Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
LUCRARE DE DIPLOMA
DREPTUL DE MOSTENIRE ASUPRA TERENURILOR
AGRICOLE SI A TERENURILOR FORESTIERE IN LUMINA
LEGII NR. 18/1991 SI A LEGII NR. 1/2000
COORDONATOR :
Prof. Univ. Dr. Lucian Stangu
ABSOLVENT,
ALINA
BUCURESTI
2002
CUPRINS
(3) Francisc Deak, „Mostenirea Legala”, Ed. „Actami”, Bucuresti 1994, pg. 8
(4) Mihai Eliescu, op.cit., pg. 54
Potrivit art.651 Cod civil: „succesiunile se deschid prin moarte”. Aceasta inseamna, ca
pana la momentul mortii lui de cuius, mostenitorii fie legali sau testamentari nu au nici un fel de
drept asupra patrimoniului acestuia. In functie de data mortii urmeaza a fi stabilite:
-capacitatea succesibilului de a mosteni
-data pana la care retroactiveaza acceptarea mostenirii sau renuntarea la aceasta
-daca sunt mai multi mostenitori, ziua pana la care incepe indiviziunea, zi pana la xcare
retroactiveaza efectele impartelii
-in cazul unui conflict intre legi succesorale succesive, devolutiunea mostenirii va fi
stabilita de legea in vigoare la data deschiderii succesiunii.
Din punct de vedere juridic, deschiderea mostenirii necesita analiza a doua aspecte: acela al
datei deschiderii mostenirii si acela al locului deschiderii mostenirii.
Data deschiderii mostenirii coincide cu momentul mortii celui care a lasat mostenirea, iar in
legatura cu stabilirea locului deschiderii mostenirii, acesta are loc la ultimul domiciliu al
defunctului, adica la domiciliul pe care il avea la data mortii, unde acesta isi avea locuinta
permanenta. In cazul in care defunctul dispunea de mai multe locuinte permanente, la aceea
dintre ele care ara principala.
In ceea ce priveste mostenirea minorului sau a interzisului, aceasta se deschide la domiciliul
pe care i-l statorniceste legea.
Potrivit art. 655-658 Cod civil, pentru a putea mostenii o persoana trebuie sa intruneasca
doua conditii, si anume o conditie pozitiva, aceea de a avea capacitate succesorala si o conditie
negativa, aceea de a nu fi nedemna pentru a mosteni. La acesta conditii expres prevazute de lege,
docttrina a mai adaugat inca una, si anume aceea a vocatiei (chemarii) la mostenire.
Deci, pentru a putea mostenii trebuie sa aiba in primul rand capacitate succesorala, persoana
respectiva sa existe in momentul deschiderii succesiunii. Aceste persoane sunt:
-persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii
-copilul nenascut, dar conceput la data deschiderii succesiunii
p-persoanele juridice, care la data deschiderii succesiunii dobandisera, in conditiile legii,
personalitate juridica.
Potrivit legii, nu au capacitate succesorala:
-persoanele fizice predecedate
-persoanele juridice care au incetat sa aiba fiinte.
In ceea ce priveste persoanle care au murit in aceeasi imprejurare, fara a se putea stabili
care dintre ele a decedat mai intai, aceste persoane sunt socotiti ca au decedat in acelasi timp si
poarta denumirea de comorienti.
Cea de-a doua conditie pentru ca o persoana sa poata mosteni este vocatia la mostenire, care
se poate dobandi, fie in virtutea legii, fie in virtutea testamentului lasat de cel care a decedat.
In timp ce capacitatea succesorala si vocatia la mostenire sunt conditii, care trebuie intrunite
atat in cazul mostenirii legale, cat si a celei testamentare, conditia de nedemnitate succesorala
este specifica mosteniii legale.
Nedemnitatea consta in decaderea mostenitorului din dreptul de a culege o mostenire,
acesta fiind vinovat de o fapta grava fata de memoria acestuia. Pe scurt, cazurile de nedemnitate
sunt:
-acuzatia capitala calomioasa impotriva celui care a lasat mostenirea (fiind necesara
existenta unei hotarari judecatoresti ramasa definitiva prin care mostenitorul este condamnat in
calitate de autor, coautor, complice sau instigator);
-atentatul la viata celui care a lasat mostenirea (de asemenea este necesara existenta unei
hotarari judecatoresti ramase definitive);
-nedenuntarea omorului a carui victima a fost cel care a lasat mostenirea (legea cere ca
mostenitorul sa fi fost major, sa fi cunoscut omorul si sa nu-l fi denuntat organelor competente si
reticenta mostenitorului sa nu fie socotita de lege ca scuzabila.)
(5) Mihai Eliescu, op.cit., pg. 75
La mostenire sunt chemate, in temeiul legii, rudele defunctului si alaturi de ele, sotul
supravietuitor, iar in lipsa lor – daca defunctul nu a dispus nici prin testament de bunurile
mosteniri, statul (7).
Ordinea in care rudele din aceiasi clasa vin la mostenire este determinata de gradul de
rudenie.
Inauntrul aceleiasi clase se aplica principiul proximitatii gradului de rudenie (8).
Acest principiu se refera la faptul ca rudele mai apropiate in grad inlatura de la
mostenire rudele mai indepartate in grad.
(7) Francisc Deak, op. cit., pg. 66
(8) Mihail Eliescu, op. cit., pg 87
in cazul in care sunt mai multe rude din aceeasi clasa si in acelasi grad ele vin
deopotriva la mostenire, avand drept la parti egale.
Exista si anumite exceptii in ceea ce priveste devolutiunea legala:
1.In primul rand, o clasa de mostenitori exclude pe alta, insa anumiti ascendenti vin in
concurs cu anumiti colatarali alcatuind clasa mixta a ascendentilor si colateralilor privilegiati.
Sotul supravietuitor vine, de asemenea, in concurs cu orice clasa chemata la mostenire, chiar si
aceea a descendentilor.
2.Regula potrivit careia, inauntrul aceleiasi clase, mostenitorii de acelasi grad isi impart
mostenirea in parti egale este inlaturata in situatia fratilor/surorilor din casatorii diferite, atunci
cand se aplica impartirea pe linii.
3.Cand legea cheama impreuna la mostenire rude de categorii diferite sau persoane care
nu sunt rude, pricipiul egalitatii intre comostenitori va fi inlaturat in urmatoarele situatii:
-cand parintii sau unul dintre ei vin in concurs cu colateralii privilegiati oricare ar fi
numarul acestora din urma, partea cuvenita fiecarui parinte va fi cota pe care o statorniceste
invariabil legea;
-in cazul sotului supravietuitor, el nu are drept la o parte egala cu cea a mostenitorilor cu
care vine in concurs, ci numai la un procent succesoral fix stabilit de lege.
4.Regula potrivit careia inauntrul unei clase rudele de grad mai apropiat inlatura de la
mostenire pe cele in grad mai indepartat nu este aplicabila in cazul reprezentarii.
Reprezentarea este un beneficiu al legii in virtutea caruia un mostenitor legal (sau mai
multi) de un grad mai indepartat – numit reprezentant – urca in gradul, locul si drepturile
ascendentului sau numit reprezentant care este decedat la data deschiderii mostenirii, pentru a
culege partea ce s-ar fi cuvenit acestuia din mostenire daca s-ar fi aflat in viata.
Prin efectele pe care le produce, reprezentarea inlatura unele consecinte injuste ale
principiului proximitatii gradului de rudenie si cele ale principiului egalitatii intre rudele de
acelasi grad (9).
(9) Francisc Deak, op. cit., pg. 70
Clasa descendentilor este prima clasa chemata la mostenire. Potrivit art. 669 Cod civil,
prin descendenti trebuie sa intelegem copiii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la infinit,
fara deosebire de sex si indiferent daca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite.
De asemenea faca parte din clasa I si copii, cat si descendentii acestora din urma, dupa
cum adoptia este cu efecte depline sau cu efecte restranse. In primul caz, adoptatul rupe legatura
cu rudele sale firesti capatand drepturi identice ale eventualilor copii ai defunctului, iar in cel de-
al doilea caz adoptatul nu rupe legatura cu rudele sale firesti, dar in acelasi timp va mosteni si pe
adoptor, nu insa si pe rudele acestuia.
(11) Framcisc Deak, op. cit., pg. 74
descendentii pot veni la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare. Ei sunt
mostenitori rezervatari, adica beneficiaza in puterea legii de o parte din mostenire – rezerva
succesorala – de care cel care lasa mostenirea nu poate dispune cu titlu gratuit. De asemenea, ei
sunt mostenitori sezinari, adica au posesiunea de drept a titlului de mostenitor.
Descendentii sunt obligati sa raporteze donatiile care nu au fost scutite de raport.
Clasa ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati reprezinta clasa care este
chemata la mostenire numai in lipsa clasei descendentilor. Din aceasta clasa fac parte: parintii
adoptori.
Exista importante controverse cu privire la vocatia succesorala a tatalui din afara
casatoriei si a adoptorului.
Recunoasterea unor drepturi succesorale tatalui din afara casatoriei la mostenirea lasata
de fiu a fost pusa la indoiala in baza urmatoarelor argumente (12):
-fiind vorba despre o succesiune legala, „in lipsa unor dispozitii exprese ale legii” nu se
poate recunoaste tatalui din afara casatoriei un drept de succesiune;
-daca filiatia a fost stabilita prin actiune in justitie, „tatal care a asteptat sa fie constrans
prin hotarare judecatoreasca sa-si indeplineasca obligatiile de parinte, nu este indreptatit sa vina
la mostenirea copilului sau”.
Nici in cazul in care tatal si-a recunoscut voluntar copilul nu poate fi indreptatit sa-l
mosteneasca pe acesta deoarece „nimeni nu-si poate constitui prin propria vointa titlul de
mostenitor”.
-art. 63 Codul familiei a asimilat, cat priveste situatia legala, pe copilul din afara
casatoriei cu copilul din casatorie, dar „nu rezulta ca a fost asimilat tatal din afara casatoriei cu
tatal din casatorie”.
Aceste obiectii nu sunt scutite de critica (13) si deci se socoteste, atat de lege lata, cat si
de lege ferenda (14), ca trebuie recunoscute drepturile succesorale ale tatlui din afara casatoriei la
mostenirea lasata de copilul sau, pentru urmatoarele considerente:
(12) Stanciu Carpenaru, „Drepturile de Creatie Intelectuala. succesiunile”, Ed.
„Didactica si Pedagogica”, Bucuresti, 1971, pg. 197
(13) Mihail Eliescu, op. cit., pg. 110
(14) Stanciu Carpenaru, op. cit., pg. 195
-lipsa unui text care sa consacre vocatia succesorala a tatlui din afara casatoriei nu
reprezinta in mod obligatoriu o conceptie a legiuitorului ci , mai degraba, o omisiune
-faptul ca filiatia a fost stabilita prin actiune in justitie nu decade pe parinte din dreptul
de a mosteni
-nu trebuie ca succesiunea legala sa fie guvernata de principiul reciprocitatii vocatiei
succesorale si, deci, in lipsa unei dispozitii legale care sa deroge de la acest principiu, nu numai
copilul are vocatie succesorala la mostenire lasata de tatal sau, dar si tatal sau la mostenirea
copilului.
Si vocatia succesorala a adoptatorului este controversata in literatura de specialitate. Aceste
controverse se refera nu la vocatia succesorala a adoptatorului in adoptia cu efecte depline, ci la
adoptatorul din cazul adoptiei cu efecte restranse.
Argumentele impotriva recunoasterii (16) acestei vocatii succesorale se refera la:
• prin abrogarea art.316 Cod civil (17) a fost desfiintata mostenirea anomala - dreptui
adoptatorului sau al descendentilor sai de a culege, in lipsa descendentilor adoptatului, toate
bunurile pe care adoptatui Ie primise cu titlu gratuit de la adoptator, daca aceste bunuri se mai
gasesc in natura in patrimoniul celui adoptat;
• a recunoaste drepturile succesorale adoptatorului dupa abrogarea art.316 Cod civil
inseamna a restrange drepturile succesorale ale parintilor firesti;
• art.75 Codul familiei prevede ca adoptatui''are fata de eel care adopta drepturi si obligatii
pe care Ie are copilul din casatorie fata de parintii saf'.Se sustine in concluzie ca^legea nu a dorit
o analogic si in privinta drepturilor si obligatiilor adoptatorului fata de eel adoptat55;
Potrivit art.650 Cod civirsuccesiunea se defera sau prin lege sau dupa vointa omului, prin
testament".Legea permite persoanelor fizice ca, printr-un act juridic numit testament, sa dispuna
pentru cauza de moarte. Pentru aceasta insa stabileste si anumite limite in care testatorul poate sa
dispuna de averea sa pentru cauza de moarte. In interiorul acestor limite exista libertatea
testamentara (19).
Art. 802 Cod civil defmeste testamentui ca frind"actul revocabil prin care testatorul
dispune, pentru timpul incetarii sale din viata, de tot sau parte din avutui sau".
Pentru a fi valabil, testamentui trebuie sa indeplineasca o serie de conditii de fond si forma
pe care Ie reamintesc pe scurt:
a) Conditiile de fond se refera la capacitatea de a dispune a testatorului, capacaitate pe care
o au toate persoanele, cu exceptia celor pe care legea Ie considera incapabile; vointa testatorului
sa fie libera si neviciata; cauza actului juridic trebuie sa vie valabila;
b) Conditiile de forma ale testamentului se refera la faptui ca, in dreptui nostru, vointa
testamentara nu produce efecte decat daca este imbracata in anumite forme impuse de lege in
scopul de a asigura libera manifestare a vointei testatorului, cat si certitudinea declaratiei sale de
ultima vointa (20).
Conditiile de forma cerute pentru orice tip de testament sunt (21):
• caracterul obligatoriu al formei scrise;
• oprirea testamentului conjunctiv (prin care doua persoane testeaza prin acelasi act una in
favoarea cel^ilalte sau in favoarea unei terte persoane).
Principalele dispozitii cuprinse in testament, indiferent de forma lui, sunt cele referitoare la
legat, exheredare si executiune testamentara.
Legatui este actui juridic prin care testatorul desemneaza una sau mai multe persoane care,
la decesul sau, vor primi intreg patrimoniul, o portiune din el sau numai bunuri determinate din
patrimoniul testatorului (22).
Exheredarea este acea dispozitie testamantara prin care testatorul inlaturat de la mostenire
unul sau mai multi mostenitori legali. Orice persoana are posibilitatea ca, prin derogare de la
regulile devolutiunii legale, sa inlature de la mostenire o anumita persoana neargeata.
79. C. Toader, L. Stanculescu, R. Popescu, V. Stoica; "Mostenirea Testamentara.
Transmisiunea si imparteala pnostenirii", Ed. "Proarcadia", Bucuresti, 1993, pg.4
20. C. Toader, L. Stanculescu, R. Popescu, V. Stoica, op. cit.pg.l0
21. C. Toader, L. Stanculescu, R. Popescu, V. Stoica, op. cit.pg.ll
22. C Toader, L. Stanculescu, R. Popescu, V. Stoica; op. cit.pg.21
Mostenitorii rezervatari.
Potrivit dispozitiilor Codului civil si ale Legii nr.319/1944 au calitatea de mostenitori
rezervatari:
• descendentii defunctului, fara limitare in grad;
• ascendentii privilegiati;
• sotui supravietuitor.
Conform art. 8 Capitolul 11 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate
privata asupra terenurilor care se gasesc in patrimoniul cooperativelor agricole de productie se
face, potrivit dispozitiilor mai sus amintitei legi, prin reconstituirea dreptiilui de proprietate sau
constituirea acestuia.
De prevederile acestei legi beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamant in
cooperativa sau carora li s-a preluat in orice mod teren de catre aceasta, precum si, in conditiile
legii civile, mostenitorii acestora.
Stabilirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri se face la cerere prin eliberarea
unui titlu de proprietate in limita unei suprafete minime de 0,5 ha pentm fiecare persoana
indreptatita sa ceara stabilirea acestui drept conform dispozitiilor Legii nr. 18/1991 si de
maximum 10 ha de familie in echivalent arabil
- prin familie intelegandu-se sotii plus copiii necasatoriti daca administreaza si traiesc in
aceeasi gospodarie cu parintii lor.
Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situatiei terenurilor detinute de
cooperativa agricola de productie la data de 1.01.1990, cerere care trebuie introdusa si
inregistrata la primarie in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, asa
cum a fost modificata.
In ceea ce priveste reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea mostenitorilor legali in
lumina Legii nr. 18/1991, aceasta va pomi de la stabilirea calitatii de mostenitor si se va face pe
baza certificatului de mostenitor.
Mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate deoarece terenurile nu s-au gasit in
circuitui civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se
cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Se considera ca ei au acceptat mostenirea din
momentui in care au inaintat cererea comisiei.
Practica judiciara cunoaste aspecte multiple in legatura cu stabilirea dreptului de
proprietate.
In acest sens: reclamantui a sustinut ca terenul ocupat de parat, constituind mostenire de la
parintii reclamantului, a fost cuprins in proprietatea cooperativei agricole de productie odata cu
cooperativizarea agriculturii si atribuit paratului care
si-a constant pe el o casa de locuit, paratui detinand insa in prezent, fara drept, o suprafata
de teren mai mare, pe care el (reclamantui) o revendica.
In conditiile date redobandirea dreptului de proprietate de catre reclamant asupra terenului
nu se poate face decat prin reconstituirea acestui drept, in conditiile Legii nr. 18/1991.
Curtea Suprema de Justitie, sectia civila, prin decizia nr.2426/29.10.1993 a hotarat ca
adeverintele emise de primarie (privind imprejurarea ca reclamantui ar fi solicitat reconstituirea
dreptului de proprietate pentru suprafata de 3,35 ha si ca ar fi fost pus in posesie, ca proprietar,
asupra suprafetei de 1700 mp lucrat in anii 1990-1991 de parat), nu sunt suficiente pentru a se
retine ca reclamantui si-a dovedit dreptui de proprietate - reconstituit in baza Legii fondului
funciar- asupra terenului revendicat (1).
Intr-o alta situatie, terenurile in litigiu au apartinut in proprietate inainte de cooperativizare
defunctului, autor al reclamantilor, cu care acesta s-a inscris in cooperativa agricola de productie.
Ca efect al cooperativizarii, cele doua terenuri au devenit proprietatea cooperativei agricole de
productie, astfel ca la data cand antecesorul reclamantilor a decedat (8.10.1968) acestea nu se mai
aflau in patrimoniul sau.
In situatia data, pentru corecta solutionare a cererii principale si a cererii reconventionale
instantele erau datoare sa stabileasca daca reclamantii au solicitat si obtinut reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor mentionate in conditiile Legii 18/1991 si daca
reconstituirea s-a facut pe vechiul amplasament al terenurilor dinainte de cooperativizare.
De rezultatui acestor verificari depinde, in mod esential, solutia ce urmeaza a se da atat in
privinta stabilirii succesorale, cat si cu referire la validitatea instrainarii terenurilor catre parti
(Curtea Suprema de Justitie, sectia civila, decizia nr.2520/11.09.1993) (2).
Ca urmare a cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea mostenitorilor
legali, in conditiile Legii nr. 18/1991, titlul de proprietate se . emite cu privire la suprafata de
teren determinata, pe numele tuturor mostenitorilor, urmand ca ei sa procedeze pentru iesirea din
indiviziune potrivit dreptului comun.
In situatia urmatoare, autorul comun al partilor a fost membru cooperator si la inscrierea sa
in cooperativa agricola de productie au trecut in patrimoniul acesteia toate suprafetele de teren pe
care Ie avea in proprietatea sa.
Prin inscrierea autorului comun al partilor in cooperativa agricola de productie dreptui de
proprietate al acestuia a incetat, terenul devenind proprietate cooperatista, fund scos din circuitui
civil.
Asa dupa cum am subliniat in titlul precedent, mostenirea testamentara inlatura pe cea
legala numai daca nu exista mostenitori rezervatari si testatorul a instituit unul sau mai multi
legatari universali sau doi ori mai multi legatari cu titlu universal, care impreuna (cumulativ) au
vocatie la intreaga mostenire.
Sfera mostenitorilor pentru care reconstituirea dreptului de proprietate cade sub incidenta
Legii nr. 18/1991 cuprinde atat mostenitorii legali, adica acei indreptatiti in virtutea legii, prin
rudenie sau casatorie, cat si mostenitorii testamentari fara deosebire de intinderea legatului
(universal, cu titlu universal sau particular).
Repunerea in termenul de acceptare se refera atat la mostenitorii legali (conform cotei ce li
se cuvine), cat si la mostenitorii testamentari (legatari), deci la cei care mostenesc in baza unui
testament.
Si in ceea ce priveste mostenitorii testamentari, reconstituirea dreptului de proprietate
privata asupra unor terenuri aflate in patrimoniul unei cooperative agricole de productie implica
dovada unor elemente cemte de lege, cum sunt:
• calitatea de beneficiar al legii, in sensul art. 8 alin.2, adica situatia de mostenitor
testamentar;
• suprafata adusa sau preluata in patrimoniul cooperativei si elementele de identificare ale
acesteia (intindere, categoric, amplasament, vecini etc.).
Bineinteles, necesitatea inaintarii cererii (in termenul prevazut de lege) prin care se solicita
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor asupra carora respectivele persoane se
considera indreptatite, reprezinta o conditie esentiala si in ceea ce-i priveste pe mostenitorii
testamentari.
Totodata, in situatia in care succesiunea la care legatarii (calitate dovedita prin existenta
unui testament in conditiile si forma prevazute de lege) au dreptui, in virtutea actului juridic prin
care autorul mostenirii si-a manifestat ultima dorinta, are drept obiect suprafete de teren, pentru
reconstituirea dreptului de proprietate si punerea in posesie, este obligatoriu, potrivit dispozitiilor
constitutionale, ca legatarul sa aiba cetatenie romana.
Regulile privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea mostenitorilor
testamentari in lumina Legii fondului funciar sunt aceleasi care se aplica si in cazul
mostenitorilor legali, completate desigur de prevederile Codului civil in ceea ce priveste
mostenirea testamentara.
Asa cum, in ceea ce priveste mostenirea legala am aratat posibilitatea reconstituirii
dreptului de proprietate in conditiile Legii fondului funciar in situatia reprezentarii, tot astfel, in
ceea ce priveste mostenitorii testamentari, daca testatorul se afia in viata la data deschiderii
succesiunii autorului sau va mosteni el si apoi cota mostenita, intrata in patrimoniul lui, se va
transmite propriilor mostenitori (mostenire prin retransmitere).
De exemplu, in cauza (amintita si la capitolul precedent) solutionata prin decizia civila a
Tribunalului Judetean Teleorman nr.259/1993, fostui proprietar al terenului a decedat in 1973,
avand sase copii, dintre care dot au decedat in 1986. In baza Legii nr. 18/1991 dreptui de
proprietate s-a reconstituit pe numele color patru copii in viata (cate 1/6 pentru fiecare), iar cota
de 2/6 s-a reconstituit pe numele sotiei supravietuitoare a unui copil decedat si pe numele
legatarului universal al celuilalt copil decedat (cate 1/6 fiecare). Legatarul universal al copilului
decedat nu are vocatie succesorala proprie la mostenirea lasata de fostui proprietar. In schimb, el
a putut mosteni prin intermediul mostenirii lasata de copilul decedat, care a mostenit el si, la
randul lui, a retransmis propriului mostenitor. Este adevarat ca in decizia citata, referitor la
legatarul universal se arata ca vine la mostenire^prin reprezentarea copilului decedat". In
realitate, el a beneflciat de reconstituirea dreptului de proprietate nu prin reprezentare, ci prin
retransmitere, ca mostenitor al copilului fostului proprietar al terenului.
Se subintelege faptui ca reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor in favoarea
mostenitorilor testamentari in lumina Legii nr. 18/1991 este posibila numai in situatia in care sunt
respectate toate prevederile Codului civil cu privire la rezerva succesorala si protejarea
drepturilor mostenitorilor legali rezervatari (chiar si impotriva vointei testatorului).
In urmatoarea speta vom prezenta situatia in care se pune intrebarea cine are drept la
reconstituirea dreptului de proprietate: legatarul universal (testatorul neavand mostenitori
rezervatari) sau fratii, surorile fostului proprietar si copiii acestora.
Astfel, reclamantui a fost instituit legatar universal prin testamentui intocmit in 1983. In
1984, cand a decedat autoarea testamentului, nu a mostenit si terenurile proprietatea defunctei
(cooperativizate cu mult anterior). Comisia judeteana a reconstituit dreptui de proprietate asupra
terenurilor in discutie si cu privire la parati (fratii si surorile defunctei precum si copiii acestora)
deoarece paratii au solicitat, in termen, reconstituirea dreptului lor de proprietate potrivit art. 13
alin.2 din Legea fondului funciar.
In actiunea pe care o intenteaza impotriva paratilor (fratii si surorile defunctei) si prin care
solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra bunurilor acesteia numai in favoarea sa -in
calitatea pe care o detine de legatar niversal- reclamantui depune la dosar testamentui autentic
prin care decedata testeaza intreaga sa avere pe numele lui. De asemenea, rezulta ca in baza
testamentului succesiunea defunctei a fost atribuita in intregime reclamantului.
Instanta insa, coroborand toate datele inscrise la dosar cu faptui ca paratii au depus, in
termenul cerut de lege, cererea lor prin care solicitau reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor surorii lor decedate, constata ca otararea Comisiei judetene este temeinica si
legala (Judecatoria Miercurea Ciuc, sent.civ.nr.l842/30.10.1992)(ll).
Consideram insa, in acord si cu aiti critici de specialitate (12), atat hotararea Comisiei
judetene, cat si sentintajudecatoriei sunt esential si fundamental gresite.
La moartea autoarei testamentului notarul de stat stabileste calitatea demostenitor
testamentar (legatar universal) a reclamantului asupra intregii averi a decedatei. Mentionam ca
mostenitorii legali nerezervatari ai testatoarei nu au contestat in vreun mod valabilitatea
testamentului, ori legalitatea instituirii ca legatar universal a reclamantului.
In urma intrarii in vigoare a Legii fondului funciar atat reclamantui cat si paratii solicita
reconstituirea dreptului de proprietate potrivit art. 8 si urmatoarele din legea mentionata.
In final, Comisia judeteana dispune reconstituirea dreptului de proprietate atat pentru
reclamant cat si pentru parati (si descendentii acestora din urma).
Reclamantui se adreseaza judecatoriei, dar cererea sa este respinsa pentru considerentele de
mat sus.
Vom infatisa in continuare motivele pentru care consideram ca hotararea in discutie este
esentialmente nelegala:
a) prin instituirea reclamantului ca legatar universal asupra intregii averi existente la data
decesului ei, testatoarea a exheredat indirect, dar total, pe toti mostenitorii ei legali dar
nerezervatari. Acest testament nefiind contestat, iar notarul de stat stabilind calitatea de legatar
universal a reclamantului in baza testamentului, rezulta ca in temeiul legii mai sus amintite (art.
13) numai reclamantui avea calitatea de mostenitor la care se refera textui si, ca atare, doar acesta
iar nu si mostenitorii legali nerezervatari era in drept sa solicite reconstituirea dreptului de
proprietate cu privire la terenurile care, desi nu mai erau in patrimoniul testatoarei la data
intocmirii testamentului ori la data decesului ei, fusesera in mod necontestat proprietatea sa pana
in anii '60 cand s-a efectuat cooperativizarea agriculturii.