Sunteți pe pagina 1din 43

UNIVERSITATEA HYPERION

Facultatea de Stiinte Economice

SUPORT DE CURS DISCIPLINA: MANAGEMENTUL PRODUCTIEI

Prof. Univ. Dr. Ing. ION PAUNESCU

Bucuresti 2008

CUVANT INAINTE

Prezentul suport de curs a fost conceput in exclusivitate pentru studentii Facultatii de Stiinte Economice din cadrul Universitatii Hyperion, (specializariile management si economia comertului, turismului si serviciilor).Continutul suportului curs, dimensionarea in timp a acestuia si a lucrarilor de seminar tine seama de portofoliul de cunostiinte necesar a fi insusit de catre studenti. Unele subiecte au fost tratate mai dezvoltat, unele mai succint, uneori chiar numai enumerate in functie de importanta data de autor ca fiind necesara studentilor respective.Subiectele mai putin tratate se pot aprofunda prin consultarea bibliografiei.In bibliografia recomandata au fost mentionate numai lucrariile de specialitate fara a enumera si autorii trecuti in cartiile respective, autorul suportului de curs recunoscandu-i si pe acestia din urma ca sursa de documentare (pentru a nu se mari in mod necorespunzator lista bibliografica). Pentru aprofundarea notiunilor din suportul de curs se recomanda utilizarea in mod corespunzator a orelor de seminar prin rezolvarea unor aplicatii, cu deosebire la capitolele : amplasarea utilajelor, calculul ciclului de fabricatie, imbinariile operatiilor in cadrul procesului de productie, folosirea graficului Gantt, optimizarea transportului, graficele de analiza generala detaliata etc. Tinand seama de aceste idei de modul desfasurarii activitatilor la orele de curs si seminar, se poate aprecia ca la terminarea celor 2 semestre prevazute in planul de invatamant, studentii pot deveni bun cunoscatori ai managementului productiei,disciplina de baza in timpul scolarizarii. Orice observatii sau sugestii primite sunt bine venite. Autorul

Cap. I: INTREPRINDEREA Notiuni generale 1.1 Concept Intreprinderea este veriga de baza a economiei, in interiorul ei desfasuradu-se activitati de productie, prestatii, servicii etc. conform scopului pentru care a fost creat ( este o entitate economica si socaiala care produce bunuri si servicii destinate pietii in vederea satisfacerii nevoilor clientilor si realizarii de profit). 1.2 Principii de functionare Acestea sunt: - principiul eficientei si rentabilitatii - principiul autonomiei functionale si financiare - principiul functionarii dupa cerintele pietii ( a beneficiarilor) - principiul concurentei 1.3 Clasificare.Dupa profilul activitatii intreprinderiile pot fi : a) producatoare de bunuri materiale (intreprinderi de productie) : industriale, agricole, de materiale pentru constructii etc. b) prestatoare de servicii ( comerciale, pentru transporturi, turism, activitati bancare, etc.) 1.4 Abordare sistemica.Schema de functionare a intreprinderii este urmatoarea Furnizor Produse Mijloace financiare Intreprinderea Produse Mijloace financiare Client 1.5 Trasaturiile de baza ale intreprinderii sunt : a) unitate economico-productiva sau prestatoare de srvicii b) unitate organizatorico-administrativa c) unitate economico-sociala

a) Ca unitate tehnico productive intreprinderea se caracterizeaza prin continerea in componenta a unor verigi care se pot organiza in 3 variante: verigi specializate tehnologic ( ex. : turnatorie, forja, prelucrari mecanice, montaj, etc.) verigi organizate pe produs ( ex. : produs Abomboane, produs B-ciocolata, produs C-prajituri, etc.) - verigi mixte ( combinare celor de mai sus) b) Privita ca unitate organizatorico-administrativa intreprinderea poate fi : de proprietate publica, proprietate private cu capital autohton, strain sau mixt, de proprietate mixta ( publica si private ), intreprindere bazata pe proprietate asociativa de tip cooperatist ( de grup ), etc. Unitatiile economice pot fi organizate si ca regii autonome care privesc domeniile strategice ( energetice, de armament, exploatari miniere, gaze naturale, etc. ). In functie de raspunderea asociatiilor intreprinderiile pot fi : - societati in nume colectiv - societati in comandita simpla - societati in comandita pe actiuni - societati pe actiuni ( S.A. ) - societati cu raspundere limitata ( S.R.L. ) c) Drept unitate economico-sociala intreprinderea poate fi caracterizata ca fiind : - organizatie economica - organizatie cu finalitate economica - organizatie cu autonomie de decizie Gupul de intreprinderi este o structura superioara organizata si autonoma ce uneste capitalul mai multor intreprinderi controlate strategic de societatea numita mama. Dupa modul in care sunt controlate capitalurile unitatilor componente de catre societatea mama se cunosc : - grupe primare ( industriale, comerciale, bancare ) - grupuri complexe ( grupuri financiare si federatii de grupuri financiare ) - holdinguri ( in cadrul acestora societatea mama detine gestiune titlurilor intreprinderilor componente le controleaza fara a executa activitati ). Dupa finalitatea urmarita pot fi

holdinguri de participatie,holdinguri de animatie si holdinguri de mobilizare a capitalurilor. 1.6 Intreprinderiile mici si mijloci. Acestea de regula reprezinta un capitol special in activitatea economica a unui stat ( de regula cele care au pana la 9 salariati se numesc microintreprinderi, intre 10-49 salariati intreprinderi mici, inre 50-249 intreprinderi mijlocii ) Aceste unitati sunt caracterizate prin : - grad mare de flexibilitate - mare capacitate de inovare - creatoare rapide de locuri de munca noi - structura organizatorice simple - o buna gestiune a resurselor umane - control efficient - informare rapida - buna valorificare a resurselor locale, fapt ce duce la echilibrarea zonelor geografice ale tarii 1.7 Privita din punct de vedere sistemic intreprinderea poate fi considerata ca avand 3 subsisteme : - subsistemul fizic ( procese de aprovizionare, productie, prestari servicii si procese comercializare) - subsistemul financiar ( fluxuri financiare ) : incasari, plati, buget, etc. - subsistemul de gestiune ( informare si decizie ) Functiunile intreprinderii sunt : - functiunea cercetare-dezvoltare - functiunea de productie - functiunea comerciala - functiunea financiar-contabila - functiunea de personal Cap. II : PROIECTAREA INTREPRINDERII Pentru proiectarea unei intreprinderi in primul rand se va tine seama de specificul acesteia, daca este de productie sau de prestari servicii.La intreprinderiile de productie si chiar la unele de prestari servicii ( reparatii utilaje de ex. ) se va tine seama de organizarea procesului de productie ( pe principii tehnologice, pe produs sau dupa fluxul de materiale ).
5

2.1 Cerintele de baza ale planului general proiectat pentru intreprindere sunt : organizarea optima a procesului tehnologic rationalizarea circulatiei materialelor si personalului operativ alimentarea cu energie electrica, termica, etc. conditiile naturale existente si viitoare cerintele de ordin arhitehtonic-urbanistica cerintele tehnico-sanitare si de protectie contra incendiilor 2.2 Etapele proiectarii si infintarii intreprinderii : - studierea amplasamentului - executia proiectului de ansamblu - elaborarea proiectului de executie - construirea propriu-zisa 2.3 Principalele zone de care se tine seama la proiectarea unei intreprinderi de productie sau servicii sunt : - zona productiva sau de servicii - zone de intretinere ( reparatii utilaje, scularie, etc. ) - zona energetica - zona depozitelor ( de materii prime, materiale, produse finite, etc. ) de regula amplasata langa linile de transport ( cale ferata, auto, navala, etc. ) - zona social-administrativa ( birouri, cantine, unitati sanitare, cluburi, protectie sociala, etc. ) - zona rezervata extinderilor ulterioare ( daca este cazu ) 2.4 Legaturile intreprinderii proiectate cu mediul inconjurator ( de regula ) sunt urmatoarele : -incadrarea in zona ( structura acesteia ) -existenta liniilor de cale ferata, auto si pietonale -existenta altor relatii de transport -existenta unor terenuri terasate -reteaua de apa-canal -reteaua electrica de inalta, medie sau joasa tensiune -existenta instalatiilor speciale ( aer comprimat, acetilena, oxigen, etc. ) in zona urmarita pentru proiectare -existenta spatiilor verzi, de protectie, odihna - posibilitatile reale de executie in localitatea aleasa - posibilitati de protectie contra incendiilor
6

2.5 Fluxul tehnlologic urmarit la proiectarea generala poate avea urmatoarele configuratii : vertical, orizontal, mixt.

Cap. III : TIPURI DE PRODUCTIE 3.1 Tipul de productie este determinat de totalitatea factorilor tehnici si organizatorici care definesc starea functionala a intreprinderii: -numenclatura produselor executate sau serviciilor prestate -volumul productiei -gradul de specializare al verigilor componente -modul de transport intern al obiectelor si semifabricatelor Se cunosc urmatoarele tipuri de productie: -productia de masa -productia de serie(mare,mijlocie si mica) -productia individuala 3.2 Productia de masa se caracterizeaza prin: -nomenglatura foarte redusa a produselor(uneori unicate) -volumul foarte mare al productiei

-specializarea executantului(pe locul de munca) numai pentru o singura operatie tehnologica, pe o perioada indelungata -stabilitate in timp a volumului,nomeclaturii si structurii productiei -circulatia obiectelor intre locurile de munca in mod individual(bucata cu bucata) -folosirea de procese care combina elemente standardizate -sistem de organizare a productiei foarte rigid Unii autori folosesc si notiunea de productie de process care nu admite nici un fel de flexibilitate dar aceasta se include in mod normal in productia de masa. In tipul de productie de masa intra: - productia automatizata in flux(reperele se executa cu ajutorul mecanismelor,muncitorii avand numai rolul pornirii, supravegherii si opririi utilajelor) - productia in flux neautomatizata(piesa se transfera intre locurile de munca de catre muncitori) -productia in flux intermitent(operatiile au durate inegale pe fiecare loc de munca) Relatia ce caracterizeaza productia de masa este: Q.t > Td unde: - Q = cantitatea de productie pentru un sortiment - t = timpul necesar executarii unui singur produs la un loc de munca - Td = fondul total de timp disponibil al unui loc de munca, intr-o perioada data. 3.3 Productia de serie are urmatoarele caracteristici : -nomenclatura produselor mai mare(dupa unele tratate nomenclatura la serie mare este de 2-6 produse, la serie mijlocie de 6-10 si la serie mica de 10-20 de produse; la productia de masa nomenclatura este de un produs iar la productia individuala peste 20 de produse) - volumul de productie mai mic fata de productia de masa - gradul de stabilitate in timp a nomenclaturii si volumului productiei este relative redus - lipsa unei specializari depline a locurilor de munca - circulatia produselor intre locurile de munca se face pe loturi

- sistemul de fabricatie este mai flexibil decat la productia de masa Relatia ce determina productia de serie este: Npo > Nlm unde : -Npo = numarul de produse operatii - Nlm = numarul locurilor de munca amplasate in veriga respectiva 3.4 Productia individuala se caracterizeaza prin : - nomenclatura foarte mare a produselor - volumul productiei pe fiecare pozitie excesiv de redus - gradul de stabilitate in timp a productiei foarte redus(system flexibil) - calificarea muncitorilor si tipul locurilor de munca universale - circulatia produselor intre locurile de munca se face pe loturi mici - gradul de organizare a productiei este stabilit pentru o perioada limitata Organizarea productiei individuale in majoritatea cazurilor se poate face prin utilizarea metodelor matematice ale drumului critic. Relatiile matematice ce caracterizeaza productia individuala sunt : Q.t < Td si Npo > Nlm ( specificatia indicilor este data mai sus) 3.5 Principiile organizarii productiei sunt : - principiul proportionalitatii intre verigile componente ale unitatii - principiul ritmicitatii(executarea aceleiasi cantitate de produse sau servicii intr-o perioada data) - principiul paralelismului(executarea produselor pe fronturi de lucruri multiple) - principiul liniei drepte(alegerea celui mai scurt drum de parcurs al semifabricatelor in timpul procesului de productie) - principiul continuitatii(desfasurarea procesului de productie fara intrerupere) 3.6 Trasaturile tipurilor de productie sunt prezentate in tabelul de mai jos:
9

Caracteristica
- volumul produselor - nomenclatorul de produse - repetabilitatea productiei - utilaje folosite - amplasare utilaje - ritmicitate - durata ciclului de productie - incarcarea locurilor de munca - dispozitive

Masa
- foarte mare - foarte mic - continua

Serie
- mare - restrans - regulata

Individual
- mic - mare - neregulata - universale - grupe omogene nedeterminata - mare

- specializate - combinate - flux - foarte precisa - celule - uneori

- foarte mica - mica

0,85 - 1 - speciale - plan operatii - speciale

0,04 0,08 - modulare - fisa tehnologica - speciale

0,09 - universale - sumara

- pregatirea fabricatiei - scule

- universale

10

3.7 Cunoasterea tipului de productie este importanta deoarece el conditioneaza caracterul si amploarea pregatirii tehnice,nivelul de specializare,formele si metodele de organizare si conducere operativa. Incadrarea unui proces de productie intr-un anumit tip se face utilizand si factori calitativi : stabilitatea fabricatiei, omogenitatea productiei, complexitatea construciva si tehnologica a produselor, nivelul inzestrarii tehnice, etc.

Cap. IV : PROCESUL DE PRODUCTIE 4.1 Procesul de productie este totalitatea actiunilor constiente (ale persoanelor) efectuate in vederea obtinerii de produse solicitate de beneficiari.In cadrul procesului de productie se indeplineste functiunea de productie a intreprinderii. 4.2 Clasificari : - in functie de natural or procesele de productie pot fii: a) procese de fabricatie a bunurilor materiale b) procese de executare de lucrari(montaj,reparatii,etc.) c) procese de prestari sevicii - in functie de implicarea omului in desfasurarea proceselor de productie acestea pot fii: a) procese de munca(omul intervine in desfasurarea lui) b) procese naturale(chimice,cu alti factori naturali etc. fara interventia omului in desfasurarea lui)

11

Proces de productie

Procese de baza

Procese de organizare a calitatii productiei

Procese auxiliare (reparatii utilaje, exec. SDV, energie)

Procese de service (transport, depozite, retele energ.)

Procese de inovare : atel. Proiectare laboratoare

Procese anexe (valorificare materii recuperabile)

Pregatire

Operatii tehnologice

Montaj

Definisare

4.3 Alte clasificri ale proceselor de producie n literatura de specialitate se ntlnesc specificate de exemplu urmtoarele tipuri de procese de producie: pe baz de proiect (ex. n construcii civile); pe baz de comand (n cazul unor utilaje speciale sau n producia artizanal); pe loturi (pentru componente ale autovehiculelor, pentru obiecte electrocasnice sau producia de mbrcminte); pe linii de montaj (de ex. pentru motoare); pe linii de fabricaie (piese din industria orizontal organe de maini sau pregtirea mncrurilor ntr-un restaurant); procese continue (metalurgie, industria chimic, a hrtiei); producia hibrid (procese industriale i procese naturale, ca de ex. fabricarea berii). Producia se mai poate clasifica dup urmtoarele criterii: economic producia manufacturier i de servicii grad de specializare producia artizanal i industrial caracterul produciei continu sau discret

12

stocuri
-

strategia utilizat producia pe comenzi sau pe

stadii necesare fabricaie i montaj. Pentru a individualiza elementele distincte ale proceselor de producie apare ca necesar analizarea unor aspecte principale precum evoluia caracteristicilor produselor fabricate, a proceselor utilizate, a materialelor, a informaiilor, a manoperei, a organizrii acestor procese. a) Evoluia produsului: Descrete numrul de modele Volumul de producie crete Descrete personalizarea produsului, crescnd concomitent gradul de standardizare Introducerea produselor noi devine mai puin frecvent i mult mai scump Competitivitatea se bazeaz, n principal, pe pre Aspectele cantitative sunt importante mai ales la producia pe loturi sau flux intermitent, iar la fluxul continuu diferenele calitative devin mai puin semnificative. b) Evoluia proceselor: Procesul productiv devine mai rigid Fazele procesului sunt corelate mai bine Sunt utilizate echipamente specializate Crete volumul de producie Cresc dimensiunile i complexitatea construciilor Utilajele sunt utilizate mai intens Amplasarea utilajelor se face in linii mai lungi i articulate Ritmul de producie este determinat de la proiectare Capacitatea de producie este cuantificabil n uniti fizice Creterea capacitii se realizeaz, n principal, prin salturi mari Locurile nguste apar mai putin frecvent Ajustrile pariale devin mai frecvente n timp ce schimbrile radicale sunt mai scumpe c) Evoluia materialelor
13

Gradul de integrare vertical se mrete Se utilizeaz materie prim similar pentru produse diverse Crete sigurana la cantitatea ce trebuie fabricat Crete necesarul de materii prime i regularitatea livrrii Valabilitatea contractelor este mai mare Crete puterea contractual asupra distribuitorilor Se reduc stocurile de produse semifabricate Se mresc cantitile de produse finite care se vnd prin canale controlate direct d) Evoluia informaiilor La primele procese nu este o procedur organizat pentru un sistem informaional Apar previziuni de vnzare pe termen lung Se intensific integrarea n sistemul informaional i cel de producie Programarea operativ apeleaz la tehnici moderne Se gestioneaz un volum mare de produse finite Fluxul informaional este unidirecional i, de regul, descendent (top-down) Controlul calitii utilizeaz standarde formalizate Nivelul stocurilor este gestionat urmrind creterea ciclic a comenzii Procesul se adapteaz ncet la oscilaiile comenzii e) Evoluia managementului Activitile de conducere devin mai importante Crete importana managerilor de nalt nivel Seciile sunt considerate mai mult centre de cost dect centre de profit Managerii se intereseaz mai mult de activiti strategice dect de cele operative Ponderea managerilor n cadrul forei de munc crete progresiv, ca de exemplu, artat n tabelul de mai jos: Proces Ponderea managerilor

14

Artizanal Pe loturi n flux ntrerupt n linie Hibrid Continuu

0,1 0,06 0,07 0,11 0,12 0,15

4.4 Organizarea i analiza procesului de producie const n ntocmirea urmtoarelor: graficul general al desfurrii procesului de producie graficul detaliat graficul de circulaie Pentru elaborarea acestor grafice se folosesc urmtoarele simboluri: - reprezint operaia tehnologic - operaie de control - operaie de transport intern - D - operaie de ateptare (imobilizarea temporar a pieselor n timpul procesului de producie) - operaie de depozitare

Se prezint mai jos cte un exemplu din fiecare tip de grafic:

15

Reper 1 1 2 3

Reper 2 4

Montaj 6 7

9 10 11

Intrare Cldire 5 4 3 1

8 6 7 9 Ieire

10

Graficul general pentru un produs complex Denumirea Produsului: .

Graficul de circulaie U/M = buc.

16

Secia:
Nr. crt. 1 2 3 4 5 Etc. Operaii (desfurarea procesului) Transport din depozit Debitare Ateptare Transport la maina urm. Vopsire Cantitat e (buc) 100 100 100 100 100 Timp (minute) Unitar 1 2 0,5 1 5 Total 100 200 50 100 500 10 Distan a (m) 20 Indicativul operaiilor

Graficul de analiz detaliat a desfurrii procesului de producie (ex)

Cap. V: ORGANIZAREA STRUCTURAL I PROCESUAL A PRODUCIEI NTREPRINDERII 5.1 Structura organizatoric a unei ntreprinderi are 2 componente: a. Structura de management (departamentele i compartimentele funcionale) b. Structura de producie (structura de desfurare efectiv a procesului de producie Cursul de management al produciei se ocup, n principal, de structura artat la punctul b. Structura de producie cuprinde ansamblul de verigi structurale (utilaje, locuri de munc, secii, ateliere etc i legturile dintre acestea). Veriga este unitatea de producie ce execut semifabricate sau operaiuni pariale care intr n componena produsului finit (loc de munc, atelier, secie, uzin etc). Verigile de baz pot fi organizate pe principiul: a. tehnologic care presupune specializarea seciilor i atelierelor pe fluxuri tehnologice b. pe obiect specializarea seciilor pe grupe de produse omogene, repere, subansamble etc c. mixt combinarea celor dou sisteme de mai sus. Structura de producie a ntreprinderii respect configuraia structurii procesului de producie prezentat n capitolul anterior i conine: verigi de baz, verigi de asigurare a calitii, verigi auxiliare, verigi de service, verigi de inovare i verigi anexe. Mai jos sunt prezentate dou exemple ale componenei structurii unei ntreprinderi:

17

de tip tehnologic (ntreprindere mecanic): secia de turntorie -> strungrie -> strungrie fin -> gurire -> eboare -> -> asamblare. b. de tip pe obiect (o ntreprindere de confecii textile) poate avea ca verigi de baz: secia de cmi brbteti; secia de taioare; secia de rochii dam; secia de costume brbteti; secia de paltoane etc. 5.2. Organizarea produciei n flux 5.2.1 Liniile de producie n flux se pot clasifica astfel: a. dup gradul de mecanizare sau automatizare: - linii de producie n flux cu preponderen munc manual - linii de producie n flux semi-mecanizat - linii de producie n flux cu producie mecanizat - linii de producie automatizate b. dup gradul de continuitate: - linii de producie n flux continuu - linii de producie n flux intermitent c. dup modul de amplasare a utilajelor: - flux monolinear produse materiale
a.
1 materiale 2 3 4

- flux tehnologic convergent (pentru procese sintetice)


1 2 3 4 produse 5 6 10 7 11 8 12 13 14

materiale materiale 9

- flux tehnologic divergent (pentru procese analitice)


produse 3 materiale 1 2 7 11 materiale 8 12 9 13 10 produse 14 produse 4 5 6 produse

- flux tehnologic convergent-divergent

18

1 materiale materiale 3 5

2 7

9 8

10 produse

4 6

11 13

12 produse 14

La liniile de producie n flux continuu transportul semifabricatelor ntre locurile de munc se face n mod continuu dup un tact stabilit, fiecare operaie avnd timpul de execuie un multiplu al tactului. Prin tact se nelege intervalul de timp la care linia de fabricaie livreaz un singur produs. La cea de a doua categorie (flux intermitent) nu exist o sincronizare a executrii n timp a operaiilor tehnologice (nu exist un tact bine stabilit). 5.2.2 Schema formelor organizatorice ale produciei n flux (dup cursul ASE Bucureti) este urmtoarea:

5.2.3 Principalele elemente ale unei linii de producie n flux, ce folosesc la proiectarea acesteia, sunt: a. tactul (intervalul de timp n care iese un reper de pe linia de flux) T=(Td*60)/Pp unde: T=tactul exprimat n min/buc;
19

Td=fondul de timp disponibil al liniei exprimat n ore; Pp=producia prevzut a se realiza n perioada respectiv exprimat n uniti naturale. b. ritmul de lucru al liniei (mrime invers tactului) R=1/T c. numrul total de locuri de munc Nlm=Dt/T unde: Dt=suma duratelor operailor necesare a se efectua pentru obinerea unui produs finit. d. numrul de muncitori care lucreaz pe linia de flux (se calculeaz conform procesului tehnologic) e. lungimea liniei de producie n flux L=d*Nlm unde: d=distana dintre dou locuri de munc Nlm=numrul de locuri de munc f. viteza de deplasare a mijlocului de transport intern V=d/T (cu specificaile de mai sus). 5.2.4 Echilibrarea linilor de flux se poate face dup: a. un model matematic b. dup modele euristice, ca de exemplu cel formulat de M.D. Kilbrigde i L. Wester (modelul se va studia la seminar). 5.3 n organizarea procesual a produciei, n ultimul timp, au fost proiectate sisteme de automatizare (simple sau complexe), cum sunt: conducerea centralizat a proceselor tehnologice, conducerea automat cu calculator, maini-unelte cu comand numeric, folosirea microprocesoarelor, a roboilor i inteligenei artificiale. 5.4 Automatizarea produciei Organizarea fabricaiei impune cutarea de la nceput a mijloacelor care pot automatiza producia. Se poate automatiza o operaie, o celul de fabricaie, o linie de fabricaie, un atelier sau chiar ntreaga ntreprindere. Efectul automatizrii se regsete n micorarea ciclului de fabricaie, n creterea productivitii muncii i, mai ales, n creterea calitii produselor. 5.5 Gradul de automatizare se msoar prin procentul de operaii automatizate, iar durata ciclului n ore/produs. Se constat c, iniial automatizarea influeneaz durata ciclului, dar apoi, peste un anumit prag, influena se micoreaz. S-a constatat c o automatizare prea mare micoreaz eforturile fcute pentru cutarea noului.

20

O prim soluie gsit pentru automatizare a fost robotizarea produciei. Un studiu efectuat pe plan internaional arat urmtoarele motive care conduc la introducerea roboilor: - creterea productivitii 25% - mbuntirea calitii 15% - operaii nocive pentru om 25% - lipsa forei de munc 10% - flexibilitatea fabricaiei 10% - mbuntirea controlului 10% Aceste noi sisteme tehnice modific elementele fundamentale ale produciei, inclusiv organizarea i conducerea acesteia. Robotul este un sistem complex ce poate rezolva probleme dificile fr schimbri n structura sa. Este alctuit dintr-un bloc de recepie ce preia informaii din mediu, un bloc de execuie, care are mijloace pentru manipulare i deplasare i un bloc de conducere prin care operatorul comunic cu el. n timp, au existat mai multe generaii de roboi: - zero executau secvene fixe de micri; - prima aveau reglaje prin senzori mecanici sau optici (puteau memora micrile efectuate de un operator) - a doua prezentau coordonate de tip ochi mn (recunoteau formele, aveau vedere artificial) - a treia folosesc inteligena artificial ce le permite s se adapteze la diferite situaii. n producie se folosesc urmtoarele tipuri de roboi: a. de prelucrare - sudare traiectoriile urmate de electrod sunt nregistrate punct cu punct - vopsire traiectoria(programul) de vopsire este ntragistrat pe casete - turntorie se execut extragerea pieselor turnate sub presiune, precum i aezarea pieselor n presa de debavurare i tierea reelelor de turnare. Aceti roboi se mai folosesc la ndeprtarea zgurei, agitarea topiturii, luarea probelor, montarea miezurilor, asamblarea cutiilor de miez b. de asamblare primii roboi strngeau elementele de asamblare la un loc, iar apoi se foloseau pentru asamblarea simpl. Trecerea la asamblri complicate s-a putut face n urma analizei mai profunde a micrilor.
21

Studiul montajului motoarelor (la firma Westinghouse) a dus la descoperirea a 8 diferene majore n metodele de asamblare, ceea ce a condus la proiectarea unui centru de asamblare. Este mai eficient proiectarea produsului pentru a folosi un centru de asamblare existent dect de a proiecta un robot separat pentru fiecare tip de asamblare. Utilizarea operatorului uman alturi de robot duce de regul la cele mai bune rezultate. Sunt unele deosebiri ntre roboii de montaj i cei de prelucrare n privina posibilitilor de lucru conform figurilor de mai jos, unde p reprezint roboii de prelucrare, iar m roboii de montaj.
Greutatea piesei Precizia de poziionare p p m m

kg Numr de reglri m p m Numr piese manipulate

mm

100 ore

timp

22

O condiie a folosirii roboilor este fiabiliatatea lor, ei trebuie s funcioneze ntre dou defectri peste 400 ore. Un robot se amortizeaz n aproximativ 3 ani. Roboii utilizai n sistemele flexibile de fabricaie (FMS) pot fi grupai dup funciile dezvoltate n mai multe categorii conform tabelului:
Tipologii Antropomorf i Cartezieni Msurare Transport Deplasare piese uoare x x x Deplasare piese grele Micare scule x x x Funcii Msurare Asamblare x x x x Debavurare X

Ultima soluie gsit pentru automatizare este crearea fabricii automate. Cu ctva timp n urm se vorbea de fabrica fr oameni, n care omul nu trebuia s intervin pentru c sistemul era n stare s gestioneze totul. n prezent, s-a constatat c acesta era doar un vis, iar despre roboii care fac totul singuri nu se mai vorbete. n paralel, a fost conturat conceptul de automatizare a atelierului. Se pare c viitorul ofer o automatizare divers de cea preconizat anterior, mai difuz, orientat spre factorul uman, spre interaciunea om-main. Aceste lucruri rezult din dezvoltrile sistemelor informatice, prietenoase, informatica tradiional nemaifiind suficient. Esena fabricii automate (FA) const n integrarea diverselor domenii funcionale (proiectare, gestiune, producie) i a diverselor tehnologii (mecanic, electronic, informatic). Integrarea este un proces care cere inteligen. Automatizarea se obine prin echipamente precum FMS (Flexible Manufacturing System) i roboi AA (Automatic Assembly), dar i prin sisteme CAD/CAM componente ale CIM (Producie cu Calculator Integrat). Se pot identifica cinci nivele care reprezint piramida CIM:

23

DSS

Conducere Strategic

CAD/ CAM FMS

Conducere Ateliere

Conducere Zonal Conducere Operaii

Roboi i mapiluare CN

Senzori

Conducere Procese

Un efect principal al automatizrii este, printre altele, reducerea timpului de apariie a produselor noi.

Cap. VI : ORGANIZAREA IN SPATIU A PRODUCTIEI ( AMPLASAREA VERIGILOR DE PRODUCTIE IN CADRUL INTREPRINDERII ). 6.1 Scopurile amplasarii rationale a locurilor de munca sunt in principal urmatoarele : - reducerea numarului de muncitori angrenati in transportul intern - micsorarea cheltuielilor pentru transportul intern - reducerea ciclului de productie - cresterea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante - cresterea productivitatii muncii - marirea gradului de utilizare a suprafetelor productive - creearea unor conditii de munca corespunzatoare eliminarea incrucisarilor si a intoarecerilor semifabricatelor in timpul procesului de productie - asigurarea normelor de protectie a muncii, etc. 6.2 Metode de amplasarea a locurilor de munca
24

Se cunosc in principal urmatoarele metode : a) metoda verigilor b) metoda gamelor fictive c) metoda simularilor d) metoda de grupare a locurilor de munca - metoda Cameron (gruparea locurilor de munca intre care exista relatii tehnologice) - metoda taxonomiei (gruparea locurilor de munca in functie de tehnologia folosita) e) metoda machetelor bidimensionale si tridimensionale f) diagrama cu fire (stabilita prin ace amplasate pe schita cladirii legate intre ele prin fire colorate divers care indica circulatia produselor si semifabricatelor) 6.3 Se prezinta in continuare principalele 2 metode folosite in amplasarea locurilor de munca 6.3.1 Metoda verigilor Veriga este un cumplu de 2 masini care se succed in procesul tehnologic, un termen folosit in cadrul metodei este legatura.Legatura reprezinta deplasarea unei piese intr-o veriga. Pentru rezolvarea problemei amplasarii trebuie cunoscute date despre : - reper (procesul tehnologic, numarul de bucati, gabaritul, modul de transport). utilaje (tipul, numarul din fiecare tip) - configuratia spatiului in care se face amplasarea Etapele necesare pentru stabilirea variantei optime de amplasare sunt : 1. evidentierea verigilor la fiecare proces tehnologic 2. centralizarea datelor referitoare la verigi intr-o matrice cu urmatoarea configuratie : MU1 MU3 MU2 MU1 Dupa cum se observa se scrie pe orizontala multimea masinilor unelte, iar pe verticala aceeasi multime, dar in ordine inversa. Acest tablou are o dubla intrare. Un patrat reprezinta o veriga posibila. Fiecare legatura efectiva in veriga respectiva se insemneaza cu o linie sau un punct.
25

MU2

MU3

3. numarul de relatii ale fiecarui post se inscrie in patratul comun coloanei si liniei postului respectiv, deasupra liniei V/L se indica numarul de verigi, iar dedesubt numarul de legaturi. Numarul de verigi V se stabileste adunand patratele ocupate pe orizontala si verticala. Numarul de legaturi L se stabileste adunanad numarul de puncte din patratele ocupate. 4. ordonarea utilajelor se realizeaza dupa numarul de verigi. Daca mai multe utilaje au acelasi numar de verigi, ordonarea se face dupa numarul de legaturi. In caz de egalitate se calculeaza intensitatea transportului lunar. Numarul de containare transportate este egal cu numarul de piese fabricate impartit la numarul de piese ce intra intr-un containar. In caz de egalitate si a numarului de transporturi se pot gasi si alte criterii de clasificare. 5. amplasarea utilajelor se face in ordinea stabilita intr-o retea triunghiulara conform schitei de mai jos :

Latura unui triunghi din retea se numeste modul. Se amplaseaza primul utilaj intr-un mod oarecare in cadrul retelei si pe urma celelalte utilaje, astfel incat fiecare veriga sa fie la ujn modul. Se fac mai multe incercari pana se ajunge la cea mai buna amplasare. 6. pentru fiecare reper se prezinta schema legaturilor dintre posturiile de lucru. 7. se transpune varianta optima intr-un model fizic la scara, cu ajutorul machetelor. Pentru desenul de amplasare se tine seama de suprafata fiecarui post dar si de configuratia suprafetei reale disponibile. In acest fel se poate calcula suprafata verigii de fabricatie. 6.3.2 Metoda gamelor fictive. Gama fictiva reprezinta un proces tehnologic fictiv din care eliminand unele operatii de obtin procesele tehnologice reale pentru mai multe tipuri de repere. Etapele necesare pentru aplicarea metodei sunt :

26

1. intocmirea gamei fictive pentru aceasta se porneste de la procesul tehnologic care cuprinde cele mai multe operatii si printre ele se pun si operatiile care se intalnesc la celelalte piese. 2. centralizarea operatilor din procesul tehnologic fictiv se face in functie de frecventa cu care ele apar pe diferite pozitii. Se construieste un tabel in care pe orizontala se scriu operatiile din procesul tehnologic fictiv, iar pe verticala numarul de operatii din procesul real cel mai lung. 3. stabilirea pozitiei probabile a operatiei se face pentru operatiile care apar la o singura pozitie care este si pozitia probabila. Pentru operatiile care apar la mai multe pozitii, pozitia probabila este aceea unde se constata frecventa cea mai mare. Se sublinieaza pozitia probabila. 4. se stabileste succesiunea locurilor de munca, operatiile se reordoneaza astfel incat sa apara o scara descrescatoare continua. 5. in functie de aceasta ordonare a operatilor se reprezinta circuitele pieselor si se reordoneaza operatiile, incat aceste circuite sa nu prezinte intoarceri. se stabilesc nivelele de amplasarea a utilajelor astfel incat sa existe o circulatie continua a pieselor intre nivele. 6.4 Calculul suprafetei de productie pentru un utilaj se face dupa formula :

St = Ss + Sg + Se
St = suprafata totala necesara amplasarii unui utilaj Ss = suprafata statica ( suprafata ocupata efectiv de utilaj ce se calculeaza dupa dimensiuniile fizice ale acestuia ) Sg = suprafata de gravitatie ( reprezinta suprafata necesara pentru servirea de catre muncitor a locului de munca, incluzand si suprafete necesare pentru depozitarea materialelor ) Se = suprafata de evolutie ( reprezinta suprafata ce trebuie asigurata la locurile de munca pentru deplasarea personalului si pentru transporturi )
27

In care:

Suprafata halei se determina pe baza calculului de mai sus la care se adauga alte suprafete necesare desfasurarii in bune conditii a procesului de productie ). Cap. VII : ORGANIZAREA IN TIMP A PROCESULUI DE PRODUCTIE ( CICLUL DE PRODUCTIE ) 7.1 Notiuni : - ciclul de productie al unui reper sau produs reprezinta succesiunea stadilor in care se afla materiile prime si semifabricatele din momentul intrarii in fabricatie pana la obtinerea produsului finit sau al reperului respectiv. - durata ciclului de productie reprezinta intervalul de timp necesar executarii unui produs sau a unui lot de produse din momentul lansarii in fabricatie pana la momentul obtinerii produsului finit. 7.2 Structura duratei ciclului de productie se prezinta ca in figura alaturata:
Durata ciclului de productie D cp

Durata perioadei de lucru D pl

Durata perioadei de intreruperi de normate D in

Durata ciclului operativ D co

Durata proceselor naturale D pn

Durata operatiilor de control D oc

Durata activitatilor de trasnport intern D ti

Durata intreruperiilor normate interoperatiilor D io

Durata intreruperilor normate intre schimburi D is

Durata ciclului tehnologic D ct

Durata intreruperilor de asteptare D ia

Durata intreruperilor pentru zile nelucratoare D zn

Durat lucraiilor de pregatire-incheiere D pi

Durata intreruperilor de completare D ic

Durata intreruperolor schimburilor nelucratoare D sn

Durata intreruperilor datorita lotului D il

Se exemplifica mai jos durata unui ciclu de productie pentru un produs complex :

28

7.4 Legi, principii si reguli specifice organizarii procesului de productie 7.4.1 Legi Legiile productiei exprima legaturile esentiale, cauzale, relativ stabile si repetabile ale procesului de productie.Acestea sunt : A. Legea organizarii . Aceasta lege implica in principal ca planul principal al intreprinderii sa fie elaborat pe baza unui proces tehnologic de ansamblul care sa asigure succesiunea optima al stagiilor tehnologice si inlantuirea proceselor tehnologice componente. Lucrul acesta se v-a reflecta asupra sistemului logistic, parcului de utilaje si tactului fabricatiei. B. Legea concordantei . Intre tipul de fabricatie si formele de organizare ale productiei, presupune ca fiecarui tip predominant de productie ( individual , serie ,masa) sa ii corespunda forme si metode specifice de organizare si programare a fabricatiei ( organizarea succesiva, paralela si mixta ). La intreprinderiile care au o nomenclatura larga si variata de produse, fabricate in cantitati mici sau unicate, se foloseste organizarea succesiva care permite o incarcare completa a utilajului
29

si folosirea rationala a fortei de munca. La intreprinderiile specializate care fabrica o nomenclatura redusa de produse in serii mari sau masa se foloseste organizarea paralela daca durata operatiilor prezinta o proportionalitate sau organizarea mixta cand este imposibila sincronizarea in timp a executarii operatiilor. Organizarea mixta se mai foloseste si la intreprinderiile cu o nomenclatura redusa de produse, fabricate in serii mijlocii.La organizarea succesiva deplasarea pieselor de la o operatie la alta se face cu intreg lotul, la organizarea paralela deplasarea pieselor intre operatii este individuala iar la organizarea mixta deplasarea se face prin lotul de transport. C. Legea continuitatii proceselor de productie in timp si spatiu urmareste creearea conditiilor necesare ca piesele ce reprezinta componentele discrete ale fabricatiei, sa fie astfel prelucrate incat procesul de productie sa se desfasoare in mod continuu ( fara micropauze pentru mijloacele de munca si obiectele muncii ). Productia mecanica este discreta dar si ea trebuie sa se desfasoare in mod continuu ( continuitatea este asigurata prin stocurile de siguranta, folosite cand utilajele s-au defectat, insa ele trebuie sa fie la un nivel minim ). Timpul de intrerupere trebuie sa tinta catre zero incat piesele sa nu mai treaca prin depozite sau sa se opreasca la punctele de control. La organizarea succesiva nu exista continuitatea prelucrarii obiectelor muncii, existand numai continuitatea lucrului pentru mijloacele de munca. La organizarea paralela exista o discontinuitate a lucrului pentru masiniile unelte, desi piesele sunt prelucrate continuu. La organizarea mixta apar asteptari intre diferitele operatii la o anumita piesa. 7.4.2 Principiile organizarii productiei au fost enumerate la cap. III paragraful 5. 7.4.3 Reguli pentru organizarea productiei. In principal acestea sunt : a. procesul de productie trebuie sa se suprapuna peste fluxurile existente. b. procesul de productie trebuie sa se desfasoare continuu. c. procesul de productie trebuie se se desfasoare fara stocuri de siguranta.
30

d. precesul de productie trebuie sa fie economic. e. mixul productiei trebuie sa fie congruent cu mixul de marketing. f. concentrarea preocuparilor trebuie sa urmareasca procesele de productie si nu posturile de lucru. g. solutiile ieftina conduc la rezultate pozitive. 7.5 Se prezinta mai jos exemple de organizarea a procesului de productie succesiva paralela si mixta si modul de calcul a duratei ciclului de productie in cele 3 cazuri.

31

a) Executarea produselor in mbinarea succesiv se prezint n tabelul urmtor (exemplul este conceput pentru un lot de 4 piese i 5 operaii cu timpii prevzui n tabel):
0 44

Op T M I 1 M1

Calendar de timp (minute)


P 1 P 2 P 3 P 4

II

M1

P1

P2

P3

P4

III

M1

P1

P2

P3

P4

IV

M1

P1

P2

P3

P4

M1

P 1

P 2

P 3

P 4

unde: T reprezint timpii unitari ai operaiei t1, t2, t3, t4, t5 P reprezint piesele p1p4 (np) Formula de calcul a duratei ciclului de producie n cazul mbinrii succesive este: Dcps = npt1 + npt2 + npt3 + npt4 + npt5 = npti = 4*11 = 44 (se poate constata i din figur)

32

b) Executarea produselor in mbinarea paralel se prezint n tabelul urmtor (s-au folosit datele de la mbinarea de la punctul a): Op T M Calendar de timp (minute) P P P I 1 M1 P 1 2 3 4

II

M1

P1

P2

P3

P4

III

M1

P1

P2

P3

P4

IV

M1

P1

P2

P3

P4

M1

P 1

P 2

P 3

P 4

Formula de calcul a duratei ciclului de producie n cazul mbinrii paralele este: Dcpp = t1 + t2 + t3 + t4 + t5 + (np-1)tpr = ti + (np-1)tpr = 11 + (4-1)*5 = 26 uniti de timp (se poate constata i din figur) unde tpr este timpul operaiunii principale. Dup cum se observ din grafice i din calculele de mai sus, durata ciclului de producie n cazul mbinrii succesive este mai mare dect la cea paralel, dar gradul de folosire a utilajelor este mai bun n cazul mbinrii succesive.

33

c) Executarea produselor in mbinarea succesiv se prezint n tabelul urmtor (exemplul este conceput pentru un lot de 4 piese i 5 operaii cu timpii prevzui n tabel):
0 44

Op T M I 1 M1

Calendar de timp (minute)


P 1 P 2 P 3 P 4

II

M1

P1

P2

P3

P4

III

M1

P1

P2

P3

P4

IV

M1

P1

P2

P3

P4

M1

P 1

P 2

P 3

P 4

Dup cum se observ din grafic, durata ciclului de producie n cazul mbinrii mixte cu transport de o singur pies ntre locurile de munc este de 26 uniti de timp.

34

d) Executarea produselor in mbinarea succesiv se prezint n tabelul urmtor (exemplul este conceput pentru un lot de 4 piese i 5 operaii cu timpii prevzui n tabel):
0 44

Op

Calendar de timp (minute)


P 1 P 2 P 3 P 4

M1

II

M1

P1

P2

P3

P4

III

M1

P1

P2

P3

P4

IV

M1

P1

P2

P3

P4

M1

P 1

P 2

P 3

P 4

n cazul mbinrii mixte cu transport i prelucrare de cte 2 piese, durata ciclului de producie este 32 uniti de timp.

35

Cap. VIII: SISTEME DE ORGANIZARE ALE INTRETINERII SI REPARATIEI UTILAJELOR


8.1 Clasificare. Se cunosc in principal 2 sisteme de intretinere si reparatie a utilajelor: a) pe baza constatarilor (supraveghere sistemica a functionarii utilajelor si consemnarea in cadrul unor fise tinute pe fiecare utilaj a functionarii acestora pentru determinarea intrarii in reparatie si a categoriei reparatiei respective); b) sistemul de reparatii preventiv-planificate; In cadrul sistemului de reparatii preventiv-planificate se cunosc urmatoarele tipuri de interventii: - revizia tehnica (Rt); - reparatia curenta de gradul 1 sau 2 (Rc1 si Rc2); - reparatia capitala (Rk); Revizia tehnica cuprinde operatiile ce se efectueaza inaintea unei reparatii curente sau capitale si consta in reglarea si consolidarea unor piese si subansamble. Reparatia curenta se efectueaza in mod periodic pentru inlaturarea uzurii materiale care reclama inlocuirea unor piese componente ale utilajului sau inlocuirea partiala a unor subansamble. Reparatia capitala se efectueaza dupa expirarea ciclului de functionare prevazut si are in vedere mentinerea caracteristicilor tehnice precum si intampinarea iesirii din functiune prematur. In afara celor descrise mai sus se mai pot intalni: - reparatii accidentale datorata unor defectari neprevazute; - reparatii de renovare (se pot face la utilajele care au trecut prin mai multe reparatii capitale, utilaje ce necesita lucrari de modernizare); - reparatii de avarii (in cazul deteriorarii utilajelor); 8.2 Planificarea repararii utilajelor se face dupa normele tehnice de exploatare elaborate, de regula, de catre constructorul acestora si consta in : - stabilirea duratei ciclului de reparatii; - stabilirea structurii ciclului de reparatii; - indicarea duratei dintre interventii si reparatii; - fixarea timpului de stationare in reparatii;

36

- determinarea procentului costului de reparatii fata de valoarea de inlocuire; 8.3 Exemplu de structura a unui ciclu de reparatii (in ore functionare) Rt
1250

Rt
1250

RC1 2500

RC1 2500

RC1 2500

RC1 2500

RC2 10000

RC2 10000

RC2 10000

Rk = 30000 Pentru cresterea calitatii, reducerea duratei de executie si scaderea cheltuielilor reclamate de reparatia utilajelor se folosesc metode moderne de executare a reparatiilor precum: - metoda de executare a reparatiilor pe subansamble ce consta in demontarea subansamblelor uzate si montarea acelorasi tipuri de subansamble din stocul existent; - metoda repararii utilajelor in flux care consta in demontarea de pe fundatii a acestora si executarea reparatiilor in ateliere specializate; - metoda reparatiilor rapide care consta in stabilirea din timp a tehnologiei de reparatii, asigurarea prompta cu scule si dispozitive necesare, stabilirea utilajelor de mecanizare si automatizare necesare reparatiilor etc.

8.4 Pentru organizarea lucrarilor de reparatii la utilajele complexe se poate folosi metoda grafelor (metoda PERT si metoda CPM) in care scop este necesar a se elabora tabelul cuprinzand activitatile,
37

succesiunea lor, precedentii imediati si durata acestora pentru executarea unei reparatii precum si elaborarea diagramei retelei PERT corespunzatoare. 8.5 Cateva notiuni despre mentenanta industriala Intreprinderea este un sistem ce cuprinde echipamentele necesare procesului de productie si operatorii. Se apreciaza ca aproximativ 30% din capitalul unei intreprinderi il reprezinta echipamentele, deci o valoare semnificativa. Din acest motiv mentinerea echipamentelor in functionare, la parametrii stabiliti, constituie o conditie a obtinerii eficientei intreprinderii. Aceasta activitate este cunoscuta astazi sub numele de mentenanta. In limba engleza mentenance inseamna sustinere. Semnificatia mentenantei este aceea de administrare al intregului proces productiv pentru a-l mentine in functiune la parametrii proiectati. Intr-o definitie larg utilizata, mentenanta /1/ reprezinta o directionare si o organizare a resurselor in vederea stapanirii disponibilitatii si performantelor unui sistem productiv la un anumi nivel. Ideea de a mentine echipamentele in stare de functionare in loc de a le inlocui cu altele noi are un aspect economic si ea s-a conturat in domeniul militar (Hadrian in anul 120 d. H. infiinta in Anglia ateliere de reparat arme). Mentenanta si-a pastrat pana in jumatatea secolului XX caracterul artizanal. Sume mari investite aici in ultimul timp (cca 25% din investitii) au impulsionat conturarea unei teorii a mentenantei (fondata de S. Nakajima in 1971). Acesta a sesizat trei etape in dezvoltarea mentenantei: 1. mentenanta corectiva(pana in 1950) ce presupune reparatii cand se defecteaza echipamentul; ea se bazeaza pe notiuni din ingineria tehnica: uzura, defect, oboseala materialului; 2. mentenanta preventiva(pana in 1970) presupune reparatii planificate ale echipamentelor; ea se bazeaza pe notiuni ale ingineriei economice: eficienta, ciclul de viata; 3. mentenanta sistemica(numita si productiva sau totala) ce se bazeaza pe teoria calitatii (fiabilitate, mentenabilitate, disponibilitate), teoria proiectarii, ingineria sistemica ( se incearca obtinerea unei disponibilitati crescute a intregului sistem productiv: celula de fabricatie, atelier de productie, intreprindere) si pe ingineria umana. In acest mod teoria mentenantei are concepte fundamentale de inginerie. Importanta mentenantei decurge din faptul ca:
38

- a crescut valoarea echipamentelor industriale; - a crescut parcul de utilaje si instalatii; - au crescut pierderile in cazul avariilor; - au crescut cheltuielile de reparatii; Din acest motiv mentenanta isi propune: - mentinerea utilajelor in stare de functionare; - evitarea opririlor accidentale; - modernizarea utilajelor, simultan cu reparatia lor; - limitarea costurilor pentru reparatii;
8.6 Teoria defectarii. Defectul reprezinta pierderea unei functii a echipamentului si el se datoreste aparitiei unor neconformitati (abaterea unei caracteristici de la nivelul prevazut). Starea in care trece echipamentul este de defectare si ea are drept cauza unul sau mai multe defecte. Dupa gravitatea lor se disting patru clase de defecte (ca in tabelul de mai jos) : critice; majore; minore; secundare.

Implicatiile defectarii Accidentari grave Functionare sub parametrii Functionare intermitenta Mentenanta pe teren Intretinere suplimentara Efect suplimentar la instalare Influenta asupra aspectului Aparitie defecte

Clase de defecte Critice Probabil Sigur Sigur Putin probabil Sigur Nu Defecte vizibile Brusca Majore Posibil Sigur Probabil Putin probabil Sigur Da Defecte vizibile Progresiva Minore Nu Probabil Nu Posibil Probabil Nu Defecte vizibile Probabil Secundare Nu Nu Nu Posibil Posibil Nu Posibil neobservabile Nu

Avand in vedere modalitatea de defectare, aceasta poate fi: - partiala incetarea unor functii, fara a duce la iesirea din exploatare; - totala inceteaza toate functiile produsului si nu mai poate fi exploatat; Cauzele defectelor. Defectul apare din cauza unor factori materiali, umani si economici. a) Factorii materiali sunt: - uzura dinamica ca urmare a procesului de frecare si care are drept consecinta degradarea suprafetelor de contact, modificarea

39

dimensiunilor, a formei geometrice si a jocurilor. Ea este un proces progresiv in timp. - uzura statica ce apare ca urmare a influentei mediului (coroziune) - oboseala ce reprezinta fenomenul de rupere a materialului la solicitari obisnuite b)Factorii umani care influenteaza defectarea sunt proiectantii echipamentelor, operatorii si cei care repara utilajele. c)Factorii economici care depind de durata exploatarii si de cheltuielile facute in exploatare.

CAP. IX ORGANIZAREA PRODUCTIEI SI GESTIUNII SDVURILOR


9.1 Fabricarea sculelor, dispozitivelor si verificatoarelor (S.D.V.) are o pondere insemnata in unele intreprinderi. Consumul de scule pe durata de viata a unui utilaj depaseste valoarea acestuia de cateva ori. In S.U.A. productia de SDV-uri este valoric egala cu productia de masini unelte iar in UE productia de SDV-uri este dubla fata de productia de masini unelte. In categoria SDV-urilor, sculele, matritele si modelele de turnatorie reprezinta cate 25% iar dispozitivele de verificare cca. 10% restul reprezentandu-l alte produse. La intreprinderile mari sculariile produc 80% din necesarul de SDV-uri restul fiind cumparat. Necesarul de SDV-uri se stabileste pe baza unor normative sau pe baza consumurilor anterioare, ponderate cu un coeficient. De regula SDV-urile speciale sunt fabricate in interiorul intrepriderii iar cele universale sunt cumparate de la intreprinderile specializate. SDV-urile influenteaza costul unitar al produselor. In cadrul productiei auxiliare SDV-urile reprezinta 25% din valoarea productiei, 33% din fondul de salarii si utilizeaza 35% din numarul de muncitori. La nivelul intreprinderii cheltuielile cu SDV-uri reprezinta 15% in productia de masa, 8% in productia de serie mare, 6% la seria mica si 4 % la productia individuala. Proiectarea si fabricarea SDV-urilor ridica destule probleme. Deoarece deseori timpul de pregatire a fabricatiei se consuma in cea mai mare parte cu proiectarea produsului ce trebuie realizat, ramane putin timp
40

pentru proiectarea SDV-urilor, desi ar trebui acordat ccaa. 60% din timpul de pregatire tehnologica. Dotarea sculariilor este facuta in general cu masini universale deoarece nomenclatorul de fabricatie este vast iar seriile sunt mici. Coeficientul de incarcare al masinilor este mai mic (cca. 65%), dar calificarea muncitorilor trebuie sa fie mai mare. Dotarile variate fac ca productivitatea sa difere mult si aceeasi scula se obtine cu cheltuieli diferite la fabrici diferite. Fabricarea in intreprinderi a sculelor le ofera o independenta dar sculele realizate sunt mai scumpe. O alta problema este gasirea sculelor folosite pentru fabricarea altor scule. Materialele folosite pentru scule sunt mai dure iar ponderea aschierii este in scadere, introducandu-se prelucrarile electrochimice. O solutie gasita pentru reducerea costului SDV-urilor este folosirea modularizarii. Sunt cazuri cand unele scule sunt realizate in sectiile de prelucrare sau invers cand productia de baza se realizeaza in scularii. Acest lucru duce la uniformizarea incarcarii utilajelor. Proiectarea si fabricarea SDV-urilor se desfasoara dupa aceleasi principii ca si productia de baza, creandu-se in intreprinderi sectii de scularie, formate la randul lor din ateliere pentru diferite tipuri de scule (daca este cazul). 9.2 Activitatiile compartimentelor intreprinderii pentru SDV-uri sunt in principal urmatoarele: a) Activitati tehnico-economice: - planificare, achizitii materiale, calcul costurilor SDV-urilor; - metode de fabricatie SDV; - gestionare magazii si depozite de scule; b) Activitati productive: - pregatirea productiei; - executia SDV-urilor si reconditionarea acestora; In planificarea necesarului de SDV-uri se tine seama de normele de consum si de stocurile normate. Fiecare SDV trebuie sa aiba o fisa pentru a se cunoaste timpul folosit. Identificarea sculelor se face dupa sistemul zecimal care cuprinde in ordine : varianta, felul, subgrupa, grupa. De exemplu codul 2102 reprezinta: - grupa: scule aschietoare; - subgrupa: cutite; - felul : strungire longitudinala ; - varianta: incovoiat cu tais suplimentar;
41

9.3 Asigurarea stocului de SDV-uri Deoarece SDV-urile isi cedeaza valoare in timp trebuie sa se tina evidenta stricta a existentului si consumului lor. Stocul de scule este format dintr-un stoc existent in depozitul central S1 si un stoc operativ S2 aflat in cadrul unitatilor de productie. Stocul central este format din stocul curent S3 si u stoc de siguranta S4. Stocul operativ este format din stocul curent S5, stocurile de la locurile de munca S6 si stocul de reconditionare S7. Determinarea marimii acestora s face potrivit metodologiei de calcul a stocurilor de productie. Reprezentarea grafica a stocului total pentru un anumit tip de scula este prezentata in figura de mai jos.

S T O C

S1

S4 S3 S5

T O T A L

S2 S6 S7

Sculele de uz curent se repartizeaza pe baza Inventarului de scule al muncitorului. Sculele de uz temporar se elibereaza la cerere contra unor jetoane cu marca individuala pe care un muncitor le are in dotarea sa. In unele intreprinderi eleberarea sculelor se face si pe baza bonului de lucru. Ascutirea sculelor este facuta fie de muncitorii productivi (cand sunt cantitati mici si fara conditii speciale) fie de muncitori specializati. Transportul sculelor de la magazie la locul de munca se face de catre muncitori auxiliari. Depozitul de scule are ca sarcini:
42

- depozitarea, conservarea, evidenta SDV; - distribuire SDV la locurile de munca; - controlul SDV-urilor restituite, reparatii, casare; 9.4 Calculul necesarului de scule Necesarul de scule pentru o intreprindere se calculeaza dupa urmtoarele metode: a) metoda bazata pe normele de consum foloseste la calculul necesarului pe fiecare fel de scula sau dispozitiv in parte, in raport cu produsele de executat si normele de consum de scule sau dispozitive pe unitatea de produs, conform formulei: Cs = Qi x nci Unde, Cs = consumul de SDV-uri; Qi = cantitatea de prelucrat din produsul i(i = 1 pana la n); nci = norma de consum de scule sau dispozitive pe unitatea de produs i; De exemplu pentru scule aschietoare nc = tm / Tmuz unde, tm = timpul mecanic de prelucrare cu scula pe unitatea de produs Tmuz = timpul mecanic pana la uzura completa a sculei. b) metoda statistica consta in stabilirea consumului de scule la 1000 lei productie sau la 1000 ore de functionare a utilajului, obtinuta pe baza datelor statistice din perioada anterioara; c) metoda de calcul pe baza normelor de echipare tehnologica tine seama de locurile de munca consumatoare de scule si de felurile de SDV-uri cu care trebuie echipate aceste, de numarul de ore de folosire a sculei pe un loc de munca si numarul total de ore de utilizare a sculei pana la uzura completa.

43