Sunteți pe pagina 1din 1

Libertatea presupune angajare, responsabilitate asumata pentru alegerile si actiunile derulate. Sunt trasaturi fundamentale ale personalitatii.

John Locke sustine ca ,,legea ii conduce pe agentii rationali si liberi catre propriul interes si ea nu prescrie nimic dincolo de binele general al celor aflati sub acea lege. Libertatea este conceputa ca un atribut individual, ea fiind dreptul oricarei fiinte umane la autonomie si securitate in viata sociala si politica, la exprimarea libera a gandurilor si opiniilor, in domeniul moral si religios, la proprietate si iniziativa privata in ordinea economica. Intreaga reflectie filosofica a lui Jean-Jaques Rousseau este indreptata spre om: In libertatea comuna, nimeni nu are dreptul sa faca ceea ce ii interzice liberta tea altuia, caci adevarata libertate nu se distruge niciodata pe sine insasi. De aceea, liobertatea fara justitie este o adevarata contradictie Filosoful francez Jean-Paul Sartre sustine ca omul dispune de o libertate neingradita. Pe deplin liber, omul este mereu in situatia de a alege, de a lua decizii sau de a crea situatii. John Rawls, in volumul Liberalismul politic, afirma ca fiecare persoana are dreptul la o schema de drepturi si libertati fondamentale, in care numai libertatile politice egale si numai ele trebuie sa fie garantate. Friedrich A. Hayek afirma ca starea in care un om ,,nu este supus coercitiei, prin vointa arbitrara a altuia sau altora este denumita liberta tea << individuala>> sau <<personala>>. Libertatea se refera exclusiv la relatia oamenilor cu alti oameni , iar singura ei incalcare se refera la coercitia de catre oameni. Hayek sustine ca individul trebuie sa soprte consecintele actiunilor sale, putand fi laudat sau blamat pentru ele. ,, Libertatea si responsabilitatea sunt inseparabile. Aceasta credinta in responsabilitatea individuala, totdeauna puternica atunci cand oamenii credeau cu tarie in liberta tea individuala- afirma Hayek- a decazut vizibil si, o data cu ea, stima fata de libertate Responsabilitatea comunicatorului: a) comunicarea adevarului; b) corespondenta in ceea ce se rosteste si actiunile efective; c) intelegerea nevoilor si a dorintelor receptorilor; monitorizarea reactiilor acestora la anumite servicii, produse sau politici; d) anticiparea reactiilor receptorilor; e) gestionarea comunicarii si a relatiilor publice ca si cum succesul celor pe care ii reprezinta comunicatorul si relationistul depinde de aceste demersuri; f) dezvoltarea competentelor de prevenire a crizei sau de impiedicare a dezvoltarii acesteia.

S-ar putea să vă placă și