiile legale în această materie, în sprijinul infirmării unei asemenea practici s-ar putea aduce următoarele argumente:

Art. 100 alin. (6) C.proc.pen. nu distinge cu privire la tipurile de începere a urmăririi penale, deci nici instanţa nu ar trebui să o facă;

Urmărirea penală priveşte fapta şi nu făptuitorul, astfel încât este irelevant dacă s-a început urmărirea cu privire la persoana cunoscută şi presupusă a fi comis fapta, sau mai întâi cu privire la faptă, urmând a se identifica ulterior făptuitorul;

Probele ridicate în cursul efectuării unei astfel de percheziţii pot conduce la identificarea făptuitorului şi, deci, la începerea urmăririi penale şi in personam;

Sunt des întâlnite situaţiile în care instanţele de judecată au autorizat percheziţionarea unui domiciliu aparţinând unei alte persoane decât cea care este cercetată.

2.1.2. Autorizarea percheziţiei

Potrivit art. 100 alin. (3) C.proc.pen., „percheziţia domiciliară poate fi dispusă numai de judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului, sau în cursul judecăţii”.

În cursul urmăririi penale, percheziţia domiciliară se dispune de judecător în camera de consiliu, fără citarea părţilor, participarea procurorului la şedinţa de judecată fiind obligatorie. Astfel, în cursul urmăririi penale doar procurorul poate solicita judecătorului dispunerea unei percheziţii domiciliare. Chiar dacă persoana vătămată sau organul de cercetare penală ar aprecia utilă efectuarea unei astfel de proceduri, acestea nu pot solicita în mod direct judecătorului efectuarea actului procesual. Ei vor trebui să se adreseze procurorului care, dacă va considera că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, va înainta o cerere în acest sens judecătorului.

Potrivit art. 203 alin. final C.proc.pen., procurorul poate solicita emiterea autorizaţiei de percheziţie la propunerea motivată a organelor de cercetare penală sau din oficiu.

14) Opinia trebuie considerată în contextul schimbărilor legislative intervenite, cu implicaţii asupra prerogativelor organului de urmărire penală care multă vreme a avut posibilitatea de a dispune efectuarea unei percheziţii.

10

10 ABA/CEELI ‐ Aspecte de practic ă privind perchezi ț ia ş i arestarea preventiv ă

ABA/CEELI Aspecte de practică privind perchezi