POP G.

GABRIEL ANUL -1- AGROTURISM

DOCTRINE ECONOMICE

GANDIREA ECONOMICA A LUI J.M.KEYNES

Teoria generala a lui John Mainard Keynes este o reflectare directa a marii crize dintre anii 1929- 1933, facand referire la durata si amploarea acesteia, din dorinta de a evita repetarea unei asemenea zguduiri si a riscurilor aparute pentru stabilitatea sociala si capacitatea de functionare in perspectiva a sistemu-lui economic capitalist. Dintre caracteristicile economice si sociale ale situatiei din Europa dupa primul razboi mondial, pe Keynes l-au preocupat intens amploarea somajului si Implicatiile acetuia. In timpul crizei, somajul ajunsese sa reprezinte 20-30% din totalul popula-tiei active. In aceasta perioada lipseau nu numai datele cu privire la somaj ci si aproape orice prevederi legale pentru ajutorarea celor ramasi fara lucru. In acest Sens el scrie: Pericolul caruia trebuie sa-i facem fata este reducerea rapida a nivelului de trai al populatiei tarilor europene pana la un punct care va insemna efectiv foame pentru unii... si acestia, in deznadejdea lor, pot ajunge sa rastoar-ne ramasitele de organizare sisa mature insasi civilizatia in incercarile lor de asatisface prin orice mijloce nevoile covarsitoare ale individului. Fenomenele care alcatuiesc tematica de baza a Teoriei generale, ca: ciclitatea reproductiei, somajul, inflatia, grija pentru preantampinarea sau atenuarea lor inspira preocuparile responsabililor politicii economice si se reflecta direct in obiectivele acesteia. Cunoscut pentru inclinatiile sale practice, Keynes voia sa faca in asa fel incat capitalismul sa functioneze. Ideea de baza este aceea de a stimula investiile in economia tarii. Libera concurenta trebuia sa reprezinte un mijloc de control asupra economiei capitaliste atunci cand procesul real este unul de crestere si dezvoltare a monopolurilor.

Tema centrala la Keynes este incertitudinea, care pune amprenta asupra intregii sale gandiri. El considera ca viitorul nu poate fi probabilizat, ca agentii economici nu pot sti cu mult inainte care vor fi evenimentele, viitoare posibile. Strans legata de incertitudine este existenta monedei, caci importanta banilor deriva esentialmente din faptul ca ei constituie o veriga de legatura intre prezent si viitor. Metodoligia Keynesiana se deosebeste de cea neoclasica prin modul modern de abordare a problemelor economice al timpului lui. Sarcina pricipala a economiei politice, dupa Keynes, nu este studiul repartitiei, ci a echilibrului economic. Conceptul Keynesist de echilibru economic este, spre deosebire de cel neoclasic, dinamic si fundamentat pe baza analizei macroeconomice. La explicarea acestuia nu se folosesc marimi individuale, pret, profit, la nivelul inteprinderii ci marimi globale : venit, economie, investitie la nivelul economiei nationale ca un tot unitar. Statul, ca sa poata interveni in mod eficace in viata economica, trebuie sa cunoasca realitatea pe baza analizei macroeconomice, sa se sprijine pe cateva marimi globale si sa nu se piarda in fapte marunte. Macroanaliza l-a ajutat pe Keynes sa explice o serie de factori psihologici ca inclinatia spre consum, preferinta pentru lichiditate, inclinatia spre investitii care se manifesta la nivelul indivizilor, grupurilor si statelor si de care autoritatile trebuie sa tina seama intrucat joaca un rol esential in functionarea mecanismului economic. In unele dintre scrierile sale, Keynes face referiri la problema lucrarilor publice si a investitiilor statului, iar in altele trateaza problema dintre investitii si economii. Lucrarea : Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor, este impartita astfel : 1. Introducere unde este analizata diferenta dintre neoclasicism si Keynesism. Teoria clasica a folosirii mainii de lucru s-a intemeiat pe doua postulate fundamnetale : a) Salariul este egal cu produsul marginal al muncii; b) Utilitatea salariului, atunci cand este folosit un volum dat de mana de lucru, este egala cu dezutilitatea marginala a acelui volum de folosire a mainii de lucru. Dezutilitatea fiind inteleasa ca ingloband motivele de orice natura care pot determina un om sau un grup de oameni sa prefere de a nu lucra, decat sa accepte un salariu a carui utilitate pentru el se situeaza sub un anumit minim. Principiul cererii efective poate fi rezumat astfel : volumul ocupa din starea de echilibru, depinde de functia ofertei globale, de inclinatia spre consum si de volumul investitiilor. Atunci cand creste folosirea mainii de lucru, venitul real global se mareste. Trebuie sa existe un volum mare de investitii curente pentru a absolvii surplusul productivitati totale. 2. Definitii si concepte alegerea unitatii de masura, anticiparile ca factor ce determina productia si ocuparea, venitul national, economiile si investitiile globale. Teza fundamentala a teoriei monetare decurge din faptul ca nu poate exista cumparator fara vanzator si nici vanzator fara cumparator.

3. Inclinatia spre consum factori obiectivi : modificarea unitatii de salariu, modificarea diferentei dintre venit si venitul net, modificarile ratei de scontare a factorului timp, modificarile politice fiscale, modificarile asteptarilor in ceea ce priveste raportul dintre nivelul actual si nivelul viitor al venitului; - factori subiecti : variaza de la un om la altul, de la o societate economica la alta, in functie de obiceiurile formate, de gradul de instruire, credinte religioase, principii, experienta acumulata, de standardul de viata etc. 4. Imboldul la investitii in care se face referiri la doua legi psihologice : cea pentru investitii si cea pentru lichiditati, analizeaza banii, capitalul si rata dobanzii. 5. Salariile nominale si preturile unde analizeaza raportul dintre cererea de marfuri de pe piata si nivelul ocuparii fortei de munca, rolul capitalului si al profitului. 6. Insemnari in care sunt explicate fenomenele ciclului economic. In poliltica economica, Keynesismul ramane dominant, datorita urmatoarelor trasaturi : doza sa mare de realism, in sensul adaptarii la cerintele reale ale vremii din punct de vedere al stradaniilor de a prelungii esenta capitalismului, eficienta sa mai mare in aceasta directie, recunoasterea faptului de catre factorii de decizie din economie, convingerea in acelas sens a numerosilor economisti care ocupa astazi pozitii hotaratoare in numeroasele verigi ale mecansimului de interventie, etc. Keynesismul este doctrina cea mai importanta din gandirea economica contemporana. Creatorul acestei doctrini este cel mai de seama economist dupa A. Smith si D. Ricardo. Teoria lui J. M. Keynes a reprezentat cea mai semnificatica constructie a modelului echilibrului monetar care a lasat urme esentiale in gandirea economica si practica. Keynes procedeaza la analiza unei economii monetare in care moneda functioneaza simultan ca etalon de masura, intermediar al schimburilor si mijlioc de acumulare.