LOGOS

Cuvintul pentru mesajul crestin

Termenul logos inseamna cuvint. A patra evanghelie îl între-buinþeaza pe logos ca un termen

consacrat atunci cind il numeste pe Isus Cuvintul; dar inainte de a ajunge la acea utilizare
speciala, dorim sa studiem modul obisnuit în care este folosit în NT. Natural, el este unul dintre
cele mai comune dintre toate cuvintele grecesti, dar, asa comun cum este, cu cit îl studiem mai
mult, cu atit mai mult vom vedea o bogatie de semnificatii.
In toate traducerile romanesti: cuvint sau Cuvintul.

Ho logos, cuvintul, devine aproape un sinonim pentru ,mesajul" crestin. Marcu ne spune ca
Isus predica multimilor cuvintul (Marcu 2:2). In pilda, saminta pe care a semanat-o semanatorul
era cuvintul (Matei 13:19). Lucrarea lui Pavel si a prietenilor sai era sa predice Cuvintul (Faptele
14:25). Despre acest cuvint se spune de foarte multe on ca este Cuvintul lui Dumnezeu (Luca 5:1;
11:28; Ioan 10:35; Faptele 4:31; 6:7; 13:44; 1 Cor.14:36; Evrei 13:7). Uneori el este Cuvintul
Domnului (1 Tes. 4:15; 2 Tes. 3:1). Si o data el este Cuvintul lui Cristos (Col. 3:16).

Genitivele în greaca pot sa fie sau subiective sau obiective. Daca aceste genitive sint
subiective, expresiile se refera la cuvintul pe care l-a dat Dumnezeu, cuvintul pe care l-a dat
Domnul, si cuvintul pe care l-a dat Cristos. Daca ele sint obiective, ele se refers la cuvintul care
spune despre Dumnezeu, sau despre Domnul sau despre Cristos. Dupa toate probabilitatile, in
aceste expresii este inclus atit sensul subiectiv cit si acela obiectiv. Aceasta inseamna ca mesajul
crestin, logosul, cuvintul, este ceva care a venit de la Dumnezeu; nu este descoperirea unui om, ci
darul lui Dumnezeu; si este ceva care vorbeste despre Dumnezeu, ceva ce omul nu ar fi putut sa
descopere singur.
Tocmai faptul ca acest cuvint, logos este intrebuintat pentru mesajul crestin este foarte
semnificativ. El inseamna un mesaj vorbit si de aceea inseamna ca mesajul crestin nu este ceva
invatat din carti, ci ceva transmis de la om la om. Papias, scriitorul crestin din secolul al
doilea, spunea ca el a invatat mai mult din
glasul care este viu si care locuieste decit din oricare alts carte. Mesajul crestin se transmite
mult mai adesea prin personalitatea vie decit prin pagina tiparita sau scrisa.
Acest cuvfnt, acest logos, are anumite functii.

(i) Cuvantul judeca (loan 12:48). Un catehism vechi intreaba ce se va intimpla daca nu se tine
seama de adevarurile relatate in el. Raspunsul lui este ca va urma condamnarea, si o condam

nare mult mai mare" pentru ca cititorul a citit aceasta carte. Faptul ca ai auzit adevarul nu
inseamna doar ca ai obtinut un privilegiu; el inseamna si ca ti s-a dat o responsabilitate.
(ii) Cuvantul purifica (loan 15:3; 1 Tim. 4:5). El purifica denuntind raul si indicind binele. El
mustra ceea ce este gresit si indeamna la ceea ce este corect. El purifica in sensul ca elimina
greselile vechi; si el purifica in sensul ca indeamna la not virtuti. (iii) Prin cuvant vine credinta
(Faptele 4:4). Nici un om nu poate sa creada in mesajul crestin ping nu il aude. Cuvfntul este ceea
ce ii dy omului ocazia sa creada; si dupa ce a auzit el insusi Cuvantul, lui ii revine datoria de a le
da si altora aceeasi sansa de a-1 auzi, ca sa poata sa creada si ei.
(iv) Cuvantul este agentul nasterii din nou (1 Petru 1:23). Un lucru este adevarat, dupa cum
spunea G. K. Chesterton: "Orice este omul, el nu este ceea ce a fost destinat sa fie". El trebuie sa
se schimbe atit de radical" incit schimbarea nu poate sa fie numita altfel decit o nastere din nou,
far Cuvfntul este primul agent in acea schimbare extraordinary de re-creatie.
Studiul cuvintului logos devise de prima importanta atunci cind studiem ceea ce ne spune NT
ca trebuie sa facem cu acest logos.
(i) Logosul trebuie sa fie auzit (Matei 13:20; Faptele 13:7; 13:44). Crestinului ii revine
sarcina ascultarii. Printre multele voci ale lumii, el trebuie sa-si aplece urechea la mesajul care
este mesajul lui Dumnezeu. El nu va avea niciodata ocazia de a sti, daca nu are ocazia sa asculte.
(ii) Logosul trebuie sa fie primit (Luca 8:13; lacov 1:21; Faptele 8:14; 11:1; 17:11). Exists un
auz care este ceva pur exterior. Sau fluxul de cuvinte se revarsa deasupra ascultatorului si auzirea
for nu produce asupra lui nici un efect, sau el asculta si respinge totul, ca si cind nu ar avea nimic
de a face cu el. Nu este suficient ca mesajul crestin sa fie ascultat, el trebuie primit in inima si in
minte si trebuie sa fie insusit.
(iii) De logos trebuie sa te tii strins (Luca 8:13). Grecii descriau timpul cu ajutorul unui
adjectiv care inseamna „timpul care sterge toate lucrurile". Orice cuvint poate sa fie auzit si
acceptat un timp, iar apoi poate sa fie uitat de trecerea timpului. Mesajul crestin trebuie sa fie
retinut intentionat. El trebuie mentinut pe primul plan al mintii, trebuie meditat asupra lui, astfel
incit sa fie retinut si sa nu fie pierdut.

(iv) In logos trebuie sa ramii (loan 8:31). Exista intotdeauna o sfera de ginduri si de idei in
care un om isi are viata" miscarea si fiinta; in care isi odihneste viata si dupa care isi conduce
activitatea. Mesajul crestin trebuie sa fie lucrul prin care si dupa care trebuie sa traiesti.

(v) Logosul trebuie pastrat (loan 8:51; 14:23; 1 loan 2:5; Apoc. 3:8). El este un mesaj care nu
constituie o cunoastere numai pentru minte; el este o directive pentru viata. El nu are ca rezultat
speculatia, ci actiunea. Ceea ce cere el este ascultare. El nu reprezinta doar o cunostinta asupra
careia poti sa reflectezi; el este o etica si o lege careia i te supui.
(vi) Logosul trebuie marturisit (Faptele 8:25; Apoc. 1:2). El este ceva despre care intreaga
viata a unui orn trebuie sa marturiseasca. El poate sa demonstreze ca l-a primit numai prin trairea
lui. El este ceva pe care omul trebuie sa fie pregatit sa arate ca il accepts" in orice societate. Este
ceva despre care intreaga lui viata si actiune trebuie sa spuna: "Eu stiu si marturisesc ca acest
lucru este adevarat".
(vii) Logosul este ceva care trebuie slujit (Faptele 6:4). El este ceva care comports unele
datorii. El nu este doar ceva acceptat de om pentru sine insusi, ci ceva pe care el trebuie sa
doreasca sa-l transmita si altora. Logosul nu este doar ceva ce educe bogatie propriului sau suflet;
el este de asemenea ceva pentru care el trebuie sa fie pregatit sa-si cheltuiasca intreaga viata.
(viii)Logosul este ceva care trebuie vestit. In sensul acesta exists doua cuvinte care sint
intrebuintate in mod special. In 2 Tim. 4:2 este intrebuintat cuvintul kerussein, care este cuvintul
folosit pentru un crainic care face o proclamatie. In Faptele 15:36 si 17:13 este intrebuintat
cuvintul kataggellein, care este cuvintul utilizat pentru a face o declaratie oficiala care se bucura
de autoritate. Proclamatia trebuie sa fie facuta cu autoritate si certitudine. Proclamatia este facuta
astfel fiindca, atunci cind prezentam mesajul crestin altora, not nu spunem: ,Eu afirm acest lucru",
ci spunem: "Asa spune Domnul".
(ix) Logosul trebuie rostit cu indrazneala (Faptele 4:29; Fil. 1:14). Cu citiva ani in urma s-a
publicat o carte cu titlul sugestiv No More Apologies (Sa renuntam la scuze). Se pare ca am
incercat prea adesea sa venim in intimpinarea lumii, ca ne-am straduit prea mult ca sa indulcim
mesajul crestin dupa gustul lumii, ca 1-am diluat si 1-am lipsit de putere, pentru ca sa-1 facem
mai putin pretentios si" ca atare, mai atragator. Modul nostru de a proclama logosul trebuie sa
aiba o calitate ferma.
(x) Logosul trebuie sa fie explicat (Faptele 18:11). Mesajul crestin incepe cu o proclamare,
dar el trebuie sa continue cu o explicare. Una dintre slabiciunile cele mai grave ale Bisericii este
aceea ca atit de multi oameni nu stiu ce este crestinismul cu adevarat" care este crezul sau si ce
reprezinta el; si una dintre greselile cele mai grave in predici este aceea ca ele adesea cheama la
crestinism fara sa explice persoanei chemate ce este crestinismul. Invatatura este o parte esentiala
a mesajului crestin.
(xi) Trebuie sa se actioneze in virtutea logosului (Iacov 1:22). Mesajul crestin nu este ceva
exclusiv teoretic, ceva care se asimileaza in sala de lectura, ceva care sa serveasca acrobatiei
mintale a unui grup de discutii. El este ceva care trebuie trait in viata cotidiana.
(xii) Logosul poate sa insemne persecutie si suferinta (1 Tes. 1:6; Apoc. 1:9). Probabil ca in
aceasta tara nu va trebui sa murim pentru credinta noastra; dar va trebui sa traim pentru ea, si vor
exista vremuri cind va trebui sa alegem intre ceea ce este usor si ceea ce este corect.
Daca relatia noastra cu logosul se bazeaza pe obligatii, ea va fi in mod inevitabil predispusa la
greseli.
(i) Este posibil ca logosului sa nu i se acorde crezare (1 Petru 2:8) on din cauza ca
ascultatorul il considera prea bun ca sa fie adevarat" on fiindca in gindirea lui care is dorintele
drept reali tati, ascultatorul nu doreste ca logosul sa fie adevarat" pentru ca el ii condamna viata si
cauta sa-I schimbe.
(ii) Logosul poate sa fie luat sau poate sa fie inabusit (Mat. 13:22; comp. Marcu 4:15).
Ispitele, impulsurile si pasiunile vietii pot sa-1 faca pe om sa uite mesajul crestin la scurt timp
dupa ce 1-a auzit. Activitatile, ingrijorarile si placerile vietii pot sa ia atit de mult din viata si
timpul unui om incit mesajul crestin este inabusit si scos afara din viata lui, nemaiavind loc sa
respire.
(iii) Logosul poate sa fie alterat si falsificat (2 Cor. 2:17; 4:2). Ori de cite on cineva incepe
sa-si asculte propria lui voce si nu o mai asculta pe acesa a lui Dumnezeu, versiunea lui cu privire
la mesajul crestin va fi deformata si neadecvata. Ori de cite on uita sa-si verifice ideile si
conceptiile cu Cuvintul si Spiritul lui Dumnezeu, el va produce o versiune a mesajului crestin care
este a lui si nu a lui Dumnezeu. Continuind sa faca acest lucru, el poate sa ajunga in final, sa
iubeasca mai mult propriul sau sistem decit iubeste adevarul lui Dumnezeu.
(iv) Logosul poate sa fie facut ineficient (Marco 7:13). Este extrem de usor sa respingi
mesajul crestin prin argumente logice, sa-l vopsesti cu interpretari umane, s6-i complici
simplitatea cu conditii si rezerve si explicatii. Ori de cite on consideram mesajul crestin ca si ceva
cu care trebuie sa ajungem la o intelegere, mai curind decit ceva in fata caruia trebuie sa
capitulam sintem in pericol ca sa-l facem ineficient. Fara predarea in fata mesajului, acesta nu
poate sa aiba efectul lui deplin.
Cind incepem sa examinam continutul din NT al mesajului crestin, incepem sa apreciem, ca
niciodata pInA acum, bogatiile acestei credinte care ne este oferita. Cuvintul logos este folosit in
NT cu cel putin sapte genitive diferite care exprima in ce consta mesajul. Sa le cercetam.
(i) Mesajul crestin este un cuuint al Vestii Bune (Faptele 15:7). Ea ne aduce vesti despre
Dumnezeu care fac ca inima sa cinte de bucurie. Descoperirea dragostei este intotdeauna cea mai
mare zi in viata unui barbat; iar mesajul crestin 11 conduce pe om ca sa descopere insasi dragostea
lui Dumnezeu.
(ii) Mesajul crestin este un cuuint al adeuarului (Ioan 17:7; Efes. 1:13; Iacov 1:8). Intreaga
viata este o cautare dupa adevar. „Ce este adevarul?" a spus glumind Pilat, si n-a asteptat raspun
sul. Este posibil sa fie ass, dar viata este intolerabila daca nu are niste repere fixe in ea. Mesajul
crestin este ceea ce-1 face pe om sa se simta sigur.
(iii) Mesajul crestin este un cuuint al vietii (Fil. 2:16). Mesajul crestin este acela care ii
permite unui om sa-si inceteze simpla existents si sa inceapa sa traiasca. El ii daruieste viata care
se scrie cu majuscula V.
(iv) Mesajul crestin este un cuvant al justificarii (Evrei 5:13). El ii spune omului in ce consta
bunatatea; el ii arata omului ce este bunatatea; el ii da acestuia noi standarde pentru viata; el ii da
putere sa se inalte pina la ele, o putere care nu este a lui, caci prin puterea lui proprie n-ar putea sa
le atinga.
(v) Mesajul crestin este un cuvant de reconciliere (2 Cor. 5:19). insasi esenta lui este ca
Dumnezeu nu este dusmanul nostru ci prietenul nostru. Realitatea este ca nu Dumnezeu avea
nevoie sa se impace cu noi; NT nu se exprima niciodata astfel; noi am fost aceia care aveam
nevoie sa fim reconciliati cu Dumnezeu. Darul cel mare al mesajului crestin consta in faptul ca el
inlatura instrainarea dintre om si Dumnezeu facilitind cea mai mare prietenie posibila.
(vi) Mesajul crestin este un cuvant al salvarii (Faptele 13:26). El este un cuvint al mintuirii.
El i1 mintuie pe om de legaturile rele, cu care este legat. El il intareste, ca sa invinga ispitirile
celui rau si ca sa faca ceea ce este bine. El il scapa de pedeapsa care i s-ar cuveni daca ar fi ca
Dumnezeu sa-1 trateze dupa merit si nu cu dragoste. El il scoate pe om din starea de moarte in
care se gaseste in aceasta viata, si in care ar trebui, de drept, sa se gaseasca si in viata viitoare.
(vii) Mesajul crestin este un cuvant al crucii (1 Cor. 1:18). El este relatarea despre Acela care
a murit in locul oamenilor. El este relatarea unei iubiri care nu s-a oprit, pina nu a atins limitele
sacrificiului, si care a demonstrat, asadar, ca Dumnezeu intreprinde totul, sufera total, si jertfeste
total de dragul omului. Inima logosului crestin este crucea.
In NT exists o utilizare a cuvintului logos ca termen consacrat. Ea apare in prologul celei de a
patra evanghelii, si culmineaza in acea afirmatie mare: „Cuvintul (logos) S-a facut trup si a locuit
printre noi" (Ioan 1:14). Aceasta este una dintre cele mai mari afirmatii din NT si va trebui sa
sapam adinc, daca dorim sa prindem cite ceva din semnificatia ei.
(i) Trebuie sa incepem prin a ne aminti ca in limba greaca logos are doua semnificatii. (a) El
inseamna cuvint, si (b) el inseamna ratiune si aceste doua semnificatii sint intotdeauna
intrepatrunse.
(ii) Trebuie sa incepem cu fondul iudaic al acestei idei. In gindirea iudaica, un cuvint era
mai malt decit un sunet care exprima o gindire; un cuvint infaptuia literalmente ceva. Cuvintul
lui Dumnezeu nu este doar un sunet; el este o cauza eficienta. In relatarea cu privire la creatiune,
Cuvintul lui Dumnezeu creeaza. Dumnezeu a zis: „Sa fie lumina!" Si a fost lumina (Gen. 1:3).
Prin Cuvintul Domnului au fost facute cerurile... caci El a vorbit si s-a facut (Ps. 33:6, 9). El a
trimis Cuvintul Sau si i-a vindecat (Ps. 107:20). Cuvintul lui Dumnezeu va implini planurile lui
Dumnezeu (Is. 55:11). Trebuie sa ne amintim intotdeauna ca in conceptia iudeilor, Cuvintul lui
Dumnezeu nu se limita doar la afirmarea unor lucruri; el infaptuia lucrurile.
(iii) S-a ajuns la o perioada in care iudeii si-au uitat limba ebraica; aramaica a devenit limba
lor. A fost necesar ca scripturile sa fie traduse in aramaica. Aceste traduceri sint denumite
„Targumuri". Dar in simplitatea sentimentelor umane din VT, actiunile, reactiile si gindurile sint
atribuite lui Dumnezeu. Autorii Targumurilor au simtit ca aceasta este mult prea uman; si in
asemenea cazuri, ei au intrebuintat o locutiune pentru numele lui Dumnezeu. Ei nu vorbeau despre
Dumnezeu ci despre Cuvintul, Memra lui Dumnezeu. Aceasta este ceea ce s-a intimplat, in Ex.
19:17, Targumurile spun ca Moise i-a scos pe oameni din tabara ca sa se intilneasca cu Memra,
Cuvintul lui Dumnezeu, in loc sa spuna, simplu, cu Dumnezeu in Deut. 9:3 Cuvintul lui
Dumnezeu, Memra, este acela care este un foc mistuitor. In Is. 48:13 citim: Mina Mea a intemeiat
pamintul; si dreapta Mea a intins cerurile. In Targumuri acest pasaj suna astfel: Prin Cuvintul
meu, Memra, am intemeiat pamintul, si prin puterea Mea am atirnat cerurile. Rezultatul final a
fost ca scripturile iudaice in forma for populara au continut la tot pasul expresia Cuvintul, Memra
lui Dumnezeu; iar Cuvintul era intotdeauna cel care infaptuia lucrurile; si nu numai cel care le
afirma.
(iv) Sa ne amintim ca Ratiunea si Cuvantul sint strins corelate. In gindirea iudaica mai exists
inca un concept important - conceptul Intelepciunii (sophia). Aceasta se poate vedea in special in
VT, in cartea Proverbelor. Prin Intelepciune Dumnezeu a intemeiat pamintul (Prow. 3:13-20).
Pasajul important este in Prov. 8:1-9. Acolo Intelepciunea este din vesnicie, inainte de a fi existat
pamintul: ea era cu Dumnezeu in ziua creatiei. Aceasta idee a fost mult dezvoltata in cartile dintre
Testamente. In Eclesiasticul 1:1-10 exista imaginea Intelepciunii care a fost creata inaintea tuturor
lucrurilor si care este impletita in creatiune. In Intelepciunea lui Solomon, Intelepciunea lucreaza
toate lucrurile (8:5). Dumnezeu a facut toate lucrurile prin Cuvintul Lui iar pe om prin
intelepciunea Lui (9.1, 2). intelepciunea a fost instrumentul lui Dumnezeu in creatie si ea este
intretesuta in toata lumea.
Astfel in gindirea iudaica avem doua conceptii care sustin ideea ca Isus este Cuvintul, logosul
lui Dumnezeu. In primul rind, Cuvintul lui Dumnezeu nu este numei vorbire; el este putere in al
doilea rind, este imposibil sa separi conceptele de Cuvint si Intelepciune unul de celalalt si
Intelepciunea lui Dumnezeu a fost aceea care a creat si a penetrat lumea pe care a facut-o
Dumnezeu.
Catre sfirsitul secolului intii, Biserica crestina era confruntata cu o problema acuta de
comunicare. Biserica fusese crescuta in leaganul culturii iudaice, dar acum trebuia sa-si prezinte
mesajul unei lumi grecesti, fatg de care categoriile iudaismului stint cit se poate de straine. Dupa
cum se exprima Goodspeed: ,Un grec care dorea sa devina crestin era chemat sa-L accepte pe Isus
ca si Cristosul, Mesia. El intreba, in mod normal, ce inseamna aceasta, si trebuia sa i se faca o
scurta introducere in gindirea apocaliptica iudaica. Nu exista oare nici o modalitate de a fi
introdus direct in valorile civilizatiei crestine, fara ca sa fie directionat, am putea sa spunem chiar
abatut din drum si fortat sa treaca prin iudaism? Este crestinismul obligat sa adopte intotdeauna
un vocabular iudaic?"
Prin anul 100 d.Cr. traia in Efes un om care se numea Ioan, si care a sesizat aceasta problema.
Probabil ca avea mintea cea mai luminata din toata Biserica crestina; si dintr-o data el a vazut
solutia. Atit iudeul cit si grecul posedau conceptia referitoare la logosul lui Dumnezeu. Oare nu
puteau cele doua idei sa fie sintetizate? Sa ne ocupam de atmosfera greaca in care a trebuit sa
lucreze loan.
(i) Cu mult timp inainte, in 560 i.d.Cr. traia, tot in Efes, un filozof grec pe nume Heraclit. El
concepea lumea ca pe un flux. Totul este intr-o permanenta schimbare; nu exista nimic static in
lume. Dar daca totul se schimba in permanenta, cum de lumea nu este un haos total? Raspunsul
lui era ca ,toate lucrurile se desfasoara conform logosului". In lume exista o minte si o ratiune care
lucreaza; acea minte este mintea lui Dumnezeu, logosul lui Dumnezeu; si logosul este acela care
face ca lumea sa fie un cosmos organizat si nu un haos lipsit de ordine.
(ii) Aceasta idee referitoare la o minte, la o ratiune, la un logos care conducea lumea i-a
fascinat pe greci. Anaxagora vorbea despre mintea (nous) care „conduce toate lucrurile". Platon
declara ca logosul lui Dumnezeu este acela care mentine planetele pe traseul for si care face ca
anotimpurile si anii sa se repete la timpul potrivit. Dar stoicii, care in anii scrierii NT erau in
perioada lor de glorie, au fost aceia care au indragit cu pasiune aceasta conceptie. Asa cum spune
Cleanthes, pentru ei acest logos al lui Dumnezeu ,cutreiera pretutindeni, prin toate lucrurile".
Timpurile, anotimpurile, mareele, stelele in cursul for au fost ordonate de logos; logosul a fost
acela care a dat sens lumii. Mai mult chiar, mintea omului insusi era o parte din acest logos.
„Ratiunea nu este nimic altceva decit o parte din spiritul divin imersionat in trupul uman",
spunea Seneca. Logosul a fost acela care a dat sens universului si omului; si acest logos nu era
altceva decit mintea lui Dumnezeu.
(iii) Aceasta conceptie a fost adusa pe culmea cea mai inalta de catre Filon, un iudeu din
Alexandria care urmarea scopul de a uni intr-o sinteza cea mai inalta gindire a iudeilor si a
grecilor. Pentru el logosul lui Dumnezeu era inscris si gravat in structura tuturor lucrurilor".
Logosul este ,cirma cu care cirmaciul universului piloteaza toate lucrurile". ,Fiecare om este
inrudit in intelegere cu logosul divin". Logosul este marele preot care pune sufletul inaintea lui
Dumnezeu". Logosul este puntea dintre om si Dumnezeu.
Acum putem sa intelegem semnificatia extraordinarei afirmatii a lui loan: ,Cuvintui S-a
facut trup".
(i) El, (loan), imbraca crestinismul intr-o haina pe care un grec putea sa o inteleaga. Iata o
chemare pentru noi. El a refuzat sa mai exprime crestinismul prin categorii iudaice uzate. El s-
a folosit de categorii pe. care lumea contemporana le cunostea si le intelegea. Biserica a dat
gres in repetate rinduri in aceasta insarcinare datorita comoditatii mintale datorita fricii de a nu
se rupe de trecut, datorita spaimei de erezii; dar ,omul care vrea sa descopere un nou continent
trebuie sa accepte pericolul de a naviga pe o mare care nu este cartografiata". Daca urmarim sa
spunem vreodata oamenilor despre mesajul crestin, trebuie sa folosim limba pe care ei pot s-o
inteleaga, Exact acest lucru l-a facut loan.
(ii) El ne-a dat o noua cristologie. Numindu-L pe Isus Logosul, Ioan a spus doua lucruri
despre Isus. (a) Isus este puterea creatoare a lui Dumnezeu venita la oameni. El nu se limiteaza
doar la pronuntarea cuvintului cunoasterii; el este cuvintul puterii. El nu a venit doar ca sa ne
spuna ceva, ci mai curind, ca sa faca ceva pentru noi. (b) Isus este mintea intrupata a lui Dum-
nezeu. Am putea foarte bine sa traducem cuvintele lui Ioan in felul urmator: ,Mintea lui Dumnezeu
a devenit om". Un cuvint este intotdeauna ,exprimarea unui Gind" si Isus este exprimarea perfecta
a gindirii lui Dumnezeu cu privire la oameni.
Ar fi bine sa redescoperim si sa predicam din nou pe Isus Cristos ca pe logosul, Cuvintul iui
Dumnezeu.
Analiza semantica a unor termeni din Noul Testament, de William Barclay.