Sunteți pe pagina 1din 15

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE DREPT – BUCURESTI

REFERAT LA
DREPT PENAL – PARTEA SPECIALA

Dobre Adrian
anul al III-lea
forma de invatamânt: zi
grupa: 303
OMORUL CALIFICAT

1. Continutul legal

Desi infractiunea de omor prezinta intotdeauna aceleasi caracteristici –


actiunea de a ucide cu intentie o fiinta omeneasca, actiune ce are ca rezultat
moartea victimei – in realizarea concreta poate prezenta diverse
particularitati dupa cum in jurul faptei tipice (omorul simplu) se grupeaza, se
alatura diferite elemente care, fara a schimba substanta faptei , ii dau
acesteia o coloratura diferita sporindu-i gradul de pericol social.
Omorul calificat reprezinta fapta persoanei care savârseste un omor in
anumite imprejurari, anume prevazute de lege1. Omorul calificat, infractiune
prevazuta in art. 179 C. pen.2, reprezinta o modalitate agravata a infractiunii
de omor.
Aceasta fapta prezinta un grad de pericol social mai ridicat fata de
infractiunea de omor simplu, ceea ce explica incriminarea sa, prin dispozitii
separate si sanctiunea mai severa3.

2. Obiectul ocrotirii penale

a) Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale privind dreptul


fundamental la viata.
b) Obiectul material este corpul persoanei aflata in viata asupra careia se
indreapta actiunea ucigatoare. Nu intereseaza daca victima era sanatoasa ori
se afla intr-o stare avansata de boala si nu ar mai fi trait mult daca ar fi fost
ucisa.

3. Circumstantele judiciare in prezenta carora exista omor calificat

a) OMORUL SAVÂRSIT CU PREMEDITARE (art.179 lit.a C.pen.).


Premeditarea, ca element circumstantial al infractiunii de omor calificat,
presupune nu numai trecerea unui interval oarecare de timp de la luarea
1
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu,
Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca, Explicaţii teoretice ale Codului penal
roman. Volumul III. Partea specială, Editura Academiei, Bucureşti, 1971, pag. 186-187.
2
Codul penal a fost adoptat prin Legea nr. 301/2004 publicată în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004. Conform art. 512 C. pen., Codul penal va intra în
vigoare la data de 29 iunie 2005.
3
Vasile Dobrinoiu, Drept penal. Partea specială. Volumul I. Curs universitar, Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 2004, pag. 25.

2
hotarârii (rezolutiei) pâna la exteriorizarea ei, dar si o chibzuire anticipata
asupra faptei, o deliberare anterioara, persistare asupra hotarârii, cât si
exteriorizarea ei, concretizarea ei prin acte de pregatire a savârsirii faptei,
cum ar fi: obtinerea de informatii, procurarea de mijloace, pândirea victimei,
atragerea ei intr-o cursa, cautarea de complici etc4.
Considerarea premeditarii ca o imprejurare care califica omorul se explica
prin aceea ca o fapta savârsita in mod spontan este socotita ca mai putin
grava decât fapta comisa in urma unei reflexii, unei deliberari prin care
faptuitorul a elaborat un plan de executare si a organizat aducerea acestuia la
indeplinire5.
Cu alte cuvinte, premeditarea reprezinta o chibzuinta in comiterea
infractiunii. Premeditarea tine de perioada interna (gândul criminal din
mintea faptuitorului). Pentru a se putea considera infractiune, cel care comite
fapta trebuie , sa treaca la actele din perioada externa (actele pregatitoare,
tentativa, faptul consumat, faptul epuizat). Infractiunea de omor calificat,
fiind comisa in forma continuata necesita si trecerea la actele din perioada
esterna. In cazul in care gândul criminal nu s-a exteriorizat prin acte de
executare (prin trecerea la act), ramânând doar in mintea omului,
infractiunea nu exista deoarece nuda cogitatio, nemo partitur, adica gândul
criminal nu se pedepseste. Când se efectueaza urmarirea penala, organele de
urmarire penala trebuie sa strânga toate probele necesare pentru a-i putea
4
George Antoniu, Constantin Bulai (coordonatori), Practica judiciară penală. Volumul
III. Partea specială, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992, pag. 27; Tribunalul
Suprem, Secţia penală, decizia nr. 493/1980 în Vasile Papadopol, Mihai Popovici,
Repertoriu alfabetic de practică judiciară penală pe anii 1976-1980, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1982, pag. 281; Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr.
2997/1974 în Vasile Papadopol, Mihai Popovici, Repertoriu alfabetic de practică
judiciară în materie penală pe anii 1969-1975, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1977, pag. 308 ; Tribunalul Municipiului Bucureşti, Secţia a I-a penală,
sentinţa nr. 10/1991 în Tribunalul Municipiului Bucureşti, Culegere de practică judiciară
penală pe anul 1991 cu note de Vasile Papadopol, Casa de Editură şi Presă ,,Şansa”
S.R.L. , Bucureşti, 1992, pag. 196 ; Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr.
5155 din 27 noiembrie 2001 în Curtea Supremă de Justiţie, Buletinul jurisprudenţei.
Culegere de decizii pe anul 2001, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, pag. 191; Oliviu
Augustin Stoica, Drept penal. Partea specială, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1976, pag. 70; Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 2672 din
28 mai 2002 în Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Buletinul jurisprudenţei. Culegere de
decizii pe anul 2002, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, pag. 449; Curtea Supremă de
Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 1014 din 9 iulie 1993 în Curtea Supremă de Justiţie,
Buletinul jurisprudenţei. Culegere de decizii pe anul 1993, Editurile ,,Continent XXI” &
,,Universul”, Bucureşti, 1994, pag. 171-172.
5
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu,
Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca, op.cit., pag. 189.

3
dovedi vinovatia invinuitului, deoarece, daca exista cea mai mica indoiala
asupra vinovatiei sale, in faza de judecata, va exista posibilitatea sa fie
achitat de instanta de judecata care se pronunta asupra vinovatiei sale, caciin
dubio pro reo, adica orice indioala profita autorului si actori incumbit
probatio adica sarcina probei revine celui care acuza, acuzator fiind organul
de urmarire penala.
Daca faptuitorul nu a avut posibilitatea sa mediteze, sa cântareasca sansele
de realizare a rezolutiei, fiind intr-o activitate continua, circumstanta
agravanta nu poate fi retinuta6. Nu se extind efectele premeditarii atunci când
faptuitorul care luase hotarârea de a ucide o persoana intâlneste din
intâmplare alta persoana si in urma unei dispute o omoara, fiindca hotarârea
de a savârsi acest omor este distincta si spontana7.
Subiect activ al infractiunii de omor calificat savârsit cu premeditare este
necalificat de text, putând fi orice persoana care raspunde penal. Conform
art. 113 C. pen., minorul care nu a implinit vârsta de 14 ani nu raspunde
penal. Minorul care are vârsta intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca
se dovedeste ca a savârsit fapta cu discernamânt. Proba savârsirii sau nu cu
discernamânt a faptei poate fi facuta prin expertiza medico-legala psihiatrica
(pentru stabilirea starii de discernamânt in cazul oricarui faptuitor, indiferent
de vârsta sa, nu numai la minorii cu vârsta intre 14 si 16 ani). In cazul in
care, prin expertiza medico-legala psihiatrica se stabileste ca faptuitorul a
avut discernamânt la data comiterii faptei prevazute de legea penala (in acest
caz omor calificat) el va putea fi tras la raspundere penala, conform legii. In
caz contrar, nu raspunde penal. Minorul care a implinit vârsta de 16 ani
raspunde penal, potrivit legii.
Subiectul pasiv nu este, in acest caz calificat de text, fiind persoana careia i
s-a suprimat viata ca urmare a premeditarii subiectului activ.
Participatia este posibila sub toate formele ei: coautorat, instigare sau
complicitate. Exista coautorat, de exemplu, daca faptuitorii au luat impreuna
hotarârea in seara precedenta savârsirii omorului, urmata de inarmarea lor cu
un topor si un ciomag, pândirea victimei in apropierea locuintei sale si
uciderea acesteia dupa ce a iesit din casa.
Participatia la infractiunea de omor calificat in forma complicitatii se poate
face sub forma complicitatii materiale sau a complicitatii morale.

6
Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 1047/1990 în ,,Dreptul” nr.
12/1991, pag. 104 ; Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 862 din 24 aprilie 1985
în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1985, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1987, pag. 304 ; Vasile Dobrinoiu, op.cit., pag. 26.
7
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu,
Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca, op.cit., pag. 189.

4
Complicitatea poate fi materiala atunci când autorului ii sunt procurate
mijloace apte pentru a ucide victima, când sunt obtinute informatii despre
victima (de exemplu, adresa victimei, ora la care aceasta soseste acasa).
Complicitatea poate fi morala, ca de pilda, prin intarirea intentiei autorului
de a savârsi omorul calificat.
In situatia instigatorului, raspunderea penala a acestuia va fi angajata numai
in masura in care acesta, prin activitatea sa, a determinat pe autor sa comita
sau sa incerce a savârsi omorul. Simplele indemnuri, care prin ele insele, nu
au fost de natura sa determine in persoana autorului vointa de a ucide, sau
care au fost atât de slabe, incât si-au pierdut influenta pâna la comiterea
faptei, nu vor putea fi considerate instigare8. Conform art. 39 C. pen.,
instigatorul este persoana care, cu intentie, determina o alta persoana sa
savârseasca o fapta prevazuta de legea penala. Prin urmare, daca actele de
instigare nu au dus la comiterea infractiunii de omor calificat, acestea nu vor
putea fi considerate instigare.
Forma de vinovatie in cazul savârsirii infractiunii de omor calificat este
intentia directa, deoarece infractorul prevede rezultatul actiunii sale
ucigatoare (decesul victimei), urmarind producerea lui (prin procurarea de
mijloace, obtinerea de informatii in vederea comiterii infractiunii), urmarind
producerea lui prin savârsirea acelei fapte (autorul trece la actul criminal
ucigând victima).
Premeditarea infractiunii de omor calificat constituie, in general, o
circumstanta personala care nu se rasfrânge asupra celorlalti participanti,
fiind o activitate psihica, dar, când cel care a premeditat savârsirea faptei
efectueaza acte de pregatire impreuna cu alte persoane care cunosc scopul
pregatirii, circumstanta personala devine o circumstanta reala care se
rasfrânge asupra participantilor9.
b) OMORUL SAVÂRSIT ASUPRA SOTULUI SAU UNEI RUDE
APROPIATE (art. 179 lit.b C. pen.)
Omorul savârsit asupra sotului (uxoricid) consta in uciderea persoanei cu
care autorul era casatorit10. In cazul acestei circumstante a infractiunii de
omor calificat, atât subiectul activ, cât si subiectul pasiv sunt calificati.
Subiectul activ, adica cel care comite o infractiune de omor calificat este
sotul sau ruda apropiata a persoanei careia i s-a suprimat viata.
Subiectul pasiv al infractiunii, adica persoana ucisa ca urmare a activitatii
subiectului activ, este sot sau ruda apropiata cu subiectul activ.
Calitatea de sot atât a subiectului activ, cât si a subiectului pasiv, trebuie sa
8
Vasile Dobrinoiu, op.cit., pag. 19.
9
Vasile Dobrinoiu, op.cit., pag. 26-27.
10
Oliviu Augustin Stoica, op.cit., pag. 72.

5
existe in momentul savârsirii faptei. Daca aceasta calitate a incetat ca urmare
a pronuntarii unei sentinte definitive de desfacere a casatoriei, fapta
constituie omor simplu, prevazut la art. 178 C. pen. Incercarea de a ucide pe
sot, dupa pronuntarea hotarârii de desfacere a casatoriei dar inainte de
ramânerea definitiva a hotarârii, constituie tentativa de omor calificat, partile
având la data savârsirii faptei calitatea de soti11.
Infractiunea de omor calificat poate fi savârsita si asupra unei rude
apropiate12. Omorul savârsit asupra unei rude apropiate consta in uciderea
unei persoane care este ruda apropiata a autorului. Omorul poate fi comis:
asupra descendentilor sau ascendentilor (patricid) ori asupra fratilor
(fratricid). Potrivit art. 164 C. pen., ,,rude apropiate” sunt ascendentii si
descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite
prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude. Dispozitiile privitoare la rude
apropiate se aplica, in caz de adoptie, atât persoanei adoptate, cât si
descendentilor acesteia si in raport cu rudele firesti. Astfel, inculpatul, care l-
a ucis pe fiul sau, care fusese adoptat cu efecte depline de bunicii materni ai
acestuia, a fost condamnat pentru savârsirea infractiunii de omor calificat13.
Savârsirea omorului asupra unei rude apropiate exista si atunci când fapta a
fost comisa de nepot asupra unchiului, deoarece unchii si matusile, care sunt
rude in linie colaterala de gradul III, sunt considerati, in intelesul legii
penale, rude apropiate14.
Daca faptuitorul nu a cunoscut ca intre el si victima exista o relatie de
rudenie, precum si in caz de error in persona sau de aberratio ictus
circumstanta agravata mentionata nu va opera, fiind aplicabile regulile
privitoare la eroarea de fapt (art. 33 alin. 2 C. pen.). De asemenea, nu va
opera agravanta in cazul in care inculpatul, desi luase hotarârea sa omoare pe
sot sau pe ruda apropiata, in fapt, datorita erorii asupra persoanei sau, ca
urmare a devierii actiunii, a ucis o alta persoana. In acest caz, raspunderea sa
penala se stabileste pentru omor simplu15. Calitatea de sot sau de ruda
11
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, decizia nr. 502/A/2001 în ,,Revista de
drept penal” nr. 4/2002, pag. 137.
12
Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 5543 din 13 decembrie 2002 în
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, op.cit., pag. 450.
13
Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 3988/1999 în ,,Revista de drept
penal” nr. 4/2001, pag. 150.
14
Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 1498/1975 în Vasile Papadopol, Mihai
Popovici, Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1969-1975,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, pag. 308.
15
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu,
Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca, op.cit., pag. 191 ; George Antoniu,
Constantin Bulai (coordonatori), op. cit., pag. 31 ; Vasile Dobrinoiu, op.cit., pag. 27.

6
apropiata a autorului, fiind o circumstanta personala, nu se rasfrânge asupra
participantilor.
c) OMORUL SAVÂRSIT ASUPRA UNUI MINOR CARE NU A IMPLINIT
VÂRSTA DE 15 ANI (art. 179 lit. c C. pen.)
Fapta este mai grava in aceasta modalitate datorita calitatii speciale a
subiectului pasiv – un minor care nu a implinit vârsta de 15 ani. Prin urmare,
subiectul pasiv este circumstantiat de text, si anume un minor care, la data
comiterii faptei sa nu fi implinit vârsta de 15 ani. Prin instituirea acestei
agravante se doreste protejarea vietii minorilor, avându-se in vedere ca fapta
se poate savârsi mai usor asupra acestor categorii de persoane, opozitia
acestora fiind minima, chiar inexistenta. De asemenea, impactul asupra
societatii a unei astfel de fapte este mare, generând sentimente de revolta,
indignare, teama.
Pentru a putea fi incadrata infractiunea de omor calificat la modalitatea
prevazuta de art. 179 lit. c C. pen. este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut
vârsta subiectului pasiv al infractiunii. Cunoasterea vârstei subiectului pasiv
de catre faptuitor inainte de comiterea omorului trebuie dovedita de organele
de urmarire penala prin administrarea unor probe concludente. Faptuitorul
putea sa cunoasca vârsta victimei ca urmare a unor informatii obtinute de
faptuitor anterior comiterii omorului. Conditia cunoasterii vârstei victimei se
considera indeplinita si atunci când vârsta este evidenta ca urmare a
trasaturilor fizico-somatice ale acesteia, a insuficientei sale dezvoltari fizice
sau a categoriei de unitate de invatamânt pe care o urmeaza victima (de
exemplu, omorârea unui minor intr-o unitate de invatamânt primar ori dintr-
o unitate prescolara etc.).
Daca faptuitorul nu cunostea vârsta subiectului activ si nu o putea deduce
(de exemplu, desi vârsta victimei era sub 15 ani, acesta avea o inaltime de
1,90 m, suferind de gigantism), sunt incidente dispozitiile art. 33 alin. 2 C.
pen. privind eroarea de fapt16. In acest caz, faptuitorul va raspunde pentru
infractiunea de omor in forma simpla, eventual cu aplicarea altor
circumstante agravante, in functie de specificul faptei.
Dovada imprejurarilor concrete care au determinat eroarea de fapt incumba
inculpatului17.
Circumstanta prevazuta la art. 179 lit. c C. pen. este o circumstanta reala
care, conform art. 42 alin. 2 C. pen., se rasfrânge asupra tuturor
participantilor numai in masura in care acestia au cunoscut-o sau au
16
Conform art. 33 alin. 2 C. pen., nu constituie circumstanţă agravantă împrejurarea pe
care făptuitorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii.
17
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu,
Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca, op.cit., pag. 358.

7
prevazut-o. Astfel, instigatorul la un omor calificat va raspunde pentru
aceasta modalitate agravata a infractiunii de omor calificat daca acesta
cunostea anterior comiterii faptei vârsta victimei18.
d) OMORUL SAVÂRSIT PROFITÂND DE STAREA DE NEPUTINTA A
VICTIMEI DE A SE APARA (art. 179 lit. d C. pen.)
Aceasta forma de omor calificat consta in savârsirea faptei profitând de
starea de neputinta a victimei de a se apara, datorita careia victima nu are
posibilitatea de a se impotrivi actiunii de ucidere care se savârseste asupra sa
ori nu are posibilitatea de a o evita19.
Starea de neputinta a victimei de a se apara se poate datora unor incapacitati
fizice (de exemplu: stare de somn, intoxicatii cu alcool ori cu diferite
substante stupefiante). Pentru existenta acestei circumstante a infractiunii de
omor calificat se cer indeplinite cumulativ doua conditii:
1.fzptuitorul trebuie sa fi cunoscut starea incapacitate a victimei de a se
apara datorata starii fizice sau psihice ori unor alte cauze, victima
infractiunii neputând reactiona impotriva agresorului. Aceasta stare de
neputinta a victimei trebuie sa fie preexistenta actiunii subiectului activ, nu
sa fie consecinta atacului subiectului activ20.
2. faptuitorul sa profite de aceasta stare a victimei21.
O persoana aflata in stare de somn este in neputinta a se apara impotriva
agresiunii, atacul exercitându-se in momentul in care cel atacat, neputându-l
percepe, nu poate lua hotarârea de a se apara impusa de instinctul de
conservare22.
Daca faptuitorul a fost in eroare cu privire la starea victimei, atunci
faptuitorul va raspunde pentru comiterea infractiunii de omor, infractiune
prevazuta in art. 178 C. pen. Circumstanta din art. 179 lit. d C. pen. este o
circumstanta reala, rasfrângându-se asupra tuturor participantilor.
e) OMORUL SAVÂRSIT ASUPRA UNEI FEMEI GRAVIDE (art. 179 lit. e
C. pen.)
In acest caz, subiectul pasiv este calificat (o femeie gravida).Legiuitorul a
inteles sa agraveze aceasta forma de omor din trei considerente:

18
Vasile Dobrinoiu, op.cit., pag. 28.
19
Oliviu Augustin Stoica, op.cit., pag. 72 .
20
George Antoniu, Constantin Bulai (coordonatori), op.cit., pag. 29.
21
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu,
Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca, op.cit., pag. 191.
22
Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 280/1974 în Vasile Papadopol, Mihai
Popovici, Repertoriu alfabetic de practică judiciară penală pe anii 1969-1975, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977, pag. 308.

8
1. uciderea femeii gravide implica si uciderea fructului conceptiunii
(fetusului) care, fara a echivala cu o pluralitate de victime, inseamna totusi o
dubla atingere adusa vietii umane
2. o femeie gravida, in general, nu se poate apara23
3. o asemenea fapta are un ecou extrem de negativ in opinia publica.
Nu are relevanta stadiul in care se afla sarcina. Pentru a i se putea aplica
aceasta modalitate faptuitorul trebuie sa fi stiur ca victima este insarcinata
sau sa fi foat atât de evidenta sarcina, incât putea sa-si dea seama de
existenta acesteia. Altfel, va exista o eroare de fapt in raport cu circumstanta
de agravare, iar autorul va raspunde numai pentru savârsirea infractiunii de
omor simplu.
Pentru existenta circumstantei prevazute de art. 179 lit. e C. pen. este
necesar ca starea de graviditate sa fie reala. In cazul in care faptuitorul a
crezut ca femeia este gravida dar in realitate sarcina era inexistenta,
circumstanta agravanta nu se va aplica, subiectul activ raspunzând penal
pentru comiterea infractiunii de omor simplu.
f) OMORUL SAVÂRSIT PRIN CRUZIMI (art. 179 lit. f C. pen.)
Caracteristica pentru infractiunea de omor savârsit prin cruzimi este
atitudinea aberanta a faptuitorului. Omorul se considera savârsit prin cruzimi
atunci când faptuitorul a conceput si executat fapta in asa fel incât a produs
victimei suferinte mult sporite fata de cele inerente actiunii de ucidere24.
Suferintele inerente oricarei actiuni de ucidere pot fi, de exemplu, durerile
provocate de un glonte tras sau de otrava absorbita, astfel de suferinte
producându-se in majoritatea cazurilor de omor, fara ca prin aceasta omorul
sa capete caracterul de calificat.
Suferintele mult sporite pot fi produse prin: flagelari, loviri repetate,
sectionarea unor zone nevitale (gât, torace, abdomen), smulgerea parului sau
a unghiilor, bataia cu biciul, lipsirea de hrana sau bautura, provocarea de
arsuri prelungite, zdrobirea oaselor, jupuirea pielii. Prin urmare exista omor
savârsit prin cruzimi atunci când faptuitorul a conceput si executat fapta in
asa fel incât a produs victimei suferinte mult mai mari decât cele pe care le
implica in mod firesc suprimarea violenta a vietii. Autorul provoaca
constient victimei suferinte, spre a-i mari chinurile si a face ca actiunea de

23
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu,
Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca, op.cit., pag. 199.
24
Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 986 din 19 mai 1977 în Culegere de
decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1977, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1978, pag. 259-260; Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 1445 din 24
iunie 1983 în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1983, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag. 227-228.

9
ucidere sa fie mai cruda. Cu alte cuvinte, caracteristica acestei circumstante
de agravare consta in aceea ca faptuitorul intrebuinteaza in mod voit anumite
metode de chinuire a victimei25. Omorul este cauzat prin cruzimi atunci când
faptuitorul a provocat victimei, prin modul in care este realizata actiunea de
ucidere, suferinte grele, prelungite. Fapta inculpatilor de a lovi victima cu
toporul si parul, cu o deosebita intensitate, pe o durata mare in timp si pe
aproape toata suprafata corpului, inclusiv la cap, lovituri care au produs
tumefactii, fracturarea a 8 coaste, a ambelor gambe, rupturi de plamâni,
splina si ficat, iar, dupa aceea, de a o lasa noaptea in zapada, ceea ce i-a
cauzat si degeraturi de gradul II si III, victima incetând din viata dupa circa 8
ore, prezinta toate trasaturile infractiunii de omor calificat prevazuta la art.
179 lit. f C. pen.26.
Circumstanta are un caracter real, rasfrânfându-se asupra tuturor
paricipantilor.
g) OMORUL SAVÂRSIT ASUPRA A DOUA SAU MAI MULTE
PERSOANE (art. 179 lit. g C. pen.)
Exista aceasta circumstanta ori de câte ori activitatea de ucidere savârsita cu
intentie a avut ca rezultat – urmarit sau acceptat constient – moartea a cel
putin doua persoane (subiecti pasivi multipli). Pericolul social foarte ridicat
deriva in acest caz din numarul persoanelor ucise si din temerea pe care o
inspira persoana faptuitorului27. Aceasta pluralitate de victime confera
omorului o gravitate deosebita si il caracterizeaza pe autor ca deosebit de
periculos28.
Omorul savârsit asupra a doua sau mai multe persoane poate fi rezultatul
unei actiuni unice sau a unei actiuni savârsite in aceeasi imprejurare, la
intervale scurte de timp, chiar prin actiuni diferite29.
In categoria actiunilor unice se incadreaza, de exemplu, detonarea unui
explozibil intr-un mijloc de transport in comun, punerea de otrava in
mâncareadestinata mai multor persoane.
25
Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 1341/2002 în ,,Revista de drept
penal” nr. 3/2003, pag. 125 ; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, op.cit., pag. 455-456.
26
Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 986/1977 în Vasile Papadopol, Mihai
Popovici, Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1976-1980,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, pag. 289.
27
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu,
Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, Victor Roşca, op.cit., pag. 198.
28
Vasile Dobrinoiu, op.cit., pag. 31.
29
Tribunalul Municipiului Bucureşti, Secţia a II-a penală, sentinţa nr. 48/1990 în
Tribunalul Municipiului Bucureşti, Culegere de practică judiciară penală pe anul 1990
cu note de Vasile Papadopol, Casa de Editură şi Presă ,,Şansa’’ S.R.L., Bucureşti, 1992,
pag. 112 ; George Antoniu, Constantin Bulai (coordonatori), op.cit., pag. 33.

10
In categoria actiunilor savârsite in aceeasi imprejurare, dar la intervale scurte
de timp intra , de pilda, actiunea faptuitorului care, prin mai multe focuri de
arma, ucide doua sau mai multe persoane aflate intr-un anumit loc.
Omorul savârsit asupra a doua sau mai multor persoane este o infractiune
complexa, care implica, in continutul sau, cel putin doua fapte de omor.
Fiind vorba deci de o infractiune unica, in cazul in care prin fapta savârsita
s-a urmarit uciderea a doua persoane, a caror viata a fost insa salvata
inculpatului urmeaza a i se aplica o singura pedeapsa, in baza art. 55 C. pen.,
raportat la art. 179 C. pen.30.
Infractiunea se consuma daca se produce moartea a cel putin doua persoane;
daca activitatea de ucidere indreptata impotriva a doua sau mai multor
persoane ramâne fara rezultatul cerut de lege, in sensul ca nu se produce
moartea nici uneia dintre acele persoane, va exista tentativa la aceasta
infractiune. In cazul in care, in urma unei agresiuni savârsite cu intentia de a
ucide doua persoane, una dintre victime moare, iar viata celeilalte este
salvata, exista concurs intre infractiunea consumata de omor si tentativa la
infractiunea de omor. Fapta constituie infractiune unica de omor calificat
savârsita asupra a doua sau mai multor persoane numai daca toate victimele
decedeaza, si tentativa la infractiunea de omor calificat asupra a doua sau
mai multor persoane numai daca infractiunea a ramas in faza de tentativa in
raport cu toate victimele31. Incercarea de a ucide doua persoane, in aceeasi
imprejurare, constituie o singura tentativa la infractiunea de omor calificat
prevazuta la art. 179 lit. g C. pen., iar nu doua tentative la aceasta
infractiune, indiferent daca a fost savârsita printr-o singura actiune sau prin
30
Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 2311/1978 în Vasile Papadopol, Mihai
Popovici, Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1976-1980,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, pag. 288 ; Conform art. 55 alin. 3 C.
pen., infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element constitutiv sau
ca element circumstanţial agravant, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o
faptă prevăzută de legea penală. Prin urmare, atunci când sunt ucise două sau mai multe
persoane,.avem infracţiune complexă deoarece, intră, ca element constitutiv sau ca
element circumstanţial agravant, cel puţin o altă infracţiune de omor (când este vorba de
uciderea a două persoane) sau chiar mai multe infracţiuni de omor (când este vorba de
uciderea mai multor persoane), infracţiunea de omor constituind prin ea însăşi o faptă
prevăzută de legea penală, incriminată la art. 178 C. pen.) ; Potrivit art. 55 alin. 1 C. pen.,
în cazul infracţiunii continuate şi al infracţiunii complexe nu există pluralitate de
infracţiuni. Aşadar, în cazul infracţiunii continuate şi al celei complexe se va aplica o
singură pedeapsă, nefiind aplicabil concursul de infracţiuni, adică omor, raportat la omor
calificat, ci i se va aplica numai pedeapsa privitoare la omorul calificat, săvârşit în
modalitatea prevăzută la art. 179 lit. g C. pen.
31
Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 3507 din 4 iulie 2002 în Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, op.cit., pag. 458.

11
actiuni diferite si daca rezolutia a fost unica ori, sub aspect subiectiv,
faptuitorul a actionat pe baza unei rezolutii distincte32. Conform art. 183 C.
pen. tentativa la omor calificat, indiferent de modalitatea savârsirii, se
sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta pentru infractiunea consumata sau cu o
pedeapsa in cadrul limitelor imediat inferioare pedepsei prevazute de lege
pentru infractiunea consumata.
Savârsirea omorului calificat in modalitatea prevazuta la art. 179 lit. g C.
pen. poate avea loc atât cu intentie directa, cât si cu intentie indirecta.
Daca cerinta intentiei este indeplinita in raport cu una dintre victime, iar
uciderea celeilalte/celorlalte persoane s-a produs datorita culpei autorului
infractiunii, va exista concurs de infractiuni, si nu o infractiune unica
prevazuta in art. 179 lit. g C.pen.33.
h) OMORUL COMIS PENTRU A SAVÂRSI SAU A ASCUNDE
SAVÂRSIREA UNEI TÂLHARII SAU PIRATERII (art. 179 lit. h C. pen.)
Infractiunea prevazuta la art. 179 lit. h C. pen. constituie o modalitate
agravata a omorului, caracterizata prin scop, acela de a savârsi sau a ascunde
savârsirea unei tâlharii sau piraterii, aceasta infractiune subzistând chiar si in
cazul in care faptuitorul nu a comis acea tâlharie sau piraterie. Daca
faptuitorul a savârsit atât omorul, cât si infractiunea a carei savârsire sau
ascundere a urmarit-o prin comiterea omorului, trebuie retinute ambele
infractiuni, cea de omor calificat si cea de tâlharie sau, dupa caz, piraterie34.
In art. 252 C. pen. tâlharia este definita ca furtul savârsit prin intrebuintarea
de violente sau amenintari, ori prin punerea victimei in stare de inconstienta
sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de intrebuintarea unor
astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru inlaturarea
urmelor infractiunii. Conform art. 254 alin. 1 C. pen., pirateria reprezinta
jefuirea prin acte de violenta, savârsite in scopuri personale, de echipajul sau
pasagerii unei nave impotriva persoanelor sau bunurilor care se gasesc pe
acea nava ori impotriva altei nave, daca navele se afla in marea libera sau
intr-un loc care nu este supus jurisdictiei nici unui stat. In art. 254 alin. 2 C.
pen. se precizeaza ca exista piraterie si daca fapta s-a comis pe o aeronava
32
Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 209 din 30 ianuarie 1987 în Culegere de
decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1987, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1989, pag. 295-296.
33
Ion Gheorghiu Brădet, Drept penal. Partea specială, Editura Europa-Nova, Bucureşti,
1993, pag. 82.
34
Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 5257 din 30 noiembrie 2001 în
Curtea Supremă de Justiţie, Buletinul jurisprudenţei. Culegere de decizii pe anul 2001,
Editura All Beck, Bucureşti, 2001, pag. 194; Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr.
2298 din 27 octombrie 1983 în Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul
1983, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pag. 229.

12
sau intre aeronave si nave.
Justificarea acestei agravante consta in aceea ca tâlharia si pirateria sunt
infractiuni de o maxima gravitate. Totodata este de remarcat si
periculozitatea deosebita a infractorului cu predispozitie spre fapte de mare
violenta.
Omorul savârsit in conditiile art. 179 lit. h C. pen se deosebeste de tâlharia
care a avut ca rezultat moartea victimei (art. 253 alin. 2 C. pen.), infractiune
ce presupune ca faptuitorul sa fi fost in culpa cu privire la rezultatul mai
grav, moartea victimei (infractiune praeterintentionata). La omorul savârsit
in conditiile art. 179 lit. h C. pen., faptuitorul a urmarit de la inceput
producerea rezultatului sau a acceptat posibilitatea mortii victimei, neavând
relevanta pentru existenta omorului daca scopul s-a realizat sau nu.Daca
omorul s-a savarsit cu scopul comiterii unei tâlharii sau piraterii, dar nu s-a
savârsit niciuna din aceste din urma fapte, se va retine numai omorul
calificat, deoarece autorul a urmarit scopul cerut de lege, chiar daca nu l-a
realizat35.
i) OMORUL SAVÂRSIT IN TIMPUL SAU IN LEGATURA CU
INDEPLINIREA INDATORIRILOR DE SERVICIU SAU PUBLICE ALE
VICTIMEI (art. 179 lit. i C. pen.)
Aceasta imprejurare agravanta constituie un element circumstantial in
continutul omorului calificat.
Modalitatea agravanta prevazuta in art. 179 lit. i C. pen are in vedere acele
fapte de omor care se comit din sentimentul razbunarii sau al nemultumirii
faptuitorului cu privire la modul in care victima si-a indeplinit fata de el
indatoririle publice. Este necesar, asadar, ca mobilul agresiunii sa fie in
timpul sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu de catre
victima, nefiind suficient ca omorul sa se fi comis in timpul când victima isi
exercita atributiile de serviciu, ci sa fie in legatura cu modul in care victima
isi exercita atributiile de serviciu (de exemplu, uciderea paznicului in
momentul in care inculpatul este surprins sustragând de pe terenul
proprietate publica)36. iar nu cu o stare conflictuala survenita din alte motive,
straine de indeplinirea indatoririlor victimei37.
Omorul se comite prin doua actiuni alternative:
1. in timpul
2. in legatura cu indeplinirea atributiilor de serviciu
35
Vasile Dobrinoiu, op.cit., pag. 32-33.
36
George Antoniu, Constantin Bulai (coordonatori), op.cit., pag. 30.
37
Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 1971 din 27 august 1986 în Culegere de
decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1986, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1988, pag. 258.

13
Subiectul pasiv este calificat, acesta putând fi: magistrat, politist, functionar
public38. In situatia in care victima este magistrat, politist, functionar public
care exercita o autoritate publica, omorul poate implica si un act de ultraj
(ultrajul fiind, insa,absorbit in infractiunea de omor calificat, iar faptuitorul
va raspunde numai pentru infractiunea prevazuta in art. 179 lit. i C. pen.).
Circumstanta are, in general, caracter personal, nerasfrângându-se asupra
celorlalti participanti, dar, daca participantii actioneaza in comun din acelasi
mobil ca si autorul, atunci va deveni o circumstanta reala, rasfrângându-se
asupra tuturor participantilor.

4. Sanctiuni

Omorul calificat se pedepseste cu detentiunea pe viata sau detentiune severa


de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi. Tentativa la aceasta
infractiune se pedepseste, in conditiile prevazute in art. 183 C. pen., cu
pedeapsa prevazuta pentru infractiunea consumata sau cu o pedeapsa in
cadrul limitelor imediat inferioare pedepsei prevazute de lege pentru
infractiunea consumata (in cazul de fata, conform art. 58 alin. 4 lit. a C. pen.,
inchisoare stricta de la un an la 15 ani).

5. Aspecte procesuale

Actiunea penala se pune in miscare din oficiu.

BIBLIOGRAFIE

1. Vintila Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta


Iliescu, Constantin Bulai, Rodica Stanoiu, Victor Rosca, Explicatii teoretice
ale Codului penal român. Volumul III. Partea speciala , Editura Academiei,
Bucuresti, 1971
2. Vasile Papadopol, Mihai Popovici, Repertoriu alfabetic de practica
judiciara in materie penala pe anii 1969-1975, Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1977
3. Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1977, Editura
38
Potrivit art. 161 C. pen., prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită
permanent sau temporar o însărcinare de orice natură, în serviciul unei autorităţi publice,
instituţii publice sau altei persoane juridice de drept public.

14
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1978
4. Oliviu Augustin Stoica, Drept penal. Partea speciala, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1979
5. Vasile Papadopol, Mihai Popovici, Repertoriu alfabetic de practica
judiciara in materie penala pe anii 1976-1980, Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1982
6. Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1983, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984
7. Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1985, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987
8. Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1986, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1988
9. Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1987, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989
10. Tribunalul Municipiului Bucuresti, Culegere de practica judiciara
penala pe anul 1990 cu note de Vasile Papadopol, Casa de Editura si Presa
,,Sansa” S.R.L., Bucuresti, 1992
11. Tribunalul Municipiului Bucuresti, Culegere de practica judiciara
penala pe anul 1991 cu note de Vasile Papadopol, Casa de Editura si Presa
,,Sansa” S.R.L., Bucuresti, 1992
12. George Antoniu, Constantin Bulai (coordonatori), Practica judiciara
penala. Volumul III. Partea speciala, Editura Academiei Române, Bucuresti,
1992
13. Curtea Suprema de Justitie, Buletinul jurisprudentei. Culegere de decizii
pe anul 1993, Editurile ,,Continent XXI” & ,,Universul”, Bucuresti, 1994
14. Curtea Suprema de Justitie, Buletinul jurisprudentei. Culegere de decizii
pe anul 2001, Editura All Beck, Bucuresti, 2003
15. Inalta Curte de Casatie si Justitie, Buletinul jurisprudentei. Culegere de
decizii pe anul 2002, Editura All Beck, Bucuresti, 2004
16. Vasile Dobrinoiu, Drept penal. Partea speciala. Volumul I. Curs
universitar, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004
17. Codul penal adoptat prin Legea nr. 301/2004 publicata in Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004

15