CAP 1.

CONTINTUL SI DINAMICA POLITICILOR DE MEDIU

1.1. CONTINUTUL PM Politica de mediu reprezint un ansamblu coerent de msuri i mijloace prin a cror operaionalizare se urmrete conservarea capacitii de suport a CN. Opiunea pentru un ansamblu coerent i nu pentru un sistem de msuri i mijloace, atunci cand ne propunem s definim politica de mediu, e reflexul scrii spaiale la care se pune in practic PM, dar i al diversitii i eterogenitii CN i a naturii profund probabilistice a relaiilor dintre componentele acestuia. PM, avand ca finalitate conservarea capacitii de suport, nu exclude, ci presupune desfurarea activitilor economico-sociale. Prin aceasta, se ofer un rspuns factorilor de decizie (poltic, economic, social), care manifest anumite reineri mai putina disponibilitate pentru asumarea politicii de mediu in planul preocuprilor curente i nu conjuncturale (ex. : la un credit, o sponsorizare promovarea imaginii). Subliniem, totui, c exist i un caz particular al conservrii capacitii de suport, excluzand activitile economico-sociale, acela al prezervrii CN (atunci cand capacitatea de suport a unui ecosistem sau complex de ecosisteme e foarte mic sunt necesare restricii absolute privitoare la activitile economico-sociale). Prezervarea e un caz particular al conservarii. Din punctul de vedere al arhitecturii, PM e astfel structurat incat s includ: 1. politica reglementrilor in domeniu, 2. politica de stimulare economico-financiar a activitilor de conservare CN, 3. politica de modificare a comportamentului consumatorilor, productorilor intr-un sens favorabil conservrii CN, 4. politica de asigurare a suportului informaional pentru eficientizarea actului decizional in domeniu. Alturi de acest profil pe vertical al politicii de mediu, putem identifica i un profil pe orizontal, in msura in care, de drept i de fapt, PM transgreseaz politicile economice i sociale (celelalte politici- econ, agric, turism au si componente de mediu). 1. Politica reglementarilor Prin politica reglementrilor e asumat un nivel minim al calitii CN, stabilit in funcie de bunstarea populaiei umane. Desigur, satisfacerea trebuinelor umane pe baza resurselor, serviciilor generate de CN, trebuie s se realizeze in baza principiului dezvoltrii durabile, respectiv fr a afecta semnificativ posibilitile de dezvoltare, exprimare a generaiilor viitoare. Politica de reglementare vizeaz atat aspecte punitive, imperative, cat i permisive ( pentru flexibilizarea impunerii reglementrilor de mediu). Politica de reglementare are ca forme de exprimare: -legea mediului -coninutul acordului i autorizaiei de mediu -formatul standard al evalurii impactului de mediu -formatul standard al comunicrilor de mediu

Elaborarea i punerea in practic a PM2 reflect in afar de cadrul oferit de Legea Mediului, la scar macro sau de acordul integrat de mediu, la scar micro, i o serie de termeni de referin, cum ar fi aceia legai de: - elaborarea studiului de impact i evaluarea impactelor, - elaborarea planului de aciune in cazul unor accidente ecologice, - elaborarea rapoartelor de mediu (pentru a asigura o comunicare mai transparent in domeniu). Un loc aparte in politica de reglementare (component a PM) il ocup activitile cu riscuri ecologice majore. Pentru astfel de activiti sunt stabilite : - nomenclatoare ale produselor periculoase, - reguli de manipulare i depozitare, precum i de utilizare. Dei necesar, politica reglementrilor exprim mai mult o opiune de comand i control pentru elaborarea i punerea in practic a PM. Contrabalansarea acestei elaborri de tip comand-control in PM e realizat de politica stimulrii economico-financiare. 2. Politica stimularii economico-financiare Principiul de baz, care este i trebuie respectat in politica economico-financiar, e acela de extindere a rolului reglator al mecanicii economiei de producie. De reinut c abordarea de tip comand-control i cea stimulativ nu sunt contradictorii, relaia dintre acestea fiind de complementaritate. Dei abordarea stimulativ gsete o disponibilitate mai mare din partea agenilor economici ( intrucat e vizat contextul decizional i nu decizia in sine ), exist situaii in care deciziile i efectele acestora privind CN trebuie s se incadreze intr-un orizont de timp mai scurt, dat fiind urgena soluionrii unor probleme de mediu. Aceast situaie se poate inregistra nu numai ca urmare a unor factori direci care afecteaza sever funcionarea CN, cat i indireci legai de funcionarea mecanic, funcionarea economic de pia concureniale. Ex: - Politica de reglementare vizeaza standarde (de mediu, de emisie) - Politica indirecta(stimultativa) vizeaza taxa pe emisii = afecteaza contextul, nu decizia in sine opteaza intre a platitaxa sau a reduce poluarea Eficiena primelor 2 componente enunate ale PM e profund marcat de o a treia component a PM: 3. Politica educationala. Se apreciaz c rolul educaiei e esenial in soluionarea situaiilor conflictuale dintre sistemul socioeconomic i CN ( eco-criza). In esen, politica educaional trebuie s conduc la: - reconsiderarea locului i rolului populaiei umane in cadrul ecosferei, - inelegerea corect a caracterului multidimensional a CN, - asumarea nevoii de solidaritate fa de fenomenele i procesele care afecteaz sau pot afecta funcionarea CN. Existena partenerilor pentru un dialog eficient, realizarea de parteneriate pe teme legate de conservarea CN sunt, in cea mai mare parte, condiionate de politica educaional.

4. Politica informationala Cea de-a patra component a PM, politica informaional, ii relev importana in contextul trecerii ctre o societate bazat pe cunoatere, in care informaiile devin o resurs tot mai important pentru asigurarea competitivitii economice, stabilitii sociale i ecologice. Aplicarea politicii informaionale ca suport pentru politica de mediu e condiionat, pe de o parte, de asigurarea bazei de date i informaii privind mediului corespunztoare calitativ, cantitativ i structural, iar pe de alt parte, de accesul la informaie. a.) In ceea ce privete baza de date i informaii, putem lua in considerare diferitele rapoarte privind starea mediului, nivelul de dezvoltare al factorului uman, precum i o serie de studii legate de metabolismul sistemului socio-economic i efectele acestuia asupra CN: - bilanul de mediu, - audit de mediu, - studii de impact + informaiile rezultate din activitatea de cercetare in domeniul mediului ca proces de adancire al cunoaterii, structurii i dinamicii CN intr-un context cauzal, explicativ. b.) In ceea ce privete accesul la informaie, reinem urmtoarele aspecte: respectarea dreptului de proprietate asupra informaiilor, reglementarea accesului la informaii i furnizarea acestora i costul informaiei. Legea informaiilor clasificate i legea dreptului de autor asigur cadrul necesar in acest sens, problema ce rmane de rezolvat fiind al costului informaiei. Statul trebuie s ii asume, in mod special, asigurarea condiiilor pentru valorificarea datelor i informaiilor de mediu, ca premis a creterii eficienei strategiilor i politicilor de mediu.

1.2. DINAMICA POLITICILOR DE MEDIU Dinamica politicilor de mediu reflect, fr indoial, evoluia cunoaterii mecanismelor de funcionare a CN, dar i disponibilitatea factorilor decizionali de a-i asuma eforturile pt conservarea CN. Atat timp cat mediul a fost perceput ca un rezervor inepuizabil de resurse i servicii i ca un depozit oricat de extensibil pentru deeuri/reziduri, PM2 au fost lipsite de substan i incoerente. Momentul care a marcat declansarea interesului in diferite medii decizionale fa de conservarea CN l-a reprezentat primul raport al Clubului de la Roma Limitele creterii, ale crui concluzii au fost validate de declanarea in 72-73 a crizei de materii prime i materiale. In faa unei asemenea vulnerabiliti, problema de mediu a inceput s fie asumat tot mai responsabil, mai intai in plan politic i apoi in plan economic-social. Prin urmare, incepand cu 71, putem vorbi de o prim generaie a politicilor de mediu, caracterizate prin: - preocuparea pentru conservarea resurselor i reducerea polurii, - abordarea politicilor de mediu de pe poziii sectoriale - aplicarea cu preponderen a principiului economic poluatorul pltete. Observm, prin urmare, c PM de inceput erau, in bun msur, reflexul contientizrii unor situaii conjuncturale: criza de materii prime. Astfel, prin PM se urmrete conservarea resurselor naturale, 3

considerandu-se c e suficient pentru a asigura dezvoltarea in continuare a politicii de dezvoltare economicsocial. Centrarea PM doar pe anumite resurse, fr a lua in calcul mediul ca sistem este expresia unei abordri sectoriale, care i-a atins limitele de eficien intr-un timp relativ scurt. Opiunea pentru aplicarea principiului poluatorul pltete a reprezentat i reprezint o soluie care s asigure tranziia ctre o abordare de tip holist, integrator. Dar, a imprimat PM2 din prima generaie o dimensiune preponderent corectiv i nu preventiv ( in raport cu cerinele eficienei, demersurile preventive fiind incontestabil mult mai importante). O dat sesizate limitele primei generaii de PM, reflectate, de altfel, in procesul de adancire i globalizare a ecocrizei, activitatea de cercetare in domeniu a fost impulsionat, iar rezultatele acesteia au condus la necesitatea proiectrii unei noi generaii de PM, avand urmtoarele caracteristici: -au un caracter participativ, -sunt concepute i puse in practic respectand teoria general a sistemelor( respectand cerinele abordrii holiste) -extinderea bazei sociale a procesului de elaborare i punere in practic. Poate c situaia in care sunt cel mai evidente astfel de caracteristici o reprezint problema deeurilor, problem a crei soluionare nu se mai bazeaz preponderent pe recuperare, reciclare, revalorificare, depozitare ci pe prevenire. De asemenea, a doua generaie a PM subliniaz nevoia de solidaritate intre instituiile guvernamentale, administrative, sectorul privat i societatea civil. Tranziia de la prima la a doua generaie a PM a fost dificil din cauza disponibilitii reduse a factorului economic i social de a propune i asuma eforturi intr-un domeniu in care eficiena e perceptibil in orizonturi mari i foarte mari de timp. Reticena acestor categorii de factori a fost diluat. Ins, pe msur ce cercetrile teoretico-metodologice i aplicative au demonstrat c intre decizia de dezvoltare economico-social i decizia de conservare a CN nu exist relaii antagoniste i nici mcar contradictorii, ci relaii de potenare reciproc. Putem evoca, in acest sens, un studiu realizat in SUA asupra relaiei dintre performana economic i cea ecologic, privite ca reflex al politicii de dezvoltare economico-social i al PM practicate la nivelul fiecrui stat federal (51). Coreland seriile de date a indicatorilor de msurare a performanei economico-sociale, respectiv evoluia produsului intern al productivittii muncii, al numrului locurilor de munc cu cele ale indicatorilor de performa ecologic ( de msurare direct i indirect a severitii PM) s-a constatat c, in statele federale cu o PM mai sever, performana ec-social nu numai c nu a fost afectat ci s-a consolidat.

CAP 2.POLITICA DE MEDIU A UE SI A ROMANIEI

Ca obiective ale PM a UE reinem: -conservarea, protecia i imbuntirea calitii mediului -protecia sntii umane -utilizarea prudent i raional a resurselor naturale -promovarea de msuri la nivel internaional in vederea tratrii problemelor regionale de mediu in corelaie, desigur, cu problemele ec-sociale Pentru atingerea unor astfel de obiective, PM a UE se bazeaz pe urmtoarele principii : -principiul poluatorul pltete (internalizarea externatitilor negative de mediu) -p aciunii preventive -p precauiei, activat cand exist indicii c o activitate sau alta poate s genereze o serie de pagube de mediu -p proteciei ridicate a mediului; UE ii propune s asigure conservarea la cel mai ridicat nivel posibil a CN -p integrrii PM cu celelalte politicii de dezvoltare ec-social -p proximitii, implicarea comunitilor in formularea i adoptarea deciziilor de mediu. Documentele care stau la baza operaionalizrii PM a UE sunt reprezentate de programele de aciune pentru mediu (PAM) 1. Primele dou programe se refer la perioada 73-81 i se caracterizeaz prin - abordarea sectorial a proteciei mediului, - atenia principal fiind acordat proteciei apei i aerului, - au fost promovate standarde minime pentru controlul polurii. Constatm, prin urmare, faptul c cele 2 PAM se suprapun momentului declanrii crizelor de energie i materii prime, ceea ce a declanat interesul pentru pentru proiectarea i asumarea unei PM coerente. Un aspect atipic il reprezint, totui, faptul c atenia s-a indreptat spre protecia aerului i a apei i nu asupra materiilor prime naturale necesare in mod direct celor mai multe activiti economice. Oricum, avand ca int i protecia apei, cele 2 programe prefigurau i doreau s contracareze tendina de inrutire a resurselor de ap, care, din pcate, a fost confirmat in forme tot mai evidente, omenirea indreptandu-se in prezent ctre una din cele mai complicate crize: criza apei. 2. Urmtoarele dou PAM acoper perioada 1982-1992 i reflect o schimbare calitativ a viziunii privind necesitatea conservrii CN, a cilor, mijloacelor i instrumentelor de atingere a obiectivelor in acest domeniu. Persist, ins, increderea funciar capacitatea pieei concureniale de a soluiona inclusiv problemele de mediu. Relevant e, in acest sens, preocuparea de armonizare a obiectivelor dezvoltrii pieei comunitare cu obiectivele conservrii CN. Se poate constata, ins, o echilibrare a raportului de fore intre susintorii dezvoltrilor economico-sociale i cei ai conservrii CN, intrucat cele 2 programe admit c obiectivele de mediu susin in egal msur nu numai conservarea CN,ci si cresterea competitivitatii economice. 5

Acest aspect a reprezentat un semnal foarte important pentru apariia premiselor formrii i consolidrii parteneriatelor pentru mediu intre administraia public, mediul privat i societatea civil ( ideea c o PM activ ar induce, cel puin pe termen scurt i medu, o incetinire a creterii i dezvoltrii economice a scindat atat lumea tiinific, cat i factorii decizionali i societatea civil. Experiena i date empirice au demonstrat, ins, c asumarea unei PM mai severe a fost insoit de o imbuntire a indicatorilor macroeconomici: PIB, productivitatea muncii, nivelul de ocupare a forei de munc, nivelul veniturilor populaiei. Aceste concluzii erau previzibile, de fapt, intrucat scderea diferitelor forme de presiune asupra CN inseamn, de fapt, reducerea consumurilor specifice de energie, de materii prime, scderea rebuturilor, a pierderilor de orice fel sau , in mod generic, scderea produciei de deeuri. Toate acestea determin o cretere a competitivitii economice. PAM III i PAM IV promoveaz ideea integrrii PM2 cu politica de dezvoltare economico-social. Regsim, prin aceasta, recunoaterea caracterului tridimensional al dezvoltrii durabile. (ec-soc-eg). Astfel spus, cele dou programe promoveaz la nivel instituional conceptul de dezvoltare durabil. 3. In mod firesc, PAM, avand o baz coerent, face ca al cincilea program (1993-2000) s fie intitulat Ctre o dezvoltare durabil. PAM V asigur PM a UE o strategie: cea a dezvoltrii durabile. Creterea nivelului de cunoatere, precum i relevana unor aspecte practice au determinat asumarea, prin PAM V a PM ca politic transversal, ale crei efecte trebuie s se regseasc in toate celelalte politici comunitare. PM devine, astfel, un factor stimulativ pentru promovarea progresului tehnic pe criterii ecologice i pentru creterea, pe aceast cale, a performanei sistemului socio-economic. Un alt aspect pozitiv al PAM V il reprezint proiectarea PM i punerea in practic a acesteia in condiii de consens. Astfel spus, PM trebuie s se reflecte nu doar diversitatea componentelor CN i a interdependeelor dintre acestea, ci i diversitatea intereselor fa de resursele i serviciile generate de CN. Dat fiind natura, uneori contradictorie, a intereselor fa de CN, eficientizarea PM impune identificarea unor soluii de compromis care s fac posibil asumarea PM de ctre segmente largi ale societii pe baz de consens. De asemenea, PAM V , in spiritul unei PM bazat pe consens, marcheaz trecerea de la o PM avand ca filosofie mijloacele de comand-control la o politic de mediu de tip preventiv. In acest scop, PAM V acord o importan mai mare instrumentelor indirecte pentru conservarea CN, respectiv instrumentelor economice i fiscale. 4. PAM VI (2001-2010) Alegerea noastr, viitorul nostru identific 4 arii prioritare in urma analizei punerii in practic a PAM V. Cele 4 arii prioritare sunt: -schimbrile climatice i creterea global -protecia naturii i biodiversitii -sntatea in raport cu mediul -conservarea resurselor naturale i gestionarea deeurilor Pentru atingerea obiectivelor reprezentate de cele 4 arii prioritare, PAM VI propune msuri: -aplicarea legislaiei de mediu a UE -obligativitatea evalurii impactului asupra mediului pentru toate politicile comunitare -asigurarea condiiilor pentru realizarea parteneriatului dintre productori i consumatori, a.i. s fie identificate problemele de mediu, precum i soluiile acestor probleme 6

-asigurarea accesului general la informaiile de mediu -asumarea unor eforturi mai mari pentru combaterea polurii urbane i utilizarea corespunztoare a terenurilor cu scopul conservrii peisajelor mediilor naturale. Pornind de la cele 4 arii tematice, prin PAM VI au fost promovate 7 strategii tematice: 1. protecia solului, 2. protectia i conservarea mediului marin, 3. controlul utilizrii pesticidelor, 4. poluarea aerului, 5. mediul urban, 6. reciclarea deeurilor i 7. gestionarea resurselor naturale. Probabil ca in PAM VII, problema nu va mai fi atat aceea a reciclrii deeurilor ( problema deeurilor este una dintre cele mai importante) cat a prevenirii producerii de deseuri. Fiecare din cele 7 strategii tematice e structurata in doua parti, respectiv prezentarea situatiei in domeniu, cu scopul identificarii problemelor, si definirea masurilor, solutiilor posibile. Pana la sfarsitul perioadei PAM VI au fost operationalizate 6 strategii tematice. Calitatea aerului e o strategie initiata prin programul Aer curat pentru Europa -2001, si incluzand un set de recomandari integrate, menite sa reduca riscurile asupra sanatatii umane si mediului. Protectia solului directie in care primul pas a fost facut in 2002 prin publicarea de catre Comisia Europeana a comunicarii Catre o strategie tematica pentru protectia solului; prin aceasta comunicare a fost formulata pentru prima oara in mod independent, de sine statator necesitatea protejarii solului. Limitarea uilizarii pesticidelor a fost marcata prin comunicarea Comisiei Europene intitulata Catre o strategie tematica pentru utilizarea pesticidelor in contextul dezvoltarii durabile. Obiectivele formulate in acest domeniu sunt: -minimizarea riscurilor asupra sanatatii si mediului generate de utilizarea pesticidelor; -realizarea unui control mai bun asupra distributiei si utilizarea pesticidelor; -substituirea substantelor active periculoase din compozitia pesticidelor cu unele mai prietenoaase fata de mediu; -stimularea obtinerii de produse fara utilizarea pesticidelor; -realizarea unei monitorizari mai bune, mai transparente a circuitului pesticidelor. Protectia si conservarea mediului marin: strategie lansata prin comunicarea omonima a UE in 2002. Lansarea acestei strategii e pe deplin justificata, avand in vedere ca ecosistemele marine, costiere au cel mai bun randament, dar si ca aceste zone sunt supuse unei presiuni antropice tot mai vizibila prin rata de degradare a lor. Reciclarea si prevenirea producerii deseurilor- 2003, reprezinta un ansamblu de directii de actiune, avand ca obiectiv cresterea ratei de recuperare si reciclare a deseurilor, precum si scaderea productiei de deseuri. 7

2.1. SUPORT INSTITUTIONAL LA NIVEL EUROPEAN Parlamentul european reprezinta forumul democratic al uniunii, membrii sai fiind grupati in functie de partidele politice din care provin si nu in functie de nationalitate La nivelul UE au loc adevarate miscari transnationale; ca principale atributii Parlamentul UE redacteaza directive si reglementari, propune amendamente la directive si reglementari, are dreptul de a interpela Consiliul UE si Comisia UE, investeste Comisia UE ( desemnata pe o perioada de 5 ani, ca si parlamentul, reprezinta practic un guvern al UE). De asemenea, Parlamentul monitorizeaza aplicarea politicii UE, controleaza bugetul UE, aprob acordurile internationale de cooperare, asociere, aderare. Parlamentul UE e alcatuit din 20 de comitete care pregatesc sesiunile plenare la Bruxelles . Consiliul UE e principala institutie cu putere de decizie in cadrul UE. Consiliul e format din reprezentanti la nivelul ministerial al fiecarui stat membru. Prin urmare, compozitia consiliului se schimba in functie de problemele dezbatute pe ordinea de zi a Consiliul. Consiliul coordoneaza politica economica, controleaza bugetul, ratifica acorduri internationale negociate de Comisia europeana, adopta legislatia uniunii sub forma de reglementari si directive. Legislatia UE ( reglementari si directive) sunt obligatorii pentru statele membre, dar numai dpdv al obiectivelor urmarite, fiecare stat membru are libertatea de a-si alege caile/ mijloacele specifice de atingere a obiectivelor. In cadrul Consiliul UE functioneaza Comitetul Reprezentantilor Permanenti ai statelor membre. Consiliul UE reuneste sefii de state si guverne, avand menirea principala de a directiona si dinamiza activitatea consiliului si mai ales a Comisiei UE. Consiliul UE nu trebuie confundat cu Consiliul Europei, cu sediul la Strasbourg. Comisia Europeana are rolul de aparator al tratatelor, avand puteri de initiativa legislativa si executiva. Numarul de comisari se stabileste in functie de marimea fiecarui stat. Momente cheie Politica de Mediu Primul moment a fost reprezentat de Conferinta ONU asupra Mediului de la Stockholm din 1973 sau 1972, cand a aparut primul Program de Actiune pentru Mediu (PAM I) 1978 PAM II 1981- in Comisia Europeana se infiinteaza Directia Generala pentru Protectia Mediului 1983- PAM III 1986- elaborat actul unic european care asigura suportul legislativ al UE 1987- PAM IV 1992- PAM V 1997- PM este considerata politica orizontala a UE ( Tratatul de la Amsterdam), aspectele de mediu trebuie sa se integreze in politicile sectoriale 2000- PAM VI 2001- Conferinta de la Gothenburg; a fost adoptat conceptul de dezvoltare durabila pentru strategia comunitara de dezvoltare pe termen lung 2003- Strategia UE de Mediu si Sanatate 8

Obiectivele politicii de dezvoltare durabila Domenii de interes -controlul asupra schimbarilor climatice -promovarea unei sanatati de calitate -lupta impotriva excluziunii sociale si scaderea migrarii demografice -o mai buna gestionare a resurselor -ecologizarea transportului -limitarea saraciei in lume, promovata de dezvoltare 1. Controlul asupra schimbarilor climatice Obiectiv general - stoparea schimbarilor climatice si a costurilor provocate de acestea societatii Obiective operationale -cresterea temperaturii medii la suprafata solului cu nu mai mult de 2 grade Celsius in raport cu temperatura medie inregistrata in epoca preindustriala (1850) Pentru aceasta % CO2 trebuie sa fie mai mica de 550 parti per milion (PPM) -reducerea cu 8% fata de nivelul anului 1990 a emisiei gazelor cu efect de sera Activitati : -Evaluarea politicilor comunitare in materie de schimbari climatic -Program pe 10 ani de punere in practica a retelei mondiale a sistemelor de observare a Terrei -Plan de actiune in domeniul biomasei 2. Promovarea unei sanatati de calitate Obiectiv general -promovarea unei sanatati publice de calitate si ameliorarea protectiei fata de amenintarea la adresa sanatatii Obiective operationale -continuarea promovarii normelor de sanatate si de bunastare a animalelor -incetinirea extinderii maladiilor evitabile legate de stilul de viata prin politicile de sustinere a sanatatii si de prevenire a maladiilor 4. O mai buna gestionare a resurselor Obiectiv general -conservarea capacitatii Terrei de a favoriza viata sub toate formele sale, respectand limitele resurselor naturale ale planetei si promovand o productie si un consum durabil pentru a decupla cresterea economica de degradarea mediului. 3. Lupta contra excluderii sociale si controlul asupra migratiei democratice : Obiectiv general : 9

reducerea nr persoanelor expuse la riscul de saracie si in primul rand a riscului de saracie pentru copii Obiective operationale : - modernizarea protectiei sociale pentru a face fata imbatranirii populatiei - elaborarea unei politici comunitare privind imigrarea legala - favorizarea educatiei si formarea pe durata intregii vieti Actiuni : - comunicarea UE privind non- discriminarea si egalitatea de sanse pentru toti - 2010 an european al luptei impotriva excluziunii si a saraciei - Noua generatie de fonduri structurale si de coeziune 5. Dezvoltarea transportului pe baze durabile Obiectiv general : - Realizarea demersurilor pentru ca sistemul de transport sa raspunda nevoilor socio- economice, minimizand pagubele provocate de transport asupra economiei, societatii si mediului. Obiective operationale : - Gestionarea cererii de transport pentru a reduce efectele negative ale cresterii transporturilor - Reducerea emisiei de gaze cu efect de sera intr-un ritm superior celui de crestere a consumului de combustibil pentru transport - Vehiculele noi trebuie sa reduca in medie emisia de CO2 la 140 grame/km in perioada 2008-2009 si la 120 grame/km pana in 2012. - Introducerea normelor de emisie EURO5 pana la sfarsitul anului 2010 cu aproximativ 6% din carburantul utilizat trebuia sa fie biocarburant - Reducerea poluarii sonore datorate transportului. Actiuni : - Introducerea de tarife pentru infrastructura de transport 6. Lupta impotriva saraciei in lume si promovarea dezvoltarii Obiectiv general : - Promovarea activa a dezvooltarii durabile in intreaga lume si monitorizarea politicilor interne si externe ale UE in legatura cu nivelul de compatibilitate cu dezvoltarea durabila mondiala, precum si cu angajamentele internationale. Obiective operationale : - Reducerea saraciei externe si a foametei - Reducerea mortalitatii infantile cu 2/3 pentru copii sub 5 ani - Ameliorarea sanatatii maternale - Combaterea unor boli. In sprijinul politicii de mediu la nivelul UE sunt promovate o serie de strategii : 1. Strategia de dezvoltare durabila 10

2. Programul de promovare a ONG-urilor active in domeniul protectiei mediului. 3. Politica integrata a produselor. Aceasta strategie este premergatoare formarii pietelor ecologice intrucat prin directiile de actiune se urmareste minimizarea efectelor negative pe intreg ciclu de viata al produsului. 4. Acordurile voluntare pentru protectia mediului si poluarii 5. Promovarea taxelor si impozitelor de mediu in cadrul pietei unice.

2.2 POLITICA DE MEDIU IN ROMANIA Asumarea in plan institutional a PM a Romaniei a fost marcata de infiintarea in 90 a Ministerului Mediului. In 92 are loc elaborarea primului document continand, in mod explicit, obiectivele PM a Romaniei, document care a suferit imbunatatiri in 1996 si 2002. In mare, strategia nationala pentru protectia mediului reprezinta o radiografie a starii CN dpdv cantitativ, structural si calitativ, dar si un set de principii si prioritati ale PM: conservarea si imbunatatirea conditiilor de sanatate a oamenilor, dezvoltare durabila, prevenire a poluarii, conservarea biodiversitatii, conservarea mostenirii culturale si istorice, aplicarea principiului poluatorul plateste. Aceste principii si domenii de actiune au frost insotite de precizarea, stabilirea prioritatilor. Regasim, in acest sens, in documentul mentionat ca domenii prioritare: mentinerea si imbunatatirea starii sanatatii populatiei si a calitatii vietii, conservarea randamentului CN, apararea impotriva calamitatilor si accidentelor naturale. Documentul, in forma sa revizuita 92-96 a stat, prin urmare, la baza PM nationale pana in 99, cand a fost adoptat programul national de aderare la UE. In perioada 1999-2003, programul a inregistrat actualizari anuale si a fost insotit si de alte documente, cum ar fi: raportul privind starea mediului in Romania. Acestia au fost pasi importanti in efortul de apropiere a PM nationale de aceea a UE. Raportul privind starea mediului in Romania corespunde , de fapt, cu prima parte a strategiei nationale de protectia mediului, strategie la care se adauga in 2002: strategia nationala de gestionare a deseurilor, urmata si de programul national de actiune sau planul national de gestionare a deseurilor. Important de subliniat e faptul ca aceste documente reflecta o schimbare a filosofiei in domeniu, avand ca element central extinderea bazei sociale a deciziei de mediu. De exemplu: in cazul planului national de gestionare a deseurilor au fost implicati reprezentanti ai industriei, ai ministerelor implicate, ai ONG, ai institutului national de cercetari in ingineria mediului. Planul de gestionare a fost structurat pe doua parti: - caracter general= identificate tipurile de actiuni reclamate de aplicarea strategiei nationale de gestionare a deseurilor; de asemenea, in aceasta prima parte au fost mentionate entitatile implicate, termenele de realizare a activitatilor, costurile si sursele de finantare a acestora; -proiecte concrete/punctuale prin care erau vizate obiectivele din domeniul gestionarii deseurilor. 11

Un alt document care a marcat drumul spre maturizare a PM in Romania este reprezentat de Foaia de Parcurs pentru aderarea Romaniei la UE. Prin acest document, PM era proiectata ca o politica orizontala si avea ca punct de plecare, evident, transpunerea legislatiei europene pentru protectia mediului la nivel national. Prin Foaia de Parcurs, pe termen scurt au fost vizate evaluarea generala a nevoilor existente (evaluarea costurilor aplicarii directivelor de mediu ale UE, evaluarea costurilor necesare elaborarii studiilor de impact si a evaluarii propriu-zise a impactului. Au mai fost vizate dezvoltarea de planuri de actiune, completate cu strategii de finantare. Alte obiective au fost: pregatirea legislatiei de mediu prin consultarea partilor interesate, consolidarea suportului institutiilor pentru aplicarea legislatiei de mediu. Pe termen lung, prin Foaia de Parcurs obiectivele vizau in principal definitivarea adoptarii si punerea in practica a legislatiei de mediu a UE. Un rol important in cresterea eficientei PM in Romania l-au jucat o serie de programe: PHARE, ISPA, LIFE, Agenda 21, Facilitatea Globala pentru Mediu. Agenda 21 (program in derulare) reprezinta o strategie globala de actiune a ONU, adoptata in 1992, ca raspuns la multiplicarea si diversificarea tipurilor si formelor de impact a activ. economic financiar a CN. Elementul inovator al Agendei 21 il reprezinta implicarea tot mai mare a comunitatilor de mediu in elaborarea planurilor de actiune pentru protectia mediului si responsabilizarea atingerii obiectivelor prevazute prin plan. Facilitatea Globala pentru Mediu reprezinta reflexul tendintelor evidente de globalizare a eco-crizei. Scopul programului a fost acela de a facilita aplicarea planurilor nationale de actiune pentru protectia mediului prin imbunatatirea surselor si mecanismelor de fiantare. Importanta acestui program rezulta din capacitatea limitata a tarilor mai putin dezvoltate de a asigura resursele necesare punerii in practica a PM nationale, dar avand un caracter evident international.

CAP 3. ELABORAREA SI OPERATIONALIZAREA PM

3.1 ETAPELE ELABORARII PM I. Identificarea si delimitarea problemelor de mediu, inclusiv prin consultarea unor grupuri reprezentative si calificate de oameni in legatura cu o problema sau alta de mediu. Necesitatea apelarii unor grupuri calificate se justifica pe de-o parte prin reducerea costurilor cu informarea membrilor grupului, iar pe de alta parte prin imbunatatirea datelor si informatiilor despre mediu. II. Evaluarea PM anterioare cu scopul identificarii zonelor neacoperite precum si a potentialilor factori de blocaj. Data fiind complexitatea CN ca sistem si pe cale de consecinta limitele cunoasterii in acest domeniu, PM nu poate acoperi de la bun inceput intreaga cazuistica ce caracterizeaza gestionarea CN. De aceea, prin evaluarea PM anterioare se urmareste identificarea directiilor de extindere a sferei de cuprindere a PM, precum si cauzele care au grevat aplicabilitatea si eficienta PM. Astfel, gandita fiind ca o politica orizontala care transgreseaza toate celelalte politici, PM ca si celelalte politici trebuie fundamentata tinand cont de impactul pe care il are asupra sistemului socio-economic. Mai mult, aceasta necesitate a imbracat forma unei legi care conditioneaza adoptarea si promulgarea legislatiei de evaluare a impactului acesteia intr-un domeniu sau altul. 12

III. Formularea prioritatilor. In general, raritatea resurselor la care se adauga proiectia pe termen mediu si lung a profitabilitatii programelor si proiectelor de mediu impune stabilirea prioritatilor de actiune in orice domeniu, inclusiv al PM. Pentru aceasta se impun doua directii de actiune - adoptarea criteriilor pentru stabilirea prioritatilor - asigurarea unei mai mari transparente a demersului de stabilire a prioritatilor In primul caz apare necesitatea recurgerii la analiza cost-avantaj, cost-eficacitate, risc-avantaj, multicriterial In al doilea caz sunt vizate modalitatile de implicare a unui numar cat mai mare de utilizatori in domeniul mediului pentru stabilirea prioritatilor. IV. Formularea strategiei si a tacticii Pentru asigurarea eficientei in plan operational, proiectarea strategiei si a tacticii de mediu trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte: 1) cresterea audientei strategiei si tacticii de mediu; trebuie sa se regaseasca in cresterea responsabilitatii sociale fata de un asemenea domeniu decizional; importanta responsabilitatii sociale care excede oricarei alte forme de responsabilitate deriva din insasi natura/caracteristicile CN, acesta fiind, datorita caracteristicilor sale, un bun public deosebit de complex; 2)armonizarea intertemporala a etapelor elaborarii politicii de mediu a.i. sa se asigure nu numai coerenta in spatiu, ci si in timp a scopului, obiectivelor si activitatilor subsumate politicii de mediu; 3)formularea clara a scopului si obiectivelor; subliniem in acest context ca scopul strategiei si tacticii trebuie sa fie reflexul unei situatii problematice identificate la nivel national, dar avand si importante conexiuni regionale si globale 4) asigurarea interoperabilitatii intre structurile institutionale si civile; interoperabilitatea trebuie proiectata si evaluata tinand cont de rolul pe care il are schimbarea comportamentului individual si de grup intrun sens favorabil conservarii CN. Schimbarea comportamentului se poate realiza in mod obligatoriu prin reglementare sau in mod voluntar (asumat) pe baza unei motivatii interne sau externe. Motivatia interna poate fi de natura contextuala (grup de presiune) sau financiara (stimulente), iar motivatia externa se realizeaza prin comunicare. 5) stabilirea sistemului de instrumente pentru conservarea CN; avem in vedere instrumente de tip comanda-control( standarde pentru protectia mediului) si instrumente economice sau indirecte pentru protectia mediului: taxe pe emisie, permise de poluare negociabile, subventii de mediu, garantii de mediu. Formularea strategiei si a tacticii de mediu trebuie sa asigure premisele necesare exprimarii componentelor politicii de mediu (privite din punct de vedere operational) si anume instrumentele utilizate, tintele vizate, domeniile de reglementare si scara spatiala de reglementare. De exemplu: instrumentul poate fi reprezentat de o taxa pe inputurile activitatii economico-sociale, generatoare de efecte negative asupra CN. Tinta vizata ar putea fi, de ex, reducerea poluarii cu nitriti si nitrati, generata de folosirea fertilizatorilor in agricultura. Domeniul de reglementare ar putea fi fermierul, producatorul de ingrasaminte chimice, dar si producatorul de echipament pentru controlul poluarii sau agentului economic aflat in imposibilitatea conformarii cu standardele de mediu, cu restrictiile prevazute in acordul integrat de mediu. Astfel, taxa pe fertilizatori suportata de producatorul de astfel de substante va fi transferata intr-o masura mai mare sau mai mica asupra fermierilor, inhiband cererea pentru fertilizatori. La randul sau, producatorul de echipamente pentru 13

scaderea si controlul poluarii mediului poate beneficia de subventionarea activitatii sale a.i. preturile de livrare a echipamentelor sa fie mai accesibile posibililor utilizatori. In procesul de flexibilizare a impunerii reglementarilor de mediu nu e lipsit de importanta nici mecanismul prin care un poluator care nu dispune inca de un suport financiar corespunzator, de solutii tehnice eficiente cu scopul conformarii e sustinut financiar sub forma de subventii. V. Definirea modelului de finantare a politicilor de mediu Asupra surselor si modelului de finantare a PM isi pun amprenta serie de factori exogeni si endogeni. Factori endogeni : structura cheltuielilor pe categorii de activitati si regimul juridic si tehnic al proprietatii. In ceea ce priveste structura cheltuielilor, identificam 2 categorii de activitati: -asistenta tehnica si investitionala -activitate curenta si de intretinere: activitate operationala, activitate de intretinere, activitate de comunicare si constientizare a publicului, activitate administrativa, activitate stiintifica. Regimul juridic si tehnic al proprietatii isi pune, de asemenea, ampenta asupra surselor de finantare si profilului PM ( regim juridic-> dimensiunea proprietatii, regim tehnic -> distributie spatiala a proprietatii) Factori exogeni: performanta sistemului socio-economic, continutul si coerenta politicilor de dezvoltare, sistemul institutional si legislativ. E evident faptul ca asigurarea suportului financiar pentru PM depinde in mare masura de performanta sistemului socio-economic la nivel local, regional, national ( micro-mezo-macro) In al doilea rand, obiectivele politicii de dezvoltare nu trebuiesc schimbate/abandonate in functie de interesele politicii, doctrinele politice. Evitarea acestui inconvenient presupune disponibilitatea la efort pentru toate entitatile politice, administrative si ale societatii civile in directia stabilirii numitorului comun, a unor obiective de interes national. Desigur, astfel de obiective pot fi atinse in baza unei doctrine social-politice sau alta. -> prin alte cai se vizeaza aceleasi obiective. Definirea surselor si mecanismelor ale finantarii PM se face pe baza unei serii de principii: -pp coevolutiei: care reflecta relatia biunivoca CN sistem socio-economic -pp valorificarii optime a resurselor naturale in consens cu cerintele conservarii capacitatii de functionare a CN (! Vezi raportul rata biologica-rata ecologica de prelevare a resurselor naturale) -pp eficacitatii: vizeaza diminuarea si/sau eliminarea riscului producerii unor fenomene si procese de mediu ireversibile (riscul inregistrarii unor pierderi intrinseci) -pp coerentei: presupune armonizarea obiectivelor dezvoltarii economico-sociale cu obiectivele de conservare a CN. In ceea ce priveste imbunatatirea profilului financiar a PM, sunt de luat in seama si mecanisme precum: 1) bioconversia debitelor restante la fondul national de mediu (materiale, nu bani) 2) biorestituirea garantiei de mediu; pentru derularea unor activitati (mai ales minier) se cer garantii de mediu, care sunt deblocate in momentul in care agentul economic si-a indeplinit obligatiile de mediu (un ONG poate folosi garantia de mediu pentru activitatea de indeplinire a obligatiilor de mediu ) 3) taxe si impozite pe resursele naturale ( o arie protejata aduce turism) 3.2. CERINTELE ELABORARII PM 14

-integrarea politicilor de mediu -abordarea holista si reflectarea conditiilor de risc si incertitudine -armonizarea efectelor distributive ale PM 3.2.1.. INTEGRAREA POLITICILOR DE MEDIU Asumata ca politica orizontala, PM trebuie sa se regaseasca, de drept si de fapt, in politicile din celelalte domenii ( chiar structura operatorilor in managementul mediului reflecta o astfel de preocupare ~ comitetul interministerial pentru PM)

3.2.1.1.PREMISELE SI PRINCIPIILE INTEGRARII PM PREMISE 1) promovarea planificarii anticipative; ceea ce presupune tinte pe termen mediu si lung, care sa orienteze si sa dimensioneze eforturile de armonizare a politicii de conservare a CN cu politicile de dezoltare a sistemului socio-economic; 2) imbunatatirea metodelor si tehnicilor de evaluare a impactului PM asupra politicilor din celelalte domenii; disponibilitatea de asumare a unor obiective ale PM in formele specifice fiecarui domeniu de activitate va depinde de acuratetea metodelor si tehnicilor de stabilire a efectelor PM asupra respectivelor domenii; 3) crearea conditiilor pentru extinderea bazei sociale a deciziilor din toate domeniile de activitate ( prin aceasta se realizeaza o mai buna valorificare a experientei colective, dar si o distributie mai echitabila a riscurilor economice, ecologice si sociale; 4) formularea unor obiective clare, masurabile; inafara posibilitatilor de evaluare a gradului de atingere a obiectivelor PM nu vom putea redefini si reorienta eforturile intr-un mod eficient in concordanta cu prioritatile curente si pe termen lung; 5) evitarea situatiilor de promovare a unor masuri contradictorii; cum ar fi: extinderea suprafetei cultivate si in paralel stimularea conservarii unor zone; 6) asumarea publica a procesului de integrare a PM in politicile sectoriale; astfel, se realizeaza o responsabilizare a intregii societati fata de problemele de mediu, responsabilitatea sociala fiind incomparabil mai importanta decat responsabilitatea oricarui decident. PRINCIPII : La baza integrarii PM2 stau doua principii foarte importante: 1) pp responsabilitatii; 2) pp negocierii Principiul responsabilitatii se refera la disponibilitatea decidentilor si lucratorilor diferitelor domenii de activitate de a-si asuma obiectivele PM nu numai de drept, ci si de fapt. In acest sens, trebuie subliniat faptul ca problemele de mediu vor trebui asumate in activitatea curenta de zi cu zi si nu de o maniera conjuncturala. 15

Principiul negocierii deriva din diversitatea pe de-o parte a componentelor CN , iar pe de alta parte a intereselor pentru valorificarea CN. Intelegem, prin urmare, ca aplicarea principiului negocierii in procesul de integrare a politicilor de mediu presupune un efort deosebit de colaborare/cooperare si comunicare. 3.2.1.2. TIPURI DE INTEGRARE A POLITICILOR DE MEDIU -institutionala -procedurala -decizionala Integrarea institutionala presupune instituirea unor reguli de organizare si functionare a diferitelor entitati decizionale a.i. fluxurile informationale sa ofere suportul necesar armonizarii politicilor de mediu cu politicile sectoriale. Integrarea procedurala presupune un efort de fundamentare a PM, care sa valorifice initiativele societatii civile, evaluarea preferintelor publicului, rezultatele evaluarii studiilor de impact. De exemplu, conservarea unor zone umede care se va regasi pozitiv in evolutia calitatii apei in valoarea de piata a activelor imobiliare etc presupune o analiza a tuturor utilizatorilor implicati in raport cu zona de conservare a.i. avantajele enuntate sa fie percepute corect in raport cu dezavantajele reprezentate de scaderea posibilitatilor de practicare a agriculturii in respectivele zone. Integrarea decizionala vizeaza rolul redefinirii si reorganizarii proprietatii, promovarea instrumentelor pentru promovarea conservarii CN, internalizarea externalitatilor, stabilirea preturilor verzi. De ex, instituirea redeventei pe resursa ca instrument economic pentru conservarea acesteia va avea efecte asupra utilizatorilor resurselor, proprietarilor si administratorilor resursei in sensul adoptarii masurilor pentru utilizarea rationala a acestora. Retinem in acest sens ca accesul la o resursa poate fi liber sau controlat. Cele 3 tipuri de integrare sunt complementare, ceea ce inseamna promovarea in acelasi timp a integrarii institutionale, procedurale si decizonale. 3.2.1.3. POSIBILITATILE DE INTEGRARE A POLITICII DE MEDIU Impunerea caracterului orizontal al PM (PM transgresand toate celelalte politici) se poate realize prin urmatoarele cai: 1. Adancirea procesului de cunoastere a modului de functiune si dinamicii CN, precum si popularizarea rezultatelor cercetarilor in domeniu, astfel incat la nivel individual, dar si de grup, sa se imbunatateasca perceperea CN ca un factor de productie vital. In consecinta, individual si colectivitatea isi vor proiecta si pune in practica diferite activitati, respectand insa restrictiile ecologice. 2. Imbunatatirea mecanismelor de control, conceput mai ales intr-un sens preventive pentru a sesiza din timp in parallel cu atingerea obiectivelor tehnico productive si sociale si pe acelea referitoare la performanta ecologica. Se creaza astfel premisele interventiei in timp util pentru a spori compatibilitatea dintre caracteristicile tehnico productive ale activitatii si implicatiile ecologice ale acesteia. 3. Data in timp, complexitatea CN ca system, respective diversitatea componentelor sale, si mai ales in relatia de interdependent dintre ele, integrarea PM in politicile de dezvoltare economico sociala va depinde in buna masura de asigurarea resursei umane corespunzatoare calificata. Intelegem prin aceasta nu 16

numai capacitatea de a gestiona rezultatele cercetarilor si practicii in materie de conservare a CN, ci si capacitatea de a comunica, de a negocia cu multitudinea utilizatorilor de mediu, problema comunicarii poate deveni una esentiala daca tinem cont de faptul ca interesele fata de mediu nu sunt numai complementare, ci si contradictorii. 4. Imbunatatirea sistemului instrumentelor pentru protectia mediului, respective a instrumentelor directe, de tip comanda control (standardele pentru protectia mediului) si a instrumentelor indirect sau economice (cum sunt taxele si impozitele de mediu). Aceste instrumente influenteaza decizia tehnico productive in sine si/sau contextual, mecanismul in care sau prin care e formulate si adoptata. Prin cele doua categorii de instrumente, agentii economici sunt obligati sa se conformeze unor standard pe protectia mediului sau stimulate sa identifice caile si mijloacele prin care isi pot imbunatati performanta ecologica (performanta ecologica e data de diferitele tipuri de impact de mediu si forme de impact, de efecte ale acestora asupra CN, precum si de presiunea exercitata asupra resurselor si serviciilor furnizate de CN (exprimabila prin volumul prelevarilor re resurse natural si nivelul consumurilor specifice); impactul de mediu poate fi pozitiv si/sau negativ, numai riscul e mereu negativ) 5. Educarea consumatorului 6. Punerea in practica a unor mecanisme de stimulare a agentilor economici in sensul asigurarii de catre acestia a unui minim de transparenta in ceea ce priveste modul de utilizare a resurselor naturale si efectele activitatii asupra CN 7. Instituirea obligativitatii evaluarii impactului PM asupra performantei tehnico productive si sociale a diferitelor activitati. 3.2.2. ARMONIZAREA EFECTELOR DISTRIBUTIVE ALE PM 1. Continutul armonizari efectelor distributive 2. Necesitatea 3. Tipologia efectelor distributive si mecanisme ale efectelor distributive 4. Mecanisme de armonizare a efectelor distributive 1.Sub aspectul continutului, efortul de armonizare a efectelor distributive ale PM vizeaza raspunsurile la urmatoarele intrebari: Cine beneficiaza mai mult de resursele si serviciile furnizate de CN, Cine beneficiaza de efortul pt. conservarea CN, Cine si in ce masura suporta costurile elaborarii si punerii in practica a PM? 2.Necesitatea armonizarii efectelor distributive (AED) ale PM decurge din responsabilizarea societatii pentru conservarea CN si din modificarea comportamentului indivizilor umani, grupurilor de oameni, intr-un sens favorabil conservarii CN. PM poate fi initiata si pusa in practica de diferite entitati decizionale, dar eficienta (eficacitatea si economicitatea) PM depinde de soliditatea parteneriatului intre toti utilizatorii de mediu. Satisfacerea conditiei reprezentata de soliditate nu poate fi conceputa in afara echitatii in ceea ce priveste distributia avantajelor si pagubelor de mediu la nivelul diferitelor categorii sociale. In al doilea rand, modificarea comportamentului individual intr-un sens favorabil mediului e conditionata printre altele si de perceperea preocuparii factorilor decizionali in domeniul mediului de a asigura o distribuire echitabila a avantajelor si costurilor PM. 3.Tipologia distribuirii avantajelor si pagubelor de mediu: 17

3.1. 3.2. 3.3. 3.4.

Distribuirea avantajelor si pagubelor in expresie fizica Distribuirea avantajelor si pagubelor in expresie valorica Distribuirea costurilor PM Distribuirea avantajului comparativ in schimburile economice internationale

3.1. Distribuirea avantajelor si pagubelor in expresie fizica Trebuie sa plecam de la constatarea ca, sub aspectul cantitativ, structural si calitativ, CN nu e accesibil in mod uniform, la scara de timp si spatiu. Astfel, constatam ca de obicei, zonele mai poluate sunt accesibile persoanelor cu venituri mai scazute, in timp ce zonele ecologice bine conservate sunt pentru persoanele cu venituri mai mari. Pot fi concepute trei situatii: Imbunatatirea calitatii mediului prin scaderea procentual egala a poluarii, astfel incat cei care vor beneficia mai mult de efortul depoluarii vor fi cei din zonele puternic poluate, cu venituri mai mici. De aceea, consideram, intr-o astfel de situatie, ca PM are un caracter progresiv. Cresterea diferentiata a calitatii mediului, scaderea poluarii intr-o proportie mai mare in zonele puternic poluate. In acest caz, PM va fi exclusiv progresiva. Subliniem faptul ca imbunatatirea calitatii mediului in zonele devaforizate ecologic e insotita de o multiplicare a caracterului progresiv al PM, pentru ca pe masura imbunatatirii mediului va creste, de exemplu, valoarea de piata a bunurilor imobiliare din acele zone, ceea ce echivaleaza cu un proces de consolidare a bugetului persoanelor cu venituri mici. Cresterea calitatii mediului in zone in care aceasta are deja un nivel mai ridicat, caz in care PM are un caracter regresiv. 3.2 Distribuia avantajelor i pagubelor de mediu in expresie valoric Efectele distributive ale politicii de mediu in expresie valoric vizeaz relaia dintre consimmantul de a plti pentru a beneficia de un avantaj sau pentru a evita o pagub i natura regresiv sau progresiv a politicii de mediu. CAP exprim disponibilitatea utilizatorului/ consumatorului de a susine o politic de mediu sub formele concrete de manifestare a efectelor acesteia (reprezint suportul teoretico-metodologic sau esena suportului teoretico-metodologic pt evaluarea avantajelor i pagubelor de mediu) Deoarece principalii beneficiari ai politicii de mediu sunt persoanele cu venituri mai mici, certitudinea c astfel de persoane vor atribui o valoarea mai mare avantajului de mediu, comparativ cu persoanele care dispun de venituri mai mari i ar beneficia de o imbuntire mai mic a calitii mediului. Din aceste motive deducem situaia in care efectele in expresie fizic elimin natura progresiv a politicii de mediu, iar efectele in expresie valoric demonstreaz natura regresiv a politicii de mediu. Pentru depirea unor astfel de situaii se propune ca analiza naturii progresive sau regresive a politicii de mediu s aib la baz elasticitatea cererii privind calitatea mediului in funcie de veniturile persoanelor grupurilor. 18

Ev= CM/V De exemplu, cum se modific cererea privind imbuntirea calitii aerului in condiiile creterii cu 1% a veniturilor populaiei. Atunci cand coeficientul de elasticitate (Ev >1) este supraunitar, se apreciaz c politica de mediu este de natur regresiv, intrucat persoanele cu venituri mai mari atribuie imbuntirii calitii mediului o valoare superioar celei socialmente recunoscut. inand cont de curba de indiferen (locul geometric al satisfaciilor de acelai nivel obinut cu diferite combinaii intre bunurile generate de sistemul socio-economic i cele generate de capitalul natural), persoanele cu venituri mai mari sunt dispuse s sacrifice intr-o msur mai mare utilizarea bunurilor generate de sistemul tehnico-productiv in favoarea bunurilor naturale. In fapt, datele empirice pot releva faptul c cei cu venituri mici sunt prea sraci pentru a aprecia corect avantajele valorice ale politicii de mediu, iar cei cu venit mai mare sunt prea bogai pentru a lua in calcul imbuntiri ale calitii mediului, care s se ridice la nivelul ateptrilor lor. De aceea, putem concluziona ca principalii beneficiari ai avantajelor politicii de mediu in expresie valoric sunt persoanele cu venituri medii (clasa de mijloc). 3.3. Distribuia costurilor politicii de mediu Trebuie analizat pe 2 paliere i anume: -cel al sectorului familial -cel al sectorului productiv La nivel familial, efectele distributive ale PM de aceast natur vor depinde de elasticitatea pre a cererii de bunuri i de deciziile privind utilizarea unitilor generate prin introducerea ecotaxelor. Datele empirice au demonstrat c ponderea cheltuielilor pentru combaterea polurii aerului in veniturile diferitelor persoane este mult mai mare, circa 8% in cazul acelora cu venituri mici i aproximativ 2% in cazul acelora cu venituri mari, ceea ce pune din nou in eviden caracterul regresiv al politicii de mediu. Desigur, elasticitatea cererii de bunuri in funcie de pre trebuie analizat din perspectiva diferitelor grupe de bunuri (bunuri alimentare, bunuri nealimentare de strict necesitate, bunuri de lux). Deoarece prin introducerea ecotaxelor este declanat o tendin de cretere a preurilor, putem lua in calcul situaii in care bunurile vizate prin ecotaxe nu vor fi sacrificate mai mult sau mai puin, indivizii umani preferand s renune la alte bunuri, ceea ce va genera, ins, un disconfort al consumului, fcand din PM o politic de tip regresiv. Influena utilizrii veniturilor din ecotaxe, in ceea ce privete efectele distributive la nivel familial, se difereniaz in urmtoarele 2 situaii: 1) promovarea unei fiscaliti constante, ceea ce inseamn c introducerea ecotaxelor trebuie insoit de reducerea altor taxe,cum ar fi cele legate de impozitarea forei de munc. Intr-o asemenea situaie, veniturile bugetare din ecotaxe este posibil s nu vizeze promovarea unei PM progresive, atata timp cat veniturile din ecotaxe sunt gestionate ca o compensare a pierderilor de venituri bugetare generate de reducerea celorlalte taxe i impozite. 19

2) veniturile bugetare din ecotaxe vor fi utilizate pentru consolidarea bugeturilor familiilor defavorizate, fapt care va atenua efectul distributiv al PM. Efectele distributive la nivelul sectorului de producie sunt influenate de o serie de factori intre care: -funcionalitatea pieei -tipul de instrumente economice i de comand-control utilizate pentru protecia mediului -posibilitile de substituire a unor inputuri cu altele (de ex. substituirea unor forme de energie convenional cu energie neconvenional) -natura concurenei internaionale Ca subclase, distribuia costurilor la nivelul sectorului productiv trebuie difereniat la randul su inand cont de: 1)relaiile dintre sectoarele de producie i consum 2)relaiile dintre productori In principiu, ecotaxele antreneaz preurile bunurilor i factorilor pe o curb ascendent, mai ales atunci cand ecotaxarea factorilor de producie este transferat intr-o msur tot mai mare in preurile bunurilor, respectiv in seama consumatorilor. De obicei, ins, aceasta este considerat o decizie neraional a productorului intrucat in funcie de caracteristicile produselor, cererea se poate contracta, contrabalasand creterea veniturilor generate de creterea preurilor. In ceea ce privete a doua subclas: relaiile dintre productori, este de analizat probema echitii disribuiei costurilor PM. CMD P1 CMD P2 CMD P3

CMD1

CMD2

CMD3

Taxa pe emisie

Q(E)

Q(E)

Q(E)

De exemplu, in cazul a 3 productori poluatori: P1, P2, P3, aparinand unui anumit domeniu, introducerea taxei pe emisie (ecotax) va induce un efect distributiv al costului depolurii, in sensul c poluatorul care prezint cel mai mic cost marginal al depolurii, in condiii de raionalitate economic, va fi pus in situaia de a reduce poluarea intr-o msur mult mai mare decat productorii poluatori care inregistreaz 20

costuri marginale de depoluare mai mari (cu cat panta curbei costului marginal de depoluare este mai mare cu atat costul marginal al depolurii este mai mare). Dincolo de acest efect distributiv discriminatoriu la nivelul sistemului socio-economic, obiectivul privind depoluarea este atins, dar cu cele mai mici costuri. Efectele distributive la nivelul productorilor mai sunt induse i de faptul c acetia, in condiiile promovrii ecotaxelor pe emisii, sunt pui in situaia de a suporta nu numai cheltuielile pentru depoluare i cele legate de poluarea rezidual ci i o supratax sau o rent de mediu. Chiar dac aceast supratax se justific, acceptand statutul capitalului natural de bun public, putem constata c accesul la un asemenea bun nu se ofer in condiii echitabile pentru fiecare grup social. 3.4. Distribuia avantajului comparativ in schimburile economice internaionale Asupra acestui tip de efect distributiv ii pun amprenta urmtorii factori: Parametri cantitativi, calitativi i structurali ai capitalului natural, stratificarea demografic, tradiiile (valorile) socio-culturale i performana sistemelor socio-economice. In funcie de obiectivele, mecanismele i intrumentele PM, distribuia avantajului comparativ in schimburile economice internaionale poate s reprezinte sau nu o form de fraud, atunci cand plusul de competitivitate este rezultatul valorificrii unort factori naturali mai favorabili, nu vor fi generate distorsiuni in schimburile economice internaionale ( nu va avea loc nici transferul, nici absorbia de avantaj comparativ). In schimb, atunci cand obiectivele i respectiv costurile PM sunt sub/supra-dimensionate, sub/supra-evaluate, plusul, respectiv minusul, de competivitate indus eronat va genera distorsiuni sub forma transferului sau absorbie de avantaj comparativ. De subliniat c subdimensionarea obiectivelor i costurilor PM pe termen mediu, i mai ales pe termen lung, va submina suportul natural, temelia ecologic a sistemului socio-economic, anuland avantajul ocazionat de un plus de competitivitate pe termen scurt. 4.Mecanisme de armonizare a efectelor distributive Tipologia si mecanismele de manifestare ale efectelor distributive ale PM isi pun amprenta asupra eficientei acesteia cel putin din perspective relatiei dintre diferitii actori implicate in dezvoltarea complexelor socio-ecologice si parteneriatul pentru astfel de dezvoltare. Din acest motiv, problema armonizarii efectelor distributive ale politicii de mediu prezinta o conditie pentru cresterea eficientei punerii in practica a acesteia. Problema armonizarii poate fi abordata in doua maniere: 1. Includerea in PM a unor masuri corective 2. Constituirea efectelor distributive ca o problema distincta 1. Masurile corective se grupeaza in doua categorii: masuri care afecteaza obiectivele PM si masuri care nu afecteaza obiectivele PM. Masurile care afecteaza obiectivele PM sunt: Formularea unor restrictii ecologice mai putin severe Scutirea de la plata unor eco-taxe 21

Subventionarea activitatii de protectie a mediului (Pm) Masurile care nu afecteaza obiectivele PM sunt: Subventionarea directa a programelor si proiectelor de mediu Acordarea de imprumuturi cu dobanda bonificata pentru realizarea programelor si proiectelor de mediu Directionarea unei parti din eco-taxe pentru finantarea programelor si proiectelor de mediu.

Subliniem ca masurile corective din prima categorie ar trebui evitate pe cat posibil, acceptarea lor fiind justificata pe termen scurt sau cel mult pe termen mediu, timp in care in domeniile vizate sa fie promovate masuri pentru resorbtia costurilor suplimentare generate de PM. 2. Cea de-a doua abordare presupune formularea unor obiective strategice si operationale de mediu in concordanta cu realitatea privind starea CN, urmand ca prin politicile economice sa fie identificate si aplicate masuri de sustinere a domeniilor de activitate vulnerabile la costurile ecologice. De exemplu, pentru scaderea poluarii cu nitriti si nitrati din activitatea agricola pot fi introduse taxe pe fertilizantii de sinteza la un nivel care sa prefigureze atingerea obiectivelor de conbatere a poluarii cu nitriti si nitrati. Desigur, astfel de eco-taxe reprezentand costuri pentru producatori, vor afecta competitivitatea produselor agricole, deficienta ce poate fi corectata printr-un sistem de sustinere financiara a producatorilor agricoli. Se poate constata ca introducerea ecotaxelor pe fertilizanti va declansa interesul agricultorilor pentru scaderea absoluta sau relativa a acestor inputuri in timp ce sistemul de sustinere financiara al producatorilor nu va di asociat obligatoriu cu PM. In cazul schimburilor economice internationale, in vederea armonizarii efectelor distributive ale PM pot fi avute in vedere urmatoarele directii: Standardizarea masurilor de conservare a CN Standardizarea mijloacelor de conservare a CN Impunerea, cu ajutorul PM, a principiilor economice ale poluarii (principiul poluator-platitor, principiul victima-platitor, principiul compensarii reciproce) Stabilirea unor praguri sau a unor intervale privind valorile parametrilor care exprima starea calitatii mediului Atat standardizarea, cat si stabilirea unor praguri vizeaza uniformizarea mijloacelor si masurilor de conservare a CN, urmand ca fiecare tara sa utilizeze acele mijloace si sa aplice masurile in functie de conditiile specifice.

3.3. OPERATIONALIZAREA PM (OPM) Pentru OPM e necesara indeplinirea urmatoarelor conditii: 1. Asigurarea resurselor umane calificate 22

2. Existenta unui suport legislativ ce asigura solutionarea pe cat posibil a intregii cazuistici legata de de evolutia cantitativa, structurala si calitativa a CN 3. Asigurarea compatibilitatii dintre tipologia si caracteristicile intrumentelor pentru conservarea CN (pt. OPM) si baza tehnico-materiala pt utilizarea unor astfel de instrumente 4. Proiectarea unui sistem functional privind controlul si autocontrolul aplicarii PM Masuri pentru OPM: 1. Masuri directe (punctuale) care pot fi promovate cu instrumente legislative, economice si a instrumentelor de sprijin orizontale. Instrumentele legislative trebuie sa aiba ca tinta asigurarea starii de sanatate a populatiei si a ecosistemelor. Instrumentele economice precum taxele si impozitele de mediu sunt utilizate pentru a realiza pe cat posibil internalizarea externalitatilor de mediu, respectiv reflectarea indirecta a diferitelor fenomene si procese de mediu de catre mecanismul pietei Instrumentele de sprijin orizontale vizeaza: promovarea cercetarii stiintifice si dezvoltarii tehnologice in domeniu, asigurarea informarii corecte si in timp util privind starea mediului si formarea resurselor umane in domeniu, imbunatatirea planificarii sectoriale si a amenajarii teritoriului, dezvoltarea bazei de date despre si pentru mediu 2. Masurile indirecte si de sustinere: Revizuirea institutiei proprietatii si rationalizarea costurilor de operationalizare a PM In ceea ce priveste revizuirea institutiilor proprietatii, se urmareste asigurarea conditiilor de analiza si interventie in legatura cu modul de utilizare al terenurilor, asigurarea accesului pe proprietate si exercizarea controlului privind respectarea regimului proprietatii. Rationalizarea costurilor vizeaza imbunatatirea suportului informational, simplificarea procedurilor juridice si reforma juridica. Masuri economice generale pentru operationalizarea PM 1. Masuri monetare 2. Masuri bugetare 3. Piete de capital 4. Politica in domeniul energiei 5. Politica investitionala Scopul utilizarii masurilor economice generale este acela de a asigura compatibilitatea si eficienta PM ca o componenta a strategiei de dezvoltare durabila. 1 Masurile monetare se bazeaza pe instrumente cum ar fi : rata de actualizare si rata dobanzii. Aceste instrumente influenteaza profitabilitatea diferitelor ramuri si domenii de activitate si de aici posibilitatea de a directiona capitalul catre domenii care se incadreaza intr-o masura mai mare in cerintele conservarii CN si dezvoltarii durabile. In consecinta, va avea loc o scadere a fondului si a stocului de capital tehnic activ in ramurile puternic poluante, energofage(mari consumatoare de resurse naturale si o crestere a fondului si stocului de capital tehnic in domeniile care, prin caracteristicile lor, nu supraliciteaza capacitatea de suport a capitalului natural. 23

D D=0 III II IV k mediu k rata dobanzii + rata de actualizare-> migrare II+III spre I+IV D -> concentratia de poluanti in mediu k-> fondul si stocul de capital tehnic activ D= D/K -> ecoizocuanta II+III-> supraliciteaza capacitatea de suport

Un fond genereaza un flux continuu de resurse/servicii(cazul resurselor regenerabile). Stocul se decumuleaza intotdeauna. 2. Masurile bugetare vizeaza ca instrumente: taxele si impozitele de mediu (ITM), sistemul de subventionare si stimularile pentru promovarea programelor si proiectelor de mediu; astfel, ITM determina o modificare a comportamentului agentului economic in sensul reducerii consumurilor specifice de resurse naturale si a cantitatilor de poluanti deversati in mediu. veniturile bugetare avand ca sursa ITM pot, de asemenea, sa fie utilizate pentru a stimula initierea si derularea programelor si proiectelor de mediu, precum si a programelor si prc prin prin care se contribuie la cresterea performantei ecologice dintr-un domeniu sau altul de activitate. In cadrul masurilor bugetare, un rol important il au subventiile(cum ar fi cele pentru productia de energie, pentru intensificarea productiei agricole), acestea determinand, de cele mai multe ori, informatii oferite prin mecanismul pietei, ceea ce constituie ca o cauza a directionarii eronate a capitalului in raport cu cerintele conservarii capitalului natural si, in ultima instanta, a cresterii competitivitatii activitatii economico-sociale. 3. Pietele de capital pot contribui, de asemenea, la operationalizarea eficienta a politicilor de mediu in masura in care vor reflecta necesitatea si importanta investitiilor pe termen lung, specifice domeniului conservarii capitalului natural. Tinand cont de caracteristicile sale, productia de energie se constituie ca unul dintre principalele domenii care trebuiesc vizate pentru punerea in practica in termen util si in mod eficient a politicilor de mediu. E evident faptul ca, de exemplu, subventionarea productiei de energie conventionala accelereaza procesul de epuizare a resurselor energetice conventional, generand in acelasi timp importante cantitati de poluanti cu implicatii severe asupra resurselor climatice ale Terrei. In ceea ce priveste politica investitionala, trebuie sesizat cel putin riscul prezent in cazul tarilor mai putin dezvoltate, a caror piata a fortei de munca e excedentara de a suporta efectele negative ale transferarii unor tehnologii poluante din tarile dezvoltate, in consecinta, politica investitionala trebuie sa se bazeze si pe o Charta Verde, care sa reflecte performantele ecologice ale diferitelor tehnici si tehnologii astfel incat procesul investitional sa devina transparent si controlabil inclusiv din perspectiva cerintelor conservarii capitalului natural, cerinte subsumate evident politicilor de mediu.

24

Instrumente de operationalizare a PM (IOPM)

IP ID

AcM AuM SE

PDD PM
I O P M
TIM PPN SC AM

IIm

SM SP SPr

II

PDD- politica de dezvoltare durabila PM- politica de mediu IOPM- instrumente pt OPM ID- instr directe IP- instr permisive AcM- acordul de mediu AuM- autorizatia de mediu IIm- instr imperative SE- standard de emisie SM-standard de mediu SP- standard pe produs SPr- standard de proiectare II- instr indirecte TIM- taxe, impozite de mediu PPN- permise de poluare negociabile SC- sisteme de consignatie AM- acreditivul de mediu SM- subventii de mediu

SM

25

De citit instrumente directe din Instrumente si metode in managementul capitalului natural

Instrumente indirecte pentru protejarea capitalului natural Natura economica a intrumentelor pentru protejarea capitalului natural consta in aceea ca determina o modificare a costului si avantajelor diferitelor tehnici si tehnologii de productie astfel incat agentul economic sa adopte un comportament favorabil capitalului natural. In consecinta, intrumentele economice nu vizeaza decizia in sine, ci doar contextul in care aceasta se formeaza. Desi se utilizeaza un trend ascendent al utilizarii instrumentelor economice/indirecte, in prezent sunt intrumente de tip comanda-control. Acestea din urma vizeaza decizia tehnico-productiva si economica in sine, dar nu pot fi considerate ca fiind antagoniste in raport cu instrumentele indirecte (economice). Intre cele 2 categorii de instrumente exista relatii de complementaritate, a caror valorificare depinde de scopul si obiectivele politicii de mediu, definite la scara de timp si spatiu. Dincolo de relatiile de complementaritate, putem vorbi insa de o superioritate de principiu a instrumentelor economice, pusa in evidenta chiar de limitele ID de tip comanda-control si anume: 1) ID au un caracter dual, in sensul ca pe de o parte obliga agentul economic sa se incadreze, de exemplu, in norma de emisie, iar pe de alta parte ii permite sa polueze in limita standardului de emisie. 2) ID au un carcater uniform, ceea ce intra intra in contradictie cu bilantul ecozonelor care difera intre ele 3) ID au un caracter static, neconform cu dinamica diferitelor componente ale CN, sub aspectul capacitatii de suport ( e nevoie de cercetare, legi ferme etc. a.k.a complicated) 4) ID favorizeaza interventionismul in economie, ceea ce intra in contradictie cu mecanismul pietei concurentiale. Tipologia instrumentelor economice pentru conservarea capitalului natural Criteriile utilizate sunt : 1. Obiectivul urmarit 2. Efectul scontat 3. Sfera de cuprindere 1. In functie de obiectivul promovarii instrumentelor economice diferentiem : - Instrumente de finantare - Instrumente incitative Delimitarea celor doua tipuri de instrumente are la baza relatia dintre nivelul valoric la care se aplica instrumentul economic si modificarea comportamentului agentului economic. Atunci cand, de exemplu, nivelul taxelor si impozitelor de mediu este scazut, aceste instrumente functioneaza mai mult ca surse de venituri bugetare si nu ca mijloc de imbunatatire a performantei ecologice a sistemelor tehnico-productive. Ratiunea introducerii acestui tip de instrumente economice este legata de performanta economica a sistemelor tehnico productive care ar putea sa genereze riscul substituirii unor probleme de mediu cu problemele economico sociale. 26

Un nivel ridicat al taxelor si impozitelor de mediu, in conditiile unei competitivitati scazute a agentilor economici ar putea determina decizia de contrabalansare a cheltuielilor cu texele si impozitelor de mediu, reducand cheltuielile cu salariile (imbunatatirea comportamentului ag. economici fata de mediu se inregistreaza generand probleme sociale). Atunci cand nivelul taxelor si impozitelor de mediu este mai ridicat, respectiv ponderea cheltuielilor privind taxele si impozitele de mediu cresc la nivelul bugetului firmei, agentul economic este incitat sa identifice si sa promoveze masuri pentru reducerea si/sau evitarea diferitelor forme de afectare a CN. Prin urmare instrumentele de tip incitativ vizeaza in mod direct reducerea fondului si stocului de capital tehnic activ in acele activitati cu riscuri de mediu mari. 2. In functie de efectele scontate - Instrumente pentru protectia ecosistemelor - Instrumente pentru protectia functiilor ecologice ale ecosistemelor Aceasta delimitare s-a impus pe fondul substituirii contradictiilor dintre disponibilul si necesarul de resurse natural cu contradictiile dintre functiile economice si ecologice ale CN. De subliniat ca functiile ecologice induc in actul decizional preocuparea pentru conservarea cresterii conexiunilor dintre diferitele component ale CN ( de exemplu volumul de masa lemnoasa ce urmeaza a fi prelevat nu trebuie stabilit tinand cont doar de rata medie anuala de cresterea padurii, ci si de conditiile de exprimare a tuturor componentelor ecosistemului forestier). 3. In functie de sfera de cuprindere : - Instrumente pentru reducerea poluarii taxa pe tona de emisie - Instrumente pentru reducerea volumului produselor cu potential poluant ridicat taxa pe continutul de substanta al combustibilului - Instrumente pentru protectia resurselor naturale taxe si redevente pe resurse naturale (res de apa, res piscicole) Evaluarea instrumentelor economice pentru protectia mediului poate avea la baza principiul eficacitatii sau principiul eficientei sociale a.i. in cazul taxelor si impozitelor de mediu putem vorbi de o taxa eficace si de o taxa optima.

CMC C1 t1 E1 E2 Taxa pe tona de emisie

Pentru un nivel al costurilor marginale de control a emisiilor descris de curba CMC, obiectivul de reducere a emisiei de la E2 la E1 poate fi atins luand decizia de introducere a unei taxe pe tona de emisie egala cu t1. Pentru orice nivel al emisiei superior lui E1, taxa pe tona de emisie este mai mare decat costul marginal al 27

evitarii emisiilor, motiv pentru care, decizia rationala a ag. economici este de a cheltui pentru reducerea emisiei si nu pentru a plati taxa. CMC= CCP/E Pentru orice nivel al emisiei inferior al emisiei inferior lui E1, nivelul taxei pe tona de emisie este mai mic decat costul pentru controlul emisiei si de aceea poluatorul prefera sa plateasca taxa pe tona emisie, decat a faca efortul pentru a evita emisia de poluanti. Pentru aplicarea criterilui eficacitatii sociale cu scopul evaluarii instrumentelor economice pentru protectia mediului trebuie sa cunoastem atat curba costului marginal de control al emisiei, cat si curba costurilor marginale externe sau a pagubelor marginale de mediu.

Taxa pe tona de emisie

E0

E1

E2

CMC CME

t* E*

Pentru un nivel E0 pagubele marginale de mediu sunt egale cu 0. Observam de asemenea ca intre costul marginal de control CMC si costul marginal extern CME exista o relatie de invers proportionalitate : cu cat volumul emisiilor este mai mare cu atat CMC este mai mic, iar CME este mai mare. Taxa optima pe emisie se stabileste in functie de CMC si CME egalizand valoarea celor 2 curbe. Pentru orice E>E* rezulta CMC<CME - Efect net negativ Pentru orice E<E* rezulta CMC>CME - Efect net negativ. In conditiile promovarii utilizarii taxei optime pe emisiii poluatorul va avea de suportat urmatoarele costuri 1 costul depoluarii ( aria E*E1H) 2 costul poluarii reziduale (suprafata E*Ht*0 care se compune din : 28

Taxa pentru serviciul de mediu EoH0 Suprataxa sau renta de mediu H0t* Taxa reziduala EoHE*

CMC

CME

t* o

E0

E*

E1

29

Avantajele taxelor pe emisii de poluanti 18 ianuarie 2012 1. Asigura reducerea continua a poluarii in conditiile minimizarii costurilor depoluarii CMD S1 CMD S2 CMD

S3

N N T

Et

E1

Et

E2

Et

E3

Fie cazul a 3 surse de poluare S1, S2, S3 care se diferentiaza din punct de vedere al costurilor marginale de depoluare: CMD1CMD2CMD3 (grafic se reprezinta printr-o panta din ce in ce mai mare a curbelor costurilor marginale de depoluare si indica faptul ca pentru acelasi nivel al depoluarii este crescator) Daca decizia de mediu vizeaza reducerea emisiei la acelasi nivel E pentru fiecare dintre cele 3 surse punerea in practica a acesteia se poate realiza cu ajutorul unei norme de emisie N=E (ca intrument de tip comanda control sau direct pentru operationalizarea politicilor de mediu sau cu ajutorul unei taxe pe emisie egala cu T). Tinand cont de mecanismul prin care taxa pe tona de emisie ca intrument economic sau indirect de operationalizare a politicii de mediu declanseaza interesul pentru reducerea emisiei si fundamentarea deciziei in acest sens, vom contesta ca sursa care prezinta un cost marginal de depoluare mai mic (S1, CMD1, va inregistra un nivel de reducere a emisiei mai mare decat cel prevazut de norma in timp ce sursa de emisie cu cel mai mare CMD, S3, CMD3 va inregistra o reducere a emisiei inferioara normei).

2. Taxele pe emisie sunt instrumente economice care incita permanent la reducerea emisiilor poluante si la promovarea progresului tehnic pe criterii ecologice. CMD N

30

T C B E E2 D A E E1 E0

Daca decizia de mediu vizeaza reducerea emisiei la nivelul E1, aceasta se poate realiza fie impunand o norma de emisie N, fie promovand o taxa pe toan de emisie T. Promovarea progreselor tehnologice pe criterii ecologice se manifesta si prin faptul ca pentru acelasi nivel al productiei materiale nivelul emisiei va fi mai mic (grafic aceasta inseamna ca panta curbei CMD va fi mai mica). Prin urmare in conditiile promovarii progresului tehnologic pe criterii ecologice norma de emisie asigura o economie de cheltuieli pentru depoluare egala cu B in timp ce taxa pe emisie asigura o economie de cheltuiala de deplasare egala cu B+C la care se adauga faptul ca nivelulemisiei se va reduce de la E2, ceea ce inseamna o crestere corespunzatoare a calitatii mediului. 3. Taxa pe emisia poluanta reprezinta o sursa de venituri la bugetul central sau local. Atunci cand prin intermediul taxei obiectivele privind cheltuielile mediului (nivel emisie) sunt atunse veniturile din taxa pe emisia poluanta pot lua alta destinatie decat accea pentru sustinerea financiara a programelor si proiectelor de mediu. In caz contrar, in mod obiectiv, s-ar impune utilizarea partiala/totala a veniturilor pentru sustinerea totala/partiala a programelor si proiectelor de mediu. Pentru fundamentarea ratei de subventionare putem recurge la urmatorul rationament:

CMD CMD0

T1 CMD1 T2

Taxa pe tona de emisie

31

E1

E0

Q(E)

Daca nivelul CMD este descris de curba CMD0, iar decizia de mediu (calitatea mediului) vizeaza reducerea emisiilor de la E0 la E1 ar trebui introdusa o taxa pe tona de emisie egala cu T1(tinand cont de impactul taxei pe tona de emisie asupra rationamentului poluatorului). Eficienta taxei pe tona de emisie (ca de altfel a oricarei forme de fiscalitate, depinde insa si de gradul de suportabilitate a taxei de catre agentul economic ignorarea gradului de suportabilitate ar putea conduce la substituirea unor probleme economico-sociale si de mediu cu altele, cum ar fi rezolvarea problemelor emisiilor dar cu pretul reducerii activitatii si implicit a numarului locurilor de munca). Daca T1 nu este suportabila in urma analizelor se poate detarmina o taxa T2 suportabila dar pentru atingerea obiectivului privind calitatea mediului (reducerea E0- E1) nivelul CMD ar trebui sa fie descris de curba CMD1. In aceste conditii se impune, tinand cont de realitatea propiu-zisa, subventionarea activitatii de cu suprafata hasurata. Conditiile in care se pot utiliza taxele pe emisii: 1) Sursele de poluare sa fie fixe 2) Costurile marginale pentru deplasare sa difere semnificativ de la poluator la poluator 3) Fezabilitatea masurarii emisiilor si costul rezonabil al acesteia 4) Existenta oportunitatilor de reducere a emisiilor si modificare a comportamentului agentilor economico-social intr-un sens favorabil mediului 5) Existenta premiselor de realizare a unor investitii si inovatii tehnice care sa conduca la reducerea volumului emisiilor In ceea ce priveste nivelul de aplicabilitate stabilit in raport cu problemele de mediu realizarile practice indica urmatoarele: 1) Conservarea resurselor de apa nivel ridicat 2) Imbunatatirea calitatii aerului nivel mediu 3) Reducerea volumului deseurilor nivel scazut (datorita complexitatii fluxurilor deseurilor) 4) Reducerea poluarii sonore nivel ridicat Dincolo de retinerile manifestate de factorii economici si politici fata de taxele pe emisie (vezi suprataxa de mediu, renta de mediu) utilizarea acestor instrumente prezinta urmatoarele dificultati: 1) Complexitatea si costurilor administrative al detalierii al tuturo poluantilor considerati 2) Necesitatea evaluarii atente a efectelor distributive (vezi armonizarea efectelor distributive ale politicii de mediu) 3) Identificarea si adaptarea unui mecanism corect de alocare a resurselor. Intre instrumentele economice utilizate pentru reducerea volumului produselor cu un potential poluant ridicat regasim impozitul pe produs. Un astfel de instrument prezinta urmatoarele caracteristici privind obiectivele si avantajele specifice: 1) Reducerea consumului din produsele considerate si/sau promovarea produselor de subsituire 2) Au efect incitativ 3) Sursa de venituri bugetare 32

4) Ofera posibilitatea substituirii taxei pe emisie 5) Pot fi aplicate si in cazul surselor de poluare difuze si mobile 6) Prezinta un nivel ridicat al flexibilitatii in aplicare 7) Sunt usor de transpus in practica In ceea ce priveste pretabilitatea acestui instrument retinem urmatoarea situatie: 1) Produse consumate in cantitati importante 2) Produse usor de identificat 3) Produse pentru care exista un nivel ridicat al elasticitatii cererii 4) Existenta posibilitatii de substituire a produselor vizate 5) Controlul surselor de poluare difuze reprezinta un obiectiv foarte important 6) Existenta posibiitatii de a utiliza suportul logistic existent (respectiv nu sunt necesare eforturi pentru organizarea sistemului de colectare si monitorizare a impozitelor pe produs) Nivelul aplicabilitatii: 1) Conservarea resurselor de apa nivel mediu 2) Conservarea resurselor de aer nivel ridicat 3) Reducerea volumului de deseuri nivel ridicat 4) Poluarea sonora nivel mediu Dificultati sau limite a utilitatii impozitului pe produs: 1) Nivelul scazut al eficientei in cazul produselor puternic toxice 2) Nivelul scazut al elasticitatii cererii si posibilitatii reduse de substituire a produselor vizate 3) Existenta riscurilor (impactelor negative asupra comertului si concurentei) Un loc important in procesul de integrare a politicilor de mediu in politicile sectoriale si globale il are asigurarea compatibilitatii dintre caracteristicile si dinamica diferitelor sectoare si caracterizarea instrumentelor indirecte pentru protectia mediului. In urma unor asemenea preocupari s-au impus si permisele de poluare negociate (ca instrument economic). Permisele de poluare negociabile ocazioneaza o extensie a rolului reglator a mecanismului pietei concurentiale, asupra relatiei biunivoce dintre capitalul natural si sistemului socio-economic in cadrul complexului socio-ecologic. Practic prin promovarea permiselor negociabile, nivelul emisiilor este prestabilit, flexibilitatea conformarii cu cerintele de conservare a capitalului natural decurgand din posibilitatea de vanzare-cumparare, tezaurizare a permiselor de poluare negociabile. Pentru promovarea acestui instrument este necesara definirea si delimitarea zonei de aplicare, stabilirea capacitatii zonei de a procesa poluanti, stabilirea volumului nominal fiecarui permis, proiectarea mecanismului de gestionare a permiselor de poluare (distribuirea permiselor cu titlu gratuit, vanzare-cumparare, monitorizarea circularii permiselor, conditii de implicare a statului, pretul permiselor). De subliniat ca permisele de emisie sunt utilizabile in cazul relatiilor sursa de poluare sursa de poluare si nu sursa de poluare-poluator. Se disting 3 situatii de utilizare a permiselor de emisie: 1) In cazul surselor de poluare interconectate tehnologic se va emite un numar de permise care sa acopere volumul suportabil al emisiilor generate de acestea (de sursele interconectate tehnologic). In 33

acest caz managerul decide cand, unde si in ce masura se va interveni pentru reducerea emisiilor, importanta fiind respectarea restrictiilor privind volumul total al emisiilor surselor interconectate (exemplu decidentul poate sa nu vizeze reducerea corespunzatoare a emisiilor la sursele puternic poluante atunci cand exista ratiuni legate de piata producatorilor a caror obtinere ocazioneaza o puternica poluare). Aceasta tehnica poarta denimirea de tehnica anvelopei sau a bulei. 2) In cazul exitnderii, modernizarii utilizatorul permiselor de emisie explude obligativitatea obtinerii acordului integrat de mediu. 3) In cazul initierii unor noi activitati unor noi activitati intr-o zona supusa mecanismului permiselor de emisie este necesara procurarea de permise emisie corespunzatoare volulului emisiei noii activitati. Initiatorul poate sa indeplineasca aceasta cerinta intervenind direct/indirect pe piata permiselor de emisie. Interventia directa inseamnaun act de cumparare emis atunci cand exista o oferta, cea indirecta presupune ca initiatorul sa identifice o sursa de poluare existenta in care sa investeasca pentru reducerea emisiilor astfel incat respectiva activitate sa poata disponibiliza permise de emisie.

Caracteristicile emisiilor Obiective si avantaje - Minimizarea costurilor punerii in conformitate - Compatibilizarea cerintelor de dezvoltare economico-sociala cu cerintele conservarii capitalului natural - Nivelul ridicat al flexibilitatii in aplicare Ipotezele functionarii permiselor - CMD sa difere de la poluator la poluator - Numarul purtatorilor cererii si ofertei de permisii sa fie suficient de mare - Vanzarea cumpararea de permise sa se realizeze in legatura cu acelasi tip de poluanti - Piata tehnologiilor de depoluare sa ofere suficiente oportunitatii - Sistemul permiselor de emisie sa se integreze intr-o politica de mediu coerenta - Reguli de functionare a pietei de emisie sa fie clar formulate, usor de inteles si de controlat - Sa se realizeze un consum privind conceptele de poluare, poluator, zona poluata Nivel de aplicare: -conservarea rezervelor de apa nivel scazut -imbunatatirea aerului nivel ridicat -reducerea volumului de deseuri nivel scazut -reducerea poluarii sonore nivel scazut Dificultati de aplicare - Existenta mai multor poluanti si imposibilitatii adaptarii unor indici de echivalenta - Cresterea riscurilor de aparitie a unor efecte negative asupra mediului economico-social 34

Realizarea unui studiu privind mecanismul de distribuire a permiselor Delimitarea zonei de tranzactionare a permiselor Nivelul ridicat al costurilor tranzactionarii permiselor.

35