Sunteți pe pagina 1din 36

UNIVERSITATETA ROMANO-AMERICANA

FACULTATEA DE DREPT

LUCRARE DE DIPLOMA
DREPTUL DE MOSTENIRE ASUPRA TERENURILOR
AGRICOLE SI A TERENURILOR FORESTIERE IN LUMINA
LEGII NR. 18/1991 SI A LEGII NR. 1/2000

COORDONATOR :
Prof. Univ. Dr. Lucian Stangu

ABSOLVENT,
ALINA

BUCURESTI
2002
CUPRINS

Titlul 1. Notiuni generale privitoare la mostenire


Capitolul 1. Mostenirea legala
Capitolul 2. Mostenirea testamentara

Titlul 2. Reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea mostenitorilor


conform dispozitiilor legii 18/1991 si ale legii 1/2000
Capitolul 1. Reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea mostenitorilor
legali
Capitolul.2 Reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea mostenitorilor
testamentari

Titlul 3. Interpretarea si aplicarea dispozitiilor legii 18/1991 in privinta


mostenitorilor
Capitolul 1. Valabilitatea mandatului verbal si tacit pentru cererea de stabilire
a dreptului de proprietate in temeiul legii fondului funciar.
Capitolul 2. Dreptul de reprezentare succesorala in conditiile prevederilor
articolului 13 din legea fondului funciar.

Titlul 4. Consideratiii asupra legii 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de


proprietate asupra terenurilor agricole si a celor forestiere, solicitate potrivit
legii fondului funciar numarul 18/1991 si ale legii 169/1997.
Capitolul 1. Retrocedarea terenurilor agricole
Capitolul 2. Retrocedarea terenurilor forestiere
Capitolul 3. Concluzii
Titlul 1. Notiuni generale privitoare la mostenire
Art. 644 Cod civil enumera „succesiunea” printre diferitele moduri prin care se dobandeste
propietatea.
Ca sinonime ale notiunii de „succesiune” Codul civil mai utilizeaza notiunile de
„mostenire” sau „ereditate”.
Termenul de succesiune are un inteles larg, care depaseste intelesul termenilor de
„mostenire” sau „ereditate”.
Prin „succesiune” in sens larg se intelege orice transmisiune de drepturi universala, cu titlu
universal sau cu titlu particular intre vii sau in cauza de moarte.
In sens restrans, prin „succesiune” se intelege, pe de o parte, transmisiunea patrimoniului
unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane in viata, iar, pe de alta parte,
insusi patrimoniul transmis in cauza de moarte. (1)
Potrivit art. 650 Cod civil „succesiunea se defera sau prin lege, sau prin vointa omului, prin
testament.
Prin urmare, succesiunea poate fi: legala sau testamentara. Alaturi de aceste succesiuni
Codul civil a reglementat si succesiunea contractuala, care insa nu a prezentat importanta practica
niciodata in dreptul nostru. (2)
Succesiunea este legala atunci cand transmiterea patrimoniului succesoral are loc in temeiul
legii.
Succesiunea este testamentara atunci cand se face in virtutea vointei persoanei decedate,
manifestate pe timpul cat aceasta a fost in viata prin una din formele de testamenta prevazute de
lege.
Succesiunea conventionala, care se intalneste destul de rar in practica si numai in cazul
donatiei de bunuri viitoare, se poate realiza printr-o donatie de bunuri viitoare avand drept obiect
fie intregul patrimoniu ce il va lasa donatorul la mostenirea sa, fie o fractiune din aceasta, fie
unele bunuri anume individualizate. In acest caz, donatia produce efecte numai la mostenirea
donatorului si este intotdeauna revocata. (art. 821 Cod civil)

(1)Mihai Eliescu, „Mostenirea si Devolutiunea ei in Dreptul RSR, Ed. „Academiei,


Bucuresti 1996, pg 19
(2)Mihai Eliescu, op.cit., pg 20
In legatura cu cele doua feluri ale mostenirii prevazute de art. 650 Cod civil, trebuie
precizat ca ele nu se exclud reciproc, ci , dimpotriva, mostenirea legala poate coexista cu
mostenirea testamentara. Deci, formula legala din art. 650 Cod civil (succesiunea se defera sau
prin lege sau prin testament), nu trebuie sa fie interpretata in sensul ca mostenirea testamentara ar
exclude pe cea legala. (3)
Persoana despre a carui mostenire este vorba, defunctul se numeste si „de cuius” prescurtare
a formulei romane „is de cuius succesionis (rebus) agitur” (cel despre a carui mostenire/bunuri
este vorba).
Persoanele care dobandesc prin succesiune elemente din patrimoniul succesoral poarta
denumirea de succesori, mostenitorii sau erezi.
In ceea ce priveste mostenirea testamentara, mostenitorii mai poarta denumirea de legatari
(universali, cu titlu universal sau cu titlu particular, dupa caz) si donatori in cazul donatiei de
bunuri viitoare.
In literatura de specialitate se admite in mod unanim ca transmisiunea succesorala are
urmatoarele caractere juridice: este transmisiune mortis causa, universala, unitara si indivizibila.
Prin deschiderea succesiunii se intelege faptul ca da nastere transmisiunii succesorale. (4)

(3) Francisc Deak, „Mostenirea Legala”, Ed. „Actami”, Bucuresti 1994, pg. 8
(4) Mihai Eliescu, op.cit., pg. 54

Potrivit art.651 Cod civil: „succesiunile se deschid prin moarte”. Aceasta inseamna, ca
pana la momentul mortii lui de cuius, mostenitorii fie legali sau testamentari nu au nici un fel de
drept asupra patrimoniului acestuia. In functie de data mortii urmeaza a fi stabilite:
-capacitatea succesibilului de a mosteni
-data pana la care retroactiveaza acceptarea mostenirii sau renuntarea la aceasta
-daca sunt mai multi mostenitori, ziua pana la care incepe indiviziunea, zi pana la xcare
retroactiveaza efectele impartelii
-in cazul unui conflict intre legi succesorale succesive, devolutiunea mostenirii va fi
stabilita de legea in vigoare la data deschiderii succesiunii.
Din punct de vedere juridic, deschiderea mostenirii necesita analiza a doua aspecte: acela al
datei deschiderii mostenirii si acela al locului deschiderii mostenirii.
Data deschiderii mostenirii coincide cu momentul mortii celui care a lasat mostenirea, iar in
legatura cu stabilirea locului deschiderii mostenirii, acesta are loc la ultimul domiciliu al
defunctului, adica la domiciliul pe care il avea la data mortii, unde acesta isi avea locuinta
permanenta. In cazul in care defunctul dispunea de mai multe locuinte permanente, la aceea
dintre ele care ara principala.
In ceea ce priveste mostenirea minorului sau a interzisului, aceasta se deschide la domiciliul
pe care i-l statorniceste legea.

Conditiile cerute de lege pentru a putea mostenii

Potrivit art. 655-658 Cod civil, pentru a putea mostenii o persoana trebuie sa intruneasca
doua conditii, si anume o conditie pozitiva, aceea de a avea capacitate succesorala si o conditie
negativa, aceea de a nu fi nedemna pentru a mosteni. La acesta conditii expres prevazute de lege,
docttrina a mai adaugat inca una, si anume aceea a vocatiei (chemarii) la mostenire.
Deci, pentru a putea mostenii trebuie sa aiba in primul rand capacitate succesorala, persoana
respectiva sa existe in momentul deschiderii succesiunii. Aceste persoane sunt:
-persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii
-copilul nenascut, dar conceput la data deschiderii succesiunii
p-persoanele juridice, care la data deschiderii succesiunii dobandisera, in conditiile legii,
personalitate juridica.
Potrivit legii, nu au capacitate succesorala:
-persoanele fizice predecedate
-persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinte.
In ceea ce priveste persoanle care au murit in aceeasi imprejurare, fara a se putea stabili
care dintre ele a decedat mai intai, aceste persoane sunt socotiti ca au decedat in acelasi timp si
poarta denumirea de comorienti.
Cea de-a doua conditie pentru ca o persoana sa poata mosteni este vocatia la mostenire, care
se poate dobandi, fie in virtutea legii, fie in virtutea testamentului lasat de cel care a decedat.
In timp ce capacitatea succesorala si vocatia la mostenire sunt conditii, care trebuie intrunite
atat in cazul mostenirii legale, cat si a celei testamentare, conditia de nedemnitate succesorala
este specifica mosteniii legale.
Nedemnitatea consta in decaderea mostenitorului din dreptul de a culege o mostenire,
acesta fiind vinovat de o fapta grava fata de memoria acestuia. Pe scurt, cazurile de nedemnitate
sunt:
-acuzatia capitala calomioasa impotriva celui care a lasat mostenirea (fiind necesara
existenta unei hotarari judecatoresti ramasa definitiva prin care mostenitorul este condamnat in
calitate de autor, coautor, complice sau instigator);
-atentatul la viata celui care a lasat mostenirea (de asemenea este necesara existenta unei
hotarari judecatoresti ramase definitive);
-nedenuntarea omorului a carui victima a fost cel care a lasat mostenirea (legea cere ca
mostenitorul sa fi fost major, sa fi cunoscut omorul si sa nu-l fi denuntat organelor competente si
reticenta mostenitorului sa nu fie socotita de lege ca scuzabila.)
(5) Mihai Eliescu, op.cit., pg. 75

Capitolul 1. Mostenirea legala

Conform prevederilor legale, trebuie indeplinite doua conditii pentru ca o persoana sa


iaba vocatie succesorala. (6):
-pozitiva, sa fie chemate de lege la mostenire
-negativa, sa nu fie inlaturata de un alt succesibil chemat de lege in rang preferabil.
In principiu legea cheama la mostenire rudele apropiate ale defunctului indiferent daca
legatura de rudenie rezulta din casatorie, din afara casatoriei ori din adoptie, precum si pe sotul
supravietuitor al acestuia.
Dupa cum rezulta, din dispozitiile art. 45 Codul familiei rudenia este legatura bazata pe
descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un
ascendent comun.
In primul caz rudenia este in linie dreapta, iar in cel de-al doilea in linie colaterala.
Rudenia in linie dreapta poate fi ascendenta sau descendentara.
Gradul de rudenie se stabileste astfel:
-in linie dreapta, dupa numarul nasterilor (spre exemplu: copiii defunctului sunt rude de
gradul I, nepotii de gradul II, parintii defunctului de gradul I)
(6) Mihai Eliescu, op.cit., pg. 83
-in linie colaterala, tot dupa numarul nasterilor, dar urcand de la defunct pana la
ascendentul comun si coborand apoi de la acesta pana la cealalta ruda (astfel, fratele defunctului
este ruda de gradul II unchiul de gradul III, varul primar de gradul IV)
ordinea de preferinta in care rudele defunctului sunt chemate de lege la mostenire este
stabilita de art. 669-675 Cod civil, prin stabilirea a patru clase de mostenitori.
Clasa I – clasa descendentilor in linie dreapta, cuprinde copii defunctului, nepotii,
stranepotiii etc ai acestuia, fara limita in grad.
Clasa a-II-a – clasa ascendentilor si colateralilor privilegiati, este alcatuita din parintii
defunctului, fratii si surorile defunctului, precum si desce4ndentii acestora pana la gradul al IV-
lea inclusiv.
Clasa a-III-a - clasa ascendentilor ordinari, este alcatuita din bunicii, strabunicii
defunctului fara limita de grad.
Clasa a-IV-a – clasa colateralilor ordinari, cuprinde: unchii, matusile, verii primari, fratii
si surorile bunicilor defunctului.

Pricipiile generale ale devolutiunii legale a mostenirii

La mostenire sunt chemate, in temeiul legii, rudele defunctului si alaturi de ele, sotul
supravietuitor, iar in lipsa lor – daca defunctul nu a dispus nici prin testament de bunurile
mosteniri, statul (7).
Ordinea in care rudele din aceiasi clasa vin la mostenire este determinata de gradul de
rudenie.
Inauntrul aceleiasi clase se aplica principiul proximitatii gradului de rudenie (8).
Acest principiu se refera la faptul ca rudele mai apropiate in grad inlatura de la
mostenire rudele mai indepartate in grad.
(7) Francisc Deak, op. cit., pg. 66
(8) Mihail Eliescu, op. cit., pg 87
in cazul in care sunt mai multe rude din aceeasi clasa si in acelasi grad ele vin
deopotriva la mostenire, avand drept la parti egale.
Exista si anumite exceptii in ceea ce priveste devolutiunea legala:
1.In primul rand, o clasa de mostenitori exclude pe alta, insa anumiti ascendenti vin in
concurs cu anumiti colatarali alcatuind clasa mixta a ascendentilor si colateralilor privilegiati.
Sotul supravietuitor vine, de asemenea, in concurs cu orice clasa chemata la mostenire, chiar si
aceea a descendentilor.
2.Regula potrivit careia, inauntrul aceleiasi clase, mostenitorii de acelasi grad isi impart
mostenirea in parti egale este inlaturata in situatia fratilor/surorilor din casatorii diferite, atunci
cand se aplica impartirea pe linii.
3.Cand legea cheama impreuna la mostenire rude de categorii diferite sau persoane care
nu sunt rude, pricipiul egalitatii intre comostenitori va fi inlaturat in urmatoarele situatii:
-cand parintii sau unul dintre ei vin in concurs cu colateralii privilegiati oricare ar fi
numarul acestora din urma, partea cuvenita fiecarui parinte va fi cota pe care o statorniceste
invariabil legea;
-in cazul sotului supravietuitor, el nu are drept la o parte egala cu cea a mostenitorilor cu
care vine in concurs, ci numai la un procent succesoral fix stabilit de lege.
4.Regula potrivit careia inauntrul unei clase rudele de grad mai apropiat inlatura de la
mostenire pe cele in grad mai indepartat nu este aplicabila in cazul reprezentarii.
Reprezentarea este un beneficiu al legii in virtutea caruia un mostenitor legal (sau mai
multi) de un grad mai indepartat – numit reprezentant – urca in gradul, locul si drepturile
ascendentului sau numit reprezentant care este decedat la data deschiderii mostenirii, pentru a
culege partea ce s-ar fi cuvenit acestuia din mostenire daca s-ar fi aflat in viata.
Prin efectele pe care le produce, reprezentarea inlatura unele consecinte injuste ale
principiului proximitatii gradului de rudenie si cele ale principiului egalitatii intre rudele de
acelasi grad (9).
(9) Francisc Deak, op. cit., pg. 70

potrivit legii, reprezentarea se admite numai in doua situatii:


-in privinta descendentilor din frati sau surori, adica din ordinul colateralilor privilegiati;
-in privinta descendentilor de fii sau fiice, adica in cadrul ordinului descendentilor.
Numai in asemenea situatii legea prezuma ca afectiunea pe care o avea defunctul pentru
rudele sale cele mai apropiate se rasfrange si asupra descendentilor acestora (10).
Reprezentarea este admisa la infinit. Aceasta inseamna ca nu numai nepotii, dar si
stranepotii, rastrenepotii etc pot veni la mostenire prin reprezentare (art. 665, art.666 Cod civil).
Pentru a opera reprezentarea trebuie indeplinite anumite conditii:
-cel reprezentat sa fie decedat la data deschiderii mostenirii;
-locul celui reprezentat sa fie util. Reprezentarea se admite numai in cazul in care cel
reprezentat, daca ar fi fost in viata la data deschiderii mostenirii, ar fi avut vocatie concreta la
mostenire, adica ar fi putut mosteni.
-reprezentantul sa indeplineasca toate conditiile necesare pentru a culege mostenirea
lasata de defunct (11).
(10) Mihail Eliescu, op.cit., pg. 91

Reguli speciale diferitelor categorii de mostenitori legali

Clasa descendentilor este prima clasa chemata la mostenire. Potrivit art. 669 Cod civil,
prin descendenti trebuie sa intelegem copiii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la infinit,
fara deosebire de sex si indiferent daca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite.
De asemenea faca parte din clasa I si copii, cat si descendentii acestora din urma, dupa
cum adoptia este cu efecte depline sau cu efecte restranse. In primul caz, adoptatul rupe legatura
cu rudele sale firesti capatand drepturi identice ale eventualilor copii ai defunctului, iar in cel de-
al doilea caz adoptatul nu rupe legatura cu rudele sale firesti, dar in acelasi timp va mosteni si pe
adoptor, nu insa si pe rudele acestuia.
(11) Framcisc Deak, op. cit., pg. 74
descendentii pot veni la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare. Ei sunt
mostenitori rezervatari, adica beneficiaza in puterea legii de o parte din mostenire – rezerva
succesorala – de care cel care lasa mostenirea nu poate dispune cu titlu gratuit. De asemenea, ei
sunt mostenitori sezinari, adica au posesiunea de drept a titlului de mostenitor.
Descendentii sunt obligati sa raporteze donatiile care nu au fost scutite de raport.
Clasa ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati reprezinta clasa care este
chemata la mostenire numai in lipsa clasei descendentilor. Din aceasta clasa fac parte: parintii
adoptori.
Exista importante controverse cu privire la vocatia succesorala a tatalui din afara
casatoriei si a adoptorului.
Recunoasterea unor drepturi succesorale tatalui din afara casatoriei la mostenirea lasata
de fiu a fost pusa la indoiala in baza urmatoarelor argumente (12):
-fiind vorba despre o succesiune legala, „in lipsa unor dispozitii exprese ale legii” nu se
poate recunoaste tatalui din afara casatoriei un drept de succesiune;
-daca filiatia a fost stabilita prin actiune in justitie, „tatal care a asteptat sa fie constrans
prin hotarare judecatoreasca sa-si indeplineasca obligatiile de parinte, nu este indreptatit sa vina
la mostenirea copilului sau”.
Nici in cazul in care tatal si-a recunoscut voluntar copilul nu poate fi indreptatit sa-l
mosteneasca pe acesta deoarece „nimeni nu-si poate constitui prin propria vointa titlul de
mostenitor”.
-art. 63 Codul familiei a asimilat, cat priveste situatia legala, pe copilul din afara
casatoriei cu copilul din casatorie, dar „nu rezulta ca a fost asimilat tatal din afara casatoriei cu
tatal din casatorie”.
Aceste obiectii nu sunt scutite de critica (13) si deci se socoteste, atat de lege lata, cat si
de lege ferenda (14), ca trebuie recunoscute drepturile succesorale ale tatlui din afara casatoriei la
mostenirea lasata de copilul sau, pentru urmatoarele considerente:
(12) Stanciu Carpenaru, „Drepturile de Creatie Intelectuala. succesiunile”, Ed.
„Didactica si Pedagogica”, Bucuresti, 1971, pg. 197
(13) Mihail Eliescu, op. cit., pg. 110
(14) Stanciu Carpenaru, op. cit., pg. 195

-lipsa unui text care sa consacre vocatia succesorala a tatlui din afara casatoriei nu
reprezinta in mod obligatoriu o conceptie a legiuitorului ci , mai degraba, o omisiune
-faptul ca filiatia a fost stabilita prin actiune in justitie nu decade pe parinte din dreptul
de a mosteni
-nu trebuie ca succesiunea legala sa fie guvernata de principiul reciprocitatii vocatiei
succesorale si, deci, in lipsa unei dispozitii legale care sa deroge de la acest principiu, nu numai
copilul are vocatie succesorala la mostenire lasata de tatal sau, dar si tatal sau la mostenirea
copilului.
Si vocatia succesorala a adoptatorului este controversata in literatura de specialitate. Aceste
controverse se refera nu la vocatia succesorala a adoptatorului in adoptia cu efecte depline, ci la
adoptatorul din cazul adoptiei cu efecte restranse.
Argumentele impotriva recunoasterii (16) acestei vocatii succesorale se refera la:
• prin abrogarea art.316 Cod civil (17) a fost desfiintata mostenirea anomala - dreptui
adoptatorului sau al descendentilor sai de a culege, in lipsa descendentilor adoptatului, toate
bunurile pe care adoptatui Ie primise cu titlu gratuit de la adoptator, daca aceste bunuri se mai
gasesc in natura in patrimoniul celui adoptat;
• a recunoaste drepturile succesorale adoptatorului dupa abrogarea art.316 Cod civil
inseamna a restrange drepturile succesorale ale parintilor firesti;
• art.75 Codul familiei prevede ca adoptatui''are fata de eel care adopta drepturi si obligatii
pe care Ie are copilul din casatorie fata de parintii saf'.Se sustine in concluzie ca^legea nu a dorit
o analogic si in privinta drepturilor si obligatiilor adoptatorului fata de eel adoptat55;

14. Mihail Eliescu, op, cit. pg. 110

75. Stanciu Crapenaru, op. cit. pg. 195


16. D. Rizeanu, "Observatii pe Baza Noii Reglementari Date Institntiei Infieriiprin
Codul Familiei", in J.N. nr.5, 1956,pg. 847 siurm.
17. Art. 49, Decret nr. 32/1954 privind punerea in aplicare a Codnhii familiei si a
Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice.
• adoptia se face in exclusivitate pentru eel adoptat, ceea ce nu pledeaza pentru
recunoasterea unor drepturi succesorale adoptatorului.
Vom imbratisa.insa, pozitia altor autori (18) care sustin prin urmatoarele argumente vocatia
succesorala a adoptatorului din adoptia cu efecte restranse asupra mostenirii celui adoptat:
• abrogarea art.316 Cod civil a afirmat intoarcerea la principiul reciprocitatii vocatiei
succesorale intre adoptat si adoptator;
• faptui ca adoptatui pastreaza legaturile de rudenie cu parintii firesti si cu celelalte rude ale
sale, nu poate anula vocatia succesorala a adoptatorului deoarece aceasta deriva implicit din
rudenia creata intre adoptat si adoptator;
• raporturile intre adoptat si adoptator sunt identice, atat in cazul inflerii cu efecte restranse^
cat si in cazul adoptiei cu efecte depline si^deci, drepturile succesorale ale adoptatorilor trebuie
sa fie identice;
• principiul potrivit caruia adoptia se incheie numai in interesul celui adoptat (art.66 Codul
familiei) nu este atins prin recunoasterea unor drepturi succesorale adoptatorului.
In situatia in care ascendentii privilegiati vin singuri la mostenire, ei au drept la intreaga
succesiune (art.670 Cod civil).
In situatia in care ascendentii privilegiati vin la mostenire impreuna cu colateralii
privilegiati intinderea drepturilor lor succesorale este urmatoarea:
• cand exista un singur parinte in concurs cu fratii si surorile defunctului sau cu urmasii
acestora parintele va culege ^ din mostenire, iar 3/4 se cuvine fratilor (surorilor) decedatului sau
descendentilor acestora.
• cand exista ambii parinti in concurs cu fratii si surorile defunctului sau cu descendentii
acestora, parintii vor culege Vi din mostenire (fiecare cate l/4), iar cealalta jumatate se cuvine
fratilor (surorilor) decedatului sau descendentilor acestora.
• cand exista atat parinti firesti cat si adoptatori (in situatia adoptiei cu efecte restranse) in
concurs cu fratii si surorile defunctului sau cu descendentii acestora, parintilor li se cuvine Vi din
mostenire impreuna, cealalta jumatate revenind fratilor (surorilor) decedatului sau descendentilor
acestora.
Ascendentii privilegiati au anumite drepturi succesorale care prezinta
urmatoarele caracterejuridice:
• pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare;
• sunt mostenitori rezervatari;
• sunt mostenitori sezinari.

18. Stanchi Carpenam, op. cit. pg. 198


Colateralii privilegiati -din cadrul clasei ascendentilor privilegiati si a colateralilor
privilegiati- sunt fratii si surorile defunctului si copiii acestora. Ne referim la fratii si surorile din
casatorie, din afara casatoriei si a celor rezultati din adoptia cu efecte depline.
Asa cum am aratat mat sus, intinderea drepturilor succesorale ale fratilor, surorilor si
descendentilor acestora se determina in functie de faptui ca vin la mostenire singuri sau in
concurs cu unul sau cu toti parintii decedatului.
Impartirea mostenirii intre fratii (surorile) decedatului sau descendentilor acestora:
• fratii, fund rude de grad egal, isi impart mostenirea in cote egale. Acest principiu este
valabil cand fratii si surorile provin din aceeasi casatorie;
• in situatia in care fratii si surorile defunctului provin din casatorii diferite, impartirea
mostenirii se va face pe linii: mostenirea lasata fratilor defunctului se imparte in doua parti egale
corespunzatoare color doua linii, linia matema si linia patema; fratii buni vin la mostenire in
ambele linii, cei uterini numai la linia materna, iar cei consangvini numai la linia patema.
Fratii si surorile pot veni la mostenire atat in nume propriu, cat si prin
reprezentare. Colateralii privilegiati nu sunt mostenitori rezervatari si nici mostenitori
sezinari.
Clasa ascendentilor ordinari compusa din bunicii, strabunicii defunctului din
afara sau din casatorie vin la mostenire in lipsa mostenitorilor din primele doua clase. Pot
veni la mostenire numai in nume propriu si sunt mostenitori sezinari, dar
mi sunt si mostenitori rezervatari.
Clasa colateralilor Qrdinari este compusa din unchii, matusile si verii primari
ai defunctului (din afara sau din casatorie). Pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu
sunt mostenitori sezinari si nici rezervatari.

Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor.

In baza Legii nr.319/10/06.1944 pentru drepturile la mostenire ale sotului supravietuitor,


alaturi de rudele defunctului (din afara, din casatorie sau din adoptie) este chemat la mostenire si
sotui supravietuitor.
Pentru a putea mosteni, sotui supravietuitor trebuie sa indeplineasca urmatoarea conditie: sa
aiba calitatea de sot la data deschiderii succesiunii.
Sotui supravietuitor are urmatoarele drepturi succesorale:
• un drept la succesiune in concurs cu toate clasele de mostenitori (art.l din
Legea319/1944);
• drepturi succesorale accesorii asupra mobilelor si obiectelor apartinand
gospodariei casnice (art.5 din Legea nr.319/1944);
• drept temporar de abitatie (art.4 din Legea nr.319/1944).
Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor in concurs cu diferite clase |de mostenitori:
J a) cand vine in concurs cu descendentii defunctului, indiferent de numarul jlor, sotui va
primi ^ din mostenire;
^ b) cand vine in concurs cu ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati jsotui culege
1/3 din mostenire. Daca vine in concurs numai cu ascendentii sau cu
|colateralii privilegiati, sotui va beneficia de Vi din mostenire;
| c) cand vine in concurs cu ascendentii ordinari sau cu colateralii ordinary iSOtuI culege
VA din mostenire;
I d) in lipsa oricaror rude din clasele de mostenitori legali, sotui supravietuitor I Va
culege intreaga mostenire a sotului decedat.
In situatia in care sotui supravietuitor vine in concurs cu alte clase de Imostenitori, intai se
stabileste partea care ii revine sotului si restui se imparte intre .mostenitori dupa regulile stabilite
de lege. Altfel spus, partea sotului se imputa iasupra partilor mostenitorilor cu care sotui
supravietuitor vine in concurs.
I Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor au urmatoarele caractere ^juridice:
!• sotui supravietuitor vine la mostenire in nume propriu;
!• este mostenitor rezervatar;
r este obligat cand vine in concurs cu clasa I de mostenitori sa raporteze donatiile 1 facute
asupra lui de sotui decedat;
• nu este mostenitor sezinar, el trebuie sa ceara punerea sa in posesie;
• sotui supravietuitor este mostenitor regulat. Legea nr.319/1944 transfbrma sotui
supravietuitor intr-un- mostenitor regulat - I se ofera calitati similare descendentilor. Ca
mostenitor regulat sotui supravietuitor raspunde pentru datoriile si sarcinile succesiunii cu
bunurile sale proprii daca nu a acceptat mostenirea sub beneficiu de inventar.
CAPITOLUL II.- MOSTENIREA TESTAMENTARA.

Potrivit art.650 Cod civirsuccesiunea se defera sau prin lege sau dupa vointa omului, prin
testament".Legea permite persoanelor fizice ca, printr-un act juridic numit testament, sa dispuna
pentru cauza de moarte. Pentru aceasta insa stabileste si anumite limite in care testatorul poate sa
dispuna de averea sa pentru cauza de moarte. In interiorul acestor limite exista libertatea
testamentara (19).
Art. 802 Cod civil defmeste testamentui ca frind"actul revocabil prin care testatorul
dispune, pentru timpul incetarii sale din viata, de tot sau parte din avutui sau".
Pentru a fi valabil, testamentui trebuie sa indeplineasca o serie de conditii de fond si forma
pe care Ie reamintesc pe scurt:
a) Conditiile de fond se refera la capacitatea de a dispune a testatorului, capacaitate pe care
o au toate persoanele, cu exceptia celor pe care legea Ie considera incapabile; vointa testatorului
sa fie libera si neviciata; cauza actului juridic trebuie sa vie valabila;
b) Conditiile de forma ale testamentului se refera la faptui ca, in dreptui nostru, vointa
testamentara nu produce efecte decat daca este imbracata in anumite forme impuse de lege in
scopul de a asigura libera manifestare a vointei testatorului, cat si certitudinea declaratiei sale de
ultima vointa (20).
Conditiile de forma cerute pentru orice tip de testament sunt (21):
• caracterul obligatoriu al formei scrise;
• oprirea testamentului conjunctiv (prin care doua persoane testeaza prin acelasi act una in
favoarea cel^ilalte sau in favoarea unei terte persoane).
Principalele dispozitii cuprinse in testament, indiferent de forma lui, sunt cele referitoare la
legat, exheredare si executiune testamentara.
Legatui este actui juridic prin care testatorul desemneaza una sau mai multe persoane care,
la decesul sau, vor primi intreg patrimoniul, o portiune din el sau numai bunuri determinate din
patrimoniul testatorului (22).
Exheredarea este acea dispozitie testamantara prin care testatorul inlaturat de la mostenire
unul sau mai multi mostenitori legali. Orice persoana are posibilitatea ca, prin derogare de la
regulile devolutiunii legale, sa inlature de la mostenire o anumita persoana neargeata.
79. C. Toader, L. Stanculescu, R. Popescu, V. Stoica; "Mostenirea Testamentara.
Transmisiunea si imparteala pnostenirii", Ed. "Proarcadia", Bucuresti, 1993, pg.4
20. C. Toader, L. Stanculescu, R. Popescu, V. Stoica, op. cit.pg.l0
21. C. Toader, L. Stanculescu, R. Popescu, V. Stoica, op. cit.pg.ll
22. C Toader, L. Stanculescu, R. Popescu, V. Stoica; op. cit.pg.21

Exheredarea nu se poate exercita nelimitat. Mostenitorii rezervatari nu vor putea fi inlaturati


de la mostenire, neputand fi lipsiti de rezerva succesorala, aceasta cuvenindu-li-se chiar impotriva
vointei testatorului.
In functie de modul de manifestare, vointa de a dezmosteni poate fi:
• directa, dispozitia prin care testatorul declara in mod expres, prin testament, vointa de a
inlatura de la mostenire anumiti mostenitori; exheredarea directa poate fi partiala sau totala;
• indirecta, se realizeaza prin instituirea unor legate care epuizeaza intreaga mostenire;
• sanctiune, este o dispozitie de ultima vointa prin care testatorul prevede ca vor fi inlaturati
de la mostenire acei mostenitori care vor ataca testamentui cu actiune in nulitate.
Executiunea testamentara este un mandat supus unor reguli speciale in care executorul
testamentar este mandatarul, iar testatorul mandantul.
Dreptui si indatorirea de a executa dispozitiile testamentare revin in temeiul legit
mostenitorilor legali si legatarilor universali.
Principalele particularitati ale executiunii testamentare sunt:
• executorul testamentar este instituit sau revocat de testator numit printr-un inscris in forma
testamentara;
• executiunea testamentara incepe sa produca efecte de la moartea testatorului;
• atributiile executorului testamentar sunt stabilite de lege;
• executorul testamentar, dupa ce a acceptat sarcina, nu mai poate in principiu sa renunte la
ea;
• termenul limita al impntemicirii executorului testamentar cu sezina este stabilit de lege (un
an).
Atributiile executorului testamentar variaza dupa cum testatorul i-a oferit sau nu sezina.
Executorul testamentar fara sezina are rol de supraveghere si control al executarii
dispozitiilor testamentare, fara a executa el insusi aceste dispozitii (art.916alin.4Cod civil).
Executorul testamentar cu sezina are puteri mult mai largi. El are rolul nu numai de a
supraveghea executarea testamentului, ci si de a executa el insusi dispozitiile testamentare.

Limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile mostenirii.


Orice persoana fizica poate dispune asa cum doreste de bunurile sale pentru perioada cand
nu va mai fi in viata. Dar, pentru anumite ratiuni, legea civila nu a recunoscut acest drept decat in
anumite limite:
• in primul rand, nimeni nu poate dispune pentru cauza de moarte de patrimoniul sau decat
prin acte juridice esentialmente revocabile - legatele cuprinse intr-un testament;
• in al doilea rand, nimeni nu poate dispune de lucrurile sale prin acte juridice decat pentru
caziil propriei sale morti; dispozitiile testamentare prin care s-ar stabili o ordine succesorala a
bunurilor mostenirii, denumite substitutii fideicomisare, sunt prohibite de lege;
• in al treilea rand, eel care lasa mostenirea nu poate face liberalitati prin care sa incaice
acea parte a mostenirii numita rezerva succesorala pe care legea o recunoaste in mod imperativ
mostenitorilor rezervatari.

Notiunea si caracterele juridice ale rezervei succesorale.


Rezerva succesorala este acea parte din mostenire care se cuvine, in puterea legii,
mostenitorilor rezervatari si de care eel care lasa mostenirea nu poate dispune prin liberalitati
(23).
Deci rezerva succesorala are doua caractere juridice:
1. Rezerva este o parte a mostenirii si anume aceea pe care legea o defera, in mod imperativ,
mostenitorilor rezervatari, fara a tine cont de vointa liberala a defunctului. De aici rezulta
urmatoarele consecinte juridice:
• rezerva nu poate fi pretinsa decat de persoanele care vin efectiv la mostenire;
• mostenitorii rezervatari nu pot renunta la rezerva si nici nu o pot accepta mat inainte de
data deschiderii succesiunii;
• rezerva succesorala este atribuita colectiv mostenitorilor;
• mostenitorii rezervatari au dreptui la rezerva legala in natura, adica sunt indrituiti sa
culeaga bunurile din mostenire, iar nu numai valoarea acestora.
2. Rezerva succesorala este lovita de indisponibilitate relativa si partiala.
Indisponibilitatea este relativa deoarece dreptui de a dispune al celui ce lasa mostenirea
este limitat numai de prezenta mostenitorilor rezervatari.
Indisponibilitatea este partiala intrucat ea priveste numai liberalitatile, nu si actele
dezinteresate si nici actele cu titlu oneros.

Mostenitorii rezervatari.
Potrivit dispozitiilor Codului civil si ale Legii nr.319/1944 au calitatea de mostenitori
rezervatari:
• descendentii defunctului, fara limitare in grad;
• ascendentii privilegiati;
• sotui supravietuitor.

23. C. Toader, L. Stanculescu, R. Popescu, V. Stoica, op. cit. pg.6


A. Rezerva succesorala cuvenita descendentilor.
Art. 841 Cod civil stabileste intinderea rezervei si a cotitatii disponibile in functie de
numarul descendentilor ^Liberalitatile fie facute prin acte intre vii, fie facute prin testament, nu
pot trece peste jumatatea bunurilor dispunatomlui daca la moartea sa lasa un copil legitim; peste o
a treia parte daca lasa dot copii; peste a patra parte daca lasa trei sau mai multi copii".
Pentm a se calcula intinderea rezervei descendentilor se au in vedere numai acei
descendenti care vin efectiv la mostenire, cu excluderea celor renuntatori sau nedemni. In cazul
in care la mostenire vin descendenti de alt grad decat gradul intai, descendentii de gradul al doilea
si urmatoarele pot veni la mostenire prin reprezentare sau in nume propriu.
Daca descendentii de gradul doi, trei etc. vin la mostenire prin reprezentare, rezerva se va
calcula nu dupa numarul descendentilor care vin la mostenire (pe capete), ci dupa numarul
tulpinilor, adica al descendentilor de gradul I.
Daca descendentii de gradul doi, trei etc. vin la mostenire in nume propriu (situatie posibila
atunci cand descendentui sau descendentii de gradul I sunt nedemni sau renuntatori) am fi tentati
sa spunem (24) ca rezerva se calculeaza in functie de numarul lor. In literatura de specialitate
(25), completata de practica de specialitate, se arata ca si in acest caz rezerva se calculeaza tot
dupa numarul tulpinilor, ca si in cazul anterior. Solutia contrara (calculul rezervei dupa numarul
descendentilor de grad doi, trei etc. care vin la mostenire) ar permite descendentului
(descendentilor) de grad I sa renunte la mostenire pentru a mart rezerva descendentilor de gradul
dot, trei etc. daca numarul acestora din urma ar fi mai mare decat al descendentilor renuntatori.
B. Rezerva succesorala cuvenita ascendentilor privilegiati.
Potrivit art.843 Cod civil astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 134/1947, rezerva
parintilor (fara a prezenta importanta daca acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei sau din
adoptie) este de Vi din mostenire daca vin la succesiune atat tatal cat si mama si YA din mostenire
daca vine la succesiune numai unul dintre parinti.
C. Rezerva succesorala cuvenita sotului supravietuitor.
Potrivit art.2 din Legea nr.319/1944 rezerva sotului supravietuitor este de Vi din cota
succesorala care I se cuvine ca mostenitor legal. Aceasta inseamna ca rezerva sotului
supravietuitor va fi:
• 1/8 din mostenire daca vine in concurs cu descendentii defunctului;
• 1/6 din mostenire daca vine in concurs atat cu asendentii privilegiati, cat si cu colateralii
privilegiati;

24. C. Toader, L. Stanadescu, R. Popescu, V. Stoica, op. cit. pg. 71


25. C. Toader, L. Stanculescu, R. Popescu, V. Stoica op. cit. pg. 71
• /4 din mostenire daca vine in concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu
colateralii privilegiati;
• 3/8 din mostenire daca vine in concurs cu ascendentii ordinari sau colateralii ordinari;
• Vi din mostenire in lipsa oricaror mostenitori din cele patru clase de mostenitori legali.
Rezerva sotului supravietuitor atunci cand vine in concurs cu aiti mostenitori rezervatari
trebuie sa fie imputata asupra mostenirii in intregul sau si nu exclusiv asupra cotitatii disponibile
si nici exclusiv asupra rezervei altor mostenitori rezervatari (26).
26. Francisc Deak, "Stabilirea Drepturilor Succesorale ale Ascendentilor Privilegiati si
Colateralilor Privilegiati in Concurs cu Sotul Supravietuitor", R.R.D. nr.4/1989, pg. 25-33

TITLUL 2. RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE IN


FAVOAREA MOSTENITORILOR CONFORM DISPOZITIILOR LEGII
18/1991 SI ALE LEGII 1/2000
CAPITOLUL I. - RECONSTITUIREA DREPTULUI DE

PROPRIETATE IN FAVOAREA MOSTENITORILOR LEGALI

Conform art. 8 Capitolul 11 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate
privata asupra terenurilor care se gasesc in patrimoniul cooperativelor agricole de productie se
face, potrivit dispozitiilor mai sus amintitei legi, prin reconstituirea dreptiilui de proprietate sau
constituirea acestuia.
De prevederile acestei legi beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamant in
cooperativa sau carora li s-a preluat in orice mod teren de catre aceasta, precum si, in conditiile
legii civile, mostenitorii acestora.
Stabilirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri se face la cerere prin eliberarea
unui titlu de proprietate in limita unei suprafete minime de 0,5 ha pentm fiecare persoana
indreptatita sa ceara stabilirea acestui drept conform dispozitiilor Legii nr. 18/1991 si de
maximum 10 ha de familie in echivalent arabil
- prin familie intelegandu-se sotii plus copiii necasatoriti daca administreaza si traiesc in
aceeasi gospodarie cu parintii lor.
Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situatiei terenurilor detinute de
cooperativa agricola de productie la data de 1.01.1990, cerere care trebuie introdusa si
inregistrata la primarie in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, asa
cum a fost modificata.
In ceea ce priveste reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea mostenitorilor legali in
lumina Legii nr. 18/1991, aceasta va pomi de la stabilirea calitatii de mostenitor si se va face pe
baza certificatului de mostenitor.
Mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate deoarece terenurile nu s-au gasit in
circuitui civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se
cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Se considera ca ei au acceptat mostenirea din
momentui in care au inaintat cererea comisiei.
Practica judiciara cunoaste aspecte multiple in legatura cu stabilirea dreptului de
proprietate.
In acest sens: reclamantui a sustinut ca terenul ocupat de parat, constituind mostenire de la
parintii reclamantului, a fost cuprins in proprietatea cooperativei agricole de productie odata cu
cooperativizarea agriculturii si atribuit paratului care
si-a constant pe el o casa de locuit, paratui detinand insa in prezent, fara drept, o suprafata
de teren mai mare, pe care el (reclamantui) o revendica.
In conditiile date redobandirea dreptului de proprietate de catre reclamant asupra terenului
nu se poate face decat prin reconstituirea acestui drept, in conditiile Legii nr. 18/1991.
Curtea Suprema de Justitie, sectia civila, prin decizia nr.2426/29.10.1993 a hotarat ca
adeverintele emise de primarie (privind imprejurarea ca reclamantui ar fi solicitat reconstituirea
dreptului de proprietate pentru suprafata de 3,35 ha si ca ar fi fost pus in posesie, ca proprietar,
asupra suprafetei de 1700 mp lucrat in anii 1990-1991 de parat), nu sunt suficiente pentru a se
retine ca reclamantui si-a dovedit dreptui de proprietate - reconstituit in baza Legii fondului
funciar- asupra terenului revendicat (1).
Intr-o alta situatie, terenurile in litigiu au apartinut in proprietate inainte de cooperativizare
defunctului, autor al reclamantilor, cu care acesta s-a inscris in cooperativa agricola de productie.
Ca efect al cooperativizarii, cele doua terenuri au devenit proprietatea cooperativei agricole de
productie, astfel ca la data cand antecesorul reclamantilor a decedat (8.10.1968) acestea nu se mai
aflau in patrimoniul sau.
In situatia data, pentru corecta solutionare a cererii principale si a cererii reconventionale
instantele erau datoare sa stabileasca daca reclamantii au solicitat si obtinut reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor mentionate in conditiile Legii 18/1991 si daca
reconstituirea s-a facut pe vechiul amplasament al terenurilor dinainte de cooperativizare.
De rezultatui acestor verificari depinde, in mod esential, solutia ce urmeaza a se da atat in
privinta stabilirii succesorale, cat si cu referire la validitatea instrainarii terenurilor catre parti
(Curtea Suprema de Justitie, sectia civila, decizia nr.2520/11.09.1993) (2).
Ca urmare a cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea mostenitorilor
legali, in conditiile Legii nr. 18/1991, titlul de proprietate se . emite cu privire la suprafata de
teren determinata, pe numele tuturor mostenitorilor, urmand ca ei sa procedeze pentru iesirea din
indiviziune potrivit dreptului comun.
In situatia urmatoare, autorul comun al partilor a fost membru cooperator si la inscrierea sa
in cooperativa agricola de productie au trecut in patrimoniul acesteia toate suprafetele de teren pe
care Ie avea in proprietatea sa.
Prin inscrierea autorului comun al partilor in cooperativa agricola de productie dreptui de
proprietate al acestuia a incetat, terenul devenind proprietate cooperatista, fund scos din circuitui
civil.

1. R.R.D. nr. 9/1994, pg.88


2. R.R.D. nr. 9/1994, pg.8 7

Asadar, actiunea de iesire din indiviziune putea fi formulata de reclamanti, in calitate de


succesori, numai in cazul in care ar fi dovedit ca dreptui lor de coproprietate, dobandit prin
succesiune de la autorul lor comun privind terenurile din litigiu, a fost reconstituit dupa procedura
prevazuta de Legea nr. 18/1991.
Inscrisul depus la dosar - adeverinta eliberata de Comisia de aplicare a Legii fondului
funciar- nu constitute insa un titlu de proprietate in conditiile legii civile, pe baza caruia sa se
poata proceda la partajarea terenului din litigiu, ci are numai valoarea de a determina intinderea
suprafetei de teren pentru care s-a facut reconstituirea.
Astfel, potrivit prevederilor art.35 si art.36 din Regulamentui de aplicare a Legii nr.
18/19915 punerea in posesie si delimitarea terenurilor cu privire la care s-a constituit si
reconstituit dreptui de proprietate se face numai dupa ce persoanele indreptatite primesc titlurile
de proprietate.
Asadar, adeverinta mentionata nu constitute titlu de proprietate, ci reprezinta doar o forma
prealabila pentru eliberarea titlului definitiv.
In acest context, pentru solutionarea actiunii de iesire din indiviziune, instanta trebuie sa-si
exercite rolul activ in administrarea probelor, potrivit prevederilor art. 129 si art. 130 din Codul
de procedura civila, in sensul de a indruma partile sa faca demersuri pentru obtinerea titlului de
proprietate sau de a cere relatii de la Comisia judeteana privind stadiul in care se afia formalitatile
privind eliberarea titlului de proprietate si data exacta cand se va elibera –decizia sectiei civile a
CSJ nr.398^din 10.02.1994 (3).
Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se poate face numai in masura in
care acestea se afia in patrimoniul si in posesia cooperativei agricole de productie la data de
1.01.1990. Avand in vedere aceasta dispozitie, in situatia in care a fost pe deplin stabilit faptui ca
in anul 1973 a avut loc un schimb intre CAP si un numar de proprietari de terenuri, printre care si
fostui sot al reclamantei decedat ulterior, terenul in litigiu intrand in proprietatea acestuia si iesind
din patrimoniul CAP- ului, fund dat in schimb unei alte persoane (respectiv fostui sot al
reclamantei), comisia nu putea reconstitui dreptui de proprietate in favoarea vechiului proprietar
decat cu incalcarea Legii fondului funciar.
Prin hotarare judecatoreasca definitiva s-a admis actiunea in revendicare a reclamantei si a
fost obligat paratui sa-i lase in deplina proprietate si pasnica folosinta suprafata de 0,10 ha teren
plantat cu vie.
3. R.R.D.nr. 12/1994, pg.66
In recursul extraordinar declarat s-a invocat faptui ca instantele de judecata nu au pus in
discutia partilor hotararea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 prin care si paratului i-a
fost reconstituit dreptui de proprietate asupra aceluiasi teren aflat in litigiu.
Pentru motivele aratate mai sus recursul extraordinar este neintemeiat (CSJ, scetiacivila,
decizia nr.2364/21.10.1993).
Terenurile fara constructii, neafectate de detalii de sistematizare din intravilanul localitatilor
aflate in administrarea primariilor se restituie fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, la
cerere, prin decizia Prefecturii potrivit dispozitiilor art.36 alin.5 si 6 din Legea fondului funciar.
Intr-o speta, terenul din litigiu nu a intrat in patrimoniul CAP, ci se afla in administrarea
primariei. Deoarece petitionarul nu s-a adresat in prealabil Prefecturii pentru atribuirea in
proprietate a terenului in conditiile de mai sus, instanta de judecata nu era competenta sa-i
reconstituie dreptui de proprietate asupra terenului mostenire, de la parintii sai, ci urma sa-i
respinga plangerea cu indrumarea sa se adreseze organului administrativ competent in sensul
aratat (CSJ, sectia civila, decizia nr.2581/19.11.1993).
Terenurile din intravilan, care au fost atribuite de cooperative potrivit legii cooperatorilor
sau altor persoane indreptatite pentru construire de locuinte si anexe gospodaresti, raman si se
inscriu in proprietatea actualilor detinatori, chiar daca atribuirea s-a facut din terenurile preluate,
indiferent in ce mod, de la fostii proprietari.
In acest caz, mostenitorilor fostului proprietar al acelor terenuri care cer reconstituirea
dreptului de proprietate in calitatea lor de succesori legali, vor fi compensati cu o suprafata de
teren echivalenta in intravilan sau, in lipsa, cu teren extravilan in imediata vecinatate.
Potrivit art.41 alin.2 din Constitutia Romaniei rezulta ca mostenitorul legal sau testamentar,
daca nu are cetatenie ramana, indiferent daca are domiciliul in tara sau in strainatate, nu poate
dobandi dreptui de proprietate asupra terenului care face parte din mostenire.
Dispozitia constitutionala este categorica, in sensul ca acestia –cetatenii straini sau apatrizii-
nu pot avea drept de proprietate asupra terenurilor, indiferent de modul de dobandire, deci nici
prin mostenire.
Consideram insa ca mostenitorul strain poate beneficia de echivalentui valoric al terenului
(in bani sau in alte bunuri). In privinta mostenitorilor care nu au cetatenie romana dispozitia
constitutionala interzice numai dobandirea dreptului de proprietate asupra^terenului^.privit in
materialitatea lui (4), nu si a dreptului de folosinta al acestuia (in cadrul drepului de superficie).
4. Francisc Deak, "Mostenirea Legala", Ed. "Actami", Bucuresti 1994, pg.l
Constitutia actuala a Romaniei (spre deosebire de cea din 1923) nu prevede expres dreptui
mostenitorului strain la echivalentui valoric al terenului. Cu toate acestea, solutia poate fi
identica, pentru ca legiuitorul constituant din 1991 a avut in vedere, in principal, actele juridice
intre vii care sunt nule absolut si problema echivalentului nu se pune. In materie de mostenire
legiuitorul a urmarit nu stabilirea unei interdictii valorice, ci a uneia care vizeaza proprietatea
terenurilor private, inclusiv a celor a caror redobandire este reglementata de dispozitiile Legii
nr.18/1991 (5).
Deci, in privinta dobandirii prin mostenire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin
Legea nr.18/1991 reguli speciale au fost prevazute cu privire la reconstituirea acestui drept in
favoarea mostenitorilor legali. Potrivit art. 8 alin.2 mostenitorii fostului proprietar se determina in
conditiile legii civile, dar reconstituirea se face cu respectarea unor reguli speciale.
Mai mentionam si faptui ca art. 13 din legea fondului funciar, potrivit caruia calitatea de
mostenitor se recunoaste nu numai presoanelor care au acceptat mostenirea lasata de fostui
proprietar inainte de 1990, constitute o derogare de la principiul transmiterii mostenirii.
Potrivit art. 8 din Legea fondului funciar, daca fostui proprietar nu este in viata pentru a
solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, beneficiaza de prevederile legii
mostenitorii acestuia^in conditiile legii civile".
Intrucat legea civila permite mostenirea prin reprezentare, potrivit celor analizate de
capitolul privind regulile devolutiunii legale, inseamna ca ea poate avea loc si in aplicarea Legii
nr.18/1991.
In acest sens, in art. 14 din Regulamentui aprobat prin HG nr. 131/1991 privind procedura
de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate
privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si
punerea in posesie a proprietarilor, s-a precizat ca descendentii copiilor fostului proprietar
decedat, precum si descendentii fratilor sau surorilor lui, dupa caz, pot veni la mostenire in locul
parintelui (copil sau frate-sora), in cazul in care acestia au decedat anterior autorului succesiunii
(fostui proprietar al terenului, care nu a putut beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate
nefiind in viata).
De exemplu, fostui proprietar al terenului, decedat in 1980, are un fiu in viata si doi nepoti
care sunt copiii unui alt fiu decedat in 1979, deci anterior autorului succesiunii.
5. Francisc Deak, Op. Cit.pg.l9
Fiul in viata beneficiaza in nume propriu de o cota de Vz, iar cei dot nepoti, prin
reprezentare succesorala, de cealalta jumatate, titlul de proprietate emitandu-se pe numele tuturor
mostenitorilor (art. 13 alin.3 din Legea fondului funciar si art.34 alin.2 din Regulament), fara
aratarea cotelor, urmand ca ei sa procedeze ulterior potrivit dreptului comun.
Fata de cele aratate mai sus se impun doua precizari (6):
a) in primul rand, reprezentarea se admite nu numai in cazul predecesului celui reprezentat
("decedat anterior autorului succesiunii95), ci si in cazul in care reprezentatui este comorient sau
decedat in acelasi timp (codecedat) cu autorul succesiunii. Spre exemplu, daca fostui proprietar al
terenului si unul din copiii lui an decedat in aceeasi imprejurare (catastrofa) si nu se poate stabili
ordinea deceselor, descendentii copilului (nepotii, stranepotii defunctului) pot veni la mostenire
prin reprezentare alaturi de copiii in viata ai fostului proprietar, luand partea ce s-ar fi cuvenit
ascendentului lor reprezentat daca ar fi fost in viata.
b) in al doilea rand, se pune intrebarea ce se intampla daca moartea copilului sau, dupa caz,
a fratelui .(surorii) fostului proprietar autor al succesiunii ar fi intervenit nu^anterior^sau
concomitent), ci ulterior decesului autorului succesiunii.
Regulamentui nu prevede aceasta ipoteza. De fapt, nici nu era nevoie sa o prevada, pentru
ca oricum problema urmeaza sa fie solutionata^in conditiile legii civile"(art.8 din Legea
nr.18/1991).
Astfel, dovedindu-se ca mostenitorul a fost in viata la data deschiderii mostenirii lasata de
fostui proprietar al terenului, va mosteni el. Apoi, cota mostenita, intrata in patrimoniul lui, se va
transmite propriilor mostenitori (mostenire prin retransmitere).
De exemplu, in cauza solutionata prin decizia civila a Tribunalului Judetean Teleorman
nr.259/1993 (7), fostui proprietar al terenului a decedat in 1973, avand sase copii, dintre care doi
au decedat in 1986. In baza Legii nr.18/1991 dreptui de proprietate s-a reconstituit pe numele
celor patru copii in viata (cate 1/6 pentru fiecare), iar cota de 2/6 s-a reconstituit pe numele sotiei
supravietuitoare a unui copii decedat si pe numele legatarului universal al celuilalt copii decedat
(cate 1/6 fiecare).
Deoarece nici sotia supravietuitoare a copilului decedat (nora fostului proprietar) si cu atat
mai putin legatarul universal al celuilalt copii decedat (care poate fi si o persoana straina) nu au
vocatie succesorala proprie la mostenirea lasata de fostui proprietar, ei nu puteau veni la
mostenire prin reprezentare, nefiind indeplinite conditiile reprezentarii succesorale.
6. Francis c Deak, Op. Cit. pg. 82
7. M. Enache, nota, R.R.D. nr. 1/1994, pg. 98 si firm.
Regulamentui aprobat prin HG nr. 131/1991 precizeaza ca numai nepotii si stranepotii
cooperatomlui decedat, respectiv descendentii fratelui (surorii) pot veni la mostenire^in locul
tatalui sau mamei decedati anterior deschiderii succesiunii"(art. 14).
In legatura cu problemele analizate in literatura de specialitate s-a sustinut si parerea ca in
materia Legii nr. 18/1991 reprezentarea este admisa si in cazul in care reprezentatui a decedat nu
anterior, ci ulterior decesului fostului proprietar al terenului, deces care a avut loc"pana la aparitia
Legii nr. 18/199159.
Avand in vedere faptui ca anterior acestei legi^terenurile agricole nu erau in circuitui civil si
deci nu puteau face obiectui succesiunii...apare fara relevanta imprejurarea ca persoana in cauza a
decedat ulterior lui de cujus, din moment ce la moartea acestuia din urma nu s-a deschis si nici nu
se putea deschide mostenirea".
Nu putem impartasi aceste concluzii in principal pentru doua motive:
a) succesiunea fostului proprietar al terenului s-a deschis la data cand el a decedat, nu la
data "aparitiei" Legii nr. 18/1991. In consecinta, problemele de drept succesoral urmeaza sa fie
solutionate raportat la data decesului fostului proprietar (exemplu cercul mostenitorilor,
capacitatea lor succesorala etc.), iar nu raportat la data aparitiei legii. Nu exista dispozitii legale
care sa indreptateasca o alta concluzie. Numai ca, prin efectui legii, se reconstituie dreptui de
proprietate si asupra terenului care la data decesului nu facea parte din patrimoniul succesoral.
De aceea legiuitorul a dispus^repunerea in termenul de acceptare", in loc sa prevada un
termen de prescriptie a dreptului de optiune cu privire la mostenirea^deschisa^prin^aparitia^legii.
Tot astfel, calitatea de mostenitor se dovedeste de regula cu cgrtificatui de mostenitor care s-a
eliberat dupa moartea fostului proprietar (art. 13 alin.l din Legea fondului funciar), iar nu dupa
aparitia legii. Pentru ca, asa cum prevede si art.651 Cod civil:"succesiunile se deschid prin
moarte", iar nu prin aparitia unei legi.
b) adoptarea solutiei propuse de autorul citat ar atrage dupa sine consecinte contrare
solutiilor admise in materie de mostenire si nejustificate. Spre exemplu, in cazul solutionat corect
prin decizia citata a Tribunalului Judetean Teleorman, mostenitorii celor doi copii ai fostului
proprietar nu ar fi putut beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate prin reprezentarea
copiilor (decedati inainte de aparitia legii), flindca reprezentarea succesorala este admisa, dupa
cum am mai aratat, numai in privinta descendentilor in linie dreapta (art.665 Cod civil) si in
privinta descendentilor din frati si surori (art. 666 Cod civil).
Deci, referindu-ne in speta numai la mostenitorul legal, sotia supravietuitoare a unuia
dintre copiii decedati, a putut veni la mostenire numai prin retransmitere, prin jocul a doua
mosteniri succesive, prin intermediul carora nora poate sa beneficieze de partea mostenita de
sotui ei din patrimoniul socrului sau, fata de care nu are vocatie succesorala. In conceptia
autorului citat, sotia supravietuitoare nu ar fi putut mosteni prin retransmitere pentru ca
respectivul copil al lui de cujus"nu a supravietuit defunctului, ci dimpotriva a decedat si el inainte
de deschiderea mostenirii'5.
Rezulta ca in aceasta conceptie nu are relevanta ca moartea fostului proprietar a avut loc in
1973, iar moartea copilului, ce a lasat in urma sa o sotie, peste 13 ani.
Inseamna ca acest copiP'nu a supravietuit defunctului^.fiindca toti au decedat inainte
de"aparitia"legii.Evident, o asemenea solutie nu poate fi admisa (8).
Aceasta problema prezinta o deosebita importanta, pentru ca titlurile de proprietate se
elibereaza pe numele tuturor mostenitorilor (art. 13 alin.2 din Legea fondului funciar si art. 34
alin.2 din Regulament), fara concretizarea drepturilor fiecaruia.
Astfel fund, si ulterior emiterii titlurilor de proprietate se pot ivi litigii intre mostenitori (cu
ocazia iesirii din indiviziune sau in legatura cu folosinta terenului), care trebuie solutionate
conform dreptului comun (art. 13 alin.2 din Legea nr. 18/1991), prin aplicarea principiilor care
guvemeaza materia dreptului la mostenire, inclusiv reprezentarea succesorala (exemplu:stabilirea
cotelor mostenite pe tulpini) si mostenirea prin retransmitere, nici o abatere neputand fi admisa
daca nu este prevazuta de Legea nr. 18/1991.
In concluzie, in situatiile cele mai generale, reconstituirea dreptului de proprietate in
favoarea mostenitorilor legali in lumina Legii nr. 18/1991 presupune:
1) necesitatea inaintarii cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate, cerere care se
introduce la primarie in termenul prevazut de lege;
2) existenta calitatii de mostenitor a celui care solicita reconstituirea dreptului de
proprietate, calitate care se poate dovedi prin orice mijioace de proba;
3) terenurile asupra carora se cere reconstituirea dreptului de proprietate sa fi fost incluse in
patrimoniul CAP pana la 1.01.1990;
4) autorul (autorii) color care se socotesc indreptatiti sa ceara reconstituirea dreptului de
proprietate sa fi fost membrii CAP sau terenurile acestora sa fi intrat in orice mod in patrimoniul
cooperativelor agricole de productie si undo sa se gaseasca inclusiv pana la data de 1.01.1990;
5) mostenitorul sa aiba cetatenie romana. Deci, am clarificat faptui ca, potrivit legii,
stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere formulata de fiecare persoana
indreptatita. In situatia in care sunt mai multi mostenitori, cererea se poate face si in comun,
fiecare dintre ei semnand-o.

8. Francisc Deak, Op. Cit.pg.84


Respectiva cerere va cuprinde numele si prenumele ale solicitantului si ale parintilor sai,
calitatea, gradul de rudenie, suprafata de teren la care se socoteste indreptatit, precum si orice alte
acte necesare stabilirii dreptului de proprietate potrivit legii. La aceasta cerere se vor anexa: acte
de proprietate, certificatui de mostenitor, certificat de nastere, certificat de deces al autorului,
precum si orice alte acte din care sa rezulte dreptui de proprietate asupra terenului solicitat.
Stabilirea dreptului de proprietate pentru cooperatorii decedati se va face pe numele
mostenitorului, iar in situatia in care sunt mai multi mostenitori, stabilirea dreptului de proprietate
se va face pe numele tuturor.
Ca o consecinta a aplicarii principiilor devolutiunii legale, in cazul in care pentru stabilirea
dreptului de proprietate au depus cereri mai multe categorii de mostenitori legali, cererile
acestora vor fi luate in considerare prin excludere, in urmatoarea ordine de preferinta:
1) cele ale descendentilor directi (copii, nepoti, stranepoti), singuri sau in concurs cu sotui
supravietuitor excluzand pe toti ceilaiti mostenitori: copiii exclud pe nepoti si acestia pe
stranepoti, in afara de cazul in care nepotii sau stranepotii vin la mostenire in locul parintelui
decedat anterior autorului succesiunii;
2) cele ale colateralilor privilegiati (frati, surori si descendentii acestora- copiii si nepotii
acestora) si ale ascendentilor privilegiati (parintii si bunicii) impreuna sau singuri si, dupa caz, in
concurs cu sotui supravietuitor, excluzand pe ceilaiti mostenitori de grad mai indepartat. Fratii si
surorile exclud pe descendentii lor. Acestia din urma pot veni la mostenire in locul tatalui sau
mamei (frate sau sora) in cazul in care acestia au decedat anterior autorului succesiunii.
3) cele ale ascendentilor de gradul doi (bunici), singuri sau in concurs cu sotui
supravietuitor.
4) cele ale colateralilor de gradul trei (unchi, matusi), excluzand pe ceilaiti mostenitori de
grad mai indepartat, singuri sau in concurs cu sotui supravietuitor;
5) cele ale colateralilor de gradul patru (veri) ca ultime persoane cu vocatie succesorala,
singuri sau in concurs cu sotui supravietuitor. Sotui supravietuitor vine singur la mostenire daca
nu exista nici unul din gradele de mostenitori prevazute mai sus.
In situatia in care cooperatorii decedati au adus in cooperativa o suprafata mai mare de 10
ha sau aceasta a preluat in orice mod o suprafata mai mare de 10 ha, mostenitorii acestora pot
primi impreuna o suprafata maxima de 10 ha, astfel cum rezulta din prevederile art.8 alin.3, art.9
alin.l si art. 13 alin.3 din legea fondului funciar.
Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din fostele CAP in conditiile Legii nr.
18/1991 ridica intr-adevar probleme numeroase, complexe si de mare rasunet.
Dintre aceste probleme se detaseaza in mod evident cea referitoare la dobandirea efectiva a
proprietatii de catre eel indreptatit.
In materialele de specialitate este abordata cu precadere problema admisibilitatii actiunilor
de iesire din indiviziune a persoanelor carora li s-au eliberat adeverinte referitoare la
reconstituirea dreptului lor de proprietate.
In principle pentru a putea formula o actiune de iesire din indiviziune, persoana in cauza
trebuie sa fie titularul unui drept de proprietate, adica persoana sa fie indreptatita sa exercite in
nume propriu prerogativele conferite de acest drept (printre care si dreptui la actiunea iesirii din
indiviziune).
In situatia in care persoanelor indreptatite sa solicite reconstituirea dreptului de proprietate
nu li s-au eliberat titlurile de proprietate sunt pareri (9) care sustin ca nu se poate nicidecum
afirma ca ar exista un drept de proprietate reconstituit.
Prin Legea nr. 169/1997 a fost adusa o modificare esentiala si necesara art.25 alin.l din
Legea nr. 18/1991. Alineatui 1 are urmatorul cuprins:"In cazul in care cooperativa agricola de
productie a atribuit loturi in folosinta unor cooperatori in gradinile din intravilan ale.fostilor
proprietari, asemenea terenuri revin de drept in proprietatea detinatorilor initiali sau
mostenitorilor acestora55.
Textui initial al Legii nr. 18/1991 nemodiflcata avea o lacuna care a fost sesizata in practica,
constand in omiterea mostenitorilor detinatorilor initiali, situatie evident in contradictie cu spiritui
legii, care avea si are in vedere nu numai pe fostii titular! ai dreptului de proprietate.
In intelesul textului, detinatorii initiali sunt fostii proprietari ai terenului cu care au intrat in
CAP si care, potrivit actelor cu carcater reglementar, au fost atribuite in folosinta ca lot^altor
persoane (10).
Deci, prin acest text s-a realizat o^restitutio in integruirTfara alte proceduri sau formalitati,
avand in vedere sintagma din texf'revin de drept55.
Legea nr. 1/2000 este o lege de aplicare, de materializare a unor dispozitii cuprinse in alte
legi si anume: Legea nr. 18/1991 si Legea nr. 169/1997.
Legea nr. 1/2000 ne spune ca^reconstituirea dreptului de proprietate, punerea in posesie si
eliberarea titlurilor de proprietate in cazul persoanelor fizice prevazute la art.8, art.10 si art.14-16
din prezenta lege se fac de catre comisiile locale si comisiile judetene, in conformitate si in
conditiile prevazute in Legea nr. 18/1991 republicata, in regulamentui de aplicare, precum si cu
respectarea prevederilor prezentei legi55.
P. Dr. Cornelia Turianu, ^Probleme in Legatura cu Partajul Succesoral
in Lamina Prevederilor art. 12 din Legea 18/1991>f, R.R.D. nr. 3/1994,
pg.60
10. Conf. Univ. Dr. Florin Scrieciu, "Tratat Teoretic si Practic de Drept
Funciar" (Vol. I), 2001, pg.120
Legea nr. 1/2000 confine in Capitolul III dispozitii despre retrocedarea terenurilor
forestiere. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere se face pe vechile
amplasamente persoanelor fizice sau, dupa caz, mostenitorilor care au formulat cereri conform
art.45 din Legea nr. 18/1991 republicata.
Reconstituirea dreptului de proprietate si punerea in posesie a titularilor, in cazul terenurilor
forestiere, precum si eliberarea titlurilor de proprietate se fac de Comisiile locale si respectiv
Comisiile judetene, in conditiile si cu procedura stabilite in Legea nr. 18/1991 republicata, in
Regulamentui aprobat prin HG nr. 131/1991 republicat si conform Legii nr. 1/2000.
De asemenea, constructiile de pe terenurile forestiere care au facut parte din exploatatia
forestiera la data trecerii in proprietatea statului, se restitute fostilor proprietari sau, dupa caz,
mostenitorilor acestora. Cand aceste bunuri imobile nu mai exista, se vor acorda despagubiri
fostilor proprietari sau mostenitorilor lor.
Legea nr. 1/2000 prevede ca operatiunile de delimitare a suprafetelor de teren restituibile,
punerea in posesie si eliberarea titlurilor de proprietate sa fie finalizate in termen de un an de la
data intrarii sale in vigoare, respectiv 12.01.2000 (art. 12 alin.7). Pentm terenurile forestiere nu se
mai prevede insa vreun termen in care procedura de reconstituire a dreptului de proprietate sa fie
realizata, dar aceasta omisiune nu are nici o relevanta intrucat chiar termenul de un an prevazut
de art. 12 pentru retrocedarea terenurilor agricole este total nerealist.
Este suflcient de amintit faptui ca pe rolul instantelor judecatoresti se afia mii de procese in
legatura cu reconstituirea dreptului de proprietate privata al caror numar a sporit cu siguranta
odata cu punerea in aplicare a noii legi. De altfel, experienta negativa acumulata in aplicarea
Legii nr. 18/1991 incepand din anul 1991 si pana astazi, este o dovada elocventa a faptului ca
finalizarea procesului de reconstituire a dreptului de proprietate funciara este o chestiune
anevoioasa si de lunga durata.

CAPITOLUL II, RECONSTITUIREA DREPTULUI DE


PROPRIETATE IN FAVOAREA MOSTENITORILOR
TESTAMENTARI.

Asa dupa cum am subliniat in titlul precedent, mostenirea testamentara inlatura pe cea
legala numai daca nu exista mostenitori rezervatari si testatorul a instituit unul sau mai multi
legatari universali sau doi ori mai multi legatari cu titlu universal, care impreuna (cumulativ) au
vocatie la intreaga mostenire.
Sfera mostenitorilor pentru care reconstituirea dreptului de proprietate cade sub incidenta
Legii nr. 18/1991 cuprinde atat mostenitorii legali, adica acei indreptatiti in virtutea legii, prin
rudenie sau casatorie, cat si mostenitorii testamentari fara deosebire de intinderea legatului
(universal, cu titlu universal sau particular).
Repunerea in termenul de acceptare se refera atat la mostenitorii legali (conform cotei ce li
se cuvine), cat si la mostenitorii testamentari (legatari), deci la cei care mostenesc in baza unui
testament.
Si in ceea ce priveste mostenitorii testamentari, reconstituirea dreptului de proprietate
privata asupra unor terenuri aflate in patrimoniul unei cooperative agricole de productie implica
dovada unor elemente cemte de lege, cum sunt:
• calitatea de beneficiar al legii, in sensul art. 8 alin.2, adica situatia de mostenitor
testamentar;
• suprafata adusa sau preluata in patrimoniul cooperativei si elementele de identificare ale
acesteia (intindere, categoric, amplasament, vecini etc.).
Bineinteles, necesitatea inaintarii cererii (in termenul prevazut de lege) prin care se solicita
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor asupra carora respectivele persoane se
considera indreptatite, reprezinta o conditie esentiala si in ceea ce-i priveste pe mostenitorii
testamentari.
Totodata, in situatia in care succesiunea la care legatarii (calitate dovedita prin existenta
unui testament in conditiile si forma prevazute de lege) au dreptui, in virtutea actului juridic prin
care autorul mostenirii si-a manifestat ultima dorinta, are drept obiect suprafete de teren, pentru
reconstituirea dreptului de proprietate si punerea in posesie, este obligatoriu, potrivit dispozitiilor
constitutionale, ca legatarul sa aiba cetatenie romana.
Regulile privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea mostenitorilor
testamentari in lumina Legii fondului funciar sunt aceleasi care se aplica si in cazul
mostenitorilor legali, completate desigur de prevederile Codului civil in ceea ce priveste
mostenirea testamentara.
Asa cum, in ceea ce priveste mostenirea legala am aratat posibilitatea reconstituirii
dreptului de proprietate in conditiile Legii fondului funciar in situatia reprezentarii, tot astfel, in
ceea ce priveste mostenitorii testamentari, daca testatorul se afia in viata la data deschiderii
succesiunii autorului sau va mosteni el si apoi cota mostenita, intrata in patrimoniul lui, se va
transmite propriilor mostenitori (mostenire prin retransmitere).
De exemplu, in cauza (amintita si la capitolul precedent) solutionata prin decizia civila a
Tribunalului Judetean Teleorman nr.259/1993, fostui proprietar al terenului a decedat in 1973,
avand sase copii, dintre care dot au decedat in 1986. In baza Legii nr. 18/1991 dreptui de
proprietate s-a reconstituit pe numele color patru copii in viata (cate 1/6 pentru fiecare), iar cota
de 2/6 s-a reconstituit pe numele sotiei supravietuitoare a unui copil decedat si pe numele
legatarului universal al celuilalt copil decedat (cate 1/6 fiecare). Legatarul universal al copilului
decedat nu are vocatie succesorala proprie la mostenirea lasata de fostui proprietar. In schimb, el
a putut mosteni prin intermediul mostenirii lasata de copilul decedat, care a mostenit el si, la
randul lui, a retransmis propriului mostenitor. Este adevarat ca in decizia citata, referitor la
legatarul universal se arata ca vine la mostenire^prin reprezentarea copilului decedat". In
realitate, el a beneflciat de reconstituirea dreptului de proprietate nu prin reprezentare, ci prin
retransmitere, ca mostenitor al copilului fostului proprietar al terenului.
Se subintelege faptui ca reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor in favoarea
mostenitorilor testamentari in lumina Legii nr. 18/1991 este posibila numai in situatia in care sunt
respectate toate prevederile Codului civil cu privire la rezerva succesorala si protejarea
drepturilor mostenitorilor legali rezervatari (chiar si impotriva vointei testatorului).
In urmatoarea speta vom prezenta situatia in care se pune intrebarea cine are drept la
reconstituirea dreptului de proprietate: legatarul universal (testatorul neavand mostenitori
rezervatari) sau fratii, surorile fostului proprietar si copiii acestora.
Astfel, reclamantui a fost instituit legatar universal prin testamentui intocmit in 1983. In
1984, cand a decedat autoarea testamentului, nu a mostenit si terenurile proprietatea defunctei
(cooperativizate cu mult anterior). Comisia judeteana a reconstituit dreptui de proprietate asupra
terenurilor in discutie si cu privire la parati (fratii si surorile defunctei precum si copiii acestora)
deoarece paratii au solicitat, in termen, reconstituirea dreptului lor de proprietate potrivit art. 13
alin.2 din Legea fondului funciar.
In actiunea pe care o intenteaza impotriva paratilor (fratii si surorile defunctei) si prin care
solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra bunurilor acesteia numai in favoarea sa -in
calitatea pe care o detine de legatar niversal- reclamantui depune la dosar testamentui autentic
prin care decedata testeaza intreaga sa avere pe numele lui. De asemenea, rezulta ca in baza
testamentului succesiunea defunctei a fost atribuita in intregime reclamantului.
Instanta insa, coroborand toate datele inscrise la dosar cu faptui ca paratii au depus, in
termenul cerut de lege, cererea lor prin care solicitau reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor surorii lor decedate, constata ca otararea Comisiei judetene este temeinica si
legala (Judecatoria Miercurea Ciuc, sent.civ.nr.l842/30.10.1992)(ll).
Consideram insa, in acord si cu aiti critici de specialitate (12), atat hotararea Comisiei
judetene, cat si sentintajudecatoriei sunt esential si fundamental gresite.
La moartea autoarei testamentului notarul de stat stabileste calitatea demostenitor
testamentar (legatar universal) a reclamantului asupra intregii averi a decedatei. Mentionam ca
mostenitorii legali nerezervatari ai testatoarei nu au contestat in vreun mod valabilitatea
testamentului, ori legalitatea instituirii ca legatar universal a reclamantului.
In urma intrarii in vigoare a Legii fondului funciar atat reclamantui cat si paratii solicita
reconstituirea dreptului de proprietate potrivit art. 8 si urmatoarele din legea mentionata.
In final, Comisia judeteana dispune reconstituirea dreptului de proprietate atat pentru
reclamant cat si pentru parati (si descendentii acestora din urma).
Reclamantui se adreseaza judecatoriei, dar cererea sa este respinsa pentru considerentele de
mat sus.
Vom infatisa in continuare motivele pentru care consideram ca hotararea in discutie este
esentialmente nelegala:
a) prin instituirea reclamantului ca legatar universal asupra intregii averi existente la data
decesului ei, testatoarea a exheredat indirect, dar total, pe toti mostenitorii ei legali dar
nerezervatari. Acest testament nefiind contestat, iar notarul de stat stabilind calitatea de legatar
universal a reclamantului in baza testamentului, rezulta ca in temeiul legii mai sus amintite (art.
13) numai reclamantui avea calitatea de mostenitor la care se refera textui si, ca atare, doar acesta
iar nu si mostenitorii legali nerezervatari era in drept sa solicite reconstituirea dreptului de
proprietate cu privire la terenurile care, desi nu mai erau in patrimoniul testatoarei la data
intocmirii testamentului ori la data decesului ei, fusesera in mod necontestat proprietatea sa pana
in anii '60 cand s-a efectuat cooperativizarea agriculturii.

11. Practica Judiciara rezumata si comentata, R.R.D. nr. 7/1993, pg. 71


12. L. Hadnagy, noia, R.R.D. nr. 7/1993, pg. 71
b) legatui universal nu putea avea drept obiect, astfel cum se exprima limpede testatoarea in
testamentui sau, decaf'toata averea mea ce voi avea la data decesului men".
Drept urmare, de vreme ce potrivit art. 8 alin.2 din Legea nr. 18/1991 reconstituirea
dreptului de proprietate in conditiile acestei legi o pot cere fostii proprietari ai terenurilor
sau^mostenitorii acestora", in conditiile legii civile, iar in temeiul art. 12 al legif'calitatea de
mostenitofin principiu se stabileste pe baza certificatului de mostenitor, rezulta ca in speta dreptui
de a cere reconstituirea conform Legii nr. 18/1991 il poate avea numai legatarul universal, iar nu
si mostenitorii legali nerezervatari ai defunctei, integral dezmosteniti de aceasta.
Pe de alta parte, solutia la care a ajuns in final Comisia judeteana, confirmata de catre
instanta, este si absurda, neputandu-se intelege cum poate coexista -in aceasta materie pe care o
analizam- atat dreptui legatarului universal, cat si dreptui mostenitorilor legali nerezervatari,
integral exheredati.
Intr-o situatie asemanatoare, in care defunctui a instituit ca legatar universal pe parata in
1981, deci in perioada in care potrivit legilor in vigoare terenurile nu puteau fi transmise prin
succesiune testamentara, testatorul decedand ulterior (februarie 1991) fara a lasa mostenitori
legali rezervatari, ci doar surori (mostenitori legali nerezervatari), la data deschiderii succesiunii
in masa succesorala se aflau si terenuri. De aceasta data insa instanta a solutionat just cauza in
sensul ca terenurile respective se mostenesc de catre legatara universala, singura care in aceasta
situatie este in drept sa ceara reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor in litigiu
(Tribunalul Judetean Hunedoara, decizia civila nr.257/9.03.1993)(13).
In consecinta, putem concluziona ca reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea
mostenitorilor testamentari in lumina Legii fondului funciar, precum si in lumina Legii nr. 1/2000
se face dupa aceleasi principii ca si in cazul reconstituirii acestui drept in favoarea mostenitorilor
legali si spunand acestea ne referim la faptui ca prevederile legilor mai sus amintite trebuie
coroborate in mod obligatoriu cu regulile generale ale mostenirii testamentare.
Persoana care, inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 18/1991 a avut drept de proprietate -
in temeiul unui testament- asupra unei mase succesorale sau asupra unei parti a acesteia, in
aceeasi masura (proportie) va avea drept de proprietate si asupra terenurilor care vin sa
reintregeasca fosta proprietate a decedatului si care, la vremea respectiva, a fost diminuata prin
preluarea in orice mod a acestor terenuri in patrimoniul fostelor cooperative agricole de
productie.

13. R.R.D. nr.10-11/1993, pg. 117