Sunteți pe pagina 1din 51

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE FACULTATE DE FINANTE,ASIGURARI,BANCI SI BURSE DE VALORI

LUCRARE DE LICENTA -MONEDA SI CURSUL DE SCHIMB.ISTORIE SI PERSPECTIVA MONETARA LA NIVELUL ECONOMIEI GLOBALE-

PROFESOR COORDONATOR : GABRIEL BISTRICEANU

ABSOLVENT : UNGUREANU COSTIN ALEXANDRU

ANUL III ID BUZAU 2013

CUPRINS CAPITOLUL 1 INTRODUCTIV 1.1. Organizarea si esenta banilor.. 1.1.1. Functiile Monedei 1.2. Functiile Cursului de Schimb. 1.2.1. Tipologia Cursului de Schimb. 1.2.2. Factorii care influenteaza formarea cursului de schimb.............................. 1.2.3. Mecanismul determinarii cursurilor de schimb si determinantii acestuia... CAPITOLUL 2 : CREATIA MONETARA,BANCA CENTRALA,SISTEMU BANCAR.. 2.1. CREATIA MONETARA.... 2.1.1. Creditele acordate statului si bancilor comerciale... 2.1.2. Creatia monetara a bancilor comerciale... 2.1.3. Cauzele creatiei monetare ale bancilor comerciale...... 2.1.4. Creatia monetara a tezaurului.. 2.1.5. Piata monetara si rolul acesteia in creatia monetara 2.1.6. Caracteriscile Pietei Monetare. 2.1.7. Rolul Pietei Monetare.. 2.2. Banca Centrala 2.2.1. Sistemu Bancar CAPITOLUL 3 : MASA MONETARA,INFLATIA SI ZONELE EURO 3.1. Masa monetara.Structura in (%) a masei monetare in Romania. 3 3 15 21 21 25 26 32 32 34 35 35 38 39 41 42 43 45 51 51 15 15 15 15 19 19 20 23 23 26 28 29 34 38 40

CAPITOLUL 1 INTRODUCTIV

1.1. ORGANIZAREA SI ESENTA BANILOR Moneda , valoarea de schimb, valoarea de ntrebuinare, echivalent general, moneda metalic, moneda de hrtie, titlurile de credit, cambia, biletul la ordin, cecul, biletul de banc, moneda electronic, teoria raionalist, teoria evoluionist, divizarea muncii. Inventarea banilor a fost una din cele mai mari realizri ale civilizaiei umane. Ei au aprut stihinic i, pe parcursul dezvoltrii produciei de mrfuri, au suferit numeroase modificri. Extinderea schimbului de mrfuri s-a soldat cu desprinderea spontan de masa celorlalte mrfuri a unei mrfi specifice, creia i-a fost atribuit funcia de echivalent general. Prin urmare, banii au aprut o dat cu schimbul de mrfuri ca un derivat al acestui schimb (operaiilor comerciale).

Rolul banilor se rezum la funciile de intermediar n schimbul de diverse mrfuri n diferite etape ale dezvoltrii societii. Aceasta nseamn c, n calitate de categorie istoric i economic, banii sunt o marf deosebit, marf-intermediar, marf-semn de valoare. Ca o categorie istoric, banii , din cele mai vechi vremuri i pn n prezent, se afl n centrul ateniei gndirii umane. Din timpul Greciei antice, de la Xenophon, Platon i Aristotel i pn la nceputul secolului XX (adic ntr-o perioad de circa 2300 de ani), potrivit calculelor fcute de cercettori, au fost publicate circa 6 mii de lucrri (monografii, manuale, articole tiinifice etc.) toate consacrate problemei banilor. Se presupune c, n secolul trecut, numrul acestor publicaii a sporit considerabil, iar n prezent crete n progresie geometric.

Un volum att de mare de investigaii, precum i profunzimea cercetrilor tiinifice consacrate problemelor teoriei monetare au fcut s scad simitor numrul petelor oarbe" din spaiul cunotinelor acumulate. Cu toate acestea, n literatura economic persist diverse interpretri ale originii i esenei banilor, lipsind unitatea de opinii i asupra altor probleme fundamentale, conceptuale ale sistemului bnesc. Diversitatea colilor i abordrilor soluionrii problemelor monetare, caracterul contradictoriu al sintezelor i concluziilor tiinifice asupra cercetrilor teoretice, interpretrilor, conceptelor (definiiilor), precum i al recomandrilor practice confirm actualitatea acestor probleme i necesitatea continurii studierii i perfecionrii sistemului bnesc. Totodat, este n afara oricror dubii ideea utilitii banilor pentru oameni, ca instrument de reglementare a vieii individului, precum i rolul lor n dirijarea societii umane, n general. Importana mereu crescnd a banilor determin ideea ipotetic precum c banii ca atare vor exista ntotdeauna, servind indivizilor i comunitilor umane ca instrument util de intermediere privind soluionarea problemelor perfecionrii relaiilor n domeniul schimbului. n primul rnd, banii au o nsemntate utilitar-aplicativ, deoarece, fiind cel mai important instrument de reglementare a asigurrii necesitilor vitale, ei sunt necesari nu numai fiecrui individ, ci i ntregii societi umane. n al doilea rnd, nu e mai mic importana lor tiinificocognitiv, cci banii constituie unul din cele mai interesante domenii ale tiinei economice, n general, i ale teoriei financiar-bancare, n particular. Aadar, dac banii, ca form, reprezint un document care ofer oficial dreptul de a procura orice bunuri vitale i patrimoniale, apoi, dup coninut, ei reprezint ceva mult mai esenial, dect un simplu instrument pasiv, ce contribuie la dezvoltarea economiei. Interpretarea originii banilor include dou tipuri de abordri conceptuale: raionalist i evolutiv. Primul tip - abordarea raionalist explic - apariia banilor ca rezultat al unui acord ntre oameni, ce favorizeaz micarea valorilor n cadrul operaiunilor de schimb, efectuate cu ajutorul unui instrument ales special - o marf deosebit, care ndeplinete funcia convenional de echivalent general. Aceast tez conceptual a fost enunat pentru prima dat de ctre Aristotel n opera sa filozofic Etica lui Nicomah": toate lucrurile care particip la procesul de schimb au nevoie s fie cumva comparate cu ceva... Dac acest ceva lipsete, nu vor exista nici schimbul, nici relaiile (sociale) dintre oameni... E necesar s existe o anumit unitate (de msur), ns (bazat) pe
4

convenionalitate... Ea va face ca toate lucrurile s fie comensurabile, cci totul se va msura cu moneda". (Vezi: Filozofia Greciei. Edit. Foglio", 1955, pp.891-892). Mai trziu, n lumea antic, aceast idee a lui Aristotel i-a gsit ntruchiparea legislativ ntr-una din formulele dreptului roman, prin care se declara stabilirea de ctre mprat, prin decret, a valorii banilor. Accentul subiectiv-psihologic n problema originii banilor, condiionat de abordarea conceptual raionalist a interpretrii naturii, esenei lor, exist i n concepiile i opiniile unor economiti de vaz contemporani. Astfel, de exemplu, economistul american Paul A. Samuelson ntrevede n bani un convenionalism social artificial ( . . . , 1964, .69), iar un alt economist de vaz, John K. Galbrith, susine c atribuirea ndeplinirii funciilor de bani unor metale preioase, precum i altor obiecte scumpe este rezultatul unui acord ntre oameni (K.J. Galbrith - Money when it Came, when it Went. London: 1976, p.7). Prin urmare, reprezentanii acestei concepii consider c banii sunt produsul unei convenii ncheiate ntre oameni, adic un instrument de schimb tehnic. Abordarea conceptual-evolutiv a explicrii originii banilor a fost formulat pentru prima dat de ctre K. Marx, a crui merit const n fundamentarea caracterului mrfar al provenienei banilor. Conform teoriei sale, banii au aprut ca urmare a procesului evolutiv care, cu sau fr voia oamenilor, dup o lung perioad de dezvoltare a relaiilor de schimb, s-a soldat cu faptul c anumite mrfuri s-au desprins de masa celorlalte i au cptat proprietatea de marf deosebit, special, ndeplinind funcia de bani. n faza timpurie a evoluiei societii umane, nu era nevoie de bani, cci tot ce se producea sau se dobndea se i consuma imediat de ctre membrii tribului. Doar n unele cazuri (bunoar, dac se nimerea vreun an deosebit de roditor) se iveau surplusuri de anumite produse, care erau schimbate pe alte produse necesare, propuse de triburile vecine. Schimbul n cazul acestor operaii rare se fcea ocazional, fr s existe reguli, norme sau alte condiii prestabilite. De-a lungul dezvoltrii societii umane, o dat cu ivirea unor surplusuri stabile de produse, apare necesitatea schimbului permanent de rezerve acumulate. n consecin, form-valoare simpl evolueaz n form-valoare dezvoltat (ce se caracterizeaz prin aceea c o marf poate fi schimbat pe o serie de alte mrfuri-echivalente), apoi aceasta form-valoare din urm cedeaz locul formei5

valoare generale, cnd procesul de schimb este mijlocit de echivalentul general al valorii. De remarcat c, n etapa iniial a evoluiei formelor valorii, rolul echivalentelor a fost atribuit unei serii de mrfuri-intermediare ale schimbului. Mrfurile menionate reprezentau ca i cum prototipul echivalentului general, un fel de bani primitivi. Totodat, msurarea valorii cu ajutorul lor se fcea ntr-un mod foarte convenional, rudimentar, n fond - cu bucata, cci coninutul material al mrfurilor destinate schimbului nu vdea nici un fel de caracteristici calitative sau cantitative, ce ar fi permis efectuarea unor operaiuni de schimb cu caracter stabil sau normativ. Dezvoltarea ulterioar a produciei de mrfuri i a schimbului s-a datorat separrii meteugurilor de agricultur n urma avansrii diviziunii sociale a muncii. Anume n aceste condiii s-a cristalizat forma bneasc a valorii, ce se caracterizeaz prin desprinderea unei mrfi speciale, cea mai potrivit pentru rolul de unitate de msur a tuturor mrfurilor" - echivalentul general. Acest fapt a fost favorizat i de circumstana c celelalte mrfuri au ncetat s mai corespund rolului de obiecte de baz ale procesului de schimb, iar supremaia n sfera elaborrii mijloacelor de producie ncepe s o dein metalele. Astfel, treptat, pe cale fireasc, evolutiv, a aprut forma-valoare bani, ce pretinde la rolul de echivalent general i se refer la o singur marf special - banii. n ultim instan, funcia echivalentului general i-a gsit cel mai bine expresia n dou metale preioase: aurul i argintul. Aceasta a fost cu putin datorit faptului c, spre deosebire de celelalte echivalente, banii de metal posed caliti extrem de specifice i au o serie de prioriti, graie crora doar lor le-a putut reveni funcia de bani universali: propria valoare nalt, omogenitatea materialului monetar, care permitea divizarea lor n fragmente de orice mrime, sigurana integritii (fiind inalterabili etc.). Aadar, atribuirea funciei de echivalent general banilor de metal, n decursul istoriei civilizaiei umane, a fost ca o consecin a unei selecii naturale multiseculare, la a crei baz stteau nsuirile fizice ale mrfii, condiiile naturale i economice ale statului dat, poziia geografic, istoria i tradiiile sale. Dup cum s-a remarcat, ns, banii nu sunt doar o marf ordinar, ce nu reprezint dect ntruchiparea valorii lor de consum. Orice marf are i o valoare a sa, specific, unic, de ntrebuinare, ce rezid n capacitatea ei de a satisface o anumit necesitate, bine determinat (de exemplu, pinea satisface nevoia de hran, paltonul - nevoia de mbrcminte, automobilul - nevoia deplasrii .a.m.d.). Toate acestea se refer ntru totul i la marfa monetar (aurul e ntrebuinat pentru confecionarea bijuteriilor). Dar, n afar de aceasta, spre deosebire de celelalte mrfuri,
6

banii, ca marf, posed o valoare general de ntrebuinare, ce const n posibilitatea de a putea fi schimbai pe orice marf. Pentru fiecare productor propria marf servete drept valoare de schimb, reprezentnd o corelaie cantitativ bine determinat, n care o marf este schimbat pe o alt marf, iar mrfurile celorlali productori servesc drept valori de ntrebuinare. Dar nu toate mrfurile pot servi concomitent i ca valori de ntrebuinare, i ca echivalente generale. Deoarece banii sunt marfa mrfurilor", ei posed un caracter special privind funcionarea valorii de ntrebuinare i valorii ca atare. Contradicia intern a mrfii dintre valoarea de ntrebuinare i valoarea ei efectiv se manifest n procesul schimbului i-i gsete soluionarea pe calea diviziunii mrfurilor n mrfuri propriu-zise i bani. Anume banii reprezint acea marf specific ce posed calitatea de schimbabilitate general nemijlocit, de valoare general de ntrebuinare. Spre deosebire de celelalte mrfuri, doar banii pot aprea n calitate de ntruchipare general i nemijlocit a valorii. Deci banii, ca marf specific, servesc drept echivalent general, fiindc valoarea lor de ntrebuinare exprim valoarea altor mrfuri. Generaliznd rezultatele analizei evoluiei trecerilor reciproce a diverselor forme ale valorii de la forma-valoare simpl la forma-valoare bani i punnd accentul pe rolul important al banilor ca factor ce reflect relaiile sociale avansate, nu doar ca un mijloc tehnic de rulaj, se poate conchide c esena banilor const n calitatea lor de a fi un tip specific de marf, a crui form natural fuzioneaz cu funcia social de echivalent general al valorii. Coninutul esenial al banilor, ca o categorie economic independent, dezvluie trinitatea proprietilor fundamentale ale acestora: - imediata schimbabilitate general; - cristalizarea valorii de schimb; - materializarea timpului total de munc. Rezult deci c banii nu pot fi bunuri economice dect ca mijloc de schimb, nu de ntrebuinare sau de producie: ei i gtesc utilitatea n sfera economic a operaiilor de schimb intermediate (ca
7

msur a valorilor mijlocului de circulaie i a mijlocului de acumulare) n cazul recunoaterii lor generale n aceast funcie n cadrul unei asociaii de pli. Deci banii reprezint un element activ necesar i o component fireasc a activitii economice a societii, servind drept echivalent general al relaiilor comerciale (marfare) dintre participanii i verigile procesului de reproducie. Plenitudinea coninutului esenei economice a banilor e asigurat de caracteristicile participrii lor la realizarea diverselor tipuri de relaii sociale, la repartiia produsului naional brut i la procurarea de bunuri imobiliare i funciare, precum i la stabilirea preurilor, care exprim valoarea mrfurilor. n condiiile actuale ale cristalizrii i maturizrii relaiilor de pia, semnele monetare i banii din circulaia prin virament (fr numerar) i pierd treptat propria valoare, dei pot fi folosii n continuare ca valoare (moned) de schimb. Aceast tendin fireasc vdete faptul c banii din ce n ce mai mult difer de celelalte mrfuri, pierzndu-i caracterul de marf i transformndu-se ntr-o categorie economic independent, ce nu-i pstreaz, n asemenea caz, dect unele proprieti specifice, care sunt inerente mrfii propriu-zise. Generalizarea fcut mai sus ne permite s dm definiia banilor. Din toate definiiile, cele mai frecvent folosite i publicate n literatura economic sunt dou: - Banii reprezint o marf deosebit care ndeplinete funcia de echivalent general; - Banii sunt un mijloc de schimb care favorizeaz producia de mrfuri i este acceptat de toi n spaiul dat de efectuare a plilor. Prin urmate, cu ajutorul banilor, sub forma lor monetar, se calculeaz valoarea oricrei mrfi, garantndu-se schimbul de bani pe orice marf. Apariia banilor a contribuit masiv la dezvoltarea i perfecionarea relaiilor social-economice n sfera produciei de mrfuri. Cu alte cuvinte, banii sunt ceea ce folosim n calitate de moned. Deci toate lucrurile care ndeplinesc funcia de moned se i numesc bani. Din cele de mai sus, rezult c definiia banilor completeaz esena lor, dar aceasta din urm se manifest cel mai bine n funciile ndeplinite de bani, care vor fi analizate mai detaliat n cadrul urmtorului capitol.
8

Pe parcursul evoluiei lor, banii, n diverse stadii ale procesului diviziunii sociale a muncii, au avut diverse echivalente sau au fost reprezentai de diverse mrfuri speciale. Acelai popor, n diferite perioade ale istoriei sale, precum i diferite popoare au folosit concomitent diferite echivalente pentru bani. De regul, funcia echivalentului era ndeplinit de marfa care se bucura de cea mai mare cerere sau care, n virtutea faptului c se afla din belug, forma oferta. Dar cel mai frecvent i cea dinti marf-intermediar n multe din primele state au fost vitele. Acest adevr e confirmat de faptul c n majoritatea limbilor lumii att banii, ct i vitele se numeau la fel, cu acelai cuvnt sau cu cuvinte apropiate ca sens, a cror rdcin, fonetic era comun. De exemplu, bogia eroilor n eposul lui Homer i a triburilor germanice se msura cu numrul capetelor de vite. Drept mrfuri-echivalente intermediare serveau, de asemenea, blnurile, cerealele, sarea i alte bogii naturale. n perioadele mai trzii ale constituirii lor, pe msur ce avansa diviziunea social a muncii i se perfecionau relaiile marf-bani , ntreaga diversitate a tipurilor monetare poate fi redus la banii de metal. La nceput, banii de metal aveau aspectul unor lingouri de diverse forme (bar, plac, srm .a.). n Grecia antic (Sparta), n calitate de bani se folosea fierul, n Roma antic - bronzul. Iniial lingourile de metal aflate n circulaie aveau o anumit greutate, de aceea denumirile mai multor uniti bneti indicau o mas concret de metal: lir sterlin, livr (funt), marc (jumtate de funt) .a.m.d. n Rusia Kievean (sec. XIII) grivna cntrea o livr (funt) de argint, iar grivna tiat n dou se numea rubl (de la rus. rubiti - a tia), fiindc o bar din argint era tiat cu dalta n buci egale - ruble. Aproximativ, n aceeai perioad, masa unui peni englezesc echivala cu greutatea a 32 de boabe de gru. ncepnd cu sec. XIII, funcia de bani o ndeplineau n egal msur att aurul, ct i argintul, ntre care fusese stabilit prin lege un anumit raport de greutate - echivalent. De exemplu, n Frana, pentru luidorul de aur i pentru ecu-ul de argint exista o singur unitate monetar de calcul - livra. ns, deja n sec. XIV, n istoria banilor ncepe o nou perioad - depirea treptat a dificultilor n sfera funcionrii bimetalismului, argintul cednd teren n faa aurului. n consecin, regimul monometalismului de aur a fost introdus n cele mai mari ri ale lumii.
9

n decursul istoriei umane, banii metalici au suferit mutaii eseniale n urma trecerii rapide de la banii cntrii" la banii socotii, numrai", la baterea pretutindeni a monedelor, adic a semnelor bneti, ale cror form, aspect i coninut al masei metalice se stabileau prin lege. Primele monede (n fond, primii bani adevrai) au aprut ntr-o colonie a Greciei antice - statul Lidia (Asia Mic), n secolul VII .Hr., fiind btute dintr-un aliaj natural de aur i argint (electrum). Baterea monedelor a marcat etapa care a ncheiat procesul de constituire a banilor. Pe la nceputul secolului XX, n cele mai de frunte ri industriale ale lumii s-a instaurat monometalismul de aur, cnd rolul principal aparinea aurului, n vreme ce argintului i-a fost rezervat un rol mult mai modest, acesta avnd o valoare mai mic. Aurul a obinut prioritatea datorit lurii n considerare a proprietilor sale absolut specifice - este cea mai valoroas bogie natural, preul lui neputnd fi influenat dect de cantitatea aurului nsui dobndit n lume. Anume valoarea stabil a aurului a fcut ca acesta s devin unitate de msur pentru calcularea valorii tuturor celorlalte mrfuri i, respectiv, a putut servi drept argument pentru utilizarea lui n calitate de moned universal (bani mondiali). Dar n anii 70 ai secolului XX s-a produs fenomenul demonetizrii aurului - acest metal i-a pierdut funciile monetare. Mai nti aurul a ncetat s ndeplineasc funciile de mijloc de circulaie i plat n cadrul rulajului intern al rilor, apoi, mai trziu, ncepnd cu anul 1976, i funciile de bani universali. Astfel, n sistemele monetare ale principalelor ri s-au produs schimbri radicale - banii cu valoare deplin (adic banii a cror valoare nominal corespundea valorii metalului nobil ce-l conineau) au fost substituii de banii convenionali, depreciai (adic bani de hrtie i de credit, care ndeplineau funciile de semne valorice). Procesul demonetizrii aurului a avut loc din pricina unor cauze obiective. n primul rnd, extragerea aurului a prins a rmnea n urm fa de ritmul creterii economice a majoritii rilor lumii i, respectiv, fa de procesul asigurrii cu mijloace de circulaie i de executare a plilor. Utilizarea n continuare a monedelor de aur n acest scop frna modernizarea i introducerea metodelor progresiste n sistemul de organizare a decontrilor. Necesitile sporite de aur pentru tehnologiile avansate ale industriei moderne au dus la limitarea resurselor destinate baterii monedelor.
10

Un alt motiv, mai puin important, al preschimbrii n semne valorice a banilor metalici cu valoare deplin, remarcat nc de K. Marx, a fost durata prea scurt de funcionare a banilor ca mijloace de circulaie. Cauzele acestui fenomen constau n uzarea rapid a monedelor, precum i deteriorarea i falsificarea acestora. Aceasta ducea la dezechilibrarea schimbului i la deprecierea ulterioar a banilor, precum i la emisiuni suplimentare de semne valorice cu scopul acoperirii propriilor cheltuieli, care aveau aceleai consecine dezastruoase de dezorganizare a procesului de schimb. n fine, o cauz esenial a substituirii banilor cu valoare real (deplin) de ctre semnele monetare au fost ateptrile zadarnice privind reducerea considerabil a costurilor de circulaie, accelerarea circuitului economic i prosperarea comerului. Banii de hrtie (biletele de tezaur) Trecerea la utilizarea n rulaj a semnelor valorice a marcat nceputul unei noi etape n dezvoltarea i perfecionarea sistemelor monetare: aurul pe pieele interne i pe piaa mondial a fost dezlocuit de banii de hrtie i de credit (bancnote). Banii de hrtie, reprezentnd semne monetare sau bani cu valoare deplin, istoricete, au aprut ca urmare a circulaiei banilor metalici i particip la circulaia monetar n calitate de nlocuitori ai monedelor de argint sau de aur. Posibilitatea obiectiv a circulaiei substituenilor banilor reali a aprut datorit specificului funciei banilor ca mijloc de circulaie, cnd acetia joac rolul de intermediar n schimbul de mrfuri. Evoluia acestor operaii de substituire reciproc a fost un proces istoric destul de ndelungat i a cunoscut trei etape: - etapa I - uzarea fireasc a monedelor i scderea lor n greutate, urmat de transformarea ulterioar a acestora n semne ale valorii; - etapa II - reducerea premeditat de ctre emitent a coninutului metalic cu scopul de a obine venituri suplimentare pentru vistieria statului; - etapa III - emiterea banilor de hrtie (bilete de tezaur) cu un curs forat n scopul obinerii beneficiului de emisiune. Cele trei etape sus-indicate de evoluare a posibilitilor de circulaie a substituenilor monedelor de aur n posibiliti reale de circulaie ne permit s remarcm o particularitate important a banilor de
11

hrtie: acetia pierzndu-i n procesul evoluiei valoarea lor iniial, statul le atribuie un alt curs, forat (nominal) i, ca rezultat, capt o valoare reprezentativ n sfera circulaiei, iar o data cu aceasta i posibilitatea de a ndeplini funcia de mijloc de cumprare i plat. Natura economic a introducerii n circulaie a banilor de hrtie este condiionat de principala predestinare a acestora - obinerea unor vrsminte suplimentare n vistierie, necesare pentru acoperirea deficitului bugetar. n acest scop, e lansat o emisiune direct de bani de hrtie de ctre organul guvernamental de resort - Ministerul Finanelor (administraia financiar, trezoreria), care gestioneaz direct formarea i executarea bugetului de stat sau indirect - banca central a rii, care pune la dispoziia guvernului creditele necesare, folosite de acesta din urm pentru acoperirea cheltuielilor bugetare. Diferena dintre valoarea nominal a banilor de hrtie emii i costul emiterii lor (cheltuielile pentru hrtie i tipar) constituie venitul de emisie - adevratul obiectiv, final al emisiunii banilor de hrtie. Deoarece emiterea banilor de hrtie (bilete de tezaur) de ctre guvern este condiionat de nevoia de resurse financiare suplimentare, adic aceasta nu este reglementat de necesitile de bani ale circulaiei monetare i marfare, n sistemul monetar apar posibiliti i premise reale ale instabilitii circulaiei banilor. ntruct prima necesitate mereu crete, iar cea de a doua, (de mrfuri), de regul, rmne pe loc (sau chiar scade - din cauza declinului economic), o emisiune excedentar ar putea provoca devalorizarea banilor de hrtie. Situaia se agraveaz i din cauz c banii de hrtie, neavnd valoare proprie i neputnd fi acumulai funcional i nici pstrai ca economii sau ca tezaur, nceteaz s mai circule, blocnd canalele rulajului i provocnd devalorizarea inflaionist i instabilitatea ntregului sistem monetar. Banii de hrtie au aprut pentru prima dat n China - sec. XII, iar n Europa i America - n sec. XVII-XVIII. n Rusia, hrtia-moned (asignaia) este cunoscut din 1769. Banii de credit n condiiile produciei capitaliste, baza metalic a circulaiei bneti a devenit o adevrat frn a sistemului monetar, fiindc impunea o nencetat cretere a costurilor nete ale rulajului pe msur ce sporeau producia i volumul operaiilor comerciale. Apruse necesitatea nlocuirii banilor metalici cu mijloace de credit pentru asigurarea circulaiei, care nu aveau valoare proprie, dar serveau ca semne de credit ale banilor cu valoare deplin.
12

Dup ce relaiile marf-bani au cptat un caracter general n domeniul activitii economice, s-a extins considerabil practica folosirii creditului comercial i bancar. n condiiile date, banii de credit devin o marf universal, ce ine de sfera superioar a procesului social-economic. De aceea sunt guvernai de cu totul alte legi. n societatea capitalist avansat, cnd, n locul circulaiei mrfurilor, se intensific circulaia capitalului, acesta din urm separ din mediul su un segment cruia i atribuie funcii monetare. Dac n formaiunea precapitalist, n condiiile simplei producii de mrfuri (M-B-M1), circulaia e separat de producie, i mrfurile nu sunt recunoscute public dect atunci cnd se transform n bani, n formaiunea dezvoltat a capitalismului (B-M-B1) nu e necesar ca marfa s fie recunoscut public, cci ea apare ca un capital ce reprezint o relaie social. O dat cu creterea volumului circulaiei, forma monetar este din ce n ce mai efemera, iar timpul lucrat inclus n mrfuri, se manifest tot mai clar ca o necesitate social abia n faza procesului de producie. Prin urmare, posedarea capitalului de producie a oferit premisele necesare pentru ca banii de credit s apar dintr-o form modificat, specific a produciei, din rotaia capitalului, nu din circulaia. Cambia (vecselul) reprezint un titlu de crean a crei baz o constituie creditul comercial. O dat cu dezvoltarea relaiilor marf-bani, cambia devine un instrument universal de credit i plat (decontare). Principala funcie economic a cambiei const n folosirea ei ca instrument n operaiile de credit. Exist mai multe tipuri de cambii. Cambia simpl reprezint un titlu de crean, prin care emitentul se oblig s plteasc nainte de scaden deintorului cambiei o anumit sum de bani. Cambia transferabil (trata) conine o dispoziie n scris a deintorului (trasului) dat pltitorului (trgtorului) ca acesta s plteasc suma de bani indicat n cambie unei tere persoane ctre care a fost transferat cambia - destinatarului (remitentului). Trgtorul trebuie s accepte cambia, adic s confirme c este de acord s o plteasc girnd-o.

13

Cambiile bazate pe tranzaciile comerciale se numesc comerciale. Cambii de acest tip dac se respect toate cerinele privind perfectarea lor, sunt acceptate de bnci n calitate de gaj sau se iau n calcul la garantarea mprumuturilor acordate. Cambii financiare se numesc cambiile ai cror pltitori sunt bncile. O varietate a cambiilor financiare o reprezint obligaiile de tezaur, emise pentru acoperirea cheltuielilor bugetare. Bancnota (biletul de banc) este un titlu de crean al bncii i reprezint banii de credit. Bancnotele sunt emise prin efectuarea operaiunilor de credit - pe calea scontrii cambiilor de ctre banca emitent. Bancnota difer de cambie, dar i de banii de hrtie. Bancnota se deosebete de cambiile comerciale dup: - durata termenului (urgena scadenei) - cambia reprezint un angajament (titlu de crean) pe termen scurt (de 3-6 luni), iar bancnota un angajament (titlu de crean) perpetuu; - tipul garaniei - cambia este lansat n circulaie individual, de ctre orice ntreprinztor i e garantat individual; bancnotele n prezent sunt emise de Banca Centrala i sunt garantate de guvern. n plus, bancnota se bucur de circulaie universal, fiind lansat de Banca Central de emisiuni, a crei solvabilitate nu poate fi pus la ndoial. Principalele ci de emitere a bancnotelor actuale sunt: - creditarea bancar a economiei , care asigur relaia dintre circulaia monetar i dinamica reproduciei capitalului public; - creditarea bancar a guvernului (cnd, n locul titlurilor de crean, sunt emise bancnote); sporirea rezervelor de valut aur n rile cu balana activ a plilor.

14

Din cauza suspendrii schimbului de bancnote pe aur, acestea nu i-au pstrat dect parial fundamentala condiie de marf sau de credit, supunndu-se, n temei, legitilor circulaiei banilor de hrtie. Bancnotele emise n scopul creditrii circulaiei de mrfuri reprezint bani de credit, iar dac sunt folosite pentru acoperirea cheltuielilor de stat, se transform de fapt din bani de credit n bani de hrtie. Cecul este un document ntocmit dup o anumit form i conine dispoziia necondiionat a emitorului cecului ctre instituia de credit, pentru ca aceast s-i plteasc deintorului suma indicat n cec. Cecul poate fi folosit pentru a primi (banii respectivi) de la banc, precum i pentru pltirea mrfurilor cumprate sau serviciilor prestate. Circulnd n cadrul ciclului comercial i deservind operaiile de cumprare-vnzare a mrfurilor, cecurile ndeplinesc funcia de mijloc de circulaie. Caracterul economic al cecului const n faptul c el poate fi folosit ca mijloc de circulaie i plat, ca mijloc de ncasare a banilor cash din banc, precum i ca element al sistemului de decontri prin virament (fr numerar). n condiiile capitalismului dezvoltat, circulaia cecurilor joac un rol extrem de important, majoritatea plilor pentru mrfuri i servicii executndu-se fr numerar - prin intermediul cecurilor. Volumul operaiilor cu cecuri l depete considerabil pe cel cu bani cash. Banii electronici. Acetia sunt bani depui n conturile incluse n memoria computerelor bncilor i pot fi gestionai cu ajutorul unui dispozitiv electronic special. Apariia noilor metode de stingere sau de transferare a datoriilor a fost condiionat de trecerea la utilizarea pe larg a calculatoarelor electronice, de mecanizarea i automatizarea operaiunilor bancare. Aceast etap reprezint o treapt calitativ nou n evoluia circulaiei monetare. Noile posibiliti tehnice ce s-au ivit n activitatea bancar permit nlocuirea cecurilor cu cartele de material plastic - carduri (de debit i de credit). Cardul este un mijloc modern de decontri, care vine n locul banilor cash i cecurilor i prin care posesorul poate lua de la banc mprumuturi pe termen scurt. Cele mai rspndite i populare sunt cardurile comerciale. 1.1.1. FUNCTIILE MONEDEI MONEDA , INSTRUMENT UNIC DE SCHIMB
15

Aceasta functie a monedei a aparut ca urmare a necesitatii crearii unui instrument care sa mijloceasca schimbul economic. Acest instrument de schimb serveste n acelasi timp ca masura a valorii bunurilor schimbate. Productia, circulatia, consumul sunt realizate prin mai multe cicluri de operatiuni: M-B-M BMB Acestea se realizeaza continuu prin interventia monedei. Mijlocirea schimbului este cea mai importanta functie a monedei, pentru ca si economia de piata se bazeaza n cel mai nalt grad pe schimb. Economia de schimb este o economie a banului. Moneda poate ndeplini functia de schimb, pentru ca este singura marfa general acceptata. Fiecare dintre participantii la schimb stie ca o poate ceda pentru a obtine un alt bun de care are nevoie. Moneda nu numai ca mijloceste schimbul, dar l si simplifica. Prin prezenta monedei nu mai este nevoie de prezenta simultana a doua produse. Cu ajutorul monedei, schimbul se descompune n doua acte: vnzare si cumparare, despartite n timp si spatiu. Prin moneda, schimbul are mult mai multa libertate de actiune si de miscare. Progresul omenirii se datoreaza n buna parte interventiei monedei n schimbul produselor si serviciilor. Functia de instrument unic de schimb a monedei da posibilitatea disocierii fluxurilor reale (specifice trocului), n fluxuri reale si monetare (vnzare), iar apoi n fluxuri monetare si fluxuri reale (cumparare). Abordnd functia de mijloc unic de schimb a monedei, nu putem face abstractie de rolul finantator al acesteia. Participantii la piata au nevoie n prealabil de ncasari n moneda pentru a avea capacitatea de a cumpara produsele si serviciile de care au nevoie (inclusiv produse de investitii).
16

Functia de masurare (etalon) a valorii bunurilor schimbate Mijlocind schimbul, moneda serveste la masurarea valorii acestor bunuri ce se schimba. Valoarea bunurilor schimbate este exprimata n bani, n moneda. Deci, n mod firesc instrumentul de masurare a valorii marfurilor este moneda, pentru ca ea este un numitor comun ntre bunuri eterogene. Aceasta functie a devenit tot mai necesara o data cu dezvoltarea economica si implicit diversificarea si multiplicarea bunurilor. Moneda este invariabila, numai puterea ei de cumparare creste sau scade pentru asigurarea unei echivalente pe piata. Daca o moneda se depreciaza, dauneaza celor ce o poseda si foloseste celor ce o datoreaza. Daca puterea de cumparare a monedei creste, foloseste celor ce o poseda si dauneaza celor ce o datoreaza. Variatia puterii de cumparare a monedei este n contradictie cu functia acesteia de etalon al valorii si cea de schimb de bunuri. Daca moneda ca masura a valorii nu este fixa, stabila, apare dezordinea n economie, cumparatorii fiind mereu pacaliti, dezavantajati. n calitatea de masura a valorii marfurilor ce se schimba, moneda este si instrument de plata. Autoritatea statului trebuie sa creeze o moneda legala, unanim acceptata de toti "actorii" de pe piata. Prin mijlocirea acestei monede sunt lichidate toate obligatiile ntre acesti actori. Moneda nationala unica trebuie sa constituie singurul mijloc legal de plata. Statul si autoritatile, agentii economici si persoanele fizice sunt datoare sa o accepte la plata. Statul se ngrijeste ca moneda nationala sa fie stabila si pentru aceasta elaboreaza politica monetara. Moneda ca mijloc de transfer al valorilor
17

Aceasta functie poate fi ndeplinita, ntruct moneda poate cuprinde o valoare mare ntru-un volum mic. De asemenea, moneda are o valoare mai constanta, mai stabila si care poate fi schimbata pe alte valori. Prin aceasta functie, moneda permite transferul de valori dintr-un loc n altul. De asemenea, cnd schimburile de marfuri sunt inegale, se poate face compensarea valorilor ramase neachitate. Chiar avutia unei persoane fizice poate fi mai usor transferabila n bani, dect n bunuri. Moneda, baza a creditului Creditul este de multe ori emisiune monetara. O data ce a fost aprobat creditul, se deschide un cont clientului solicitant, iar acesta face din acest cont, plati diverse. Banii din cont sunt bani reali, moneda scripturala. De asemenea, moneda serveste pentru efectuarea unor plati amnate. Moneda mijloceste, deci, creditul. Achitarea unor bunuri se poate face ulterior, conform contractelor ncheiate ntre parteneri. n al treilea rnd, moneda sta la baza emisiunii si circulatiei titlurilor de credit (obligatiuni, cambii, bilete la ordin). Toate acestea au o valoare nominala, una de piata, etc., dar exprimate n moneda. n aceste tranzactii este indicat ca moneda sa aiba o valoare ct mai constanta, bazata pe o putere de cumparare relativ ridicata. Semnele monetare O data cu dezvoltarea economiilor a crescut cantitatea de bunuri supuse schimbului, pe cnd producerea de moneda - marfa sau metalica (metalele pretioase) era limitata. A aparut un dezechilibru ntre cererea si oferta de moneda marfa, ceea ce a avut drept efect aparitia monedei de hrtie (fiduciare). Moneda de hrtie se prezinta sub doua forme: - Bancnotele (biletele de banca);
18

- Moneda de cont (scripturala). Aparitia monedei de hrtie a avut precedente n efecte de comert sau scrisori de schimb. Ea a aparut prima data n Europa la sfrsitul secolului al XII - lea si a avut drept cauza, limitarea pericolului transportului de moneda metalica. Efectele de comert propriu-zise sau tratele comerciale au aparut de fapt n secolele XVII - XVIII. Scrisoarea de schimb si tratele nu au o valoare intrinseca. Ele sunt doar un angajament de plata al celui ce le emite, pentru o anumita data. n aceeasi perioada apar primele bilete de banca si moneda de cont. Moneda de hrtie sau biletele de banca puteau fi schimbate oricnd n moneda metalica, la ghiseele bancii si era garantata de rezerva de aur - moneda pe care o detinea banca emitenta. Moneda de hrtie s-a generalizat n secolul al XIX - lea. Moneda de cont sau scripturala a aparut ca urmare a dezvoltarii bancilor comerciale, n a doua jumatate a secolului al XIX - lea. Bancile comerciale au creat moneda de cont, adica nscriau ntr-un cont suma de bani detinuta de un client al sau - titular de cont. Actualmente, sunt mult mai multe forme ale monedei scripturale printre care amintim aici cecurile si viramentele (ordinul de virament, de plata). Moneda scripturala si moneda de hrtie sunt forme ale monedei semn, si au aceleasi functii si valoare precum moneda marfa. Emisiunea monedei este un drept al statului, care deleaga n acest scop, o institutie de emisiune, care de regula este banca centrala. Treptat, moneda semn va lua locul monedei marfa. Sub forma de valuta, moneda semn preia si rolul de a realiza tranzactiile pe plan international, avndu-se n vedere nsa, convertibilitatea.
19

n epoca moderna, se face si emisiune de moneda internationala de catre FMI (DST) sau Sistemul Monetar European (ECU, EURO). S-a ajuns si la disparitia (n unele cazuri) a suportului de hrtie al monedei scripturale prin aparitia cartilor electronice de plata si de credit, care nlocuiesc cecurile clasice. Puterea de cumparare a banilor Puterea de cumparare este data de valoarea monedei. Aceasta valoare se calculeaza la rndul ei pe baza cantitatii de bunuri ce pot fi procurate cu o unitate monetara, deci pe baza preturilor. Puterea de cumparare a unei monede este variabila, deoarece cantitatea si valoarea bunurilor ce pot fi procurate difera si ele. Variatia valorii monedei si deci a puterii ei de cumparare este n functie de: - Perioade; - Loc; - Situatii conjucturale. Rezultatul se concretizeaza n fluctuatiile de pret. ntr-o economie instabila, caracterizata prin inflatie, evident ca aceasta fluctuatie este de fapt, o crestere permanenta a preturilor, care de multe ori ia forme galopante. n aceste perioade, puterea de cumparare a monedei nationale este greu de determinat si se schimba rapid n sensul descresterii ei. Asanarea monetara din perioadele de criza are mare nsemnatate pentru stabilirea puterii de cumparare a monedei nationale. Aceasta asanare poate fi efectuata si prin limitarea circulatiei monedei de hrtie. n orice moment trebuie fixat un raport rational ntre circulatia monetara si cantitatea de produse si servicii realizate
20

de economia reala. Cnd moneda avea acoperire n aur sau argint, puterea ei de cumparare era apropiata de valoarea intrinseca a aurului sau argintului continut de fiecare moneda. Cu att mai mult exista aceasta acoperire, cnd monedele erau confectionate din aur sau argint. Puterea de cumparare a monedei poate creste prin aplicarea unor masuri deflationiste. Deflatia presupune n primul rnd restrngerea semnelor monetare aflate n circulatie. De asemenea, trebuie avut n vedere abuzul de credit, care alaturi de abuzul de hrtie moneda constituie cauze principale ale inflatiei ridicate si deci ale puterii reduse de cumparare a monedei. Statul trebuie sa-si echilibreze bugetul numai prin venituri normale, nu prin emisiune de moneda. Deflatia este n mare parte sinonima n aceasta situatie cu revalorizarea sau aprecierea monetara. Prin inflatie, preturile cresc si se creeaza o situatie economica de fapt, care nu poate fi schimbata dintr-o data. Cresterea preturilor poate fi brusca si nalta. Scaderea lor, deci revenirea la situatia initiala, este foarte complexa si aproape imposibil de realizat. O putere de cumparare stabila se poate realiza prin existenta excedentelor bugetare si a balantei de plati externe. n sfrsit, o reforma monetara profunda poate redimensiona puterea de cumparare a monedei. 1.2. Functiile cursului de schimb Cursul de schimb al valutei isi exprima menirea prin urmatoarele functii : functia de instrument de evaluare a bunurilor si serviciilor din relatiile economice functia de instrument de conversie si comparare a puterii de cumparare a monedelor din functia de mecanism de influenta in relatiile economice internationale prin care pot fi internationale; diferite tari; stimulate exporturile, restranse importurile si modificat echilibrul valutar. 1.2.1. Tipologia cursurilor de schimb Are la baza criterii care se refera la :
21

1.conditiile modificarii cursului de schimb; 2.locul stabilirii cursului de schimb; 3.termenul la care cursul este valabil; 4.obiectivele de analiza. 1. In ce priveste conditiile modificarii, deosebim: a. cursul de schimb flotant (fluctuant) format pe piata valutara in raport cu cererea si oferta privind valuta respectiva, in conditii similare celor de pe piata marfurilor. Generalizarea acestui tip de curs s-a produs dupa 1973 si se mentine si in prezent in una dintre variantele: flotare administrata, controlata (managed floating, dirty floating) in sensul ca, insituatia unor evolutii perturbatoare, statul intervine prin intermediul bancii centrale care, intr-o forma declarata sau mascata, vinde sau cumpara valute, influentand astfel cursul de schimb in sensul stabilitatii acestuia; flotare pura, in care interventia statului pentru efectuarea de corectii nu este presupusa. b. Cursul de schimb fix (stabil), existent in multe tari inainte de 1973, presupune obligativitatea guvernelor (pentru statele membre in FMI) de a mentine variatia cursului de schimb aflat sub influenta factorilor pietei, intre limitele de valute de catre banca centrala. De asemenea, sunt intalnite variantele: - curs de schimb ancorat (pegged) de o valuta forte (in raport cu care este stabilita o zona monetara) sau de un cos valutar (DST) in raport cu care moneda fluctueaza; - sistem de paritati glisante in sensul corelarii cursului de schimb cu evolutia unor indicatori economici importanti (PIB, IGP); - acorduri de cooperare monetara, ce presupun o intelegere intre mai multe tari privind paritatea. 2. In raport cu locul stabilirii cursului unei monede putem deosebi: a. cursul de schimb oficial stabilit in modul unilateral de catre autoritatea monetara din tara respectiva. Legat de cursul de schimb oficial se intalnesc si termenii de curs de schimb nominal (prin care se specifica pretul unitatii monetare pentru principalele valute in raport cu moneda nationala), curs oficial conventional (stabilit unilateral de guvernele tarilor cu moneda neconvertibila) si fixing (curs de caracter oficial stabilit de un grup restrans de specialisti solicitati de banca centrala; are caracter de curs mediu in ziua t).
22

1% (ulterior s-a stabilit 2.25%) in jurul paritatii

monetare oficiale. Mentinerea intre astfel de limite se realizeaza prin vanzari sau cumparari de

b. cursul de schimb al pietei reprezinta cursul stabilit pe piata valutara in raport cu cererea si oferta. In acelasi sens este folosit termenul de curs de schimb bancar sau cotatie oficiala a pietei. Cursul de bursa reprezinta cursul stabilit in tarile in care preponderent in negocierea pretului monedelor este sistemul burselor. Cursul de casa (la ghiseu) reprezinta cursul publicat la care banca efectueaza preschimbarea in bani lichizi a diverselor valute. Daca se are in vedere in ce postura se situeaza casa de schimb sau banca in actiunea de vanzare-cumparare de moneda se utilizeaza termenul curs de cumparare (inscris in pozitia I si intotdeauna mai mic decat cursul de vanzare, reprezentand pretul in moneda naqtionala la care se cumpara o unitate valutara straina), respectiv curs de vanzare (inscris in pozitia II, superior celui de cumparare, exprimand pretul la care este vanduta de catre banca sau casa de schimb valuta straina). Diferenta dintre aceste doua cursuri reprezinta ecartul, marja (spread). Cursul de schimb tolerat (cursul negru sau gri) se stabileste la asa-numita bursa neagra in situatii in care s4e impun restrictii privind operatiunile institutiilor legale de schimb sau in cazul unor monede neconvertibile, care nu sunt cotate la banci sau burse. 3. In raport cu termenul (momentul) la care cursul este acceptat, deosebim: - cursul de schimb la vedere (spot) se refera la cursul stabilit in ziua respectiva si care este afisat; - cursul de schimb la termen (forward) reprezinta cursul care va fi luat in calcul la virarea banilor in conturi, actiune care se considera ca se va desfasura dupa trecerea unui interval mai mare de 48 ore; - cursul de deschidere reprezinta cursul la care au fost operate tranzactiile la inceputul zilei respective si care, de regula, nu difera prea mult de cursul de inchidere al zilei precedente; - cursul de inchidere aplicat in cazul ultimelor operatiuni din ziua la care un astfel de curs se refera. Deseori, acest gen de curs serveste drept element de referinta in contracte, precum si la stabilirea valorii DST publicata in ziua urmatoare; - cursul la sfarsitul perioadei, ca si cursul mediu, se poate referi la nivelul cursului din ultima zi a saptamanii, lunii, trimestrului, respectiv la media cursurilor dintr-o perioada (zi, saptamana etc) si prezinta interes indeosebi in descrieri si analize statistice. Referitor la cursul de schimb si timpul la care se refera, intalnim, in limbajul dealerilor, expresii precum: -over night cursul de schimb de astazi pentru maine (la deschidere); -tom next cursul la vedere pentru ziua urmatoare (maine) si ziua viitoare (poimaine); -spot next cursul la vedere pentru ziua urmatoare.
23

Publicarea cursurilor de schimb se realizeaza sub forma listelor de cursuri. Acestea sunt redate sub forma de afisaje electronice (pentru populatie) sau comunicari interbancare internationale realizate de institutii specializate (Reuters, Tele Rate etc), dar si in ziare, reviste de specialitate, pliante ale bancilor. 4. In raport cu obiectivele de analiza economica deosebim: - cursul de schimb efectiv se determina ca o medie aritmetica ponderata (folosindu-se ponderi justificate economic) a modificarilor valutei respective in raport cu celelalte valute importante; - cursul de schimb real pentru moneda R (exprimat in unitati de moneda R ce revine pe o unitate de valuta K) se determina inmultind cursul de schimb nominal cu raportul dintre indicele de preturi inregistrat in tara R si indicele de preturi inregistrat in aceeasi perioada in tara K. De mentionat ca indicele de preturi se poate referi fie la varianta care include preturile la consumatori (PPC), fie la preturile produselor industriale (PPI) sau la pretul unitatii de munca; - cursul de schimb de echilibru implica neinterventia guvernului pe piata valutara (flotare pura) si este reprezentat, pe termen scurt, de cursul dominant in sistemul cursurilor bilaterale, respectiv pe termen lung, de acel nivel al cursului de schimb care a contribuit semnificativ la echilibrul balantei de plati externe pentru o perioada suficient de indelungata (2-3 ani) . In vederea asigurarii unui curs optim al valutelor, statul poate interveni pe pietele valutare . Prin interventia pe piata valutara se intelege activitatea bancii centrale de a cumpara sau vinde unele valute in scopul ridicarii, respectiv scaderii cursului acestor valute in raport cu moneda nationala, prin influentarea cererii si ofertei. Rolul autoritaii monetare consta in a interveni prin vanzarea sau cumpararea pe piata valutei celei mai solicitate, n vederea readucerii cursului la nivelul anterior. Statul intervine indirect, folosind taxa scontului. Astfel, daca intentioneaza sa majoreze oferta de valuta pentru a face presiuni asupra cursului, statul creste taxa scontului, ceea ce determina cresterea nivelului general al dobanzilor pe piata respectiva , atragand n felul acesta capitalul strain. Prin aceasta interventie, este facilitata patrunderea valutei straine in tara . Acest proces se poate aplica si invers. O alta posibilitate este aceea de interventie directa piata, autoritatea monetara completand oferta de valuta in cazul n care aceasta este insuficienta sau completand, n caz contrar, cererea de valuta. Interventia pe piata poate fi: discretionara, atunci cnd statul are intentia sa intervina oricnd si la orice curs sau limitat la o anumit perioada si la un anumit nivel al cursului. Devalorizarea reprezinta micsorarea oficiala a valorii unei monede. Aceasta are drept consecinta micsorarea puterii de cumparare a monedei si modificarea raportului de preschimbare fata de alte monede.
24

Deprecierea valutara reprezinta fenomenul prin care o moneda, pe un interval dat, isi diminueaza puterea de cumparare in raport cu alte monezi. In relatiile de comert exterior, devalorizarea si deprecierea favorizeaza exportul si actioneaza ca o frana la import. Revalorizarea reprezinta majorarea oficiala, prin lege, a valorii unei monede si are drept consecinta directa cresterea puterii de cumparare a monedei revalorizate si modificarea raportului de preschimbare fata de alte valute. Ca si devalorizarea, revalorizarea este tot mai rar utilizata. Reprecierea valutara reprezinta fenomenul prin care o moneda , pe un interval de timp dat, isi mareste puterea de cumparare. In relatiile de comert exterior, atat revalorizarea ct si reprecierea actioneaza ca o frana la export si incurajeaza impoturile.

1.2.2. Factorii care influenteaza formarea cursului de schimb - situatia balantei de plati daca o tara inregistreaza deficit al balantei de plati externe, economia natioanla nu poate sa asigure produsele corespunzatoare sumelor in moneda nationala existente in strainatate. Detinatorii de moneda vand sumele pe piata valutara, oferta de valuta depaseste cererea si moneda se depreciaza. Daca tara prezinta excedent al balantei de plati, sumele in valuta se pot utiliza pentru cumpararea marfurilor si a serviciilor din strainatate, cererea de valuta este mai mare decat oferta si moneda se apreciaza; - raportul dintre cererea si oferta de valuta cererea de valuta depinde de valoarea importurilor, de serviciile internationale necesare, de termenele de rambursare a creditelor, de nivelul dobanzilor si de iesirile de capitaluri. Oferta de valuta este determinata de exportul de marfuri, de incasarile din servicii internationale, de incasarile din rambursari de credite si dobanzi si de intrarile de capital; - cresterea masei monetare in circulatie contribuie la deprecierea valutei; masurile de reducere a masei monetare determina aprecierea monedei; - extinderea sau reducerea creditului influenteaza economia nationala si implicit cursul de schimb; - dobanda ridicata descurajeaza solicitarea de credit, diminueaza masa monetara in circulatie si genereaza efecte pozitive asupra cursului de schimb; - raportul dintre preturile de export si preturile bunurilor importate; - cresterea inflatiei interne determina deprecierea valutei; scaderea indicelui inflatiei se reflecta pozitiv asupra cursului valutei;
25

- deficitele si excedentele bugetare; - politica de impozite si structura cheltuielilor bugetare stimuleaza sau restrang productia interna, consumul in sectorul public si influenteaza cursul de schimb; - masurile de politica economicaI favorizeaza sau ingradesc schimburile economice internationale si implicit exercita influente asupra cursului de schimb; - cumpararea sau vanzarea de valuta pe piata valutara de catre banci; - productivitatea ridicata- se reflecta in competitivitate, in cresterea exporturilor si in asigurarea echilibrului extern, influentand, implicit, cursul de schimb; - investitiile dirijate spre ramurile cu productivitate si eficienta ridicata; - aprecierile favorabile sau neincrederea; - gradul de acoperire a importurilor pe seama exporturilor . 1.2.3. Mecanismul determinarii cursurilor de schimb Determinarea cursului de schimb la vedere Cursul de schimb afisat pe panourile electronice ale bancilor, in ziare, pe ecranele televizoarelor, in vitrinele caselor de schimb etc. se fundamenteaza pe informatii, calcule, intuitii, conjuncturi de interese, reprezentand, asadar, ce se vede dintr-un ansamblu, deseori cu o baza destul de larga, de informatii si decizii. Indeosebi cursul de schimb la vedere stabilit de cele mai importante banci reprezinhta indicatorul principal in raport cu care se formeaza sau se stabilesc prin calcule celelalte tipuri de cursuri. Din punct de vedere teoretic, stabilirea cursului de schimb la vedere se bazeaza pe: teoria paritatii puterii de cumparare; teoria paritatii ratei dobanzii; considerente legate de echilibrul balantei de plati.

O unitate monetara (R) exprimata in valuta altei tari (K) presupune stabilirea unui astfel de curs de schimb incat puterea de cumparare exprimata in unitati monetare (R), ca si a celei exprimate in valuta (K) sa fie aceeasi. Teoria paritatii puterii de cumparare sta la baza stabilirii cursului de schimb indeosebi pe termen lung si mediu. Pe termen scurt, cursul de schimb este influentat indeosebi de directia fluxurilor de capital care, la randul ei, depinde de nivelul ratei dobanzii. Astfel, o crestere semnificativa a ratei dobanzii in cazul unei valute convertibile poate atrage fluxurile de capital daca respectiva valuta este suficient de puternica pe piata si, intr-o conjunctura data, prezinta o deosebita incredere. Intrun astfel de caz, oarecum de exceptie, pretul acelei valute va creste (se va aprecia), ea fiind tentanta
26

prin dobanda ce o aduce. Corespunzator, celelalte valute vor fi cotate (in unitati de moneda cu dobanda marita) la preturi mai mici (se vor deprecia). Mai frecventa este situatia in care o crestere a dobanzii pentru o valuta (nu dintre cele mai puternice) este urmarea unui proces inflationist, ceea ce sperie capitalurile si, ca urmare, acea valuta va fi oferita spre vanzare in mod mai intens, ceea ce va avea drept urmare ieftinirea ei (deprecierea) in raport cu celelalte valute la care rata dobanzii nu s-a modificat. Privit prin prisma echilibrului balantei de plati, cursul de schimb se modifica in cazurile in care apar dezechilibre ale balantei. Astfel, o balanta pasiva la contul curent presupune, cel putin din punct de vedere teoretic, un deficit de valuta si un exces de moneda nationala. Ca urmare, valuta fiind deficitara in tara respectiva, este normal sa fie solicitata mai intens pentru a acoperi gaurile devenind mai scumpa (valuta se va aprecia) in aceeasi masura in care moneda nationala, exprimata in respectiva valuta, va deveni mai ieftina (se va deprecia). Elementele teoretice isi gasesc un corolar in reprezentarile formale. Astfel, din egalitatea presupusa de teoria paritatii puterii de cumparare: se ajunge la relatii care permit stabilirea cursului de schimb in perioada imediat urmatoare (t+1). In ce priveste fluctuatia cursului de schimb, aceasta este fundamentata teoretic de diferentele dintre tari privind evolutia inflatiei, rata dobanzii, anticiparile agentilor economici privind evolutia in viitor a cursurilor . Din punct de vedere practic, stabilirea cursului de schimb presupune luarea in considerare a elementelor de teorie mentionate, fie sub forma manifestarii lor directe (ca o reactie imediata la scumpirea unor produse de baza, ridicarea semnificativa a ratei dobanzii intr-o tara), fie indirecte (luand in calcul atitudinea clientilor, mersul pietei vizavi de moneda unei tari). De asemenea, adevarat este faptul ca si alte informatii importante sunt avute in vedere, precum: necesarul sau excedentul de valuta al bancii, rezultatele prognozelor, relatiile dintre banci, relatiile interumane (intre angajatii diferitelor banci care realizeaza tranzactii monetare) . Astfel, avand in vedere cazul unei banci de o anumita anvergura pe piata valutara, stabilirea cursului de schimb se realizeaza, in varianta initiala, in ziua t (curs de deschidere) inca inainte de ora 8, cand incep tranzactiile, tinandu-se seama de urmatoarele surse de informare: - cursurile de schimb la inchidere la bancile din New York (dar si din alte centre de pe coasta de est a SUA) si functiile privind piata valutara asiatica, care sunt piata care precede in timp deschiderea pietei europene, asa cum apare pe ecranele calculatoarelor conectate la agentiile Reuters, Telerate etc. Intereseaza cotatiile din New York stabilite la sfarsitul zilei precedente
27

intrucat ele au fost realizate in tara care da tonul pe piata valutara internationala, iar pe de alta parte, diferenta de fus orar face ca bancile din SUA sa functioneze suficient de multe ore dupa ce bancile europene au inchis pentru a putea oferi informatii proaspete privind mersul pietei. - stirile comunicate de principalele agentii de presa privind evenimentele petrecute peste noapte (mai precis anterioarele 14-15 ore care au trecut de la inchiderea activitatii zilei precedente). Astfel de stiri, precum: calmitati naturale sau calamitati naturale, compromiterea exporturilor unei tari, schimbari privind politica economica, guvernul, majoritatea parlamentara intr-o directie care trezeste neincredere, cresterea preturilor la produsele de baza sau a ratei dobanzii etc. privind tara K fac ca increderea in puterea de cumparare a minedei K sa scada (uneori vertiginos) si ca urmare este oferita intens spre vanzare, desi solicitarile scad, ceea ce o va face mai ieftina in raport cu alte valute (are loc o depreciere vizibila a monedei tarii in care evenimente de genul celor enumerate au avut loc); invers, daca in tara Z se anunta schimbari in bine (stabilitate sau expansiune pe plan economic, recolte bune, rata scazuta a inflatiei, excedent al balantei comerciale etc.) ele au ca urmare mentinerea pretului monedei Z sau chiar scumpirea unei astfel de monede in raport cu alte valute (apreciere); - rezultatele analizei si prognozei evolutiei cursului de schimb pentru valutele importante asa cum rezulta din citirea diagramelor speciale (chart systems). Astfel de analize sunt realizate de catre specialistii din domeniul cunoscut sub denumirea de analiza tehnica (technical analysis). Evident, evolutia cursurilor de schimb la banca respectiva (la care urmeaza a se stabili cursul initial) va fi, de asemenea, obiect de analiza si prognoza pentru specialistii respectivi; - pozitia bancii in postura careia ne situam, in sensul luarii in calcul a cursului la inchidere in ziua precedenta, a rezervelor de valuta, a obligatiilor fata de clienti, intentiilor din ziua respectiva. Toate informatiile din sursele mentionate sunt comentate in cadrul echipei (serviciului) care stabileste cursul la deschidere si se ajunge la o cotatie initiala a dolarului SUA. Pe baza cotatiilor stabilite similar privind fiecare valuta in raport cu dolarul SUA se procedeaza la stabilirea cursurilor de schimb incrucisate. In tranzactii care presupun astfel de incrucisari de cursuri se mai poate adauga cursului astfel stabilit o mica valoare reprezentand plata efortului transferului. Rezultatele privind cursurile la care s-a ajuns trebuie finalizate asa incat, la ora de deschidere a activitatii bancii, acestea sa fie afisate. Din momentul deschiderii, cursul de schimb va fi stabilit pe piata. De exemplu, primul apel telefonic este primit de la banca A din Marea Britanie, care solicita acceptarea unui schimb valutar, dolari contra euro. Luand cunostinta de cursul bancii franceze presupunem ca nu accepta tranzactia, ceea ce confirma bancii franceze faptul ca a stabilit un curs corect (in limbajul dealerilor un astfel de curs este etichetat prity sau au pair). Daca un alt apel
28

telefonic, de aceasta data al bancii B din Germania, accepta cursul bancii franceze, aceasta acceptare poate reprezenta un semnal ca este cazul sa fie scumpit dolarul intrucat este posibil sa para si alte cereri masive de dolari. Semnalul fiind receptat, se modifica cursul de schimb. Retelele de comunicatii rapide (Reuters, Swift, Telerate etc.) preiau informatia, ca si alte informatii de acest fel, si le comunica bancilor interesate. Apelurile telefonice se succed, banca franceza poate deveni si ea interesata sa solicite altor banci diverse valute la schimb. Ca urmare, cursurile de schimb se pot modifica frecvent si aceasta pana la ora de inchidere a activitatii bancii, cand se trage linia si se stabileste profitul sau pierderea, precum si cursul la inchidere. Stabilirea nivelul cursului de schimb la termen (forward) Schimburile pe plan extern permit plata sau incasarea fie imediat, la vedere sau cash, fie la un termen viitor (mai tarziu de 48 de ore) stabilit prin contract. Motivul pentru care plata/incasarea sumei, exprimata in valuta specificata in contract, are loc la un termen viitor cansta fie in protejarea contra riscului de a pierde datorita modificarii, in timp, a cursului de schimb, fie din ratiuni financiare. Din punct de vedere teoretic, stabilirea cursului de schimb la termen se bazeaza pe corespondenta dintre raportul ratelor dobanzii celor doua valute la care se refera cursul si raportul dintre cursul la termen si cel la vedere. , unde R reprezinta moneda interna in care este evaluata unitatea de valuta K (1 K = n unitati monetare R). Din egalitatea de mai sus rezulta: Corespunzator teoriei paritatii ratei dobanzii, cursul la termen este aproximativ la paritate cu rata dobanzii (proportia in care difera rata dobanzii monedei R de alte valute este aproximativ proportionala (direct) cu diferenta dintre cursul la termen si cel la vedere). Intre cursul de schimb la termen si cel la vedere poate exista egalitate sau, dimpotriva, inegalitate, in sensul ca una dintre monede (de exemplu K) poate deveni, la un termen viitor, mai scumpa in raport cu cealalta moneda (R). In acest caz, se afirma ca moneda K este platita cu prima (forward premium); invers, daca moneda K devine mai ieftina (exprimata in unitati monetare R) la un termen viitor, se afirma ca ea este platita in pierdere (forward discount). Ratiunea pentru care cursul la termen poate sa difere de cursul la vedere are drept punct de plecare deosebirile la rata dobanzii. Se cosidera ca aparitia de deosebiri semnificative in ceea ce priveste rata dobanzii afisata la o valuta, comparativ cu altele, reprezinta un semnal edificator cu privire la
29

puterea de cumparare prezente, dar si viitoare a valutei respective. Mai concret, daca valuta K se deosebeste de moneda R printr-o rata a dobanzii mai mare, se considera ca exista in spatele monedei K un proces inflationist care genereaza rate mai mari ale dobanzii si, ca urmare, o astfel de valuta este normal sa fie mai slab cotata in raport cu alta valuta. Aceasta, cu atat mai mult cu cat cresterea dobanzilor insoteste, de regula, un proces de depreciere care va continua in decursul timpulului. Pe de alta parte, avantajul dobanzii sporite obtinute de detinatorul de valuta K pana la termenul realizarii schimbului valutar (corespunzator contractului) justifica un cost pe care acest detinator il va suporta prin acceptarea pretului mai mic (discount) al valutei K in moneda R la termenul platii. Din punct de vedere practic, la stabilirea cursului de schimb la termen se tine seama de mai multe aspecte, si in primul rand de diferenta dintre ratele dobanzilor, dar si de marimea intervalului pana la termenul contractual de efectuare a platii/incasarii, ca si de previziunile privind evolutia cursului la vedere. In acest sens, cursul la termen poate fi privit ca o prognoza (dintre cele mai precise) de a carei exactitate depind castigul sau pierderea de pe urma schimbarilor de curs intervenite pana la termenul stabilit. Termenul la care se va plati/incasa poate fi stabilit la cateva zile de la data incheierii contractului (3-7 zile), dar si peste 9 sau 43 de zile (broken dates), insa mai frecvente sunt termenele de 1,3 sau 6 luni. In putine cazuri si numai pentru valute deplin convertibile, de incredere, termenul este mai mare, ajungand si pana la 3-5 ani. Tranzactia la termen se poate realiza la telefon urmand ca actele sa se incheie ulterior, insa o data perfectata ea nu mai poate fi anulata. Se poate iesi din afacere prin revanzare, respectiv rascumparare a sumei, corespunzator contractului. In ceea ce priveste stabilirea cursului la termen, si implicit a primei sau pierderii, se poate accepta, in anumite cazuri de evidenta normalitate pe piata valutara, egalitatea CSvedere = CStermen. Situatia nefiind frecventa in intervale de timp mai mici sau mai mari, mai des intalnita este situatia in care cursul la termen difera de cel la vedere. Pentru a stabili, in astfel de cazuri, nivelul cursului la termen se au in vedere urmatoarele: pentru cursul de schimb al valutei K, exprimata in unitati monetare R, se considera ca in cazul in care rata dobanzii pentru valuta K este superioara ratei dobanzii pentru moneda R se procedeaza la stabilirea unui curs la termen mai mic decat cursul la vedere (discount pentru K, premium pentru R). , unde: R moneda interna; K moneda externa. se determina cursul de schimb la termen insumand algebric diferenta obtinuta anterior (d) la
30

se stabileste marimea primei/pierderii (d) pe baza relatiei:

cursul la vedere (la cumparare):

O varianta de calcul a cursului la termen include atat acoperirea riscului de valuta (urmare a deprecierii valutei pentru care vom obtine echivalentul in moneda interna la termen), cat si avantajul dobanzii superioare a valutei. Relatia de calcul devine: finalizarea tranzactiei la termenul stabilit.

In limbajul operatorilor de curs de schimb (dealeri) se specifica mai degraba diferenta dintre cursul la vedere si cursul la termen (forwrd outright rate) prin cifre care indica asa-numitele puncte (points, pips) reprezentand zecimalele diferentei mentionate. Aceasta si pentru a nu fi confundata informatia numerica cu cea care se refera la operatiuni duble (swap) de valute, ce presupun o vanzare de valute la un curs la vedere si o operatiune de cumparare a aceleiasi valute la termen (peste un numar de zilesau de luni) la un curs diferit; diferenta de curs va trebui sa aduca initiatorului un castig cel putin la fel de mare cu dobanda pe care ar fi obtinut-o daca ar fi deschis un depozit la termen pentru suma in valuta comercializata. Modalitati de determinare a altor tipuri de cursuri de schimb Cursul de schimb de echilibru reprezinta acel nivel pe o piata libera (pe care nu se face simtita interventia guvernului) in conditii de stabilitate. Conditia de stabilitate presupune atat oscilatii mici ale cursului in jurul unui anumit nivel, cat si o inflatie scazuta, de nivel apropiat in tarile cu valute importante, precum si o balanta echilibrata de plati. Nivelul de echilibru se poate modifica in raport cu oferta si cererea de moneda, iar acestea, la randul lor, depind de modificari in ce priveste inflatia, rata dobanzii, nivelul rezervelor valutere, soldul balantei comerciale, directia investitiilor etc. Interventia bancii centrale pe piata valutara poate conduce la un curs de schimb supraevaluat daca inflatia interna R este mai mare decat cea din tara a carei valuta o evaluam K, respectiv cursul este subevaluat daca, dimpotriva, inflatia are o rata interna R mai mica in conditiile in care cursul este mentinut la acelasi nivel in pofida evolutiei ratei inflatiei. Altfel spus, desi puterea de cumparare a monedei se modifica, pretul ei exprimat intr-o alta valuta ramane neschimbat. Evident, daca puterea de cumparare scade in tara R comparativ cu K, dar cursul ramane nemodificat, moneda R este supraevaluata in raport cu moneda K. Interventia guvernului si a bancii centrale poat6e fi dirijata in directia realizarii echilibrului de curs de schimb prin introducerea taxei de egalizare a dobanzilor reale, controlului salariilor, impozitelor pentru credite destinate investitiilor. Intr-o abordare mai practica, se considera ca cursul de schimb de echilibru pe termen scurt este acel curs care este dominant intr-un sistem fluctuant dee evolutie; pe termen lung este considerat de
31

echilibru acel curs pentru care s-a inregistrat un echilibru al balantei de plati pe o perioada suficient de lunga. Ambele situatii exclud interventia bancii centrale pe piata valutara. In ceea ce priveste cursul de schimb efectiv sau mai bine zis indicele cursului efectiv de schimb, acesta reprezinta un indicator de analiza. Prin obtinerea lui se urmareste depasirea starii de raport bilateral intre doua valute si obtinerea unui indicator care sa exprime evolutia raportului in care se afla o valuta in raport cu mai multe valute. Indicatorul reprezinta o medie ponderata a cursurilor de mschimb pe care se inregistreaza moneda K in raport cu alte valute intr-un moment t+i fata de un moment de referinta din trecut t. Ponderea cu care intra in calcul fiecare curs de schimb este data de volumul comertului exterior sau alt criteriu economic al tarilor ale caror valute intra in calcul. Astfe de calcule privinfd evolutia in medie a evaluarii unei valute in raport cu celelalte valute importante sunt realizate de FMI, Reuters, Deutsche Bundesbank si alte cateva institutii monetare internationale. Cursul de schimb real sau cursul de schimb nominal (efectiv) real este de asemenea calculat in scopuri legate de analiza competitivitatii economice, precum si in comparatii internationale. Modul de calcul al cursului real presupune inmultirea cursului de schimb bilateral (cel care este comunicat in mod curent) cu raportul dintre preturile inregistrate in cele doua tari. In mod practic, intrucat exista atatea preturi cate produse sunt, chiar daca ne limitam la cele care fac obiectul importului si exportului, ne vor interesa indicatorii sintetici ai preturilor si anume: indicele general al preturilor din fiecare din cele doua tari. unitati de moneda R pe 1K. Indicatorul asfel obtinut impilica o comparatie cu un nivel (si o perioada) de referinta corespunzator teoriei paritatii puterii de cumparare; o crestere mai intensa a inflatiei in tara R comparativ cu tara K va face ca valoarea reala sa fie superioara celei nominale, adica va pune in lumina deprecierea monedei R comparativ cu K; invers, daca inflatia in tara K este superioara celei din R, atunci moneda R va aparea intarita (apreciata) in exprimarea reala.

32

CAPITOLUL 2 : CREATIA MONETARA,BANCA CENTRALA,SISTEMU BANCAR.


2.1. CREATIA MONETARA Creatia monetara se desfasoara continuu in cadrul unei economii; creditele acordate anterior sunt rambursate, apoi ulterior se distribuie altele in cantitati mai mari, inregistrandu-se deci o crestere a masei monetare si o modificare a structurii acesteia in sensul cresterii ponderii monedei de cont (scripturala). Masa monetara reprezinta totalitatea instrumentelor de plata, respectivlichiditati puse la dispozitia unei economii la un moment dat. Aceste lichiditati se prezinta sub forma creantelor asupra intermediarilor monetari (bancile centrale si bancile comerciale) detinute de catre agentii nonbancari, creante care reprezinta contrapartidele masei monetare. Distribuind credite, intermediarii monetari pun in circulatie mijloace de plata, respectiv creeaza moneda si distribuie putere de cumparare. Banca centrala este singura institutie care pune in circulatie moneda efectiva. Creatia monetara a bancii centrale este rezultatul actiunii urmatorilor factori: 1)Avansurile directe catre trezoreria statului; 2)Creantele asupra strainatatii. 3)Creantele asupra economiei. In primul rand, asigurarea stabilitatii cursului de schimb a monedei nationale presupune interventii pe piata valutara din partea autoritatii bancare centrale. Concret, daca masa monetara este supraevaluata in raport cu alte valute, atunci banca centrala va cumpara valuta de pe piata si va pune in circulatie moneda aroprie restabilind raportul intre cererea si oferta de moneda. Creantele asupra economiei reprezinta fundamentul creatiei monetare.
33

Aceste creante decurg indeosebi din relatiile care se stabilesc intre banca centrala si celelalte banci din sistem in cadrul pietei monetare. Banca centrala creaza 2 categorii de moneda: efectiva si moneda de cont pentru bancile comerciale. Intre cele 2 categorii de moneda nu exista nici o diferenta (desi in trecut exista aceasta diferenta), acestea in permanenta se pot schimba dintr-una in alta in functie de preferintele bancilor comerciale. In ceea ce priveste modul de creare efectiva a monedei distingem: -creatia prin intermediul monetizarii activelor nonmonetare; -creatia prin intermediul creditelor acordate statului; -creatia prin intermediul creditelor acordate bancilor comerciale. Monetizarea activelor are loc atunci cand Banca Centrala cumpara de la agentii bancare sau nonbancare, metal pretios, valute sau hartii de comert. Activul Bancii Centrale va creste cu valoarea activului cumparat si corespunzator pasivul va creste cu aceasta valoare.

2.1.1. CREDITELE ACORDATE STATULUI

Din punct de vedere bancar statul este reprezentat printr-o institutie specifica numita trezorarie. Aceasta colecteaza veniturile statului si efectueaza platile in contul acestora. Daca intr-o zi platile trezorariei > incasarile ei + soldul existent la inceputul zilei, decalajul dintre cele 2 componente poate fi acoperit din credite acordate de Banca Centrala (trezoraria este obligata sa-si deschida un cont la Banca Centrala prin lege).

34

2.1.1. CREDITELE ACORDATE BANCILOR COMERCIALE

Procedeul clasic al monetizarii acestor credite era cel al rescontului, adica Banca Centrala cumpara de la bancile comerciale hartii de comert (cambii) care fusesera initial scontate de acestia din urma. Ulterior monetizarea s-a facut prin intermediul creditelor de refinantare, similar creditelor acordate statului. In prezent monetizarea acestor credite este mult mai rafinata, ea facandu-se prin intermediul pietei monetare. Fenomenul are loc astfel: bancile comerciale efectueaza pentru clientii proprii, dar si in nume propriu o serie de plati si incasari, inclusiv acordari de credite si rambursari de credite pentru agentii nonbancari. Este posibil ca intr-una din zile platile unei banci comerciale sa depaseasca ca dimensiune incasarile ei => deficit. Cum global la nivelul sistemului toate platile sunt egale cu incasarile => ca unele banci comerciale vor inregistra deficite si altele excedente. Aceasta inseamna ca bancile care inregistreaza deficite sa se imprumute de la cele ce inregistreaza excedente. Totusi aceste operatiuni nu pot fi facute intotdeauna pentru ca poate fi vorba de termene diferite (ex: o banca ce are un deficit previzioneaza ca va inregistra si in a doua zi o astfel de pozitie, deci inseamna ca ea va trebui sa gaseasca o banca care va trebui sa inregistreze excedente pentru doua zile consecutive astfel incat operatiunile sa se incheie). Atunci cand deficitele nu se pot acoperi din excedente intervine Banca Centrala care crediteaza bancile comerciale (intelegem extins aceasta creditare, putem include vanzarea de bonuri de tezaur de la bancile comerciale catre Banca Centrala). Se spune ca atunci cand intervine Banca Centrala, bancile comerciale sunt in banca, dupa cum atunci cand deficitele bancilor comerciale se acopera integral din excedentele bancilor comerciale, bancile comerciale sunt in afara bancii. Prin aceste operatiuni de pe piata monetara, atunci cand intervine Banca Centrala influenteaza conditiile in care functioneaza bancile comerciale, le stabileste dobanda, conditie viitoare de refinantare.

35

2.1.2. CREATIA MONETARA A BANCILOR COMERCIALE.

Daca banca centrala creeaza moneda efectiva, bancile comerciale creeaza moneda de cont sau scripturala. Moneda efectiva si de cont sunt astazi cele doua forme de existenta ale monedei. 2.1.3. CAUZELE CREATIEI MONETARE ALE BANCILOR COMERCIALE

Crearea monedei scripturale de catre bancile comerciale Crearea monedei scripturale de catre bancile comerciale are loc in principal sub impulsul diferitilor agenti nebancari (firme, persoane particulare, Trezoreria statului) care solicita credite sectorului bancar. Acordand aceste credite, practic, bancile comerciale achizitioneaza active monetare prin: -Scontari de cambii; -Cumparari de valuta; -Cumparari de titluri financiare, etc. In schimbul acestora, bancile platesc aceste achizitii printr-o simpla inscriptie a sumelor aferente in contul vanzatorilor. Prin aceste operatiuni, activele monetare (fara putere liberatorie sau circulatorie) se transforma in instrumente / mijloace de plata; se produce astfel o monetizare a acestor active specifica creatiei monetare. Crearea monedei scripturale are loc si din initiativa bancilor prin politica lor de credite. Din cele precizate rezulta ca moneda de cont sau scripturala este formata /
36

compusa din creante asupra sistemului bancar, din care: -Unele provin din depozite; -Altele din inregistrarile efectuate de banci in conturi functie de -Creditele acordate clientelei lor. Aceste doua conditii fundamentale care provoaca creatia monedei scripturale contribuie la asigurarea unei proportii necesare intre cantitatea de masa monetara in circulatie si volumul bunurilor si serviciilor tranzactionate pe de alta parte. In acest context, putem spune ca nevoia, respectiv cererea de moneda creste in urmatoarele cazuri: -cand productia nationala sporeste; -cand cresc preturile; -cand exporturile se dezvolta; -cand intrarile de devize se majoreaza

In toate aceste situatii este necesara o majorare a creditelor in -economie pentru a satisface aceste cereri, si in consecinta este necesara o expansiune a monedei de cont sau scripturale. Are loc in ultima instanta demultiplicarea masei monetare aflata in circulatie. Mecanismul multiplicarii: Mecanismul multiplicarii creditului in economie este generat de existenta unui numar mare de banci comerciale si folosirea de catre titularii de conturi a
37

unor banci diferite; Existenta acestui numar mare de banci comerciale face ca depozitele sa se multiplice prin transformarea unui credit obtinut de o persoana fizica sau juridica de la o banca intr-un depozit la o alta banca, si deci, intr-o resursa de cordare a unor noi credite. Capacitatea unei banci de a acorda credit depinde deci de doi factori: -pe de o parte marimea depozitelor; -pe de alta parte nivelul rezervelor minime obligatorii pastrate de bancile comerciale la banca centrala sau de emisiune. Prin mecanismul multiplicarii monetare se multiplica si masa monetara aflata in circulatie sub forma disponibilitatilor banesti din contul titularilor de credite, disponibilitati aparute ca urmare a creditului primit. Multiplicarea masei monetare nu are acoperire in depozitele initiale, aceasta fiind data la garantia la creditele acordate agentilor economici. Daca nu exista garantia materiala a creditelor, atunci raportul dintre depozitul initial, creditul acordat si masa monetara pusa in circulatie va fi subminat. Se va ajunge ca masa monetara aflata in circulatie sa nu aiba corespondent in bunuri si servicii. Drept urmare se va produce o crestere a preturilor, deci se manifesta procese inflationiste.

2.1.4. CREATIA MONETARA A TEZAURULUI

38

Tezaurul poate fi considerat ca fiind o Banca Centrala a statului. Initial acesta avea o capacitate de creatie monetara limitata, aceasta era data de existenta monedei divizionare. Trezoraria crea moneda divizionara care avea o vloare nominala mai mare decat valoarea intrinseca a metalului din care era confectionata, de aici un plus de venit pentru tezaur. Atunci cand se retragea moneda divizionara din circulatie, o parte din utilizatori nu mai preschimbau intreaga cantitate de moneda divizionara detinuta, de aici un al doilea venit financiar pentru stat. A doua mare forma de creatie monetara utilizata de trezorarie este aceea ca poate ordona efectuarea unor plati zilnice de valoare mai mari decat incasarile. Evident aceasta creatie monetara este limitata la platile care se fec in sistem (plata unei institutii publice catre o alta institutie publica). Atunci cand platile unei institutii publice ordonate de trezorarie au in vedere cu agent economic, cu cont la o banca sau plati de salarii este evident ca trezoraria trebuie sa aiba in cont bani trimisi de Banca Centrala sau sa apeleze la credite acordate de sistemul bancar pentru efectuarea acestor plati.

2.1.5. PIATA MONETARA SI ROLUL ACESTEIA IN CREATIA MONETARA

DEFINIREA PIETEI MONETARE

Piata monetara reprezinta cadrul necesar in care se desfasoara zilnic raporturile dintre banci in legatura cu lichiditatea soldurilor provenite din operatii reciproce: bancile isi acorda imprumuturi sau isi ramburseaza creditele acordate anterior; operatiuni efectuate din ordinul clientilor acestora in calitate de titulari de depozite. In acest caz se efectueaza plati prin alte banci si fac incasari de la alte banci.

39

In urma acestor doua operatiuni, o banca devine creditoare sau debitoare fata de o alta banca, fata de mai multe banci sau fata de toate bancile. Deci, la sfarsitul unei zile bancare o banca poate fi beneficiara unui sold creditor sau titulara unui sold debitor.

MECANISMUL PIETEI Practica bancara a impus stingerea acestor plati reciproce intr-un cadru reglementat, de regula sub patronajul autoritatii monetare, respectiv a bancii centrale. Acest proces presupune doua etape: 1.confirmarea pretentiilor reciproce, compensarea platilor si stabilirea soldurilor aferente fiecarei banci; 2.stingerea soldurilor reciproce prin efectuarea de plati de catre titularii soldurilor debitoare catre beneficiarii soldurilor creditoare. Tocmai negocierea disponibilitatilor necesare pentru stingerea obligatiilor reciproce face obiectul tranzactiilor pe piata monetara; deci, pe aceasta piata apar zilnic doua categorii de participanti: -ofertantii de disponibilitati; -solicitantii de disponibilitati. Ofertantii sunt bancile titulare ale conturilor de disponibilitati la Banca Centrala care au solduri creditoare, si, deci, detin moneda bancii de emisiune. Intrucat depozitele constituite de bancile comerciale la banca centrala nu sunt remunerate (nu sunt purtatoare de dobanzi) sau remunerate foarte putin, acestea sunt interesate sa fructifice aceste disponibilitati temporare prin negocierea acordarii de credite pe piata monetara. Solicitantii de disponibilitati sau credite sunt acele banci comerciale care fiind debitoare in raporturile lor cu celelalte banci au nevoie de resurse financiare de acoperire.
40

Care sunt aceste resurse financiare ? Mai intai, orice banca comerciala ramasa descoperita, analizeaza posibilitatea obtinerii de credite in cadrul relatiilor cu banca centrala / de emisiune. Modalitatile de refinantare sunt: - rescontarea; - pensiunea; - lombardarea; - vanzarea de efecte publice / bonuri de tezaur catre banca centrala. In functie de aceste posibilitati de refinantare, bancile comerciale respective isi pot acoperi partial sau total datoriile lor fata de celelalte banci. Pentru datoria ramasa eventual neacoperita, bancile debitoare urmeaza sa-si procure resurse prin contractarea de imprumuturi de pe piata monetara. Optiunea bancilor de a contracta imprumuturi de pe piata este si in functie de nivelul dobanzii ce se practica. Cum intervine banca centrala pe aceasta piata monetara ? Fie prin stabilirea nivelului dobanzii urmand ca volumul negocierilor sa varieze in raport de aceasta marime data; fie prin stabilirea volumului creditului pe care aceasta il acorda zilnic, urmand ca cererea si oferta ce se manifesta pe piata sa influenteze nivelul dobanzilor. Lipsa de disponibilitati cu care se confrunta solicitatorul este o rezultanta a raportului dintre incasarile si platile existente in aceeasi zi si care decurg in general din relatiile cu celelalte banci. Altfel spus, ele trebuie sa-si evalueze cu atentie pentru perioada urmatoare incasarile si obligatiile de plata decurgand din activitatile lor sau ale clientilor lor, urmand ca in acest raport cu aceste evolutii sa-si formuleze cererile de credite pe piata monetara.

41

2.1.6. CARACTERISTICILE PIETEI MONETARE In raport cu cele mentionate putem sintetiza urmatoarele caracteristici: -participantii pe piata monetara sunt bancile; - obiectul tranzactiilor il reprezinta disponibilitatile in moneda centrala, respectiv in depozite la banca de emisiune; - operatiunile pe piata monetara se desfasoara zilnic; - termenele de acordare a imprumuturilor sunt foarte scurte, cele mai -numeroase avand scadenta in ziua urmatoare; - creditele acordate pe aceasta piata sunt credite de la banca la banca sunt credite interbancare; - dobanda practicata se stabileste zilnic prin jocul cererii si ofertei.

2.1.7. ROLUL PIETEI MONETARE In primul rand, piata monetara (componenta a pietei financiare) joaca un rol deosebit in procesul de redistribuire a resurselor de creditare in economia unei tari; In al doilea rand, in cadrul operatiilor pe aceasta piata are loc transferul resurselor intre institutiile de credit unde se constituie depozitele bancare si cele care actioneaza ca distribuitori de credite in economie. De asemenea, o parte importanta a tranzactiilor vizeaza transferul de resurse intre bancile care au acces la banca centrala (ca izvor principal al creditului in economie) si cele care prin dimensiunea, specializarea sau statutul lor nu au acest acces. In al treilea rand, Banca Centrala intervine cu regularitate pe aceasta piata, pentru ea fiind o piata libera sau deschisa(OPEN MARKET).
42

Altfel spus, piata monetara este o piata a lichiditatilor. Aici se ofera moneda bancii centrale contra unor promisiuni de restituire in termen foarte scurt; deci se corda credit in moneda bancii centrale. Apar doua situatii: atunci cand piata monetara considerata global (ca suma algebrica a tuturor operatiilor) se manifesta ca solicitatoare de moneda centrala, se spune despre ea ca este in banca. Aceasta inseamna ca este nevoie de interventia bancii centrale care permite satisfacerea cererilor de lichiditate. uneori, operatiunile pe aceasta piata se pot incheia si fara participarea bancii centrale. Este cazul cand se considera ca piata este in afara bancii daca ea dispune de excedent de lichiditate, aflandu-se astfel in afara controlului bancii centrale.

2.2. BANCA CENTRALA Functiile Bancii Centrale : Sediul Bancii Central Europene in Frankfurt. Bancile centrale constituie autoritatea monetara. Chiar daca ele se ocupa toate obiectivele politicii economice, obiectivul lor prioritar este stabilitatea preturilor si tipul de schimb. Tendinta actuala in tarile occidentale este sa consolideze inca si mai mult independenta traditionala a bancilor centrale fata de guverne pentru a garanta astfel stabilitatea economica.

43

In tarile Uniunii Europene ce au intrat in UEM, functiile de banca centrala sunt indeplinite de Banca Centrala Europeana si de Sistemul European al Bancilor Centrale, care va fi studiat in detaliu mai incolo. In Statele Unite, functiile bancii centrale sunt realizate de Sistemul de Rezerve Federal. In general, in toate tarile, functiile care se atribuie bancilor centrale sunt urmatoarele: Politica monetara. Bancile centrale sunt insarcinate sa analizeze situatia economica a tarii si, ca o concluzie a acestei analize, sa schiteze strategiile de politica monetara cu obiectivul principal de a garanta stabilitatea monetara. Alte obiective economice, cum ar fi cresterea economica sau somaj 0, vor fi pentru banca, in ceea ce priveste stabilitatea, obiective secundare. Schita strategiilor de politica monetara inseamna planificarea evolutiei variabilelor ce pot fi controlate de catre banca centrala: tipuri de reescont, cantitatea de bani in circulatie, coeficienti bancari, etc. Obiectivul stabilitatii are o origine dubla: interioara si exterioara; stabilitatea interioara se refera la stabilitatea preturilor interne, adica la lupta impotriva inflatiei; stabilitatea exterioara se refera la stabilitatea preturilor externe, adica la stabilitatea cursului de schimb al devizelor. Bancherul guvernului. Bancile centrale obisnuiesc sa fie responsabile de custodia rezervelor statului si, frecvent, gestioneaza creditul pentru sectorul public si administreaza emisiunile de datorie publica. Acest tip de functii este de fiecare data mai limitat pentru a garanta independenta bancilor centrale referitoare la guverne. Acum cateva decenii (si chiar si acum in tarile mai putin avansate) guvernele aveau (au) puterea de a obliga banca centrala sa-i dea credite. Aceasta lipsa de independenta a bancilor centrale pune in dificultate realizarea obiectivului de stabilitate monetara care in aceste conditii ramane subordonat obiectivelor guvernelor. Reglarea circulatiei fiduciare. Bancile centrale se ocupa de punerea in circulatie a bancnotelor si monezilor emise, retragandu-le pe cele deteriorate si garantand o aprovizionare de efectiv adecvata necesitatilor comertului. Banca a bancilor. Tine in custodie rezervele bancilor private si controleaza volumul acestora; determina coeficientii rezervelor, adica procentajul din depozite pe care banca privata trebuie sa-l destine rezervelor. Bancile centrale imprumuta bani bancii private in cntitatea si tipul de dobanda ce se determina in functie de strategiile politicii monetare. Coordoneaza si intervin pe piata interbancara, adica cunosc si controleaza creditele pe care bancile private le practica intre ele.

44

Control si inspectie. Bancile centrale formuleaza normele de functionare ale bacnii private. Autorizeaza deschiderea de noi banci si entitati de credit, inspecteaza functionarea lor si le sanctioneaza daca este cazul. Controlul schimburilor. Centralizeaza rezervele de devize, ceea ce includ nu numai monezile si bancnotele emise de strainatate, ci si conturile la institutii bancare si efectele de plata in afara. Gestioneaza schimbul valutar, controleaza toate incasarile si platile internationale; se ocupa frecvent de elaborarea Balantei de Plati. Consultanta. Bancile centrale elaboreaza rapoarte informative si publicatii periodice cu caracter statistic. Rapoartele oficiale ale bancii centrale asupra situatiei economice a tarii au un mare efect asupra asteptarilor intreprinzatorilor si asupra previziunilor guvernului, influentand astfel deciziile de investitii private si cheltuielile publice. Este foarte frecvent ca unele declaratii ale presedintelui Bancii Centrale Europene sau al Rezervelor Federale Americane sa provoace puternice miscari la burse si in cursurile valutare din toata lumea. 2.2.1. SISTEMU BANCAR Sistemul bancar din Romnia este un sistem pe dou nivele, cuprinznd Banca Naional a Romniei i instituiile de credit. Acest sistem a fost introdus n decembrie 1990, fiind primul pas al procesului de reform bancar. Cadrul legislativ care guverneaz sistemul bancar cuprinde: Legea privind Statutul Bncii Naionale a Romniei Legea nr. 312 din 28 iunie 2004, Ordonana privind instituiile de credit i adecvarea capitalului - Ordonana de Urgen a Guvernului nr. 99 din 6 decembrie 2006, Legea pentru aprobarea Ordonanei de urgen a Guvernului nr. 99 din 6 decembrie 2006 - Legea nr. 227 din 4 iulie 2007, Legea pentru privatizarea societilor comerciale bancare la care statul este acionar Legea nr. 83 din 21 mai 1997,
45

Reglementri privind falimentul instituiilor de credit - Ordonana Guvernului nr. 10 din 22 ianuarie 2004 privind falimentul instituiilor de credit, aprobat, completat i modificat prin Legea nr. 278 din 23 iunie 2004, Ordonana Guvernului nr. 39/1996, privind organizarea i funcionarea Fondului de Garantare a Depozitelor n Sistemul Bancar, republicat, cu modificrile i completrile ulterioarea. La sfritul anului 2011, n Romnia funcionau 41 de instituii de credit. Conform Raportului publicat de Banca Naional a Romniei, structura sistemului bancar era urmtoarea: 2 bnci cu capital integral sau majoritar de stat, 4 bnci cu capital majoritar privat autohton, 26 de bnci cu capital majoritar strin, 8 sucursale ale unor bnci strine i o reea cooperatist; 54,6% din activele bancare sunt concentrate n primele 5 bnci din sistem; Cota de pia a instituiilor de credit cu capital majoritar strin este de 83%; Cota de pia a instituiilor de credit cu capital majoritar privat romnesc este de 8,8% (inclusiv reeaua cooperatist); Cota de pia a instituiilor de credit cu capital controlat de stat este de 8,2%. Ca urmare a liberalizrii pieei serviciilor, un numr de 349 instituii strine au notificat intenia de a desfura activitate bancar n mod direct pe teritoriul Romniei. Anii de criz s-au caracterizat printr-o temperare a activitii de creditare n Romnia, bncile schimbndu-i orientarea de la expansiune rapid ctre o strategie determinat de pruden. Instituiile de credit i-au adaptat strategia, planurile de expansiune teritorial, portofoliul de produse i au trecut la un control mai atent al costurilor operaionale. Creterea omajului, reducerea semnificativ a salariilor din sectorul bugetar i restrngerea sau ncetarea activitii unor companii au contribuit la scderea continu a capacitii de rambursare a creditelor cu consecine directe asupra calitii portofoliului de credite al bncilor ceea ce a condus la o cretere a volumului provizioanelor pe care instituiile de credit au fost nevoite s le constituie, afectnd implicit profitabilitatea. Creterea gradului de capitalizare a sistemului bancar a asigurat meninerea adecvrii capitalului la niveluri confortabile, indicatorul de solvabilitate plasndu-se la nivelul de 14,87% la finele anului 2011.

46

Banca Naional a Romniei (BNR), nfiinat n anul 1880, este - din perspectiv cronologic - cea de-a 16-a banc central din lume. Banca Naional a Romniei, instituie public independent, are dreptul exclusiv de emisiune, fiind singura instituie autorizat s emit nsemne monetare, ca mijloace legale de plat pe teritoriul Romniei. BNR sprijin politica economic general a statului, fr prejudicierea ndeplinirii obiectivului su fundamental privind asigurarea i meninerea stabilitii preurilor. Conform prevederilor Legii nr. 312/2004 privind Statutul BNR, principalele atribuii ale BNR sunt: elaborarea i aplicarea politicii monetare i a politicii de curs de schimb; autorizarea, reglementarea i supravegherea prudenial a instituiilor de credit, promovarea i monitorizarea bunei funcionri a sistemelor de pli pentru asigurarea stabilitii financiare; emiterea bancnotelor i a monedelor ca mijloace legale de plat pe teritoriul Romniei; stabilirea regimului valutar i supravegherea respectrii acestuia; administrarea rezervelor internaionale ale Romniei. Fondul de Garantare a Depozitelor n Sistemul Bancar Fondul de garantare a depozitelor n sistemul bancar a fost nfiinat n anul 1996, prin Ordonana Guvernului nr. 39/1996, fiind constituit ca persoan juridic de drept public. Obiectivul principal al Fondului este garantarea rambursrii depozitelor constituite la instituiile de credit de ctre persoane fizice, persoane juridice ori entiti fr personalitate juridic, potrivit condiiilor i limitelor stabilite prin legea de funcionare a Fondului, precum i desfurarea activitii ca administrator special, administrator interimar ori ca lichidator al instituiilor de credit, n cazul desemnrii sale n una din aceste caliti.
47

nc de la nfiinarea Fondului de garantare a depozitelor n sistemul bancar, reprezentanii Asociaiei Romne a Bncilor au avut un rol activ n elaborarea i punerea n aplicare a reglementrilor privind mecanismul de garantare a depozitelor i de plat a compensaiilor ctre depuntori, n situaii de faliment a unor bnci. ARB este reprezentat n Consiliul de Administraie al Fondului de garantare a depozitelor n sistemul bancar. n prezent, plafonul de garantare per deponent garantat i per instituie de credit este stabilit la echivalentul n lei al sumei de 100.000 de euro. Biroul de Credit nfiinat la iniiativa sectorului bancar romnesc, Biroul de Credit i propune s sprijine participanii la sistem prin furnizarea de informaii reale, actualizate i consistente referitoare la persoane fizice care au contractat credite de la bnci sau societi financiare, au achiziionat un produs n sistem leasing sau au fost asigurate mpotriva riscului de neplat de o societate de asigurri. Biroul de Credit este o societate pe aciuni care are ca acionari 25 de bnci. Biroul de Credit este operaional din august 2004 i, n prezent, gestioneaz date negative i pozitive, date referitoare la frauduleni si inadvertene, provenite din surse bancare i non-bancare. Obiectul de activitate al Biroului de Credit include: Colectarea / prelucrarea datelor privind portofoliul de clieni persoane fizice ai participanilor; Informaii i analize oferite participanilor n scopul identificrii i cuantificrii riscului de credit, creterii calitii creditelor, diminurii riscului de fraud i protejrii creditorilor; Stabilirea criteriilor uniforme de apreciere a clientelei (scoring); Consultan financiar-bancar.
48

TransFonD Ca urmare a eforturilor deosebite depuse att de banca central, ct i de comunitatea bancar pentru o reform structural a sistemelor de pli i decontri din Romnia, n prezent Romnia dispune de un sistem de pli modern, la nivelul celor existente n Uniunea European. Operatorul Sistemului Electronic de Pli din Romnia este TransFonD - Societatea de Transfer de Fonduri i Decontri, o companie privat fondat de comunitatea bancar din Romnia, avnd ca acionari Banca Naional a Romniei (33,33%) i 25 bnci comerciale (66,67%). Domeniul principal de activitate al TransFonD este furnizarea de servicii de compensare i decontare a plilor fr numerar n moned naional, pentru instituiile de credit, Banca Naional a Romniei, Trezoreria Statului i alte instituii financiare. Principalele atribuii ale TransFond sunt: administrarea i operarea sistemului SENT(casa automat de compensare); administrarea tehnic i operarea sistemului ReGIS (sistemul de decontare pe baz brut n timp real), conform mandatului acordat de ctre Banca Naional a Romniei; operarea tehnic a sistemului SaFIR (sistemul de depozitare i decontare a operaiunilor cu titluri de stat); asigurarea de servicii de suport pentru participanii la cele trei sisteme. Institutul Bancar Romn Institutul Bancar Romn are ca principal obiectiv perfecionarea profesional, pregtirea i specializarea personalului bancar, n conformitate cu cerinele stabilite de instituiile de credit i
49

Banca Naional a Romniei, n cooperare cu Asociaia Romn a Bncilor i cu programele aprobate de Consiliul de Administraie. Relaia i colaborarea Asociaiei Romne a Bncilor cu Institutul Bancar Romn se realizeaz de pe poziia ARB de membru fondator i de membru al Consiliului de Administraie. n ultimii ani, colaborarea cu Institutul Bancar Romn s-a intensificat, prin legtura direct permanent a reprezentanilor institutului cu specialitii comisiilor de specialitate ale Asociaiei Romne a Bncilor, la nivelul crora se dezbat problemele de actualitate pe fiecare segment al activitii bancare, din care a rezultat i necesitatea organizrii unor cursuri, seminarii, ateliere de lucru ce au fost organizate de Institutul Bancar Romn pentru angajaii sistemului bancar. Centrala Incidentelor de Pli nfiinat n anul 1997 n cadrul Bncii Naionale a Romniei, Centrala Incidentelor de Pli este un centru de intermediere care gestioneaz informaia specific incidentelor cu instrumente de plat (cecuri, cambii, bilete la ordin), att din punct de vedere bancar (tragerea n descoperit de cont), ct i din punct de vedere social (pierdere/furt/distrugere). Transmiterea informaiei la Centrala Incidentelor de Pli se face pe cale electronic, prin utilizarea Reelei de Comunicaii Interbancare ce leag centrala BNR cu centralele tuturor bncilor. Centrala Riscurilor Bancare nfiinat n 2000 n cadrul Bncii Naionale a Romniei, Centrala Riscurilor Bancare reprezint o structur specializat n colectarea, stocarea i centralizarea informaiilor privind expunerea fiecrei instituii de credit din sistemul bancar romnesc fa de acei debitori care au beneficiat de credite si/sau angajamente al cror nivel cumulat depete suma limit de raportare sau care nregistreaz ntrzieri n efectuarea plilor, precum si a informaiilor referitoare la fraudele cu carduri produse de ctre posesori. Utilizatorii informaiilor existente n baza de date a Centralei Riscurilor Bancare sunt persoanele declarante - instituiile de credit si societile de credit ipotecar - i Banca Naional a Romniei.
50

Schimbul de informaii de risc bancar se realizeaz electronic prin Reeaua de Comunicaii Interbancar. ROMCARD ROMCARD este o societate comercial pe aciuni, nfiinat n anul 1994 de cele mai importante cinci bnci din Romnia, avnd ca obiect de activitate procesarea tranzaciilor cu carduri bancare. ROMCARD furnizeaz servicii privind tranzaciile cu carduri bancare, domeniul sau de activitate incluznd autorizarea tranzaciilor cu carduri, administrarea bazelor de date, switching naional i internaional, decontarea i procesarea tranzaciilor cu carduri, soluie de securitate pentru bncile acceptatoare i emitente pentru servicii de e-commerce. Sistemul de procesare al ROMCARD este realizat si certificat conform standardelor internaionale.

CAPITOLUL 3 : MASA MONETARA , INFLATIA SI ZONELE EURO


3.1. MASA MONETARA.STRUCTURA IN (%) A MASEI MONETARE IN ROMANIA

51