Sunteți pe pagina 1din 3

Mitomania

Cea mai simplista definiie a mitomaniei este aceea de tendina patologica de a mini. Practic, mitomania se manifesta prin denaturarea adevrului sau prin nscocirea unor ntmplri extraordinare de ctre o persoana, cu scopul de a atrage atenia celor din jur asupra sa, de a iei in evidenta i a obine admiraia si simpatia anturajului. n 1905, psihiatrul francez E. Dupr a denumit astfel o tendina patologic, mai mult sau mai puin voluntar i contient, spre minciun, spre crearea de poveti imaginare (fabulaie) , spre imitarea strilor organice anormale (simulare). Se disting trei forme clinice: mitomania vanitoas, mitomania maligna i mitomania pervers. Mitomania vanitoas se gsete n mincinosul lui P. Corneille sau n Tartarin, personajul lui A. Daudet, cele mai bune ilustrri literare. Subiectul, n intenia de a capta atenia cuiva, de a seduce sau de a uimi, se ded la fabulaii mincinoase care l pun n general ntr-o situaie avantajoas. Acest tip de mitomanie poate lua forma unei autoacuzri mincinoase sau a unui comportament de simulare. Apariia si manifestarea mitomaniei sunt legate de domeniul afectivitii. Mitomanul minte pentru a se simi bine, pentru a se simi securizat. El nu poate face fata realitii de a fi o persoana tearsa, capacitile sale neoferindu-i posibilitatea unei afirmri reale si atunci face apel la minciuna, ca la o ultima resursa. In acest mod el reuete sa i gseasc o satisfacie afectiva pe care realitatea concreta nu i-o poate oferi. Tocmai de aceea, de regula eroul acestor povestiri imaginare este tocmai autorul lor. El se simte deosebit de satisfcut atunci cnd, in urma celor povestite, anturajul i da crezare, l consider inteligent, altruist, o persoan extraordinara. In ceea ce privete scopul acestor minciuni mitomanul nu urmrete prin ticluirile sale atingerea vreunui scop utilitar, ci nsui faptul minciunii, aceasta reprezentnd una dintre deosebirile fundamentale dintre minciuna patologica si cea "normala". De regul, mitomanul este contient de caracterul absurd al produciilor sale dar recompensa afectiva pe care o primete atunci cnd minte este att de importanta pentru el

nct nu se poate abine. Acest obicei al denaturrii adevrului poate avea insa, din pcate, urmri negative. Ea poate duce la alterarea relaiilor cu cei din jur odat ce acetia sesizeaz caracterul fictiv al relatrilor mitomanului, poate isca nenelegeri, certuri si chiar destrmarea unor relaii de cuplu. Exista anumite "grade" ale mitomaniei. Cel despre care am vorbit pana acum este cel mai putin patogen, in sensul ca aceasta forma se caracterizeaza prin faptul ca individul este constient de minciunile sale i nu prezinta i alte simptome, modificri comportamentale care sa i tulbure sau chiar impiedice activitatea de zi cu zi si relatiile cu cei din jur. Din pacate insa, putem intalni mitomania si ca fenomen nedeliberat, fapt de care persoana in cauza nu este constienta, caz in care ea se constituie intr-un siptom patologic. Aceasta situatie poate sa apara in cazul unei isterii sau a unor tulburari de personalitate, diagnostice mai grave si mai ample decat in cazul primei categorii. In plus, exista autori care iau in considerare si o alta forma de mitomanie, respectiv "mitomania conventionala". In cazul acesteia este vorba despre exagerarile care apar atunci cand sunt relatate povestiri "adevarate", cu scopul de a obtine sau a intretine o stare de buna dispozitie. Este ,de exemplu, cazul unor vanatori sau pescari care "impodobesc" realitatea cu elemente de suspans sau prelungesc firul actiunii tocmai pentru a-i face pe ascultatori s o savureze din plin. Mitomania malign se observ la autorii de scrisori anonime i la mistificatori, care gsesc, cel puin pe termen scurt, beneficii reale n fabulaia lor. Intenia de a face ru altuia se asociaz deci cu plcerea nelciunii. Mitomania pervers adaug plcerii de a nela i de a face ru cutarea unor beneficii reale. Se observ la impostori, care profit de un statut social fictiv, sau la escroci. Oricare ar fi avantajele obinute i rul fcut altuia, resortul principal al mitomaniei rezid din plcerea pervers de a abuza de ncrederea altuia. Din acest punct de vedere, mitomania a putut fi comparat cu exhibiionismul sexual: mitomanul gsete satisfacii n efectul produs. Mai misterioas rmne atitudinea subiectului fa de fabulaia sa. Contient de caracterul ei fictiv, el pare s gseasc o plcere n a juca un rol, n a intra n pielea personajului sau n aciunea pe care o inventeay. Originile mitomaniei sunt mai puin cunoscute. S-a pus accentul pe trsturile narcisistice ale personalitii, interesat numai de propria imagine i fr un ataament autenticfa de alii. A fost de asemenea invocat persistena anormal la vrsta adult a unei

tendine normale din copilrie legat de descoperirea puterii comunicrii fictive i de satisfacia ludic de a construi o lume imaginar. Dup E. Dupr, mitomania nu este numai aciunea de a fabula sau de a mini, ci este o adevrat constituie, un tip de dezechilibru care i determin pe unii debili, pe unii psihopai, s elaboreze n permanen relatri de evenimente i de acte care nu au avut loc, dar despre care semenul e fcut s cread c autorii relatrii au fost martori i actori, descriindu-se , n general, ntr-o poziie avantajoas. Pe cnd psihopatologia lui Dupr rmne pur descriptiv i conduce la impasul unor constituii psihosomatice i al perversitii mitomaniace , aceea a lui Freud i a elevilor si se va angaja, prin prisma studierii isteriei i a sugestiei, n conceptul unui clivaj al Eului. Problematica fantasmei i a realitii va fi mai trziu elucidat de H. Deutsch i de W. Stekel, care explic att credina particular ct i dedublarea personalitii n relatarea mitomaniac.

S-ar putea să vă placă și