Sunteți pe pagina 1din 3

Moara cu noroc Nuvela Moara cu noroc de Ioan slavici este publicata in 1881, in volumul de debut Novele din popor,

reprezentativ pentru viziunea autorului asupra satului. Moara cu noroc de Ioan slavici este o nuvela, adica o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, un fir narativ central; personajele relativ putine pun in evidenta evolutia personajului principal, complex puternic individualizat. Nuvela apartine realismului clasic. Trasaturi realiste sunt: tema, importanta acordat banului, obiectivitatea perspctivei narative, personaje tipice in situatii tipice, tehnica detaliului in descriere si portretizare, dialogul viu, sobrietatea stilului cenusiu, fara podoabe. Tot de realism tine si interesul pentru analiza psihologica realizata prin: monologul interior, stilul indirect liber, autocaracterizarea, notarea gesturilor, a mimici). Tema sustine caracterul realist dar si cel psihologic al nuvelei: efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de inavutire . Din perspectiva sociala, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social, dar pentru asta se confrunta cu personajul negativ, Lica Samadaul ( conflictul exterior). Scriitorul considera ca goana dupa avere zdruncina tihna sufleteasca si duce la pierzanie. Din perspectiva psihologica nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita care este sfasiat de dorinte puternice, dar contradictorii: a ramana cinstit pe de o parte, si sa se imbogateasca alaturi de Lica. Astfel conflictul nuvelei este complex. in nuvela realista se observa tendinta de obiectivare a perspectivei narative, impersonalitatea naratorului, naratiunea la persoana a III-a, atitudinea detasata in descriere. Pe langa perspectiva narativa a naratorului omniscient, intervine tehnica punctului de vedere. Prin intentia moralizatoare, dar si prin constructia simetrica, nuvela este realist-clasica. Titlul nuvelei este mai degraba ironic. Toposul ales, carciuma numita Moara cu noroc inseamna defapt Moara cu ghinion, pentru ca usurinta castigurilor de aici ascunde abateri grave. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale de ordin religios: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste. Alcatuita din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat, o structura narativa complicata Replica rostita de mama soaca la inceputul nuvelei reflecta intelepciunea batraneasca, valorile traditionale in opozitie cu dorinta de avutie a ginerelui Ghita. Cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, Ghita ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani. In expozitiune, descrierea drumului care duce la Moara cu noroc este realizata intro manierea realista prin tehnica detaliului semnificativ si a locului in care se afla carciuma. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului.

Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc tulbura echilibrul familiei ( constituie intriga).Lica este descris in mod direct de narator prin utilizarea tehnici detaliului, notarea amanuntului semnificativ. Cu toate ca isi da seama de pericol, Ghita nu se poate sustrage influentei malefice pe care Lica o exercita asupra lui. In sufletul carciumarului se declanseaza conflictul interior intre dorinta de a ramane cinstit si tentatia de a se imbogati Desfasurarea actiunii se cincentreaza in jurul procesului instrainarii carciumarului fata de familie. Devine mohorat, violent, ii plac jocurile crude, are gesturi de brutalitate fata de Ana, se poarta brutal cu cei mici. Prin monologul interior sunt redate framantarile personajului Ei! Ce sa-mi fac? Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi faca daca e in mine ceva mai mare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insusi vinovat ca are cocoase in spinare Dornic sa faca avere, Ghita se departeaza de Ana si devine complicele lui Lica la diverse nelegiuiri. Punctul culminant al unvelei coincide cu momentul in care Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale. Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica, la sarbatorile Pastelui, lasand-o la carciuma in compania Samadaului, in timp ce el merge sa anunte pe jandarm. Dezgustata de lasitatea sotului, Ana i se daruieste lui lica. Cand se intoarce si realizeaza acest lucru, Ghita o ucide pe Ana, iar el la randul lui este ucis de Raut, din ordinul lui Lica. Deznodamantul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma. Pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea, Lica se sinucide. Singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii. In nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor. Ghita este cel mai complex personnaj din nuvelistica lui Slavici, al carui destin ilustreaa consecintele nefaste ale setei de inavutire. Lica ramane egal cu sine, un om rau si primejdios. Ana sufera transformari interioare, care ii ofera scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei feminine. Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momente de incordare ( trasaturi geturi, caracterizare indirecta ). De asemenea se realizeaza portrete sugestive ( caracterizare directa). Sunt utilizate mijloace de investigatie psihologica precum: scenele dialogate, monologul interior, monologul interior adresat, stilul indirect liber, notatia gesticii. Stilul nuvelei- sobru, concis, fara podoabe- este specific prozei realiste. Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice in discursul narativ. Descrierea initiala are, pe langa rolul obisnuit de fixare a coordonatelor spatiale si temporale, fumctie simbolistica si de anticipare. Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin absenta marcilor subiectivitatii. Dialogul contribuie la caracterizarea indirecta a personajelor

Limbajul naratorului si al personajelor valorifica aceleasi registre stilistice: limbaj regional, ardelenesc, limbaj popular. Intelesul clasic-moralizator este sustinut de zicale si proverbe populare. Opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela realista deoarece are ca trasaturi: oglindirea vietii sociale si a vietii de familie, importanta acordata banului, creearea de personaje tipice, descrierile detaliate, sobrietatea stilului.